Al Moraru Scurt Istoric Al Eparhiei 2 PDF

Pr. Prof. Dr.
Alexandru Moraru
Scurt istoric al Eparhiei Ortodoxe Române

a Vadului, Feleacului \i Clujului
1921-2006
Mitropolia Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului
Arhiepiscopia Ortodoxã Românã
a Vadului, Feleacului ºi Clujului
Coordonator:
Preot Dr. ªtefan Iloaie
consilier cultural
VOLUMUL APARE LA ANIVERSAREA A 85 DE ANI DE LA REÎNVIEREA

EPARHIEI ORTODOXE ROMÂNE A VADULUI, FELEACULUI ºI CLUJULUI
Culegere: Dana Popan

Lia Rusu
Tehnoredactare: Preot Eugen Mera
Corectura: Prof. Valeria-Gemma Moraru
Nicoleta Pãlimaru
Drepturile de reproducere parþialã sau totalã aparþin integral autorului.
ISBN: 973-1714-02-2
978-973-1714-02-8
Pr. Prof. Dr. ALEXANDRU MORARU
SCURT ISTORIC AL EPARHIEI

ORTODOXE ROMÂNE A VADULUI,
FELEACULUI |I CLUJULUI
1921-2006
Ediþia a II-a
Volum tipãrit cu binecuvântarea

IPS BARTOLOMEU,
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ºi Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului
Cluj-Napoca, 2006
4
cuprins
INTRODUCERE ................................................................................................................................7
INTRODUCTION .............................................................................................................................11
CUVÂNT ÎNAINTE – LA EDI#IA A II-A .........................................................................................15
FOREWORD – AT THE SECOND EDITION – ...................................................................................17
Cap. I: M{RTURII DESPRE VECHIMEA CRE|TINISMULUI ROMÂNESC

1. Privire general[ asupra cre\tinismului din Transilvania pân[ ]n veacul al XV-lea ................................ 19
2.Vechile Eparhii de Vad \i Feleac ...................................................................................................... 22
a.Episcopia de Vad ......................................................................................................................... 22
b.Mitropolia din Feleac ................................................................................................................... 28
Cap. II: RE}NVIEREA VECHILOR EPARHII DE VAD |I FELEAC

a.Primele demersuri ........................................................................................................................ 37
b.Re]nvierea ................................................................................................................................... 40
Cap. III: VIA#A |I }NF{PTUIRILE IERARHILOR ORTODOC|I EPARHIO#I DE LA CLUJ

(azi CLUJ-NAPOCA)
A.EPISCOPUL NICOLAE IVAN (1921-1936).....................................................................................43

a.Via@a ........................................................................................................................................... 43
b.}nf[ptuirile .................................................................................................................................. 46
1.Pe t[râm administrativ-bisericesc ............................................................................................... 47
2.Pe t[râm cultural ...................................................................................................................... 50
3.Pe t[râm economic .................................................................................................................... 53
4.Pe t[râm misionar-social ........................................................................................................... 55
5.Pe t[râm ecumenic .................................................................................................................... 57
B.EPISCOPUL NICOLAE COLAN (1936-1957)

a.Via@a ........................................................................................................................................... 59
b.}nf[ptuirile ..................................................................................................................................64
1.Pe t[râm administrativ-bisericesc ...............................................................................................64
5
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru
2.Pe t[râm cultural ...................................................................................................................... 68

3.Pe t[râm economic .................................................................................................................... 75
4.Pe t[râm misionar-social ........................................................................................................... 79
5.Pe t[râm ecumenic .................................................................................................................... 82
C.EPISCOPUL (ARHIEPISCOPUL) TEOFIL HERINEANU (1957-1992)

a.Via@a ........................................................................................................................................... 84
b.}nf[ptuirile .................................................................................................................................. 87
1.Pe t[râm administrativ-bisericesc ............................................................................................... 87
2.Pe t[râm cultural ...................................................................................................................... 91
3.Pe t[râm economic ................................................................................................................... 103
4.Pe t[râm misionar-social ......................................................................................................... 104
5.Pe t[râm ecumenic .................................................................................................................. 106
D.}NALT PREA SFIN#ITUL ARHIEPISCOP BARTOLOMEU ANANIA (1993-AZI)

a.Via@a ..........................................................................................................................................115
b.}nf[ptuirile ................................................................................................................................. 121
1.Pe t[râm administrativ-bisericesc .............................................................................................. 121
2.Pe t[râm cultural ..................................................................................................................... 133
3.Pe t[râm economic ................................................................................................................... 148
4.Pe t[râm misionar-social ..........................................................................................................157
5.Pe t[râm ecumenic ................................................................................................................... 163
Cap. IV: EPISCOPII VICARI...............................................................................................................177

A.PREA SFIN#ITUL P{RINTE JUSTINIAN CHIRA-MARAMURE|ANUL
Via@a \i activitatea – pe scurt ............................................................................................................. 178
B.PREA SFIN#ITUL P{RINTE DR. IRINEU POP-BISTRI#EANUL
C.PREA SFIN#ITUL P{RINTE VASILE FLUERA|-SOME|ANUL
Cap. V: AL#I SLUJITORI AI CENTRULUI EPARHIAL CLUJ (CLUJ-NAPOCA)

Vicari administrativi, consilieri, inspectori, secretari eparhiali, secretari de cabinet, inspectori de Religie
– pe scurt – ...................................................................................................................................... 195
CONCLUZII........................................................................................................................................335
Cap. VI:DOCUMENTE......................................................................................................................337
BIBLIOGRAFIE SELECTIV{..............................................................................................................391
6
Scurt istoric al Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului \i Clujului
INTRODUCERE
C
u opt decenii ºi jumãtate în urmã au reînviat vechile Eparhii de Vad (sec.
XV-XVI) ºi Feleac (sec. XV), cu sediul la Cluj, sub denumirea de
Episcopia Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului (în 1921).
În cinstea însemnatului act din Istoria Bisericii ºi a Neamului nostru dãm la
luminã un scurt istoric al Eparhiei pomenite (în care, din motive obiective,
evidenþiem câteva probleme fundamentale), drept prinos de recunoºtinþã oferit
acelora care au ostenit pentru înfãptuirea acestui nobil deziderat.
Lucrarea a fost împãrþitã în capitole ºi subcapitole, în care sunt accentuate: vechimea
creºtinismului românesc (de origine apostolicã), existenþa învãþãturii lui Iisus Hristos în
þinuturile transilvãnene, organizarea bisericeascã de aici, cu episcopi, protopopi, cãlugãri,
preoþi ºi diaconi, viaþa monahalã ºi cele mai vechi Eparhii Ortodoxe româneºti: Episcopia
Vadului, întemeiatã de marele domnitor moldovean ªtefan cel Mare ºi Sfânt, precum ºi
Mitropolia din Feleac, contemporanã celei dintâi. Din cauza condiþiilor istorice vitrege,
cele douã Eparhii au fost desfiinþate de cãtre autoritãþile maghiare calvine ale vremii.
Dacã Episcopia de Vad ºi-a încheiat existenþa în secolul al XVI-lea, mitropoliþii
Transilvaniei, care ºi-au avut primul sediu la Feleac (desfiinþat în sec. al XV-lea), s-au
mutat din loc în loc, tot din asemenea pricini; astfel cã centrele lor au fost la Mãnãstirea
Prislop – Haþeg, Mãnãstirea Geoagiu, lângã Mãnãstirea Râmeþ, Lancrãm ºi Alba Iulia,
înainte de a ajunge aici biruitor Mihai Viteazul. Pe o perioadã de câteva decenii, pânã în
1698, credincioºii ortodocºi transilvãneni au fost sub oblãduirea duhovniceascã a
mitropolitului ortodox de Alba Iulia. Prin trecerea unei pãrþi a românilor din Transilvania
7
la unirea cu Biserica Romei, în frunte cu mitropolitul Atanasie Anghel, a încetat,

de fapt, existenþa ierarhiei superioare ortodoxe din aceste þinuturi. Vreme de peste
ºase decenii, ortodocºii transilvãneni au fost obligaþi sã fie fãrã ierarh, pentru
probleme duhovniceºti trebuind sã se adreseze ierarhilor din Þara Româneascã ºi
Moldova. În urma numeroaselor demersuri cãtre Curtea din Viena, abia în 1761,
românii din Transilvania au obþinut dreptul de a avea un ierarh în fruntea lor, dar de
data aceasta de neam sârb. Abia în 1811 ajunge în fruntea Bisericii Ortodoxe din
Transilvania un vlãdicã de neam român, în persoana lui Vasile Moga, care a pãstorit
pânã în anul 1846. În locul sãu a fost numit (în 1846) ca vicar general, Arhim.
Andrei ªaguna, ca din 1848 sã fie ales ºi hirotonit în rangul de Episcop. La scurtã
vreme dupã alegerea sa ca episcop ortodox în Transilvania, încã din 1850 a început
demersurile pentru înãlþarea Episcopiei ortodoxe din Sibiu la rang de Mitropolie,
fapt întâmplat abia în anul 1864. Printre numeroasele sale idealuri a fost ºi acela de
a înfiinþa ºi alte Episcopii ortodoxe în Transilvania, pentru ca aceasta sã fie condusã
mai bine din punct de vedere spiritual. Se gândea ca noile episcopii sã fie la Timiºoara,
Oradea ºi Cluj, pe lângã cele existente la Arad ºi Caransebeº.
Din pricini lesne de înþeles (datoritã opoziþiei autoritãþilor austriece ºi maghiare de
stat) idealul sãu n-a putut fi realizat. Dacã problema viitoarelor eparhii de Timiºoara ºi
Oradea au fost mereu în atenþia urmaºilor lui Andrei ªaguna, precum ºi a Sinodului
arhidiecezan din Sibiu, cea a Episcopiei Clujului s-a pus abia din preajma anului 1900.
Actul care a impulsionat realizarea visului lui Andrei ªaguna, de a fi o Episcopie la
Cluj, a fost Unirea Transilvaniei cu România (la 1 Decembrie 1918). Unul dintre
cei mai activi reprezentanþi clerici pentru înfiinþarea Episcopiei de la Cluj a fost
Arhim. Nicolae Ivan – asesor la Sibiu; prin eforturile sale, precum ºi prin cele ale
deputaþilor eparhiali de la Sibiu, din þinuturile Clujului, s-a ajuns la înfiinþarea unui
Consistoriu Eparhial la Cluj (în 1919), în frunte cu Arhim. Nicolae Ivan. Membrii
Consistoriului pomenit au fãcut, dupã constituire, demersuri cãtre autoritãþile bisericeºti
de la Sibiu, precum ºi cãtre cele ale Statului din Bucureºti, pentru reînvierea vechilor
Episcopii de Vad ºi Feleac, cu sediul la Cluj. Dupã îndeplinirea formalitãþilor de
reînfiinþare (în 1921), a avut loc alegerea întâiului Episcop ortodox la Cluj, în persoana
Arhim. Nicolae Ivan. Ajuns în fruntea Eparhiei Clujului la o vârstã destul de înaintatã
(la 66 ani), a desfãºurat o bogatã activitate, concretizatã, prin: întemeierea unor instituþii
ºi sectoare de bazã ale Eparhiei: Catedrala eparhialã (1923-1933), Institutul Teologic
Universitar din Cluj (1924), Tipografia, revista Renaºterea, Biblioteca, Muzeul; în acelaºi
timp, a cumpãrat un numãr de aproximativ 20 de clãdiri (în Cluj), cãrora le-a dat o
destinaþie bisericeascã; a desfãºurat o însemnatã activitate misionar-pastoralã ºi
duhovniceascã, oglinditã în ridicarea a numeroase lãcaºuri de cult (biserici ºi mãnãstiri),
în stil pur ortodox; vizite canonice, sfinþiri ºi resfinþiri de biserici ºi mãnãstiri; activitãþi
culturale (de la centrul eparhial ºi pânã în parohii); susþinerea de ºcoli confesionale;
8
catehizare în ºcoli primare ºi secundare; ajutoare materiale pentru cei sãraci º.a.;
a fost un mare gospodar ºi un bun patriot.
Urmaºul sãu, Episcopul Nicolae Colan (1936-1957), a continuat activitatea
antecesorului sãu, dar având ºi el realizãri proprii: înãlþarea unei aripi (o clãdire)
pentru fostul Institut Teologic Universitar din Cluj; a promovat, la acelaºi institut
cadre didactice de valoare (unde el însuºi a predat o bunã vreme Studiul Noului
Testament); a tipãrit cãrþi proprii (între care tãlmãcirea ºi tipãrirea Noului Testament),
dar ºi cele ale cadrelor didactice sau ale unor clerici condeieri; a înfiinþat liceele de
bãieþi ºi de fete din Cluj; a întemeiat ªcoala de cântãreþi bisericeºti din Nuºeni, azi în
jud. Bistriþa-Nãsãud; a dat fiinþã Seminarului Teologic Ortodox din Cluj (din 1952),
în urma desfiinþãrii abuzive, de cãtre autoritãþile comuniste ale vremii, a vechiului
Institut Teologic Universitar din Cluj, în primãvara aceluiaºi an, 1952; a finalizat
iconostasul din Catedralã º.a.; a fost un cãrturar de seamã, iar în vremi de restriºte
(1940-1944) a dus o viaþã de adevãrat martir.
I-a urmat în scaun Episcopul Teofil Herineanu (1957-1992), din 1973,
Arhiepiscop, odatã cu ridicarea la rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Vadului, Feleacului
ºi Clujului. A condus Eparhia Clujului în plinã perioadã comunistã, cu mari restricþii
ºi pericole pentru Biserica strãbunã, dar s-a bucurat ºi de primii zori ai democraþiei
din þara noastrã: între realizãrile sale, pomenim: înãlþarea Cãminului preoþesc ºi a
unei clãdiri pentru Seminarul Teologic Ortodox (cu o minunatã Capelã), în incinta
Centrului eparhial din Cluj-Napoca; a fost ctitorul a douã capele din Cluj: una în
cartierul Gheorgheni cu hramul „Sf. Dumitru” ºi alta în cartierul Grigorescu, cu hramul
„Sf. Apostoli Petru ºi Pavel”; a promovat cadre didactice de valoare la Seminarul
Teologic Ortodox din Cluj-Napoca; a avut un rol însemnat la reînfiinþarea Institutului
Teologic Universitar din Cluj-Napoca (în 1990); a susþinut publicarea de cãrþi bisericeºti
ºi laice în „etapa” comunistã; sub el s-au ridicat zeci de lãcaºuri de cult; altele au fost
renovate sau pictate; a dus o intensã viaþã duhovniceascã ºi româneascã în Eparhie,
prin vizite canonice, sfinþiri sau resfinþiri de lãcaºuri de închinare, hirotoniri de clerici,
conferinþe preoþeºti, meditaþii ºi predici la cele douã ºcoli teologice; în aceste activitãþi
a fost ajutat dupã 1973 de Episcopii vicari Justinian Chira-Maramureºeanul ºi Irineu
Pop-Bistriþeanul; Arhiepiscopul Teofil a fost cunoscut ca slujitor de înaltã þinutã
duhovniceascã (la Sf. Slujbe), de bun tãlmãcitor al Sfintei Scripturi, dar ºi de simbol
al refacerii unitãþii religioase a românilor transilvãneni (dupã 1948); a promovat
ecumenismul local, pentru care a primit titlul de Doctor honoris causa din partea
Institutului Teologic Protestant unic de grad Universitar din Cluj-Napoca.
Cel de al patrulea ierarh eparhiot al Eparhiei noastre este IPS Arhiepiscop
Bartolomeu Anania (din 1993-azi); în cei opt ani de arhierie a avut realizãri
impresionante: apariþia a numeroase cãrþi bisericeºti ºi laice, în Editura Arhidiecezana,
iar, mai apoi, în Editura „Renaºterea” (înfiinþatã de IPS Bartolomeu); tipãrirea a multor
9
cãrþi din Sfânta Scripturã, în varianta tãlmãcitã de IPS Arhiepiscop Bartolomeu;

finalizarea traducerii întregii Biblii (tipãritã în 2001), o operã monumentalã a epocii
noastre; a întemeiat postul de radio Renaºterea, la Centrul eparhial, care îl aduce pe
Iisus Hristos în casele credincioºilor; pentru aceasta, precum ºi pentru întreaga activitate
cãrturãreascã i s-a acordat titlul de Doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-
Bolyai” din Cluj-Napoca, precum ºi al Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie „Iuliu
Haþieganu”, Cluj-Napoca (ambele în 2001); s-a pus piatra de temelie la numeroase
lãcaºuri de cult, iar numãrul mãnãstirilor a sporit de la 8 la 21; a înfiinþat al doilea post
de episcop-vicar, în care a fost numit Arhim. Vasile Flueraº cu titlul de Someºanul; a
înfiinþat douã protopopiate: la Gherla ºi în Cluj-Napoca (protopopiatul Cluj II); a dat
fiinþã Sectorului misionar-social, de pe urma cãruia beneficiazã cei sãraci: bãtrâni,
tineri ºi copii, fãrã posibilitãþi de întreþinere sau cu handicap; a impulsionat activitatea
sectorului economico-financiar, Eparhia beneficiind de multe ajutoare materiale (din
þarã ºi din strãinãtate); activitatea ecumenistã a cunoscut o dezvoltare fãrã precedent
în Eparhia noastrã; în activitatea Sa, IPS Bartolomeu a fost ajutat de cei doi Episcopi
vicari: Prea Sfinþitul Episcop Dr. Irineu Pop-Bistriþeanul, cãruia i s-a încredinþat mai
mult Sectorul cultural (îndeosebi ªcolile Teologice din Cluj); amintim cã Prea Sfinþitul
Pãrinte Irineu este ºi profesor asociat la disciplina Teologie Moralã, de la Facultatea
de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca; Prea Sfinþitului Episcop-vicar Drd. Vasile
Flueraº-Someºanul i s-a încredinþat conducerea Sectorului misionar-social din cadrul
Arhiepiscopiei Clujului.
Literat, teolog, traducãtor ºi orator de seamã, IPS Arhiepiscop Bartolomeu se
numãrã între cãrturarii de frunte ai þãrii noastre din epoca contemporanã.
Lucrarea, apãrutã cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu
(ºi pentru care îi mulþumim) este frumos ilustratã; ea se încheie cu un capitol de
documente (privitoare la reînvierea Eparhiei, la alegerea ºi instalarea Ierarhilor ei
eparhioþi) ºi cu o Bibliografie selectivã.
Cluj-Napoca,
21 noiembrie 2001 Autorul
Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului
10
INTRODUCTION
E
ight decades and half ago (in 1921), the old Dioceses of Vad (XVth-XVIth
centuries) and Feleac (XVth century) were revived under the name of the
Romanian Orthodox Archdiocese of Vad, Feleac, and Cluj, headquartered
in Cluj. In honor of this important act in the history of the Church and of our
people, we present here a short history of the above-mentioned diocese (in which
we mention, from objective motives, some of the fundamental problems), as an
act of gratitude toward those who labored to accomplish this noble achievement.
This historical account is divided into chapters and subchapters, in which we
emphasize the antiquity of Romanian Christianity (which is of apostolic origin), the
existence of the teaching of Jesus Christ in the region of Transylvania, the organization
of the Church here, with bishops, protopresbyters, monks, priests, and deacons, the
monastic life, and the oldest Romanian Orthodox dioceses: the Diocese of Vad, founded
by the great Moldavian ruler St. ªtefan the Great, as well as the Metropolitanate of
Feleac, contemporary with the former. Due to cruel historical conditions, the two dioceses
were dissolved by the Calvinist Hungarian authorities of that time. Although the Diocese
of Vad ceased to exist in the XVIth century, the metropolitans of Transylvania, who had
their first administrative center in Feleac (closed in the XVth century), moved from
place to place, for the same reasons; thus, their administrative centers were located
variously at the Prislop Monastery – Haþeg, the Geoagiu Monastery near the Râmeþ
Monastery, Lancrãm and Alba Iulia, during the period before Michael the Brave won
his victories in this area. For several decades, until 1698, the Orthodox Christians of
11
Transylvania were under the spiritual leadership of the Orthodox metropolitan of

Alba Iulia. As a result of the conversion of part of the Romanians from Transylvania
to the Byzantine Catholic Church, led by Metropolitan Atanasie Anghel, the Orthodox
hierarchy ceased to exist, in fact, in this area. For over six decades, the Orthodox of
Transylvania remained without a bishop, forcing them to appeal to the hierarchs of
Wallachia and Moldova for spiritual assistance. After many appeals to the Imperial
Court in Vienna, the Romanians from Transylvania succeeded only in 1761 to gain
the right to have their own hierarch, although this time it was a Serbian. Only in
1811 would an ethnic Romanian appear as bishop over the Orthodox Church in
Transylvania. This was Vasile Moga, who shepherded the people until 1846. After
him, Archimandrite Andrei ªaguna was appointed (in 1846) as general vicar, being
elected and ordinated to the rank of bishop in 1848. A short time after his election
as Orthodox Bishop of Transylvania, he began taking steps as early as 1850 to raise
the Orthodox Diocese of Sibiu to the rank of Metropolitanate, which took place
only in 1864. Among his many dreams, he also desired to found other Orthodox
dioceses in Transylvania, so that the region could be better conducted from a spiritual
point of view. He wanted the new dioceses to be in Timiºoara, Oradea, and Cluj, in
addition to those already existing in Arad and Caransebeº.
For reasons easily understood (the opposition of the Austrian and Hungarian
state authorities), his ideal could not be accomplished. Although the problem of the
future eparchies of Timiºoara and Oradea was continually in the thinking of Andrei
ªaguna’s successors, as was also the problem of the Archdiocesan Synod of Sibiu,
the issue of the Diocese of Cluj was raised only around the year 1900. The event
which sparked the accomplishment of Andrei ªaguna’s dream of a diocese in Cluj
was the Union of Transylvania with Romania (on 1 December 1918). One of the
most active clerical representatives in the founding of the Diocese of Cluj was
Archimandrite Nicolae Ivan – assessor in Sibiu. His efforts, as well as those of the
eparchial deputies in Sibiu who were originally from the Cluj area, brought about the
founding of an eparchial consistory in Cluj (in 1919), led by Archimandrite Nicolae
Ivan. Once it was established, the members of the consistory initiated the necessary
measures with the ecclesiastical authorities of Sibiu, as well as those of the Romanian
government in Bucharest, for the revival of the ancient Dioceses of Vad and Feleac,
with their headquarters in Cluj. After the completion of the formalities necessary for
the re-founding of the dioceses, the first Orthodox Bishop of Cluj was elected, in the
person of Archimandrite Nicolae Ivan. Having become the head of the Eparchy of
Cluj at a fairly advanced age (66), he carried out a significant amount of activity,
including the founding of the basic institutions and departments of the eparchy, such
as the Eparchial Cathedral (1923-1933), the university level Theological Institute of
Cluj (1924), the publishing house, the periodical „Renaºterea” (Rebirth), the library,
12
and the museum. At the same time he purchased approximately 20 buildings in

Cluj for church use and carried out a significant missionary, pastoral, and spiritual
program, mirrored in the building of numerous houses of worship (churches and
monasteries) in a pure Orthodox style, in canonical visits, consecrations and re-
consecrations of churches and monasteries, cultural activities (in the eparchial
center as well as in parishes), the supporting of confessional schools, a
catechization program in primary and secondary schools, material help for the
poor, etc. He was an able administrator and a good patriot.
His successor, Bishop Nicolae Colan (1936-1957), continued the activity of his
predecessor, as well as having his own accomplishments: he built a new wing for the
Theological Institute of Cluj, he worked to assure, for the institute, valuable professors
(himself teaching for a time New Testament Studies). He authored and published his
own books (including the New Testament with interpretation), as well as those of his
professors and of gifted clergy. He founded special high schools for boys and girls in
Cluj, the School for Chanters in Nuºeni (now in Bistriþa-Nãsãud County), and the
Theological High School in Cluj (1952), after the abusive closing of the old university
level Theological Institute by the communist authorities in spring of the same year. He
finished the cathedral’s iconostasis and had many other accomplishments. He was an
outstanding scholar, and in the time of great suffering (1940-1944) he led the life of a
true martyr.
He was followed on the throne by Bishop Teofil Herineanu (1957-1992), who became
Archbishop in 1973 when the Eparchy of Vad, Feleac, and Cluj was raised to the rank of
Archdiocese. He conducted the Eparchy of Cluj at the height of the communist period,
with its great restrictions and dangers for the ancestral Church, but he also rejoiced to see
the first dawning of democracy in our country. Among his accomplishments we mention
the building of the guesthouse for priests and of a new building for the Theological High
School (with a wonderful chapel) in the courtyard of the eparchial center. He founded two
chapels in Cluj: one in the Gheorgheni quarter, having as its patron St. Dumitru, and one in
the Grigorescu quarter, having as its patrons Ss. Peter and Paul. He also labored to assure
quality professors for the Theological High School and played an important role in the re-
founding of the university level Theological Institute in Cluj (in 1990). He made possible
the publishing of both ecclesiastical and secular literature during the „communist stage”.
Under his leadership, tens of churches were built, others renovated or painted with
iconography. He carried on an intense spiritual and patriotic life in the eparchy, through
canonical visits, consecrations and re-consecrations of churches, ordinations to the
priesthood, clergy conferences, and meditations and sermons given at the two theological
schools. In these activities he was assisted after 1973 by Auxiliary Bishops Justinian
Chira-Maramureºanul and Irineu Pop-Bistriþeanul, successively. Archbishop Teofil was
known as a liturgist of a lofty spiritual level, a good interpreter of the Holy Scriptures,
13
but also as a symbol of the remaking of religious unity among the Romanians of
Transylvania (after 1948). He promoted local ecumenism, for which he received the title
of Doctor honoris causa from the university level Protestant Theological Institute of Cluj-
Napoca.
The fourth eparchial hierarch of our diocese is the Most Reverend Archbishop
Bartolomeu Anania (from 1993 until today). In these eight years of leadership he has achieved
impressive accomplishments: the appearance of many ecclesiastical and secular books through
the Archdiocesan publishing house, and later, through the „Renaºterea” publishing house
(founded by His Eminence). He is also responsible for the publishing of many books of the
Bible, in his own translation with study notes. He has succeeded in finalizing the translation
of the entire Bible (published in 2001), a monumental work of our epoch. He founded the
eparchial center’s radio station „Renaºterea”, which brings Jesus Christ into the homes of the
faithful. For this, as well as for his entire literary activity, he was awarded the title of Doctor
honoris causa by the Babeº-Bolyai University, as well as by the Iuliu Haþieganu University
of Medicine and Pharmacy, both of Cluj-Napoca (in 2001). The foundation stones of many
houses of worship have been laid, and the number of monasteries has grown from 8 to 21.
He created a second position of Auxiliary Bishop, to which was named Archimandrite Vasile
Flueraº, with the title of Someºanul. He founded two deaneries, one in Gherla and one in
Cluj-Napoca (the Cluj II Deanery). He founded the Missionary-Social Department, for the
benefit of the poor – the elderly, young people, and children unable to support themselves or
handicapped. He mobilized the activity of the Financial-Economic Department, through
which the eparchy has received much material support from within the country and from
outside. Ecumenical activity has known an unprecedented development in our eparchy. In
his activities, Archbishop Bartolomeu has been assisted by two Auxiliary Bishops, the first
being the Right Reverend Dr. Irineu Pop-Bistriþeanul, who has been responsible mostly for
the Cultural Department (especially the Cluj theological schools – and we mention that
Bishop Irineu is also an associate professor of Moral Theology at the Theological Institute).
The second Auxiliary Bishop is the Right Reverend Vasile Flueraº Someºanul, who directs
the Missionary-Social Department of the Archdiocese.
As a literary figure, theologian, translator, and orator, His Eminence, Archbishop
Bartolomeu is numbered among the foremost authors of our country in the contemporary
period.
This present work, which appears with the blessing of His Eminence (for which we
thank him), is nicely illustrated. It closes with a chapter of documents (regarding the revival
of the eparchy, the election and installation of the hierarchs), and with a selective bibliography.
Cluj-Napoca
21 November 2001 The Author
The Feast of the Entrance of the Theotokos into the Temple
Translation: Father David Hudson
14
CUVÂNT ÎNAINTE - la edi@ia a II-a -
L
a 6 decembrie 2006 se împlinesc 85 de ani de la instalarea primului ierarh
al reînfiinþatei Eparhii a Vadului, Feleacului ºi Clujului, Episcopul Nicolae
Ivan; cu acest prilej, se reediteazã, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului
Arhiepiscopului ºi Mitropolitului Bartolomeu Anania cea de-a doua ediþie a acestei
cãrþi.
Reamintim faptul cã Legea pentru reînfiinþarea Episcopiei Ortodoxe Române
a Vadului, Feleacului ºi Clujului a fost votatã de Senat la 29 martie 1921 (cu 88
voturi pentru ºi unul contra), în Adunarea Deputaþilor, în 22 iunie 1921 (cu 120
voturi pentru ºi 3 voturi contra) ºi promulgatã prin Înaltul Decret Regal al Regelui
Ferdinand I, numãrul 3235 din 18 iulie 1921; alegerea primului episcop Nicolae
Ivan a avut loc în 15 septembrie 1921, iar instalarea sa la Cluj, la biserica „din
Deal”, la 6 decembrie acelaºi an (1921), de ziua patronului sãu spiritual.
Volumul de faþã trece în revistã înfãptuirile de seamã din vremea pãstoririi ierarhilor
ei: Nicolae Ivan (1921-1936), Nicolae Colan (1936-1957), Teofil Herineanu (1957-
1992) ºi, în prezent, Bartolomeu Anania (1993-azi), fiind, prin urmare, un scurt istoric
al Eparhiei Clujului ºi nicidecum o monografie a acesteia.
Faþã de prima ediþie, cea de a doua are în plus biobibliografii mai consistente ale
ierahilor: Bartolomeu Anania, Iustinian Chira, Irineu Pop Bistriþeanul ºi Vasile
Flueraº Someºanul (cu fotografii noi); biografii ale personalului de conducere al
Centrului Eparhial Cluj (respectiv Cluj-Napoca), din perioada 1921-2006, precum:
15
vicari, consilieri, inspectori ºi secretari eparhiali, secretari de cabinet, inspectori de

Religie.
În urma hotãrârilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4
noiembrie 2005 ºi 18 ianuarie 2006, dar ºi a Adunãrii Naþionale Bisericeºti din 1
martie 2006, a luat fiinþã Mitropolia Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului,
cu reºedinþa în Cluj-Napoca. Instalarea primului ierarh al acestei noi Mitropolii,
în persoana Înalt Prea Sfinþitului Bartolomeu Anania s-a întâmplat la 25 martie
2006; la anexe se aflã ºi documentaþia privitoare la aceastã problemã.
Nãdãjduim cã lucrarea de faþã va fi un punct de plecare pentru cei ce vor
alcãtui o monografie a Eparhiei Clujului sau vor aprofunda anumite laturi din
activitatea Instituþiei Divine ori a slujitorilor ei.
Cluj-Napoca,
1 octombrie 2006 Autorul
Acoperãmântul Maicii Domnului
16
FOREWORD – at the second edition –
O
n the 6th of December of 2006, 85 years have elapsed since the
enthronement of the first hierarch of the reestablished Bishopric of Vad,
Feleac and Cluj, the Bishop Nicolae Ivan; on this occasion we republish
with the blessing of the Archbishop and Metropolitan Bartolomeu Anania the
second edition of this book.
We recall the fact that the Law for the reestablishment of the Romanian
Orthodox Bishopric of Vad, Feleac and Cluj was voted in the Senate on the 29th of
March of 1921 (with 88 votes pro and one against), at the Deputies Assembly on
the 22ndof June of 1921 (with 120 votes pro and 3 votes against) and was
promulgated by the High Real Decree of King Ferdinand the 1st, number 3235
from the 18th of July of 1921; the election of the first Bishop Nicolae Ivan took
place on the 15th of September and his enthronement in Cluj took place at the
church „din Deal” on the 6th of December, of 1921, the day of his spiritual protector.
The present volume points out the important accomplishments during the
pastorship of its hierarchs: Nicolae Ivan (1921-1936), Nicolae Colan (1936-1957),
Teofil Herineanu (1957-1992) and nowadays Bartolomeu Anania (1993-until
today), being, consequently, a short history of the Bishopric of Cluj, not at all its
monograph.
As compared to the first edition, the second one has additional consistent
bibliographies of the hierarchs: Bartolomeu Anania, Iustinian Chira, Irineu Pop
17
Bistriþeanul and Vasile Flueraº Someºanul (with recent photos); bibliographies

of the directive personnel of the Bishopric Centre of Cluj (Cluj-Napoca respectively)
from the period between 1921-2006, such as vicars, councilors, inspectors and
Bishopric secretaries, office secretary and Religion inspectors.
Following the decisions of the Saint Synod of the Romanian Orthodox Church
from the 4th of November of 2005 and from the 18th of January of 2006, and also
the ones of the National Church Assembly from the 1st of March of 2006, the
Metropolitan Seat of Cluj, Alba, Criºana and Maramureº was founded, having its
residence at Cluj-Napoca. The enthronement of the first hierarch of this new
Metropolitan Seat, in person of His Grace Bartolomeu Anania took place on the
25th of March of 2006; at the annexes the documentation regarding this problem
can be found.
We aspire that the present book should be a starting point for those who would
elaborate a monograph of the Archbishopric of Cluj or would study thoroughly
certain aspects of the activity of the Divine Institution or its servants.
Cluj-Napoca,
The 1st of October of 2006
The Veil of The Holy Virgin The Author
18
Capitolul 1
MÃRTURII
DESPRE VECHIMEA
CREªTINISMULUI
ROMÂNESC
1. Privire generalã asupra creºtinismului din Transilvania

pânã în veacul al XV-lea
Î
nvãþãtura Mântuitorului nostru Iisus Hristos a pãtruns în þinuturile noas-
tre pe diferite cãi, începând din epoca apostolicã1; aceastã realitate ne-o
confirmã ºi douã studii serioase, recente, în care s-au adus dovezi
concludente în sprijinul evanghelizãrii „pãmântului românesc” de cãtre
doi ucenici ai lui Iisus Hristos: Sfântul Apostol Andrei2 ºi Sfântul Apostol
1
Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Bucureºti, ed. a II-a,
1992, p. 63; în sprijinul acestei idei evidenþiem pãrerea a doi cercetãtori în domeniu, care, între
altele, afirmã urmãtoarele: „I – Creºtinismul a apãrut în provinciile dacice aºa cum a apãrut, cum s-a
nãscut el, în toate celelalte provincii ale Imperiului Roman, ca urmare a prezenþei unui ferment
«oriental» format de coloniºti, negustori sau militari creºtini, a activitãþii unor misionari, preoþi ºi
apostoli rãtãcitori (n. n. ), prin prelucrarea lui de cãtre populaþia daco-romanã majoritarã;
– din aceste nuclee iniþiale s-au format ºi în Dacia grupuri, comunitãþi creºtine mai mici sau mai
mari, care existau deja la sfârºitul sec. II d. Hr. sau la începutul sec. III d. Hr. în marile oraºe, în
aºezãrile mai mari, centre comerciale sau meºteºugãreºti”. Cf. Nicolae Gudea, Ioan Ghiurco, Din
istoria creºtinismului la români. Mãrturii arheologice, Oradea 1988, p.130;
2
Prof. dr. Emilian Popescu, Creºtinismul timpuriu pe teritoriul României.1. Originile apostolice.
19
Filip3. Potrivit tradiþiei ºi practicii apostolice, cei doi Sfinþi Apostoli pomeniþi
(Andrei ºi Filip), asemenea celorlalþi Sfinþi Apostoli, vor fi hirotonit episcopi ºi
preoþi, pe care i-au aºezat apoi în diferite cetãþi din pãrþile noastre ºi care le-au
continuat lucrarea de evanghelizare a locuitorilor de aici 4.
Credem cã, în urma acþiunilor misionare, s-au creat „nuclee” ºi comunitãþi
creºtine, care s-au organizat apoi din punct de vedere bisericesc; forma superioarã
a acestora a fost Episcopia, iar, apoi, Mitropolia. Evidenþiem, în acest sens,
vestita Episcopie, (respectiv) Mitropolie a Tomisului 5 (sec. IV-VI), la care se
adaugã alte 14 scaune episcopale, existente tot în Scythia Minor (Dobrogea de
azi). 6 În þinuturile dobrogene, dar ºi în Dacia Traianã s-a constatat o intensã
„viaþã în Hristos”, demonstratã prin numãrul mare de martiri creºtini din aceastã
zonã,7 prin descoperirile arheologice, care au scos la ivealã basilici ºi obiecte
paleocreºtine,8 dar, mai cu seamã, prin ierarhi ºi cãlugãri cãrturari, care erau în
legãturã nemijlocitã cu personalitãþi de frunte ale vremii: Sfântul Vasile cel
Mare, Sfântul Ioan Gurã-de-Aur, papa Virgiliu al Romei º. a. 9
În ceea ce priveºte Transilvania, învãþãtura creºtinã ar fi putut pãtrunde aici
cel puþin din veacul al II-lea, în perioada ce a urmat, existând deja ierarhi ºi o
instituþie bisericeascã (Episcopie, fãrã însã sã-i ºtim locul), dar nu mai târziu de
2. Bizanþul sau Roma?, în vol. „Priveghind ºi lucrând pentru mântuire”. Editat la aniversarea a 10
ani de arhipãstorire a Înalt Prea Sfinþitului DANIEL, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, 1 iulie
1990-1 iulie 2000, Editura Trinitas, Iaºi 2001, p.169-189.
3
Idem, Sfântul Apostol Filip – misionar pe pãmântul românesc, în vol. „LOGOS Înalt Prea
Sfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului la împlinirea vârstei de 80 de ani”, Editura Renaºterea,
Cluj-Napoca, 2001, p. 386-389.
4
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. a IV-a, Galaþi 1996, p.13;
Ioan Rãmureanu, Noi consideraþii privind pãtrunderea creºtinismului la traco-geto-daci, în
„Ortodoxia”, XXVI (1974), nr.1, p.164-178; Niculae ªerbãnescu, Creºtinismul românilor, în
„Almanahul Parohiei Ortodoxe din Baden-Baden”, pe anul 1976, Baden-Baden, 1976, p. 62-73;
5
Niculae ªerbãnescu, 1600 de ani de la prima mãrturie documentarã despre existenþa Episcopiei
Tomisului, în „Biserica Ortodoxã Românã”, LXXXVII (1969), nr. 9-10, p. 966-1026.
6
Emilian Popescu, Organizarea eclesiasticã a provinciei Scythia Minor în secolele IV-VI, în
„Studii Teologice”, XXXII (1980), nr. 7-10, p. 590-605.
7
Vezi vol. Sfinþi români ºi apãrãtori ai legii strãmoºeºti, Bucureºti, 1987, p.133-207.
8
Emilian Popescu, Inscripþii greceºti ºi latine din secolele IV-XIII descoperite în România,
Bucureºti, 1976, p. 293-396.
9
Ioan G. Coman, Spiritualitatea patristicã în Scythia Minor. Ortodoxia credinþei, în „Ortodoxia”,
XXIX (1977), nr. 2, p.153-172; Idem, Scriitori teologi în Scythia Minor, în vol. „De la Dunãre la
Mare”, Galaþi, 1977, p. 63-83; Idem, Teologi ºi teologie în Scythia Minor în secolele IV-VI, în
„Biserica Ortodoxã Românã”, XCVI (1978), nr. 7-8, p. 784-796; Idem, Scriitori bisericeºti din
epoca strãromânã, Bucureºti, 1979, 376 p.
20
sec. al IV-lea,10 de când dateazã câteva obiecte paleocreºtine de seamã ºi anume:

tãbliþa votivã de la Biertan, jud. Sibiu, gema ce reprezintã „Bunul Pãstor” de
la Potaissa (Turda), o altã gemã a „Bunului Pãstor”, pãstratã la Muzeul Naþional
din Budapesta, piatra funerarã de la Cluj-Napoca, un vas cu inscripþie ºi
simboluri creºtine, de la Porolissum (azi Moigrad, jud. Sãlaj), opaiþe
paleocreºtine, pe care a fost imprimat semnul crucii, de la Apulum (Alba Iulia),
Dej, Porolissum, Sarmizegetusa ºi care se aflã în diferite muzee din þarã º. a.11
Un renumit istoric clujean, referindu-se la organizarea bisericeascã din
Transilvania (ºi datând-o în sec. IV-V), a afirmat între altele: „Acele Romanii
populare, obºti sãteºti, fiind pe vãile râurilor ºi în depresiunile carpatice, erau,
probabil, organizate ºi din punct de vedere bisericesc în eparhii. De multe ori,
asemenea întregii lumi romanice orientale, formaþiunile politice se mai numeau
ºi dioceze, conduse de cãpetenia spiritualã, bisericeascã a locului, episcopul”.12
Se pare cã, prin sec. VII-VIII, „întreg teritoriul cuprins în spaþiul
carpato-dunãrean este împodobit cu þãri româneºti, care uneori se mai numesc
ºi judecii, cnezate ºi voievodate”;13 în virtutea tradiþiei rãsãritene, bizantine,
credem cã, pe lângã fiecare cneaz sau voievod de la noi, se afla ºi un ierarh,
care se îngrijea de problemele duhovniceºti din unitatea administrativã respectivã.
În sec. IX-XI puteau exista în Transilvania ºi alte Episcopii româneºti ºi
anume la: Dãbâca, în cetatea voievodului Gelu, Biharea (lângã Oradea), în
þinuturile conduse de voievodul Menumorut, Alba Iulia, reºedinþa unui alt
conducãtor politic , Morisena-Cenad, unde s-a aflat conducãtorul local Ohtum
sau Ahtum º. a.14
Se constatã apoi, între secolele XI-XV, fiinþarea unui mare numãr de
mãnãstiri ºi biserici în þinuturile transilvãnene, ceea ce „pledeazã de asemenea
pentru existenþa unor ierarhi ortodocºi în Transilvania în aceastã perioadã, care
sã fi sfinþit bisericile respective”.15
10
ªtefan Pascu, Istoricul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, în vol. „Monumente
istorice ºi de artã religioasã din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului”, Cluj-Napoca, 1982,
p.13.
11
I. I. Rusu, Materiale arheologice paleocreºtine din Transilvania. Contribuþii la istoria
creºtinismului daco-roman, în „Studii Teologice”, X (1958), nr. 5-6, p. 311-340.
12
ªtefan Pascu, op. cit., p.13-14.
13
Ibidem, p.14.
14
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, Bucureºti, 1980, p. 29-34.
15
Ibidem, p. 39.
21
În acelaºi timp, documentele vremii evidenþiazã în Transilvania nume

de preoþi, protopopi ºi egumeni,16 care trebuiau sã fi fost sub oblãduirea
unui arhiereu local, 17 cum erau ºi în Maramureº, realitãþi ce confirmã
existenþa aici a unei organizãri bisericeºti (parohia, mãnãstirea, protopopiatul,
episcopia).
Avem însã anumite ºtiri cã au existat în Transilvania ierarhi români ortodocºi,
între sec. XIII-XV, unii cunoscuþi cu numele: Arhiepiscopul Ghelasie, Episcopul
Ioan de Caffa, mitropolitul Ioanichie de la Bãlgrad.18
Din simpla înºirare a unor realitãþi eclesiastice din Transilvania reiese
limpede cã încã din vechime a existat aici o intensã viaþã ortodoxã româneascã,
având în frunte o instituþie proprie: Episcopia sau Eparhia, de obicei, nu într-
un loc stabil, datoritã vicisitudinilor vremii.
2. Vechile Eparhii de Vad ºi Feleac

Dacã pânã în veacul al XV-lea centrele eparhiale nu aveau locuri sigure, tot
din cauza condiþiilor istorice, de acum înainte se constatã o oarecare stabilitate
a lor, cel puþin pentru câteva decenii. În aceastã situaþie au fost ºi vechile Eparhii
de Vad ºi Feleac.19
a. Episcopia de Vad
În decursul veacurilor, locuitorii Transilvaniei ºi cei ai Moldovei „având

aceeaºi limbã ºi lege au trãit într-un viu ºi permanent contact”. 20 Astfel, pãstorii
din Transilvania „cercetau an de an cu turmele lor pãmânturile Moldovei
învecinate, iar moldovenii, la rândul lor, cercetau adeseori Transilvania, îndeosebi
Bistriþa, de unde-ºi cumpãrau produsele meºteºugãreºti de care aveau nevoie”.21
Dar legãturile dintre cele douã þãri s-au întãrit, mai ales, odatã cu stãpânirea lui
16
Ibidem, p. 41-45.
17
Ibidem, p. 52.
18
Ibidem, p. 57-68.
19
O lucrare de excepþie privitoare la istoria Feleacului vezi, la: Alexandru, Simon Feleacul (1367-
1587), Presa Universitarã Clujeanã, 2004.
20
Mircea Pãcurariu, Legãturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Þara Româneascã ºi Moldova
în secolele XVI-XVIII, Tezã de doctorat, în „Mitropolia Ardealului”, XIII (1968), nr.1-3, p. 26.
21
Ibidem, p. 26-27.
22
ªtefan cel Mare ºi Sfânt (1457-1504) a unor þinuturi din Transilvania: Cetatea
Ciceu22 ºi Cetatea de Baltã,23 dimpreunã cu feudele lor, începând cu anul 1475.24
În cetãþile amintite, domnul moldovean avea nevoie nu numai de o organizare
militar-politicã, ci ºi de una bisericeascã. Astfel, dupã ce va primi în dar cetatea
Ciceului, va înfiinþa pe domeniul sãu de la Vad o Episcopie,25 zidind pentru
ea cu meºteri locali ºi din alte pãrþi transilvãnene o frumoasã bisericã în stil
gotic ºi moldovenesc al epocii. 26 Din analiza elementelor arhitectonice ale
bisericii de la Vad s-a ajuns la concluzia cã aceastã bisericã a fost ziditã pe
vremea lui ªtefan cel Mare27 ºi nu de pe timpul lui Petru Rareº, aºa cum s-a
crezut de cãtre unii istorici,28 ea servind, totodatã, ºi ca bisericã episcopalã
pentru Episcopia nou înfiinþatã aici (la Vad).
Cu toate cã lipsesc documentele privitoare la organizarea Episcopiei Vadului,
credem cã va fi fost organizatã dupã modelul episcopiilor moldoveneºti, cu un
ierarh în frunte, ajutat în ocârmuirea ei de preoþi ºi diaconi.
Episcopul de la Vad va fi fost hirotonit de mitropolitul Moldovei, de care ºi
aparþinea, iar „prin scrisori domneºti… recomandat… ºi recunoscut de cãtre
22
Dintr-o conscripþie a castelului Ciceu, fãcutã prin 1553, s-a aflat ºi numele localitãþilor aparþinã-
toare acestei cetãþi: Reteag, Uriu de Sus, Ciceu, Cristur, pe hotarul cãruia se afla castelul cu acelaºi
nume, Coldãu, Baþa, Mihãieºti, Sânmãrghita, Uriºor, Copleanu, Mica, Giurgeºti, Negrileºti,
Ambriºiu, Canciu (Ganciu), Hãºmaº, Iliºua, poate împeunã cu Târliºua, Leleºti, Corabia, Suciu
de Sus, Suciu de Jos, ªomcutu Mic, Perteº, Jichiºu de Sus, Cãºeiu, Rugãºeºti, Seliºca, Câþcãu,
Gâlgãu, Muncel, Cãpâlna, Poieni, Gostila, Baba, Ileanda, Glod, Rafa, Bârsãu, Dãbâceni, Vima
Mare, Vima Micã, Lãpuºu românesc, Lãpuºu unguresc, Domocuºeni, Libotin, Spermezeu, Maºca,
Poiana Porcului, Vãleni, Borcut, Draghia, Rogoz, Rohia, Petrihaza, Orman, Chirãu, Vajda,
Cãmãraº, Vad, Zlatina, Bogata Româneascã ºi Bogata Ungureascã. – Cf. Augustin Bunea, Vechile
episcopii româneºti ale Vadului, Geoagiului, Silvaºului ºi Bãlgradului, Blaj, 1902, p.17.
23
În ce priveºte Cetatea de Baltã, ei îi aparþineau localitãþile: Târnãveni, Cuºtelnic, Craifalãu,
Sãlcud, Patriºat, Zagãr, Vesãuº, Boian ºi Dealul cu vii de la Velþ. Cf. ªtefan Lupºa, Mitropolia
Ardealului în veacul XVI, în „Mitropolia Ardealului”, V (1960), nr. 7-8, p. 577.
24
Alexandru Gãinã [Alexandru Moraru], Legãturi bisericeºti ºi culturale între Transilvania ºi
Moldova pe timpul lui ªtefan cel Mare (1457-1504), în „Mitropolia Ardealului”, XX (1975), nr.11-
12, p. 867, nota 21, 868 ºi 869.
25
Mai pe larg despre aceasta vezi ªtefan Meteº, Înfiinþarea Episcopiei de Vad, în „Revista
Ortodoxã”, Bucureºti, I (1912), nr.1, p.16-22; II (1913), nr. 3-4, p. 80-86; nr. 5-6, p. 156-159; nr. 7-
8, p. 227-242 (unele titluri diferã de la un numãr la celãlalt).
26
ªt. Balº, Biserica lui ªtefan cel Mare de la Vad, jud. Someº, în „Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice”, XXXVI (1943), fasc.115-118, p. 76.
27
Prof. dr. Victor Popa, Consideraþiuni critice cu privire la Mitropolia Transilvaniei din sec. al XV-
lea ºi al XVI-lea ºi a raporturilor ei cu Moldova, în „Mitropolia Banatului”, VIII (1958), nr. 7-8-9, p.
426.
28
ªtefan Meteº, Mãnãstirile româneºti din Transilvania ºi Ungaria, Sibiu, 1936, p. 426.
23
regele prieten”. 29 Prin urmare, aceºti vlãdici erau români de neam,30 hirotoniþi de
ierarhii din Moldova ºi recunoscuþi apoi de cãtre autoritatea politicã a Transilvaniei.
Istoricul ªtefan Meteº31 credea cã majoritatea episcopilor de Vad erau de
loc din Transilvania, care, însã, înainte de a fi aleºi ºi numiþi, au fost trimiºi în
Moldova, pentru a învãþa „cartea sfântã în limba slavonã… în vestitele mãnãstiri
rãspânditoare de luminã”,32 din acea þarã, dupã care erau hirotoniþi ºi apoi instalaþi
în scaunul episcopal de la Vad. Indiferent de locul lor de baºtinã – Moldova sau
Transilvania – cert este faptul cã, înainte de a fi aleºi episcopi, fãceau carte în
mãnãstirile moldoveneºti din acea epocã, iar apoi se întorceau la Vad, unde se
îngrijeau de viaþa duhovniceascã, dar ºi culturalã din acele þinuturi.
Pânã în prezent, istoria noastrã nu cunoaºte numele celui dintâi episcop
trimis la Vad de cãtre ªtefan cel Mare ºi apoi recunoscut de regele Matei Corvin.
Mãrturii sigure despre existenþa unor episcopi la Vad avem abia din veacul
al XVI-lea. Dupã unii istorici, primul episcop de la Vad, cunoscut cu numele, ar
fi fost Ilarion33 , în 1523; dupã alþii însã, (dar totuºi cu rezerve), putea fi vlãdica
Ioan,34 pomenit în anul 1533 (probabil într-o scurtã vacanþã a scaunului de la
Vad). Credem cã nu este aºa de important cine a fost mai întâi (ºi cã l-ar fi
chemat Ilarion sau Ioan), ci faptul cã, la începutul veacului al XVI-lea cunoaºtem
la Vad un episcop cu numele.
Din documentele vremii reiese faptul cã, în 1523, Episcopul Ilarion, cu alþi
trei preoþi: Matei, ªandru ºi Petru au intervenit pe lângã magistratul Bistriþei
pentru un ajutor material, în vederea înãlþãrii unei mãnãstiri (se pare, pe locul
uneia mai vechi), în þinutul Nãsãudului, între localitãþile Hordou (azi Coºbuc) ºi
Telciu; tot în acelaºi an (1523), vlãdica Ilarion a cerut conducãtorilor bistriþeni
reînnoirea privilegiilor pentru acelaºi aºezãmânt monahal, probabil a acelora
pe care le-a avut odinioarã vechea mãnãstire. 35
29
N. Iorga, ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul ºi Mitropolia Ardealului, Bucureºti, 1904, p. 5.
30
ªtefan Meteº, Primii episcopi ai Vadului, în „Revista Ortodoxã”, I (1912-1913), nr. 3-4, p. 84-85.
31
Ibidem, p. 84.
32
Ibidem, p. 84-85.
33
Dr. Augustin Bunea, Vechile episcopii…, p. 23; Dr. Ioan Lupaº, Istoria bisericeascã a românilor
ardeleni, Sibiu, 1918, p. 25; ªtefan Meteº, Primii episcopi ai Vadului…, p. 86; ªtefan Pascu, Istoricul
Arhiepiscopiei Vadului…, p.17.
34
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române…, vol.1, ed. a II-a…, p. 510.
35
N. Iorga, Istoria bisericii româneºti ºi a vieþii religioase a românilor, I, Vãlenii de Munte 1908,
p.110.
24
Episcopului Ilarion i-a urmat în scaun vlãdica Anastasie, pomenit în anul

