LUCRARE DE SEMINAR

Diaspora ortodoxă

Coordonator ştiinţific:
Drd. George Alin Stoica

Student:
ChiriţăAndrei

Bucureşti
2022
 Repere istorice
După Primul Război Mondial, ca urmare a căderii monarhiei în Rusia şi a instaurării unui
regim dictatorial ateu, milioane de ruși ortodocşi, atât oameni simpli cât şi intelectuali, s-au văzut
nevoiţi să plece în exil în Occident, înfiinţând comunităţi ortodoxe în diferite regiuni ale lumii, în
special în Franţa. Parisul a devenit astfel capitala emigraţiei ruseşti, iar cele câteva biserici
construite înainte de 1920 au devenit parohii cu statut de Asociaţii Culturale, conform legii din
1905.
În perioada interbelică a fost rândul grecilor să plece într-un exod asemănător cu cel al
ruşilor, înfiinţând o serie de comunităţi ortodoxe în Europa Occidentală, Australia sau Noua
Zeelandă. Această emigraţie a adus în discuţie problema a ceea ce s-a numit diaspora ortodoxă.
Patriarhia Română, în perioada regimul comunist din România, s-a îngrijit permanent de
creștinii din afara graniţelor ţării, pentru ca aceştia să beneficieze de asistenţă spirituală în limba
maternă. Prevestind, valul de migraţiune al românilor, în special în vestul Europei, precum şi
înfiinţarea unor noi eparhii româneşti pentru aceştia, Patriarhia Română s-a implicat constructiv
în dezbaterile pan-ortodoxe cu privire la administrarea diasporei ortodoxe, considerând aceasta
ca un drept şi ca o obligaţia faţă de păstoriţii ei. Dreptul şi obligaţia Bisericii Ortodoxe Române
de a se îngriji de propria diasporă au fost împărtăşite de toţi delegaţii Bisericii noastre la
întrunirile pan-ortodoxe, au fost argumentate istoric, canonic şi ecclesiologic de teologii români
şi acceptate de fraţii noştri ortodocşi români din străinătate1.
Așa cum lesne înţelegem din Statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe
Române, instituția eclesială, este „comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici, monahi şi mireni,
constituiţi canonic în parohii şi mănăstiri din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul şi
în afara graniţelor României”2 În timpul primului război mondial, diaspora românească era
condusă de Biserica din vechiul regat și cea din Transilvania, dar după anul 1918 mai exact după

1
Ioan Floca, „Diaspora ortodoxă și organizarea ei canonică, problemă pe agenda Sfântului și Marelui Sinod”, în
Revista teologică, an 1996, nr. 3-4, pp. 218-235; Liviu Stan, „Diaspora ortodoxă”, în Biserica Ortodoxă Română, an
1950, nr. 11-12; Dumitru Păcurariu, „Mărturii documentare privitoare la diaspora românescă din Statele Unite la
începutul secolului al XX-lea”, în Revista teologică, an 1996, nr 3-4, pp. 383-393.
Poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Române cu referire la Diaspora ortodoxă a fost expusă de canoniști de renume
ai teologiei ortodoxe: părintele profesor Liviu Stan, precum și profesorul arhidiacon Ion Floca; printre reprezentanții
de seamă ai Patriarhiei Române se numără vrednicul de pomenire, Mitropolitul Antonie al Ardealului, alături de
părintele profesor Viorel Ioniță.
2
Statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române 2008, revizuit în 2011 și 2020, p. 1.

2
Marea Unire, organizarea diasporei românești devine unitară. După cum se știe, la formarea
diasporei au ajutat anumite elemente importante:
- o parte din români, după trasarea granițelor au rămas în afara țării;
- fenomenul migrației după anul 1990, când foarte mulți români au plecat peste hotare să
muncească pentru un trai mai bun.
În Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române din 1949, la
articolul 6, este prevăzut faptul că: „asistenţa religioasă; organizarea bisericească şi trimiterea de
conducători pentru românii ortodocşi de peste hotare, se reglementează de către Patriarhia
Română, cu aprobarea Guvernului”3. În perioada comunistă credincioșilor români din diaspora,
le era interzisă legătura cu cei din țară. Dar aceștia nu s-au îndepărtat de Biserică și s-au
organizat, rezultând diaspora de astăzi.