1529, unul dintre oamenii de încredere ai domnitorului moldovean Petru Rareº.
În luna octombrie a aceluiaºi an (1529) se afla în fruntea unei oºtiri a lui Petru
Rareº, care a atacat cu succes Bistriþa, dupã care a încheiat un armistiþiu avantajos
pentru domnul moldovean. 36
În anul 1531, Episcopul Anastasie a dãruit bisericii eparhiale de la Vad o
„icoanã ferecatã în argint aurit”, ce reprezenta pe Sfântul Ierarh Nicolae (ºi care
se aflã acum în Muzeul de Artã al României); în partea de jos a ramei are o
inscripþie în limba slavonã: „Rugãciunea robului lui Dumnezeu, Episcopului
Anastasie din Vadul ungurean, a ferecat aceastã icoanã în anul 7039 (=1531), luna
mai 15”. 37
Câþiva ani mai târziu (în 1538) a complotat împotriva fostului sãu mentor,
Petru Rareº (refugiat pentru o vreme în cetatea Ciceu), cu scopul de a-l da în
mâna lui ªtefan Lãcustã, uzurpatorul scaunului Moldovei (1538-1540). Dupã
revenirea la domnie a lui Petru Rareº, vlãdica Anastasie a fost scos din scaun,
asemenea boierilor trãdãtori ºi s-a retras la mãnãstirea sa de metanie, Putna. Nu
dupã multã vreme, Petru Rareº l-a iertat pe Anastasie, reluându-ºi activitatea
arhiereascã la Vad, în 1541, pãstorind aici pânã în 1546.
Nu cunoaºtem însã motivul încheierii activitãþii lui Anastasie la Vad: ori cã
trecuse la cele veºnice sau cã a fost scos din nou din scaun de cãtre Petru Rareº,
din pricina complotului pomenit.
Cert este faptul cã, în 19 iulie 1546, acelaºi domn moldovean îl recomandã
bistriþenilor pe noul episcop de Vad, ales (de domn) în persoana lui Tarasie,
cerându-le, totodatã „sã-i acorde jurisdicþie peste preoþii ºi credincioºii de aici,
cum a avut ºi «episcopul dinainte»”. 38 Prin urmare, în timpul domniei lui Petru
Rareº, jurisdicþia Episcopiei Vadului se întindea, în afarã de satele aparþinãtoare
cetãþii Ciceului, ºi asupra altor douã oraºe: „Bistriþa cu peste 50 de sate ºi Rodna
cu 23 de sate, precum ºi cetatea Unguraºul cu 34 de sate”. 39 Episcopul Tarasie
a pãstorit la Vad doar trei ani ºi jumãtate, îndeplinindu-ºi cu demnitate misiunea
arhiereascã ºi culturalã în aceste pãrþi transilvãnene.
36
Ibidem, p.110.
37
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române…, vol. I, ed. a II-a…, p. 510-
511.
38
Ibidem, p. 511.
39
Ibidem, p. 509.
25
În 5 ianuarie 1550, Iliaº Vodã, fiul (turcit între timp) lui Petru Rareº, îl
recomanda bistriþenilor „pe prea cucernicul Gheorghe episcop de Vad, pentru
a-l sprijini faþã de credincioºii de lege ortodoxã din pãrþile Bistriþei, ca sã-ºi
poatã aduna veniturile episcopale, sã-l asculte ºi sã-l primeascã cu cinstea
cuvenitã”. 40
În a doua jumãtate a veacului al XVI-lea (în 1553), domnii Moldovei îºi
pierd posesiunile lor din Transilvania; în acelaºi timp, Reforma protestantã începe
sã prindã din ce în ce mai bine rãdãcini în aceste þinuturi, sprijinitã de principii
maghiari din Transilvania. În acest context, a început sã slãbeascã ºi Episcopia
Ortodoxã de la Vad, rãmânând izolatã atât de sprijinul domnilor moldoveni, cât
ºi de oblãduirea mitropolitului din Suceava.
În aceastã vâltoare a evenimentelor politice ºi religioase ºi-a desfãºurat
activitatea pomenitul episcop Gheorghe de la Vad, care din pricina greutãþilor
întâmpinate se pare cã s-a retras de la cârma eparhiei, spre sfârºitul anului 1552
sau la începutul anului urmãtor (1553). 41
Episcopului Gheorghe i-a urmat în scaunul episcopal de la Vad vlãdica
Marcu,42 în 1557, probabil la rugãmintea lui Alexandru Lãpuºneanu pe lângã
autoritãþile de stat din Transilvania. Din documentul de confirmare (din 9 aprilie
1557), fãcut de principesa Isabela Zápolya, se constatã cã venirea lui Marcu la
Vad a întâmpinat o oarecare opoziþie în aceastã eparhie. De aceea, principesa
pomenitã, pentru a liniºti spiritele ºi a-ºi impune punctul de vedere, a poruncit
lui Petru Petrovici, consilierul principelui Ioan Sigismund Zapolya (fiul Isabelei),
sã-l punã în drepturile sale pe Episcopul Marcu, spunând între altele: „… prin
scrisoarea de faþã poruncim cu tãrie ºi strãºnicie credinþei voastre ca vãzând
aceastã scrisoare sã socotiþi ºi sã recunoaºteþi pe pomenitul episcop Marcu ca
episcopul acestui loc, fiind datori sã-i daþi deplin ºi în întregime toate veniturile
sale ce i se cuvin, sã i se dea de cãtre voi (ºi) din mijlocul vostru, dupã vechiul
obicei, lui sau omului sãu, ºi voi sã nu îndrãzniþi sã luaþi sau sã vã amestecaþi în
strângerea acelor venituri ale sale ºi sã fiþi datori ºi siliþi sã-i arãtaþi supunere ºi
cinstire întru toate potrivit datoriei slujbei sale”. 43
40
N. Iorga, Documentele Bistriþei, vol. I, p. XLVI ºi CXIII.
41
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, ed. a II-a…, p. 511.
42
ªtefan Pascu, Un vlãdicã român necunoscut: Marcu al Vadului (1557), în „Studii Teologice”,
VIII (1956), nr. 5-6, p. 252-254.
43
Ibidem, p. 254.
26
Episcopul Marcu a pãstorit la Vad pânã în 1574, dupã care, vreme de doi
ani (1574-1576), Comitatele aparþinãtoare Eparhiei Vadului: Dãbâca, Cluj, Turda,
Solnocul Interior, din motive pe care încã nu le ºtim, au fost sub oblãduirea
duhovniceascã a mitropolitului Eftimie din Alba Iulia. 44
Abia în anul 1576, în fruntea Episcopiei Vadului se afla un episcop cu
numele Spiridon; în afarã de comitatele pomenite, el ºi-a întins jurisdicþia ºi
peste cele ale Solnocului de Mijloc (Sãlaj) ºi al Crasnei. Episcopul Spiridon a
avut o pãstorie îndelungatã, pânã spre sfârºitul secolului al XVI-lea.
Urmaºul sãu în scaunul de la Vad a fost episcopul Ioan de la mãnãstirea
Cerna, din þinutul Haþeg-Hunedoara, ºi nu Ioan Cernea, cum greºit s-a afirmat
pânã nu demult. 45 El a fost ºi bun oºtean, murind într-o bãtãlie ce a avut loc la
Satu-Mare în 14 ianuarie 1605.
În toamna aceluiaºi an (la 23 septembrie 1605), a fost numit pentru a doua
oarã în scaunul de la Vad, Episcopul Spiridon; i s-a acordat o jurisdicþie întinsã
peste comitatele: Dãbâca, Cluj, Turda, Solnocul Interior, Solnocul de Mijloc ºi
Crasna, dar în acelaºi timp ºi „dreptul de «superitendent suprem», peste toate
bisericile româneºti din Transilvania ºi «pãrþile ungureºti»”46 , probabil un titlu
onorific, fiindcã era în vârstã înaintatã. În 1607 ºi-a extins jurisdicþia ºi asupra
Maramureºului. Se pare cã, în urma sesizãrii Mitropolitului Teoctist din Alba
Iulia, principele Transilvaniei mai apoi i-a „limitat drepturile de jurisdicþie”,
rãmânând numai la comitatele care au aparþinut „în mod obiºnuit” de Episcopia
Vadului. 47 A pãstorit la Vad pânã în 1614, când se presupune cã, din anumite
motive, s-a retras în Moldova.
În anul urmãtor (1615), la 21 februarie, a fost numit ca Episcop al Vadului
Teofil de la mãnãstirea Prislop, având jurisdicþie peste: Dãbâca, Cluj, Turda,
Solnocul Interior, Solnocul de Mijloc, Crasna ºi Maramureº, la care s-au mai
adãugat de acum Bihorul ºi districtele Bistriþa ºi Gurghiu. 48
I-a urmat în scaunul de la Vad Augustin (cca 1621), venit – se pare – din
Moldova, despre care nu avem mai multe date. 49
44
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.1, ed. a II-a…, p. 512.
45
Ibidem, p. 512.
46
Ibidem, p. 513.
47
Ibidem, p. 513.
48
Ibidem, p. 513.
49
Ibidem, p. 513.
27
La scurtã vreme (cca 1622), în fruntea Episcopiei Vadului se afla vlãdica

Dosoftei, venit ºi el tot din Moldova ºi care, probabil, a ajuns mitropolit la Alba
Iulia (între 1624-1627). 50
În iunie 1623 era întãrit ca episcop la Vad Eftimie (1623-1627), care avea în
jurisdicþie, pe lângã comitatele antecesorilor sãi, ºi Sãtmarul. Cu vlãdica Eftimie
s-a încheiat ºirul episcopilor de la Vad, jurisdicþia acestora fiind înglobatã în
Mitropolia de la Alba Iulia. Astfel cã, în 4 decembrie 1628, mitropolitul Ghenadie
II din Alba Iulia s-a intitulat „arhiepiscop în scaunul Bãlgradului ºi al Vadului (n.
n. ) ºi al Oradiei ºi al Sãtmarului ºi a toatã þara Ardealului ºi celelalte”. 51
Se presupune cã dupã moartea, retragerea sau înlãturarea Episcopului
Eftimie, „principele calvin Gabriel Bethlen n-a mai completat scaunul vlãdicesc
vacant de la Vad. Poate cã vlãdicii de aici – unii veniþi din prea «ortodoxa»
Moldovã – erau o piedicã în calea acþiunilor prozelitiste calvine patronate de
principele Bethlen”. 52
Unii istorici cred cã, ceva mai târziu, au mai fost fãcute unele încercãri
pentru ocuparea scaunului episcopal de la Vad; de pildã, în 1631 se gãsea în
þinuturile Bistriþei (în satul Budiºor, azi Buduº) un oarecare episcop Benedict,53
hirotonit, probabil, în Moldova, pentru Episcopia Vadului. Pânã acum nu avem
ºtiri despre activitatea sa pastoral-misionarã în Transilvania.
Dupã pãrerea unor cercetãtori, un episcop al Maramureºului (dintre anii
1650-1651), pe nume Savu (Sava), ºi-ar fi avut o vreme reºedinþa la mãnãstirea
Vad; la scurtã vreme, din pricina presiunilor calvine a fost nevoit sã treacã în
Moldova. 54
Suntem încredinþaþi cã, în acel secol ºi jumãtate cât a fiinþat Episcopia
Vadului, ierarhii de aici (fie transilvãneni, fie moldoveni) au desfãºurat o intensã
viaþã duhovniceascã ºi culturalã, statornicind pe români în credinþa strãbunã ºi
rãspândind luminã de carte în sânul familiilor neamului nostru.
b. Mitropolia de Feleac
În istoriografia româneascã s-au emis anumite ipoteze atât în ceea ce priveºte

primul ierarh, cât ºi originea ºi rangul Eparhiei din Feleac (în apropiere de
50
Ibidem, p. 513.
51
Ibidem, p. 514.
52
Ibidem, p. 514.
53
Ibidem, p. 514.
54
Ibidem, p. 514.
28
Cluj). Referitor la prima problemã, pânã nu demult era fixatã pãrerea cã primul
vlãdicã din Feleac ar fi fost un oarecare grec Marcu,55 refugiat în aceste þinuturi,
datoritã opresiunii otomane din Balcani; ierarhul pomenit, dupã ce a ajuns în
Feleac ar fi „cumpãrat o casã ºi alte bunuri imobile (grãdinã, fâneþe, ogoare) de
la preotul Vasile, cãruia i-a înfiat fiul, pe Danciu, pe care l-a hirotonit diacon ºi
preot, iar dupã ce a rãmas vãduv, l-a cãlugãrit sub numele de Daniil, l-a hirotonit
arhiereu ºi i-a urmat în scaun”. 56 În ce priveºte cea de-a doua problemã, unii
istorici afirmã cã la Feleac ar fi existat de la sfârºitul veacului al XV-lea un
centru episcopal,57 (în care a pãstorit un episcop, arhiepiscop sau mitropolit),
pe când alþii opineazã cã, încã de la început, în aceeaºi localitate ar fi existat un
centru mitropolitan,58 plecând tot de la documentele care îl pomenesc pe vlãdica
de aici ca: arhiepiscop sau mitropolit, titulaturã ce trebuia sã indice o realitate
de fapt; tot legat de Feleac amintim pãrerea istoricului ªtefan Lupºa, care pe
baza tezelor lui Samuil Micu ºi Petru Maior a susþinut cã Mitropolia Severinului
(întemeiatã în 1370), dupã ce ºi-a încheiat activitatea în veacul al XV-lea, datoritã
„stãpânirilor strãine”, ºi-a mutat sediul la Feleac; iar dupã câteva decenii, la
Alba Iulia,59 ipotezã ce nu are o credibilã susþinere documentarã. 60
Pe baza datelor existente, vom încerca ºi noi în cele ce urmeazã sã facem
un scurt istoric al Eparhiei din Feleac, sã-i amintim aici ºi pe vlãdicii care au
55
A. Bunea, Vechile episcopii…, p.10-14; N. Iorga, Sate ºi preoþi din Ardeal, Bucureºti 1902, p.
319-322; ªtefan Meteº, Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din Transilvania, vol. I,
Sibiu, ed. a II-a, 1935, p. 65-67; Gheorghe I. Moisescu, ªtefan Lupºa, Alexandru Filipaºcu, Istoria
Bisericii Române, vol. I, Bucureºti 1957, p. 264-266 º. a.
56
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei..., p. 72.
57
Prof. dr. Victor Popa, Consideraþiuni critice cu privire la Mitropolia Transilvaniei…, p. 404;
ªtefan Pascu, Istoricul Arhiepiscopiei…, p.16 º. u.
58
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei…, p. 77u; Idem, Istoria
Bisericii Ortodoxe Române, vol.1, ed. a II-a…, p. 296 u.
59
Prof. dr. ªtefan Lupºa, Vechea Mitropolie a Ardealului. Contribuþii la istoria ei în sec. XV ºi
XVI, Sibiu 1948, 29 p. † 2 ilustr. ; Idem, Biserica Ortodoxã Românã din Ardeal în veacul XV; în
„Mitropolia Ardealului”, III (1958), nr.1-2, p. 76-86.
60
Un istoric de seamã al Bisericii noastre, referindu-se la ipotezele unor cercetãtori, care susþin cã
Mitropolia de la Feleac ar fi continuatoarea Mitropoliei Severinului, a ajuns la urmãtoarea concluzie:
„Deci, pãrerea cã Mitropolia Severinului, înfiinþatã în 1377 – de Patriarhia Ecumenicã pentru o parte
a Ungrovlahiei, s-ar fi mutat la Feleac în 1479 (sau «cu un deceniu înainte de 1481») nu se poate
sprijini pe nici o probã documentarã. Mai mult chiar, izvoarele interne ºi externe nu mai pomenesc
mitropoliþi de Severin dupã anul 1403. În sfârºit, dacã am admite cã Marcu a fost «mitropolit de
Severin», iar mai târziu a ajuns la Feleac, aceasta nu înseamnã cã el a adus cu sine ºi scaunul eparhial
din care a plecat, dupã cum n-avea dreptul sã-ºi pãstreze nici titulatura avutã iniþial”. – Cf. Preot prof.
dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei…, p. 75.
29
oblãduit duhovniceºte pentru câteva decenii pe credincioºii ortodocºi din

aceastã parte a þãrii.
Localitatea Feleac a fost atestatã documentar în 28 ianuarie 1367, când
regele Ludovic cel Mare (1342-1382) a scos-o de sub tutela „voievodului
Transilvaniei ºi a dregãtorilor sãi”, alipind-o oraºului Cluj ºi punând-o sub
ocrotirea sa; tot atunci le-a dat însãrcinarea locuitorilor din Feleac sã pãzeascã
de anumiþi rãufãcãtori „drumul de negoþ” ce lega Clujul de Turda. 61 Hotãrârea
lui Ludovic cel Mare a fost întãritã mai apoi de Sigismund de Luxemburg, în
1415 ºi de Matei Corvin, în 1486. În schimbul ocrotirii cãlãtorilor pe traseul
Cluj-Turda, regii amintiþi, precum ºi Vladislav II în 1509, au scutit pe locuitorii
din Feleac de anumite dãri ºi servicii pe care trebuiau sã le facã faþã de regalitate.
În aceste condiþii prielnice, Feleacul a cunoscut repede o dezvoltare economicã,
bisericeascã ºi culturalã.
În pofida ipotezelor emise pânã nu demult, credem cã primul ierarh de la
Feleac, cunoscut cu numele ºi asupra cãruia nu existã dubii, a fost Daniil,
pomenit într-o însemnare de pe un Tetraevanghel slavon, din 1488, care ne
dezvãluie urmãtoarele: „Cu voia Tatãlui ºi cu ajutorul Fiului ºi cu lucrarea
Sfântului Duh, s-a sãvârºit acest Tetraevanghel, din porunca Prea Sfinþitului
nostru arhiepiscop chir Daniil, în zilele marelui crai Mateiaº. S-a scris pe
numele Feleacului, aproape de oraºul Cluj, unde ºi bisericã a zidit, cu hramul
Preasfintei maicii noastre Paraschiva, în anul 6997 (1488), luna octombrie,
25 zile”. 62 Din citirea atentã a acestei însemnãri deducem faptul cã, în perioada
copierii63 Tetraevanghelului din 1488, vlãdica de la Feleac (numit, probabil,
cu câþiva ani înainte) avea rangul de arhiepiscop ºi, susþinem noi, ºi de
mitropolit (fapt absolut normal în ierarhia bisericeascã ortodoxã, de ce nu,
arhiepiscop de Feleac ºi mitropolit al Transilvaniei), cum au fost, de fapt, ºi
61
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei…, p. 77.
62
Timotei Cipariu, Arhivul pentru filologie ºi istorie, Blaj, nr. 39 din 29 oct.1870, p. 777; reprodusã
ºi la: Emil Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui ªtefan cel Mare, extras din „Cercetãri Literare”,
V, Bucureºti, 1943, p.176-179; ªtefan Lupºa, Biserica Ortodoxã din Ardeal în veacul XV…, p. 80-
81; Prof. dr. Victor Popa, Consideraþiuni critice…, p. 408.
63
Se afirmã cã: „Tot în epoca lui ªtefan cel Mare biserica [din Feleac] a fost înzestratã cu cãrþi,
manuscrise, care pentru acele vremuri reprezentau mari valori. Un liturghier slavon din 1481, ce a
fost în posesia acestei biserici, se aflã acum la Biblioteca Centralã a Universitãþii din Cluj ºi este
unul dintre puþinele exemplare pãstrate, ale literaturii religioase transilvãnene din sec. al XV-lea. El
e scris pe hârtie cu frontispicii ºi litere ornate în culori sobre: verde, mãsliniu, roºu ºi brun. În
concepþia motivelor decorative ale frontispiciilor se resimte legãtura directã cu manuscrisele
moldoveneºti. Cf. Marius Porumb, Bisericile din Feleac ºi Vad, Bucureºti, 1968, p.13-16.
30
antecesorii sãi din fruntea Bisericii Ortodoxe transilvãnene: Ghelasie, amintit

în pictura bisericii vechi de la mãnãstirea Râmeþ, jud. Alba, ºi Ioanichie de la
Bãlgrad; de asemenea, tot în aceeaºi perioadã era deja înãlþatã catedrala
mitropolitanã din Feleac (care, cu unele schimbãri, dãinuieºte pânã azi),
alcãtuitã din elemente gotice ºi moldoveneºti,64 ceea ce presupune ºi influenþa
stãpânirii lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt în Transilvania. Câþiva ani mai târziu (în
1497), la iniþiativa ºi dorinþa unui vistiernic al lui ªtefan cel Mare, Tetraevanghelul
din 1488 a fost ferecat în argint, ce reprezintã scene ºi persoane biblice;65
ferecãtura respectivã are ºi o inscripþie slavonã, care, tradusã în româneºte,
aratã urmãtoarele: „Robul lui Dumnezeu Isac vistiernicul a ferecat acest
Tetraevanghel mitropoliei din Feleac în anul 7006 (1497), decembrie”. 66 De
menþionat cã Isac vistiernicul a fost unul dintre marii dregãtori ai lui ªtefan cel
Mare ºi Sfânt ºi al fiului acestuia, Bogdan al III-lea, care i-a slujit între anii
1491-1508. 67
Mitropolitul Daniil al Feleacului s-a dovedit ºi „un bun pãstor de suflete”;
aceasta reiese dintr-o scrisoare „pe care a adresat-o judelui Petru Urs ºi celor
12 pârgari din Braºov”, din care „reiese cã în oraºul lor se aflau «niºte oameni
64
Referindu-se la aceastã bisericã, un recunoscut istoric de artã afirma, între altele: „Planimetric,
partea veche este o bisericã de tip salã, cu o navã formatã din douã travee, boltite în cruce pe ogive
ºi un altar poligonal, specific bisericilor gotice. Arcul de triumf este cel original, în arc frânt ºi din
piatrã fãþuitã. Bolþile navei au nervuri gotice îngrijit lucrate ºi profilate, lipsite de console sau pilaºtri,
dar având chei de boltã, una fiind împodobitã cu un scut heraldic fãrã însemne. Scutul este asemãnãtor
ca formã cu cheia de boltã din corul bisericii din Vad, ºi ea ctitorie a lui ªtefan cel Mare… Biserica,
deºi ca plan nu e de tip moldovenesc, foloseºte totuºi douã portaluri de tip diferit, la fel ca ºi în
Moldova, unde la intrarea în pronaos se foloseºte în mod frecvent tipul de portal în arc frânt, iar în
naos cel dreptunghiular cu baghete. Aici, deoarece biserica este de tipul salã, cele douã portaluri
sunt aºezate la intrarea de vest ºi de sud”. – Cf. Marius Porumb, op. cit., p.10 ºi 13.
65
Iatã descrierea ferecãturii: „În cele patru colþuri ale ferecãturii, în câte un medalion, sunt busturile
celor patru Evangheliºti, fiecare cu câte o carte în mânã. În centru, în trei arcade semicirculare, cea
centralã mai amplã ºi cu arhivolta în acoladã, este reprezentatã scena Deisis-Crist [Hristos] judecãtor,
tronând încadrat de Maria ºi Ioan Botezãtorul. La picioarele lor este gravatã inscripþia amintind pe
donator. Superior arcadelor, suprafaþa dintre cele douã medalioane este umplutã de un vrej ce porneºte
din vârful arcadei centrale. Concepþia ºi iconografia acestei ferecãturi este cea a bisericii orientale,
dar felul cum sunt tratate elementele de detaliu îl trãdeazã pe meºterul de formaþie apuseanã din
Bistriþa sau Cluj”. – Cf. Marius Porumb, op. cit., p.16.
66
Timotei Cipariu, op. cit., p. 777.
67
S-a pus întrebarea: de ce oare s-a fãcut aceastã danie de cãtre vistiernicul lui ªtefan cel Mare pe
seama Mitropoliei din Feleac? Dupã pãrerea istoricului N. Iorga, vistiernicul Isac fiind într-o solie la
regele Matei Corvin, curând dupã eliberarea sa din temniþa de la Lwow – unde a stat aproape un an
de zile – a fãcut comandã la meºterii din Cluj sau Bistriþa spre a executa Tetraevanghelul amintit, cu
scopul ca mai apoi sã fie dãruit Mitropoliei Feleacului, drept recunoºtinþã faþã de Dumnezeu, fiindcã
a scãpat din temniþã. – Cf. N. Iorga, Les arts mineurs. Icônes, Bucureºti, 1934, p. 40.
31
de legea noastrã greceascã» ce trãiesc necununaþi”. 68 Deoarece preotul Nicola

din ªchei i-a conscris pe cei în cauzã, vlãdica Daniil a cerut autoritãþilor din
Braºov sã-i oblige pe concubini sã-i plãteascã fiecare câte trei ducaþi „plus
plata ostenelii lor”, bani ce trebuiau sã ajungã în fondurile mitropoliei din
Feleac. Scrisoarea a fost alcãtuitã ºi trimisã între anii 1488-1500; ea era semnatã
de cãtre Mitropolitul Daniil.
Credem cã, la 14 mai 1494, când regele Ungariei, Vladislav II, a dat un act
prin care a supus „arhiepiscopului din Transilvania” pe egumenul-exarh de
la mãnãstirea Peri – Maramureº, era vorba de mitropolitul Daniil de la Feleac;69
prin urmare, din documentele amintite mai sus, reiese limpede cã mitropolitul
Feleacului avea o jurisdicþie întinsã, pânã în þinuturile Braºovului ºi cele ale
Maramureºului; el avea sub oblãduirea sa cel puþin pe episcopul de la Vad ºi,
poate, ºi alþi „arhierei locali”, de care se pomeneºte în unele documente
transilvãnene ale vremii.
Se pare cã mitropolitului Daniil i-a urmat în scaun, în preajma anului 1500,
Marcu, deºi a fost pomenit într-un act de mai târziu, din 25 decembrie 1550,
emis de judele ºi juraþii oraºului Cluj, „preotului Ioan din Feleac, fiul
«episcopului» Danciu – în urma unui proces – act prin care se recunoºtea acestuia
dreptul de moºtenire asupra bunurilor rãmase de la tatãl sãu”. 70 Din acest act
mai aflãm cã „aceste moºteniri le-a cumpãrat din propriii sãi bani un episcop
grec cu numele Marcu de la Vasile, preotul român, anume tatãl pomenitului
episcop Danciu, în timp ce Danciu era tânãr ºi cleric al aceluiaºi episcop Marcu,
pe care numitul episcop Marcu, dintr-o deosebitã afecþiune, l-a crescut ca pe un
copil de suflet ºi i-a dat susnumitele moºteniri, cumpãrate cu banii sãi proprii ºi
i le-a lãsat sã le stãpâneascã în veci întru fiii fiilor ºi întru al moºtenitorilor sãi,
dupã cum testeazã scrisoarea susnumitã a lui Marcu…”. 71
Referindu-ne la vlãdica Marcu, credem cã a fost „grec” de neam, venit din
sudul Dunãrii din pricina stãpânirii turceºti (poate un „episcop pribeag”),72 care
s-a stabilit la Feleac (unde, între timp, se ridicase o mãnãstire ce a devenit un
68
Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei…, p. 81-82.
69
Ibidem, p. 56 ºi 82.
70
Ibidem, p. 82-83.
71
Timotei Cipariu, op. cit., p. 777 u.
72
Istoricul N. Iorga spunea despre Marcu cã „a rãtãcit în Ardeal pe vremea când Europa întreagã
era cutreeratã de neamul sãu, goniþi de urgia turcilor cuceritori; el dãdu tânãrului Danciu cunoºtinþe
ºi avere ºi acesta, îndeplinind funcþiunile de preot…” – Cf. N. Iorga, Sate ºi preoþi…, p. 319 u.
32
centru cultural),73 apoi ºi-a cumpãrat o casã ºi moºie de la preotul Vasile din
aceastã localitate; fiul preotului Vasile, pe nume Danciu, i-a fost probabil diacon
(„clericus”), iar mai târziu preot mitropolitului Marcu.
În ceea ce priveºte rangul pe care îl avea Marcu,74 adicã de „episcopus”,
numit greºit aºa de cãtre cancelaria Clujului, socotim cã cei ce au alcãtuit actul
respectiv, ori nu cunoºteau rangul vlãdicãi de la Feleac, sau în mod voit i s-au
adresat în acest mod, fiindcã antecesorul sãu în scaunul amintit (ierarhul Daniil)
a fost arhiepiscop ºi mitropolit. În acelaºi timp, faptul cã ierarhul Marcu a fost
numit episcop nu înseamnã cã Eparhia ar fi fost degradatã în rang (din Mitropolie
în Episcopie); cunoaºtem în istoria noastrã, mai degrabã, desfiinþãri de Eparhii
decât degradãri în rang. Aºa cã numirea de episcop a lui Marcu a fost una
incorectã (greºitã din neºtiinþã sau în mod voit, mai ales cã romano-catolicii
aveau în fruntea bisericii lor tot un episcop), neconformã cu adevãrul istoric.
Pãstoria mitropolitului Marcu s-a întins pânã în preajma anului 1516,
deoarece dintr-o inscripþie slavã, care a fost descoperitã pe soclul bisericii din
Feleac, aflãm urmãtoarele: „În anul … s-a scris de pãcãtosul popã Filip din
Haþeg ºi în acest an a murit Laslãu craiul, în zilele mitropolitului chir ®”.75
Deoarece regele Vladislav II (Laslãu) a murit în 1516, credem cã anul din
inscripþie, imposibil de descifrat, ar fi anul 7024 (1516). Referindu-ne la numele
mitropolitului, precizãm cã s-a presupus cã a fost vorba de unul cu numele
73
Iatã ce aflãm despre acesta: „Dupã câte se pare, în secolul al XVI-lea, când mitropolia de aici
primeºte o însemnãtate deosebitã, Feleacul ajunge un important centru cultural românesc. Atunci
probabil cã a luat fiinþã ºi mãnãstirea azi dispãrutã, ale cãrei vestigii se mai vedeau la începutul
veacului nostru, în locul din partea de sud-est a satului, numit de localnici «la mãnãstire». Acest
aºezãmânt cu hramul Sfintei Troiþi ajunge la un moment dat, în veacul al XVII-lea, un important
centru de copiat cãrþi, care continuã sã existe ºi în veacul urmãtor”. – Cf. Marius Porumb, op. cit.,
p.16.
74
Cât priveºte situaþia episcopului Marcu, Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu afirmã urmãtoarele: „Nu
putem ºti unde ºi când a fost hirotonit arhiereu. Totuºi, ne putem întreba dacã acest Marcu n-a fost
în Þara Româneascã o datã cu fostul patriarh ecumenic Nifon II, de cãtre domnitorul Radu cel Mare,
prin 1503. În cadrul acþiunii de reorganizare bisericeascã sãvârºitã de Nifon II în Þara Româneascã
prin 1503-1505, se va fi þinut seama de faptul cã mitropolitul Ungrovlahiei avea ºi calitatea de
«exarh al plaiurilor ºi a toatã Ungaria». În acest caz, putem presupune cã Marcu a fost hirotonit de
Nifon însuºi ºi va fi fost trimis ca mitropolit al românilor transilvãneni de cãtre domnul muntean,
care, dealtfel, avea legãturi cu Vladislav I al Ungariei (1490-1516); (se ºtie cã în anul 1507 acesta i-
a dãruit domeniul Geoagiul de Jos, cu 19 sate în jur). Primind aceastã încredinþare, Marcu se va fi
integrat cu mediul de viaþã românesc, cum au fãcut ºi alþi strãini, lucru dovedit de faptul cã a cumpãrat
o casã în Feleac pe care a lãsat-o apoi lui Danciu care l-a slujit probabil ca diacon («clericus»). – Cf.
Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei …, p. 84.
75
Ibidem, p. 85.
33
ªtefan, fiindcã prima literã ce s-a putut descifra este ®76. Dacã ne gândim cã în
limba slavonã numele ªtefan se scrie cu CT (STEFAN), nu cu ®, interpretarea
de mai sus trebuie primitã cu anumitã rezervã. Putem, totuºi, admite cã, „sub
influenþa limbii vorbite”, numele mitropolitului ªtefan s-a scris cu CT ºi nu cu ®.
Întrebarea care se pune acum este aceasta: cine este acel mitropolit ªtefan? Din
cercetãrile fãcute de cãtre unii istorici reiese cã, deºi existã douã nume (ªtefan ºi
Danciu), este vorba de aceeaºi persoanã (un nume de botez ºi altul de cãlugãrie),
care în inscripþia de mai sus ar fi fost cunoscut sub numele de ªtefan, pe când în
patru documente ale vremii, din 1534,77 din 1538,78 din 155079 ºi mai târziu, amintit
în 1595,80 apãrea cu numele de Danciu (cel de botez), nume sub care a fost mai
bine cunoscut de cãtre localnici („popa Danciu”), fiul preotului Vasile din Feleac.
De altfel, în istoria noastrã au fost numeroase cazuri în care ierarhii au fost cunoscuþi
sub ambele nume, cel de botez ºi de cãlugãrie.81 Se presupune cã Danciu (ªtefan)
ar fi fost hirotonit arhiereu în Þara Româneascã de cãtre Mitropolitul Macarie II
(c.1512-c.1521), pe vremea domnului Neagoe Basarab.82
Credem cã mitropolitul Danciu a pãstorit la Feleac pânã în anul 1533, când
într-un act din 26 ianuarie 1534 se fãcea pomenire de succesorul sãu legal,
Ioan, ºi el preot în Feleac, ca ºi tatãl sãu, Danciu (care fusese cãsãtorit în tinereþe
76
Aceastã inscripþie a fost publicatã pentru prima datã de cãtre Prof. dr. Victor Popa, op. cit., p.
409-411.
77
Dr. Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei ºi Þãrii Româneºti,
vol. I, Bucureºti, 1929, p. 11-12, doc.13.
78
Timotei Cipariu, Arhivul…, p. 776.
79
Ibidem, p. 777-779.
80
Ibidem, p. 777-779; a fost tradus parþial de Prof. dr. Victor Popa, op. cit., p. 405-406.
81
În acest sens sunt date câteva exemple: „De pildã, mitropoliþii Ilie Iorest, Simion ªtefan, Atanasie
Anghel. La alþii, în momentul alegerii li se punea numele de botez: Vasile – Varlaam, Toma – Teofil,
la sfârºitul sec. XVII. Însuºi patriarhul Miron obiºnuia sã semneze: Elie Miron Cristea. În sec. XVII
doi episcopi maramureºeni apar în actele vremii mai mult sub numele lor de preoþi de mir: Dimitrie
Pop devenit Dosoftei ºi ªtefan din Petrova devenit Serafim. De pildã, un act din 3 noiembrie 1637
vorbea de Dumitru Pop «preotul Moiseiului ºi episcopul preoþilor de lege greceascã din comunitate»;
Serafim din Petrova este amintit în douã acte ºi sub numele de ªtefan, iar într-unul numai sub acest
nume, deºi era arhiereu”. – Cf. preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile Mitropoliei…, p. 89,
nota 159.
82
Acelaºi istoric bisericesc, referindu-se la Hirotonia ºi la rangul lui Danciu, a afirmat urmãtoarele:
„În nici un caz nu putem accepta pãrerea istoricilor mai vechi cã a fost hirotonit arhiereu de Marcu
însuºi, care l-a lãsat apoi succesor… faptul cã în cele patru acte Danciu este numit «episcop», nu ne
împiedicã sã-l socotim mitropolit, ca ºi pe înaintaºii sãi, cãci în actele de cancelarie latine din
Transilvania, ierarhi români sunt cunoscuþi sub acest titlu”. – Cf. Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu,
Începuturile Mitropoliei…, p. 88.
34
ºi a avut doi fii: Ana ºi Ioan); amintim cã Danciu a fost diacon sau preot al
mitropolitului Marcu.
S-ar pãrea cã, din anul 1533, scaunul mitropolitan de la Feleac a rãmas
vacant pentru o perioadã de trei ani, deoarece în 1536, episcopul Atanasie al
Vadului se intitulase „episcop de Vad ºi Feleac”,83 fiind, probabil, ºi „locþiitor
al scaunului de Feleac”.
Doi ani mai târziu, în scaunul eparhial de la Feleac se gãsea „episcopul”,
respectiv mitropolitul Petru (nepotul de sorã a lui Danciu), pomenit într-un act
din 15 martie 1538 („domina Anna, consanguinea existens Petri episcopi
valachalis de Felek”). 84
Credem cã Petru85 a fost hirotonit tot în Þara Româneascã, la Târgoviºte,
cel mai devreme spre sfârºitul anului 1537, de cãtre mitropolitul Varlaam al
Ungrovlahiei. 86 Nu cunoaºtem cât a pãstorit la Feleac, deoarece nu mai avem
nici o ºtire despre el. Petru îºi va fi încheiat pãstoria cãtre sfârºitul veacului al
XVI-lea, fiindcã în actul din 25 decembrie 1550 nu se mai fãcea pomenire de
el. Cert este faptul cã el a încheiat ºirul mitropoliþilor din Feleac, deoarece acest
scaun eparhial n-a mai fost pomenit în documente de atunci încoace.
Motivul principal al încetãrii activitãþii mitropoliei din Feleac a fost acelaºi
ca ºi în cazul Episcopiei de Vad, suprimarea lor de cãtre autoritãþile ungureºti
reformate din Transilvania, care þineau cu tot dinadinsul sã-i calvinizeze pe
românii ortodocºi de aici, dupã care sã-i maghiarizeze.
83
J. Kádár, Sólnók Doboka vármegye monográfiája, V, Dej 1901, p. 550.
84
Timotei Cipariu, op. cit., p. 776.
85
Cât priveºte pe mitropolitul Petru: „El va fi intrat de tânãr în mãnãstirea Feleacului, cãci numai
aºa ne putem explica de ce Ana Dumitru – pe care o socotim sora sa – îºi vindea numai partea ei de
moºtenire, deci el, potrivit rânduielilor monahale, va fi renunþat la orice avere. S-ar putea ca Petru sã
fie numele avut din botez ºi nu cel cãlugãresc”. – Cf. Preot. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Începuturile
Mitropoliei…, p. 90.
86
ªtefan Lupºa, Mitropolia Ardealului în veacul XVI…, p. 581-582. Niculae ªerbãnescu,
Mitropoliþii Ungrovlahiei, în „Biserica Ortodoxã Românã”, LXXVII (1959), nr. 7-10, p. 755.
35
36
Capitolul 2
REÎNVIEREA VECHILOR
EPARHII DE VAD ªI FELEAC,
CU SEDIUL LA CLUJ
a. Primele demersuri
D
upã încetarea activitãþii Eparhiilor de Vad ºi Feleac, credincioºii ortodocºi
români aparþinãtori acestora au trecut sub oblãduirea duhovniceascã a
mitropoliþilor Transilvaniei pentru câteva veacuri, care, din pricina
autoritãþilor vremii, ºi-au avut sediul în diferite locuri ºi anume: Mãnãstirea
Prislop, nu departe de Hunedoara, Geoagiul de Sus, în apropiere de Mãnãstirea
Râmeþ, jud. Alba, în Lancrãm, jud. Alba, ºi în Alba Iulia,87 pânã la încheierea
actului unirii a unei pãrþi a românilor din Transilvania, în frunte cu cei 38 de
protopopi ºi cu Mitropolitul Atanasie Anghel (1698-1701). 88 Dupã acest trist
eveniment din sânul neamului nostru din Transilvania, vreme de ºase decenii,
românii ortodocºi de aici au rãmas fãrã un înalt pãstor sufletesc (ierarh), pentru
nevoile lor superioare bisericeºti adresându-se ierarhilor de peste munþi (Þara
Româneascã ºi Moldova). În urma numeroaselor demersuri cãtre Curtea din
87
Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române…, vol.1, ed. a II-a, p. 498-
502.
88
Dintre numeroasele lucrãri pe aceastã temã, amintim doar pe: Dumitru Stãniloaie, Uniatismul
din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureºti, 1973, p.11-48.
37
Viena, în 1761, românii ortodocºi din Transilvania au primit aprobare sã aibã

din nou o instituþie bisericeascã, dar numai la rang de Episcopie, în frunte cu un
ierarh, dar de neam sârb, ºirul acestora continuând pânã în anul 1796. De acum
înainte, timp de 14 ani, Curtea din Viena a lãsat neocupatã Episcopia ortodoxã
din Transilvania, vreme în care prozelitismul uniat a avut mulþi sorþi de izbândã.
Dupã alte numeroase demersuri cãtre Curtea din Viena, ortodocºii transilvãneni
au primit un ierarh român, în persoana lui Vasile Moga (1810-1845). 89 Deºi un
episcop vrednic, în decursul pãstoriei sale n-a putut obþine multe drepturi pe
seama românilor ortodocºi transilvãneni. I-a urmat în scaun marele Mitropolit
Andrei ªaguna (1848-1873),90 care prin înfãptuirile sale ºi-a înscris numele cu
cinste între ierarhii de frunte ai românilor ortodocºi din Transilvania.
Primele demersuri cãtre cancelarul aulic din Viena pentru întemeierea unor
Episcopii sufragane viitoarei Mitropolii a Ardealului au fost fãcute de Andrei
ªaguna, începând cu anul 1863; pe lângã Eparhiile existente atunci în Arad ºi
Bucovina se preconiza reînfiinþarea de noi Episcopii la: Caransebeº, Timiºoara
ºi Cluj. Referindu-se la cea din urmã, arhimandritul-vicar Dr. Ilarion Puºcariu,
arãta cã: „Locul de reºedinþã al episcopiei de înfiinþat din nou în Ardeal va
fi Clujul, ca centrul unei dieceze de vreo 300.000 suflete, rãmânând în Ardeal
pentru arhiepiscopul un episcopat de cam 400.000 suflete”. 91
Cu toate cã era normal ca în anii ce au urmat sã se fi pus în mod serios
problema întemeierii unei Episcopii la Cluj, ea a rãmas, de fapt, numai în
dorinþa unor sinodali (mai ales din þinuturile Clujului). Sinoadele arhidiecezane
ºi Congresele naþionale bisericeºti de la Sibiu, de dupã moartea lui Andrei
ªaguna (în 1873), nu s-au mai ocupat în mod special de problema Episcopiei
Clujului (aºa cum s-a spus de unii),92 fiind în discuþie ca viitoare noi eparhii
doar Timiºoara ºi Oradea93 (fiindcã la Caransebeº se înfiinþase o Episcopie în
89
Sebastian Stanca, Viaþa ºi activitatea episcopului Vasile Moga, 1774-1845, Cluj, 1939, 127 p.
90
Amintim numai: Ioan Lupaº, Mitropolitul Andrei ªaguna. Monografie istoricã, ed. a II-a, Sibiu,
1911, 338 p.
91
Ilarion Puºcariu, Mitropolia românilor ortodocºi din Ungaria ºi Transilvania, vol. II, Sibiu,
1900, p. 213-214.
92
Ioan-Andrei Oros, Reînfiinþarea Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului (1919), în „Studia
Universitatis Babeº-Bolyai. Historia”, XLV (2000), nr.1-2, p.128.
93
Cf. Protocolu Congresului Naþionalu Bisericescu Românu de Religiunea greco-rãsãriteanã,
conchiamatu în Sibiu pe 16/28 Septembrie 1868, Sibiu, 1868, p. 55, 63, 67, 97, 219, 220, 223, 225,
227, 228; Protocolul Congresului ordinariu naþionalu-bisericescu alu mitropoliei române greco-
orientali din Ungaria ºi Transilvania, convocatu la Sibiiu, pe 15/27 Octobre 1874, Sibiu, 1879, p.125-
128 ºi 225-227; Protocolu Sinodului archidiocezei greco-orientale române din Transilvania, þinut la
38
1865). 94 Problema unei noi Episcopii la Cluj s-a pus în mod concret în Sinodul
arhidiecezan din anul 1892; de pildã, prin actul sinodal 2247/1892, discutat în
ºedinþa din 17/29 aprilie 1892, prin concluzul nr. 71, s-a decretat înfiinþarea
Eparhiei Clujului, în cadrul Arhidiecezei Sibiului, urmând sã i se cedeze
celei dintâi tractele (protopopiatele): Alba Iulia, Abrud, Câmpeni, Lupºa, Turda,
Cluj, Unguraº, Cetatea de Piatrã, Solnoc, Dej, Bistriþa, Reghin ºi Târgu Mureº,
care aveau împreunã 333 parohii ºi 221.000 suflete ºi cu o dotaþie anualã, la
început 19.100 florini; reºedinþa noii eparhii urma sã fie la Cluj sau la Dej, în
situaþia în care autoritãþile timpului n-ar fi fost de acord cu prima variantã
(Clujul). 95
Proiectul din 1892 a fost trimis Mitropoliei Ardealului, respectiv
consistoriului mitropolitan, care l-a prezentat în Congresul naþional bisericesc
din 1895; Congresul, la rândul sãu, a însãrcinat consistoriul mitropolitan „sã
alcãtuiascã douã proiecte de arondare, unul pentru înfiinþarea a douã episcopii
ºi unul pentru trei episcopii, luând în considerare teritoriul, numãrul familiilor
precum ºi suma testatã de ªaguna”. 96
Mai apoi, consistoriul arhidiecezan de la Sibiu a alcãtuit un plan de arondare,
care a fost dezbãtut abia în Congresul din anul 1900, când în fruntea Mitropoliei
Ardealului se afla Ioan Meþianu (1898-1916). La acest congres s-a propus
înfiinþarea a trei episcopii noi: Timiºoara, Oradea ºi Cluj sau Dej; în cele din
urmã s-a cãzut de acord asupra oraºului Cluj. 97
Discuþii serioase cu privire la împãrþirea fondurilor pentru cele trei noi
Eparhii (Timiºoara, Oradea ºi Cluj) au avut loc ºi în forurile bisericeºti ale
Mitropoliei Ardealului din anii 1903 ºi 1904; în ºedinþa din 9/22 aprilie 1904,
Sinodul arhidiecezan din Sibiu a declarat „prin concl. [uzele] 57, 58, 59, 60 cã
centrul episcopiei noi va fi Clujul (subl. n. ), recunoaºte aceastã episcopie de
coproprietarã la toate fondurile în proporþie de 1/3, cu adaosul cã fondul general
administrativ, Rudolfin, al bisericilor ºi ºcolilor sã se împartã dupã aceeaºi cheie,
1881, Sibiu, 1881, p. 48-49; Protocolul Sinodului archidiecesei greco-orientale române din Transilvania,
þinut în anul 1888, Sibiu, 1888, p. 68, 83.
94
Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 2, Bucureºti, ed. a II-
a, 1992, p. 92.
95
Sebastian Stanca, Istoricul Episcopiei Clujului, în „Cãlindariul Clujului Românesc pe 1923”,
Cluj, 1923, p.114.
96
Ibidem, p.114.
97
Ibidem, p.114.
39
fondurile ºi depozitele parohiilor din noua diecezã trec întregi în administrarea

ei. Tractul Alba Iulia se revocã pentru arhidiecezã”. 98
În Congresul din anul 1906, consistoriul mitropolitan a fost din nou însãrcinat
sã facã un nou plan (amãnunþit), cu privire la arondarea viitoarelor eparhii
(Timiºoara, Oradea ºi Cluj); noua arondare a fost prezentatã în Congresul þinut în
anul 1909. În ºedinþa acestuia din 7/20 oct.1909 a fost stabilit definitiv teritoriul
episcopiilor noi. Episcopiei Clujului i-au fost repartizate 12 protopopiate: Alba
Iulia, Abrud, Câmpeni, Lupºa, Reghin, Cetatea de Piatrã, Târgu Mureº, Dej, Cluj,
Turda, Bistriþa ºi Unguraº. 99 Cu toate cã în acest congres s-a decis ca hotãrârile
sale sã fie puse în practicã cât mai curând posibil (înfiinþarea Episcopiilor, între
care ºi a celei de la Cluj), aceasta a fost amânatã, fãrã motive prea serioase.
Dupã câþiva ani de aºteptare, în 1914, izbucnind cel de-al doilea rãzboi
mondial, lucrurile au rãmas neschimbate.
Abia dupã încheierea celei de-a doua conflagraþii mondiale (în 1918), au început
sã aparã noi speranþe pentru întemeierea unui scaun episcopal ortodox la Cluj.
b. Reînvierea
Memorabilul act de la 1 Decembrie 1918 (Unirea Transilvaniei cu
România)100 a creat ºanse101 de afirmare, îndeosebi Ortodoxiei transilvãnene.
În urma acestui eveniment epocal din viaþa tuturor românilor a fost reînviat ºi
visul Mitropolitul Andrei ªaguna (1808-1873) de a înfiinþa mai multe centre
eparhiale în Transilvania;102 prin ele se putea da o mai bunã organizare Bisericii
Ortodoxe de aici.
98
Ibidem, p.114-115.
99
Ibidem, p.116.
100
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 3, ed. a II-a, Bucureºti,
1997, p. 407.
101
Referitor la aceastã problemã, un om de seamã al Bisericii noastre a spus urmãtoarele: „Când
mila Domnului a revãrsat asupra poporului nostru razele unirii naþionale în anul 1918, înlãturând
norii de plumb ºi jugul dominaþiei strãine, a sosit ºi pentru noile episcopii ziua doritei întrupãri. ªi
mai ales episcopia Clujului era de aici înainte o necesitate neapãratã. Romanizarea acestui centru
înstrãinat deveni o problemã cardinalã pentru statul român. Conducãtorii bisericii ºi ai neamului au
înþeles aceasta pe deplin ºi n-au cruþat osteneli pentru a da viaþã acestei episcopii”. – Cf. Pr. dr. Seb.
[astian] Stanca, Istoricul Episcopiei Clujului... –, p.117.
102
Mitropolitul Andrei ªaguna a dorit sã ia fiinþã centre Episcopale la: Caransebeº, Timiºoara,
Oradea ºi Cluj; pe vremea sa a fost înfiinþatã numai Episcopia Caransebeºului. – Cf. Pr. dr. Seb.
[astian] Stanca, op. cit., p.110-111.
40
Ideea marelui Mitropolit ªaguna a fost îmbrãþiºatã de cãtre asesorul

(consilierul) eparhial Nicolae Ivan de la Sibiu. Astfel cã, în ºedinþa Consistoriului
arhidiecezan de la Sibiu, din 3/16 februarie 1919, a pus problema întemeierii
Episcopiei Clujului.103 Prin ea se reînviau vechile Centre episcopale din zonã:Vad
(sec. XV-XVII)104 ºi Feleac (sec. XV-XVI),105 desfiinþate prin forþã de stãpânirile
strãine. În acelaºi timp, asesorul Nicolae Ivan a propus sã se facã demersuri
cãtre Consiliul Dirigent din Cluj pentru a fi de acord cu înfiinþarea acestei eparhii.
Propunerea fãcutã de asesorul Nicolae Ivan a fost dezbãtutã de ªedinþa Sinodului
arhidiecezan din Sibiu, din 17/30 aprilie 1919. Cu aceastã ocazie a fost aleasã o
comisie ce avea misiunea de a pregãti lucrãrile pentru alegerea unui Consistor
pentru viitoarea episcopie din Cluj. Din partea Centrului Eparhial din Sibiu a fost
delegat asesorul Nicolae Ivan, ca preºedinte al comisiei pregãtitoare.106 Comisia
a fost alcãtuitã din ºase deputaþi, completatã apoi cu alþi ºapte membri (trei clerici
ºi patru mireni),107 din partea viitoarei Episcopii de la Cluj. Aceastã comisie s-a
întâlnit la Cluj, în 19 iunie/2 iulie 1919, pentru a pregãti lucrãrile de înfiinþare a
Episcopiei Clujului. În urma acestei întruniri, asesorul Nicolae Ivan, în calitate de
preºedinte, a fãcut un raport cu privire la dezbaterile de la Cluj, pe care l-a înaintat
apoi Sinodului arhidiecezan de la Sibiu.
103
Ibidem, p.117.
104
Iatã câteva lucrãri speciale ce se referã la Episcopia Vadului: ªtefan Meteº, Înfiinþarea Episcopiei
de Vad, în „Revista Ortodoxã”, I (1912), nr.1, p.16-22, 1913, nr. 3-4, p. 80-86; 1913, nr. 7-8, p. 227-
242 (menþionãm cã titlurile diferã de la un numãr la altul); Ioachim Crãciun, ªtiri despre episcopii
Ioan Cernea al Vadului, Teodor al Vârºeþului ºi Sava al Inãului la cronicarul ardelean ªtefan
Szamosközy, în vol. „Închinare lui Nicolae Iorga”, Cluj, 1931, p.125-128; ªtefan Pascu, Un vlãdicã
român necunoscut – Marcu al Vadului (1557), în „Studii teologice” VIII (1956), nr. 3-4, p. 250-254.
ªtefan Lupºa, Mitropolia Ardealului în veacul XVI, în „Mitropolia Ardealului”, V (1960), nr. 7-8, p.
573-598; Preot Mircea Both, Scurt istoric al bisericii din Vad, ctitorie a lui ªtefan cel Mare, în
„Îndrumãtor bisericesc” al Arhiepiscopului Clujului, 1979, Cluj-Napoca, 1979, p. 250-256; Pr. prof.
dr. Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Române, vol.1, ed. a II-a, Bucureºti, 1992, p. 509-515.
105
Victor Popa, Consideraþiuni critice cu privire la Mitropolia Transilvaniei din sec. al XV-lea ºi
al XVI-lea ºi a raporturilor ei cu Moldova, în „Mitropolia Banatului”, VIII (1958), nr. 7-9, p. 287-
436; Arhid. prof. dr. Ioan Zãgrean, Vechea Episcopie a Feleacului, în „Îndrumãtor bisericesc al
Arhiepiscopiei Clujului”, 1979, Cluj-Napoca, p. 245-249; Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Istoria
Bisericii Ortodoxe Române, vol.1, ed. a II-a, p. 495-498.
106
Din aceastã comisie au mai fãcut parte deputaþii: Teodor Herman, Vasile Duma, dr. Valer
Moldovan, Vasile Almãºan, dr. Gavril Buzura ºi dr. Pavel Roºca. – Cf. Pr. dr. Seb. [astian] Stanca,
art. cit., p.117.
107
Aceºtia au fost: Vasile Gan, Petru Popovici ºi Tuliu Roºescu, iar din partea mirenilor: dr. Vasile
Pahone, dr. Ioan Pop, dr. Remus Paºca ºi Nicolae Vulcu. – Cf. Pr. dr. Seb. [astian] Stanca, op. cit.,
p.118.
41
În ºedinþa extraordinarã a acestuia, din 7/20 iulie 1919, s-a hotãrât între altele:
a) sã se aleagã un Consistor la Cluj, alcãtuit din 27 de membri, coordonat de cel de
la Sibiu; b) consistoriul va fi prezidat de un preºedinte, care îºi va începe activitatea
de la 1 octombrie 1919; c) jurisdicþia Consistoriului de la Cluj se va extinde asupra
a 12 Tracte (protopopiate) ºi anume: Abrud, Alba Iulia, Bistriþa, Chioar, Câmpeni,
Cluj, Dej, Lupºa, Reghin, Târgu-Mureº, Turda ºi Unguraº, iar de la 1 ianuarie
1920 s-au adãugat 10 parohii din Tractul Târnãveni.108
În toamna anului 1919, resortul Cultelor ºi Instrucþiunii publice, prin
Rezoluþiile 13. 494 ºi 23. 321, a recunoscut „existenþa Consistoriului ortodox
român din Cluj”.109 Dupã alte demersuri cãtre autoritãþile superioare bisericeºti,
precum ºi cele ale Statului, în ºedinþa din 25 aprilie/8 mai 1921 au fost aleºi
membrii primului Consistoriu diecezan de la Cluj, pe o perioadã de trei ani.110
Peste aproape trei luni (5/18 iulie 1921), prin Decretul regal Nr. 3235/1921, s-a
hotãrât reînfiinþarea vechii episcopii a Vadului ºi Feleacului, cu sediul la Cluj, primind
titulatura de: Episcopia Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului.111 Pe baza
acestui Decret, Mitropolitul dr. Nicolae Bãlan (1920-1955) a convocat la 15/28
septembrie 1921 Sinodul eparhial pentru alegerea de episcop la Cluj. În urma scrutinului,
asesorul sibian,Arhimandritul Nicolae Ivan,112 a fost ales Episcop al Vadului, Feleacului
ºi Clujului. El a fost hirotonit în 8/21 noiembrie 1921 în Catedrala Mitropolitanã din
Sibiu ºi instalat la Cluj, în Biserica din Deal, la 6/19 decembrie 1921.
În cele ce urmeazã vom prezenta, pe scurt, viaþa ºi înfãptuirile celor patru
vlãdici ortodocºi eparhioþi de la reînvierea vechilor Eparhii de Vad ºi Feleac, cu
sediul la Cluj, pe o perioadã de 85 de ani (1921-2006).
108
Acad. prof. ªtefan Pascu, Istoria Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului…, p. 29-30.
109
Cf. Pr. dr. Seb. [astian] Stanca, op. cit., p. 121.
110
Iatã numele membrilor primului Consistoriu al Eparhiei Clujului: Andreiu Vasile, Bãrbos Ioan,
dr. Bodea Augustin, dr. Bogdan-Duicã Gheorghe, dr. Buzura Gavril, dr. Buzdug Andrei, dr. Cârlig
Augustin, dr. Chirilã Lazãr, dr. Chirtop Zosim, dr. Dãrãmuº Silviu, Duca Parteniu, Flãmând Constantin,
Fodorean Ioan, dr. Furdui Remus, Gan Vasile, dr. Gherman Laurean, Gheþie ªtefan, dr. Hamgo Valer,
Ivan Nicolae, dr. Ioan Lazãr, dr. Lapedatu Alexandru, dr. Lupaº Ioan, Maier George, Mandeal Antoniu,
dr. Mateiu Ioan, dr. Meteº Petru, Micu Ioan, dr. Moldovan Mihail, dr. Moldovan Valer, Muntean
Aurel, Mureºan Iovian, dr. Nicola Andrei, Oprean Sabin, dr. Pahone Vasile, dr. Paºca Remus, dr. Pavel
George, Pletosu Gregorie, dr. Pop Ioan, Popescu Ioan, Popoviciu Petru, Puia Ieronim, Puºcariu Leontin,
dr. Puºcariu Sextil, dr. Roºca Eusebiu, dr. Roºca Pavel, Roºca Petru, Russu ªtefan, Sava Vasile, dr.
ªovrea Valer, ªpan Vasile, Trifa Iosif, Varga Ioan, Vulcu Nicolae. – Cf. Actele Sinodului ordinar al
Eparhiei Vadului ºi Feleacului þinutã în Cluj, în anul 1921, Cluj, 1921, p. 4-5.
111
Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, ªapte decenii de la reînfiinþarea Eparhiei Vadului ºi Feleacului,
cu sediul la Cluj, 1921-1991, în „Renaºterea”, II (1991), p. 3.
112
Seb. [astian] Stanca, op. cit., p. 23.
42
Capitolul 3
VIAÞA ªI ÎNFÃPTUIRILE
IERARHILOR ORTODOCªI
EPARHIOÞI DE LA CLUJ
(azi CLUJ-NAPOCA)
A. EPISCOPUL NICOLAE IVAN

(1921-1936)
a. Viaþa
S-a nãscut în 17 mai 1855, în localitatea

Aciliu, jud. Sibiu, într-o familie numeroasã
de þãrani mijlocii113.
A urmat cursurile primare în Aciliu (1861-1865), jud. Sibiu, Liceul de stat
din Sibiu (1865-1874), pe care l-a absolvit cu calificativul „foarte bine” (în
113
Idem, Episcopia Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului, Cluj, 1930, 165 p. ; vol.
„Prinos PS Episcop Nicolae Ivan la aniversarea de 80 de ani”, Cluj, 1935, 112 p. ; Sãvârºirea din
viaþã ºi punerea în mormânt a Prea Sfinþitului Episcop Nicolae Ivan, Cluj, 1936, 72 p; Ioan Lupaº,
Episcopul Nicolae Ivan, 1855-1936, în vol. „Studii, conferinþe ºi comunicãri istorice” III, Sibiu
1941, p. 274-279; Ioan Zãgrean, Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936). Primul ierarh român al
reînviatei Episcopii a Vadului, Feleacului ºi Clujului, în „Mitropolia Ardealului”, XVI (1971), nr.
5-6, p. 416-427; Idem, Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936): 40 de ani de la moartea lui, în
„Mitropolia Ardealului”, XXI (1976), nr.1-3, p.171-178; Dicþionarul literaturii române de la origini
pânã la 1900, Bucureºti, 1979, p. 467-468; Prot. Nicolae Vasiu, Pr. prof. Ioan Bunea ºi colaboratorii,
43
iunie 1874) ºi Seminarul (Institutul) teologic „Andreian” din Sibiu (1874-1877),

tot cu acelaºi calificativ („foarte bine”).
Dupã absolvirea ºcolilor pomenite, în septembrie 1877 a fost numit învãþãtor
în Sãliºte (jud. Sibiu), unde a funcþionat pânã în 1884.
Pomenim faptul cã, între timp, s-a cãsãtorit cu Maria Jech, romano-catolicã
trecutã la ortodoxie (în februarie 1880), iar apoi în 26 octombrie 1880 a fost
hirotonit diacon, de cãtre Mitropolitul Miron Romanul (1828-1898), pentru
„trebuinþele generale ale Arhiepiscopiei” Sibiului.
În urmãtorul an (februarie 1881) i s-a nãscut unica fetiþã: Veturia-Maria,
dar aceastã bucurie a fost scurtã deoarece, dupã 9 zile de la naºtere, soþia sa
Maria a trecut la cele veºnice.
Remarcându-se pe tãrâm cultural-ºcolar, dar ºi cu sprijinul cumnatului sãu,
Dr. Partenie Cosma, directorul Bãncii „Albina” din Sibiu, a ajuns sã fie hirotonit
preot (în 26 oct. 1884) de cãtre acelaºi mitropolit ºi numit preot ºi profesor de
religie la Penitenciarul din Aiud. Aici, vreme de ºase ani (1884-1890), a desfãºurat
o intensã activitate „umanitarã ºi româneascã”, primind elogii ºi mulþumiri din
partea celor care l-au cunoscut.
La 30 septembrie 1890 ºi-a dat demisia din acest post, iar începând cu data de
1 octombrie 1890 a funcþionat timp de doi ani ca redactor responsabil la „Telegraful
Român” din Sibiu (1890-1892). Ca redactor al acestei vestite publicaþii religioase
a apãrat cu multã dârzenie interesele Bisericii ºi ale Neamului românesc.
De remarcat cã în ºedinþa Sinodului mitropolitan din Sibiu, din aprilie 1892,
ºi-a adus un aport de seamã la promovarea Hotãrârii nr.17/1892 a Consistoriului
arhidiecezan din Sibiu, prin care s-a decis înfiinþarea unei eparhii noi pe teritoriul
Mitropoliei Ardealului. Aceasta era fixatã sã fie la Cluj sau la Dej, în cazul în
care autoritãþile maghiare s-ar fi opus acestei idei; pânã la urmã s-a înfiinþat la
Cluj, în 1921.
În 31 octombrie 1892 i s-a încredinþat conducerea protopopiatului Alba
Iulia, dar ºi funcþia de preot paroh la parohia centralã din acelaºi oraº. Aici a
fost preocupat nu numai de viaþa duhovniceascã a credincioºilor sãi, ci ºi de
Episcopul Nicolae Ivan, 1855-1936, ctitorul reînviatei Episcopii a Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Studii ºi documente, Cluj-Napoca 1985, 425 p. ; Arhid. Iustin Tira, Cincizeci de ani de la sãvârºirea
din viaþã a Episcopului Nicolae Ivan, în „Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi patriotic”, 9, Cluj-Napoca,
1986, p. 79-83; Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul teologilor români, Bucureºti, 1996, p.
218, Ed. a II-a, Bucureºti 2002, p. 237; Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Învãþãmântul Teologic Universitar
Ortodox Român din Cluj (1924-1952), Cluj-Napoca, 1996, 373 p. ; Pr. prof. dr. Alexandru Moraru,
Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului ºi Clujului, Cluj-Napoca, 1998, p. 82-85.
44
promovarea culturii în rândul neamului românesc (mai ales prin ASTRA), dar
ºi de pãstrare a unitãþii lui sufleteºti.
În noiembrie 1894 a fost numit (în paralel) ºi ca administrator protopopesc
la Orãºtie. A dus aceeaºi politicã bisericeascã ca ºi în protopopiatul Alba Iulia:
a. a lãmurit preoþimea ºi pe credincioºi de importanþa educaþiei religioase
ºi morale prin intermediul Bisericii;
b. a stimulat învãþãtorii în munca de culturalizare a maselor de credincioºi;
c. a lucrat cu multã dârzenie pentru susþinerea ºcolilor confesionale
ortodoxe din Transilvania;
d. a conºtientizat pe români de însemnãtatea pãstoririi ºi apãrãrii fiinþei
lor naþionale º. a.
În urma acestei bogate activitãþi pe tãrâm bisericesc ºi naþional, la 1 iunie
1897 a fost ales asesor (consilier) economic la Arhiepiscopia Sibiului.
Între realizãrile de seamã de pe vremea cât a îndeplinit aceastã funcþie se
numãrã ridicarea monumentalei catedrale mitropolitane din Sibiu, precum ºi a
clãdirii Academiei Teologice „Andreiene” (azi Facultatea de Teologie „Andrei
ªaguna” din Sibiu).
Menþionãm cã în „perioada sibianã” a fost membru în Congresul Naþional
Bisericesc al Mitropoliei Ardealului (din 1888) ºi membru al Adunãrii eparhiale
a Arhiepiscopiei Sibiului (1888-1919).
Remarcãm, de asemenea, faptul cã a fost unul dintre militanþii pentru
înfãptuirea statului naþional unitar român (de la 1 Decembrie 1918), precum ºi
vicepreºedinte al Comitetului Central al Partidului Naþional Român din
Transilvania (1906-1918).
Tot prin el s-a împlinit visul marelui Mitropolit Andrei ªaguna de a se
întemeia o episcopie la Cluj.
În ºedinþa Consistoriului arhidiecezan din Sibiu, din 15 februarie 1919, a
propus înfiinþarea vechii ctitorii a lui ªtefan cel Mare, cu sediul la Cluj.
În urma demersurilor fãcute ºi dupã ce a ajuns preºedinte al Consistoriului
eparhial de la Cluj (1919-1921), a depus o intensã muncã de doi ani, care a avut
drept rezultat reînfiinþarea Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului (cu sediul
la Cluj), la 22 iunie 1921, legea de întemeiere a ei fiind publicatã în „Monitorul
Oficial” din 18 iulie 1921; în sinodul prezidat de Mitropolitul Dr. Nicolae Bãlan al
Ardealului a fost ales întâiul episcop al Clujului, asesorul Nicolae Ivan din Sibiu.
Dupã hirotonirea sa întru arhiereu, în Catedrala mitropolitanã din Sibiu (în
21 noiembrie/4 decembrie 1921), a fost instalat la Cluj în 6/19 decembrie 1921,
45
având atunci vârsta de 66 de ani. La aceastã vârstã unii se retrãgeau din activitate.
Pentru întâiul episcop de la Cluj, de acum înainte avea sã înceapã o nouã viaþã,
plinã de realizãri.
În cei 15 ani de arhierie, în fruntea noii episcopii, pe care „a zidit-o din temelii”,
Episcopul Nicolae Ivan a avut realizãri remarcabile: ridicarea Catedralei eparhiale
din Cluj, întemeierea Academiei Teologice Ortodoxe, cu un local propriu ºi un
corp profesoral de elitã, obþinerea actualei reºedinþe arhiepiscopeºti, a unui orfelinat
ºi a unui cãmin preoþesc, întemeierea unei tipografii, a unui mare numãr de imobile
impunãtoare, majoritatea fiind achiziþionate prin cumpãrare, intravilane º. a. ; a
scos la luminã foaia eparhialã „Renaºterea”, a ctitorit Biserica „Sf. Nicolae” din
Cluj, iar alte zeci de biserici s-au ridicat pe timpul pãstoririi sale.
A fost sprijinitor ºi membru al unor asociaþii culturale româneºti: membru
în Comitetul Central al Astrei (1898-1919), membru onorar al Academiei
Române, fondator ºi preºedinte al Bãncilor româneºti „Vatra” din Cluj ºi
„Lumina” din Sibiu; din 1921 a fost ºi membru de drept în Senatul României.
A desfãºurat ºi o bogatã activitate publicisticã. Între lucrãrile sale, pomenim:
O paginã din lupta noastrã pentru existenþã, Sibiu, 1901, 223 p. ; câteva broºuri:
Schiþe din viaþa criminalã, Copilul de suflet, O cãsãtorie la þarã; un impresionant
numãr de articole în Telegraful Român – Sibiu, Tribuna – Sibiu, Foaia Poporului
– Sibiu, Þara Noastrã – Sibiu, Gazeta Transilvaniei – Braºov, Renaºterea –
Cluj º. a.
A trecut la cele veºnice în 3 februarie 1936, fiind înmormântat într-o criptã
din subsolul Catedralei arhiepiscopale din Cluj-Napoca.
b. Înfãptuirile
Cu toate cã la instalare avea o vârstã înaintatã (66 de ani), realizãrile sale

sunt de invidiat. Amintim doar câteva dintre acestea. De pildã, încã de pe când
era preºedinte al Consistoriului de la Cluj, în ºedinþa extraordinarã a sinodului
arhidiecezan din Sibiu (din 7/20 iulie 1919) a prezentat celor prezenþi un Hrisov
de ctitorire pentru înãlþarea unei catedrale în cetatea de Dumnezeu dãruitã a
Clujului.114 Iniþiativa sa a fost primitã cu viu interes de cãtre membrii sinodali,
114
Pr. dr. Seb.[astian] Stanca, op. cit., p.120.
46
majoritatea înscriindu-se ca ºi ctitori ai viitoarei Catedrale din Cluj, donaþiile

lor fãcute atunci ridicându-se la 55.000 coroane.
Deºi la acea vreme nu se ºtia dacã va ajunge episcop la Cluj, a fãcut
demersuri cãtre autoritãþile de stat spre a obþine teren ºi fonduri pentru
Catedralã.115
1. Pe tãrâm administrativ-bisericesc
Ajuns în fruntea Episcopiei Clujului (la sfârºitul anului 1921) a nutrit cu

mai multã forþã „ideea înãlþãrii unei Catedrale eparhiale ºi a înfiinþãrii unei
ºcoli teologice superioare la Cluj”.116
Astfel cã, în 18 martie/31 martie 1922, a fost aprobat proiectul Catedralei,
întocmit de arhitecþii Constantin Pomponiu ºi George Cristinel.
În urma concursului publicat pentru înãlþarea Catedralei a fost declaratã
câºtigãtoare firma „Tiberiu Eremia” din Bucureºti. Dupã ce s-a încheiat contractul
dintre Centrul eparhial ºi firma bucureºteanã, la 7 septembrie 1923, pe terenul din
faþa Teatrului naþional din Cluj s-a facut sfinþirea locului pentru zidirea Catedralei,
iar peste trei zile (în 10 septembrie 1923) au ºi început lucrãrile de construcþie. La
mai puþin de o lunã de zile de la aceste evenimente s-a pus în mod festiv piatra de
temelie a Catedralei din Cluj (în 7 octombrie 1923). La aceastã ceremonie au
participat personalitãþi de frunte ale vieþii noastre bisericeºti ºi politice ale vremii,
între care amintim pe Mitropolitul Nicolae Bãlan ºi Principele Carol.117
Lucrãrile de construcþie ale Catedralei s-au derulat cu multe greutãþi118 pe
o perioadã de zece ani,119 la înãlþarea ei participând cu ajutoare materiale aproape
115
Pr. Florea Mureºanu, Catedrala din Cluj, 1943, p.14; Preot Ioan Buiu, Catedrala Ortodoxã
Românã din Cluj-Napoca la împlinirea a 50 de ani de la sfinþire, în „Îndrumãtor bisericesc”, 1983,
Cluj-Napoca, p. 85; date amãnunþite despre aceasta vezi la : Preot prof. dr. Alexandru Moraru,
Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului ºi Clujului..., 253 p.
116
Ioan Vascã, Zece ani în slujba Bisericii ºi Neamului, 1924-1934, Cluj, 1935, p. 7.
117
Solemnitatea punerii pietrei fundamentale la Catedrala noastrã din Cluj, în „Renaºterea”, I
(1923), nr. 6, p.12.
118
R. Dragnea, Chemarea Ortodoxiei, în „Renaºterea”, I (1923), nr. 7, p. 2; Concertul pentru
Catedralã, în „Renaºterea”, II (1924), p. 6; Ion Luca Ciomag, Catedrala Ortodoxã, în „Renaºterea”,
II (1924), nr.18, p. 2; dr. Vasile Sava, Cum s-a zidit Catedrala noastrã, în „Viaþa ilustratã”, X
(1943), nr.11, p.16.
119
Sfinþirea Crucii Catedralei noastre ºi a tipografiei, în „Renaºterea”, IV (1926), nr. 28, p.1;
Crucile Catedralei, în „Renaºterea”, IV (1926), nr. 44, p. 5; Clopotele Catedralei noastre, în
„Renaºterea”, V (1927), nr.17, p. 6; Solemnitatea sfinþirii clopotelor Catedralei ortodoxe române
din Cluj, în „Renaºterea”, V (1927), nr.129,p. 2; Catapeteasma Bisericii-Catedrale, în „Renaºterea”,
VIII (1930), nr.11, p.1-3.
47
întreaga suflare româneascã.120 În acelaºi timp a fost pictatã ºi o parte din

Catedralã, precum ºi iconostasul (neterminat), de cãtre: Gheorghe Rusu,
Anastasie Demian ºi Catul Bogdan.
În vara anului 1933 s-au încheiat o serie de lucrãri în interiorul ºi exteriorul
Catedralei, Conducerea Centrului Eparhial Cluj anunþând cã la începutul lunii
noiembrie va avea loc sfinþirea121 acestui Mare Sfânt Lãcaº.
Solemnitãþile sfinþirii Catedralei s-au desfãºurat conform programului,122
la ceremonia din 5 noiembrie 1933 participând123 numeroase personalitãþi:
Patriarhul dr. Miron Cristea, Mitropolitul dr. Nicolae Bãlan, Regele Carol al
II-lea, Marele Voievod Mihai.
Festivitãþile s-au transformat într-o adevãratã sãrbãtoare naþionalã prin care românii
ortodocºi înscriau o mare victorie în Clujul împilat de strãini veacuri de-a rândul.
Tot pe tãrâm bisericesc, amintim înfiinþarea a zeci de parohii ºi filii, pentru o
mai bunã cârmuire ºi ocrotire duhovniceascã a credincioºilor din eparhie. De
pildã, dacã la înfiinþare (în 1921), noua Eparhie a Clujului avea 336 de parohii ºi
81 de filii,124 în anul 1936 (când Episcopul Nicolae Ivan a trecut la cele veºnice)
existau 413 parohii ºi 109 filii;125 acelaºi progres se observã ºi în ceea ce priveºte
numãrul preoþilor: în 1921 erau 253 parohi, 4 administratori parohiali, 3 parohi
pensionari, 11 capelani, 2 preoþi fãrã pensie, 11 protopopi, 1 administrator
protopopesc, 2 asesori (consilieri) consistoriali, 1 preºedinte arhimandrit, în total
287 clerici;126 în anul 1936 existau 275 parohi, 125 administratori parohiali, 5
preoþi ajutãtori, 8 preoþi pensionaþi, 54 preoþi vãduvi, 18 preoþi ieromonahi, 2
arhidiaconi, 2 diaconi, 16 protopopi titulari, 1 administrator protopopesc, 8
protoierei stavrofori, 6 protopopi onorari, 1 ierarh, în total 521 clerici.127
120
Darurile ctitorilor ºi binefãcãtorilor Bisericii Catedrale Ortodoxe Române din Cluj, 1923-
1933, Cluj, 1933, p. 32.
121
Sfinþirea Catedralei se va face la 5 noiembrie a. c., în prezenþa M. Sale Regelui Carol al II-lea,
în „Renaºterea”, XI (1933), nr. 42, p. 2; pr. Florea Mureºanu, op. cit., p. 39-40.
122
Programul general al festivitãþilor cu prilejul sfinþirii Catedralei Ortodoxe Române din Cluj,
în „Renaºterea”, XI (1933), nr. 44, p. 6.
123
Date privitoare la festivitãþi vezi: Trei zile memorabile: 4, 5 ºi 6 noiembrie 1933. Sfinþirea
Catedralei, în „Renaºterea”, XI (1933), nr. 45-46, p.1; Zile memorabile (4,5 ºi 6 noiembrie 1933).
Sfinþirea Catedralei Ortodoxe Române din Cluj, 1923-1933, Cluj, 1933, p.103.
124
Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului ºi Feleacului ºi Clujului, þinut la Cluj în anul
1921, Cluj, 1921, p. 85.
125
Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului þinut la Cluj în
1937, Cluj, 1937, p. XIII.
126
Actele Sinodului ordinar….1921, …, p. 85.
127
Actele Adunãrii Eparhiale….1936, …, p. XIII.
48
Dacã la început (1921) Eparhia Clujului avea un numãr de 12 protopopiate

(Abrud, Alba Iulia, Bistriþa, Câmpeni, Cetatea de Piatrã, Cluj, Dej, Lupºa,
Reghin, Târgu-Mureº, Turda ºi Unguraº),128 cu data de 1 septembrie 1922
au fost înfiinþate noi protopopiate: Aiud, Huedin, Luduº (ridicându-se de la 12
la 15). 129 Cu data de 1 ianuarie 1924, Centrul eparhial Cluj a organizat
Protopopiatul Chioarului, care a funcþionat un an de zile independent;130 în
cursul anului 1925, Protopopiatul Cetatea de Piatrã, s-a organizat sub
denumirea de Protopopiatul Târgu-Lãpuº, iar fostul protopopiat Chioar a luat
denumirea de Cetatea de Piatrã, astfel cã, numãrul protopopiatelor au crescut
de la 15 la 16;131 cu data de 1 ianuarie 1927 a fost înfiinþat un nou protopopiat
(al 17-lea), Protopopiatul Maramureºului, cu sediul la Sighet.132
Tot în aceeaºi perioadã (1921-1936) s-a organizat ºi viaþa mãnãstireascã în
Eparhia Clujului; de pildã, între anii 1925-1926 au fost înfiinþate douã mãnãstiri:
una în Dragomireºti, Maramureº, ºi alta în Vad (pe vatra vechii episcopii de Vad);133
în cursul anului 1927 era semnalatã o a treia mãnãstire din Eparhie, „Sf. Ana” de la
Rohia”;134 în cursul anului 1929 au mai luat fiinþã alte douã mãnãstiri: „Sf. Ilie” din
Topliþa ºi cea din Piatra Fântânele;135 apoi „Sf. Elisabeta” din Cluj (în 1935).136
În acelaºi timp au fost înãlþate,137 pictate ºi restaurate un mare numãr de
128
Stanca Sebastian, Istoricul Eparhiei Clujului…, p.16.
129
Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinut la Cluj în anul
1923, Cluj, 1923, p. 64.
130
1924, Cluj, 1925, p. 79.
131
1925, Cluj, 1925, p. 78.
132
Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la Cluj
în anul 1927, Cluj 1927, p. 56; Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului
ºi Clujului, þinutã la Cluj în anul 1928, Cluj, 1929, p. 45.
133
în anul 1927, Cluj, 1926, p. 41.
134
în anul 1927, Cluj, 1927, p. 56-57.
135
în anul 1929, Cluj, 1929, p. 37.
136
Preot N. Vasiu, Pr. prof. Ioan Bunea, op. cit., p.131-132.
137
Iatã lãcaºurile de cult construite în: Banabic (Vâlcele-Cluj), Rogoz, Unguraº, Bucerdea
Vinoasã, Feiurd, Vad, Deda-Bistra, Valea Porcului, Gherla (capelã), Rohia, Caºva, Ibãneºti
Pãdure, Sovata (capelã), Ghiriº (capelã), Berghia, Papiu Ilarian, Dealul Calului, Dumbrava,
Luna de Sus, Moineºti, Ocnele Mureºului, Sânicoarã, Zalãu, Borºa, Lueriu, Mesentea, Piatra
Fântânele, Poiana Horii, Poºaga de Jos, Someºul Cald, Topliþa, Galaþii Abrudului, Olteni,
Pata, Luduº, Agriº, Ighiel, Rãcãtãu, Berinþa, Chinteni, Vãleni, Cucerdea, Viriºmort, Cerghid,
Cerghizel-Grui, Cãlãraºi, Crãeºti, Fânaþe, Someºul Rece, Leurda Gârboului, Guga, Poienile
Reteagului, Aghireº, Huedin, Borºa II, Fereºti, Sãcel, Viºeu de Jos, Sarasãu, Partoº (Alba),
49
lãcaºuri de cult sau de case parohiale; amintim cã, între acestea, a ctitorit ºi
biserica „Sf. Nicolae” din Cluj.138
Amintim, apoi, numeroasele vizite canonice ºi sfinþirile de lãcaºuri de cult
sãvârºite de Episcopul Nicolae Ivan, prilej de întãrire în credinþã ºi de statornicire
în ortodoxie a credincioºilor din eparhie.
2. Pe tãrâm cultural
O altã mare realizare a Episcopului Nicolae Ivan a fost ºi înfiinþarea

Institutului teologic din Cluj. Referindu-se cândva la importanþa existenþei
Catedralei ºi a unei ºcoli teologice superioare la Cluj, a afirmat între altele:
„Fãrã a rezolva aceste douã probleme fundamentale, cu greu puteam justifica
prezenþa mea în centrul Ardealului, unde Episcopia Ortodoxã avea sã
împlineascã o misiune naþionalã ºi un rol cultural din cele mai hotãrâtoare.
Astfel gândind, am pus la contribuþie tot sufletul ºi toatã energia mea, ca sã le
pot duce la bun sfârºit. Am considerat mai ales ªcoala Teologicã pentru viaþa
Eparhiei ca inima dintr-un corp, fãrã de care nu se poate trãi. Satele noastre
rãmãse fãrã preoþi pe timpul rãzboiului aºteptau cu nerãbdare sã vadã la altarele
lor apostoli noi, cari sã le propovãduiascã, cu vreme ºi fãrã vreme, cuvântul
lui Dumnezeu”.139
Fiinþã dârzã ºi hotãrâtã, dupã nenumãrate demersuri la autoritãþile de stat,
vlãdica Nicolae Ivan a obþinut aprobarea înfiinþãrii Institutului Teologic din
Cluj (în primãvara anului 1924).140
Cu ajutorul prof. univ. dr. Ioan Lupaº ºi al prof. univ. dr. Silviu Dragomir
au fost selectate tinere cadre didactice, temeinic pregãtite pentru acest institut:
Diac. Dr. Orest Bucevschi, Pr. Dr. Liviu Galaction Munteanu, Dl. Dr.
Gheorghe G. Stãnescu, Pr. Dr. Andrei Buzdug, Pr. Dr. Ioan Paºca, Pr. Dr.
Vasile Sava, Dl. Dr. Vasile Petraºcu.141 Vreme de câþiva ani a predat la acest
Teiuº, Cãlãþele, Tg. Mureº, Ciunga, Câmpeni, Mãriºel, Cluj (Calea Moþilor), Ocna Dejului,
Cãprioara, Gâlgãu, I. G. Duca, Dealu Mare, Serind-Frãsinet, Ticu-Colonie, Orãºti, Icland,
Tg. Mureº, Turda, Dol, Gãlpâia. – Cf. Actele Adunãrii eparhiale…, între 1921-1936,
138
O nouã bisericã în Cluj, în „Renaºterea”, X (1932), nr. 30-31, p.1-2; O strãlucitã sãrbãtoare
a Ortodoxiei la Cluj. Sfinþirea bisericii parohiale din Calea Ferdinand, în „Renaºterea”, X (1932),
nr. 46, p.1-6.
139
Ioan Vascã, Zece ani în slujba Bisericii ºi Neamului…, p. 7.
140
Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Învãþãmântul Teologic Universitar ..., p. 23.
141
Ibidem, p. 34-35.
50
institut Istoria Bisericii Române Prof. univ. Dr. Ioan Lupaº. Mai târziu s-au
adãugat ºi alte cadre didactice de valoare (Arhid. prof. Dr. Ioan Vascã, Dr.
Dominic Stanca, Prof. Dr. Coriolan Petreanu).
Precizãm cã, la deschiderea sa, Institutul Teologic a fost planificat numai
pentru trei ani de studiu, funcþionând aºa numai în anul universitar 1924-1925;
din anul universitar 1925-1926 cursurile sale au fost ridicate la patru ani de
studiu, devenind Academie Teologicã.
Tot prin eforturile susþinute ale Episcopului Nicolae Ivan, pe seama Institutului
(respectiv a Academiei Teologice) au fost cumpãrate douã clãdiri: imobilul din
str. Avram Iancu nr. 6 ºi cel din str. Iaºilor nr.14; tot Academiei i s-a oferit o
aripã din clãdirea Episcopiei pentru sãli de curs (azi Piaþa Avram Iancu nr.18).142
În afarã de Catedralã ºi Institut, Episcopul Nicolae Ivan a întemeiat ºi alte
instituþii de culturã. De pildã, în 1922 a înfiinþat Biblioteca Eparhialã. Cãrþile
din bibliotecã au sporit an de an. Dacã în 1924 biblioteca avea 320 de opuri, în
336 volume, în anul morþii episcopului Nicolae Ivan (1936), biblioteca avea
1200 opuri, 56 anuare, 78 protocoale sinodale, 14 reviste, 30 piese muzicale –
cataloage, aºezate în dulapuri într-o încãpere proprie.143
În urmãtorul an (1923) a pus bazele revistei „Renaºterea”, organ oficial al
Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului (primele numere apãruserã în 1919).
Scopul publicaþiei a fost precizat în cadrul unui Sinod eparhial prin urmãtoarele
cuvinte: „Gazeta aceasta este chematã sã fie o contribuþie la cultura preoþimii
noastre ºi un mijloc expeditiv pentru comunicarea chestiunilor de care preoþimea
are nevoie sã ia cunoºtinþã”.144
Obiectivul propus ºi l-a îndeplinit, gazeta devenind un mijloc de promovare
a spiritualitãþii ºi culturii româneºti.
Tot în acest an (1923) a fost editat primul calendar (volum) al Eparhiei,
numit Cãlindariul Clujului Românesc,145 un titlu semnificativ, în care, pe lângã
142
Ibidem, p.163-164.
143
1922, Cluj, 1923, p.147; Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinut
la Cluj în 1924, Cluj, 1925, p. 88; Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi
Clujului, þinut la Cluj în 1936, Cluj, 1936, p. 24; Pr. Nicolae Vasiu, Pr. prof. Ioan Bunea, op. cit., p.
93.
144
Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinut la Cluj în 1924,
Cluj, 1925, p. 89.
145
De pildã, Cãlindariul Românesc pe 1923 avea 160 p.
51
date importante din cursul unui an, erau publicate documente, articole,
ºematisme, informaþii, reclame; era un volum ce contribuia la luminarea neamului
românesc din Transilvania.
În anul 1924 a întemeiat Muzeul Eparhial, despre care se face pomenire
în cadrul Adunãrii Eparhiale din 1924: „Am înfiinþat un muzeu bisericesc al
Eparhiei, pentru ca sã adunãm tot materialul de importanþã istoricã pentru
bisericile eparhiei noastre”.146 Cu vremea, muzeul a fost îmbogãþit cu obiecte
de o valoare incontestabilã. Dacã în urmãtorul an (1925)147 se gãseau în muzeu
abia 15 obiecte vechi, în 1936 existau 16 obiecte vechi, 140 de cãrþi vechi, 122
antimise vechi, 15 protocoale cu ordinaþiuni consistoriale ºi guverniale, de la
1770-1865 ºi un numãr de 1710 acte vechi dintre anii 1770-1861.148
În acelaºi timp, Centrul Eparhial Cluj s-a îngrijit, în mod deosebit, de buna
funcþionare a ºcolilor confesionale (aproape 250 la numãr) ºi de întreþinerea
edificiilor lor; din anul 1928 clãdirile ºcolilor confesionale au fost închiriate ºcolilor
de stat, fiindcã Biserica noastrã nu mai avea posibilitãþi de întreþinere a lor.
O grijã permanentã a fost îndreptatã ºi spre ºcolile primare ºi secundare,
unde dascãlii de religie au fãcut catehizare tineretului.
Remarcãm, apoi, conferinþele preoþeºti, care se þineau de câteva ori pe an,
în centrele protopopeºti, fie în cadrul Eparhiei Clujului, pe teme pastorale sau
culturale ºi naþionale; de multe ori þineau conferinþe în cadrul acestor întâlniri
preoþeºti, personalitãþi bisericeºti ºi laice din diferite localitãþi ale Transilvaniei.
Episcopul Nicolae Ivan a sprijinit apoi ºi Societatea Femeilor Ortodoxe,
care, pe lângã rolul sãu cultural a desfãºurat de multe ori ºi numeroase activitãþi
filantropice.
De o mare însemnãtate pentru Eparhie a fost ºi întemeierea Tipografiei diecezane,
inauguratã în 6 iulie 1926. Aici s-au tipãrit apoi gazeta Renaºterea, Cãlindarul Clujului
Românesc, Actele Sinoadelor Eparhiale, Cãrþi de rugãciuni ºi altele.149
Îndatã dupã aceasta a fost înfiinþatã ºi o Librãrie Eparhialã,150 în care, pe
lângã cãrþile ºi publicaþiile tipãrite în tipografia proprie, se puteau gãsi cãrþi de
beletristicã, ºtiinþifice, imprimate pentru oficiile parohiale, veºminte ºi obiecte
bisericeºti.
146
Actele Sinodului ordinar…, 1924, p. 89.
147
Actele Sinodului ordinar…, 1925…, p. 54.
148
Actele Sinodului ordinar…, 1936, p. XXIV.
149
Prot. Nicolae Vasiu, Pr. prof. Ioan Bunea, op. cit., p. 93-94.
150
Ibidem, p. 94.
52
Pe linie administrativ-gospodãreascã ºi socialã mai amintim: obþinerea

actualei reºedinþe arhiepiscopeºti,151 susþinerea unor orfelinate la Cluj, Bistriþa,
Dej, Satu-Mare, Târgu Mureº, Sighet, Zalãu,152 achiziþionarea (prin cumpãrare)
a peste 20 de imobile impunãtoare, de pãduri intravilane º. a.
3. Pe tãrâm economic
Pentru începerea activitãþii Consistoriului diecezan din Cluj, Consistoriul

arhidiecezan de la Sibiu i-a pus la dispoziþie (în octombrie 1919), pe lângã
cheltuielile de organizare (de 1.000 de coroane, primite de la stat), încã 28.000
de coroane (obþinute tot din partea statului), sumã ce a reprezentat salariile
funcþionarilor Consistoriului din Cluj, pe perioada 1 octombrie-31 decembrie
1919; de asemenea, tot Consistoriul din Sibiu a mai dat în avans Consistoriului
din Cluj 122.000 de coroane, iar de la stat au fost primiþi 202. 317 lei.153
În ceea ce priveºte încasãrile, chiar din ziua constituirii Consistoriului
diecezan din Cluj (7/20 iulie 1919), la propunerea Arhim. Nicolae Ivan s-a
fãcut o colectã pentru zidirea noii catedrale; pânã în 31 decembrie 1920 din
Diecezã s-au strâns 119.000 lei, iar din Arhiepiscopia Sibiului suma de 30.
803,47 lei; dintr-o altã colectã de 700.000 lei s-a cumpãrat pentru Consistoriul
din Cluj o casã, în str. Iuliu Maniu nr. 31, cu 670.000 lei;154 la aceste sume se
mai adaugã „Darea generalã de cult”: în 1919 suma de 10. 686 coroane, iar în
1920 s-au încasat 19. 735,51 lei.155
În cursul anului 1921 s-au încasat aproximativ 2.000.000 lei pentru zidirea
Catedralei; de la bugetul statului pe anul 1921-1922, la cererea ierarhului, a fost
primitã suma de 1. 500.000 lei, pentru cumpãrarea unei clãdiri, care sã fie
reºedinþã eparhialã; de pe aceºti bani s-a cumpãrat mai apoi o casã în str. Iuliu
Maniu nr. 36-38; în acelaºi timp s-a fãcut o colectã pentru întemeierea unei
tipografii eparhiale; s-a ajuns la suma de 30.166,40 lei; din darea generalã de
cult au fost încasaþi 31. 782,08 lei; în cursul anului 1921, Fundaþiunea „Nicolae
Candrea” a intrat în posesia Eparhiei Clujului (cu valori de 100.000 lei).156
151
Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul teologilor români..., p. 218.
152
Prot. Nicolae Vasiu, Pr. prof. Ioan Bunea, op. cit., p. 97.
153
154
Ibidem, p. 83.
155
Ibidem, p. 99.
156
Actele Sinodului ordinar…, 1922, p. 76-79 ºi 86-87.
53
Din anul 1919 pânã în 1921 au luat fiinþã în cadrul Episcopiei Clujului
fonduri pentru buna desfãºurare a activitãþii acesteia ºi anume: Fondul general,
care la 31 decembrie 1921 era de 526.032 lei, iar un an mai târziu (la 31 decembrie
1922) avea 707. 442,09 lei; din alte taxe de cult (din 1922) s-au vãrsat în acest
fond 44. 607,09 lei; Fondul reºedinþei eparhiale avea 1. 500.000 lei; Fondul
catedralei – 3. 489.163,17; Fondul tipografiei – 105. 489 lei; Fondul de pensii
– 400. 585,30 lei; în acelaºi timp, în administrarea Centrului Eparhial Cluj au
fost ºi câteva fundaþii ºi anume: Fundaþia „Nicolae Candrea”, Fundaþia
„Pantilimon Pop”; Fundaþia „Teodor ºi Eudochia Cadar ºi fiii”; Fundaþia „Eftimiu
Frãþilã”, cu un total de 17. 451,47 lei; în afarã de acestea s-au primit donaþii de
la protopopiate, parohii ºi credincioºi, care au sporit fondurile Eparhiei;157 din
aceste fonduri, fundaþii ºi donaþii, Centrul Eparhial din Cluj a acordat ajutoare
pentru zidiri ºi restaurãri de biserici, pentru întreþinerea edificiilor ºcolilor
confesionale, pentru salariile cateheþilor, pentru burse ºcolare, pentru ajutoare
materiale pentru orfani, vãduve ºi sãraci.
Fondurile amintite au fost în creºtere în cursul anului 1923, de pildã: Fondul
general (la 31 decembrie 1923) avea 955. 599,46 lei; Fondul reºedinþei
episcopale a rãmas acelaºi (1. 500.000 lei); Fondul catedralei – 5. 382. 491,97
lei; Fondul tipografiei – 148. 386 lei; Fondul de pensii – 1.115.276,17 lei; la
acestea se mai adaugã fundaþiile pomenite, precum ºi altele nou înfiinþate, între
care se evidenþiazã: Fundaþia „Mihail Brãtean”, cu 10.085,30 lei, Fundaþia
„Panoviciu” – cu 2. 749,75 lei, Fundaþia „Zeno Popescu”, cu 10. 794,45 lei,
Fundaþia „Bota”, cu 11. 701,35 lei º. a. ; amintim, apoi, donaþiile unor credincioºi
sau instituþii de stat fie pentru Centrul Eparhial sau pentru anumite parohii sau
protopopiate, în valoare de 1. 300. 368,68 lei; în anul 1923 s-au efectuat lucrãri
la ridicarea catedralei în valoare de 3. 300.000 lei.158
De acum înainte, pânã în preajma anului 1930, an de an fondurile Episcopiei
au crescut, dar ºi cheltuielile au început sã fie din ce în ce mai mari (dar a urmat
ºi criza economicã); de pildã, în cursul anului 1924 s-a cumpãrat imobilul din
str. Cuza Vodã nr. 6 (azi Piaþa Avram Iancu nr.18) pentru sãli de curs (Academia
Teologicã), în valoare de 1. 800.000 lei;159 s-a ridicat o clãdire pentru tipografie
în str. Baba Novac;160 s-a cumpãrat (în 1929) casa din str. Iuliu Maniu nr. 34, cu
157
Actele sinodului ordinar…, 1923, p. 92-97.
158
Actele Sinodului ordinar…, 1924, p. 96-104.
159
160
Actele Adunãrii Eparhiale…, 1926, p. 40.
54
2.051. 847 lei; s-au fãcut reparaþii la clãdirea din str. Avram Iancu nr. 6 (localul
Academiei Teologice); s-a reparat casa proprietate (din 1929) de pe str. Regele
Ferdinand nr. 98; cumpãrarea imobilului din str. Iaºilor nr.14 (în 1931), care a
fost transformat în internat teologic; s-a amenajat Reºedinþa eparhialã; s-au
reparat casele proprietate (din 1928) din str. Vasile Goldiº (Tunarilor) nr. 15 ºi
din str. D. Bolintineanu nr. 6 º. a.161
La trecerea sa la cele veºnice, Episcopul Nicolae Ivan a lãsat numeroase
bunuri Episcopiei, de care au beneficiat urmaºii sãi pânã în zilele noastre.
4) Pe tãrâm misionar-social
Îndatã dupã înfiinþarea Consistoriului eparhial de la Cluj (în 1919) s-a

întreprins acþiunea de strângere de colecte atât pentru nevoile viitoarei Episcopii,
cât ºi pentru susþinerea preoþilor invalizi, a vãduvelor ºi a orfanilor acestora,162
extinzându-se mai apoi ºi asupra credincioºilor aflaþi în necazuri ºi suferinþã; în
aceastã direcþie Eparhia Clujului a primit ajutoare financiare ºi din partea
autoritãþilor de stat.163
Pentru copiii orfani s-a întemeiat apoi un fond 164 din care erau ajutaþi aceºtia;
el va spori în fiecare an.165 În anul 1925, Centrul Eparhial Cluj a dispus o colectã
pentru întreaga Episcopie (în sãrbãtoarea Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena),
pentru ajutorarea copiilor orfani,166 colectã ce s-a fãcut ºi în anii ce au urmat.167
161
în anul 1928, Cluj, 1928, p. 55; Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului
ºi Clujului, þinutã la Cluj în anul 1929, Cluj, 1929, p. 46; Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a
Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la Cluj în anul 1930, Cluj, 1930, p. 60; Actele
Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la Cluj în anul 1931,
Cluj, 1931, p. 35 ºi 65; Actele Adunãrii Eparhiale ordinare ºi extraordinare a Eparhiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului, þinutã la Cluj în anul 1933, Cluj, 1933, p. 45; Actele Adunãrii Eparhiale
ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la Cluj în anul 1934, p. 53; Actele Adunãrii
Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la Cluj în anul 1935, Cluj,
1935, p. XXI; Vezi ºi: Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Înfãptuiri de seamã ale ortodoxiei clujene
între 1918-1940, în vol. „80 de ani de Administraþie româneascã la Cluj-Napoca”, Cluj-Napoca,
vol. I, ed. a II-a, 1999, p.100-114.
162
Actele Sinodului ordinar…,1921…, p. 83-87.
163
Ibidem, p. 86.
164
Actele Sinodului ordinar…, 1923…, p. 70.
165
Idem, 1924…, p. 99 ºi 133.
166
Idem, 1925, p. 53.
167
Idem, 1926…, p. 68.
55
Conducerea Eparhiei Clujului a întemeiat apoi, în cursul anului 1926, Fondul

de ajutorare (prevãzut printr-un Statut special ºi publicat în „Renaºterea”, nr.11/
1926), fond ce era recomandat „cu toatã stãruinþa spre înjghebare în fiecare
parohie, cãci era puterea de-a solidariza credincioºii la acþiuni comune, de a
dezvolta simþul economiei ºi al altruismului, de-a ajutora la moment în cazurile
plin de de jale ale decesurilor ºi pe deasupra de-a realiza în câþiva ani aproape
pe nesimþite rezerve bãneºti de sute de mii utilizabili în scopuri culturale, educative,
caritative, de edificãri de case culturale, parohiale ºi de biserici º. a.”;168 acest
fond ºi-a sporit ºi el avuþia în fiecare an,169 realizându-ºi scopul pentru care a fost
înfiinþat.
În Raportul Secþiei bisericeºti a Eparhiei Clujului, fãcându-se o prezentare
a Asistenþei sociale pe anul 1931, s-a arãtat între altele: „Consiliul nostru a dat
ºi în anul acesta îndrumãri preoþimei noastre pentru problema asistenþei sociale.
Avem în eparhie 8761 vãduve, 8477 orfani, 3031 sãraci avizaþi de caritatea
publicã. Fonduri pentru împãrþirea de ajutoare avem în 16 parohii în suma totalã
de 282. 620 lei.
Danii ocazionale s-au adunat în 32 parohii, în bani 242. 665 lei, precum ºi
bucate ºi haine… distribuindu-se la 1142 credincioºi lipsiþi. 232 preoþi au cercetat
9592 bolnavi”.170
Raportul Secþiei bisericeºti pe anul 1932 ne relateazã între altele: „Avem în
eparhie 9060 († 299) vãduve, 8823 († 346) orfani; 3008 sãraci avizaþi la caritatea
publicã. Fonduri pentru împãrþirea de ajutoare avem în 11 parohii în suma totalã
de 107.000 lei. Danii ocazionale s-au adunat în 30 parohii: în bani 109. 650
(-133.000) lei, precum ºi bucate ºi haine. S-au distribuit ajutoare în suma de
109-650 lei, precum ºi alte alimente ºi vestminte la 913 credincioºi lipsiþi, 325
preoþi au cercetat 10.271 († 679) bolnavi”.171
Pe anul 1933, Raportul Secþiei bisericeºti spune între altele: „Cu toatã criza
materialã, caritatea publicã a sporit în acest an în mãsurã respectabilã.
Avem în eparhie 10.158 († 98) vãduve, 8658 (-165) orfani, 4134 sãraci
avizaþi de caritatea publicã. Fonduri pentru împãrþirea de ajutoare avem în 25
de parohii, în suma totalã de 188.000 lei († 78. 800). Danii ocazionale s-au
adunat în 30 parohii: în bani 188. 484 († 78. 834) lei, precum ºi bucate ºi haine.
168
Idem, 1927…, p. 79.
169
Idem, 1928…, p. 60 ºi 62; Idem, 1929…, p. 49; Idem, 1930…, p. 64.
170
Idem, 1931…, p. 59.
171
Idem, 1932…, p. 49.
56
Banii aceºtia s-au distribuit împreunã cu alte alimente ºi vestminte la 1365

credincioºi lipsiþi. 323 preoþi au cercetat 11. 492 († 122) bolnavi”.172
În cursul anului 1934, caritatea creºtinã a cunoscut faþã de anul precedent un
regres; din Raportul Secþiei bisericeºti rezultã urmãtoarele: „Avem în eparhie 9206
(-952) vãduve, 8516 (-142) orfani, 4272 sãraci avizaþi de caritatea publicã. Fonduri
pentru împãrþirea de ajutoare avem în 18 parohii în suma totalã de 18. 436 lei.
Danii ocazionale s-au adunat în 20 parohii: în bani 73.137 lei (-115. 311), precum
ºi bucate ºi haine. Banii aceºtia s-au distribuit împreunã cu alte alimente ºi vestminte
la 1117 (-218) credincioºi lipsiþi. 325 preoþi au cercetat 12.150 († 655) bolnavi”.173
Pe anul 1935, filantropia creºtinã a cunoscut un progres faþã de anul
precedent; din Raportul Secþiei bisericeºti pe acest an reies urmãtoarele: „Avem
în eparhia 9346 († 440) vãduve, 8158 (-358) orfani, 4534 sãraci avizaþi de
caritatea publicã. Fonduri speciale pentru împãrþirea de ajutoare avem în 17
parohii în suma totalã de 27. 920 lei. Danii ocazionale s-au adunat în 49 parohii:
în bani 92. 811 lei († 19. 674), precum ºi bucate ºi haine. Banii aceºtia s-au
distribuit împreunã cu alte alimente ºi vestminte la 1087 (-30) credincioºi lipsiþi.
325 preoþi au cercetat 13. 971 († 1812) bolnavi”.174
Acþiunea de caritate creºtinã, iniþiatã de Episcopul Nicolae Ivan, s-a
desfãºurat pânã la moartea sa (3 februarie 1936), ea continuându-se ºi sub
urmaºul sãu, Episcopul Nicolae Colan.
5) Pe tãrâm ecumenic
Cu toate cã ecumenismul n-a fost un obiectiv principal în activitatea
Episcopului Nicolae Ivan, îndreptându-ºi mai mult acþiunile pe tãrâm
administrativ-gospodãresc, el însã n-a neglijat nici relaþiile interumane,
interetnice ºi interconfesionale.
Fire deschisã ºi receptivã la toate mutaþiile ce au avut loc în vremea sa a
cãutat cu orice prilej sã-ºi apropie oamenii, indiferent de ce etnie ºi de ce
credinþã au fost ei. Apoi, bunele relaþii personale le-a „exploatat” în folosul
Bisericii.
Însãºi viaþa sa personalã a fost un exemplu concludent în acest sens. În
tinereþe s-a cãsãtorit cu o tânãrã germanã de altã credinþã, pe care a convertit-o
172
Idem, 1933…, p. 38.
173
Idem, 1934…, p. 46.
174
Idem, 1935…, p. XV.
57
la ortodoxie. Nu dupã multã vreme, preot tânãr fiind a rãmas vãduv, dar, în
acelaºi timp i-a murit ºi fiica, evenimente triste ce i-au marcat apoi profund anii
vieþii sale. Probabil cã, de aici ºi devotamentul în slujirea pânã la sacrificiu a
Bisericii noastre.
Ajuns vlãdicã la Cluj, problemele economice ale Eparhiei le-a încredinþat
unor persoane de altã etnie ºi credinþã (Géza Wittmann – contabil-ºef ºi Antoniu
Mandeal – controlor economic-financiar), care l-au slujit cu devotament, având
realizãri remarcabile în timpul episcopatului sãu.
Relaþii de colaborare ºi bunã înþelegere a pãstrat cu reprezentanþii autoritãþii
de stat din Cluj, indiferent de etnie ºi credinþã, conºtient cã bunele legãturi
dintre oameni pot sã aducã „beneficii” pentru instituþia pe care o conducea.
Experienþa administrativã câºtigatã în Arhiepiscopia Sibiului, tactul diplomatic,
firea dârzã ºi stãruitoare, prestanþa unui ierarh slujitor, orator ºi condeier au fost
secretele succesului ºi înfãptuirilor sale în fruntea Eparhiei Clujului.
În fiecare lunã din an marile personalitãþi politice ºi culturale ale vremii (de
toate naþionalitãþile) erau invitate la Reºedinþa eparhialã, unde, într-un cadru de
aleasã ospitalitate româneascã se dezbãteau probleme bisericeºti, naþionale ºi
sociale; niciodatã nu s-a întâmplat ca aceste întâlniri sã nu aducã reale foloase
Bisericii noastre.
Pe de altã parte, în Adunãrile Eparhiale ºi în Consiliul Eparhial s-a
înconjurat de personalitãþi de frunte ale vieþii culturale ºi bisericeºti ale vremii;
amintim doar câþiva dintre aceºtia: Prof. Dr. Pr. Ioan Lupaº, Prof. Dr. George
Bogdan-Duicã, Prof. Dr. Silviu Dragomir, Prof. Dr. Alexandru Lapedatu, Prof.
Dr. Ioan Mateiu, Prof. Dr. Sextil Puºcariu, Prof. Dr. Eusebiu Roºca, Prof. Dr.
Pavel Roºca, Pr. Prof. Dr. Vasile Sava, Pr. Dr. Stana Sebastian º. a. , care
ºi-au adus un aport substanþial în bunul mers al treburilor Eparhiei Clujului.
În acelaºi timp a pãstrat relaþii apropiate ºi de bunã colaborare cu
reprezentanþii celorlalte Biserici ºi culte din Cluj ºi din Eparhie, prin întâlniri
personale ºi oficiale, prin sprijin reciproc în caz de nevoie.
Legãturile ecumenice pe care Episcopul Nicolae Ivan le-a promovat ºi le-a
cultivat au fost benefice pentru Biserica noastrã, pentru apropierea ºi buna
colaborare dintre etniile ºi cultele creºtine din Eparhia Clujului.
58
B. EPISCOPUL NICOLAE COLAN (1936-1957)
a. Viaþa
A vãzut lumina zilei la 28 noiembrie 1893, în

localitatea Arpãtac (azi Araci), jud. Covasna, dintr-o
familie numeroasã ºi modestã de þãrani evlavioºi175.
A fãcut ºcoala primarã de ºase clase în satul
natal, iar cea secundarã a început-o la Colegiul
maghiar „Székely Miko” din Sfântu Gheorghe
(1906-1907) ºi a continuat-o la Liceul Ortodox
„Andrei ªaguna” din Braºov (1907-1914), cu
bacalaureat (în iunie 1914).
Dupã terminarea liceului a urmat primii doi
ani ai Seminarului pedagogic-teologic „Andreian”
din Sibiu (1914-1916), unde a avut renumiþi
dascãli: Dr. Nicolae Bãlan, Dr. Silviu Dragomir,
Dr. Pavel Roºca, Dr. Vasile Stan, Timotei Popovici
º. a. , precum ºi colegi pe mãsura dascãlilor lor:
Lucian Blaga, Andrei Oþetea, D. D. Roºca.
175
Cf. „Revista Teologicã” (numãr omagial) XXVI (1936), nr. 7-10, p. 233-306; Iosif E. Naghiu,
Bio-bibliografia PS Episcop Colan, Sibiu, 1937, 34 p. ; Dr. Grigore T. Marcu, PS Episcop Nicolae
Colan la 50 de ani. Apostol între neamuri. Schiþã bio-bibliograficã, în „Revista Teologicã”, XXXIII
(1943), nr.11-12, p. 485-494; „Renaºterea” – Cluj (Numãr omagial) XXIV (1946), din 30 iunie
1946; Înalt Prea Sfinþia Sa Nicolae Colan, Mitropolitul Ardealului – Date biografice, în „Mitropolia
Ardealului”, II (1957), nr. 5-8, p. 396-399; Pr. prof. Grigorie Marcu, Palmam qui meruit ferat! Înalt
Prea Sfinþitul Mitropolit Nicolae Colan. La 30 de ani de arhierie, în „Mitropolia Ardealului”, XI
(1966), nr. 4-6, p. 211-225; † Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului, 1893-
1967, în „Mitropolia Ardealului”, XII (1967), nr. 4-5, p. 243-252; Pr. prof. dr. Grigorie Marcu,
Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Nicolae Colan, în „Îndrumãtor bisericesc”, Arhiepiscopia Clujului,
Bucureºti, 1978, p. 253-259; Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Episcopul Nicolae Colan al Vadului,
Feleacului ºi Clujului – 50 de ani de la instalare, în „Îndrumãtor bisericesc misionar ºi patriotic”, 9,
Cluj-Napoca, 1986, p. 83-86; Idem, La rãscruce de vremi o viaþã de om: Nicolae Colan, Episcopul
Vadului, Feleacului ºi Clujului (1936-1957). Dupã documente, corespondenþã, însemnãri, relatãri,
impresii, Cluj-Napoca, 1989, 631 p. ; Omagiu Mitropolitului Nicolae Colan (1893-1993), Cluj-
Napoca, 1995, 223 p. (Ediþie îngrijitã de Pr. prof. dr. Alexandru Moraru); Preot prof. univ. dr.
Mircea Pãcurariu, Dicþionarul teologilor români..., p.105-106; Pr. prof. dr. Alexandru Moraru,
Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca (1952-1997), Cluj-Napoca, 1997, 480 p. ;
Idem, Catedrala…, p. 86-91.
59
La Sibiu ºi-a fãcut debutul în publicisticã în 1915, în „Gazeta Transilvaniei”

(din Braºov), iar din 1916 a colaborat la „Revista Teologicã” din Sibiu.
Dupã intrarea României în primul rãzboi mondial (1916), tânãrul Nicolae
Colan, împreunã cu alþi intelectuali români din Transilvania (între care Andrei
Oþetea ºi Stroia Dumitru) au trecut Carpaþii (în septembrie 1916) ºi s-au stabilit
la Bucureºti.
În vederea îmbogãþirii cunoºtinþelor lor în domeniul culturii ºi al limbii
române, tinerii Nicolae Colan ºi Andrei Oþetea s-au înscris la facultatea de Litere
(secþia românã ºi filologie romanicã), din cadrul Universitãþii din Bucureºti;
Nicolae Colan a funcþionat, în acelaºi timp, ca dascãl la Liceul „Gheorghe Lazãr”
din Bucureºti.
Dându-se decret de evacuare a capitalei, tinerii amintiþi s-au retras în
Moldova, la Roman (în toamna anului 1916), unde au petrecut ºi iarna grea a
anului 1917. Aici Nicolae Colan ºi-a asigurat existenþa dând meditaþii unor elevi
de liceu.
Datoritã faptului cã armata românã a fost „înghesuitã” în nordul Moldovei,
în „triunghiul morþii”, populaþia civilã de aici a trebuit sã fie evacuatã în Rusia;
astfel cã ºi românii refugiaþi în aceste pãrþi, între care ºi cei pomeniþi, au fost
evacuaþi în comuna Gruskaia, lângã Elisabetograd, Ucraina.
Atât la Roman, cât ºi în Ucraina, Nicolae Colan a desfãºurat o frumoasã
activitate româneascã ºi ortodoxã, organizând ºi dirijând mici coruri, care au
interpretat melodii religioase sau laice atât în Moldova, cât ºi în Ucraina; prin
ele au unit ºi mai mult simþãmintele patriotice ale românilor moldoveni cu cele
ale fraþilor lor din Transilvania.
Dupã câteva luni de refugiu în Ucraina s-a stabilit în Basarabia, la Chiºinãu
(în octombrie 1917), împreunã cu colegii sãi de pribegie. Aici profesorul universitar
Onisifor Ghibu a dus o importantã acþiune culturalã ºi româneascã, editând ziarul
„Ardealul în Basarabia”, devenit, apoi, „România Nouã”; tânãrul Nicolae Colan a
colaborat la aceste ziare, în vederea unirii Transilvaniei cu România.
Cãtre mijlocul anului 1918, Guvernul Basarabiei a început sã editeze un
„organ” al sãu intitulat „Sfatul Þãrii”; redactor al acestui ziar a fost numit Nicolae
Colan, unde, de asemenea, a publicat articole cu caracter patriotic.
Dupã mãreþul act de la 1 Decembrie 1918, „pribegii” transilvãneni s-au
reîntors acasã.
Ajunºi în Patria-Mamã, studenþii Nicolae Colan ºi Andrei Oþetea ºi-au
continuat atât studiile teologice, cât ºi filologice.
60
Astfel cã, la 19 aprilie 1919, studentul Nicolae Colan a obþinut cu rezultate

alese „Absolutoriul” la Seminarul (Academia „Andreianã” din Sibiu), iar mai
târziu, licenþa la Facultatea de Teologie din Bucureºti, cu teza ineditã: Stilul lui
Dimitrie Cantemir în scrierile lui româneºti.
Preþuit în mod deosebit de Mitropolitul Nicolae Bãlan al Ardealului
(1920-1955), a fost trimis la studii de specializare la Universitatea din Berlin,
unde a audiat valoroºi profesori ai timpului: Gustav Adolf von Deissman, Adolf
von Harnack, Werner Sombart º. a.
Reîntors în þarã, a fost numit secretar arhiepiscopesc la Sibiu (1921-1922),
trecut apoi, în 1922, profesor provizoriu la catedra de Studiul Noului Testament
de la Academia teologicã „Andreianã”, unde a fost definitivat în 1924. Din 1928
a funcþionat ºi ca rector al aceluiaºi Institut pânã la intrarea sa în episcopat (1936).
În prima „etapã sibianã” a mai îndeplinit în mod exemplar ºi alte îndatoriri
bisericeºti, culturale ºi obºteºti: membru al Consiliului arhiepiscopesc ºi
mitropolitan, membru (deputat) în Adunarea Eparhialã a Arhiepiscopiei Sibiului
ºi în Congresul Naþional Bisericesc, membru al Comitetului central al Asociaþiei
„Astra”, secretar general al Asociaþiei clerului ortodox român din Ardeal „Andrei
ªaguna”, preºedinte al reuniunii meseriaºilor români din Sibiu, preºedinte al
reuniunii române de muzicã „Gheorghe Dima” din Sibiu º. a.
Toate aceste îndeletniciri nu l-au împiedicat sã desfãºoare ºi o intensã
activitate publicisticã. La Sibiu a colaborat la „Telegraful Român”; a fost redactor
responsabil al „Revistei Teologice”, unde s-a îngrijit de apariþia colecþiilor de
scrieri religioase Biblioteca Bunului Pãstor ºi Problemele vremii; a publicat
Anuarele Academiei teologice „Andreiane”; l-a ajutat pe mitropolitul Nicolae
Bãlan la ctitorirea ºi apariþia colecþiilor de cãrþi teologice ºi bisericeºti apãrute
la Sibiu; Seria Teologicã, Seria Didacticã, Popasuri duhovniceºti ºi Veniþi la
Hristos; a publicat studii de specialitate apreciate, dintre care menþionãm: Sf.
Pavel cãtre Filimon, Creºtinismul ºi sclavia, Sibiu, 1925; Biblia ºi intelectualii,
Sibiu, 1929; Cartea Sf. Apostol Pavel cãtre Efeseni. Introducere, Sibiu, 1929; a
înfiinþat revista de familie „Viaþa ilustratã” – 1934; a tradus în româneºte cartea
lui Fr. W. Foerster, Hristos în viaþa omeneascã, Sibiu, ed. I, 2 volume, în 1925
ºi ed. a II-a, I volum în 1946; a militat, prin scris, pe linie ecumenistã, luând
parte ca membru al delegaþiei Bisericii noastre la Conferinþa Organizaþiei „Faith
and Order” (Credinþã ºi Constituþie) de la Lausanne – Elveþia, în anul 1927;
apoi la Conferinþa panortodoxã de la Moscova (1948) º. a.
61
În 1934 a intrat în cler, iar în urmãtorul an (1935) a fost hirotesit protoiereu.