Diaspora ortodoxă
Din punct de vedere juridic, prin Diaspora ortodoxă înţelegem toate comunităţile
bisericeşti organizate în afara teritoriului unei Biserici autonome sau autocefale, care, din punct
de vedere canonic, depind de Bisericile Mame din care s-au desprins, adică, continuă să rămână
sub jurisdicţia Bisericilor din care s-au detaşat4. Diaspora ortodoxă este dovada vie a lucrării
misionare a Bisericii Ortodoxe în lume. De aici reiese faptul că, Bisericii îi revine obligația de a
păstra vie și nealterată relația cu credincioșii ei, dar totodată trebuie să se îngrijească de aceștia,
abordând un tact pastoral cu programe liturgice și catehetice bine stabilite.
Pe lângă expresia „diaspora ortodoxă”, mai avem expresia „diaspora română”. Din
combinarea celor două expresii rezultă expresia „diaspora ortodoxă română”, care se referă la
toți românii ortodocşi din afara granițelor țării noastre, inclusiv pe cei născuți din familiile
românești în țările respective. Diaspora Bisericii Ortodoxe Române a luat naştere ca rezultat a
câțiva factori: datorită trasării noilor frontiere după războaiele trecute, iar mulți români,
rămânând în Europa și migrația ce a avut loc după anul 1990. În zilele noaste diaspora ortodoxă
română se definește prin dinamism și cel puțin în Europa este într-o continuă mișcare și
evoluție5.
3
Cf. http://bibliocanonica.com/statutul-de-organizare-al-bor-2008, site accesat în data de 22.03.2022, ora 20:45.
4
Liviu Stan, „Ortodoxia şi diaspora. Situaţia actuală şi poziţia canonică a diasporei ortodoxe”, în Ortodoxia, an
1963, nr. 1, p. 3.
5
Vasile Pop, „Diaspora ortodoxă română: Accente istorice, misionare și aspecte pastorale actuale. „Vremi de
lacrimi și prigoane” semnificații”, în Teologie și Viață, anul 2017, nr. 5-8, pp. 74-77.

3
 Patriarhia Română, în administrarea diasporei sale, păstrează rânduielile canonice şi nu se
amestecă în treburile altor Biserici Autocefale, promovează valorile creştinismului în întreaga
lume şi contribuie la dezvoltarea unităţii în diversitate, specifice Ortodoxiei6.
În prezent, diaspora ortodoxă română cunoaște o perioadă de dezvoltare, fiind organizată,
conform Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, în patru
mitropolii şi zece Episcopii:
- Mitropolia Basarabiei, autonomă şi de stil vechi şi Exarhat al Plaiurilor:
• Arhiepiscopia Chişinăului;
• Episcopia de Bălți;
• Episcopia Basarabiei de Sud;
• Episcopia Ortodoxã de Dubăsari și Transnistria;
- Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale:
• Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale;
• Episcopia Ortodoxă Română a Italiei;
• Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei;
- Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord:
• Arhiepiscipia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului;
• Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord;
- Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi:
• Arhiepiscipia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii;
• Episcopia Ortodoxă Română a Canadei;
- Episcopia Daciei Felix;
- Episcopia Ortodoxă Română a Ungariei;
- Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeelande;
- Vicariatul ortodox ucrainean;
- Reprezentanţe şi comunităţi ale Patriarhiei Române în străinătate: Reprezentanţa
Patriarhiei Române la Locurile Sfinte (Aşezământul Românesc de la Ierusalim;
Aşezământul Românesc de la Ierihon cu Centrul de Studii şi Pelerinaje „Sfântul
Cuvios Ioan Iacob”, Aşezământul Românesc de la Iordan), Reprezentanţa Patriarhiei
Române pe lângă instituţiile europene (Bruxelles), Reprezentanţa Patriarhiei Române
6
Ion Armaşi-Vartan, Biserica Ortodoxă Română în diaspora; Scurt istoric şi organizare actuală, Teză de doctorat,
Universitatea din București, Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, 2011, pp. 13-17.