Prin trecerea la cele veºnice a vrednicului episcop Nicolae Ivan (1921-
1936), scaunul de la Cluj a rãmas vacant. În locul acestuia, la 29 aprilie 1936,
Colegiul Electoral Bisericesc din Bucureºti l-a ales cu mare însufleþire pe
protoiereul rector Nicolae Colan din Sibiu, ca episcop al Eparhiei Clujului.
Hirotonit întru arhiereu la 31 mai 1936 în catedrala mitropolitanã din Sibiu,
a fost instalat la Cluj la 29 iunie acelaºi an (1936).
Ajuns în fruntea Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului (care-ºi are
rãdãcini adânci în strãvechile Eparhii de Vad ºi Feleac) ºi-a pus „toatã
înþelepciunea” în folosul Bisericii ºi a Neamului sãu.
În urma nedreptului Dictat de la Viena din august 1940, episcopul Nicolae
Colan a fost singurul ierarh ortodox care „a rãmas în teritoriul vremelnic ocupat”,
cârmuind duhovniceºte pe credincioºii sãi din Eparhiile Maramureºului, Oradiei
ºi Sibiului. Astfel a cutreierat „cruciº ºi curmeziº” întinsa sa Eparhie, „îndrumând
credincioºii” în calea dreptei credinþe ºi a iubirii de aproapele”. Ba, mai mult,
episcopul Nicolae Colan a reuºit sã împleteascã „firele bunei înþelegeri, pãcii ºi
prieteniei cu cei de alt neam ºi de altã confesiune, lãsând amintiri de neuitat ºi
câºtigând simpatii trainice pentru Biserica noastrã”.
În aceste condiþii, vlãdica Nicolae ºi-a continuat activitatea publicisticã în:
revista „Viaþa ilustratã”, foaia eparhialã „Renaºterea” ºi colecþiile Cãrþile vieþii
(1937) ºi Veniþi de luaþi luminã (1941). În prima colecþie a publicat douã lucrãri:
Medalioane, Cluj, 1940, 120 p. Pentru nevoile sufleteºti ale românilor
transilvãneni a tãlmãcit „într-o neaoºe limbã româneascã” Noul Testament, care
a apãrut la Cluj în douã ediþii (în 1942 ºi 1945); în paginile revistelor, colecþiilor
ºi foilor amintite, profesorul ºi episcopul Nicolae Colan a publicat zeci de articole,
cronici, recenzii etc.
Între timp a deschis o ºcoalã de cântãreþi bisericeºti la Nuºeni (azi în jud.
Bistriþa-Nãsãud), a îndrumat activitatea Academiei teologice de la Cluj (din lipsã
de personal didactic, însuºi episcopul preda cursuri de Noul Testament), a susþinut
activitatea Tipografiei eparhiale ºi a înfiinþat un liceu mixt ortodox la Cluj (1994-
1945), care în toamna anului 1945 s-a bifurcat în Liceul ortodox de bãieþi
„Mitropolitul Simion ªtefan” ºi Liceul ortodox de fete „Doamna Stanca”, pentru
care au fost construite douã internate; dupã desfiinþarea Institutului Teologic
Ortodox din Cluj (în 1952) a depus eforturi considerabile pentru înfiinþarea ªcolii
de cântãreþi bisericeºti, devenitã mai târziu ºi Seminar Teologic Ortodox.
62
În 1938-1939 a fost ministru al Educaþiei Naþionale, Cultelor ºi Artelor.

Preþuit îndeobºte „ca om de carte”, episcopul Nicolae Colan a fost ales în
1938 membru de onoare al Academiei Române, iar în 1943 membru activ, în
locul marelui diplomat Nicolae Titulescu. Discursul de recepþie al Episcopului
Nicolae Colan: Biserica neamului ºi unitatea limbii româneºti, rostit abia în
1945, a fost apreciat în „termeni optimi” de fostul sãu profesor, academicianul
Dr. Silviu Dragomir.
Dupã instaurarea regimului „democratic” în patria noastrã, episcopul Nicolae
Colan ºi-a adus din plin contribuþia la înfãptuirea unei noi vieþi pe meleagurile
transilvãnene, precum ºi la unificarea bisericeascã din cuprinsul Eparhiei
Clujului.
Între realizãrile de ordin gospodãresc, la loc de frunte amintim înzestrarea
Catedralei eparhiale de la Cluj cu o picturã corespunzãtoare mãreþiei ei,
introducerea caloriferului, terminarea iconostasului, ridicarea noului local (aripã)
a Academiei Teologice º. a.
Dupã o rodnicã pãstorire de peste douã decenii, plinã de tact ºi înþelepciune,
episcopul Nicolae Colan (1936-1057) al Vadului, Feleacului ºi Clujului a fost
ales mitropolit al Ardealului (1957-1967).
Pentru merite deosebite pe teren cultural ºi bisericesc, a fost numit membru
de onoare în diferite asociaþii culturale ºi distins cu anumite decoraþii: Ordinul
Sfântului Mormânt, în gradul de cavaler (1925), Coroana României, în
gradul de mare ofiþer (1936), Vulturul României, în gradul de cavaler (1937),
Polonia Restituta, în gradul de mare cruce (1938), meritul cultural pentru
Bisericã, în gradul de ofiþer (1942) º. a.
Preþuit pentru contribuþia pilduitoare pentru pace, Arhiepiscopul ºi
Mitropolitul Nicolae Colan a fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste
România, clasa a II-a ºi Medalia a XX-a aniversare a eliberãrii Patriei.
A adormit în Domnul la 15 aprilie 1967, dupã o aleasã arhierie de peste 30
de ani, fiind aºezat spre odihna veºnicã lângã biserica din Rãºinari (jud. Sibiu)
– mutat, mai apoi, la Mãnãstirea Sâmbãta de Sus –.
În ultima vreme au fost reeditate de cãtre Pr. Drd. Lector Dorel Man o parte
din scrierile sale (cu excepþia unor lucrãri care pentru prima datã au vãzut lumina
tiparului): Nicolae Colan, Arhiepiscop ºi Mitropolit al Ardealului, Pastorale,
Cluj-Napoca, 1995, 183 p; Idem, Teologie ºi spiritualitate ortodoxã. Studii,
articole, traduceri, Cluj-Napoca, 1998, 234. p.
63
b. Înfãptuirile176
Ca orice Eparhie din þarã ºi cea a Vadului, Feleacului ºi Clujului avea sub
jurisdicþia sa: protopopiate,177 parohii,178 cu filiile lor ºi mãnãstiri.179
În viaþa bisericeascã a acestei Eparhii din perioada 1936-1957 se pot distinge
mai multe etape, ca de altfel, ºi în sectoarele cultural ºi economic, aceste etape
reflectã, de fapt, situaþia politico-socialã de atunci a þãrii.
Amintim cã, în cursul anului 1937 a luat fiinþã Episcopia Maramureºului, cu
sediul la Sighet; de la Eparhia Clujului au trecut sub jurisdicþia Episcopiei
Maramureºului Protopopiatele Cetatea de Piatrã ºi al Maramureºului; pãcat, însã,
cã Episcopia Maramureºului a fost desfiinþatã de regimul comunist în anul 1948.
În prima etapã, 1936-1940, viaþa bisericeascã a Eparhiei Clujului îºi avea
un curs normal; rãnile primului rãzboi mondial începuserã sã se vindece, criza
economicã a þãrii se sfârºise ºi se simþea o înviorare în toate domeniile de
activitate. În aceastã atmosferã, episcopul Nicolae Colan a desfãºurat o bogatã
176
Material reprodus din lucrarea noastrã: La rãscruce de vremi…, p. 79-92.
177
Între anii 1936-1940 Eparhia Clujului avea sub jurisdicþia sa un numãr de 15-16 protopopiate;
între anii 1940-1944 erau opt protopopiate din Eparhia Clujului, cinci protopopiate din Eparhia
Oradiei; din Eparhia Maramureºului, la început cinci, apoi douã protopopiate; din Secuime au rãmas
în Ungaria trei protopopiate, de sub jurisdicþia Arhiepiscopiei Sibiului ºi care au fost desfiinþate de
autoritaþile maghiare; din toamna lui 1944, Eparhia Clujului a avut 16 protopopiate, iar dupã împãrþirea
administrativã a þãrii în regiuni ºi raioane, aceastã Eparhie avea sub jurisdicþia sa urmãtoarele
protopopiate: Aiud, Beclean, Bistriþa, Câmpeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Nãsãud, Tg. Lãpuº,
Turda ºi Viºeu. – Cf. Actelor Adunãrilor Eparhiale ale Eparhiei Vadului Feleacului ºi Clujului,
secþia bisericeascã, þinute între anii 1936-1957.
178
Între anii 1936-1940, erau peste 400 de parohii cu filiile lor; între anii 1940-1944 numãrul lor a
variat între 174-184 parohii cu filiile lor, din eparhia Clujului; la început 110 parohii, apoi 106 cu filiile
lor din Eparhia Oradiei; la început 87 parohii, apoi 28, cu filiile lor din Eparhia Maramureºului; la
început 61 de parohii cu filiile lor, apoi numãrul lor a scãzut aproape la jumãtate, în secuime; între anii
1944-1957 de la peste 400 la peste 600 parohii cu filiile lor. Vezi Actele Adunãrilor Eparhiale ale
Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, secþia bisericeascã, între anii 1936-1957.
179
Între anii 1936-1940 au existat mãnãstiri la: Rohia, Topliþa, Piatra Fântânelelor, Schitul de
la Simiºna, Schitul de la Ciucea, cea de la Alba Iulia a rãmas în România, iar cea de la Cluj s-a
mutat la Sibiu; în perioada 1944-1957 întâlnim schituri ºi mãnãstiri la: Rohia, Topliþa, Piatra
Fântânelelor, Râpa Râmeþ, Cluj, Alba Iulia, Baia de Arieº, Ciucea – Leurda, Nicula, Moisei,
Poºaga de Jos, Dragomireºti, Strâmbu – Dej, Petriº – jud. Mureº; cu timpul unele dintre acestea
au ajuns sub jurisdicþia altor Eparhii sau ºi-au încetat existenþa. – Cf. Actele Adunãrilor Eparhiale
ale Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, secþia bisericeascã, între 1936-1957; Vezi ºi preotul
[Ioan] Buiu, Reorganizarea mãnãstirilor din Eparhie, în „Renaºterea”, XXIV (1946), nr. 26-27,
p. 8-9.
64
activitate arhiereascã în Eparhia sa, ajutat îndeaproape de vrednici colaboratori,

ca de altfel în tot decursul pãstoririi sale la Cluj.180 În etapa amintitã se cunosc,
în acest domeniu, frumoase realizãri: ridicãri a zeci de noi lãcaºuri de cult, grijã
deosebitã faþã de bisericile ºi mãnãstirile monumente istorice, renovãri ale
acestora, înãlþãri de nenumãrate monumente în cinstea eroilor Neamului, de
numeroase case parohiale etc. Aceste împliniri pe tãrâm administrativ-
gospodãresc aveau însã la bazã o intensã viaþã duhovniceascã. Vlãdica Nicolae
Colan a fost mereu în contact cu clericii ºi credincioºii sãi: cu ocazia sfinþirilor
sau resfinþirilor de biserici, în vizite canonice sau cu prilejul altor întâlniri. Zecile
ºi sutele de asemenea contacte, Pastoralele de Crãciun ºi Paºti ºi diferitele
Circulare înseamnã tot atâtea predici, tot atâtea „cuvinte” de hranã duhovniceascã
pentru clericii ºi pãstoriþii sãi. Acesta este ºi motivul pentru care adesea i s-a
spus cã a fost „Ierarhul poporului”; le-a cunoscut viaþa ºi a trãit-o împreunã cu
ei, a intuit ºi le-a simþit gândurile, necazurile ºi bucuriile.
A doua etapã, 1940-1944, etapa robiei, a fost cea mai tristã din întreaga
istorie a acestei Eparhii. Amintim cã în urma Dictatului de la Viena, în teritoriul
eparhei Clujului rãmas în România (dincolo de Feleac), Episcopul Nicolae
Colan a întemeiat un Vicariat ortodox cu sediul la Alba Iulia (aparþinãtor
Episcopiei Clujului), care a fiinþat între anii 1940-1945. Tot dupã Dictatul de
la Viena (30 august 1940) numãrul clerului ºi al credincioºilor din întreaga
Eparhie a început sã scadã simþitor, prin refugiul lor în România.181 Acest act
nedrept a avut urmãri nefaste asupra întregii vieþi religioase de aici; ea s-a
desfãºurat aproape numai între zidurile bisericilor, datã fiind atmosfera ostilã
a „stãpânirii strãine” faþã de Biserica noastrã. În aceastã etapã, vlãdica Nicolae
Colan a avut de înfruntat multe greutãþi din partea stãpânirii hortyste, între
care ºi actul de recrutare pentru front, linia I, unicul de acest gen din Europa
180
Dintre colaboratorii apropiaþi ai episcopului Nicolae Colan, de la Centrul Eparhial, amintim
pe: Prot. dr. Sebastian Stanca, Prot. dr. Vasile Sava, Prot. Laurenþiu Curea, Prot. Ioan Goron, Prot.
Valeriu Matei, Prot. Vasile Bogdan, Prot. dr. Ioan Moldovan, Prot. dr. Iuliu Gogoºescu, Prot. Pavel
ªendrea, Prot. Sabin Truþia, Prot. Ioan Buiu, Prot. Augustin Faur, Prot. Ioan Ruºdea, Prot. Constantin
Haºcãu, Prot. Octavian Bodea º. a.
181
Între cei care au rãmas „la datorie” în Centrul Eparhial din Cluj, în perioada 1940-1944, pomenim
pe: Episcopul Nicolae Colan, Prot. dr. Vasile Sava, Prot. Laurenþiu Curea, Prot. Ioan Goron, casierul
Prot. Ioan Cioara, ºefii de birou Arhid. Vasile Bogdan ºi Prot. Valeriu Matei (plecat din 1942 ca
protopop al Unguraºului) º. a. ; de la catedralã: Pr. Florea Mureºan, Pr. Teodor Ciceu ºi diac. Grigorie
Þurcan; s-au refugiat în România din motive obiective, cons. referent Prot. dr. Sebastian Stanca, Pr.
Nicodim Belea – de la Catedrala din Cluj, arhivarul Pr. Ion Nicoarã, exactorul (inspector financiar)
Pavel Dab, Diac. Anatolie Scurtu, Diac. Sever Suciu ºi cântãreþul Emanoil Þifrea.
65
(în 1941). În aceste condiþii grele a ºtiut sã conducã ca un iscusit cârmaci

destinele Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, precum ºi ale Neamului
nostru de aici. I s-a propus sã se învoiascã la dãrâmarea diferitelor biserici
ortodoxe transilvãnene, pe motive neîntemeiate, printre care ºi Catedrala
Eparhialã din Cluj (dar n-a acceptat); a fost oprit, de nenumãrate ori, de a face
vizite canonice în marea sa Eparhie; a fost interzisã apariþia unor periodice
bisericeºti de sub conducerea sa; a fost ameninþat ºi scuipat; i-au fost sparte
geamurile de la Reºedinþa eparhialã din Cluj (mai întâi în 15 martie 1943, iar
apoi la 27 octombrie 1943), pe un viscol mare ºi o iarnã geroasã (în acelaºi
timp au fost atacate de horthyºti Academiile Teologice Ortodoxã ºi Greco-
Catolicã din Cluj); a suferit alãturi de familiile clericilor ºi credincioºilor
expulzaþi, deþinuþi sau uciºi de bandele horthyste; s-a întristat de cei trecuþi cu
forþa la altã confesiune. Îndeosebi, în pãrþile româneºti secuizate n-a fost
localitate cu populaþie româneascã în care horthyºtii sã nu fi desfãºurat cea
mai sãlbaticã teroare împotriva credincioºilor noºtri. Din datele statistice ale
Eparhiei Clujului182 rezultã cã, mai ales în cursul anilor 1940-1941, din cele
peste 50 de parohii româneºti din secuime, într-un numãr de opt, majoritatea
credincioºilor noºtri au fost siliþi sã treacã la diferite confesiuni maghiare: 1)
în Cernatul de Jos (din 201 suflete – mai erau douã familii româneºti); 2) Aita
Mare (257 suflete – mai erau 36 suflete); 3) Aita Medie (423 suflete – mai
erau 3 suflete); 4) Bãþanii Mari (468 suflete – mai erau ºase familii); 5) Chichiº
(545 suflete – mai erau cinci familii); 6) Lisneu (584 suflete – mai erau 18
familii); 7) Ozun (778 suflete – mai erau 50 de familii); 8) Sf. Gheorghe (2119
suflete – mai erau 40-50 de suflete); în afarã de acestea, în alte opt parohii
majoritatea credincioºilor noºtri au fost forþaþi sã treacã la alte confesiuni: 1)
Biborþeni (89); 2) Porumbenii Mari (191); 3) Bãcel (605); 4) Baraolt (265);
5) Bicsad (1491); 6) Cãpeni (217); 7) Comolãu (212); 8) Micfalãu (1528); un
numãr de trei biserici au fost dãrâmate total: Biborþeni, Cãpeni, Comolãu;
câteva biserici au fost distruse în parte: Cernatul de Jos, Aita Medie, Belini,
Bicsad ºi Ozun; o bisericã a fost luatã în stãpânire de romano-catolici: Chichiº;
aproape toatã averea bisericeascã din aceastã zonã a fost confiscatã sau
sechestratã, iar din 26 parohii nu s-a reuºit sã se primeascã nici un fel de
informaþie.
182
Raportul Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã din anul 1941, Cluj, 1941, p.10-12.
66
Din alte date ale Eparhiei Clujului, pe anul 1942,183 reiese cã Statul maghiar
a înfiinþat pentru ortodocºii maghiari din secuime, precum ºi pentru restul þãrii
o Eparhie ortodoxã maghiarã, care, între altele avea scopul de a atrage credincioºii
ortodocºi români sub jurisdicþia sa ºi de a-i deznaþionaliza.
Odatã cu evenimentul amintit începe ºi a treia etapã, 1944-1947, când episcopul
Nicolae Colan desfãºoarã o intensã activitate, în vederea redresãrii situaþiei Eparhiei
Clujului, devenitã criticã, în urma ocupaþiei horthyste, precum ºi din cauza celui
de-al doilea rãzboi mondial. Se cunosc din aceastã perioadã numeroase îndemnuri
din partea ierarhului Nicolae Colan, în vederea reparãrii lãcaºurilor de cult (afectate
de urgie în etapa 1940-1944); au început sã se înalþe biserici noi, sã se refacã alte
clãdiri aparþinãtoare Bisericii noastre, au luat fiinþã ºcoli confesionale, ªcoala de
cântãreþi bisericeºti revine de la Alba Iulia la Cluj, iau fiinþã Liceele Ortodoxe de
la Cluj; se ridicã internate pentru acestea; se acordã ajutoare pentru parohiile sãrace,
pentru vãduve ºi orfanii de rãzboi; se intensificã vizitele canonice; au loc mai
multe sfinþiri de biserici, conferinte preoþeºti, reapar sau apar noi publicaþii
bisericeºti; a început un alt suflu de viaþã duhovniceascã ºi cetãþeneascã, create de
noul regim democratic din þara noastrã.
Cea de-a patra etapã este cuprinsã între anii 1947-1957. Este deceniul unor mari
împliniri.184 Pe lângã înãlþarea de noi biserici, refacerea sau repararea altora, au loc
înfiinþãri sau reînfiinþãri de parohii în întreaga Eparhie la cererea credincioºilor noºtri,
crearea de noi protopopiate, este terminat iconostasul Catedralei Ortodoxe Române
din Cluj, precum ºi pictarea altarului ºi a naosului acesteia; a luat fiinþã ªcoala de
cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj; pentru pregãtirea
personalului de cult au avut loc numeroase vizite canonice, sfinþiri de biserici,
conferinþe preoþeºti ºi de orientare; s-au dat circulare în care credincioºii noºtri au
fost cãlãuziþi cãtre desãvârºire creºtinã ºi spre o credincioasã slujire a Patriei º. a.
Cu toate cã vlãdica Nicolae Colan a fost ales în mai 1957 arhiepiscop al
Sibiului ºi mitropolit al Ardealului, a purtat de grijã Eparhiei Clujului pânã în
19 decembrie acelaºi an, când în fruntea acestei Eparhii a fost numit Prea Sfinþia
Sa Teofil Herineanu, episcopul Romanului ºi Huºilor (1949-1957).
183
Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la
Koloszvar – Cluj, în anul 1943, Cluj, 1943, p. 9.
184
Cf. Procesele verbale ale Consiliului Eparhial Plenar din 17 ian.1947, 26 martie 1947, 10 mai
1947, 19 martie 1949; Procesele verbale ale Permanenþei consiliului Eparhial între anii 1947-1957;
Rapoartele Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã, Secþia bisericeascã, între 1947-1957.
67
2) Pe tãrâm cultural
1. Academia Teologicã – Institutul Teologic din Cluj
Dupã cum s-a arãtat, învãþãmântul teologic superior la Cluj a luat fiinþã în
vremea ctitorului reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului ºi Clujului, episcopul
Nicolae Ivan, în anul 1924.
Reamintim cã etapele prin care a trecut acest învãþãmânt sunt: Institut
Teologic, cu durata cursurilor de trei ani (1924-1925); Academie Teologicã, cu
durata cursurilor de patru ani (1925-1948) ºi Institut Teologic de grad universitar,
cu durata cursurilor de patru ani (1948-1952).
Primul local al Institutului Teologic (împreunã cu internatul), a fost imobilul
din str. Bãlcescu nr. 21, începând cu luna octombrie 1924. Acest local fiind insuficient
pentru sãlile de cursuri ºi dormitoare, s-a cumpãrat imobilul din str. Avram Iancu nr.
6, unde, în 1925 s-a mutat localul Institutului teologic; internatul a rãmas în clãdirea
din Str. Bãlcescu nr. 21, pânã la sfârºitul anului 1933-1934, când a fost mutat într-
un alt imobil al Episcopiei, din str. Iaºilor nr.14. Dupã ce s-a efectuat schimbul cu
imobilul Casei pãdurilor, din Piaþa Cuza Vodã nr. 3, adicã actuala Reºedinþã
Eparhialã, cu cel din Str. Ferdinand nr. 98, care a fost proprietatea Episcopiei
noastre, Academia Teologicã a fost mutatã în aripa dreaptã a acestui Palat Episcopal.185
Episcopul Nicolae Colan, vãzând cã internatul nu este corespunzãtor pentru
studenþii Academiei Teologice, a luat iniþiativa construirii unui local nou; acesta
a fost înãlþat în curtea Academiei ºi o parte din grãdina reºedinþei, în perioada
iulie 1938-noiembrie 1939. Astfel cã, la 5 noiembrie 1939, a avut loc inaugurarea
noului local al internatului Academiei Teologice; tot acum a fost târnosit ºi
Paraclisul acestei ªcoli teologice, înfiinþat tot din iniþiativa episcopului Nicolae
Colan. La aceste importante evenimente din viaþa Eparhiei au luat parte episcopul
Nicolae Colan (a asistat ºi episcopul Iuliu Hossu), doi miniºtri din Bucureºti:
Petre Andrei ºi Traian Pop, profesorii ºi studenþii Academiei Teologice, consilierii
eparhiali, autoritãþi de stat locale ºi alþii; s-a evidenþiat, cu acest prilej, importanþa
acestor realizãri pentru Bisericã ºi Neam.186
185
Gh. Lupºe Chioreanul, Din realizãrile P. S. Episcop N. Colan, în „Renaºterea”, XVII (1939),
nr.16, p. 3.
186
Praznicul Eparhiei noastre, în „Renaºterea” XVII (1939), nr. 45, p.1; Sfinþirea Paraclisului ºi
inaugurarea noului local al Academiei Teologice, în „Renaºterea”, XVII (1939), nr. 46, p.1-3.
68
Menþionãm cã pe timpul cât a fost învãþãmânt superior la Cluj, episcopul

Nicolae Colan a îndrumat mereu pe profesorii ºi elevii acestei ºcoli, le-a creat
condiþii bune de viaþã ºi studiu, le-a acordat ajutoare materiale, burse, cãrþi,
premii etc.
În decursul vremii, profesorii Academiei Teologice, apoi ai Institutului
Teologic din Cluj, pe lângã activitatea didacticã au desfãºurat o frumoasã ºi bogatã
activitate extraºcolarã: au scris ºi tipãrit cãrþi, manuale, studii, articole; au þinut
conferinþe în diferite localitãþi din þarã; au fãcut slujbe ºi au þinut predici în Catedrala
din Cluj sau în multe parohii din Eparhie, au participat activ în diferite Societãþi
religios-culturale ale vremii, dar nu în ultimul rând, au pregãtit generaþii de clerici
vrednici pentru nevoile Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Între profesorii de seamã187, amintim pe: Arhid. Prof. dr. Ioan Vascã (fost
rector), Pr. Prof. dr. Andrei Buzdug, Diac. Prof. dr. Orest Bucevschi, Pr. Prof.
dr. Liviu Galaction Munteanu (fost rector), Pr. Prof. dr. Ioan Paºca (fost rector),
Prof. dr. Gheorghe Stãnescu, Prof. dr. Vasile Petraºcu, Pr. prof. dr. Isidor Todoran,
Episcopul Nicolae Colan, Diac. dr. Nicolae Balca, Pr. Prof. dr. Gheorghe Barna,
Diac. Prof. dr. Ioan Zãgrean, Pr. Prof. dr. Alexandru Filipaºcu, Pr. Prof. Ioan
Pop º. a.188
În iunie 1952, dupã ce învãþãmântul teologic superior de la Cluj a adus,
timp de 28 de ani, mari servicii Bisericii Ortodoxe ºi neamului nostru românesc
din Transilvania, ºi-a încetat activitatea.
În locul Institutului Teologic de la Cluj a luat fiinþã, mai întâi, o ªcoalã de
cântãreþi bisericeºti, apoi Seminarul Teologic, care dãinuieºte pânã astãzi.
2. ªcoala de cântãreþi bisericeºti (Nuºeni – Alba Iulia – Cluj)
Înainte de anul 1918, cântarea bisericeascã a fost susþinutã ºi condusã de

cãtre învãþãtorii confesionali, care, în Pedagogiile confesionale au fost bine
187
Între profesorii suplinitori din aceastã perioadã, amintim: Prot. dr. Vasile Sava, Pr. Ilarion V.
Felea, Prot. Ion Goron, Pr. Florea Mureºan, Pr. Emil Nicolescu, Pr. Simion Curea, Dr. Eugen Nicoarã,
Dr. Liviu Telea.
188
În afarã de profesorii amintiþi, au mai funcþionat, în învãþãmântul teologic superior de la Cluj,
între alþii ºi: Pr. Prot. dr. Titus Þifu, suplinitor Pr. Victor Ienciu, suplinitor Pr. Conf. dr. Petru Deheleanu,
Pr. Conf. dr. Dumitru Bodea, Pr. Conf. dr. Petru Popovici, Diac. Conf. Ioan T. Brie, Conf. dr. Mihail
Dan, Pr. lect. Ioan Bunea, Pr. lect. Augustin Faur, Pr. lect. V. Rusu, Pr. asist. Vasile Bondrea, Diac.
asist. I. V. Spiridon, Diac. asist. Leon Bândilã, Diac. asist. Liviu Buzdug, Pr. Gheorghe Noveanu –
duhovnic, Dr. V. Ciobanu – medic.
69
instruiþi ºi în aceastã direcþie. Dupã statificarea acestor ºcoli, cântarea bisericeascã

a dispãrut din programa lor analiticã. Astfel cã, noii învãþãtori nu mai ºtiau nici
un glas ºi nu cunoºteau cântãrile bisericeºti, deci nu puteau cânta la stranã.
Aceastã îndeletnicire a rãmas de atunci „pe mâna” unor amatori, mai mult sau
mai puþin pregãtiþi în cele ale cântãrilor bisericeºti.
Aceasta fiind situaþia, s-a ivit trebuinþa pregãtirii unor cântãreþi bisericeºti
în ºcoli proprii, pentru a conduce cântarea bisericeascã de la stranã sau chiar sã
întemeieze coruri pentru bisericile noastre.
Aceastã necesitate a fost intuitã de episcopul Nicolae Colan ºi, astfel, în
1937 întemeiazã o ªcoalã de cântãreþi bisericeºti la Nuºeni (azi jud.
Bistriþa-Nãsãud) cu o duratã de 3 ani, pe o moºie a Eparhiei Clujului; aici au
fost condiþii optime de trai pentru elevi ºi personalul didactic ºi de serviciu.
Elevii acestei ºcoli au fost bine pregãtiþi, atât la cântare, cât ºi la cunoºtinþele
teoretice ºi practice bisericeºti; pe lângã aceasta, pe moºie primeau ºi instrucþie
agricolã: în viticulturã, apiculturã, horticulturã ºi zootehnie.189
Aceastã ºcoalã a dãinuit pânã în anul 1941, când a fost desfiinþatã de Statul
maghiar. În aceastã situaþie, Conducerea Eparhiei Clujului s-a vãzut nevoitã ca
aceastã ºcoalã sã o mute la Alba Iulia, unde a fiinþat pânã în anul 1945. Dupã
eliberarea Transilvaniei de sub stãpânirea strãinã sediul acestei ºcoli a fost mutat,
în 1945, la Cluj, în imobilul Episcopiei din str. Iaºilor nr.14. ªcoala era bugetarã,
recunoscutã de stat, iar absolvenþii acesteia beneficiau de aceleaºi drepturi de care
se bucurau absolvenþii a patru clase a Gimnaziului unic (Cf. Monitorul Oficial nr.
223 din 26 septembrie 1946, p.10771, Legea nr. 751, art.1 ºi art. 30-31).
În decursul a aproximativ 11 ani ºcolari (1937-1948), timp în care a fost
mereu vizitatã ºi îndrumatã de episcopul Nicolae Colan, ªcoala de cântãreþi
bisericeºti din Nuºeni-Alba Iulia-Cluj a fost frecventatã de un numãr de peste
200 de elevi, instruiþi între alþii de Pr. Prof. Nicodim Belea, Pr. Prof. Florian
Geomolean ºi Diac. Prof. Ioan T. Brie.190
Absolvenþii acestei ºcoli, la care se adaugã ºi cei care au fãcut numai examen
de asimilare, au adus multe servicii Bisericii noastre, nu numai prin susþinerea
189
Pr. Florian Geomolean, De la ºcoala de cântãreþi bisericeºti a eparhiei din Nuºeni, în
„Renaºterea”, XVII (1939), nr. 30-31, p. 2; Dr. Vasile Sava, Episcopul Nicolae Colan în scaunul
vlãdicesc, în „Viaþa ilustratã”, XI (1944), nr.1, p. 5-7; Idem, P. S. Episcopul Nicolae Colan ca
organizator de aºezãminte, în „Renaºterea”, XXIV (1946), nr. 26-27, p. 2.
190
I. Brie, ªcoala de cântãreþi bisericeºti, Cluj, în „Renaºterea”, XXVI (1948), nr. 37-40, p. 3-4.
70
cântãrii bisericeºti la stranã, ci ºi prin activitatea pastoralã alãturi de preot, precum

ºi prin exemplul lor personal.
3. ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic din Cluj
Prin Decizia nr.12.152 din 21 august 1952, Onoratul Minister al Cultelor a

aprobat înfiinþarea ªcolii de cântãreþi bisericeºti din Cluj, în locul ºi în localul
fostului Institut Teologic de aici (azi Piaþa Avram Iancu), contopit cu cel de la
Sibiu.
ªcoala de cântãreþi avea caracterul de ºcoalã medie, dintre absolvenþii ei
putându-se recruta viitorii studenþi ai Institutelor noastre Teologice.191
În primii doi ani ºcolari (1952-1953 ºi 1953-1954) durata cursurilor a fost
de trei ani; în urmãtorul an ºcolar (1954-1955) de patru ani (cu douã cicluri a
câte doi ani), începând cu anul ºcolar 1955-1956 durata acestei ºcoli se stabileºte
la cinci ani, ciclul I de doi ani, cu denumirea de ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi
ciclul II de trei ani, Seminarul Teologic.192
În perioada 1952-1957 aceastã ºcoalã a avut, în general, urmãtorul personal
didactic: Arhid. Prof. dr. Ioan Zãgrean – director, Pr. Prof. dr. Dumitru Bodea,
Prof. dr. Gheorghe Stãnescu, Prof. dr. Mihail Dan, Pr. Prof. Vasile Bondrea, Pr.
Prof. Victor Ienciu, Pr. Prof. Ioan Bunea, Pr. Prof. Alexandru Fãrcaº, Diac.
Prof. Ioan T. Brie, dr. V. Ciobanu ºi apoi dr. Vasile Pãtrãºcanu – ultimii doi
profesori de igienã ºi medici ai ºcolii.193
În decursul anilor amintiþi, ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul
Teologic din Cluj a pregãtit prin grija, ajutorul ºi îndemnul episcopului Nicolae
Colan nu numai cântãreþi pentru stranã, ci, îndeosebi, clerici de nãdejde ai bisericii
ºi cetãþeni devotaþi Patriei; unii dintre absolvenþii acestei ºcoli au ajuns în ierarhia
superioarã a Bisericii noastre, alþii în învãþãmântul teologic universitar sau
seminarial etc.
191
Cf. Procesele verbale din 2 iulie ºi 7 oct.1952.
192
Diac. prof. Brie Ioan, directorul Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, 25 de ani de la înfiinþarea
ªcolii de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarului teologic din Cluj-Napoca, în „Îndrumãtor bisericesc”
1978, Arhiepiscopia Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului, Bucureºti, 1978, p. 92-96.
193
Vezi, Procesele verbale, din 18 august ºi 19 noiembrie 1952; din 8 ian. ºi 18 februarie 1953,
din 17 oct.1955.
71
4. Liceele Ortodoxe din Cluj
Din dorinþa de a rãspândi luminã în rândul românilor transilvãneni din

cuprinsul Eparhiei sale, vlãdica Nicolae Colan a deschis la Cluj un Liceu ortodox
mixt de bãieþi ºi fete, care s-a sãlãºluit, în anul ºcolar 1944-1945 în edificiul
Liceului de fete „Principesa Ileana” din aceeaºi localitate.
În cursul anului 1945 acest liceu s-a mutat într-o parte a noului local al
Academiei Teologice; tot din acest an Liceul mixt s-a bifurcat în Liceul ortodox
de bãieþi „Mitropolitul Simion ªtefan” ºi Liceul ortodox de fete „Doamna
Stanca”; elevii acestui liceu au fãcut cursuri alternativ în noua clãdire a Academiei
Teologice din Cluj. Pentru aceste douã licee, la iniþiativa episcopului Nicolae
Colan, s-au construit douã internate: unul în curtea Academiei Teologice pentru
bãieþi, iar altul în str. Avram Iancu nr. 6, pentru fete.194
Aceste licee, care au dãinuit pânã în anul 1948, au beneficiat de condiþii
optime ºi de un corp profesoral select, dintre care amintim pe vrednicii directori:
la bãieþi, Diac. Prof. dr. Ioan Zãgrean, iar la fete, Prof. Cornelia Drob ºi Prof.
Iuliana Ducaru.
Programa analiticã a acestor licee cuprindea, pe lângã materiile prevãzute
în liceele de stat ºi probleme cu caracter confesional-ortodox.
Episcopul Nicolae Colan a supravegheat îndeaproape desfãºurarea activitãþii
acestor licee: le-a vizitat mereu, i-a îndrumat pe profesori în activitatea lor
didacticã, le-a acordat ajutoare materiale, le-a donat cãrþi ºi premii elevilor silitori
la învãþãturã ºi cu purtare aleasã º. a.
Mulþi dintre elevii acestor licee au urmat, apoi, cursurile învãþãmântului
superior universitar, laic sau teologic, ajungând figuri de seamã în cultura
Neamului nostru, sau oameni de nãdejde ai Bisericii strãbune.
5. ªcolile confesionale ºi catehizaþia în ºcoli
ªcolile confesionale româneºti ºi catehizaþia în ºcolile de toate nivelele

primare, secundare ºi chiar ºi universitare, aveau menirea de a creºte ºi educa
194
ªtiri privitoare la cele douã licee ortodoxe din Cluj vezi la: Dr. Vasile Sava, P. S. Sa Episcopul
Nicolae Colan ca organizator…, p. 2; Proces-verbal din 27 oct.1945, ordinea de zi nr.13, temei nr.
5267/1945; „Renaºterea” XXIII (1945), nr.11, p.1-2; „Renaºterea” XXIV (1946), nr.1, p.1; Proces-
verbal din 20 iunie 1946, ordinea de zi nr. 3, temei nr.1760/1946; 1413 ºi 2701/1946; „Renaºterea”
XXV (1947), nr. 2, p. 2, nr.10, p. 2; nr.13, p. 2; nr. 20-21, p. 3; nr. 24-25, p. 2-3; nr. 26-27, p. 2-3; nr.
72
tinerele generaþii în credinþa Bisericii respective. Acestea, precum ºi catehizarea

au avut un rol important ºi în viaþa Bisericii Ortodoxe din Transilvania.
Dupã Dictatul de la Viena (august 1940), în Ardealul de Nord ocupat, în
afarã de cele douã Academii Teologice ale celor douã Biserici româneºti, n-am
avut nici o ºcoalã superioarã româneascã.
Au fost, totuºi, urmãtoarele ºcoli secundare greco-catolice cu predare în
limba românã:
1. Secþia româneascã a Liceului de stat pentru bãieþi din Cluj;
2. Secþia româneascã a Liceului de stat pentru fete din Cluj;
3. Liceul de bãieþi al fondului grãniceresc Nãsãud;
4. ªcoala Normalã de bãieþi Gherla;
5. Secþia româneascã a Gimnaziului de stat din Bistriþa;
6. ªcoala Normalã de fete Gherla ºi
7. Secþia româneascã de la ªcoala medie comercialã pentru bãieþi din
Oradea.
De remarcat cã majoritatea profesorilor de la secþiile româneºti ale acestor
ºcoli au fost maghiari;195 este uºor de înþeles motivul acestei situaþii.
Cu începutul anului ºcolar 1944-1945, ªcolile confesionale româneºti, precum
ºi catehizaþia în ºcoli, au fost readuse la viaþã, acest lucru dãinuind pânã în 3
august 1948, când a avut loc Reforma învãþãmântului ºi naþionalizarea ºcolilor
confesionale.
Prin noua lege a învãþãmântului, predarea religiei a fost scoasã din ºcolile
învãþãmântului de stat, menþinându-se dreptul Bisericii de a-ºi creºte cadrele
necesare cultului în ºcoli proprii.
7. Tipografia, librãria, biblioteca, muzeul ºi arhiva eparhialã.
Întemeiatã pe timpul episcopului Nicolae Ivan (în 1926), tipografia s-a dovedit
a fi, mai ales sub vlãdica Nicolae Colan, o mare binefacere spiritualã, nu numai
pentru credincioºii acestei Eparhii, ci ºi pentru alþii din diferite colþuri ale þãrii.
Condeier iscusit ºi iubitor de culturã, a ºtiut sã impulsioneze activitatea
publicisticã a colaboratorilor sãi (consilieri eparhiali, profesori de la Institutul
28-29, p. 2-3; nr. 32-33, p.1; nr. 34-35, p. 3. ; Proces-verbal din 21 ian.1948, ordinea de zi nr. 72,
temei 226/1948; Proces-verbal din 22 martie 1948, ordinea de zi nr. 278, temei 1426/1948; Proces-
verbal din 21 mai 1949, ordinea de zi nr. 7, temei nr. 2883/1948 ºi 3474/1949.
195
Raportul Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã din anul 1941, Cluj, 1941, p.13-14.
73
Teologic din Cluj, preoþi ºi alte persoane de renume din lumea laicã); operele
acestora, de mare valoare: cãrþi, manuale ºcolare, cãrþi de cult, studii ºi articole
din Viaþa ilustratã ºi Renaºterea, Calendarul creºtinului de lege rãsãriteanã
(carte) ºi cel de perete în fiecare an, precum ºi lucrãri ale diferitelor personalitãþi
din þarã ºi strãinãtate etc. au fost tipãrite în Tipografia eparhialã de aici.
Alãturi de tipografie a fost ºi Librãria eparhialã, în care, pe lângã cãrþile
tipãrite la Cluj ºi altele din þarã, s-au gãsit obiecte ºi odoare bisericeºti necesare
parohiilor Eparhiei.
Bazele Bibliotecii eparhiale au fost puse în anul 1922, în anul morþii
episcopului Nicolae Ivan (1936) biblioteca avea 1200 opuri, 56 anuare, 78
protocoale sinodale, 14 reviste, 30 de piese muzicale;196 începând cu anul urmãtor
s-au fãcut urmãtoarele achiziþii: 1937 – 1250 opuri, 50 anuare, 80 protocoale
sinodale ºi congresuale, 15 reviste, 30 piese muzicale; 1938 – 1320 opuri, 80
anuare, 92 protocoale sinodale ºi congresuale, 18 reviste, 30 piese muzicale; pentru
Bibliotecile Parohiale s-a întocmit un regulament ºi s-a dispus aplicarea lui în
toate parohiile; 1939 – 1350 opuri, 85 anuare, 98 protocoale sinodale ºi congresuale,
19 reviste, 31 piese muzicale; 1940 – 1390 opuri, 96 anuare, 120 protocoale sinodale
ºi congresuale, 25 reviste, 31 piese muzicale; dupã anul 1941 actele ºi rapoartele
Adunãrilor Eparhiale aratã cã în fiecare an numãrul cãrþilor din Biblioteca eparhialã
s-a mãrit, fãrã ca sã ni se dea o statisticã exactã a acestora; presupunem cã, în
decursul anilor, numãrul acestora a ajuns la câteva mii.197
Pe lângã Biblioteca eparhialã ºi cele parohiale au mai existat Biblioteca
Institutului Teologic ºi apoi cea a ªcolii de cântãreþi bisericeºti ºi a Seminarului
Teologic din Cluj, cãrora episcopul Nicolae Colan le-a fãcut multe donaþii în
bani, cãrþi, anuare, reviste, ziare etc.
Muzeul eparhial, în proporþii mai mici, este cunoscut din anul 1924; în anul
1936 acesta dispunea de 60 obiecte vechi (icoane, cruci, prapori, sfeºnice etc. ),
140 cãrþi vechi, 122 antimise, 15 protocoale cu ordinaþiuni consistoriale ºi
guverniale dintre 1770-1865 ºi 1710 acte vechi din perioada 1770-1861; în
urmãtorii ani se cunoaºte aceastã situaþie: 1937 – 75 obiecte vechi (icoane,
cruci, prapori, sfeºnice etc. ), 140 cãrþi vechi, 122 antimise, 15 protocoale cu
196
Prot. Nicolae Vasiu, Pr. Prof. Ion Bunea ºi colaboratorii, Episcopul Nicolae Ivan, 1855-1936,
ctitorul reînviatei Episcopii a Vadului, Feleacului ºi Clujului. Studii ºi documente, Cluj, 1985, p.
95.
197
Cf. Rapoartele Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã, Secþia culturalã, pe anii 1936-
1957.
74
ordinaþiuni consistoriale ºi guverniale de la 1770-1866, 1805 acte vechi din

timpul 1770-1865 ºi 90 monede; pentru plasarea muzeului ºi a bibliotecii
eparhiale s-au amenajat în anul 1938 camerele necesare la etajul II din Palatul
episcopal; 1938 – 200 obiecte vechi, 150 cãrþi vechi, 175 antimise, 15 protocoale
cu ordinaþiuni, 1838 acte vechi dintre 1770-1865, 120 monede; tot în acest an
Muzeul eparhial a fost amenajat în patru camere la etajul II al Reºedinþei
episcopale; 1939 – numãrul lor a sporit faþã de anii precedenþi, dupã cum
urmeazã: cu 15 cãrþi bisericeºti vechi, 6 icoane, 15 acte vechi, 10 obiecte ºi 15
monede dãruite de anumiþi binevoitori; 1940, faþã de 1939, a sporit cu 17 cãrþi
vechi bisericeºti, 8 icoane, 23 acte vechi, 15 obiecte, 17 sigle vechi ºi 9 monede;
din 1941 încoace iar nu avem o statisticã exactã a tuturor acestor valori bisericeºti
ºi naþionale.198
Odatã cu înfiinþarea unei instituþii, implicit ia fiinþã ºi arhiva acesteia. Aºa
a fost ºi în cazul Eparhiei Clujului. Întemeiatã pe timpul episcopului Nicolae
Ivan ea ºi-a continuat existenþa ºi sub succesorul sãu, vlãdica Nicolae Colan.
Cu toate cã cei doi ierarhi au avut grijã deosebitã faþã de aceasta, s-a constatat,
mai târziu, cã unii „binevoitori” au înstrãinat anumite acte valoroase de aici. În
mai târziu, situaþia arhivei noastre a început sã se normalizeze.
Din prezentarea sumarã a instituþiilor culturale-religioase ale Eparhiei
Clujului, din perioada 1936-1957, reiese limpede grija deosebitã ce le-a fost
purtatã în acest timp de protectorul lor, vlãdica Nicolae Colan.
De situaþia economicã199 depinde, în general, viaþa ºi viitorul unei instituþii;

orice instituþie, dacã are bazã materialã serioasã, va avea trãinicie, durabilitate.
Aceastã situaþie este ºi în domeniul vieþii bisericeºti.
Fãrã îndoialã cã episcopul Nicolae Ivan a avut merite deosebite în domeniul
administrativ-gospodãresc; poate unii nu pot sã aibã atâtea realizãri într-o viaþã
întreagã dar, la moartea sa, au rãmas ºi unele datorii pe întreaga Eparhie, care
au trebuit rezolvate de succesorul sãu în scaun, vlãdica Nicolae Colan.
198
Vezi, Rapoartele Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã, Secþia culturalã, pe anii
1936-1957.
199
Cf. Rapoartele Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã, Secþia economicã, pe anii
1936-1957.
75
ªi pe tãrâm economic, sub episcopul Nicolae Colan Eparhia Clujului a

avut frumoase realizãri.
La 25 mai 1937, deci aproape la un an de la instaurarea sa la Cluj, averea
Eparhiei a crescut cu 4. 851. 400 lei faþã de anul 1935; acest spor s-a datorat, în
mare, faptului cã, între timp s-a primit în administrare fundaþiunea „Nicolae
Ivan” de 1. 828. 906 lei, fundaþiunea „Gheorghe ºi Ana Covrig” de 762. 399 lei,
din partea statului efecte în valoare de 665.000 lei ºi aproximativ 70.000 lei de
la alte instituþii ºi fundaþii.
Pentru introducerea caloriferului în Catedrala din Cluj, pânã la 10 mai 1937
a fost colectatã suma de 99. 475 lei; episcopul Nicolae Colan a donat pentru
acesta 5.000 lei.
Dl. Gheorghe Sion a pregãtit un act fundaþional pentru fundaþia care-i va
purta numele ºi a fost înaintat autoritãþilor în drept spre aprobare; în acest timp
mai exista ºi fundaþia „Preot Grigorie Nicoarã”.
În cursul anului 1936 au fost în construcþie 42 de biserici, dintre care s-au
terminat un numãr de 11; s-au reparat 64 de lãcaºuri de cult, dintre cele 24 case
parohiale în construcþie, s-au terminat 8 ºi au fost reparate alte 72.
Din datoria Catedralei cãtre firma „Inginer Tiberiu Eremia” s-a plãtit, pânã
în mai 1937, suma de 300.000 lei, precum ºi alte datorii.
În cadrul ºedinþei plenare a Consiliului Eparhial din 7 mai 1938, s-a arãtat
cã, faþã de anul 1936, averea administratã de Eparhie a crescut cu suma de 4.
350. 468 lei ºi anume, s-a depus de cãtre Dl. Gheorghe Sion suma de 1. 557.
309 lei pentru fundaþia sa, iar din partea Dl dr. Eugen Nicoarã suma de 1. 860.000
lei, din partea fundaþiei care i-a purtat numele; au mai fost venite ºi din partea
altor fundaþiuni sau instituþii.
Din aceste venituri, în afarã de unele donaþii, s-au acordat burse studenþilor
ºi elevilor silitori, în valoare de 20. 912 lei; 100.000 lei firmei „Inginer Tiberiu
Eremia”, 439. 523 lei o datorie a Catedralei cãtre C. E. C. º. a.
În cursul anului 1937 au fost în construcþie 47 lãcaºuri de cult, dintre care
s-au terminat 18; au fost reparate alte 59; au fost în construcþie 24 case parohiale
dintre care s-au terminat 11 ºi s-au reparat 61; pentru bisericile ortodoxe
româneºti din secuime s-au primit, pânâ în mai 1938, ajutoare în valoare de
550.000 lei.
Pânã în anul 1939, la 27 aprilie, faþã de bilanþului anului 1937, averea
Eparhiei a crescut cu suma de 3. 362. 319 lei. Acest spor a rezultat din daniile
Ministerului Cultelor de 1. 200.000 lei, pentru caloriferul Catedralei din Cluj, a
76
Ministerului Educaþiei Naþionale, de 658, 312 lei, pentru zidirea noii clãdiri a
Academiei Teologice, sume aprobate de ministrul acestor douã departamente,
episcopul Nicolae Colan; au fost ºi alte sporuri la fonduri, de 1. 704.007 lei; s-
au acordat burse (39.000 lei); s-a plãtit firmei Întreprinderilor generale „Inginer
Tiberiu Eremia” suma de 100.000 lei; pentru caloriferul Catedralei s-a colectat
în cursul anului suma de 69. 271 lei, iar venitele din disc ºi lumânãri au fost de
182. 711 lei; în 1938 au fost în construcþie 51 de biserici, din care s-au terminat
10; episcopul Nicolae Colan, cât timp a fost ministru al Cultelor ºi Artelor ºi al
Educaþiei Naþionale a fãcut donaþii pentru construcþiile de biserici din Eparhia
Clujului 910.000 lei; tot în 1938 au fost în construcþie 13 case parohiale din care
s-au terminat 10 ºi s-au fãcut reparaþii la alte 61 de case.
Din datele statistice ale ºedinþei plenare a Consiliului Eparhial din 10 mai
1940, secþia economicã, reiese cã faþã de situaþia de la 1 decembrie 1938 averea
administratã de Eparhie a crescut cu suma de 6.103.084 lei; acest spor a rezultat
din suma de 1.066. 922 lei, plãtiþi de Ministerul Educaþiei Naþionale pentru
construirea noii clãdiri a Academiei Teologice, precum ºi din alte dobânzi ºi
donaþii; s-a cumpãrat o vilã în Sovata-Bãi, în valoare de 1. 300.000 lei; lucrãrile
la înãlþarea clãdirii Academiei Teologice au costat 2. 905. 407 lei, iar cele de la
caloriferul Catedralei 2.008.183 lei, împreunã cu transformarea casei de cazane;
s-au acordat burse (4.000 lei); s-a plãtit din datoria Catedralei cãtre firma „Inginer
Tiberiu Eremia”, 100.000 lei; în 1939 au fost în construcþie 31 biserici, din care
s-au terminat 6 ºi s-au reparat 71 de biserici ºi 2 capele; s-a lucrat la 17 case
parohiale ºi s-au terminat 10, reparându-se alte 55.
Dictatul de la Viena (1940) a adus mari neajunsuri ºi în domeniul economic
al Eparhiei Clujului; din sumele depuse la C. E. C. sau la Bancã, Eparhia noastrã
a pierdut în cursul anului 1940 300.000 lei; s-au fãcut cheltuieli neprevãzute la
materiale, care au adus cu sine scãderi de capital la fondul general ºi la fondul
Academiei Teologice etc.; s-a achitat întreaga datorie firmei „Inginer Tiberiu
Eremia” de 148. 933 lei (4964. 43 Pengö); au fost mari pagube la pãdurile
Episcopiei Clujului, în 1940 au fost în construcþie 30 de biserici ºi nu s-au
terminat, s-au reparat 37 de biserici; s-au fãcut reparaþii la 40 case parohiale, o
casã fiind în construcþie (în Gurghiu).
În cursul anului 1941 au scãzut dobânzile ºi veniturile Eparhiei, crescând,
în schimb, cheltuielile în mod exorbitant; reparaþiile s-au ridicat cu cel puþin
200%, iar impozitele ºi taxele cu 100%; din chirii nu s-a putut economisi nimic
pentru acoperirea cheltuielilor din administraþie; episcopul Nicolae Colan a luat
77
bani, personal, în decursul anului 1941, cu împrumut, de la Banca „Albina” din

Cluj, acoperind, în mare parte, unele neajunsuri; pe lângã stãpânirea horthystã
ºi greutãþile rãzboiului a fost ºi un an neproductiv; au fost ºapte procese între
Statul ungar ºi Episcopia Clujului pe tema unor clãdiri aparþinãtoare Eparhiei;
au fost 27 de biserici în construcþie ºi neterminate; s-au reparat 26; au fost în
construcþie 6 case parohiale, dar neterminate ºi s-au reparat alte 44.
Cam aceeaºi situaþie s-a înregistrat ºi în decursul anului 1942; scãderi de
venituri ºi dobânzi, lipsã de bani, creºteri de cheltuieli; reparaþiile s-au urcat cu
cel puþin 300%, impozitele ºi taxele cu 100%, iar piaþa cu câteva sute%. Statul
ungar ºi-a revendicat dreptul de stãpânire a mai multor imobile ale Eparhiei, în
frunte cu Reºedinþa episcopalã, au fost 32 de biserici în construcþie, dintre care
unele aproape terminate; au fost în construcþie 6 case parohiale, dar neterminate.
Ca ºi în anii precedenþi, în anul 1943, Episcopia Clujului nu ºi-a putut ridica
banii din Banca Generalã Sibianã, filiala Cluj, Statul ungar neaprobând acest
lucru; veniturile ºi dobânzile au fost puþine, iar cheltuielile mari; a rãmas aceeaºi
situaþie între Statul ungar ºi Eparhie, pe tema imobilelor care aparþineau acesteia
din urmã; s-a lucrat la ridicarea a 29 de biserici noi, încã neterminate ºi s-au
reparat 21; au fost 5 case parohiale în construcþie.
Situaþia economicã a Eparhiei Clujului a fost cam aceeaºi ºi în cursul anului
1944; au fost în construcþie 32 de biserici, neterminate; n-au fost semnalate
reparaþii sau construcþii de case parohiale.
Cu toate cã cel de-al doilea rãzboi mondial s-a terminat în 1945, a lãsat
urme adânci ºi în sânul poporului nostru: a secerat mii de vieþi omeneºti ºi a
cauzat nenumãrate pagube materiale; aceste greutãþi s-au rãsfrânt ºi asupra
Eparhiei Clujului.
Tot în acest an, în dorinþa de a crea fonduri care sã asigure ajutorarea
studenþilor sãraci sau a celor buni la învãþãturã ºi sã înlesneascã tipãrirea unor
cãrþi ºi reviste, episcopul Nicolae Colan a înfiinþat, pe propria sa cheltuialã
(1.509.000)200 un Atelier de lumânãri, în amintirea pãrinþilor sãi Nicolae ºi Ana,
dupã cum însuºi a mãrturisit în actul ce însoþeºte dania.
Atelierul a fost donat Episcopiei Clujului la 24 ianuarie 1946 ºi instalat
într-o clãdire din curtea Reºedinþei Eparhiale; în decursul anilor acest atelier a
adus mari venituri Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
200
Informaþie de la Cornelia Costea (n. Colan) ºi Ileana Colan.
78
Pânã la sfârºitul anului 1946 s-au reparat 91 de biserici ºi au fost în curs de

edificare 17, s-au ridicat 19 case parohiale ºi s-au reparat 84; bilanþul Episcopiei
Clujului pe 1946 a fost, la venituri: 471. 804. 386 lei, iar la cheltuieli, la fel,
începând cu anul 1946, datoritã marilor greutãþi financiare prin care a trecut
Episcopia Clujului, Conducerea Eparhiei a fost nevoitã sã înstrãineze sau sã
doneze anumite bunuri ºi imobile pentru a putea ieºi din aceastã crizã; la acea
vreme numai întreþinerea imobilelor (care erau într-o stare foarte grea) a costat
mai mult decât toate fondurile întregii Eparhii; bilanþul pe 1947 s-a ridicat la
111. 667.149,50 lei, în 1948 a fost de 5. 796.000 lei, iar cu toate veniturile,
122.092. 361 lei; proiectul de buget pe anul 1949 a fost de 9. 855.000 lei.
Din anul 1950-1957, an de an, veniturile Eparhiei au crescut; prin donaþii
din partea credincioºilor, a Sf. Patriarhii, a diferitelor Eparhii din þarã, a
Ministerului Cultelor º. a. , din care au fost ajutate parohiile sãrace (pentru
construcþii ºi renovãri de biserici ºi mãnãstiri, case parohiale etc. ); s-au acordat
burse ºi ajutoare elevilor ºi studenþilor teologi, precum ºi altora din învãþãmântul
laic; s-au dat ajutoare materiale vãduvelor, orfanilor ºi sãracilor; s-au ridicat
zeci de biserici, case parohiale, s-au renovat ori au fost pictate altele etc. ; a
început o „viaþã nouã” între graniþele României, în progres continuu. 201
4) Pe tãrâm misionar-social
Activitatea filantropicã în Eparhia Clujului a continuat ºi sub vlãdica Nicolae

Colan (1936-1957).
De pildã, în cursul anului 1936, caritatea creºtinã a cunoscut un progres
faþã de anul anterior; din Raportul Secþiei bisericeºti rezultã urmãtoarele: „Avem
în eparhie 9546 (+ 191) vãduve, 8029 (-129) orfani, 4116 sãraci, avizaþi de
caritatea publicã. Fonduri speciale pentru împãrþirea de ajutoare erau în 18
parohii, în sumã totalã de 11. 820 lei. Danii ocazionale s-au adunat în 55 parohii:
în bani 104. 242 lei (+ 141), precum ºi bucate ºi haine. Banii aceºtia s-au distribuit
împreunã cu alte alimente ºi vestminte în 83 parohii la 1427 (+ 340) credincioºi
lipsiþi. 409 preoþi au cercetat 15. 691 (+ 1720) bolnavi”. 202
201
Preot prof. dr. Grigorie T. Marcu, Rectorul Institutului Teologic universitar din Sibiu,
Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Nicolae Colan, în „Îndrumãtor bisericesc” 1978, Editat de Arhiepiscopia
Vadului, Feleacului ºi Clujului, Bucureºti, 1978, p. 257.
202
Actele Adunãrii eparhiale… 1336…, p. XVI.
79
Raportul Secþiei bisericeºti pe anul 1937 aratã cã filantropia creºtinã a cunoscut

din nou un progres faþã de anul precedent; în raport s-a arãtat, între altele: „Avem
în eparhie 9522 (-24) vãduve, 7852 (-177) orfani, 4272 sãraci avizaþi de caritatea
publicã. Fonduri speciale pentru împãrþirea de ajutoare avem în 29 parohii în
sumã totalã de 103. 985 lei. Danii ocazionale s-au adunat în 56 parohii, în sumã
totalã de 166. 329 lei (+ 62.087), precum ºi bucate ºi haine. Banii aceºtia s-au
distribuit împreunã cu alte alimente ºi vestminte în 66 parohii, la 1500 (+ 73)
credincioºi lipsiþi. 400 preoþi au cercetat 15. 889 (+ 192) bolanvi”.203
Pe anul 1938, Asistenþa socialã din Eparhia Clujului a cunoscut din nou un
progres faþã de anii anteriori; din Raportul Secþiei bisericeºti reiese cã: „Avem
în eparhie 8704 (-99) vãduve, 7236 (-184) orfani, 3655 sãraci avizaþi de caritatea
publicã. Fonduri speciale pentru împãrþirea de ajutoare avem în 33 parohii (+
4), în sumã totalã de 47. 513 lei. Danii ocazionale s-au adunat în 55 parohii; în
bani 260.390 lei (+ 95. 461), precum ºi bucate ºi haine. Banii aceºtia s-au
distribuit împreunã cu alte alimente ºi vestminte în 55 parohii la 1758 (+ 294)
credincioºi lipsiþi. 396 preoþi au cercetat 14. 297 bolnavi (+ 14)”. 204
În curgerea anului 1939, din Raportul Secþiei bisericeºti reiese cã asistenþa
socialã arãta astfel: „Avem în eparhie 8815 vãduve (+ 111), 7324 (+ 88) orfani
ºi 390 sãraci avizaþi de caritatea publicã. Fonduri speciale pentru ajutorarea lor
avem în 45 parohii (+ 12). S-au dat ajutoare în bucate ºi îmbrãcãminte în 78
parohii, precum ºi bani în sumã de 181.193 lei, la 1427 de credincioºi. Preoþii
au cercetat 13. 451 bolnavi”. 205
În Raportul Secþiei bisericeºti pe 1940, referitor la Asistenþa socialã se
aratã: „Avem în eparhie 8700 vãduve (+ 74), 7169 orfani (+ 155) ºi 3900
sãraci avizaþi la caritatea publicã. Fonduri speciale pentru ajutorarea lor avem
în 53 parohii (+ 8). S-au dat ajutoare în bucate ºi îmbrãcãminte în 114 parohii,
precum ºi bani în sumã de 402.358 lei, la 2787 de credincioºi. Preoþii au
cercetat 13.332 bolnavi”.206
Dupã Dictatul de la Viena din 30 august 1940 au avut de suferit ºi acþiunile
Bisericii noastre în domeniul asistenþei sociale; cu toate acestea, Centrul eparhial
Cluj a cãutat ca opera caritativã sã se menþinã ºi în 1941 la nivelul anului 1940;
în cursul anului 1941 în Fondul de asigurare al Eparhiei erau 34691.51 Pengö.207
203
Idem, 1937…, p. XIV.
204
Idem, 1938…, p. XVII.
205
Idem, 1939…, p. XX.
206
Raportul Consiliului Eparhial Cluj cãtre Adunarea Eparhialã, 1940, Cluj, 1940, p. 9.
207
Raportul Consiliului Eparhial Cluj cãtre Adunarea Eparhialã din anul 1941, Cluj, 1940, p.14.
80
Secþia bisericeascã a Eparhiei Clujului a raportat pe anul 1942 cã asistenþa

socialã „s-a desfãºurat în cadre modeste. În Eparhia Cluj s-au cheltuit în acest
scop 2179. 66 Pengö”. 208
Pe anul 1943 s-a raportat cã: „Asistenþa socialã s-a dezvoltat în cadre
modeste. Mijloacele de a acorda ajutoare sunt foarte modeste. Societatea
Femeilor Ortodoxe Române a lucrat mai mult pe aceste teren cu ajutorul
Episcopiei, al bãncilor din Cluj ºi al puþinilor credincioºi mai înstãriþi”. 209
În cursul anului 1944, „Asistenþa socialã a lucrat în cadre modeste. Mai
mult a lucrat pe acest teren Societatea Femeilor Ortodoxe Române cu ajutorul
Episcopiei ºi a bãncilor din Cluj. Episcopia a dat ºi ajutoare aparte”. 210
Dupã eliberare (23 august 1944) s-a înregistrat un oarecare progres în
domeniul activitãþii filantropice; din Raportul Secþiei bisericeºti pe 1945 reies
urmãtoarele: „Asistenþa socialã a lucrat în cadre modeste. Mai mult a lucrat pe
aceste teren Societatea Femeilor Ortodoxe Române cu ajutorul Episcopiei ºi a
bãncilor din Cluj. Episcopia a dat ºi ajutoare aparte. Dupã eliberare am primit
pentru ajutoare de la Banca Naþionalã 6.000.000 lei. Am distribuit lei 5.006.500
lei. Am fost ajutaþi de Banca Româneascã de 2.000.000 lei, de Albina cu 250.000
lei ºi Societatea Femeilor Ortodoxe 100.000 lei”. 211
Din Raportul Secþiei bisericeºti pe anul 1946 reiese cã: „Avem în eparhie
9440 vãduve, 7745 orfani, 5040 sãraci avizaþi la ajutor. Fonduri speciale sunt la
parohiile din 4 protopopiate, pentru ajutorarea mai ales a celor concentraþi, în
sumã totalã de lei 871. 614. Din colecte ocazionale s-au adunat în bani lei: 8.
857. 640, precum ºi bucate ºi haine, fiind împãrþite la 1130 credincioºi lipsiþi.
Preoþii au cercetat 11. 204 bolnavi”. 212
Pe lângã aceste înfãptuiri concrete, sunt deosebit de impresionante
îndemnurile Episcopului Nicolae Colan, în scopul ajutorãrii fraþilor noºtri
moldoveni, care au avut mult de suferit de pe urma foametei, care s-a abãtut
asupra acelor pãrþi ale þãrii, în anul 1946: „Sunt atâþia fraþi care aºteaptã ajutorul
nostru. Cei mai mulþi sunt din Moldova tuturor suferinþelor ºi jertfelor aduse
208
Raportul Consiliului Eparhial Cluj cãtre Adunarea Eparhialã din anul 1942, Cluj, 1942, p. 7.
209
Actele Adunãrii Eparhiale Ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la
Kolozsvár-Cluj, în anul 1943, Cluj, 1943, p. 7.
210
Rapoartele Consiliului Eparhial Cluj cãtre Adunarea Eparhialã din 1944, Cluj, 1944, p. 7.
211
Raportul general pentru Adunarea Eparhialã din Cluj, de la 27 octombrie 1945, Cluj, 1945,
p.12-13.
212
Raport general. Secþia bisericeascã, anul 1946, Cluj, 1946, p. 5.
81
pentru neam. În rãzboiul celãlalt atâþia dintre noi am gãsit un adãpost ºi o gãzduire
de frate în Þara lui ªtefan cel Mare. Acum e rândul nostru sã ne deschidem
inimile pentru necazurile mari ale fraþilor moldoveni rãmaºi acasã fãrã pâinea –
cea de toate zilele, sau pentru dragii lor copilaºi, care au venit la noi ca sã scape
de ghiarele foametei, care-i pãºtea lângã pãrinþii lor. Ajutându-i sã treacã peste
greul acestei ierni, ne împlinim o creºtineascã datorie ºi cea dintâi poruncã ce
se îndreaptã cãtre noi din leagãnul dumnezeiescului Prunc…”. 213
Dupã ce comunismul a ajuns sã stãpâneascã þara noastrã, ierarhii ortodocºi
ºi implicit Episcopul Nicolae Colan n-au mai avut dreptul oficial sã desfãºoare
activitate filantropicã în sânul neamului nostru. Acþiunea lor caritativã s-a
desfãºurat numai în Centrele eparhiale, în biserici ºi mãnãstiri, ori în contacte
directe cu cei sãraci ºi neputincioºi.
5) Pe tãrâm ecumenic214
Cu toate cã, uneori, ar fi putut avea motive serioase de a nu fi prea deschis

faþã de „unii fraþi” de altã origine sau de altã credinþã (istoria le ºtie pe toate), a
trecut peste aceste greutãþi ºi întotdeauna ºi-a arãtat înþelegerea, superioritatea
ºi chipul Adevãratului Arhiereu, dupã modelul desãvârºit, Iisus Hristos.
Trecând peste aceste piedici, vlãdica Nicolae Colan a avut strânse relaþii cu
reprezentanþii altor culte religioase din Cluj, sau din întreaga Transilvanie,
putându-se vorbi, încã de pe atunci, de un adevãrat ecumenism local.
Se cunosc, îndeosebi, relaþiile de amiciþie ce au avut loc între episcopul
Nicolae Colan ºi episcopul Iuliu Hossu sau între vlãdica Nicolae Colan ºi
episcopul reformat Vásárhelyi János. Dacã primii se considerau „fraþi de-un
sânge ºi de-o lege” – (despãrþiþi în douã strane de vitregia vremilor) ºi care se
sprijineau reciproc în situaþii grele pentru poporul român din Transilvania, între
episcopul Nicolae Colan ºi episcopul Vásárhelyi János s-au statornicit, încã de
timpuriu, legãturi de sincerã prietenie ºi colaborare.
Demnitatea, omul de culturã ºi spiritul conciliator al ierarhului Nicolae
Colan a stârnit respectul, stima ºi aprecierea episcopului Vásárhelyi János.
Aceleaºi relaþii bune le-a statornicit ierarhul român ºi cu reprezentanþii
Bisericii romano-catolice, al Bisericii unitariene º. a.
213
Episcopul Nicolae [Colan], Pastoralã de Crãciun, 1946, p. 3.
214
S-a preluat aproape în întregime din cartea noastrã: La rãscruce de vremi…, p. 64-66.
82
Sunt elocvente, apoi, întâlnirile ºi vizitele reciproce oficiale, precum ºi cele

cu caracter personal, care au avut loc între episcopul Nicolae Colan al Clujului
ºi reprezentanþii altor culte de aici, care au sporit înþelegerea ºi apropierea dintre
Biserici sau chiar s-a ajuns la rezolvarea unor probleme de interes comun. În
urma acestor fericite relaþii au avut de beneficiat atât Bisericile cât ºi
naþionalitãþile conlocuitoare din Patria noastrã.
Dacã pe plan intern a ºtiut sã cultive relaþii de apropiere cu diferite Biserici
creºtine, acelaºi lucru l-a fãcut ºi cu unii reprezentanþi ai Bisericilor creºtine de
peste hotare.
Amintim cu acest prilej bunele relaþii stabilite cu ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
Ruse (Alexei, patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii ºi Nicolae, mitropolitul
Krutiþelor ºi al Colomenei) sau cu ai Bisericii Ortodoxe Bulgare (Kiril, patriarhul
Bulgariei ºi Nicodim, mitropolit de Silven),215 precum ºi cu diferite personalitãþi
bisericeºti, oameni de culturã ºi diplomaþi din lumea apuseanã (ex. la Lausanne,
Elveþia, în 1927).
S-a bucurat întotdeauna când Biserica noastrã era vizitatã de diferiþi
reprezentanþi ai altor Biserici creºtine de peste hotare. El vedea în aceasta o
preþuire deosebitã datã de strãini Bisericii noastre. Ortodoxia e preþuitã – a arãtat
vlãdica Nicolae – fiindcã „e adevãrata ºi mântuitoarea învãþãturã de credinþã…
E preþuitã fiindcã e dreaptã. E preþuitã fiindcã e sincerã. E preþuitã fiindcã e
eroicã. E preþuitã fiindcã nu urãºte, fiindcã Ortodoxia e religia iubirii”. 216
Cã Ortodoxia este religia iubirii ne-o dovedeºte ºi atitudinea întâistãtãtorilor
Bisericii Ortodoxe (întruniþi la Conferinþa de la Moscova în 1948, la care a
participat ºi episcopul Nicolae Colan), faþã de problemele majore ale „lumii”
de atunci, care sunt valabile ºi astãzi: destindere, colaborare ºi pace. Referindu-se
la acest eveniment important din viaþa Bisericii Ortodoxe, vlãdica Nicolae Colan
a arãtat cã: „Întâistãtãtorii acestor Biserici, pãtrunºi de duhul Evangheliei lui
Hristos ºi ascultând îndemnurile ei, au trimis o cãlduroasã chemare cãtre toate
popoarele lumii, arãtându-le creºtineasca datorie de a-ºi descleºta pumnii, de
a-ºi îmblânzi privirile, de a-ºi domoli întãrâtarea, lucrând pentru buna înþelegere
ºi risipind norii cei negri care primejduiesc din nou pacea lumii. Biserica
Ortodoxã a fost, ºi de aceastã datã, vestitoarea credincioasã a pãcii ºi a unirii
215
Arhivele Arhiepiscopiei Clujului, Dosar II – 6-936.
216
N. [icolae Colan], …Ca toþi sã fie una. Vizita anglicanã, în „Viaþa ilustratã”, II (1935), nr. 7,
p.1.
83
popoarelor prin dragoste. Dar ce a atras în acelaºi timp luarea aminte a celor ce
în chip necugetat ar voi sã aprindã un nou rãzboi în lume, cã vor rãspunde
pentru fapta lor atât în faþa istoriei cât ºi în faþa lui Dumnezeu”. 217
Îndemnurile ºi doririle de pace ºi înþelegere exprimate de reprezentanþii
Bisericii Ortodoxe la Moscova, în 1948, sunt ºi ale episcopului Nicolae Colan,
care, în întreaga sa viaþã a iubit pacea ºi a promovat colaborarea dintre Biserici,
a propovãduit înþelegerea între Biserici ºi popoare, a luptat pentru pacea ºi unirea
lor, în vederea realizãrii unitãþii Bisericii creºtine ºi a tuturor naþiunilor lumii.
C. ARHIEPISCOPUL TEOFIL
HERINEANU (1909-1992)
a. Viaþa
S-a nãscut la 11 noiembrie 1909, în

localitatea Arcalia, jud. Bistriþa-Nãsãud218.
Dupã terminarea ºcolii primare la
Lemniu, azi în jud. Sãlaj, a urmat cursurile
medii la Liceul „Andrei Mureºanu” din Dej
(1920-1921) ºi cele ale Liceului „G. Bariþiu”
din Cluj (1921-1928); Academia Teologicã
Unitã din Cluj-Gherla (1928-1932); în cadrul
217
Pastoralã de Crãciun, 1948, p. 2; referitor la aceastã problemã vezi: † Nicolae, episcopul
Vadului, Feleacului ºi Clujului, Conferinþa de la Moscova, în „Ortodoxia”, I (1949), nr.1, p. 19-25.
218
„Biserica Ortodoxã Românã” (reportaj despre alegerea sa) LXVII (1949), nr. 7-10, p.155-167;
D. V. Sãdeanu, Hirotonirea, înmânarea cârjei ºi înscãunarea noului episcop al Romanului ºi
Huºilor, în „Biserica Ortodoxã Românã” LXVII (1949), nr.11-12, p.15-49; Întru multi ani stãpâne!
în „Cronica Episcopiei Romanului” XXV (1949), nr. 7-10, p. 71-73; Pr. Prof. Grigorie T. Marcu ºi
A. C. Rãdulescu, Alegerea, investitura ºi înscãunarea Prea Sfinþitului Teofil Herineanu, Episcopul
Vadului, Feleacului si Clujului, în „Biserica Ortodoxã Românã”, LXXV (1957), nr.11-12, p.1262-
1301; Alegerea, investitura ºi înscãunarea PS Teofil Herineanu ca episcop al Vadului, Feleacului ºi
Clujului, în „Mitropolia Ardealului”, III (1958), nr.1-2, p.13-49; Prot. Fl. Geomolean, vicar eparhial,
Prea Sfinþitul Episcop Teofil al Clujului – sexagenar –‚ în „Mitropolia Ardealului”, XV (1969),
nr.11-12, p. 841-843; I. Zãgrean, În unitatea Ortodoxiei, festivitãþile bisericeºti de la Cluj, prilejuite
de ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului ºi
Clujului ºi a Înalt Prea Sfinþitului Teofil la treapta de Arhiepiscop. Hirotonirea întru arhiereu ºi
84
acestei pregãtiri a urmat studii de specializare la Facultatea de teologie catolicã

din Paris (1929-1930).
Dupã ce s-a reîntors în þarã s-a dedicat misiunii preoþeºti, ca preot celibatar,
timp de 17 ani, pãstorind în parohiile Ceaba, Bãbuþ ºi Panticeu, din fosta Eparhie
Unitã de Cluj-Gherla, cu rezultate misionar-pastorale deosebite. În aceastã
perioadã de timp, pe lângã activitatea pastoralã ºi studiul intens al Sfintei
Scripturi, a publicat articole, predici ºi meditaþii, în diferite periodice bisericeºti;
a tradus ºi a publicat cartea lui D. I. B. Chautard, Sufletul apostolatului.
Importantul act al Reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania din
21 octombrie 1948 l-a gãsit preot în Panticeu, jud. Cluj.
Pentru calitãþile de pãstor de suflete, dar ºi pentru faptul cã „a înþeles sã
rãspundã la istoricul act al Reîntregirii bisericeºti din 1948”, trecând la Biserica
Ortodoxã, în 8 iunie 1949 a fost ales episcop titular la Eparhia Romanului ºi
Huºilor.
Dupã tunderea în monahism (în 20 iulie 1949), la scurtã vreme Pãrintele
Teofil Herineanu a fost hirotonit episcop (la 21 august 1949), la Schitul
Dragoslavele (Muscel). Slujba a fost sãvârºitã de Mitropolitul Nicolae Bãlan al
Ardealului, Mitropolitul Firmilian al Olteniei ºi Episcopul Iosif Gafton al
Râmnicului ºi Argeºului, înconjuraþi de un sobor de preoþi ºi diaconi.
înscãunarea ca Episcop-vicar al noii Arhiepiscopii a Prea Sfinþitului Justinian Chira Maramureºanul

în „Mitropolia Ardealului”, XVIII (1973), nr. 9-10, p. 906-938; IPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul
Vadului, Feleacului ºi Clujului, la împlinirea vârstei de 70 de ani, în „Telegraful Român”, 127
(1979). nr. 43-44, p.1 ºi 3; Prot. Liviu ªtefan, vicar administrativ, Înalt Prea Sfinþitul Teofil Herineanu,
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului – la împlinirea vârstei de 77 de ani, în „Telegraful
Român”, 134 (1986), nr. 47-48, p. 4; Justinian Chira Maramureºanul, Episcop vicar, Trei decenii de
rodnicã pãstorire la Cluj-Napoca a Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Teofil, 1957-1987, în „Telegraful
Român”, 135 (1987), nr. 45-46 ºi 47-48, p. 6; Arhid. Iustin Tira, Moment aniversar, în „Îndrumãtor
bisericesc misionar ºi patriotic”, Editat de Eparhia Clujului, Cluj-Napoca, 1988, p.126-138; Prot.
Liviu ªtefan, 30 de ani de rodnicã activitate arhiepiscopeascã a Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop
Teofil Herineanu, la cârma Eparhiei Vadului, Feleacului si Clujului, în „Mitropolia Ardealului”,
XXXIII (1988), nr.1, p.115-117; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte
Arhiepiscop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului ºi Clujului, la 80 de ani de viaþã ºi 40 de ani de
arhierie, în „Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi patrotic”, Editat de Eparhia Clujului, Cluj-Napoca,
1989, p. 36-43; Arhid. Visarion Bãlþat, Arhiepiscopul Teofil al Clujului, în „Revista Teologicã” II,
74 (1992), nr. 4, p. 72-75; Arhid. Visarion Bãlþat, Arhiepiscopul Teofil al Clujului, în „Telegraful
Român”, 140 (1992), nr. 43-44, p. 3; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte
Arhiepiscop Dr. h. c. Teofil Herineanu, al Vadului, Feleacului ºi Clujului (1909-1992). Scurte date
biografice, în „Renaºterea”, III (1992), nr.11, p. 7; Preot prof. univ. dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul
teologilor români, Bucureºti, 1996, p.196-197; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Seminarul Teologic
Liceal Ortodox din Cluj-Napoca (1952-1997), Cluj-Napoca, 1997, 480 p.
85
Solemnitatea înscãunãrii Episcopului Teofil la Roman a avut loc la 28 august

1949, în prezenþa Patriarhului Justinian Marina, a Mitropolitului Sebastian Rusan
al Moldovei, a Episcopului Antim Nica, locotenent al Eparhiei Galaþilor, precum
ºi a numeroºi clerici ºi credincioºi.
La Roman a pãstorit timp de opt ani ºi jumãtate, cu rezultate alese, îndeosebi
pe tãrâm misionar – pastoral.
Prin ridicarea Episcopului Nicolae Colan în treapta de mitropolit al
Ardealului, scaunul eparhial de la Cluj a rãmas vacant.
În acest scaun a fost ales, la 19 decembrie 1957, Episcopul Teofil Herineanu.
La 22 decembrie 1957 a avut loc solemnitatea instalãrii sale în Catedrala
Ortodoxã Românã din Cluj, pe scaunul Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Dupã câteva decenii, la 19 iunie 1973, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române, luând în considerare vechimea ºi importanþa istoricã a Eparhiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului a hotãrât ridicarea ei la rang de arhiepiscopie, iar pe titularul
ei, Episcopul Teofil Herineanu, la rangul de arhiepiscop. Festivitãþile bisericeºti
prilejuite de ridicarea Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului la rang de
arhiepiscopie au avut loc în Catedrala Ortodoxã Românã din Cluj, la 9 septembrie
1973, zi în care a fost hirotonit întru arhiereu Prea Cuviosul Arhimandrit
Justinian Chira (de la Mãnãstirea Rohia), cu titlul de „Maramureºanul”.
În cele peste patru decenii de pãstorire, mai întâi ca episcop al Romanului ºi
Huºilor, apoi ca episcop ºi arhiepiscop la Cluj, s-a dovedit a fi un bun cunoscãtor
al problemelor vieþii bisericeºti. A brãzdat de la un capãt la altul teritoriul eparhiilor
pomenite, rãspunzând cu pãrinteascã dragoste la toate invitaþiile primite: de a
sfinþi sau resfinþi biserici, de a oficia Sfânta Liturghie º. a.
Pe lângã sutele de sfinþiri si resfinþiri de biserici, Arhiepiscopul Teofil a
fãcut nenumãrate vizite canonice, vizite cu prilejul conferinþelor de orientare
ori administrative ale preoþimii din protopopiate.
Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat îndeaproape ºi de pregãtirea
duhovniceascã a elevilor seminariºti sau a studenþilor teologi. A fost un sfãtuitor
permanent al corpului profesoral din Cluj-Napoca.
Vlãdica Teofil a fost ºi bun gospodar atât la Roman cât ºi la Cluj. Sub
pãstorirea sa au fost realizate o serie de lucrãri, în incinta Eparhialã dar ºi în
întreaga Arhiepiscopie.
În activitatea sa arhiereascã a fost un statornic rugãtor cãtre Dumnezeu ºi
bun tâlcuitor al Sfintei Scripturi. Roadele strãduinþelor sale le gãsim în Pastoralele
de Crãciun ºi Paºti, publicate într-un frumos volum cu titlul Tâlcuiri din Sfânta
86
Scripturã, Cluj-Napoca 1987, 470 p. (ediþie îngrijitã de Pr. prof. dr. Alexandru
Moraru), precum ºi în studiile ºi articolele din periodicele noastre bisericeºti:
„Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”, Iaºi; „Mitropolia Ardealului” – Sibiu;
„Îndrumãtorul bisericesc” de la Sibiu ºi Cluj-Napoca.
Sub pãstorirea sa, în Editura eparhiei au apãrut numeroase lucrãri de culturã
bisericeascã ºi laicã, care au sporit patrimoniul spiritualitãþii neamului românesc.
Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturalã ºi
teologicã a preoþimii din eparhia sa, pentru a fi în pas cu cerinþele vremii, de a
fi preoþi vrednici în parohiile încredinþate lor spre pãstorire.
Conºtient de misiunea încredinþatã, Arhiepiscopul Teofil a desfãºurat ºi o
bogatã activitate ecumenistã.
Pe plan extern, a fãcut parte din anumite delegaþii ale Bisericii Ortodoxe
Române, care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori (din URSS, Iugoslavia,
Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte).
Pe plan intern, a participat la numeroase întruniri ecumeniste, iar la Cluj a
întreþinut relaþii frãþeºti cu reprezentanþii Bisericilor izvorâte din Reformã
(calvinã, luteranã ºi unitarianã), întinzându-le o „mânã caldã” ºi „lucrând în
colaborare, în adevãratul spirit ecumenist”.
Ca semn de înaltã apreciere ºi preþuire a acestei activitãþi ecumeniste,
Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul
titlu academic de Doctor honoris causa, în data de 13 mai 1974.
A promovat ecumenismul local, de înfrãþire sincerã a naþionalitãþilor
conlocuitoare ºi de trãire a Bisericilor creºtine din þara noastrã, în duhul dragostei
lui Hristos.
A trecut la cele veºnice în 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o criptã
în subsolul Catedralei Ortodoxe Române din Cluj-Napoca, alãturi de ctitorul
acesteia, Episcopul Nicolae Ivan.
b. Înfãptuirile
În cei 35 de ani de pãstorire la Cluj, Arhiepiscopul Teofil Herineanu s-a

dovedit a fi un bun cunoscãtor al problemelor vieþii bisericeºti, preocupându-se
de o rezolvare a lor cât mai fericitã.
87
În cursul pãstoririi sale, teritoriul Eparhiei Clujului a fost mãrit ori micºorat
în funcþie de împãrþirea administrativ-teritorialã a þãrii sau de apariþia unor noi
Eparhii: Alba Iulia sau Maramureº ºi Sãtmar; dintre Protopopiatele pe care
le-a oblãduit duhovniceºte, amintim: Aiud, Baia Mare, Beclean, Bistriþa,
Câmpeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Lãpuº, Nãsãud, Sighet, Turda ºi Viºeu
cu sute de parohii ºi filii, cu mãnãstirile: Nicula, Rohia, Moisei, Piatra
Fântânele ºi Râmeþ; dupã 1990: Nicula, Piatra Fântânele, Cãºiel, Feleacu,
Dobric, Nuºeni, Ilva Mare ºi Bãiºoara.
În tot ceea ce era de înfãptuit, Arhiepiscopul Teofil premergea cu exemplul
personal, model de slujire ºi trãire duhovniceascã; ºi-a împletit grija pentru
bunul mers al Bisericii cu interesele ºi nãzuinþele neamului nostru românesc.
Pentru aceste douã idealuri de slujire a fost cu totalã dãruire.
Preocupat de zestrea sufleteascã a credincioºilor noºtri, în afarã de
numeroase ºi înãlþãtoare slujbe în Catedrala eparhialã, Arhiepiscopul Teofil a
brãzdat de la un capãt la altul teritoriul Eparhiei Clujului, rãspunzând cu
pãrinteascã dragoste la toate invitaþiile primite: de a sfinþi ºi resfinþi biserici noi
sau renovate, de a oficia Sfânta Liturghie arhiereascã în diferite pãrþi ale Eparhiei
la cererea bunilor credincioºi º. a.
Pe lângã sutele de sfinþiri ºi resfinþiri de biserici, unde s-au oficiat Sfintele
Liturghii, Arhiepiscopul Teofil a fãcut nenumãrate vizite canonice inopinate,
pentru a vedea la faþa locului pe fiecare preot în parohie, de a constata traiul ºi
activitatea sa misionar-pastoralã. În toate aceste împrejurãri a tãlmãcit cu multã
înþelepciune ºi pricepere cuvântul Sfintei Scripturi, din care s-au adãpat cu folos
sufletele însetate ale credincioºilor noºtri, mângâindu-se de îndemnurile
mântuitoare ale Domnului Iisus Hristos; a combãtut de fiecare datã patimile ºi
pãcatele care au asaltat viaþa credincioºilor; a urmãrit, apoi, cu precãdere,
fortificarea în credinþã a credincioºilor, stãvilirea prozelitismului sectar,
desãvârºirea unitãþii de credinþã, cultivarea dragostei ºi ataºamentului faþã de
legea strãmoºeascã (ortodoxã), dar ºi faþã de neamul nostru românesc.
O statisticã generalã a activitãþii misionar-pastorale a ierarhului Teofil
Herineanu aratã astfel: în 1958: 30 Sf. Liturghii arhiereºti, 14 sfinþiri sau resfinþiri
de biserici, 18 vizite canonice; în 1959: 30 Sf. Liturghii, 15 sfinþiri sau resfinþiri
de biserici, 19 vizite canonice; în 1960: – 30 Sf. Liturghii, 15 sfinþiri sau resfinþiri
de biserici, 19 vizite canonice. ; În 1961: 33 Sf. Liturghii, 12 sfinþiri sau resfinþiri
88
de biserici, 14 vizite canonice la mai multe biserici; în 1964: 64 Sf. Liturghii, 7

sfinþiri sau resfinþiri de biserici, 46 vizite canonice; în 1965: 38 Sf. Liturghii, 17
sfinþiri sau resfinþiri de biserici, peste 20 de vizite canonice; în 1966: 32 Sf.
Liturghii, 15 sfinþiri sau resfinþiri de biserici, peste 20 de vizite canonice; în
1967: 34 Sf. Liturghii, 18 sfinþiri sau resfinþiri de biserici, peste 20 de vizite
canonice; în 1969: peste 30 Sf. Liturghii, peste 10 sfinþiri sau resfinþiri de biserici,
peste 20 vizite canonice; în 1970: peste 30 Sf. Liturghii, 14 sfinþiri sau resfinþiri
de biserici, 11 vizitei canonice; în 1971: peste 30 Sf. Liturghii, 18 sfinþiri sau
resfinþiri de biserici, 28 vizite canonice; în 1972: peste 30 Sf. Liturghii, 18 sfinþiri
sau resfinþiri de biserici, 19 vizite canonice. 219
În vara anului 1973 a avut loc un eveniment important în viaþa Eparhiei
Clujului, înãlþarea ei (în 11 iunie 1973) la rang de Arhiepiscopie, a Episcopului
Teofil la rang de Arhiepiscop ºi alegerea Arhim. Justinian Chira de la Mãnãstirea
Rohia, ca Episcop vicar la aceeaºi Arhiepiscopie. 220 Festivitãþile de ridicare în
rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului au avut loc în
Catedrala eparhialã din Cluj-Napoca, precum ºi hirotonirea Arhim. Justinian
Chira întru Episcop, cu titlul de Maramureºanul (în 9 septembrie 1973).
Din 1973 înainte, activitatea misionar-pastoralã pentru o bunã vreme se va
dubla; de pildã, între 1973-1985 Arhiepiscopul Teofil, împreunã cu P. S. Episcop-
vicar Justinian vor sãvârºi peste 70 de Sf. Liturghii arhiereºti, peste 30 de sfinþiri
sau resfinþiri de lãcaºuri de cult, peste 60 de vizite canonice; între 1985-1992
liturghiile arhiereºti au început sã se mai împuþineze, datoritã faptului cã,
Arhiepiscopul Teofil fiind înaintat în vârstã, n-a mai putut þine ritmul alert de pânã
atunci în activitatea sa misionar-pastoralã; în schimb, P. S. Episcop-vicar Justinian
a desfãºurat o intensã activitate misionar-pastoralã, cu zeci de liturghii arhiereºti,
sfinþiri sau resfinþiri de biserici ºi numeroase vizite canonice în Eparhie.221
Mai amintim cã în cursul vizitelor pastorale Arhiepiscopul Teofil ºi P. S.
Episcop-vicar Justinian au dat îndrumãri ºi preoþilor, sã depunã râvnã susþinutã
în pastoraþie, sã sãvârºeascã cu regularitate Sfintele Slujbe în duminici ºi
sãrbãtori, sã predice cuvântul lui Dumnezeu în toate ocaziile, inspirându-se din
219
Cf. Dosarele nr. 28 pe anii 1958-1980, Arhiepiscopia Clujului; Cf. Rapoartele Secþiei
administrativ-bisericeºti pe anii 1958-1992, Arhiepiscopia Clujului.
220
I. Zãgrean, Festivitãþile bisericeºti de la Cluj prilejuite de ridicarea la rangul de Arhiepiscopie...,
p. 915 u.
221
Cf. Dosarele nr. 28 pe anii 1958-1980; Cf. Rapoartele Secþiei administrativ-bisericeºti pe anii
1958-1992.
89
izvoarele nesecate de învãþãturã ale Sfintei Scripturi ºi ale Sfinþilor Pãrinþi, sã fie
cu inimile ºi cu sufletele curate, sã „coboare între oameni” ºi sã se apropie de ei,
sã-i ajute pe cei în necazuri ºi în durere, sã-i slujeascã cu sinceritate, demnitate
ºi credincioºie.
O atenþie deosebitã a acordat Arhiepiscopul Teofil numirii ºi promovãrii
preoþilor, dupã principiul „omul potrivit la locul potrivit”, respectând în acelaºi
timp ºi dispoziþiile legale privitoare la acestea. A stimulat ºi încurajat pe preoþii
vrednici prin promovãri ºi distincþii, dar a ºtiut sã aplice ºi „toiagul îndreptãrii”
celor care nu ºi-au îndeplinit cum se cuvine dregãtoria lor.
Arhiepiscopul Teofil s-a dovedit ºi un bun gospodar, înfãptuind o serie
întreagã de lucrãri: de pildã, în incinta Reºedinþei arhiepiscopale a fost ridicatã
o clãdire nouã, în care se aflã fabrica de lumânãri, cãminul preoþesc ºi
biblioteca eparhialã, precum ºi cea a Facultãþii de Teologie Ortodoxã; s-a
ridicat o altã clãdire (o nouã aripã) pentru Seminarul Teologic Ortodox din
Cluj-Napoca, în cadrul cãreia se gãseºte un frumos Paraclis, pentru elevii
Seminarului ºi studenþii Facultãþii; a fost amenajat un interesant Muzeu eparhial;
s-au renovat de câteva ori clãdirile Arhiepiscopiei; s-au padimentat cu marmurã
coridoarele Reºedinþei eparhiale; au fost ridicate în întreaga Eparhie sute de
lãcaºuri de cult, case parohiale ºi alte edificii bisericeºti, ce deservesc nevoile
Bisericii noastre, majoritatea cu sprijinul material al Eparhiei Clujului, fie cu
ajutorul sãu personal.
În municipiul Cluj-Napoca are douã ctitorii: Capela din Cartierul
Grigorescu (acum Biserica „Sf. Apostoli Petru ºi Pavel”) ºi Capela din
Cartierul Gheorgheni (azi Biserica „Sf. Dumitru”); tot cu sprijinul
Arhiepiscopului Teofil s-au executat lucrãri de reparaþie sau de renovãri la unele
biserici ºi mãnãstiri, multe dintre ele monumente istorice.
În acelaºi timp, un rol însemnat au jucat, în buna desfãºurare a activitãþii
clerului ºi Conferinþele administrative pe protopopiate, în care s-au dezbãtut
probleme legate de viaþa parohiei sau de legile de stat care trebuiau cunoscute ºi
aplicate de cãtre preoþimea noastrã. La multe dintre ele a fost prezent ºi
Arhiepiscopul Teofil, care, pe lângã meditaþii religioase a oferit sfaturi ºi
îndemnuri utile clerului în parohie, privind statornicia în credinþa ortodoxã,
stãvilirea prozelitismului sectar, intensificarea ºi îmbunãtãþirea activitãþii
pastorale ºi misionare în eparhie.
Sub aspect administrativ-bisericesc, în cursul pãstoririi ierarhului Teofil s-
a constatat preocuparea preoþimii pentru înãlþarea, repararea, pictarea ºi
90
întreþinerea lãcaºurilor de cult, înzestrarea bisericilor cu odãjdii noi, cãrþi de

cult, obiecte liturgice, îngrijirea cimitirelor; construcþii ºi reparaþii de case
parohiale, ca ºi întreþinerea acestora.
Pe plan duhovnicesc s-a remarcat: slujirea cu regularitate a Sfintelor Slujbe,
pietate ºi grijã în sãvârºirea celor sfinte; activitate predicatorialã bunã,
urmãrindu-se câteva probleme esenþiale: întãrirea adevãrurilor de credinþã în
rândul credincioºilor, promovarea moralitãþii ºi dragostea faþã de neam; þinuta
corespunzãtoare în bisericã ºi în afara ei; rãspuns prompt la solicitãrile
credincioºilor noºtri.
În perioada comunistã a fost afectatã în mare mãsurã ºi activitatea

cultural-editorialã a Bisericii noastre.
Dacã în perioada de început activitatea Bisericii s-a redus la tipãrirea câtorva
cãrþi de cult, de rugãciuni, reviste centrale sau mitropolitane, manuale ºcolare,
Telegraful Român, Pastoralele ierarhilor sau calendarele de perete, mai apoi, cu
mari eforturi a fost posibilã scoaterea la luminã a unor lucrãri de spiritualitate
româneascã ºi universalã. Toate lucrãrile au fost o bunã vreme serios cenzurate
de cãtre reprezentanþii Ministerului Cultelor sau, mai apoi, de cãtre cei ai
Departamentului Cultelor; au fost însã, mai târziu, etape când Biserica a aflat în
acelaºi Departament oameni de înaltã þinutã civicã, care, cu multe riscuri, au
permis strecurarea unor lucrãri spre Bisericã ºi credincioºi.
Cu toate aceste opreliºti ºi Arhiepiscopul Teofil a militat pentru tipãrirea de
cãrþi în Eparhia sa. Astfel, cu eforturi morale ºi financiare, a dat la lumina tiparului
cãrþi ce au fost de mare folos clerului ºi credincioºilor creºtini. Unele dintre ele
au rãmas adevãrate monumente ale culturii noastre româneºti. Iatã publicaþiile
ce au apãrut cu binecuvântarea Arhiepiscopului Teofil Herineanu: Arhid. prof.
Ioan T. Brie, Rãspunsuri mari, dupã diferiþi autori, pentru cor mixt, Cluj, 1971;
Liturghia psalticã ºi alte cântãri religioase pentru trei voci, întocmitã pentru
elevii Seminarului Teologic Cluj, Cluj, 1971; Liturghia pentru cor mixt de A.
Sequens (reeditare), Cluj, 1971; Culegere de 50 colinde pentru cor mixt, dupã
diferiþi autori, Cluj, 1972; Liturghia pentru cor mixt dupã A. Bena (reeditare),
Cluj, 1973; Cântãri la cununie pentru cor mixt de Al. Podoleanu (reeditare),
Cluj, 1974; Axioane dupã diferiþi autori, pentru cor mixt, Cluj, 1974; Culegere
de coruri patriotice ºi populare pe trei voci egale pentru elevii Seminarului
91
Teologic, ed. I, Cluj-Napoca, 1975; ed. a II-a, 1976; Liturghia pentru cor mixt de
Gh. Cucu (reeditare), Cluj-Napoca, 1977; Cântãrile liturgice pentru cor mixt,
Cluj-Napoca, 1978; 12 colinde populare din Transilvania, pentru cor mixt, Cluj-
Napoca, 1979; Cântãri de cununie ºi cântãri funebre adaptate ºi armonizate pe
trei voci egale, pentru elevii Seminarului Teologic, Cluj-Napoca 1978; 73 colinde
pe trei voci egale, ed. I, Cluj-Napoca, 1980; ed. a II-a, Cluj-Napoca, 1983;
Cântãrile Sfintei Liturghii ºi alte cântãri religioase, pe trei voci egale dupã
diferiþi autori, Cluj-Napoca, 1980; Cântãrile Sfintei Liturghii de G. Musicescu,
pentru cor mixt, (reeditare), Cluj-Napoca, 1982;222 Acad. Prof. ªtefan Pascu,
Monumente istorice ºi de artã religioasã din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului
ºi Clujului, Cluj-Napoca, 1982 (format 8/61x86), 347 p. ; Episcop Justinian
Chira, Darurile Bisericii, Cluj-Napoca, 1983, 255 p. ; Pr. prof. Ioan Bunea,
Cuvânt de învãþãturã. Predici la duminici ºi sãrbãtori, Cluj-Napoca, 1983, 370
p. ; Florian Dudaº, Cazania lui Varlaam în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983,
505 p + 77 fig. ; Prot. Nicolae Vasiu, Pr. prof. Ioan Bunea, Episcopul Nicolae
Ivan (1855-1936), ctitorul reînviatei Episcopii a Vadului, Feleacului ºi Clujului,
Cluj-Napoca, 1985, 425 p. ; P. S. Episcop Justinian Chira, Viaþa Maicii Domnului,
Cluj-Napoca, 1986, 212 p. ; Pr. prof. Ioan Bunea, Cuvânt de învãþãturã la botez,
cununie ºi înmormântare, Cluj-Napoca, 1986, 352 p. ;223 Arhid. Prof. Ioan T.
Brie, Cântãrile Sfintei Liturghii de D. Cunþanu, armonizare pentru cor mixt,
Cluj-Napoca, 1986; Idem, Pe Tine Te lãudãm (5 variante) ºi Axionul duminical,
cor mixt, Cluj-Napoca, 1988; Idem, Cântãri la serviciile religioase pe trei voci
egale ºi o singurã voce ºi colinde pe o singurã voce, Cluj-Napoca, 1989;224 Pr.
prof. dr. Alexandru Moraru, La rãscruce de vremi o viaþã de om: Nicolae Colan,
Episcopul Vadului, Feleacului ºi Clujului (1936-1957). Dupã documente,
corespondenþã, relatãri, impresii, Cluj-Napoca, 1989, 632 p. ; IPS. Arhiepiscop
Teofil Herineanu, Tâlcuiri din Sfânta Scripturã, Cluj-Napoca, 1989, 470 p. ;225
Arhimandrit Serafim Man, Livada Duhovniceascã, Cluj-Napoca, 1990, 440 p.;
Arhid. Ioan T. Brie, Cântãrile bisericeºti dupã melodiile celor opt glasuri, de
D. Cunþanu, Cluj-Napoca, 1990; Pr. prof. Vasile Stanciu, Slujbele Sfinþilor români
din Transilvania ºi alte Cântãri religioase, Cluj-Napoca, 1990, 270 p. ; Silviu
Dragomir, Românii din Transilvania ºi Unirea cu Biserica Romei. Documente
222
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Seminarul Teologic Liceal..., p. 243.
223
Ibidem, p. 239.
224
Ibidem, p. 243.
225
Ibidem, p. 269-270.
92
apocrife privitoare la începuturile unirii cu catolicismul roman (1697-1701), Cluj-

Napoca, 1990; 10 lucrãri pentru cor mixt (tropare ºi axioane), Cluj-Napoca, Ioan
T. Brie, 1991; Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Pagini din Istoria Bisericii Româneºti.
Consideraþii în legãturã cu uniaþia din Transilvania, Cluj-Napoca, 1991, 83 p.
Tot pe linie culturalã, un moment de seamã din viaþa Eparhiei noastre l-a
constituit apariþia Îndrumãtorului Bisericesc, Misionar ºi Patriotic (în 12
volume), în perioada 1978-1989, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Teofil ºi
cu purtarea de grijã a P. S. Episcop-vicar Justinian Chira-Maramureºanul.
Deºi a apãrut în anii cei mai apãsãtori ai dictaturii comuniste, Îndrumãtorul
Bisericesc a avut menirea „de a întãri unitatea sufleteascã a credincioºilor români
de…. a-i aduce la cunoaºterea adevãrului de credinþã… ºi… de a-i deprinde cu
traducerea în viaþã a cerinþelor legii morale evanghelice”. 226 El a avut, în acelaºi
timp, „soarta ºi menirea de a deveni mãrturia preocupãrilor cãrturãreºti, expresia
grijilor, frãmântãrilor ºi cugetãrilor unor slujitori ai Bisericii de aici ºi din altã
parte, de a fi plãmânul de respiraþie a unor minþi care, lãsând la o parte banalele
griji au pus mâna pe condei ºi au aºternut pe hârtie roada osârdiei lor intelectuale
ºi a ceasurilor lor reflectare”. 227
Iatã titlurile Îndrumãtorului 228 în cei 12 ani de apariþie: Îndrumãtor
Bisericesc, 1978, Bucureºti, 1978, 276 p. ; Îndrumãtor Bisericesc, 1979,
Bucureºti, 1979, 352 p. ; Îndrumãtor Bisericesc, 1980, Sibiu, 1980, 234 p. ;
Îndrumãtor Bisericesc, 1981, Cluj-Napoca, 1981, 288 p. ; Îndrumãtor Bisericesc,
1982, Cluj-Napoca, 1982, 304 p. ; Îndrumãtor Bisericesc, 1983, Cluj-Napoca,
1983, 98 p. ; Îndrumãtor Bisericesc, Misionar ºi Patriotic, 1984, Cluj-Napoca,
1984, 80 + XII p. ; Îndrumãtor Bisericesc, Misionar ºi Patriotic, 1985, Cluj-
Napoca, 1985, 107 p. ; Îndrumãtor Bisericesc, Misionar ºi Patriotic, 1986,
Cluj-Napoca, 1986, 122 + XXVIII p. ; Îndrumãtor Bisericesc, Misionar ºi
226
Ioan Gheorghe Retegan, Istoricul Îndrumãtorului Bisericesc al Eparhiei Clujului (1978-1989).
A. Tematica istoricã (I), în „Anuar I, 1990-1992, Institutul Teologic Universitar Ortodox Cluj-
Napoca (din 1992 – Facultate de Teologie Ortodoxã), Cluj-Napoca, 1998, p. 240.
227
Arhid. Prof. Constantin Bradea, Îndrumãtorul Bisericesc, Misionar ºi Patriotic al Arhiepiscopiei
Clujului, 10 ani de apariþie, în „Îndrumãtor Bisericesc, Misionar ºi Patriotic”, Cluj-Napoca, 1987,
p. VII.
228
Un istoric al acestuia vezi la: Ioan Gheorghe Retegan, Istoricul Îndrumãtorului..., p.239-256;
Idem, Istoricul Îndrumãtorului Bisericesc al Eparhiei Clujului (1978-1989) II. Tematica biblico-
sistematicã, în „Anuar II, 1992-1994, Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de
Teologie Ortodoxã”, Cluj-Napoca, 1999, p.195-206; Idem, Istoricul Îndrumãtorului Bisericesc al
Eparhiei Clujului (1978-1989). III. Tematica practicã, în „Anuar III, 1994-1996, Universitatea
„Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Ortodoxã”, Cluj-Napoca, 1999, p.157-172.
93
Patriotic, 1987, Cluj-Napoca, 1987, 112 + XXVII p. ; Îndrumãtor Bisericesc,

Misionar ºi Patriotic, 1988, Cluj-Napoca, 1988, 178 p. ; Îndrumãtor Bisericesc,
Misionar ºi Patriotic, 1989, Cluj-Napoca, 1989, 171 p.
Cu toate cã apariþia Îndrumãtorului Bisericesc, Misionar ºi Patriotic „a
fost episodicã (regretãm cã existenþa sa s-a estompat chiar în zorile libertãþii
noastre din motive necunoscute), putem sã spunem, fãrã a greºi, cã el ºi-a adus
o micã contribuþie la penetrarea zidului dintre suflete, uneori de nepãtruns, pe
care sistemul de atunci l-a pus între om ºi om, între om ºi Dumnezeu.
Prin urmare, prin scrisul sãu «Îndrumãtorul» a fost ºi el un avanpost al
rezistenþei în faþa ciumei roºii ºi a evului întunecos de comunism”. 229
În afarã de acestea, amintim apariþia Cãrþii de rugãciuni, în mai multe ediþii,
a Pastoralelor, cu prilejul Naºterii Domnului ºi a Învierii Domnului, a
Calendarelor de perete º. a.
Pentru ridicarea nivelului teologic ºi cultural al Seminarului Teologic din
Cluj-Napoca, Arhiepiscopul Teofil Herineanu s-a îngrijit ca toate catedrele de
la aceastã ºcoalã teologicã sã fie completate cu profesori competenþi ºi de vocaþie.
În felul acesta corpul profesoral de aici a fost alcãtuit în majoritate din profesori
titulari, majoritatea preoþi, licenþiaþi în Teologie sau Filologie, doctoranzi sau
doctori în Teologie sau Filologie. Între aceºtia, pomenim pe: Arhid. prof. dr.
Ioan Zãgrean, fost director, Pr. prof. Vasile Bondrea, Pr. prof. Victor Ienciu,
Arhid. prof. Ioan T. Brie, fost director, Pr. prof. Alexandru Fãrcaº, Pr. prof.
dr. Dumitru Bodea, Pr. prof. Emil Nicolescu, Pr. prof. Onisie Morar, Pr. prof.
Simion Felecan, Pr. prof. Gavril Moldovan, Prof. dr. Vasile Scurtu, Pr. prof.
Vasile T. Bãltan, Prof. Partenie Pop, Pr. prof. Vasile Matei, Pr. prof. Gheorghe
Pasat, Pr. prof. Ioan Pop, fost director, Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Pr. prof.
Constantin Bradea, fost director, Prof. Ioan I. Brie, Arhim. prof. Irineu
Iuraºcu, Pr. prof. Iorgu Petrovici, Pr. prof. Gheorghe-Dragoº Braica, Pr.
prof. dr. Dumitru Colotelo, Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, fost director, Pr.
prof. Remus Lazãr, fost director, Pr. prof. Dumitru Pintea, fost director, Pr.
prof. Nicolae Buda, Pr. prof. Vasile Stanciu, fost director, Pr. prof. dr. Valer
Bel, Pr. prof. Ioan Chirilã, fost director, Pr. prof. Dumitru Boca, Prof.
Simion-Doru Cristea, Pr. prof. Traian Titus Pânzaru, Pr. prof. Mirel ªpan,
Prof. Radu-Dorin Micu, Pr. prof. Petru Stanciu, Prof. Maria-Emilia
229
Ioan Gh. Retegan, Istoricul Îndrumãtorului... Tematica practicã..., p.172.
94
Stanciu, Prof. Iuliana Molnar, Prof. Ligia Jucan ºi Prof. Lucia-Monica