4
 de la Sofia (Bulgaria), Comunitatea Ortodoxă Română din Turcia (Istanbul),
Comunitatea Ortodoxă Română din Africa de Sud (Johannesburg), Comunitatea
Ortodoxă Română din Cipru (Nicosia), Comunitatea Ortodoxă Română din Japonia
(Tokyo, Osaka), Comunitatea Ortodoxă Română din Siria (Damasc) şi altele,
înfiinţate conform principiilor înscrise la art. 8 alin. (1) şi art. 14 lit. l) din prezentul
statut;
- Unităţi ortodoxe române din străinătate, care păstrează legături spirituale şi culturale
cu Patriarhia Română: Aşezămintele Româneşti din Sfântul Munte Athos (Prodromu,
Lacu şi alte schituri sau chilii), precum şi alte unităţi asemănătoare acestora
Fiecare eparhie are zeci sau sute de parohii.7
Conform principiilor înscrise la articolul 8 al Statutului pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române: „Organizarea canonică şi pastorală a credincioşilor
ortodocşi români din afara graniţelor României se asigură de către Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române. Episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile şi alte unităţi bisericeşti din afara
graniţelor ţării sunt organizate şi funcţionează în conformitate cu statutele proprii, aprobate de
Sfântul Sinod, concordante cu Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe
Române”.
O caracteristică aparte a diasporei române europene este aceea că această diasporă este
asumată și înțeleasă mai bine de instituțiile statului român (consulate) prin intermediul
structurilor bisericești existente aici, dar mai ales parohiile care la nivel local cunosc cel mai bine
realitățile și necesitățile comunității. Tocmai de aceea, de multe ori parohiile și episcopia sunt
consultate de ambasadă și/sau consulate cu privire la diferite aspecte care influențează benefic
viața comunităților românești. Biserica Ortodoxă Română, prin preoții și parohiile ei din Europa,
este permanent prezentã în mijlocul comunitãților românești, iar acest contact continuu
contribuie decisiv la rezolvarea anumitor probleme de ordin social, economic, identitar, cultural.
Diaspora românească din Europa are o vocație aparte, de a reda continentului pecetea sa creștină
și de a fi în mijlocul polisului european un ferment spiritual8.

7
Vasile Pop, „Diaspora ortodoxă română: Accente istorice, misionare și aspecte pastorale actuale. „Vremi de lacrimi
și prigoane” semnificații”..., p. 86.
8
Vasile Pop, „Diaspora ortodoxă română: Accente istorice, misionare și aspecte pastorale actuale. „Vremi de lacrimi
și prigoane” semnificații”..., pp. 87-89

5
 Pentru românii din diasporă, biserica este un loc al întâlnirii și al redescoperirii, un factor
de unitate. Mergând la biserică, ei se simt acasă, aici regăsind valorile credinţei pe care le-au
primit în familie, în satul sau în oraşul de unde au plecat. În diasporă, biserica este cea care
menţine vie candela credinţei strămoşeşti în sufletele dezrădăcinate ale românilor plecaţi pentru o
viaţă mai bună9.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa de lucru din 25/26 februarie 2009,
a stabilit ca zi cu însemnătate deosebită „Duminica migranţilor români“, în prima duminică după
sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), când mulţi dintre românii aflaţi la muncă
sau studii în străinătate se întorc acasă10.

Concluzii

Statul român menţine un contact activ cu românii din străinătate şi prin intermediul
reprezentanţelor diplomatice, ambasade şi consulate, deservite de personal care, de multe ori
depune mari eforturi pentru a facilita relaţia dintre cetăţenii români şi autorităţile din ţara gazdă,
precum şi pentru menţinerea legăturilor cu ţara de origine. Personalul diplomatic român a iniţiat
sau contribuit la înfiinţarea de parohii ortodoxe sau au organizat evenimente religioase (invitarea
unor clerici, asigurarea organizatorică şi logistică a desfăşurării unor slujbe în limba română),
dedicate unor comunităţi restrânse numeric, pentru care nu se putea asigura asistenţă religioasă
permanentă. Patriarhia Română s-a preocupat în mod constant să asigure românilor de pe toate
meridianele un spaţiu pentru suflet. De aceea în cadrul comunităţilor ortodoxe româneşti din
afara României, slujesc peste 600 de clerici pentru cei peste 4 milioane de români din diaspora
Pe lângă cele menționate mai sus, sunt și asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii. Aceste
structuri au contribuit la înfiinţarea comunităţilor parohiale. Mai ales în statele vecine, unde
comunităţile româneşti istorice au o prezenţă şi o structură constante, asociaţiile culturale se
constituie în interfaţa dintre statul de cetăţenie şi minoritatea română. Aceste asociaţii ajută și
organizează împreună evenimente dedicate românilor.
Este nevoie de un efort constant depus de preoţii şi ierarhii români din străinătate pentru a
cunoaşte sisteme de drept diferite, legislaţii specifice, care reglementează regimul juridic al
9
Ciprian Florin Apetrei, „Biserica din diaspora, spațiul identitar al valorilor românești”, în Ziarul Lumina de
duminică, 18 August, 2019, p. 2.
10
Andrei Zlăvog, Diaspora ortodoxă și problemele ei, https://doxologia.ro/biblioteca/diaspora-ortodoxa-
problemele-ei, site accesat în data de 15.03.2022, ora 16:00.