Aniþei. 230
Arhiepiscopul Teofil s-a îngrijit ºi de latura duhovniceascã a elevilor
seminariºti prin meditaþii ºi predici la începutul ºi la încheierea sãptãmânilor
duhovniceºti din posturile Naºterii Domnului ºi Învierii Domnului, la deschiderea
ºi la sfârºitul anului ºcolar, de hramul ºcolii: Sfinþii Trei Ierarhi º. a.
Iatã câteva titluri reprezentative pe care Arhiepiscopul Teofil le-a dezbãtut
în faþa elevilor seminariºti: Temeiurile biblice ale Apostolului preoþiei;231
Respectarea dispoziþiilor Regulamentului ºcolii;232 Evlavia preoþeascã;233 Viaþa
religios-moralã a elevului seminarist în vacanþã;234 Chemarea preoþeascã;235
Jertfa preoþeascã;236 Ocrotirea (prin ºcoalã) a chemãrii preoþeºti;237 Continua
perfecþionare a elevilor seminariºti – semn de apropiere cãtre Dumnezeu,
perfecþiunea însãºi;238 Cultivarea chemãrii preoþeºti;239 Sfinþirea numelui lui
Dumnezeu ºi împlinirea voii Sale;240 Slujirea preoþeascã;241 Folosirea timpului
cu multã chibzuinþã;242 Frumuseþea slujirii liturgice;243 Purtãtorul de Hristos
230
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Seminarul Teologic Liceal..., p. 235-290.
231
M. Danciu, Festivitatea deschiderii anului ºcolar 1958-1959 la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi
Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, III (1958), nr.11-12, p. 908-909.
232
Idem, Serbarea de început de an ºcolar la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic
din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IV (1959), nr. 9-10, p. 785-786.
233
Idem, Festivitatea deschiderii anului ºcolar 1958-1959 la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi
Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, V (1960), nr. 9-10, p. 771-774.
234
Idem, Festivitatea încheierii anului ºcolar 1960-1961 la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi
Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, VI (1961), nr. 4-6, p. 324-326
235
Festivitatea deschiderii noului an ºcolar la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic
din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, VI (1961), nr. 9-10, p. 630-631.
236
Serbarea de sfârºit de an ºcolar la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”,
VII (1962), nr. 3-6, p. 382-384.
237
Începutul anului ºcolar 1962-1963, în „Mitropolia Ardealului”, VII (1962), nr. 9-12, p. 748-
749.
238
V. Bãltan, Dare de seamã asupra festivitãþii încheierii anului ºcolar 1962-1963 la Seminarul
Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, VIII (1963), nr. 4-6, p. 458-459.
239
Începerea anului ºcolar 1963-1964 la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”,
VIII (1963), nr. 9-10, p. 784-785.
240
N. Costin, Serbarea de sfârºit de an la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic
din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 6-8, p. 565-567.
241
M. Basarab, Deschiderea cursurilor la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic
din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 6-8, p. 702-705.
242
Idem, Deschiderea cursurilor anului ºcolar 1965-1966 la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi
Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, X (1965), nr. 9-10, p. 744-745.
243
Iosif Butuc, Sfinþii Trei Ierarhi, sãrbãtoriþi la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, în
„Mitropolia Ardealului”, XI (1966), nr. 4-6, p. 426-429.
95
(Hristofor); 244 Participarea la serviciile divine ºi evitarea petrecerilor

scandaloase;245 Pãstorul cel Bun (Iisus Hristos);246 Conlucrarea cu Iisus Hristos
în opera de tãmãduire a bolnavilor;247 Chemarea la sfinþenie;248 Interpretarea
corectã a Sfintei Scripturi;249 Progresul în sfinþenia moralã;250 Necesitatea
cultivãrii intelectului ºi a sufletului;251 Sfinþii Trei Ierarhi – modele pentru slujitorii
Altarelor creºtine;252 Datoria elevului seminarist de a strãluci ca o fãclie (prin
conduitã);253 Datoria elevului seminarist de a-L urma pe Hristos;254 Citirea cu
osârdie a Sfintei Scripturi de cãtre elevi în timpul verii;255 Evlavia creºtinã;256
Virtutea ascultãrii;257 Formarea duhovniceascã ºi cetãþeneascã.258
Aceeaºi grijã duhovniceascã a purtat-o Arhiepiscopul Teofil ºi elevilor de
la Seminarul Teologic Special de la Curtea de Argeº, aparþinãtori Eparhiei
Clujului; a fost prezent în mijlocul lor fie de hramul ºcolii, Sfinþii Trei Ierarhi,
fie pe parcursul unui an ºcolar.
244
M. Danciu, Festivitatea deschiderii anului ºcolar 1963-1964 la Seminarul Teologic Ortodox
Român din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XI (1966), nr. 9-10, p. 660-662.
245
Idem, Încheierea anului ºcolar 1966-1967 la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul
Teologic Ortodox Român din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XII (1967), nr. 6-7, p. 586-589.
246
Mircea Basarab, Deschiderea festivã a anului ºcolar 1967-1968 la Seminarul Teologic din
Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XII (1967), nr.10-12, p. 940-942.
247
Idem, Deschiderea cursurilor anului ºcolar 1968-1969 la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi
Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XIII (1968), nr. 9-10, p. 765-766.
248
I. [oan] Z. [ãgrean], Praznicul Sfinþilor Trei Ierarhi, în „Mitropolia Ardealului”, XIII (1968),
nr.1-3, p. 211-223.
249
M. [ircea] B. [asarab], Încheierea anului ºcolar 1968-1969 la ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi
Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XIV (1969), nr. 4-6, p. 350-352.
250
Prof. C. Bradea, Deschiderea anului ºcolar la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, XIV (1969), nr. 9-10, p. 721-722.
251
I. [oan] B. [rie], Deschiderea noului an ºcolar 1971-1972 la Seminarul Teologic din Cluj, în
„Mitropolia Ardealului”, XVI (1971), nr. 9-10, p. 767-768.
252
Prof. C. Bradea, Sãrbãtoarea Hramului la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, XVIII (1973), nr.1-2, p.1-55.
253
Idem, Încheierea anului ºcolar la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”,
XVIII (1973), nr. 5-6, p. 593-594.
254
Idem, Deschiderea noului an ºcolar (1973-1974) la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, XVIII (1973), nr.11-12, p.1052.
255
Idem, Încheierea anului ºcolar 1975-1976 la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, XXI (1976), nr. 4-6, p. 393.
256
Idem, Deschiderea festivã a noului an ºcolar la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, XXII (1977), nr.10-12, p. 857-858.
257
Prof. D. Chiþimuº, Sãrbãtorirea Sfinþilor Trei Ierarhi la Seminarul Teologic din Cluj, în
„Mitropolia Ardealului”, XXIII (1978), nr.1-3, p.116-118.
258
Idem, Deschiderea festivã a noului an ºcolar 1978-1979, la Seminarul Teologic Ortodox din
Cluj-Napoca, în „Mitropolia Ardealului”, XXIII (1978), nr.10-12, p. 861-863.
96
În acelaºi timp a fost preocupat ºi de studenþii teologi (aparþinãtori aceleaºi

Eparhii) de la Institutele Teologice Universitare din Sibiu sau Bucureºti,
participând adesea la examenele lor de licenþã; era un mod de a se convinge
personal de capacitatea fiecãruia, de a vedea în ce posturi ar merita sã fie
promovaþi în viitor.
Un interes aparte a avut ºi faþã de doctoranzii în Teologie, majoritatea
dintre ei fiind repartizaþi în învãþãmântul teologic.
Amintim cã, sub conducerea Arhiepiscopului Teofil, Arhiepiscopia noastrã
a acordat subvenþii pentru: Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca,
Institutele Teologice din Sibiu, Bucureºti ºi Cluj-Napoca, precum ºi pentru fostul
Seminar Teologic Special din Curtea de Argeº; de asemenea, au fost acordate
burse pentru elevii ºi studenþii silitori la învãþãturã ºi cu o bunã purtare din
ºcolile teologice amintite.
Un rol însemnat l-a avut Arhiepiscopul Teofil ºi la reînfiinþarea Institutului
Teologic Universitar din Cluj-Napoca (în 1990), acceptând readucerea la viaþã
a acestuia (în ciuda opoziþiilor din partea unora din Centrul eparhial Cluj) ºi
sprijinind din punct de vedere financiar începerea activitãþii institutului; l-a
preocupat, în acelaºi timp, promovarea de cadre didactice reprezentative, între
care pomenim: Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, rector (1990-1992) ºi decan
(1992-1996); Pr. conf. dr. Ioan-Vasile Leb, prorector (1990-1992) ºi prodecan
(1992-1996); Pr. lector Remus Lazãr; Lect. drd. Marius Jucan, Pr. asist. dr.
Valer Bel; Pr. asist. drd. Stelian Tofanã, Pr. asist. drd. Vasile Stanciu, Pr. asist.
drd. Ioan Chirilã, Pr. asist. drd. Irimie Marga (toþi titulari), la care s-au adãugat
ierarhii, profesori suplinitori: P. S. Episcop dr. Irineu Pop-Bistriþeanul; P. S.
Episcop dr. Ioan Mihãlþan (Oradea), precum ºi prestigioºi profesori suplinitori
de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu: Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan,
Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Pr. prof. dr. Ioan Icã-senior, Pr. prof. dr. Ilie
Moldovan, Pr. prof. dr. Liviu Streza, Arhid. prof. dr. Ioan Floca, Pr. prof. dr.
Sebastian ªebu. 259
Din toamna anului 1992, Institutul Teologic a fost acceptat ca Facultate de
Teologie Ortodoxã, în cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca; de
la un an la altul învãþãmântul teologic universitar din Cluj-Napoca a progresat,
fiind între facultãþile de frunte ale universitãþii pomenite.
259
Cf. Anuar I, 1990-1992. Institutul Teologic Universitar Ortodox din Cluj-Napoca, din 1992 –
Facultatea de Teologie Ortodoxã, Cluj-Napoca, 1998, p. 319-329.
97
Arhiepiscopul Teofil a fost apoi prezent la majoritatea conferinþelor

teologice interconfesionale, þinute la Institutul Teologic Protestant de grad
universitar din Cluj-Napoca sau la Institutele Teologice Ortodoxe din Sibiu ºi
Bucureºti; în cadrul acestora, de multe ori a luat cuvântul, susþinând temele
tratate cu argumente (texte) biblice, deoarece era un bun tâlcuitor al Sfintei
Scripturi.
Tot pe tãrâm cultural s-au înscris ºi conferinþele de orientare preoþeascã
(câte patru în fiecare an), la fiecare protopopiat din Eparhie (ca de altfel la toate
eparhiile din þarã); în cadrul acestora s-au tratat, pe lângã probleme sociale ºi de
pastoraþie, teme de istorie bisericeascã ºi naþionalã ecumeniste; menþionãm cã
subiectele erau unice pentru întreaga Patriarhie Românã; cele mai de seamã
subiecte au fost urmãtoarele: Obligaþiile Consiliilor parohiale la susþinerea
bisericii ºi a parohiei;260 Conºtiinþa creºtinã ºi rãzboiul, cu specialã privire
asupra îndatoririi preoþimii;261 Biserica Ortodoxã ºi problema dezarmãrii
generale ºi totale;262 Folosul cunoaºterii ºi respectarea legilor de Stat pentru
viaþa bisericeascã;263 Realizãri ale acþiunii pentru apãrarea pãcii în cursul
ultimelor 12 luni;264 Contribuþii ale Bisericilor Ortodoxe la acþiunea de apãrare
a pãcii ºi libertãþii popoarelor;265 Ortodoxia ºi Miºcarea Ecumenicã;266
Învãþãtura Bisericii Ortodoxe faþã de proprietatea obºteascã;267 Atitudinea
Bisericilor ºi confesiunilor creºtine faþã de principalele probleme ale vieþii
internaþionale;268 Poziþia ortodoxã în ecumenism;269 Ecumenismul ºi problemele
lumii contemporane;270 Ca toþi sã fie una (Ioan 17, 21); Unitatea creºtinã privitã
din punct de vedere interconfesional ºi idealurile umanitãþii contemporane;271
Importanþa monumentelor de artã bisericeascã ºi grija pentru conservarea lor.
Îndatoririle preoþimii; Problema pãcii în preocupãrile actuale ale Bisericilor
260
Mitropolia Ardealului, III (1958), nr. 3-4, p. 330-332.
261
Idem, IV (1959), nr. 5-6, p. 472-474.
262
Idem, V (1960), nr. 3-4, p. 285-287.
263
Idem, V (1960), nr. 5-6, p. 446.
264
Idem, VI (1961), nr.11-12, p. 835-836.
265
Idem, VII (1962), nr. 3-6, p. 373-376.
266
Idem, VII (1962), nr. 9-12, p. 749-752.
267
Idem, VIII (1963), nr.1-3, p. 235-236.
268
Idem, VIII (1963), nr. 4-6, p. 449-450.
269
Idem, VIII (1963), nr. 9-10, p. 785-788.
270
Idem, IX (1964), nr. 3-5, p. 361-363.
271
Idem, IX (1964), nr.11-12, p. 899-901.
98
creºtine ºi ale organizaþiilor mondiale;272 Orientãri noi în lucrarea pastoralã a

preotului;273 Aspecte actuale în relaþiile interbisericeºti ale Bisericii Ortodoxe
Române; 274 Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel în lumina apostolicitãþii ºi
sobornicitãþii Bisericii;275 450 de ani de la sfinþirea mãnãstirii Curtea de
Argeº;276 Acþiuni recente ale Bisericii Ortodoxe Române pentru apropierea dintre
Biserici ºi pacea lumii;277 Unitatea Bisericii Ortodoxe Române;278 Contribuþia
Bisericii Ortodoxe Române la pãstrarea ºi afirmarea unitãþii poporului român;279
Preotul îndrumãtor al vieþii morale a credincioºilor;280 Slujirea intereselor
obºteºti din þara noastrã, în lumina noilor legiuiri. Îndatoririle clerului ºi
credincioºilor;281 Metode de pastoraþie în Biserica Ortodoxã Românã;282 Relaþia
dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Bisericile Vechi Orientale, contribuþie la
refacerea unitãþii creºtine ºi la apropierea dintre popoare;283 Ecumenismul
creºtin. Elemente constitutive, perspective ºi obstacole;284 Preocupãri actuale
ale Bisericii Ortodoxe Române pentru pãstrarea unitãþii lãuntrice de doctrinã,
cult ºi organizare;285 Sprijinirea de cãtre Biserica Ortodoxã Românã a
strãdaniilor actuale pentru progres ale poporului român;286 Biserica Ortodoxã
Românã ºi problema instaurãrii unor condiþii internaþionale de colaborare ºi
securitate; 287 Biserica Ortodoxã Românã ºi îndrumarea moralã a
credincioºilor;288 Momente principale privind începuturile vieþii religioase a
românilor pânã la organizarea mitropoliilor în þara noastrã;289 Cultul ortodox
ca mijloc de sprijinire a bunelor relaþii dintre oameni;290 Contribuþia actualã a
272
Idem, X (1965), nr. 9-10, p. 440-442 ºi 458-460.
273
Idem, X (1965), nr. 9-10, p. 745-748.
274
Idem, X I (1966), nr. 4-6, p. 429-432.
275
Idem, XII (1967), nr. 6-7, p. 594-596.
276
Idem, XII (1967), nr. 8-9, p. 757-759.
277
Idem, XII (1967), nr.10-12, p. 942-945.
278
Idem, XIII (1968), nr. 9-10, p. 774-776.
279
Idem, XIII (1968), nr.11-12, p. 949-951.
280
Idem, XIV (1969), nr. 4-6, p. 359-364.
281
Idem, XV (1970), nr. 4-6, p. 389-393.
282
Idem, XV (1970), nr. 9-10, p. 722-723.
283
Idem, XIV (1969), nr.11-12, p. 923-924.
284
Idem, XV (1970), nr.11-12, p. 899-901.
285
Idem, XVI (1971), nr. 3-4, p. 343-345.
286
Idem, XVI (1971), nr. 5-6, p. 490-492.
287
Idem, XVI (1971), nr. 9-10, p. 768-769.
288
Idem, XVI (1971), nr.11-12, p. 886-887.
289
Idem, XVII (1972), nr. 3-4, p. 300-302.
290
Idem, XVII (1972), nr. 5-6, p. 477-479.
99
teologilor ortodocºi români pentru sprijinirea vieþii ºi a progresului;291 Problema

uniformizãrii cultului, cântarea comunã în bisericã – contribuþii la unificarea
spiritualã a Bisericii Ortodoxe Române;292 Cu prilejul împlinirii a 25 de ani de
activitate a Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Justinian ca Întâistãtãtor al
Bisericii Ortodoxe Române; 293 Experienþele pastorale în propovãduirea,
apãrarea ºi pãstrarea dreptei credinþe;294 Predica în zilele noastre;295 Bunele
relaþii dintre cultele religioase din þara noastrã, contribuþie la unitatea poporului
român;296 Frontul Unitãþii Socialiste, expresie a unitãþii de voinþã ºi acþiune a
întregului popor. Îndatoririle clerului, ale organelor parohiale ºi ale
credincioºilor Bisericii Ortodoxe Române de a sprijini acþiunile obºteºti pe plan
local, pentru progresul material ºi spiritual al Patriei;297 Preotul, factor esenþial
în pastoraþie;298 Forme ºi manifestãri ale vieþii creºtine pe pãmântul românesc,
premise ale organizãrii primelor noastre mitropolii. Contribuþia lor la
promovarea unitãþii spirituale a poporului român; 299 Grija preoþilor ºi
credincioºilor pentru cunoaºterea, preþuirea ºi conservarea bunurilor religioase
ºi de artã bisericeascã – valori ale patrimoniului cultural-naþional. Grija pentru
fondul arhivistic; Aniversarea a 50 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe
Române la rangul de Patriarhie ºi a 90 de ani de la recunoaºterea autocefaliei
Bisericii Ortodoxe Române; Apostolatul Social în Biserica Ortodoxã Românã,
la a 75-a aniversare a Prea Fericitului Patriarh Justinian;300 Poporul român în
lupta pentru progresul Patriei, pentru pace ºi colaborare internaþionalã;301
Biserica Ortodoxã Românã în slujba pãcii, unitãþii poporului român ºi a
progresului social; Cultul divin, mijloc de apãrare a dreptei credinþe, de
promovare a vieþii morale ºi de slujire a nãzuinþelor omenirii contemporane;302
Aniversarea Independenþei de Stat a României. Contribuþia Bisericii Ortodoxe
Române la rãzboiul de independenþã din anul 1877; Clerici ortodocºi ctitori de
291
Idem, XVII (1972), nr.11-12, p. 928-930.
292
Idem, XVIII (1973), nr. 3-4, p. 488-490.
293
Idem, XVIII (1973), nr. 5-6, p. 619-621.
294
Idem, XIX (1974), nr. 4-6, p. 330-332.
295
Idem, XIX (1974), nr. 4-6, p. 332-334.
296
Idem, XIX (1974), nr.10-12, p. 672-673.
297
Idem, XX (1975), nr. 3-5, p. 376-377.
298
Idem, XX (1975), nr. 6-8, p. 574-576.
299
Idem, XX (1975), nr. 9-10, p. 715-718.
300
Idem, XXI (1976), nr. 4-6, p. 365-372.
301
Idem, XXI (1976), nr. 7-9, p. 662-665.
302
Idem, XXI (1976), nr.10-12, p. 782-787.
100
limbã ºi culturã româneascã;303 Ecumenismul practic în viaþa cultelor din þara

noastrã; Aniversarea a 30 de ani de la proclamarea Republicii;304 Ocrotirea
Patrimoniului cultural-naþional, îndatorire patrioticã a preoþimii ortodoxe; Noua
ordine economicã ºi politicã în lume, þel al politicii externe a României;305
Locul ºi rolul preotului în activitatea bisericeascã ºi social-obºteascã în
societatea contemporanã;306 Aniversarea a 60 de ani de la formarea Statului
naþional unitar român; Aniversarea a 120 de ani de la Unirea Principatelor
Române. Contribuþia Bisericii în înfãptuirea acestui mare act istoric;307 Iniþiative
ºi contribuþii româneºti în cadrul O. N. U. ;308 Îndatorirea preotului de a cultiva
în inimile credincioºilor dragostea de patrie ºi de Biserica strãmoºeascã;309
Învãþãturile morale ºi sociale în opera Sf. Vasile cel Mare, necesare preotului
din vremea noastrã;310 Slujitorul bisericesc, preot ºi cetãþean contemporan;311
Aniversarea a 2050 de ani de la întemeierea statului dac centralizat ºi
independent sub conducerea lui Burebista;312 Aportul României la crearea
climatului de destindere, securitate, pace ºi colaborare pe continentul
european;313 Principalele obiective ale Planului de dezvoltare economicã ºi
socialã a þãrii noastre în anii 1981-1985;314 Respectarea ordinei de drept a
Republicii Socialiste România, îndatorire patrioticã a fiecãrui cetãþean. Conduita
preotului în societate, exemplu pentru credincioºi;315 Acþiuni ºi poziþii ale
Bisericii Ortodoxe Române în cadrul organizaþiilor creºtine pentru apãrarea
pãcii ºi soluþionarea problemelor litigioase din lume pe cale paºnicã;316
Disciplina clerului Bisericii Ortodoxe Române în lumina canoanelor, legiuirilor
Bisericii Ortodoxe Române ºi de stat, exemplu pentru viaþa credincioºilor;317
Pacea, imperativ vital al omenirii contemporane. Sarcinile Bisericii astãzi. Rolul
303
Idem, XXII (1977), nr. 7-9, p. 633-636.
304
Idem, XXII (1977), nr.10-12, p. 865-868.
305
Idem, XXIII (1978), nr. 4-6, p. 358-363.
306
Idem, XXIII (1978), nr.10-12, p. 855-857.
307
Idem, XXIV (1979), nr.1-3, p.196-199 ºi 208-211.
308
Idem, XXIV (1979), nr. 7-9, p. 679-681.
309
Idem, XXIV (1979), nr.10-12, p. 880-883.
310
Idem, XXV (1980), nr.1-3, p.168-170.
311
Idem, XXV (1980), nr. 4-6, p. 535-537.
312
Idem, XXV (1980), nr. 7-9, p. 665-666.
313
Idem, XXV (1980), nr.11-12, p. 929-930.
314
Idem, XXVI (1981), nr.1-3, p.113-114.
315
Idem, XXVI (1981), nr. 4-6, p. 373-375.
316
Idem, XXVI (1981), nr. 7-9, p. 589-591.
317
Idem, XXVII (1982), nr.1-3, p.199-200.
101
mirenilor în lucrarea Bisericii în vremea noastrã;318 Momente aniversare din

Istoria poporului român (525 de ani de la înscãunarea lui ªtefan cel Mare ca
Domn al Moldovei ºi 350 de ani de la urcarea pe tronul Þãrii Româneºti a lui
Matei Basarab); Viaþa de familie ºi conduita slujitorilor bisericeºti, factori
importanþi în realizarea vieþii sociale ºi spirituale a Bisericii; Activitatea
slujitorilor bisericeºti în combaterea comportãrilor antisociale (alcoolismul,
fumatul, trândãvia etc. );319 Aportul României la efortul comun al popoarelor
pentru dezarmare ºi pace în întreaga lume, pentru cooperare ºi securitate
europeanã. Contribuþia Bisericii Ortodoxe Române;320 Promovarea unitãþii
întregului nostru popor român, datorie patrioticã a tuturor fiilor þãrii noastre;321
125 de ani de la formarea statului naþional român modern, prin unirea Moldovei
cu Muntenia;322 Momente din lupta poporului român pentru afirmarea fiinþei
sale naþionale de-a lungul veacurilor. Cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la
revoluþia lui Horea, Cloºca ºi Criºan;323 Momente importante din viaþa Bisericii
Ortodoxe Române (cu prilejul aniversãrii Centenarului autocefaliei ºi a 60 de
ani de Patriarhie);324 Dreapta interpretare a Sfintei Scripturi ºi Tradiþia
bisericeascã, temeiuri ale credinþei adevãrate;325 Respectarea legilor, cinstea
ºi corectitudinea – trãsãturi esenþiale ale clerului ºi credincioºilor Bisericii
noastre;326 Pastoraþia cu prilejul sãvârºirii Sfintelor Taine ºi a ierurgiilor;327
Preotul în viaþa moralã a societãþii de azi;328 Biserica Ortodoxã ºi contribuþia
ei la promovarea unitãþii panortodoxe (cu prilejul împlinirii a 1200 de ani de la
Sinodul VII ecumenic);329 Momente din lupta poporului român pentru apãrarea
pãmântului strãmoºesc (cu prilejul împlinirii a 1900 de ani de la urcarea pe
tron a lui Decebal – 87 -, 530 de ani de la urcarea pe tron a lui ªtefan cel Mare
– 1457 -, 110 ani de la proclamarea independenþei de stat a României – 1877 –
ºi 70 de ani de la eroicele lupte de la Mãrãºeºti);330 Voievodul Constantin
318
Idem, XXVII (1982), nr. 4-6, p. 364-371.
319
Idem, XXVII (1982), nr.10-12, p. 661-666.
320
Idem, XXVIII (1983), nr. 5-6, p. 356-357.
321
Idem, XXIX (1984), nr.1-2, p. 80-82.
322
Idem, XXIX (1984), nr. 3-4, p. 255-256.
323
Idem, XXIX (1984), nr. 9-10, p. 703-705.
324
Idem, XXX (1985), nr. 9-10, p. 622-623.
325
Idem, XXX (1985), nr.11-12, p. 770-771.
326
Idem, XXXI (1986), nr. 3, p.107-109.
327
Idem, XXXI (1986), nr. 5, p.113-115.
328
Idem, XXXII (1987), nr. 2, p.108-110.
329
Idem, XXXII (1987), nr. 4, p. 47-49.
330
Idem, XXXII (1987), nr. 6, p.119-120.
102
Brâncoveanu în istoria, cultura ºi ortodoxia româneascã (la 300 de ani de la

urcarea pe tron;331 Participarea Cultelor la opera de dezvoltare economico-
socialã a þãrii noastre, la înfãptuirea acþiunilor sale de dezarmare ºi pace;332
Ideea de unitate naþionalã a românilor de-a lungul veacurilor ºi contribuþia
Bisericii Ortodoxe Române la înfãptuirea ei (la aniversarea a 130 de ani de la
Unirea Principatelor);333 Rolul predicii ºi catehezei ca mijloc pastoral –
misionar;334 Educaþia religios-moralã a tineretului;335 Împreunã lucrarea dintre
cler ºi mireni ºi în activitãþile misionare ºi filantropice ale Bisericii. 336
Dupã 1990 studenþii teologi ºi elevii seminariºti, pe lângã preoþii noºtri au
predat Religia în ºcolile de stat, pe o perioadã de doi ani ºcolari, fãrã nici un
mod de platã; mai apoi, mulþi absolvenþi ºi licenþiaþi în Teologie s-au titularizat
pe posturile vacante de Religie.
Amintim cã Arhiepiscopul Teofil a pãstorit Eparhia Clujului în plinã perioadã

comunistã. Situaþia economicã a þãrii s-a rãsfrânt în aceastã vreme ºi asupra
vieþii bisericeºti. Criza financiarã prin care a trecut România a afectat, de
asemenea, ºi mersul Eparhiei noastre. În aceste condiþii vitrege, Arhiepiscopul
Teofil, pe lângã problemele de ordin administrativ-bisericesc ºi misionar-pastoral
a trebuit sã aibã mereu în preocupãrile sale ºi latura economico-financiarã, care,
de fapt, dãdea viaþã eparhiei. De acest sector depindeau nu numai ocrotirea ºi
pãstrarea patrimoniului bisericesc (lãcaºuri de cult, clãdiri bisericeºti º. a. ), ci
ºi refacerea, conservarea sau înãlþarea de noi lãcaºuri de cult sau de case
parohiale. Astfel cã, pentru pãstrarea acestei „zestre” a Bisericii noastre, a trebuit
multã înþelepciune ºi chibzuinþã. În primul rând, s-a pus bazã pe ajutorul primit
din partea credincioºilor, ce trebuia sã ajungã de la parohii ºi protopopiate cãtre
eparhie. Deºi de multe ori simbolicã, sau modestã, mila credincioºilor noºtri a
fost de mare folos sprijinirii vieþii bisericeºti din eparhie. În acelaºi timp au fost
iniþiate colecte de la credincioºi pentru fonduri de ajutorare a bisericilor sãrace
331
Idem, XXXIII (1988), nr. 4, p. 51-52.
332
Idem, XXXIII (1988), nr. 6, p. 83-84.
333
Idem, XXXIV (1989), nr. 2, p. 75-76.
334
Idem, XXXIV (1989), nr. 6, p.112-114.
335
Revista Teologicã, Serie nouã, I (73),- (1991), nr. 3, p. 69.
336
Idem, II (74),- (1992), nr. 4, p. 70-71.
103
(mai ales prin Fondul Central Misionar), pentru refaceri de biserici sau lãcaºuri
de cult, monumente istorice, pentru înãlþãri de lãcaºuri de închinare, pentru
sinistraþi, pentru sãraci º. a. Cu toate greutãþile prin care au trecut credincioºii,
de fiecare datã s-a observat solidaritatea umanã, caritatea creºtinã.
În acelaºi timp, autoritãþile de stat comuniste au forþat de multe ori Biserica
pentru a strânge fonduri pentru interes obºtesc. Astfel, tot cu sprijinul
credincioºilor noºtri au fost construite dispensare, grãdiniþe de copii, ºcoli,
internate, cãmine culturale, poduri º. a. , ori trebuiau sã presteze aºa-numita
„muncã benevolã”, de care nu era scutit nimeni, inclusiv preotul trebuind sã fie
în fruntea sãtenilor la aceste activitãþi „de interes comun”. Dacã acele fonduri
impuse de stat cetãþenilor (deºi de interes comun) ar fi ajuns în „vistieria”
bisericii, situaþia economico-financiarã a ei s-ar fi îmbunãtãþit simþitor, putându-
se sprijini mai bine acþiunile culturale sau de milã creºtinã în Eparhie.
În Eparhie se mai realizau apoi venituri din servicii religioase, contribuþii
pentru lãcaºul de cult, din producerea ºi distribuirea lumânãrilor, din vânzarea
obiectelor de cult, a tipãriturilor, din închirierea spaþiilor locative, din „cutia
milei” º. a.
Pe de altã parte, în bugetul Eparhiei intrau ºi subvenþii de la stat (deºi de
multe ori modeste), pentru retribuirea personalului bisericesc ºi ajutoare pentru
lãcaºurile de cult, mai ales pentru cele ce intrau în categoria monumentelor istorice;
tot în aceastã categorie amintim ºi alocaþiile pentru copiii clerului nostru, iar pentru
o scurtã perioadã de timp ºi pensiile (fiindcã o bunã vreme preoþii pensionari
primeau pensiile de la Casa de pensii, organizatã în cadrul Patriarhiei Române).
Cu toate greutãþile întâmpinate în acest sector, Arhiepiscopul Teofil a dat
dovadã de echilibru ºi înþelepciune, ceea ce a dus la „fortificarea”337economicã a
Eparhiei, la realizãri însemnate pe plan administrativ-bisericesc.
4. Pe tãrâm misionar-social
Dupã instaurarea regimului comunist în România, Bisericii i s-a luat dreptul

de veacuri de a se ocupa de opera filantropicã în sânul credincioºilor ei; astfel
cã, activitatea sa caritativã s-a desfãºurat mai mult între zidurile Centrelor
eparhiale, în cadrul bisericilor ºi mãnãstirilor noastre.
337
Cf. Rapoartele Secþiei economico-financiare pe anii 1958-1992.
104
Ierarhii noºtri, între care ºi Arhiepiscopul Teofil, au ajutat în mod constant

pe cei nevoiaºi, fiind un adevãrat legãmânt de credinþã în activitatea lor. De
pildã, vlãdica Teofil ajuta din punct de vedere material nu numai sãraci, vãduve
ºi copii orfani din municipiul Cluj-Napoca, ci din întreaga Eparhie. Þinea o
evidenþã strictã a acþiunilor sale caritative, ºtiutã de membrii Consiliului eparhial,
precum ºi cei care erau încredinþaþi sã ducã la îndeplinire nobila misiune creºtinã;
cunoaºtem din surse apropiate ierarhului Teofil cã, în afarã de evidenþa oficialã
a fondurilor din „Cutia milei”, infiinþatã în mod special pentru nevoiaºi, el însuºi
avea, în paralel (un fond personal) ºi o situaþie la zi, într-un carneþel, cu sumele
donate celor pomeniþi; mai mult, înainte de trecerea sa la cele veºnice a pãstrat
fondul special personal pentru sãraci, pe care, alãturi de carneþelul cu adresele
celor pe care îi ajutase le-a încredinþat nepoatei sale apropiate (Monica Neaga),
cu legãmântul de a ajuta pe mai departe pe cei nevoiaºi, pânã la epuizarea fondului
de caritate; abia de curând misiunea nepoatei amintite a fost dusã la îndeplinire.
Cu toate acestea, preoþii ortodocºi au participat în perioada comunistã ºi la
acþiuni de interes obºtesc, strângând fonduri pentru înãlþarea de grãdiniþe,
dispensare, ºcoli, cãmine culturale º.a.338
Activitatea misionar-socialã a Bisericii Ortodoxe Române a fost readusã la
viaþã dupã Revoluþia din Decembrie 1989; amintim cã o seamã de preoþi ai
Eparhiei Clujului au participat activ la desfãºurarea evenimentelor pomenite,
unii dintre ei riscându-ºi viaþa. Îndatã dupã revoluþie, preoþimea noastrã s-a
implicat în iniþierea ºi coordonarea strângerii de ajutoare pentru revoluþionari,
soldaþi, rãniþi sau pentru familiile cu martiri; ajutorul lor a constat în sute de
tone de alimente, haine, bani º.a.; alþii au dirijat spre cei fãrã posibilitãþi materiale
ajutoare primite din strãinãtate. Majoritatea preoþilor au participat activ la acþiuni
de stabilitate politicã ºi socialã, pentru a se menþine unitatea teritorialã, de neam
ºi de credinþã.339
Sub îndrumarea Arhiepiscopiei Clujului s-a constatat eficienþã în participarea
clerului la opera de asistenþã socialã ºi religioasã a Bisericii în azile, spitale,
orfelinate, unitãþi militare, penitenciare º.a., preoþii activând acolo fãrã nici un
fel de remuneraþie.340
338
Prot. Octavian Picu, Darea de seamã a sectorului administrativ-bisericesc pe anul 1989, Cluj-
Napoca, 1989, p. 3-4.
339
Prot. Ioan Moraru, Darea de seamã a sectorului administrativ-bisericesc pe anul 1990, Cluj-
Napoca, 1990, p. 4-5.
340
Cf. Adresa Arhiepiscopiei Clujului nr. 2801/1991 din 5 decembrie 1991, Cluj-Napoca, 1991, p. 5.
105
În acelaºi timp, tot sub conducerea Arhiepiscopiei noastre a luat fiinþã, în

cadrul Institutului Teologic Universitar Ortodox din Cluj-Napoca, Asociaþia
Filantropicã Medical Creºtinã „Christiana”, filiala Cluj-Napoca, condusã o
vreme de Prof. conf. dr. Ioan-Vasile Leb, cu scop filantropic-caritabil, de îngrijire,
de ajutorare, de tratament a persoanelor bolnave, în vârstã, a copiilor handicapaþi
º.a.; de activitatea numitei asociaþii au beneficiat numeroase persoane sãrace
sau bolnave.
La toate acþiunile de filantropie al acestei asociaþii au luat parte activã membrii
Ligii Tineretului Ortodox (seminariºti, studenþi teologi, tineri din diferite
ºcoli de stat º.a.), prin strângerea ºi distribuirea ajutoarelor materiale celor în
cauzã.
La iniþiativa Prea Sfinþitului Pãrinte Episcop-vicar dr. Irineu Pop-
Bistriþeanul, Liga Tineretului Ortodox, filiala Cluj-Napoca a organizat seri
duhovniceºti, cu program în Catedrala Arhiepiscopalã sau în Sala festivã a
Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca, cu participarea unor invitaþi
prestigioºi din rândul Ierarhilor ortodocºi din Transilvania, duhovnici de seamã, a
cadrelor didactice de la Institute Teologice Universitare Ortodoxe de la Sibiu sau
Cluj-Napoca, sau personalitãþi de frunte ale spiritualitãþii româneºti din Bucureºti
sau din diferite colþuri ale þãrii.
Toate activitãþile ligii pomenite s-au fãcut cunoscute publicului prin presã,
Radio sau TVR Cluj-Napoca, sau prin revista „Renaºterea” a Arhiepiscopiei
Clujului.
În acelaºi timp a luat fiinþã Frãþia Ortodoxã Românã la Huedin341 (înfiinþatã
de preot Dorel Puºcaº), care a avut o activitate susþinutã în opera de caritate creºtinã.
5. Pe tãrâm ecumenic
Conºtient de misiunea încredinþatã, Arhiepiscopul Teofil Herineanu, pe

lângã îndeplinirea îndatoririi de pãstor sufletesc ºi a celei de cetãþean devotat
Patriei, a desfãºurat ºi o bogatã activitate ecumenistã. A cãutat sã-ºi ducã la
împlinire angajamentul fãcut în aceastã direcþie, cu prilejul înmânãrii cârjei de
341
Prot. Vasile Bancoº, Rapoartul Secþiei administrativ-bisericeºti pe anul 1992, Cluj-Napoca,
1992, p. 5.
106
vlãdicã al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului în 21 decembrie 1957; cu acea

ocazie a spus, între altele: „Ori de câte ori umbletele mele se vor întâlni
cu reprezentanþii celorlalte culte – mai numeroase în Transilvania decât
în restul þãrii – le voi întinde o mânã prieteneascã ºi caldã, bucuros de
împreunã lucrare, atât pe frontul luptei pentru pace ca ºi pe ogoarele
pe care se dezvoltã îmbelºugat viaþa… tuturor fiilor Patriei noastre
comune”. 342
Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumeniste (vizite
reciproce, întâlniri la diferite aniversãri sau evenimente de seamã din viaþa
celorlalte culte religioase,343 la Conferinþele teologice interconfesionale º.a.),
iar la Cluj-Napoca a întreþinut relaþii frãþeºti cu reprezentanþii Bisericilor izvorâte
din Reformã (calvinã, evanghelicã-luteranã ºi unitarianã), dar ºi cu cei ai Bisericii
Romano-Catolice din acelaºi municipiu; tuturor le-a întins „o mânã caldã” ºi
„lucrând în colaborare, în adevãrat spirit ecumenist”.
În acelaºi timp a primit la Centrul eparhial din Cluj numeroase personalitãþi
ale unor Biserici ºi Culte religioase din strãinãtate. Amintim în acest context
doar câteva vizite reprezentative.
De pildã, în 10 noiembrie 1962, Episcopul Teofil Herineanu a fost vizitat
de Pastorul dr. Franklin C. Fry, preºedintele Federaþiei Luterane Mondiale
(din SUA), Dr. W.A. Visser’t Hooft (pastor olandez), secretarul general al
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Arhiepiscopul grec Iacob Kukuzes, al
Americii de Nord ºi Sud, Episcopul dr. Emilian Timiadis, reprezentantul
Patriarhiei Ecumenice pe lângã Consiliul Ecumenic al Bisericilor – Geneva,
Episcopul reformat Alexandru Buthy din Oradea, însoþiþi de Mitropolitul dr.
Iustin Moisescu al Moldovei ºi Sucevei ºi Pr.prof. Vintilã Popescu (interpret).344
La 23 octombrie 1964, Episcopul Teofil Herineanu a primit o delegaþie a
Alianþei Mondiale a Bisericilor Reformate, alcãtuitã din: Episcopul reformat
Varga Imre din Cehoslovacia, vicepreºedintele Alianþei ºi Pastorul reformat
Marcel Pradervand, din Elveþia, secretarul general al aceleiaºi Alianþe.345
342
Alegerea, investirea ºi înscãunarea PS Teofil Herineanu..., p. 25-26.
343
I.[oan] Z.[ãgrean], Trecerea la cele veºnice a conducãtorului Bisericii Unitariene din România,
Episcopul Kiss Elek, în „Mitropolia Ardealului”, XVII (1972), nr.1-2, p.144-148; Idem, Noul Episcop
unitarian Dr. Kovacs Lajos, în „Mitropolia Ardealului”, XVII (1972), nr. 9-10, p. 823-824.
344
Prot. Onisie Morar, Vizita la Cluj a delegaþiei Consiliului Ecumenic al Bisericilor, în „Mitropolia
Ardealului”, VII (1962), nr. 9-12, p. 764-766.
345
I. Zãgrean, O manifestare ecumenistã la Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 9-10,
p. 714-715.
107
La invitaþia Patriarhului Justinian Marina, o delegaþie a Consiliului

Ecumenic al Bisericilor a vizitat Biserica noastrã în a doua parte a lunii martie
1964; delegaþia a fost alcãtuitã din: Pastorul dr. Lukas Vischer, secretar de
cercetãri al Comisiei „Credinþã ºi Constituþie” (Faith and Order) din Geneva,
Prof.dr. Kurt Stadler, de la Facultatea de Teologie Veche-Catolicã din Berna –
Elveþia, Prof.dr. André Benoit, de la Facultatea de Teologie Protestantã a
Universitãþii din Strasbourg – Franþa ºi Dr. Reinhardt Slencza din Heidelberg
(R.F.Germania); în ziua de 19 martie 1964, delegaþia pomenitã a vizitat pe
Episcopul Teofil; au fost de faþã, între alþii, Episcopii reformaþi: J. Nagy (de la
Cluj) ºi Alexandru Buthy (Oradea); Episcopul unitarian Elek Kiss (Cluj);
Episcopul evanghelic-luteran G. Argay (Cluj) ºi Canonicul romano-catolic B.
Bella (Cluj).346 În cuvântul sãu adresat oaspeþilor strãini, Episcopul Teofil
Herineanu a spus: „Sunt încredinþat cã munca Dumneavoastrã comunã cu
teologii ortodocºi ºi protestanþi din þara noastrã va fi rodnicã ºi folositoare
mãreþei cauze apropierii dintre Bisericile creºtine, va fi folositoare pentru
întãrirea conºtiinþei ecumenice în membrii tuturor confesiunilor ce
mãrturisesc pe Hristos ca Rãscumpãrãtorul ºi Mântuitorul lor”.347
Douã luni mai târziu (în 30 mai 1964), Episcopul Teofil Herineanu a
participat, alãturi de alþi reprezentanþi ai Bisericii noastre, la o întrunire
ecumenistã pentru pace, desfãºuratã în localul Institutului Teologic Protestant
de grad universitar din Cluj; în cadrul întâlnirii a fost dezbãtutã problema pãcii
pe baza textelor scripturistice, problema pãcii ºi ecumenismului, dar ºi a pãcii
în lumea contemporanã.348
În 28 octombrie 1964, Episcopul Teofil Herineanu a participat alãturi de
alþi reprezentanþi ai Bisericii noastre la sãrbãtorirea Eminenþei Sale, Episcopul
luteran dr. Friedrich Müler din Sibiu, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viaþã;
mai apoi, la decernarea titlului de Doctor honoris causa aceluiaºi episcop
luteran, de cãtre Institutul Teologic Protestant unic de grad universitar din Cluj.349
Tot la invitaþia Patriarhului Justinian Marina ne-au vizitat Biserica ºi þara
Pastorii Ad. Wischmann (R.F. Germania), membru în Prezidiul Conferinþei
346
Vizitã ecumenistã, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 3-5, p. 345-349.
347
Ibidem, p. 346.
348
M. ªesan, Întrunire ecumenistã pentru pace la Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr.
3-5, p. 365-366.
349
Sãrbãtorirea Eminenþei Sale Episcopului Evanghelic-luteran Friedrich Müller, în „Mitropolia
Ardealului”, IX (1964), nr. 9-10, p. 717-723.
108
Bisericilor Europene (Nyborg) ºi conducãtor al Relaþiilor externe a Bisericii

Evanghelice din Germania (E.K.D.) ºi Glen G. Williams, secretar general al
Conferinþei Bisericilor Europene – Geneva; la Cluj au vizitat (în 14 septembrie
1965), între alþii, ºi pe Episcopul Teofil Herineanu;350 au fost de faþã ºi
reprezentanþi ai Bisericilor evanghelice-luterane, reformate, unitariene ºi romano-
catolice. În cuvântul sãu, Episcopul Teofil a spus, între altele: „Distinºi oaspeþi
de peste hotare, pe Domniile Voastre vã socotim însufleþiþi de acest nobil ideal al
cunoaºterii sporite ºi al apropierii dintre naþiuni. Vã primim cu dragoste ca pe
niºte magi ai veacului nostru, cãlãuziþi de steaua umanismului cãtre o þintã sfântã,
aceea a salvãrii omenirii întregi de pericolul dezastrului totalitar.
Precum vedeþi, în cercul nostru de activitate mai restrâns, noi cei prezenþi ºi
împreunã cu slujitorii noºtri, deºi aparþinem la naþiuni ºi confesiuni diferite, ne
strãduim sã cultivãm între noi ºi între credincioºii noºtri relaþii de prietenie ºi
frãþietate. Afecþiunea ºi respectul reciproc le ridicãm la rangul de bunuri preþioase.
Ne zace tuturor la inimã înflorirea Patriei noastre, creºterea binelui obºtesc ºi
promovarea pãcii între noi ºi între toate popoarele. Pentru unirea tuturor ºi pentru
bunãstarea sfintelor biserici, ne rugãm lui Dumnezeu fãrã încetare”.351
În 29 ianuarie 1968, Mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului, însoþit de
Episcopul Teofil Herineanu, de vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului,
Traian Balaºcu, Pr.prof.dr. Isidor Todoran, Arhid.prof. Ioan Zãgrean ºi de membrii
permanenþei Consiliului eparhial Cluj au fãcut o vizitã la Institutul Teologic
Protestant unic de grad universitar din Cluj; au fost de faþã, între alþii: Eminenþa
Sa Nagy Iuliu, Eminenþa Sa Episcopul reformat dr. Kiss Elek, Episcopul
unitarian, Eminenþa Sa G. Argay, Episcopul evanghelic-luteran ºi Prof.dr. David
Iuliu (vicar reformat), rectorul institutului;352 în cadrul convorbirilor, rectorul
amintit l-a salutat pe Episcopul Teofil „cu prilejul împlinirii a 10 ani de pãstorire
la Cluj”, dorindu-i ca, asemenea «prea alesului Teofil» pomenit de Evanghelistul
Luca, care a dorit ca toate cele despre Hristos sã fie cercetate de Evanghelist cu
de-amãnuntul, spre a i le încredinþa lui, spre întemeinicire în credinþã, aºa ºi PS
Sa e un cercetãtor neobosit al Scripturii, cãruia nu numai Biblia îi este totdeauna
deschisã, ci ºi inima, iar în aceastã inimã încap ºi credincioºii altor confesiuni,
nu numai cei ortodocºi”.353
350
Oaspeþi ai Bisericii noastre, în „Mitropolia Ardealului”, X (1965), nr. 9-10, p. 751-759.
351
Ibidem, p. 758.
352
I. [oan] Z. [ãgrean], Vizita IPS Mitropolit Dr. Nicolae Mladin la Institutul Teologic Protestant
de grad universitar din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XIII (1968), nr.1-3, p. 205-210.
353
Ibidem, p. 207.
109
Episcopul Teofil Herineanu, alãturi de alþi delegaþi ai Bisericii noastre, a

participat la întrunirea pregãtitoare a delegaþilor bisericeºti din R.S.România
(din 21 martie 1968), þinutã la Institutul Teologic Protestant de grad universitar
din Cluj, în vederea participãrii la cea de-a treia Adunare generalã a Conferinþei
Creºtine pentru Pace de la Praga (programatã pentru 31 martie – 5 aprilie
1968);354 în cadrul întâlnirii, ierarhul pomenit „a subliniat necesitatea legãturii
între rugãciune ºi muncã, prin care se contribuie la crearea atmosferei prielnice
pãcii”.355
Între 25-29 iunie 1968 au avut loc, la Institutul Teologic Protestant de grad
Universitar din Cluj, lucrãrile sesiunii anuale a Comitetului executiv al Alianþei
Mondiale a Bisericilor Reformate; la aceste lucrãri au luat parte, între alþii: Prof.dr.
Wilhelm Niesel, preºedinte (Asociaþia Reformatã, Germania), Pastor dr. Marcel
Pradervand, secretar general ºi al ariei europene (Biserica Reformatã din Cantonul
de Vaud, Elveþia); vice-preºedinþi: D-na H. Howard Black (Biserica Presbiterianã
Unitã din SUA), Rev.dr. Egbert Emmen (Biserica Reformatã din Þãrile de Jos),
Rev.dr. Hector Harrison (Biserica Presbiterianã din Australia), Rev.dr. Stuart
Louden (Biserica din Scoþia), Episcop Emerich Varga (Biserica Reformatã din
Slovacia); membrii: D-ra Laura Luz ( Bacerra) (Biserica Unitã a lui Hristos din
Filipine), Episcop Tibor Bartha (Biserica Reformatã din Ungaria), Rev. Gonzalo
Castillo (Biserica Reformatã din Columbia), Rev.dr. Ben M. Herbster (Biserica
Unitã a lui Hristos, SUA), Past. J.R. Leutwyler (Federaþia Bisericilor Protestante
din Elveþia), Rev.dr. Ernest E. Long (Biserica Unitã din Canada), Rev. Jacques
Marchand (Biserica Reformatã din Franþa), Judecãtor N. A. Ollennu (Biserica
Presbiterianã din Ghana), Rev. Basoeki Probowinoto (Bisericile Creºtine
Javaneze); Preºedintele Departamentului Teologic ºi secretar al ariei nord-
americane, Rev.dr. James I. McCord (Biserica Presbiterianã Unitã din SUA),
Preºedinta Departamentului Acþiunea Femeilor, Dr. Wilhelmina Timmermans
(Biserica Reformatã din Þãrile de Jos), Preºedintele Departamentului Finanþe H.M.
Jackson (Biserica Presbiterianã din Canada), Preºedintele Departamentului
Cooperare ºi Mãrturisire Dr. Wiliam P. Thompson; personal administrativ: D-ra
Paulette Piguet, secretarã asistentã, Rev. Richmond Smith, secretar al
354
M. ªesan, Consfãtuire ecumenistã la Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XIII (1968), nr.1-3, p.
226-227.
355
Ibidem, p. 227.
110
Departamentului Teologie, D-ra Georgette Jayet, secretarã; delegaþi de la

organizaþii frãþeºti: Dr. Ashby E. Bladen, Dr. Norman Goodall, Rev.
Frederik H. Kaan (de la Consiliul Internaþional Congregaþional), Past. Albert
Greiner (de la Federaþia Mondialã Luteranã); oaspeþi observatori: Episcop Teofil
al Clujului, Prof.dr. Isidor Todoran (din Biserica Ortodoxã Românã), Episcop
György Argay (Biserica Evanghelicã-Luteranã), Episcop Julius Nagy, Episcop
Laszlo Papp ºi Gyula David – rector (Biserica Reformatã din România).356
În dupã-amiaza primei zile, Episcopul Teofil a oferit o recepþie în cinstea
participanþilor la sesiunea amintitã, la reºedinþa sa eparhialã; cu acest prilej,
Episcopul Teofil a abordat (în discuþii) teme legate de Istoria Bisericii noastre,
dar ºi problema bunelor relaþii existente între cultele din România.
Episcopul Teofil a luat parte la cea de-a 20-a aniversare a Institutului Teologic
Protestant unic de grad universitar din Cluj, din 28 noiembrie 1969; în cadrul
acestei aniversãri institutul pomenit a acordat titlul de Doctor honoris causa
Mitropolitului Nicolae Mladin al Ardealului;357 cu aceastã ocazie a luat cuvântul
ºi Episcopul Teofil, care a spus între altele: „Mã folosesc de acest prilej ca sã le
manifest cadrelor de la Institutul Protestant din Cluj admiraþia mea pentru felul
în care – dupã sugestiile domnilor episcopi prorectori – pun în aplicare povãþuirile
Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 10, 16 º. u). Îmi manifest cu sinceritate
recunoºtinþa pentru invitaþiile de a participa la toate evenimentele festive din
activitatea Institutului. Îmi manifest cu sinceritate recunoºtinþa pentru relaþiile
de colaborare ºi stimulare fructuoasã ale studenþilor protestanþi cu elevii
Seminarului nostru Teologic Ortodox din Cluj.
La aceastã aniversare a douãzeci de ani de activitate a Institutului Universitar
Teologic, felicit pe toþi prorectorii acestui aºezãmânt, doresc din inimã
profesorilor deplinã sãnãtate, noi puteri ºi muncã pentru a culege îmbelºugate
roade ecumeniste ºi cetãþeneºti în ogorul creºtinãtãþii ºi al Patriei noastre”.358
Cu ocazia festivitãþilor prilejuite de înãlþarea Eparhiei Clujului la rang de
Arhiepiscopie, desfãºurate în Catedrala episcopalã din Cluj (în 9 septembrie
356
I. [sidor]T. [odoran], De la Alianþa Mondialã a Bisericilor Reformate, în „Mitropolia Ardealului”,
XIII (1968), nr. 7-8, p. 585-591.
357
Aleasã sãrbãtorire ecumenistã. A 20-a aniversare a Institutului Teologic de grad universitar
Protestant Unic din Cluj. Decernarea titlului de Doctor honoris causa Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit
Dr. Nicoale Mladin al Ardealului ºi altor personalitãþi bisericeºti, în „Mitropolia Ardealului”, XIV
(1969), nr.11-12, p. 800-827.
358
Ibidem, p. 806.
111
1973), au participat, între alþii, ºi delegaþi ai Bisericilor istorice din Cluj ºi Sibiu,
ºi anume: Episcopul reformat Nagy Gyula, Episcopul evanghelic-luteran Albert
Klein (Sibiu), Episcopul Evanghelic Gyorgy Argay, prof. dr. Erdö János,
vicar unitarian din Cluj, Prot. Baráth Bela, prelat papal, reprezentantul Bisericii
romano-catolice din Cluj. În cuvântãrile lor au evidenþiat bunele relaþii pe care
reprezentanþii Bisericilor Protestante le-au avut de-a lungul timpului cu
Arhiepiscopul Teofil ºi, implicit, cu Biserica Ortodoxã Românã.359
De fiecare datã când a avut prilejul sã se întâlneascã cu conducãtorii celorlalte
culte, îndeosebi în cadrul Institutului Teologic Protestant unic de grad universitar
din Cluj-Napoca ºi-a spus cuvântul de prietenie ºi colaborare „pentru aºezarea
unui climat de pace ºi înþelegere cu toate cultele” din þara noastrã. Ca semn de
înaltã apreciere ºi preþuire a activitãþii ecumeniste, Institutul Teologic Protestant
unic de grad universitar din Cluj-Napoca i-a conferit Arhiepiscopului Teofil
Herineanu înaltul titlul de Doctor honoris causa, în data de 13 mai 1974.360
O altã vizitã de seamã a fost ce ai unor reprezentanþi ai Bisericii Evanghelice-
Luterane din R.F. Germania, din perioada 11-13 mai 1985; În acele zile
Arhiepiscopul Teofil Herineanu a fost vizitat de: Eminenþa Sa dr. Hans Joachim
Held, Episcop evanghelic-luteran, ºeful Departamentului de Relaþii Externe
Bisericeºti al Bisericii Evanghelice-Luterane din R.F. Germania (E.K.D.) ºi
preºedintele Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor – cu
sediul la Geneva, însoþit de: Prof.dr. Georg Kretschmar, Universitatea din
München, Prof.dr. Helmut Esser, Universitatea din Münster; Dr. Peter
Hauptman – directorul Institutului pentru Relaþii cu Bisericile Rãsãritene, Pr.dr.
Joachim Jeremias, Universitatea din München, Pastor Hedingsfeld ºi Pastor
Nikolaus Schwartz – consilier în Departamentul de Relaþii Externe al E.K.D.,
însoþiþi de Pr.dr. Viorel Ioniþã, asistent la Institutul Teologic Universitar din
Bucureºti (ca interpret). La dineul oferit de Arhiepiscopul Teofil în cinstea
oaspeþilor germani au mai luat parte: Eminenþa Sa Nagy Iuliu, Episcopul
reformat din Cluj-Napoca, Prof.dr. Péntek Arpad – rectorul Institutului Teologic
Protestant de grad universitar din Cluj-Napoca ºi Prof.dr. Lengyel Lorand –
reprezentant al Superintendenþei evanghelice-luterane din Cluj-Napoca.361
359
I. Zãgrean, Festivitãþile bisericeºti de la Cluj..., p. 915 ºi 929-930.
360
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Teofil Herineanu... la
80 de ani de viaþã ºi 40 de ani de arhierie..., p. 42.
361
Arhid. Iustin Tira, Vizita la Cluj-Napoca a Eminenþei Sale Dr. Hans Joachim Held, în „Mitropolia
Ardealului”, XXX (1985), nr. 5-6, p. 350-351.
112
În toamna aceluiaºi an (în 28 septembrie 1985), Arhiepiscopul Teofil a primit

vizita Dr. Emilio Castro, secretarul general al Consiliului Ecumenic al
Bisericilor.362 În cadrul discuþiilor a fost abordatã problema prezenþei Ortodoxiei
în acest mare organism bisericesc internaþional, dar ºi activitatea intensã a
reprezentanþilor Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor.
În cadrul întâlnirilor cu reprezentanþii altor Biserici ºi culte creºtine (din
þarã sau strãinãtate), Arhiepiscopul Teofil s-a dovedit a fi o gazdã ospitalierã.
Tuturor le-a dat pildã „cu cuvântul ºi cu fapta”, de un real ecumenism local ºi
internaþional, de înfrãþire sincerã a naþionalitãþilor conlocuitoare, dar ºi de
apropiere între creºtini ºi popoare.
Un moment de seamã din viaþa Arhiepiscopului Teofil Herineanu l-a
constituit aniversarea a trei decenii de activitate în fruntea Eparhiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului, organizatã în 3 decembrie 1987. La acest mare eveniment
au participat, pe lângã mari oameni de culturã sau reprezentanþi ai Bisericii
noastre363 ºi conducãtori ai celorlalte culte religioase din Cluj-Napoca, între
care pomenim pe: Eminenþa Sa Episcopul Nagy Gyula, al Episcopiei Reformate
din Cluj-Napoca, Eminenþa Sa Episcopul Kovacs Lajos al Episcopiei Unitariene
din Cluj-Napoca, Eminenþa Sa Episcopul Szedressy Paul al Episcopiei
Evanghelice S. P. din Cluj-Napoca, Monseniorul Jakab Gabor, Protopopul
romano-catolic din Cluj-Napoca ºi Prof.dr. Pêntek Arpad, rectorul Institutului
Teologic Protestant de grad universitar din Cluj-Napoca.
În cuvântul lor de salut, reprezentanþii cultelor religioase amintite ºi-au
exprimat bucuria cã au avut în Arhiepiscopul Teofil un om de dialog, un apropiat
sincer, deschis ecumenismului local, un tâlcuitor de seamã al Sfintei Scripturi.
Arhiepiscopul Teofil le-a mulþumit, apoi, reprezentanþilor cultelor religioase,
prezenþi la acest moment aniversar ºi mai ales pentru faptul cã Institutul Teologic
Protestant unic de grad universitar din Cluj-Napoca i-a decernat în 1974 înaltul
titlu academic de Doctor honoris causa.
362
Diac. Aurel Jivi, Vizita Domnului Dr. Emilio Castro, Secretarul General al Consiliului Ecumenic
al Bisericilor, în „Mitropolia Ardealului”, XXX (1985), nr. 9-10, p. 624.
363
Din partea Bisericii noastre au fost de faþã: Episcopul Emilian Birdaº al Alba Iuliei, Episcopul
Dr. Vasile Coman al Oradiei, PS Episcop-vicar Justinian Chira Maramureºanul, Pr. Prof. Dumitru
Abrudan, prorectorul Institutului Teologic Universitar din Sibiu, membrii Permanenþei Consiliului
Eparhial, profesorii Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, protopopii din eparhie, stareþi,
preoþi din municipiul Cluj-Napoca, invitaþi de frunte, între care pomenim pe: Prof. univ. Dr. ªtefan
Pascu, directorul Institutului de Istorie ºi Arheologie din Cluj-Napoca ºi Prof. Univ. Dr. Criºan
Mircioiu, din Cluj-Napoca º. a.
113
Doi ani mai târziu (în 12 noiembrie 1989), cu ocazia împlinirii a 80 de ani de
viaþã ºi 40 de ani de arhierie, au participat ºi câþiva reprezentanþi ai cultelor
religioase din Cluj-Napoca ºi anume: Episcopul evanghelic-luteran Szedressy
Paul, vicarul episcopiei unitariene, Erdö Janos, Monseniorul Tziryak Arpad,
protopop romano-catolic ºi Péntek Arpad, rectorul Institutului Teologic
Protestant unic de grad universitar. În cuvântãrile lor au accentuat, de asemenea,
bunele relaþii existente între Biseicile ºi Cultele religioase din România, la care
ºi-a adus un aport de seamã ºi Arhiepiscopul Teofil.
Dacã dupã 1989 relaþiile dintre Arhiepiscopul Teofil ºi reprezentanþii
Bisericilor Protestante au rãmas aceleaºi ca ºi în perioada comunistã (de
colaborare ºi bunã înþelegere), în schimb, dupã reînvierea Bisericii Greco-
Catolice, contactele cu reprezentanþii ei au fost destul de tensionate. Cu toate cã
Arhiepiscopul Teofil a venit cu câteva propuneri concrete în ceea ce priveºte
lãcaºurile de cult, între care, slujirea alternativã, partea greco-catolicã n-a
acceptat sugestia arhiepiscopului nostru, mergând pe aceeaºi formulã „restitutio
in integrum”.
Pe plan extern, Arhiepiscopul Teofil a fãcut parte din anumite delegaþii ale
Bisericii Ortodoxe Române, care au vizitat alte Biserici Ortodoxe surori (în
URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte).364
364
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Teofil Herineanu... la 80
de ani de viaþã ºi 40 de ani de arhierie..., p. 42.
114
Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte,

Arhiepiscop ºi Mitropolit,
BARTOLOMEU ANANIA
a. Viaþa
Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Bartolomeu365 a vãzut

lumina zilei la 18 martie 1921, în familia credincioºilor
ortodocºi Vasile Anania ºi Ana (fiica preotului Ion
Mãrgãritãrescu), în comuna Glãvile, jud. Vâlcea, la
botez primind numele de Valeriu366.
A urmat ºcoala primarã în localitatea natalã, Seminarul „Central” din
Bucureºti (1933-1941), apoi Liceele „Dimitrie Cantemir” ºi „Mihai Viteazul”
din Bucureºti, cu bacalaureat, în anul 1943, Facultatea de Medicinã ºi
Conservatorul de Muzicã din Cluj (1944-1946, neterminate), Facultatea de
Teologie din Bucureºti, Academiile Teologice din Cluj ºi Sibiu (licenþiat la Sibiu
în 1948).
365
Romanian Orthodox Curch, VII (1977), nr.1, p. 60-61; Studii Teologice XXXIV (1982), nr.1-2,
p.104-105; Marian Popa, Dicþionar de literaturã românã contemporanã, ed. a II-a, revizuitã ºi adãugitã,
Bucureºti, 1977, p. 21-22; Dicþionar cronologic, literatura românã, Bucureºti, 1979; Bio-bibliografie,
în Greul pãmântului, vol. II, p. 289-292 (cu referinþe la opera sa); „Renaºterea”, IV (1993), nr.1-3, p.1-
8; Dicþionar enciclopedic A-C, vol. I, Bucureºti, 1993, p. 69; Marian Papahagi, Mircea Zaciu, Aurel
Sasu, Dicþionarul scriitorilor români A-C, vol. I, Bucureºþi, 1995, p. 64-65; Preot Prof. univ. Dr.
Mircea Pãcurariu, Dicþionarul teologilor români, Bucureºti, 1996, p.15-16; Arhid. V. Nemeº, Înalt
Prea Sfinþitul Arhiepiscop Bartlomeu Anania al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului
ºi Clujului. Fiºã biograficã, Cluj-Napoca, 1998, 3 p. ; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Catedrala…, p.
97-99; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului ºi
Clujului, Cluj-Napoca, Edit. Arhidiecezana, 1998, p. 97-99; Idem, Ortodoxia clujeanã între 1940-
1999 – realizãri importante –, în vol. „80 de ani de administraþie româneascã la Cluj-Napoca”, vol. II,
Cluj-Napoca, 1999, p. 262; Idem, Scurt istoric al Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului ºi
Clujului, Cluj-Napoca, Edit. Renaºterea, 2001, p. 111-146; Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul
Teologilor..., Ed. a II-a, p. 15-17; Marius Dan Drãgoi, Bibliografia Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu
Anania, (lucrare în manuscris), Cluj-Napoca, 2004, 5 p.
366
Arhid. Lect. Dr. ªtefan Iloaie, Bartolomeu Valeriu Anania. Cronologie (în manuscris),
Cluj-Napoca, 2004, 7 p.; Alexandru Moraru, Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. Bio-bibliografii
selective, Alba-Iulia, Editura „Reîntregirea”, 2005, p.72-77.
115
În luna iunie 1946, pe când era student la Cluj ºi preºedinte al Centrului

studenþesc „Petru Maior”, a condus greva studenþeascã antirevizionistã ºi
anticomunistã, dupã care a urmat un ºir lung de arestãri ºi expulzãri.
În 2 februarie 1942 a fost tuns în monahism la Mãnãstirea „Antim” din
Bucureºti, când a primit numele de cãlugãrie Bartolomeu.
O lunã mai târziu (15 martie 1942) a fost hirotonit ierodiacon, funcþionând
în aceastã calitate la Mãnãstirile Polovragi ºi Baia de Arieº (1943-1947), apoi
stareþ la Mãnãstirea Topliþa (1947), intendent al Palatului patriarhal (1948-1949),
inspector patriarhal pentru învãþãmântul bisericesc (1949-1950), asistent la
catedra de Istorie bisericeascã universalã la Institutul Teologic Universitar din
Bucureºti (1950-1951), decan al Centrului de Îndrumare misionarã ºi socialã a
clerului, la Curtea de Argeº (1951-1952).
Sub regimul comunist a efectuat ºase ani de detenþie (1958-1964).
Între anii 1965-1976 a îndeplinit mai multe funcþii în cadrul Arhiepiscopiei
Misionare Ortodoxe Române din America ºi Canada: secretar eparhial, consilier
cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director la serviciul
„Publicaþii”, redactor al Almanahului Credinþa, reprezentant al relaþiilor
interbisericeºti; în aceeaºi perioadã a fost membru a douã Comisii ale Conferinþei
Permanente a Episcopilor Ortodocºi din cele douã Americi (Comisia Ecumenicã
ºi Comisia de Studii ºi Proiecte).
În anul 1967 a fost hirotonit întru ieromonah de cãtre Episcopul Victorin al
Americii, acordându-i-se, din partea Sfântului Sinod - Bucureºti, rangul de
arhimandrit.
A þinut conferinþe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu; a fãcut parte din
mai multe delegaþii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare: Egipt, Etiopia
ºi India (1969).
Reîntors în þarã, a fost directorul Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române (1976-1982).
În anul 1982 s-a retras la Mãnãstirea Vãratec, unde a început sã lucreze la
revizuirea traducerii în limba românã a Sfintei Scripturi.
În ziua de 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ºi
Clujului, iar în 7 februarie 1993, hirotonit arhiereu ºi instalat în Catedrala
arhiepiscopalã din Cluj-Napoca. În calitate de Arhiepiscop al Clujului, „va urmãri
ºi va lupta pentru dinamizarea activitãþii pastorale a clerului ºi pentru
diversificarea ei în funcþie de cerinþele actuale ale societãþii, pentru implicarea
Bisericii în acþiunile de asistenþã socialã organizate, pentru refacerea legãturilor
dintre Bisericã ºi Culturã, pentru îndrumarea expresã a tineretului – de la amvon
116
ºi prin diverse întâlniri –, pentru dezvoltarea relaþiilor ecumenice practice prin

pãstrarea identitãþii proprii”.367
În decursul vremii a publicat câteva sute de lucrãri literare ºi teologice,
studii, articole, predici, note, comentarii, în revistele noastre bisericeºti din þarã
ºi strãinãtate, între care amintim: Biserica Ortodoxã Românã, Studii Teologice,
Mitropolia Olteniei, Craiova, Glasul Bisericii, Telegraful Român, Sibiu,
almanahul ºi revista Credinþa, Detroit, Renaºterea, Cluj-Napoca, Vestitorul
Ortodoxiei, Bucureºti, Deisis, Regensburg, Candela Moldovei, Iaºi; debuteazã,
publicistic, cu articolul Camaradul Anton, în revista Vremea; mai târziu, va
colabora ºi la alte multe reviste de culturã: Dacia rediviva, Convorbiri literare,
Gazeta literarã, Gândirea, Tribuna, Amfiteatru, Caiete critice, Ateneu, Albina,
Luceafãrul, Magazin istoric, Destin, Madrid, Revista de istorie ºi teorie literarã,
Vatra, Steaua, Scara º.a.
În cursul vieþii s-a remarcat prin opere fundamentale literare ºi teologice,
precum: Mioriþa, poem dramatic (Bucureºti, Editura Pentru Literaturã, 1966),
Ed. a IV-a, cu o predoslovie de Tudor Arghezi ºi postfaþã de Liviu Petrescu (Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1999); Meºterul Manole, poem dramatic (Bucureºti, Editura
Pentru Literaturã, 1968); Du-te vreme, vino vreme!, poem dramatic (Bucureºti,
Editura Tineretului, 1969); Pãhãrelul cu nectar, fantezie dramaticã în versuri,
pentru copii (Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1969); Geneze, versuri (Bucureºti,
Editura Cartea Româneascã, 1971); Steaua Zimbrului, poem dramatic (Bucureºti,
Editura Eminescu, 1971); Poeme cu mãºti, teatru, ediþie definitivã, ce include:
Du-te vreme, vino vreme!, Mioriþa, Steaua Zimbrului ºi Meºterul Manole
(Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1972); File de acatist, versuri, Colecþia
„Caietelor noi”, Ed. I (Detroit, 1976), Ed. a II-a (Bucureºti, Editura Institutului
Biblic ºi de Misiune al BOR, 1981) ºi Ed. a III-a (Cluj-Napoca, Editura
Arhidiecezana, 1996); Istorii agrippine, versuri (Bucureºti, Editura Cartea
Româneascã, 1976); Strãinii din Kipukua, roman (Bucureºti, Editura Cartea
Româneascã, 1979); Greul pãmântului, 2 vol., Seria „Teatru comentat” (Bucureºti,
Editura Eminescu, 1982) - sunt incluse: Mioriþa, Meºterul Manole, Steaua
Zimbrului, Du-te vreme, vino vreme! ºi Greul pãmântului; Rotonda plopilor aprinºi,
memorii, Ed. I (Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1983), Ed. a II-a (Bucureºti,
Editura Florile dalbe, 1995); Anamneze, versuri (Bucureºti, Editura Eminescu,
1984); Cerurile Oltului, eseuri, Ed. I (Râmnicu-Vâlcea, Editura Episcopiei
Râmnicului ºi Argeºului, 1990), Ed. a II-a (Bucureºti, Editura Pro, 1998); Amintirile
367
Ibidem, p. 6.
117
peregrinului apter, nuvele ºi povestiri, Ed. I (Bucureºti, Editura Cartea

Româneascã, 1991), Ed. a II-a (Piteºti, Editura Paralela 45, 2000); Pro memoria.
Acþiunea catolicismului în România interbelicã, studii istorice (Bucureºti, Editura
Institutului Biblic ºi de Misiune al BOR, 1992); Imn Eminescului (Bucureºti,
Editura Cartea Româneascã, 1992); Din spumele mãrii. Pagini de religie ºi culturã
(Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995, sub îngrijirea ºi cu postfaþa lui Sandu Frunzã);
Pledoarie pentru Biserica neamului (Craiova, Editura Omniscop, 1995, ediþie
îngrijitã ºi postfaþatã de Sandu Frunzã); Clujul universitar al generaþiei 1946 în
memoriile lui Valeriu Anania (Cluj-Napoca, Editura Arhidiecezana, 1996); Poeme
alese (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1998, cu o prefaþã de Liviu Petrescu); Atitudini
(Cluj-Napoca, Editura Arhidiecezana, 1999); De dincolo de ape. Pagini de jurnal
ºi alte texte (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000); la 18 martie, „la împlinirea a 80
de ani, s-a tipãrit volumul omagial Logos – ediþie îngrijitã de arhid. ªefan Iloaie –
, prin imprimarea CD-Rom-ului Arhiepiscopul – realizator: Radu Preda – ºi prin
susþinerea unui spectacol aniversar pe scena Teatrului Naþional din Cluj-Napoca”368;
Hoþul de mãrgãritare, Ed. I (Cluj-Napoca, Casa de Editurã Dokia, 1993); Ed. a
II-a (Cluj-Napoca, Editura Renaºterea, 2001); volumul Bartolomeu Valeriu Anania.
In honorem (Cluj-Napoca, Ed. Renaºterea, 2001); Introducere în citirea Sfintei
Scripturi (Cluj-Napoca, Ed. Renaºterea, 2001); Apa cea vie a Ortodoxiei (Cluj-
Napoca, Editura Renaºterea, 2002); cuprinde cuvântãri, articole ºi pastorale ale ÎPS
Arhiepiscop Bartolomeu din perioada 1993-2001, ediþie îngrijitã de Nicoleta Pãlimaru
ºi Maria Elena Ganciu; Icoana patriei Vâlcene (Râmnicu-Vâlcea, Editura Almarom,
2002); Cerurile Oltului a fost publicatã în Germania sub titlul Bilder vom Reich
Gottes Ikonen und Fresken rümänischer Klöster (Editura Sternberg, 2002); Atelier
biblic. Caiete de lucru (Cluj-Napoca, Editura Renaºterea, 2003), în care se prezintã
„munca de analizã ºi comparare” la Noul Testament a diferitelor variante de text, din
care a rezultat o versiune publicatã în Biblia jubiliarã; „cele mai importante puncte
de vedere referitoare la ultima ediþie din Sfânta Scripturã sunt cuprinse în volumul
Primele mãrturii despre Biblia jubiliarã 2001, versiunea Arhiepiscopului Bartolomeu
Valeriu Anania, ediþie îngrijitã de arhid. ªtefan Iloaie, Editura Renaºterea, Cluj-
Napoca”369, în anul 2003; totodatã „poetul Mircea Petean ºi Editura Limes din Cluj-
Napoca iniþiazã proiectul de publicare a integralei literare Valeriu Anania; apare
volumul întâi din Opera Literarã: Strãinii din Kipukua, cu o prefaþã de Aurel Sasu”370;
368
Ibidem, p. 7.
369
Ibidem, p. 7.
370
Ibidem, p. 6.
118
a apãrut, între altele, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul în diortosirea
ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu (Cluj-Napoca, 2004); Amintirile peregrinului Apter,
cu prefaþa scriitorului Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2005; Cartea deschisã a
Împãrãþiei. O însoþirea liturgicã pentru preoþi ºi mireni, Editura Institutului Biblic
ºi de Misiune al BOR, 2005; Apa cea vie a Ortodoxiei, Editura Renaºterea, Cluj-
Napoca, 2005; Pro memoria. Acþiunea catolicismului în România interbelicã,
Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2005; Volumul trei din Opera Literarã, Rotonda
plopilor aprinºi, cu prefaþa lui D.C. Mihãilescu, Cluj-Napoca, 2005; la împlinirea
vârstei de 85 de ani apare volumul: Sub drapelul Bisericii. Arhiepiscopia Clujului
sub IPS Arhiepiscop Bartolomeu, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2006 (sub
coordonarea Pr. Consilier ªtefan Iloaie); volumul: Sfintele Evanghelii dupã Matei,
Marcu, Luca ºi Ioan, versiune diortositã, redactatã ºi adnotatã de Bartolomeu
Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, Editura Renaºterea, Cluj-
Napoca, 2006.
Vreme de unsprezece ani a lucrat la revizuirea ºi diortosirea Sfintei Scripturi,
rod al muncii sale fiind: Noul Testament. Versiune revizuitã, redactatã ºi comentatã
de Bartolomeu Valeriu Anania (Bucureºti, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, 1993); apare ediþia a doua a Noului Testament. Versiune
revizuitã, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Bucureºti, Editura
Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995); Cartea lui
Iov. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu
Valeriu Anania (Bucureºti, Editura Anastasia, 1996); apare Pentateuhul sau Cele
cinci cãrþi ale lui Moise. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã
de Bartolomeu Valeriu Anania (Bucureºti, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, 1997); Cartea Psalmilor sau Psaltirea profetului ºi
regelui David. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de
Bartolomeu Valeriu Anania (Cluj-Napoca, Editura Arhidiecezana, 1998); Editura
Kálvin János a Bisericii Reformate din Ungaria a publicat în ediþie bilingvã româno-
maghiarã Noul Testament varianta Bartolomeu Valeriu Anania (1998); Cântarea
Cântãrilor. Versiune revizuitã, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania
(Bucureºti, Editura Anastasia, 1998); Cartea Profetului Isaia. Versiune revizuitã
dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Bucureºti,
Editura Anastasia, 1999); Cartea Profetului Ieremia. Versiune revizuitã dupã
Septuaginta, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Bucureºti, Editura
Anastasia, 1999); este publicat volumul Poezia Vechiului Testament: Cartea lui Iov,
Psaltirea, Proverbele lui Solomon, Ecclesiastul, Cântarea Cântãrilor, Plângerile
119
lui Ieremia. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de

Bartolomeu Valeriu Anania (Bucureºti, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 2000); Cartea Profetului Iezechiel. Versiune revizuitã
dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Bucureºti,
Editura Anastasia, 2000); Cartea Profetului Daniel ºi ale celor doisprezece profeþi
mici. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu
Valeriu Anania (Bucureºti, Editura Anastasia, 2000); apare Apocalipsa Sfântului
Ioan. Traducere, introducere ºi note de Bartolomeu Valeriu Anania (Cluj-Napoca,
Editura Paralela 45, cu ilustraþii de Albrecht Dürer, 2001).
La începutul mileniului trei (în 2001) „este publicatã Biblia sau Sfânta Scripturã,
ediþie jubiliarã a Sfântului Sinod, versiune diortositã dupã Septuaginta, redactatã ºi
adnotatã de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe
numeroase alte osteneli. Lucrarea, tipãritã deja în mai multe tiraje, se bucurã de un
interes cu totul deosebit din partea specialiºtilor, dar nu mai puþin din partea
credincioºilor, pentru noutatea de ordin teologic ºi filologic pe care o aduce faþã de
variantele româneºti precedente, pentru aºezarea textului într-o limbã românã actualã
ºi mai ales pentru utilitatea celor peste 8.000 de note subsidiare menite sã-i ofere
cititorului cãi de acces spre adevãrul textului; în spaþiul Ortodoxiei româneºti, Ediþia
jubiliarã a Bibliei este prima versiune adnotatã. Activitatea de revizuire depusã de
Arhiepiscopul Bartolomeu este evaluatã de cãtre specialiºti în întâlnirile ocazionate
de prezentarea lucrãrii cãtre publicul din Bucureºti – la Patriarhie ºi Academia Românã
–, la Râmnicu-Vâlcea, Bistriþa, Oradea, Cluj-Napoca ºi la Craiova, în 2003”.
Totodatã, a apãrut Ediþia jubiliarã a Sfintei Scripturi în format informatizat,
pe CD-rom, cu sprijinul tehnic al Institutului de Tehnicã de Calcul din Bucureºti.
Pentru activitate bogatã în slujba Bisericii ºi a Neamului a fost distins cu: Crucea
Patriarhalã-Bucureºti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului,
Ordinul „Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel” al Patriarhiei Antiohiei; Membru al Uniunii
Scriitorilor din România; premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România,
pentru opera Greul Pãmântului; Preºedinte de onoare al Fundaþiei „Sf. Antim
Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea; Membru de onoare al Universitãþii de Medicinã ºi
Farmacie „Iuliu Haþieganu” din Cluj-Napoca; preºedinte de onoare al Fundaþiei „N.
Steinhardt”; Diploma ºi medalia Academiei de Artã, Culturã ºi Istorie din Brazilia;
„Cetãþean de onoare” al Municipiului Cluj-Napoca, Bistriþa, Râmnicu-Vâlcea,
Glãvile (Vâlcea) º.a.; senator de onoare ºi membru al Marelui Senat al Universitãþii
„Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca; Premiul pentru Opera omnia al Uniunii Scriitorilor,
Filiala Cluj; Premiul „Cartea Anului” pentru volumul Din spumele mãrii la Salonul
120
Naþional de Carte din Cluj-Napoca; Marele premiu pentru poezie al Festivalului

Internaþional de Poezie „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca; medalia jubiliarã „Mihai
Eminescu” ºi Ordinul Naþional pentru Merit în Gradul de Mare Cruce de la Preºedinþia
României; Doctor Honoris Causa al Universitãþilor: „Babeº-Bolyai” din Cluj-
Napoca, precum ºi ale celor din Oradea ºi Craiova º.a.
În cursul timpului, a avut ca mentori ºi colaboratori personalitãþi bisericeºti
ºi culturale româneºti, precum: Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul
Firmilian al Olteniei, Arhiepiscopul Victorin Ursache, Prof. Anton Holban, Pr.
Prof. Florea Mureºanu, Prof. Dr. Teodor M. Popescu, Lucian Blaga, Tudor
Arghezi, Victor Papilian, Gala Galaction, Ion Luca, Vasile Voiculescu º.a.
În urma înfiinþãrii Mitropoliei Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului,
IPSSa a fost instalat ca mitropolit al acesteia în 25 martie 2006371.
Personalitate complexã: teolog, dramaturg, poet, scriitor, traducãtor, orator
de seamã, Înalt Prea Sfinþia Sa se înscrie în galeria marilor ierarhi ai Bisericii
Ortodoxe Române.
b. Înfãptuirile
Încã de la înãlþarea sa în scaunul Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,

Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Bartolomeu s-a implicat în toate
sectoarele vieþii bisericeºti, impulsionând activitatea acestora. Astfel cã, în
decursul celor aproape opt ani de arhierie, viaþa bisericeascã din Arhiepiscopia
noastrã a cunoscut o dinamicã deosebitã, concretizatã în sectoarele sale, dupã
cum urmeazã:
În decursul anilor s-a vãzut „experienþa mâinii de pe cârmã ºi prospeþimea

sufletului care o conduce”,372 calitãþi ce au dus la înfãptuiri alese în Eparhie
(sector condus de pr. Vasile Bancoº).
371
Mitropolia Clujului, Alba-Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului. Dosar documentar, Cluj-Napoca,
Editura Renaºterea, 2006.
372
Pr. Vasile Bancoº, Raportul Secþiei administrativ-bisericeºti pe anul 1993, Cluj-Napoca, 1993,
p. 4.
121
De pildã, Sfintele Slujbe au fost sãvârºite de cãtre ierarhi ºi de ceilalþi clerici cu

multã pietate, în duminicile ºi sãrbãtorile de peste an, iar în unele lãcaºuri de cult ºi
în zilele de peste sãptãmânã; de asemenea, au fost sãvârºite binecuvântãri de
monumente, troiþe, temelii de bisericã, slujbe de pomenire ale eroilor neamului º.a.
În primul an de arhierie (1993), numãrul protopopiatelor a rãmas acelaºi din 1990
încoace: Cluj,373 Dej,374 Huedin,375 Turda,376 Bistriþa,377 ºi Nãsãud,378; cât priveºte
mãnãstirile ºi schiturile ele au sporit de la ºapte la opt, prin înfiinþarea Mãnãstirii de la
Rebra-Parva,379 cu hramul „Sf. Ap. Petru ºi Pavel”, protopopiatul Nãsãud.
În ceea ce priveºte pregãtirea clerului din Eparhie, din cei 454 de preoþi 4
erau cu doctoratul sau cu examenul de admisibilitate, 301 licenþiaþi, 145 cu
studii medii ºi 4 cu studii incomplete.380
În afarã de acestea Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Bartolomeu ºi Prea Sfinþitul
Pãrinte Episcop vicar Irineu au fãcut numeroase vizite canonice, sfinþiri ºi
resfinþiri de lãcaºuri de cult, au sãvârºit hirotoniri, au prezidat conferinþe preoþeºti,
au vizitat ºcolile teologice º.a.381
Din anul 1994, numãrul parohiilor ºi al posturilor de preoþi ºi diaconi a
crescut în mod simþitor, în toate protopopiatele: Cluj,382 Dej,383 Huedin,384
Turda,385 Bistriþa 386 ºi Nãsãud,387 majoritatea filiilor fiind transformate în
parohii, în acelaºi timp au fost reactivate sau înfiinþate un numãr de 6 mãnãstiri,388
373
cu 83 parohii, 21 filii, 102 posturi de preoþi cu normã întreagã, 4 posturi prin plata cu ora, 3
posturi de preoþi de caritate pentru spitalele din municipiul Cluj-Napoca, 4 posturi de diaconi.
374
cu 80 de parohii cu 49 filii, 79 posturi de preot, 1 post plãtit cu ora.
375
cu 52 parohii, cu 34 filii, 46 posturi de preot, 1 post plãtit cu ora.
376
cu 59 parohii, 27 filii, 56 posturi de preot, 1 post plãtit cu ora.
377
378
379
Pr. Vasile Bancoº, Raportul … 1993…, p. 3.
380
Ibidem, p. 2.
381
Ibidem, p. 5.
382
creºte la 95 parohii, 6 filii cu 97 posturi de preot, 12 parohii vacante, 6 posturi plãtite cu ora, 2
posturi de diacon, 1 post de diacon vacant.
383
creºte la 86 parohii ºi 40 filii cu 80 posturi de preot ºi 9 vacante, 1 post 1/2 normã, 1 post
pentru asistenþã religioasã – penitenciarul din Gherla.
384
creºte la 82 parohii ºi 10 filii, cu 45 posturi de preot ºi 36 vacante, 1 post 1/2 normã.
385
scade la 68 de parohii ºi 20 filii cu 55 posturi de preot ºi 12 posturi vacante, 1 post 1/2 normã.
386
creºte la 121 de parohii cu 82 posturi de preot ºi 38 vacante, 1 post 1/2 normã.
387
creºte la 104 parohii ºi 12 filii cu 83 posturi de preot ºi 19 vacante, 1 post 1/2 normã.
388
„Naºterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele, Prot. Bistriþa, pentru cãlugãri; „Sfânta
Treime” de la Soporul de Câmpie, Prot. Turda, pentru cãlugãri; „Naºterea Maicii Domnului” de la
Ciucea, Prot. Huedin, pentru cãlugãriþe; „Izvorul Tãmãduirii” de la Salva, Prot. Nãsãud, pentru
cãlugãriþe; „Acoperãmântul Maicii Domnului” de la Floreºti-Tãuþi, Prot. Cluj, pentru cãlugãriþe ºi
122
astfel cã, numãrul mãnãstirilor ºi schiturilor a sporit la cifra de 14.389 An de an a

crescut ºi numãrul vizitelor canonice, a sfinþirilor sau resfinþirilor de lãcaºuri de
cult, a punerii pietrei de temelie pentru noi biserici ºi mãnãstiri, sfinþiri de troiþe
sau monumente, sãrbãtori naþionale, parastase pentru eroii neamului º.a.; din cei
480 de clerici, 12 au fost absolvenþi ai cursurilor de doctorat sau doctori în Teologie,
305 – licenþiaþi ºi numai 6 cu studii incomplete;390 au fost înfiinþate multe posturi
de cântãreþi ºi îngrijitori, clopotari º.a.
În cursul anului 1995 faþã de anul precedent se constatã atât creºteri, cât ºi
descreºteri în ce priveºte numãrul parohiilor ºi filiilor din cele ºase protopopiate:
Cluj,391 Dej,392 Huedin,393 Turda,394 Bistriþa 395 ºi Nãsãud;396 numãrul mãnãstirilor
ºi a schiturilor a sporit la 16, prin înfiinþarea a încã douã: „Sf.Ioan Iacob Hozevitul”
de la Piatra Craiului, Prot.Huedin ºi „Înãlþarea Domnului” de la Muntele Rece,
Prot.Huedin; numãrul monahilor ºi monahiilor fiind de 142 în Eparhie397; din cei
464 preoþi, 5 doctori în Teologie, 320 cu studii superioare, 140 cu studii medii, 2
cu Seminarul Teologic special din Curtea de Argeº ºi 3 cu studii incomplete.398
Eparhia Clujului a avut aceeaºi structurã administrativ-bisericeascã ºi în
anul 1996 (patru protopopiate în judeþul Cluj ºi douã în judeþul Bistriþa-Nãsãud),
cu un total de 451 de parohii ocupate ºi cu 110 parohii vacante, la care se mai
adaugã 71 de filii, care n-au putut fi transformate în parohii, datoritã numãrului
mic de credincioºi;399 în ce priveºte mãnãstirile, amintim cã „din zelul fãrã egal
„Buna Vestire” de la Sângeorz-Bãi, Prot. Nãsãud, pentru cãlugãriþe. – Cf. Pr. Vasile Bancoº, Raportul
Secþiei Administrativ-bisericeºti pe anul 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 3.
389
Celelalte mãnãstiri ºi schituri pânã la cifra de 14 sunt: „Adormirea Maicii Domnului”, Nicula,
Prot. Dej, „Înãlþarea Sf. Cruci” – Cãºiel, Prot. Dej, pentru cãlugãriþe; „Sf. Ev. Luca”, Dobric, Prot.
Nãsãud, pentru cãlugãriþe; „Sf. Troiþã”, Feleac, Prot. Cluj, pentru cãlugãri; „Sf. Ilie”, Nuºeni, Prot.
Nãsãud, pentru cãlugãri; „Sf. Cruce”, Bãiºoara, Prot. Turda, pentru cãlugãri (schit); „Schimbarea la
Faþã”, Ilva Mare, Prot. Nãsãud, pentru cãlugãri (schit) – Cf. Pr. Vasile Bancoº, Raport … 1994 …,
anexa 3.
390
Cf. Pr. Vasile Bancoº, Raportul … 1994 …, p. 3.
391
avea 94 parohii ºi 9 filii, cu 99 posturi de preot, 16 vacante, 3 cu 1/2 normã, 1 post onorific.
392
avea 109 parohii ºi 16 filii cu 83 posturi de preot, 1 post 1/2 normã, 30 posturi vacante.
393
avea 81 parohii ºi 3 filii, cu 52 posturi de preot, 29 vacante.
394
avea 67 parohii ºi 19 filii,cu 59 posturi de preot ºi 8 vacante.
395
avea 104 parohii ºi 18 filii, cu 84 posturi de preot ºi 20 vacante, 1 post de diacon.
396
avea 104 parohii ºi 9 filii, cu 87 posturi de preot ºi 19 vacante.
397
Pr. Vasile Bancoº, Raportul activitãþii Sectorului Administrativ-bisericesc pe anul 1995, Cluj-
Napoca, 1996, p. 4 ºi anexa nr.1.
398
Ibidem, p. 4.
399
Pr. Vasile Bancoº, Raport asupra activitãþii Sectorului Administrativ-bisericesc pe anul 1996,
Cluj-Napoca, 1997, p.1.
123
al credincioºilor din Þara Nãsãudului”400 a mai apãrut o mãnãstire lângã comuna

Bichigiu, cu hramul „Sf.Ioan Valahul”, pentru care s-a cerut apoi aprobare din
partea Sf.Sinod; referindu-ne la clerul din Eparhie, în acest an erau 475 de
preoþi activi, dintre care 323 cu studii superioare, trei diaconi de enorie, tot cu
studii superioare, 149 cu studii medii, iar 3 cu studii incomplete.401
În urma propunerii Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu, Adunarea
Eparhialã a Vadului, Feleacului ºi Clujului a aprobat reînfiinþarea Protopopiatului
Gherla, care a început sã funcþioneze efectiv de la 1 iulie 1997, ca protopop al
acestuia fiind ales pãrintele Ioan Moraru;402 în urma acestei reînfiinþãri, Eparhia
Clujului avea 7 protopopiate: Cluj,403 Dej,404 Gherla,405 Huedin,406 Turda,407
Bistriþa408 ºi Nãsãud;409 în acest an a fost semnalatã înfiinþarea unui schit la
Telciºor, Protopopiatul Nãsãud; în Eparhie existau 490 de preoþi de enorie, dintre
care 352 cu studii superioare, 129 cu studii medii, 3 cu Seminarul Teologic special
din Curtea de Argeº, 6 cu studii incomplete, precum ºi 3 diaconi cu studii
superioare.410
Ca ºi în anii precedenþi, clericii merituoºi au primit înalte distincþii bisericeºti:
cruce patriarhalã, iconom stavrofor, iconom, sachelar, dar alþii, pentru
neîndeplinirea îndatoririlor preoþeºti au primit dojanã arhiereascã, canonisiþi la
mãnãstire sau depuºi din treaptã.
Tot la iniþiativa Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Bartolomeu a luat fiinþã al
optulea protopopiat, prin întemeierea Protopopiatului Cluj II, cu 22 de parohii
400
Ibidem, p. 3.
401
Ibidem, p. 4.
402
Pr. Vasile Bancoº, Raport asupra activitãþii Sectorului Administrativ-bisericesc pe anul 1997,
403
cu 94 parohii, din care 78 ocupate, iar 16 vacante, 6 filii ºi 2 mãnãstiri; 100 de posturi de preot
ocupate ºi 17 vacante ºi 2 mãnãstiri.
404
prin arondare a cedat 50 de parohii noului Protopopiat Gherla, primind în schimb 9 parohii din
Protopopiatul Nãsãud; în noua arondare avea 68 de parohii, din care 57 ocupate, 17 parohii vacante,
9 filii ºi 1 mãnãstire.
405
pe lângã cele 50 primite de a Protopopiatul Dej s-a mai adãugat una la cerere (Parohia Bonþida),
desprinsã de la Protopopiatul Cluj; din cele 51, erau ocupate 41 ºi 10 vacante, precum ºi 11 filii ºi 1
mãnãstire.
406
cu 81 parohii, din care 55 ocupate ºi 26 vacante, precum ºi 7 filii ºi 2 mãnãstiri.
407
cu 69 parohii, din care 62 ocupate ºi 7 vacante; 20 de filii ºi 2 mãnãstiri.
408
cu 105 parohii, din care 90 ocupate ºi 15 vacante; 17 filii ºi 1 mãnãstire, cu statut de parohie, ca ºi
cea din Feleac, Prot. Cluj; Prot. Viorel Baciu a demisionat ºi în locul sãu a fost ales Pr. Viorel Stanciu.
409
cu 95 de parohii, din care 80 ocupate, 15 vacante ºi 9 filii, 6 mãnãstiri ºi douã schituri (Ilva
Mare ºi Telciºor).
410
Pr. Vasile Bancoº, Raport… 1997…, p. 6.
124
din Municipiul Cluj-Napoca (la care mai apoi s-a mai adãugat una, în total 23,
cu 51 de preoþi în Cluj-Napoca ºi deservenþii de la catedralã; protopop al acestui
protopopiat a fost numit pãrintele Titus Moldovan. Vechiul oficiu protopopesc
(numit Cluj I) cu 60 de preoþi la þarã avea grupate în jurul sãu cele 73 de parohii
din mediul rural;411 celelalte protopopiate s-au prezentat astfel: Dej,412 cu 3
parohii la oraº ºi 65 parohii rurale; Gherla,413 cu 3 parohii urbane ºi 48 rurale;
Huedin,414 cu 3 parohii urbane ºi 78 rurale; Turda,415 cu 16 parohii urbane ºi
53 rurale; Bistriþa,416 cu 11 parohii urbane ºi 53 rurale, Nãsãud,417 cu 4 parohii
urbane ºi 92 rurale; din cei 517 preoþi din Eparhie, 360 aveau studii superioare,
150 cu studii medii ºi 7 cu studii teologice incomplete.418
În cursul acestui an (1998) au avut loc o serie de schimbãri în Eparhia
Clujului: alegerea ºi hirotonirea Prea Cuviosului Arhimandrit Vasile Flueraº
ca al doilea Episcop-vicar, cu titlul de Someºanul; transferarea Pãr. Iustin Tira
de pe postul de consilier economic pe cel de vicar administrativ (reînfiinþat),
Pãr.Gavril Vârva de pe postul de secretar eparhial pe cel de consilier economic,
Pãr.Dumitru Marcel Andreica, de pe postul de secretar de cabinet al
Arhiepiscopului pe cel de secretar eparhial;419 la Protopopiatul Cluj I a rãmas
pe mai departe protopop Pãr. Ioan Jeler.
Configuraþia celor 8 protopopiate ale Eparhiei în 1999 se prezenta astfel:
Protopopiatul Cluj I – 64 parohii, 17 filii ºi 2 mãnãstiri (la Floreºti ºi Feleac);
Protopopiatul Cluj II – 24 parohii în Mun.Cluj-Napoca; Protopopiatul Dej –
58 parohii, 13 filii ºi 1 mãnãstire la Cãºiel; Protopopiatul Gherla – 46 parohii,
12 filii ºi 1 mãnãstire la Nicula; Protopopiatul Huedin – 60 parohii, 24 filii, 3
mãnãstiri (Ciucea, Piatra Craiului ºi Muntele Rece); Protopopiatul Turda –
69 parohii, 20 filii ºi 3 mãnãstiri (Soporu de Câmpie, Bãiºoara ºi Cheile Turzii,
cu hramul „Schimbarea la Faþã”); Protopopiatul Bistriþa – 89 parohii, 34 filii
ºi 2 mãnãstiri (Piatra Fântânele ºi la Strâmba, cu hramul „Sf. Spiridon”),
411
Idem, Raport privind activitatea Sectorului administrativ-bisericesc desfãºuratã în anul 1998,
412
cu 6 preoþi în oraº ºi 49 la þarã.
413
414
415
416
417
418
Pr. Vasile Bancoº, Raport… 1998…, p. 4.
419
Ibidem, p. 5 ºi 9.
125
Protopopiatul Nãsãud – 96 parohii, 10 filii, 7 mãnãstiri (Dobric, Ilva Mare,

Salva, Sângeorz Bãi, Bichigiu, Nuºeni, Rebra-Parv ºi un schit la Telciºor,
aparþinãtor mãnãstirii Rebra-Parva;420 în postul de consilier cultural, în locul
Arhid.Vasile Nemeº, a fost ales Arhid. ªtefan Iloaie.
În anul 2000, situaþia protopopiatelor din Eparhia Clujului era urmãtoarea:
Protopopiatul Cluj I – 64 parohii, 21 filii ºi 3 mãnãstiri (Feleac, Floreºti ºi
Cristorel, cu hramul „Sf. Ilie ºi Lazãr”, com. Aºchileul Mare, jud.Cluj);
Protopopiatul Cluj II – 25 parohii în Mun.Cluj-Napoca; Protopopiatul Dej –
55 parohii, 23 filii ºi 1 mãnãstire (Cãºiel); Protopopiatul Gherla – 53 parohii, 11
filii ºi o mãnãstire (Nicula); Protopopiatul Huedin – 79 parohii, 7 filii ºi 3 mãnãstiri
(Piatra Craiului, Muntele Rece ºi Ciucea)¸Protopopiatul Turda – 69 parohii, 20
filii ºi 3 mãnãstiri (Soporu de Câmpie, Bãiºoara ºi Cheile Turzii); Protopopiatul
Bistriþa – 90 parohii, 27 filii ºi 2 mãnãstiri (Piatra Fântânele ºi Strâmba);
Protopopiatul Nãsãud – 88 parohii, 12 filii, 7 mãnãstiri (Bichigiu, Dobric, Ilva
Mare, Nuºeni, Rebra-Parva, Salva, Sângeorz Bãi ºi 1 schit la Telciºor al mãnãstirii
Rebra-Parva); în cuprinsul Eparhiei erau 548 bisericii parohiale, 107 biserici filiale,
14 biserici mãnãstireºti, 1 bisericã de cimitir, 6 capele parohiale ºi 11 paraclise
mãnãstireºti (din cele 21 de mãnãstiri ºi schituri, 12 erau de cãlugãri ºi 9 de maici);
în afara lãcaºurilor de cult (523), 423 parohii aveau case parohiale proprii, 13
erau în construcþie, iar 78 de parohii nu aveau încã asemenea imobile; din cele 8
protopopiate, 3 protopopiate aveau sedii proprii, 5 – sedii închiriate; 2 protopopiate
aveau în construcþie sedii proprii: Huedinul ºi Nãsãudul; existau apoi 628 cimitire
parohiale în mediul rural, 22 cimitire în mediul urban ºi 5 cimitire mãnãstireºti.421
420
Pr. Vasile Bancoº, Raport privind situaþia ºi activitatea Sectorului Administrativ-bisericesc
desfãºuratã în cursul anului 1999, Cluj-Napoca, 2000, p. 2-3.
421
Idem, Raportul Sectorului Administrativ-bisericesc pe anul 2000. Adunarea Eparhialã – 13
februarie 2001 –, Cluj-Napoca, 2001, p.1-3; iatã lista completã a tuturor aºezãmintelor monahale
din cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului: Protopopiatul Cluj I – 1. Mãnãstirea de
cãlugãri „Sf. Troiþã” – comuna Feleacu, prot. Cluj, jud. Cluj; 2. Mãnãstirea de maici „Acoperãmântul
Maicii Domnului” – comuna Floreºti, prot. Cluj, jud. Cluj; 3. Mãnãstirea de cãlugãri „Sf. Ilie ºi
Lazãr” – localitatea Cristorel, comuna Aºchileul Mare, jud. Cluj; Protopopiatul Dej – 4. Mãnãstirea
de maici „Înãlþarea Sf. Cruci” – sat Cãºiel, com. Chiueºti, prot. Dej, jud. Cluj; Protopopiatul Gherla
– 5. Mãnãstirea de cãlugãri „Naºterea Maicii Domnului” – localitatea Nicula, prot. Gherla, jud.
Cluj¸Protopopiatul Huedin – 6. Mãnãstirea de maici „Naºterea Maicii Domnului” – com. Ciucea,
prot. Huedin, jud. Cluj; 7. Mãnãstirea de cãlugãri „Înãlþarea Domnului” – loc. Muntele Rece, prot.
Huedin, jud. Cluj; 8. Mãnãstirea de cãlugãri „Ioan Iacob Hozevitul” – loc. Piatra Craiului (Bucea),
prot. Huedin, jud. Cluj; Protopopiatul Turda – 9. Mãnãstirea de cãlugãri „Sf. Ilie” – com. Bãiºoara,
prot. Turda, jud. Cluj; 10. Mãnãstirea de cãlugãri „Sf. Treime” – loc. Soporu de Câmpie, com. Frata,
prot. Turda, jud. Cluj; 11. Mãnãstirea de cãlugãri „Schimbarea la Faþã” – Cheile Turzii, prot. Turda,
126
În cursul anului 2001, în structura administrativ-teritorialã a celor 8

protopopiate au avut loc mici modificãri; de pildã, un numãr de 7 filii în urma
solicitãrii credincioºilor de acolo, au ajuns sã fie aprobate ca parohii de sine
stãtãtoare, fiecare cu câte un preot-paroh; în acelaºi timp, au luat fiinþã alte 7
noi parohii (una în Municipiul Bistriþa ºi 6 în Municipiul Cluj-Napoca, fiecare
cu propriul lor preot-paroh); astfel cã, în anul 2001 Arhiepiscopia Vadului,
Feleacului ºi Clujului a avut în componenþa sa 686 de unitãþi bisericeºti din care
554 parohii, 103 filii, 20 de mãnãstiri ºi 1 schit, repartizate astfel: 1. Protopopiatul
Cluj I - 64 parohii, 15 filii ºi 3 mãnãstiri (la Floreºti, Cristorel ºi Feleac); 2.
Protopopiatul Cluj II – 31 parohii în Municipiul Cluj-Napoca; 3. Protopopiatul
Dej – 60 parohii, 17 filii ºi 1 mãnãstire (la Cãºiel); 4. Protopopiatul Gherla – 51
parohii, 12 filii ºi 1 mãnãstire (la Nicula); 5. Protopopiatul Huedin – 82 parohii
din care 30 funcþionau ca filii, 9 filii ºi 3 mãnãstiri (la Ciucea, Muntele Rece ºi
Piatra Craiului); 6. Protopopiatul Turda – 72 parohii, 14 filii ºi 3 mãnãstiri (la
Bãiºoara, Soporul de Câmpie ºi Petridul de Sus); 7. Protopopiatul Bistriþa – 97
parohii, 28 filii ºi 2 mãnãstiri (la Piatra Fântânele ºi Strâmba); 8. Protopopiatul
Nãsãud – 97 parohii, 8 filii, 7 mãnãstiri ºi 1 schit (la Bichigiu, Dobric, Ilva
Mare, Nuºeni, Parva-Rebra, Salva, Cormaia ºi schitul Boscatu de lângã
localitatea Telciºor aparþinãtor mãnãstirii Parva-Rebra)422; în acelaºi timp în
cuprinsul Eparhiei existau, pe lângã Catedrala Arhiepiscopalã, 563 biserici
parohiale, 107 biserici filiale, 16 biserici mãnãstireºti, 8 capele parohiale, 5
capele de cimitir ºi 9 paraclise mãnãstireºti – în total, 709 lãcaºuri de cult;
jud. Cluj; Protopopiatul Bistriþa – 12. Mãnãstirea de maici „Naºterea Maicii Domnului” – loc.
Piatra Fântânele, prot. Bistriþa, jud. Bistriþa-Nãsãud; 13. Mãnãstirea de maici „Sf. Spiridon” – loc.
Strâmba, prot. Bistriþa, jud. Bistriþa-Nãsãud; Protopopiatul Nãsãud – 14. Mãnãstirea de cãlugãri
„Sf. Ioan Valahul” – loc. Bichigiu, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud; 15. Mãnãstirea de maici „Sf.
Evanghelist Luca” – loc. Dobric, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud; 16. Mãnãstirea de maici
„Schimbarea la Faþã” – loc. Ilva Mare, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud; 17. Mãnãstirea de cãlugãri
„Sf. Ilie” – com. Nuºeni, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud; 18. Mãnãstirea de cãlugãri „Sf. Ap.
Petru ºi Pavel” – loc. Parva, com. Rebra, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud; 19. Mãnãstirea de
maici „Izvorul Tãmãduirii” – com. Salva, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud; 20. Mãnãstirea de
maici „Buna Vestire” – loc. Sângeorz Bãi, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud; 21. Schitul de cãlugãri
de lângã loc. Telciºor, aparþinãtor Mãnãstirii „Parva-Rebra”, prot. Nãsãud, jud. Bistriþa-Nãsãud. În
cele 21 de lãcaºuri mãnãstireºti s-au nevoit 208 vieþuitori (110 cãlugãri ºi 98 de cãlugãriþe).
422
Numãrul mãnãstirilor este acelaºi ca ºi în anul 2000; în schimb numãrul vieþuitorilor mãnãstirilor
a crescut de la 208 la 225 (103 cãlugãri ºi 122 cãlugãriþe), dintre care 3 absolvenþi de masterat, 8
licenþiaþi în teologie, 131 cu alte studii superioare sau medii, iar 78 erau cu studii la nivel de ªcoalã
generalã – Cf. Pr. Vasile Bancoº, Raportul Sectorului administrativ-bisericesc pe anul 2001. Adunarea
Eparhialã – 5 februarie 2002, Cluj-Napoca, 2002, p. 5.
127
existau, de asemenea, 3 protopopiate cu sedii proprii ºi 5 cu sedii închiriate,

dintre care 2 sedii în construcþie (la Huedin ºi Nãsãud); 453 case parohiale
funcþionale ºi 10 case în construcþie; 763 cimitire, din care 21 funcþionau în
mediul urban, iar 737 în mediul sãtesc, la care se mai adaugã ºi 5 cimitire
mãnãstireºti.423
Cât priveºte personalul de cult, la conducerea Centrului eparhial, pe lângã
Î.P.S. Bartolomeu (conducãtorul Arhiepiscopiei) mai erau 2 episcopi vicari, 1
vicar administrativ, 4 consilieri eparhiali, 1 inspector eparhial, 1 inspector pe
probleme de asistenþã socialã, 1 secretar eparhial; toate unitãþile bisericeºti au
fost deservite de 559 preoþi, 7 diaconi, dintre care 6 doctori în teologie, 4
absolvenþi ai cursurilor de doctorat, 20 de absolvenþi de masterat, 382 licenþiaþi
în teologie, 133 absolvenþi de seminar ºi 21 care îºi continuau studiile în sistemul
învãþãmântului la distanþã.424
Structura administrativ-teritorialã a Eparhiei Clujului în anul 2002 a rãmas
aceeaºi ca ºi în anul precedent (2001); pe cuprinsul celor douã judeþe: Cluj ºi
Bistriþa-Nãsãud s-a aflat acelaºi numãr de protopopiate (adicã 8), cu 559 de
parohii, 100 filii ºi 23 de aºezãminte monahale; faþã de anul precedent a crescut
numãrul parohiilor la 6, cel al filiilor s-a diminuat la 3, pe când aºezãmintele
monahale au crescut cu 2; în anul 2002, Arhiepiscopia Clujului a avut urmãtoarea
configuraþie administrativã; 1. Protopopiatul Cluj I (protopop Ioan Jeler) cu 64
parohii, 15 filii ºi 2 mãnãstiri de cãlugãri (la Feleac ºi Cristorel); 2 Protopopiatul
Cluj II (protopop Titus Moldovan) cu 32 parohii ºi 1 mãnãstire de cãlugãriþe (la
Floreºti); 3. Protopopiatul Dej (protopop Teofil Herineanu) cu 61 parohii, 16
filii ºi 1 mãnãstire de maici (la Cãºiel); 4 Protopopiatul Gherla (protopop Ioan
Morar) cu 15 parohii, 12 filii ºi 1 mãnãstire de cãlugãri (la Nicula); 5.
Protopopiatul Huedin (protopop Dorel Puºcaº) cu 83 de parohii (în fapt, 30
dintre acestea funcþioneazã ºi acum tot ca filii), 8 filii ºi 4 mãnãstiri (la Ciucea
– de cãlugãriþe; la Muntele Rece ºi Piatra Craiului – de cãlugãri ºi Râºca
Transilvanã – nou înfiinþatã – de cãlugãriþe); 6. Protopopiatul Turda (protopop
Gheorghe Gotea) – cu 72 parohii, 14 filii ºi 4 mãnãstiri (la Bãiºoara, Soporul de
Câmpie ºi Petreºtii de Sus (Petridul de Sus), de cãlugãri ºi în localitatea Mihai
Viteazul o nouã mãnãstire de cãlugãriþe); 7. Protopopiatul Bistriþa (protopop
Alexandru Vidican) cu 97 parohii, 28 filii ºi 2 mãnãstiri de cãlugãriþe (la Piatra
423
Ibidem, p. 1-3.
424
Ibidem, p. 4.
128
Fântânele ºi Strâmba); 8. Protopopiatul Nãsãud (protopop Ioan Dâmbu) cu 99