6
cultelor, condiţiile de îndeplinit pentru edificarea unor construcţii cu destinaţie religioasă,
fondurile care pot fi accesate pentru îndeplinirea scopurilor religioase, umanitare, sociale.
Dacă în timpul patriarhului Justinian au fost înfiinţate numeroase parohii româneşti în
Diaspora, în timpul patriarhului Teoctist, s-au înmulţit numărului de parohii, dar s-au înființat şi
episcopii (Episcopia Ortodoxă română din Ungaria şi Episcopia Daciei Felix) sau reînfiinţarea
Mitropoliei Basarabiei. O reorganizare a Diasporei ortodoxe româneşti, s-a realizat prin grija
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, înființându-se noi eparhii (Episcopia Ortodoxă Română a
Australiei, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, Episcopia Ortodoxă Română Spaniei şi
Portugaliei, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord), sau parohii în ţări mai îndepărtate,
unde românii s-au stabilit în număr mare în ultimii ani.
După reorganizarea Diasporei româneşti, începută în anul 2007 de către actualul Patriarh
al României, peste 300 de clerici români au primit misiunea de a constitui parohii şi a se îngriji
de starea spirituală a românilor din diaspora. Diaspora românească este tânără şi dinamică fiind
formată în special din tineri în căutarea unui serviciu mai bine plătit. În ultimii ani, s-au format și
definitivat unele comunităţi româneşti, în special în Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie, cu
familii care au un statut stabil în țările unde locuie şi ai căror copii merg la şcolile locale. Aceste
comunităţi formează parohii bine organizate şi cu posibilităţi financiare consistente. O altă
categorie o formează comunităţile româneşti din Australia şi Statele Unite ale Americii, sau din
ţări europene precum Franţa şi Germania, în care românii sunt la a doua sau a treia generaţie în
ţările respective, se consideră cetăţenii acelor state, dar respectă originea, limba şi cultura
românească.
O ultimă categorie o formează cetăţenii străini, convertiţi la ortodoxie, care frecventează
parohiile româneşti din străinătate, datorită căsătoriei cu persoane ortodoxe sau a experienţelor
negative pe care le-au avut în Bisericile în care s-au născut. Românii din străinătate s-au străduit,
uneori în condiţii foarte dificile, să-şi păstreze identitatea şi să promoveze credinţa nealterată,
dând dovadă de fidelitatea faţă de valorile Ortodoxiei româneşti şi având relaţii frăţeşti cu
credincioşii altor Biserici Ortodoxe surori şi cu alte comunităţi creştine. Prezenţa credincioşilor
ortodocşi de diferite naţionalităţi, care locuiesc astăzi împreună în Diaspora, demonstrează
unitatea de credinţă incontestabilă de care a făcut mereu dovadă Ortodoxia11.

11
Ion Armaşi-Vartan, Biserica Ortodoxă Română în diaspora; Scurt istoric şi organizare actuală..., pp. 312-329.

7
 Bibliografie

Statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române.

Apetrei, Ciprian Florin, „Biserica din diaspora, spațiul identitar al valorilor românești”, în
Ziarul Lumina de duminică, 18 August, 2019.
Armaşi-Vartan, Ion, Biserica Ortodoxă Română în diaspora; Scurt istoric şi organizare
actuală, Teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Teologie Ortodoxă
Justinian Patriarhul, 2011.
Pop, Vasile, „Diaspora ortodoxă română: Accente istorice, misionare și aspecte pastorale
actuale. „Vremi de lacrimi și prigoane” semnificații”, în Teologie și Viață, anul 2017, nr. 5-8.
Stan, Liviu, „Ortodoxia şi diaspora. Situaţia actuală şi poziţia canonică a diasporei
ortodoxe”, în Ortodoxia, an 1963, nr. 1.
Zlăvog, Andrei, Diaspora ortodoxă și problemele ei,
https://doxologia.ro/biblioteca/diaspora-ortodoxa-problemele-ei.