parohii, 8 filii, 7 mãnãstiri ºi 1 schit (la Bichigiu – de cãlugãri; Dobric – de
maici; Ilva Mare – de maici; Nuºeni – de cãlugãri; Parva-Rebra – de cãlugãri;
Salva – de maici; Sângeorz-Bãi – Cormaia – de maici ºi schitul Boscatu de
lângã Telciºor, aparþinãtor mãnãstirii Parva-Rebra425; în cuprinsul Eparhiei erau
553 biserici parohiale, 100 biserici filiale, 19 biserici mãnãstireºti, 6 capele
parohiale, 5 capele de cimitir ºi 6 paraclise mãnãstireºti; 9 parohii nu aveau
lãcaºuri proprii de închinare; cât priveºte casele parohiale, parohiile aveau 444
case funcþionale, 12 case erau în construcþie, iar 74 de unitãþi nu aveau asemenea
imobile; din cele 8 protopopiate, 2 nu aveau sedii proprii, iar douã erau în
construcþie426; Eparhia Clujului este condusã de Î.P.S. Bartolomeu, ajutat de doi
episcopi-vicari (P.S. Irineu ºi P.S. Vasile), 1 vicar administrativ, 4 consilieri
eparhiali, 1 inspector eparhial, 1 secretar eparhial, 1 exarh al mãnãstirilor, 8
protopopi ºi 22 de stareþi ºi stareþe; în unitãþile bisericeºti erau încadraþi 567
preoþi ºi 7 diaconi; din numãrul acestora 419 clerici cu studii superioare ºi 155
studii medii; luându-se în calcul ºi cadrele didactice de la Facultatea de Teologie
ºi Seminarul Teologic, un numãr de 16 clerici erau doctori în Teologie sau Istorie,
4 absolvenþi ai cursurilor de doctorat, 424 licenþiaþi în Teologie, 125 absolvenþi
de seminar ºi 27 îºi completau studiile în sistemul învãþãmântului la distanþã.427
Din punct de vedere administrativ-teritorial în cursul anului 2003, Eparhia
Clujului a avut acelaºi numãr de 8 protopopiate cu 514 parohii, 143 filii, 22 de
mãnãstiri ºi 1 schit; la solicitarea credincioºilor 3 filii au fost declarate parohii,
ºi anume: Vânãtori, fostã filie a parohiei Ciucea, protopopiatul Huedin, Triteni-
Colonie, fostã filie a parohiei Tritenii de Sus, protopopiatul Turda ºi Crainimãt,
fostã filie a parohiei Arcalia, protopopiatul Bistriþa; de asemenea, în municipiul
Turda, s-au înfiinþat douã parohii: Turda Capelã I ºi Turda Capelã II; astfel cã,
în cursul anului 2003, situaþia administrativã a unitãþilor bisericeºti se prezenta
astfel: 1. Protopopiatul Cluj I (protopop Ioan Jeler) cu 64 parohii din care 11 de
categoria I, 21 de categoria a II-a ºi 32 de categoria a III-a, din care 6 erau
misionare; de asemenea, 20 de filii ºi 2 mãnãstiri de cãlugãri (la Feleac ºi
Cristorel); 2. Protopopiatul Cluj II (protopop Titus Moldovan) cu 34 parohii,
din care 32 de categoria I, 2 de categoria a III-a ºi mãnãstirea de cãlugãriþe
425
Pr. Vasile Bancoº, Raportul Sectorului Administrativ-Bisericesc pe anul 2002. Adunarea Eparhialã
– 6 februarie 2003, Cluj-Napoca, 2003, p. 1-2.
426
Ibidem, p. 2.
427
Ibidem, p. 2-3.
129
Floreºti; 3. Protopopiatul Dej (protopop Teofil Herineanu) cu 60 de parohii, din

care 10 de categoria I, 25 de categoria a II-a ºi 25 de categoria a III-a; 16 filii ºi
o mãnãstire de maici la Cãºiel; 4. Protopopiatul Gherla (protopop Ioan Morar)
cu 42 de parohii, din care 6 de categoria I, 19 de categoria a II-a, 17 de categoria
a III-a, din care 2 misionare; 20 de filii, din care 8 ar putea deveni parohii de
sine stãtãtoare ºi 1 mãnãstire de cãlugãri la Nicula; 5. Protopopiatul Huedin
(protopop Dorel Puºcaº) cu 58 de parohii, din care 17 de categoria I, 11 de
categoria a II-a ºi 30 de categoria a III-a; 27 filii, din care 20 ar putea deveni
parohii de sine stãtãtoare ºi 4 mãnãstiri, 2 de cãlugãri, la Muntele Rece ºi Piatra
Craiului ºi 2 de cãlugãriþe la Ciucea ºi Râºca Transilvanã; 6. Protopopiatul
Turda (protopop Gheorghe Gotea) cu 72 de parohii, din care 32 de categoria I,
9 de categoria a II-a ºi 29 de categoria a III-a; 18 filii ºi 4 mãnãstiri, din care 3
de cãlugãri la Bãiºoara, Soporul de Câmpie ºi Petreºtii de Sus ºi 1 de maici la
Mihai Viteazul; 7. Protopopiatul Bistriþa (protopop Alexandru Vidican) cu 94
de parohii, din care 44 de categoria I, 33 de categoria a II-a ºi 17 de categoria a
III-a; 31 de filii, din care 9 pot deveni parohii de sine stãtãtoare ºi 2 mãnãstiri de
maici la Piatra Fântânele ºi Strâmba; 8. Protopopiatul Nãsãud (protopop Ioan
Dâmbu) cu 90 de parohii, din care 40 de categoria I, 15 de categoria a II-a ºi 35
de categoria a III-a; 11 filii, din care 6 ar putea fi declarate parohii propriu-zise;
7 mãnãstiri, din care, 3 de cãlugãri la Bichigiu, Nuºeni ºi Parva-Rebra ºi 4 de
cãlugãriþe la Dobric, Ilva Mare, Salva ºi Sângeorz-Cormaia ºi 1 schit Boscatu,
lângã Telciºor, aparþinãtor mãnãstirii Parva-Rebra428; de remarcat cã, pentru
cele 514 parohii, 143 filii ºi 23 de mãnãstiri în 2003 au existat 713 lãcaºuri de
cult din care: 1 catedralã, 527 biserici parohiale, 143 biserici filiale, 20 biserici
mãnãstireºti, 5 capele parohiale, 5 capele de cimitir ºi 12 paraclise mãnãstireºti;
din cele 8 protopopiate, 4 au sedii proprii, 2 cu sedii în construcþie ºi 2 fãrã
sediu propriu; de asemenea, existau 457 parohiale, 11 în construcþie, iar 75 de
parohii nu aveau case parohiale; Arhiepiscopul Clujului are în componenþa sa
urmãtorul personal: Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu, P.S. Irineu, P.S. Vasile, 1
vicar administrativ, 4 consilieri, 1 inspector eparhial, 2 inspectori pe probleme
culturale ºi misionar-sociale, 1 secretar eparhial, 1 exarh al mãnãstirilor, 8
protopopi, 21 stareþi ºi 1 egumen; în anul 2003 au existat 588 de clerici (582
preoþi ºi 6 diaconi), dintre care 428 cu studii superioare ºi 160 de nivel mediu;
428
Pr. Vasile Bancoº, Raportul Sectorului Administrativ-Bisericesc pe anul 2003. Adunarea Eparhialã
130
din rândul clericilor cu studii superioare face parte 18 doctori în Teologie, 4

absolvenþi ai cursurilor de doctorat ºi 24 absolvenþi ai cursurilor de masterat.429
În anul 2004 existau tot 8 protopopiate cu 522 parohii, 253 filii, 22 mãnãstiri
ºi 2 schituri; în urma hotãrârii Sf. Sinod nr. 2215/ iulie 2004 a fost stabilitã o nouã
împãrþire, pe categorii a parohiilor din mediul urban ºi rural (categoria I, a II-a ºi
a III-a); În Eparhia Clujului s-a ajuns la urmãtoarea clasificare: Parohii din mediul
urban: categoria I: 50; categoria a II-a: 46; categoria a III-a: 10; Parohii în mediul
rural: categoria I: 100; categoria a II-a: 171; categoria a III-a: 142 ºi misionare: 3;
situaþia din cele 8 protopopiate a fost urmãtoarea: 1. Protopopiatul Cluj I (protopop
Ioan Jeler) cu 64 parohii, 42 filii, 2 mãnãstiri cãlugãri (la Feleac ºi Cristorel) ºi 1
schit înfiinþat în loc. Câmpeneºti, Com. Apahida, aparþinând mãnãstirii Nicula;
Protopopiatul Cluj II (protopop Nicolae Buda) cu 35 parohii în municipiul Cluj-
Napoca, la care se adaugã parohia pentru Deficienþi de Auz ºi mãnãstirea de maici
de lângã Floreºti; 3. Protopopiatul Dej (protopop Teofil Herineanu) cu 60 parohii,
30 filii ºi 1 mãnãstire de maici la Cãºiel; 4. Protopopiatul Gherla (protopop Ioan
Morar) cu 42 parohii, 23 filii ºi 1 mãnãstire de cãlugãri la Nicula; 5. Protopopiatul
Huedin (protopop Dorel Puºcaº) cu 59 parohii, 44 filii ºi 4 mãnãstiri, la Muntele
Rece ºi Piatra Craiului de cãlugãri, la Ciucea ºi Râºca Transilvanã de cãlugãriþe;
6. Protopopiatul Turda (protopop Daniel Criºan) cu 72 parohii, 40 filii ºi 4 mãnãstiri
la Mihai Viteazul, de cãlugãriþe, la Bãiºoara, Soporul de Câmpie ºi Petreºtii de
Sus – de cãlugãri; 7. Protopopiatul Bistriþa (protopop Alexandru Vidican) cu 98
parohii, 44 filii ºi 2 mãnãstiri de cãlugãriþe la Piatra Fântânele ºi Strâmba;
Protopopiatul Nãsãud (protopop Ioan Dâmbu) cu 91 parohii, 33 filii, 7 mãnãstiri
la Dobric, Ilva Mare, Salva, Sângeorz-Cormaia, de cãlugãriþe, la Bichigiu, Nuºeni,
Parva-Rebra ºi 1 schit la Boscatu, lângã Telciºor de cãlugãri; pe întreg cuprinsul
Arhiepiscopiei Clujului existau 713 lãcaºuri de cult, din care: 1 catedralã, 521
biserici parohiale, 154 biserici filiale, 10 biserici mãnãstireºti, 7 capele parohiale,
6 capele de cimitir ºi 13 paraclise mãnãstireºti; din cele 8 protopopiate, 3 aveau
sediu în construcþie, iar 3 erau fãrã sediu; personalul de conducere al Arhiepiscopiei
era format din Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu, doi Episcopi-vicari (P.S. Irineu ºi
P.S. Vasile), 1 vicar administrativ, 4 consilieri eparhiali, 1 secretar eparhial, 5
inspectori eparhiali, 1 exarh al mãnãstirilor, 8 protopopi ºi 19 stareþi; existau 584
preoþi ºi 6 diaconi; mai existau preoþi în ºcolile teologice, spitale, armatã sau
429
Ibidem, p. 4-5.
131
penitenciare; din totalul preoþilor 19 sunt doctori în Teologie, 5 sunt absolvenþi ai

cursurilor de doctorat, 26 absolvenþi ai cursurilor de masterat, 451 licenþiaþi în
Teologie, 111 absolvenþi de seminar ºi 32 îºi continuã studiile la facultãþi de
Teologie.430
În cursul anului 2005 Arhiepiscopia Clujului avea 8 protopopiate cu 523
parohii, 253 filii, 22 mãnãstiri ºi un schit; spre sfârºitul anului s-a înfiinþat o altã
parohie în comuna Floreºti, cartierul Cetatea Fetei, jud. Cluj; din motive de ordin
administrativ-bisericesc ºi misionar, în ºedinþa Sf. Sinod din 4 noiembrie 2005 s-
a aprobat reorganizarea Mitropoliei Ardealului, prin înfiinþarea unei noi Mitropolii
în municipiul Cluj-Napoca, cu urmãtoarele eparhii: Arhiepiscopia Vadului,
Feleacului ºi Clujului, Arhiepiscopia Alba-Iuliei, Episcopia Oradiei, Bihorului ºi
Sãlajului ºi Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului; în ºedinþa din 18 ianuarie
2006 Sf. Sinod al Bisericii noastre a hotãrât ca noua Mitropolie din Transilvania
sã aibã urmãtoarea titulaturã: Mitropolia Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului
(instalarea Arhiepiscopului ºi Mitropolitului Bartolomeu a avut loc în 25 marite
2006); ea ocupã locul al patrulea în dipticele Bisericii Ortodoxe Române; la sfârºitul
anului 2005 Arhiepiscopia Clujului avea urmãtoarea situaþie administrativ-
bisericeascã: 1. Protopopiatul Cluj I (protopop Ioan Jeler) cu 65 parohii, 42 filii,
2 mãnãstiri de cãlugãri (la Feleac ºi Cristorel); Protopopiatul Cluj II (protopop
Nicolae Buda) cu 35 parohii în municipiul Cluj-Napoca, 1 parohie pentru Deficienþi
de Auz ºi 1 mãnãstirea de cãlugãriþe la Floreºti; 3. Protopopiatul Dej (protopop
Teofil Herineanu) cu 60 parohii, 30 filii ºi 1 mãnãstire de maici la Cãºiel; 4.
Protopopiatul Gherla (protopop Ioan Morar) cu 42 parohii, 23 filii ºi 1 mãnãstire
de cãlugãri la Nicula; 5. Protopopiatul Huedin (protopop Dorel Puºcaº) cu 59
parohii, 44 filii ºi 3 mãnãstiri: 1 de cãlugãri la Piatra Craiului ºi 2 de cãlugãriþe la
Ciucea ºi Râºca Transilvanã; 6. Protopopiatul Turda (protopop Daniel Criºan) cu
72 parohii, 40 filii ºi 5 mãnãstiri: 1 de cãlugãriþe la Mihai Viteazul ºi 4 de cãlugãri
la Bãiºoara, Soporul de Câmpie, Petreºtii de Sus ºi Muntele Rece; 7. Protopopiatul
Bistriþa (protopop Alexandru Vidican) cu 98 parohii, 44 filii ºi 2 mãnãstiri de
cãlugãriþe la Piatra Fântânele ºi Strâmba; Protopopiatul Nãsãud (protopop Ioan
Dâmbu) cu 91 parohii, 33 filii, 7 mãnãstiri ºi 1 schit: 4 de cãlugãriþe la Dobric,
Ilva Mare, Salva, Sângeorz-Cormaia ºi 4 de cãlugãri la Bichigiu, Nuºeni, Parva-
Rebra ºi schitul Boscatu, de lângã Telciºor (ce aparþine de Parva-Rebra;
430
Pr. Cristian Baciu, Raportul Sectorului Administrativ-Bisericesc pe anul 2004. Adunarea Eparhialã
132
Arhiepiscopia Clujului este condusã de Î.P.S. Bartolomeu ajutat de 2 episcopi vicari

(P.S. Irineu ºi P.S. Vasile), 1 vicar administrativ, 4 consilieri eparhiali, 1 secretar
eparhial, 5 inspectori eparhiali, 1 exarh al mãnãstirilor, 8 protopopi ºi 10 stareþi;
Facultatea de Teologie: decan, Pr. prof. Dr. Ioan Chirilã; Seminarul Teologic Liceal;
director: Arhid. drd.Marius Picu; în Arhiepiscopia Clujului existã 598 clerici (591
preoþi ºi 7 diaconi); mai existã clerici salarizaþi integral de la bugetul de stat (de la
ºcolile teologice, spitale, armatã, penitenciare); în Eparhie existã 19 doctori în
Teologie, 16 absolvenþi ai cursurilor de doctorat, 48 absolvenþi ai cursurilor de
masterat, 423 licenþiaþi în Teologie, 118 absolvenþi de seminar ºi 20 îºi continuã
studiile la diferite Facultãþi de Teologie din þarã; în 2005 au fost angajaþi în unitãþile
bisericeºti ºi 560 de persoane neclericale; au avut loc ºi schimbãri de personal
precum: pe postul de consilier misionar-social Drd. Iustin-Liciniu Câmpean, în
locul arhid. Dumitru-Marcel Andreica, numit paroh în com. Floreºti, jud. Cluj; Pr.
Dr. Vasile Nemeº a fost numit Inspector general al Corpului de Inspecþie ºi Control
al Arhiepiscopului; ªtefan-Rareº Prunean (fost arhivar) a fost numit secretar
eparhial; Protos Macarie Drãgoi a fost numit eclesiarh al Catedralei arhiepiscopale
ºi D-na Prof. Ruxandra Hulpe a fost numitã inspector ºcolar de Religie pentru
Judeþul Cluj.431
Personalitate de frunte a Bisericii ºi culturii româneºti (teolog, scriitor, poet,

dramaturg, traducãtor, orator de seamã)432, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop
Bartolomeu a accentuat încã de la instalarea sa la Cluj cã societatea româneascã
trebuie sã treacã printr-un „proces de regenerare moralã”, la care vor trebui sã
conlucreze cel puþin doi factori: „religia ºi cultura, ambele alcãtuind un singur
front ºi amândouã fiind puse în slujba individului, a familiei ºi a societãþii.
Cultura este menitã sã-i confere religiei acea deschidere spre setea de
universalitate a sufletului omenesc; religia la rândul ei, e chematã sã-i confere
culturii dimensiunea interioarã a sensului ei absolut, fãrã de care ea, cultura, ar
rãmâne un vast dar simplu laborator”433.
431
Idem, Raportul Sectorului Administrativ-Bisericesc pe anul 2005. Adunarea Eparhialã – 14
februarie 2006, Cluj-Napoca, 2006, p. 1-6.
432
Arhiepiscopul Bartolomeu – 75 de ani, în „Renaºterea”, VIII (1996), nr. 3, p. 8-10.
433
Cf. „Renaºterea”, IV (1993), nr.1-3, p. 5; Cf. „Telegraful Român”, 141 (1993), nr. 7-10, p. 7.
133
De atunci încoace, Înalt Prea Sfinþia Sa ºi-a înscris activitatea pe aceste

coordonate, prin cuvânt (rostit) de preamãrire a lui Dumnezeu, dar ºi prin cel
scris, prin care „poetul Anania crede în regenerarea spiritualã continuã”434… a
neamului românesc.
De asemenea, s-a implicat în mod deosebit în viaþa spiritualã a Seminarului
Teologic Liceal Ortodox, precum ºi a Facultãþii de Teologie Ortodoxã din
Cluj-Napoca, militând pentru promovarea de cadre didactice de valoare, dar ºi
de ucenici vrednici, care sã fie clericii de mâine ai Bisericii noastre.
Iatã cadrele didactice care au funcþionat ºi funcþioneazã (cu norma de bazã)
la Facultatea de Teologie Ortodoxã, de când IPS Bartolomeu este la cârma
Eparhiei Clujului: Pr.Prof.Dr. Alexandru Moraru – fost decan, Pr.Prof.Dr.Ioan
Icã – fost decan; Pr.Prof.Dr.Ioan Vasile Leb – fost prodecan ºi acum decan,
Pr.Prof.Dr. Vasile Stanciu, Pr.Prof.Dr. Valer Bel – prodecan, Pr.Conf.Dr. Stelian
Tofanã – fost cancelar, Pr.Prof.Dr. Ioan Chirilã – cancelar, Arhid.Conf.Dr.
Ioan Icã – junior – ºef de catedrã, Pr.Lect. Remus Lazãr, Pr.Lect.Dr. Dorel
Man, Pr.Lect.Dr. Ioan Bizãu, Lect.Dr. Ioan Toader, Pr.Lect.Drd. Gheorghe
Santa, Pr.Lect.Drd. Ilie Erneanu, ºi Asist.Drd. Radu Preda ºi Asist. Theo
S.Mureºan.
Cadrele didactice de la facultatea noastrã au alcãtuit ºi publicat în cursul
anilor 30 de volume (cãrþi) ºi aproximativ 700 de studii ºi articole, fãrã sã mai
luãm în calcul recenziile, prefeþele ºi postfeþele la diferite lucrãri. Aceleaºi cadre
didactice au fost îngrijitori de ediþii la aproape 100 de volume, dintre care 75
aparþin Arhid.Conf.Dr. Ioan Icã junior, apãrute în Editura (proprie) Deisis din
Sibiu. Facultatea are un centru de excelenþã: Centrul de studii istorice ºi
teologice comparate „Ioan Lupaº”, o revistã: Studia Universitatis
Babeº-Bolyai. Theologia Ortodoxa ºi Anuarul facultãþii; în revistã ºi în anuar
cadrele didactice publicã studii, articole, documentare, cronici, recenzii º.a.;
studenþii teologi au avut încã din 1990 revista lor: Logos, devenitã din 1995
Itinerarii.
În decursul anilor de existenþã facultatea noastrã a organizat simpozioane
internaþionale ºi simpozioane naþionale, la care au participat personalitãþi din:
SUA, Germania, Franþa, Austria, Anglia, Italia, Ungaria, Republica Moldova,
Spania cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti,
Sibiu, Arad, Oradea, de la Institutul Teologic Protestant din Cluj-Napoca º.a.
434
Irineu Bistriþeanul, Eparhia Clujului îºi onoreazã Arhipãstorul, în „Renaºterea”, VII (1996), nr.
3, p. 2.
134
În acelaºi timp, Facultatea de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca a dezvoltat

relaþii ºi programe de cercetare cu centrele universitare teologice din Atena,
Tesalonic, Heidelberg, Erlangen, Regensburg º.a.; Facultatea noastrã este
cuprinsã, apoi, ºi în programul „Socrates”. În urma acestor relaþii au beneficiat
ºi beneficiazã în continuare, studenþi ºi cadre didactice (de burse de studiu) ºi
de cercetare (documentare) în strãinãtate.
Datoritã recunoaºterii prestigiului în þarã ºi în strãinãtate a cadrelor didactice
de la facultatea noastrã, unele dintre acestea au fost cooptate în diferite comisii
interne ºi internaþionale, dupã cum urmeazã: Pr.Prof.Dr.Alexandru Moraru,
în Comisia internaþionalã de dialog anglicano-ortodox ºi în Consiliul Naþional
de Evaluare ºi Acreditare Academicã – Bucureºti, Pr.Prof.Dr.Ioan Icã-senior,
în Comisia internaþionalã de dialog ortodox-luteran, Pr.Prof.Dr. Ioan-Vasile
Leb, în Comisia internaþionalã de dialog ortodox-vechi-catolic, Pr.Conf.Dr.Valer
Bel, în Comisia internaþionalã de dialog ortodox-luteran, Arhid.Conf.Dr.Ioan
Icã-junior, în Comisia internaþionalã de dialog ortodox-catolic, Pr.Prof.Dr.Vasile
Stanciu, în Uniunea Compozitorilor din România, Pr.Conf.Dr.Stelian Tofanã,
în Comisia internaþionalã a bibliºtilor, precum ºi în Comisia bibliºtilor români.
Tot pe linia legãturilor facultãþii noastre se înscriu ºi acordarea din partea
Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca (din care facem parte) a titlului
de: Doctor honoris causa (la propunerea facultãþii noastre) unor personalitãþi
bisericeºti de peste hotare ºi din þarã: Pr.Prof.Dr. Thomas Špidlik
(romano-catolic, Italia), Episcop Prof.Dr. Kallistos Ware (ortodox, Anglia),
Prof.Dr. Adolf Martin Ritter (luteran, Germania) ºi IPS Arhiepiscop
Bartolomeu Anania.
În afarã de licenþã, facultatea mai are ciclul de master intern, master
internaþional ºi cursuri de doctorat; în prezent avem patru conducãtori de
doctorat: Pr.Prof.Dr.Ioan Icã-senior – Teologie Fundamentalã ºi Dogmaticã;
Pr.Prof.Dr.Alexandru Moraru – Istoria Bisericii Ortodoxe Române ºi Noþiuni
de paleografie; Pr.Prof.Dr.Ioan-Vasile Leb – Istoria Bisericeascã Universalã ºi
Prof.Dr.Emilian Popescu – Bizantinologie; mai apoi, Pr.Prof. Dr. Vasile
Stanciu, la Muzicã bisericeascã ºi Ritual; Pr. Prof. Dr. Stelian Tofanã, la Studiul
Noului Testament; Pr. Prof. Dr. Valer Bel, la Misiologie.
În acelaºi timp, Facultatea de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca acordã
gradele didactice: definitivat, gradul II ºi gradul I, pentru profesorii de Religie
din ºcolile de stat.
135
Referindu-ne la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca,

precizãm faptul cã este o ºcoalã teologicã reprezentativã, care a avut, între alþii
(cu normã de bazã) cadre didactice de seamã: Pr.Prof.Remus Lazãr – fost
director, Pr.Prof.Dr.Nicu Dumitraºcu – fost director, Pr.Prof.Dr.Ioan Chirilã
– fost director, Arhid.Drd.Mircea Oros – director, Pr.Prof.Dumitru Boca,
Prof.Dr.Simion Doru Cristea, Pr.Prof.Traian Titus Pânzaru,
Pr.Prof.Drd.Mirel ªpan, Prof.Radu Dorin Micu, Pr.Prof.Drd.Petru Stanciu,
Prof.Maria Emilia Stanciu, Prof.Iuliana Molnar, Prof.Ligia Jucan,
Prof.Lucia-Monica Aniþei, Pr.Prof.Drd.Vasile Pop, Pr.Prof.Virgil Man,
Prof.Ioan Ciolte, Prof.Dorin Ielciu, Pr.Prof.Marius Picu, Prof.Monica Neaga,
Prof. Liliana Peculea, Prof.Aurel Badiu º.a.
Menþionãm cã elevii seminarului au o revistã proprie întitulatã: IHTIS, în
care au publicat articole pe teme religioase ºi de culturã, precum ºi poezii ºi
eseuri.
De precizat cã atât elevii seminariºti, cât ºi studenþii teologi au fost implicaþi
în mod deosebit, în activitatea misionar-socialã a Eparhiei Clujului, dar ºi în
manifestãri bisericeºti ºi naþionale, unde au reprezentat cu cinste Biserica noastrã.
Ca om de culturã, IPS Arhiepiscop Bartolomeu a înfiinþat în cadrul Centrului
Eparhial din Cluj-Napoca o Editurã numitã mai întâi, Editura Arhidiecezana,
iar mai târziu i s-a schimbat numele în Editura Renaºterea, unde, cu o aparaturã
ultramodernã, au fost date la luminã o serie de cãrþi bisericeºti ºi laice, necesare
nu numai poporului dreptcredincios sau clericilor, dar ºi oamenilor de înaltã
þinutã intelectualã, lucrãri ce vor intra în circuitul culturii româneºti ºi universale;
în acest sens amintim lucrãrile care au ieºit de sub tipar, sub oblãduirea IPS
Arhiepiscop Bartolomeu: Învãþãtura de credinþã ortodoxã, Cluj-Napoca, 1993;
Florica Baþu-Ichim, La porþile disperãrii, începutul speranþei, Cluj-Napoca,
1993; Carte de rugãciune, pentru trebuinþele ºi folosul creºtinului ortodox, Cluj-
Napoca, 1995; Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, pentru folosul preoþilor
când slujesc în sobor, Cluj-Napoca, 1995; Arhiepiscopul Bartolomeu, Clujul
universitar al generaþiei 1946 în memoriile lui Valeriu Anania, Cluj-Napoca,
1996; Valeriu Anania, File de Acatist, ed. a III-a, Cluj-Napoca, 1996; Radu
Antim [Radu Preda], Societatea Martorii lui Iehova în contextul fenomenului
sectar, Cluj-Napoca, 1996; Florica Baþu-Ichim, La porþile disperãrii, începutul
speranþei, ed.a II-a, Cluj-Napoca, 1966; Programã analiticã ajutãtoare pentru
orele de Religie creºtinã ortodoxã, Clasele I-XII, Cluj-Napoca, 1996; Micul
Molitfelnic, Cluj-Napoca, 1997; Pr.Prof.Dr. Isidor Todoran, Arhid.Prof.Dr.Ioan
136
Zãgrean, Dogmatica Ortodoxã, Manual pentru Seminariile Teologice, Cluj-

Napoca, 1997; †Irineu Bistriþeanul, Preoþia ºi arta pastoralã, Cluj-Napoca, 1997;
Pr.Florea Mureºanu, Grai ºi suflet românesc, Cluj-Napoca, 1997, Ediþie îngrijitã
de Pr.Lect.Univ.Dorel Man; Luciana Medve, Scrisoare cãtre margini (versuri),
Cluj-Napoca, 1997; Ioan Toader, Metode noi în practica omileticã, Cluj-Napoca,
1997; Psaltirea, diortositã de IPS Bartolomeu, Cluj-Napoca, 1998;
Pr.Prof.Dr.Alexandru Moraru, Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
Vadului, Feleacului ºi Clujului, Cluj-Napoca, 1998; Gheorghe G.Stãnescu, Studii
de Istorie Bisericeascã Universalã ºi Patristicã, Ediþie îngrijitã de
Pr.Conf.Dr.Ioan-Vasile Leb, Cluj-Napoca, 1998; Pr.Patriciu Vlaicu Dorin, Locul
ºi rolul recunoscut Bisericii în þãrile Uniunii Europene, Cluj-Napoca, 1998;
Petre ªaitiº, Existenþa ca înþelepciune (versuri), Cluj-Napoca, 1998; Bartolomeu
Anania, Atitudini, Cluj-Napoca, 1999; Pr.Prof.Dr.Ioan Vasile Leb, Teologie ºi
istorie. Studii de patristicã ºi istorie bisericeascã, Cluj-Napoca, 1999;
Pr.Lect.Dr.Ioan Chirilã, Mesianism ºi apocalipsã în scrierile descoperite la
Qumram, Cluj-Napoca, 1999; Activitatea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
Vadului, Feleacului ºi Clujului pe anul 1999, Cluj-Napoca, 2000;
Pr.Prof.Dr.Arhid.Ioan Zãgrean, Domatica Ortodoxã. Manual pentru Seminariile
Teologice, ed.a III-a, Cluj-Napoca, 2000; Onisie Morar, O credinþã, un drum, o
viaþã, Cluj-Napoca, 2000; Ioan Vasile Leb, Dialogul ortodox – vechi catolic –
stadiul actual ºi perspectivele sale, Cluj-Napoca, 2000; LOGOS Înalt Prea
Sfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului la împlinirea vârstei de 80 de
ani, Cluj-Napoca, 2001; IPS Bartolomeu, Introducere în citirea Sfintei Scripturi,
Cluj-Napoca, 2001; Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania. In honorem, Cluj-
Napoca, 2001; Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania. Doctor Honoris
Causa, Cluj-Napoca, 2001; Valeriu Anania, Hoþul de mãrgãritare, ed. a II-a,
Cluj-Napoca, 2001; Învãþãtura de credinþã ortodoxã. Catehism, ed. a II-a, Cluj-
Napoca, 2001; Liturghia Sfântului Ioan pentru folosul preoþilor când slujesc în
sobor, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 2001; Florea Mureºanu, Întâia Carte de învãþãturã
pentru tineretul român de lege rãsãriteanã ºi pentru tot românul iubitor de
Hristos, Ediþie îngrijitã de Pr.Lect.Dr.Dorel Man, Cluj-Napoca, 2001; Învãþãtura
Bisericii Ortodoxe despre Maica Domnului, Cluj-Napoca, 2001; Carte de
rugãciuni pentru ºcolari, I-IV, Cluj-Napoca, 2001; Carte de rugãciuni pentru
ºcolari, V-VIII, Cluj-Napoca, 2001; Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, Adolescenþa,
preludiu al iubirii curate, Cluj-Napoca, 2001; Pr. Matei Popovici, Sãrbãtorile
eterne, Cluj-Napoca, 2001; în afarã de acestea au apãrut, în fiecare an: Pastoralã
137
la Naºterea Domnului, Pastoralã la Duminica Ortodoxiei, Pastoralã la Învierea

Domnului, Calendar de perete, Calendar de buzunar, Felicitãri cu Învierea
Domnului ºi cu Naºterea Domnului, Revista Renaºterea; în cadrul Arhiepiscopiei:
Glasul, editatã de cãtre Protopopiatul Ortodox Huedin.435
Tot în cadrul activitãþii culturale pomenim ºi Conferinþele preoþeºti, menite
sã þinã preoþimea la curent cu problemele bisericeºti, sociale, economice, culturale
ºi politice ale vremii.
Iatã ce probleme s-au discutat din 1993 încoace: în 1993: Predarea religiei
în ºcoli. Probleme ºi perspective (þinutã în toate cele ºase protopopiate în
decursul lunii iunie 1993); a doua: Prozelitism, misionarism pastoral ºi
ecumenism (în noiembrie 1993);436 în 1994: Familia creºtinã ºi rolul ei în
societatea de astãzi (iunie 1994); Atitudinea Bisericii faþã de fenomene care
ameninþã unitatea bisericeascã ºi naþionalã (noiembrie 1994);437 în 1995:
Autocefalie, Patriarhie ºi slujire sfântã: aniversarea a 110 ani de la
autocefalie, 70 de ani de Patriarhie în Biserica Ortodoxã Românã ºi 40 de
ani de arhierie a Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist (iunie 1995);
Patrimoniul religios cultural naþional – mãrturie a credinþei ºi culturii
poporului român (noiembrie 1995);438 în 1996: Preotul în Bisericã, în lume
ºi acasã (iunie 1996); Atitudinea Bisericii ºi a preotului faþã de noile secte ºi
miºcãri religioase moderne: New Age, miºcãrile orientaliste, martorii lui
Iehova, mormonii, miºcãrile satanice (noiembrie 1996);439 în 1997: Darul
sfânt al vieþii ºi combaterea pãcatelor împotriva acestuia (iunie 1997);
Biserica ºi problemele sociale actuale, cu referire la «Apostolatul Social»
promovat de Prea Fericitul Patriarh Justinian Marina (noiembrie 1997);440
în 1998: Biserica ºi mass-media (presã, radio, televiziune): – avantaje
(accesul); probleme actuale (Critica; Legea audiovizualului; colaborarea
cu mijloacele mass-media existente etc.); perspective (Atitudini; crearea
435
Pr. Ioan Pintea, Raportul… 1993…, p.10; Arhid. Vasile Nemeº, Raportul…1994…, p.14; Idem,
Raportul… 1995…, p.13-14; Idem, Raportul… 1996…, p.12; Idem, Raportul… 1997…, p. 8; Idem,
Raportul… 1998…, p.13; Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul… 1999…, p.12; Idem, Raportul… 2000…,
p.14-15; precum ºi informaþii de la Arhid. ªtefan Iloaie, consilier eparhial.
436
Pr. Ioan Pintea, Raport… 1993…, p. 7.
437
Arhid. Vasile Nemeº, Raportul… 1994…, p. 9.
438
Idem, Raportul… 1995…, p. 8.
439
440
Idem, Raportul… 1997…, p. 4-5.
138
de mijloace mass-media proprii; formarea de personal specializat etc.)

(iunie 1998); 1698-1948-1998 în istoria ºi conºtiinþa Bisericii Româneºti
(noiembrie 1998);441 în 1999: Prozelitismul sectar, o problemã religioasã ºi
socialã (iunie 1999); Chipul autentic al familiei creºtine (noiembrie 1999);442
în 2000: Clerul ortodox ºi responsabilitatea moral-politicã a laicilor în
societate (iunie 2000); Biseria în stat. Angajamentul Bisericii în societatea
româneascã (noiembrie 2000);443 în 2001: Administraþia parohialã în raport
cu diferitele legi, hotãrâri ºi ordonanþe guvernamentale, care se referã
la Bisericã (mai 2001); Dinamizarea vieþii parohiale ºi implicarea
preotului în extinderea misiunii sale ºi a credincioºilor practicanþi, prin
consiliile ºi comitetele parohiale (octombrie 2001).444
Amintim cã Sectorul cultural a fost condus între 1993-1999 de cãtre
Arhid.Vasile Nemeº, iar apoi de Arhid.ªtefan Iloaie (din 1999 – azi).
În ce priveºte predarea Religiei în ºcolile de stat dacã în cursul anului
1993 a întâmpinat greutãþi, totuºi se poate afirma cã „ora de educaþie
moral-religioasã” s-a transformat în „orã de Religie”,445 trecutã în catalog, ca
orice obiect de studiu, pentru ca elevii sã poatã fi evaluaþi. Dacã pânã în acest an
(1993), orele de Religie au fost predate, în Arhiepiscopia Clujului, în marea lor
majoritate de cãtre preoþi, studenþi sau studente, de la Facultatea de Teologie
Ortodoxã din Cluj-Napoca, în anii ce au urmat, aceeaºi nobilã activitate a cãzut în
seama absolvenþilor sau a licenþiaþilor în Teologie (majoritatea ucenici ai facultãþii
pomenite). Pentru buna desfãºurare a procesului de învãþãmânt religios (în ºcolile
de stat), din 1994 IPS Bartolomeu a numit inspectori ºcolari: Pr.Octavian Picu,
pentru Mun.Cluj-Napoca, Pr. Nicolae Feier, pentru jud.Bistriþa-Nãsãud, iar pentru
Protopopiatul Huedin (pentru o scurtã perioadã de timp), Pr. Ioan Stoian, din
Parohia Aghireº-Fabrici; mai apoi, , din 1997, pentru judeþul Cluj, pe Buzdzgan
Ioan Dãnuþ (hirotonit preot în 1998), care a funcþionat pânã în martie 2001;446 în
locul sãu a fost numit Dl.Lect.Drd. Vasile Timiº; din septembrie 2001, în locul
Pr.Nicolae Feier a fost numit Pr.Lazãr Cozman.
441
442
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul… 1999…, p. 6.
443
444
Informaþie primitã de la Arhid. ªtefan Iloaie, Consilier eparhial.
445
Pr. Ioan Pintea, Raportul… 1993…, p. 5.
446
Arhid. Vasile Nemeº, Raportul… 1994…, p. 8-9; Idem, Raportul… 1995…, p. 9-10, Idem,
Raportul… 1996…, p. 6-7; Idem, Raportul… 1997…, p. 5-6; Idem, Raportul… 1998…, p.10-11;
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul… 1999…, p. 6-7; Idem, Raportul… 2000…, p.11-13.
139
Cu vremea însã, în cele douã judeþe aflate sub oblãduirea duhovniceascã a

Arhiepiscopiei Clujului, majoritatea profesorilor de religie au obþinut gradul
didactic definitivat, unii gradul doi, iar câþiva gradul întâi, realizãri ce au dus
ºi la sporirea calitãþii învãþãmântului religios în ºcolile de stat.
În procesul de învãþãmânt religios s-a dorit „cu prioritate, încadrarea
personalului didactic în conformitate cu prevederile legilor ºi ale regulamentelor
în vigoare, organizarea de consfãtuiri cu toþi profesorii de Religie pentru stabilirea
de planuri de activitate, vizând îmbunãtãþirea activitãþii de predare a Religiei în
ºcoli, ca ºi organizarea corpului de profesori de Religie pe grupe de cerc
pedagogic, în cadrul cãrora sã se realizeze activitãþile de perfecþionare. S-a reuºit
introducerea ºi mai ales pãstrarea Religiei în toate ºcolile, inclusiv în licee,
colegii ºi în ºcolile profesionale, în condiþiile în care Ministerul Educaþiei ... ºi
Cercetãrii a solicitat reducerea anumitor ore, între care ºi Religia, pe motivul
reducerii de personal, iar aceastã materie ar fi urmat sã fie predatã de cãtre
nespecialiºti”.447 La scurtã vreme, Ministerul Educaþiei a renunþat la aceastã
poziþie, predarea orelor de Religie rãmânând în seama fiecãrei Biserici ºi cult
din þara noastrã. Din rapoartele inspectorilor de specialitate se constatã cã s-au
înregistrat progrese în predarea Religiei în ºcolile de stat, concretizate prin:
„mãrirea, în continuare, a numãrului de titulari; eliminarea suplinitorilor
necalificaþi; desfãºurarea, de cãtre inspectorii de Religie, a activitãþilor de
îndrumare ºi control prin efectuarea de inspecþii curente de specialitate în ºcoli;
necontenitul demers al profesorilor de Religie, în a amenaja capele ºi cabinete
de Religie, pe care sã le doteze, în mãsura posibilitãþilor, cu cele necesare”.448
În acelaºi timp, profesorii de Religie ºi mulþi dintre elevi s-au implicat în
acþiuni caritative în cadrul cãminelor de copii, în cãminele de bãtrâni, în spitale,
„pentru mângâierea celor aflaþi în suferinþã ºi în grele încercãri, elevii fiind
conºtientizaþi de realitãþile unei vieþi dure, dar ºi de necesarul unui minim ajutor –
material, dar mai ales moral – de care cei încercaþi au nevoie”;449 amintim apoi,
anumite manifestãri „atât la nivelul grupelor de cerc pedagogic, cât ºi la nivelul
fiecãrei ºcoli, concretizate într-un simpozion judeþean þinut în Aula Facultãþii de
Teologie, în serbãri, concerte de colinde, expoziþii, emisiuni radio… º.a.”.450
447
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul… 2000…, p.11-12.
448
Ibidem, p.12.
449
Ibidem, p.12.
450
Ibidem, p.12.
140
Cu toate cã, în decursul celor peste 15 ani, de la cãderea dictaturii comuniste

au fost nenumãrate greutãþi, în ceea ce priveºte predarea Religiei în ºcolile de
stat, „rezulatele ne îndreptãþesc sã afirmãm cã progresele sunt reale ºi cã
generaþiile tinere primesc ºi vor primi pe mai departe introducerea minimã în
«alfabetul» credinþei creºtine, condiþie necesarã construirii unei societãþi
regenerate din punct de vedere moral”.451
O altã realizare de seamã a IPS Bartolomeu a constituit-o intrarea în emisie,
începând cu 1 mai 1999 a postului de Radio Renaºterea, un adevãrat
„aºezãmânt de culturã ºi misiune ortodoxã” pentru credincioºii clujeni.452
Amintim cã „Radio «Renaºterea» emite 24 de ore din 24, pe frecvenþa de
91,2 MHz, FM, stereo ºi asigurã prelungirea cuvântului Evangheliei de la amvon
pânã la cei care nu pot sau nu doresc sã participe la activitatea concretã a Bisericii.
Postul de radio îºi propune sã contribuie la revigorarea moralã a societãþii
româneºti, sã aducã în casele ascultãtorilor informaþia religioasã, culturalã sau
de larg interes ºi sã educe printr-o muzicã bunã. De la intrarea în emisie, Radio
«Renaºterea» ºi-a câºtigat un auditoriu avizat, reuºitã care se datoreazã în cea
mai mare parte dimensiunii sale formative, caracteristicã fundamentalã a tuturor
emisiunilor. Varietatea subiectelor – prezenþa elementului religios în societate
ºi modul lui de manifestare; transmiterea în direct a Sfintei Liturghii, duminica,
de la Catedrala Arhiepiscopalã; dezbaterile culturale ºi sociale; muzica de bunã
calitate: religioasã, simfonicã, ambientalã; modalitatea de abordare a temelor;
situarea radioului sub patronajul unei Arhiepiscopii cu tradiþie în Transilvania –
conferã deja acestei instituþii mass-media girul seriozitãþii ºi al competenþei.
Ecourile prezenþei acestui post de radio, de o facturã cu totul nouã în comparaþie
cu celelalte posturi radiofonice din municipiul Cluj-Napoca, nu au întârziat sã
aparã, certificând necesitatea lui ca prezenþã ºi înaintare directã a cuvântului
Bisericii «extra muros».”453
Ca ºi în anii precedenþi (ºi în anul 2001) una dintre preocupãrile principale
ale Î.P.S. Bartolomeu a fost rãspândirea culturii în sânul credincioºilor Eparhiei
Clujului; în acest sens, a sprijinit din punct de vedere moral ºi de multe ori ºi
financiar unele iniþiative ale clerului sãu; astfel, în acest an au apãrut în Eparhie
coruri mixte sau de copii; s-au pus la dispoziþia credincioºilor, din bibliotecile
451
Ibidem, p.12-13.
452
Idem, Raportul… 1999…, p.10.
453
Idem, Raportul… 2000…, p.13.
141
parohiale, cãrþi religioase pentru formarea lor moralã; unii clerici, chiar ºi din
mediul rural au fost implicaþi în alcãtuiri ºi editãri de cãrþi teologice ºi de culturã
naþionalã; alþii au participat la emisiuni radio ºi TV locale; Î.P.S. Arhiepiscop a
fost aniversat la împlinirea vârstei de 80 de ani prin tipãrirea volumului omagial
Logos, prin imprimarea CD-Rom-ului, intitulat: Arhiepiscopul; s-a organizat ºi
susþinerea unui spectacol aniversar, pe scena Teatrului Naþional din Cluj-Napoca,
eveniment la care au participat Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist, alþi
membrii ai Sfântului Sinod, clerici, oameni de culturã, reprezentanþi ai
autoritãþilor de stat centrale ºi locale, credincioºi º.a.454
Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu a participat la 18 evenimente culturale, la
majoritatea susþinând scurte cuvântãri, fãcând întotdeauna legãturã între religie
ºi culturã; a finalizat diortosirea Sfintei Scripturi, ce a vãzut ºi lumina tiparului
în prestigioasa Editurã a Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, iar pentru activitatea teologicã ºi literarã, conferindu-i-se premii
speciale, ori înalte titluri academice, precum: Doctor Honoris Causa al
Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie „Iuliu Haþieganu” din Cluj-Napoca,
precum ºi al Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca.455
P.S. Episcop – vicar Dr. Irineu Pop Bistriþeanul, pe lângã faptul cã a susþinut
cursuri de Moralã creºtinã la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca
sau în cadrul Universitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir” din Cluj-Napoca, a
publicat douã cãrþi: Pâinea vieþii ºi paharul mântuirii, la Editura Aletheia din
Bistriþa ºi Fericirile, la Editura Glasul din Huedin; în acelaºi timp a tradus din
limba englezã volul: Darul sacru al vieþii, de Pr. prof. John Breck, care a ºi
vãzut lumina tiparului.456
P.S. Episcop Vasile Someºanul, pe lângã bogata activitate pastoral-misionarã
ºi socialã, a participat la anumite manifestãri ºi evenimente culturale precum
simpozioane, lansãri de carte, expoziþii º.a. 457
Activitatea culturalã s-a evidenþiat ºi prin editarea ºi publicarea de carte
religioasã, carte de cult, de spiritualitate ortodoxã, pastorale, calendare etc.; iatã
câteva dintre acestea: Învãþãtura de credinþã creºtinã ortodoxã (catehism);
Bartolomeu Valeriu Anania, Introducere în citirea Sfintei Scripturi; Valeriu
454
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul Sectorului Cultural pe anul 2001. Adunarea Eparhialã – 5
455
Ibidem, p. 5-6.
456
Ibidem, p. 7.
457
Ibidem, p. 7.
142
Anania, Hoþul de mãrgãritare; Logos Arhiepiscopului Bartolomeu, la împlinirea

vârstei de 80 de ani; Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania, Doctor Honoris
Causa; Arhid. Ioan Brie, Colinde; Pr. Prof. Alexandru Moraru, Scurt istoric al
Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului ºi Clujului; Liturghia Sfântului
Ioan, pentru preoþii care slujesc în sobor, ediþia a doua; Micul Molitvelnic, ediþia
a II-a; Învãþãtura Bisericii Ortodoxe despre Maica Domnului; Carte de rugãciuni
pentru ºcolari, clasele I-IV; Carte de rugãciuni pentru elevi, clasele V-VIII; Pr.
prof. Dr. Vasile Stanciu, Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, în do major,
pentru cor bãrbãtesc; Idem, Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, în fa major,
pentru cor mixt; Pr. Matei Popovici, Sãrbãtorile eterne, predici; Pr. Prof. Ilie
Moldovan, Adolescenþa – preludiu la poemul iubirii curate; Ilie Haþeganu,
Eminescu – economist ºi gânditor politic º.a.458
Tot în sectorul cultural se înscriu: Revista „Renaºterea” cu suplimentul
„Filocalia”, periodic bisericesc de referinþã în publicistica româneascã ºi Radio
„Renaºterea”, care emite 24 de ore din 24, pe frecvenþa de 91, 2 MHz, FM
stereo, participând la revigorarea moralã a societãþii; programul cuprinde
emisiuni culturale, sociale, de informare, dar ºi de atitudine asupra principalelor
evenimente bisericeºti, reportaje, mese rotunde, muzicã religioasã, dar ºi
simfonicã, popularã º.a.459
Clerul Eparhiei Clujului a beneficiat de susþinerea în cadrul Conferinþelor
preoþeºti (douã pe an), de tratarea a douã teme actuale, precum: 1. Administraþia
parohialã în raport cu diferite legi, hotãrâri ºi ordonanþe guvernamentale care
se referã la Bisericã ºi 2. Dinamizarea vieþii parohiale ºi implicarea preotului
în extinderea misiunii sale ºi a credincioºilor, prin consiliile ºi comitetele
parohiale; prin aceste conferinþe s-a „accentuat astfel necesitatea pãstrãrii de
cãtre preot a contactului direct cu pulsul societãþii, care îi solicitã acestuia
rãspunsuri la întrebãri inedite, pentru care nu existã rãspunsuri – cadru”.460
Un aport de seamã, în domeniul cultural al Eparhiei, îl aduc ºi ºcolile teologice
clujene: Facultatea de Teologie Ortodoxã ºi Seminarul Teologic Liceal Ortodox.
Facultatea de Teologie Ortodoxã are 14 cadre didactice titulare, cu studii în
strãinãtate, doctori în Teologie sau în alte discipline umanistice; la cele patru
458
Amintim, de asemenea ºi: Pastoralã la Învierea Domnului, 2001; Pastoralã la Naºterea Domnului,
2001; Calendar de perete, 2001; Calendar de buzunar, 2001; Icoane, reproduceri – Cf. Arhid. ªtefan
Iloaie, Raportul… 2001, p. 17-18.
459
Ibidem, p. 16 ºi 18.
460
Ibidem, p. 8.
143
secþii: Teologie Pastoralã, Teologie-Litere, Teologie-Patrimoniu Cultural ºi

Teologie-Asistenþã Socialã s-au aflat în total 565 studenþi; cadrele didactice au
publicat în cursul anului 2001, 12 volume monografice ºi de sintezã, 26 de studii
în volume colective ºi 16 în reviste româneºti ºi strãine; au susþinut 37 de comunicãri
la manifestãri ºtiinþifice, dintre care 11 în strãinãtate; Facultatea are douã periodice
proprii: Studia Universitatis Theologia Ortodoxa ºi Anuarul Facultãþii de Teologie
Ortodoxã; cadrele didactice fac parte din diferite consilii ºi comisii teologice ºi de
culturã din þarã ºi strãinãtate; Facultatea acordã licenþe, masterate ºi doctorate în
Teologie, grade didactice pentru profesorii de Religie (definitivat, gradul II ºi
gradul I), precum ºi gradele preoþeºti (definitivat, gradul II ºi gradul I).461
Seminarul Teologic Liceal Ortodox a avut 13 profesori titulari, doctori sau
doctoranzi în teologie sau diferite discipline umane cu un numãr de 286 elevi;
ºcoala are o revistã proprie: Ihtis, cu apariþie neregulatã; cadrele didactice ºi
elevii seminariºti sunt implicaþi (ca de altfel ºi cei de la Facultate), în activitatea
pastoral-misionarã din Eparhia Clujului.462
Cât priveºte Religia în ºcolile de stat, ea a fost coordonatã prin Inspectoratele
ºcolare din Cluj-Napoca ºi Bistriþa; în anul 2001 au fost 467 profesori de Religie,
dintre care 106 preoþi.463
Ca ºi în anii precedenþi (ºi în 2002) actul cultural a fost unul din punctele de
bazã ale activitãþilor din Arhiepiscopia Clujului; de pildã, în cursul acestui an
Î.P.S. Bartolomeu a fost prezent la manifestãri culturale, precum: manifestãri
academice, simpozioane, conferinþe, lansãri de carte, vernisaje; de asemenea, a
acordat nenumãrate interviuri unor posturi de radio ºi televiziune centrale sau
locale, intervenþii în presa scrisã º.a.; în centre importante din þarã s-au fãcut
evaluãri pozitive pe marginea Bibliei jubiliare a Sf. Sinod diortositã de Î.P.S.
Arhiepiscop Bartolomeu (tipãritã în 2001); au fost tipãrite câteva cãrþi din scrierile
Î.P.S. Bartolomeu (Cerurile Oltului – în limba germanã ºi Apa cea vie a
Ortodoxiei); Universitatea din Oradea i-a acordat titlul academic Doctor Honoris
Causa; P.S. Episcop – vicar Dr. Irineu a predat în continuare, cursuri de Moralã
creºtinã la Facultatea de Teologie Ortodoxã ºi la Facultatea de Drept a
Universitãþii „Dimitrie Cantemir” din Cluj-Napoca; a tipãrit volumul Morala
creºtinã, precum ºi studii ºi articole în presa noastrã bisericeascã; P.S. Episcop
461
Ibidem, p. 9-10.
462
Ibidem, p. 11-12.
463
Ibidem, p. 12-13.
144
– vicar Vasile a participat la anumite manifestãri culturale, precum: simpozioane,

conferinþe, vernisaje, lansãri de carte º.a.464; preoþimea din Arhiepiscopie a
participat la douã însemnate conferinþe de actualitate: 1. Evaluarea predãrii
Religiei în ºcoalã. Rezultate, probleme, perspective ºi 2. Misiunea Bisericii
Ortodoxe în contextul creºterii agresive a misiunii sectare. Rolul comunitãþii
parohiale ortodoxe în pervertirea ºi stoparea fenomenului sectar.465
Facultatea de Teologie Ortodoxã a ºcolarizat 525 studenþi ºi 60 de masteranzi
dar ºi doctoranzi în teologie; cadrele didactice au avut o bogatã activitate ºtiinþificã,
concretizatã în volume personale sau colective, studii ºi articole; a fost tipãritã
revista Studia Universitatis. Theologia Orthodoxa; cadrele didactic au participat
la simpozioane, conferinþe, întâlniri interne ºi internaþionale, cu referate în
specialitate; de asemenea, au fãcut parte din diferite comisii teologice internaþionale
(ca ºi în anii precedenþi); la propunerea Facultãþii de Teologie Ortodoxã,
Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca a decernat titlul de Doctor Honoris
Causa Pr. Prof. Boris Bobrinskoy – decanul Institutului „Saint Serge” din Paris ºi
Prof. Dr. Theodor Nicolau din München; un grup restrâns al Corului Facultãþii
condus de Pr. Prof. Vasile Stanciu, a susþinut concerte religioase ºi de colinde în
diferite þãri apusene.466
Seminarul Teologic Liceal Ortodox a ºcolarizat 286 elevi, cu rezultate bune
la cursuri, dar unii ºi la olimpiadele de Religie, faza judeþeanã sau naþionalã;
alþii la olimpiadele de Limbi clasice, Istorie ºi Limba Românã; corul Seminarului
de câþiva ani susþine concerte de colinde împreunã cu corul Seminarului Teologic
Reformat din Cluj-Napoca, un adevãrat exemplu de ecumenism local º.a.467
Religia în ºcolile de stat a fost predatã de 468 persoane, dintre care 114
preoþi ºi 349 mireni (majoritatea teologi) cu studii superioare sau medii (cinci
dintre aceºtia au altã pregãtire decât cea de teologie); mulþi dintre elevii din
ºcolile de stat au participat la olimpiadele de Religie, obþinând rezultate bune.468
În Editura „Renaºterea” au fost scoase la luminã 15 titluri de carte, pe
lângã pastorale, calendare, cãrþi de rugãciune º.a.; de asemenea, a apãrut Revista
Renaºterea, cu suplimentele Filocalia ºi Renaºterea satului.469
464
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul Sectorului Cultural pe anul 2002. Adunarea Eparhialã – 6 februarie
2003 -, Cluj-Napoca, 2003, p. 3-5.
465
Ibidem, p. 5.
466
Ibidem, p. 6-8.
467
Ibidem, p. 8-9.
468
Ibidem, p. 9-10.
469
Ibidem, p. 14.
145
Postul de Radio „Renaºterea” (condus de monahia Gabriela Nemeº), cu

emisie de 24 de ore din 24 ºi-a continuat misiunea sa religios-culturalã ºi
educativã.470
În cursul anului 2003 s-a observat, de asemenea, implicarea clerului în
actul cultural, prin participãri la diferite lansãri de carte, la vernisaje, prin
publicarea de cãrþi, articole ºi studii în presa bisericeascã sau laicã, la radio ºi
televiziune; întâlniri cu duhovnici de seamã ai Bisericii noastre; au apãrut în
continuare periodicele: Renaºterea, cu suplimentul „Filocalia”, Glasul, la
protopopiatul Huedin, Vad 2000, editat de parohia din Vad; postul de Radio
„Renaºterea” a desfãºurat intensã activitate misionarã ºi culturalã; Î.P.S.
Bartolomeu a luat parte prin cuvânt la numeroase manifestãri culturale; au fost
publicate lucrãri, precum: Primele mãrturii despre Biblia jubiliarã 2001, versiune
a Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania; Atelier biblic. Caiete de lucru;
dar ºi alte 25 de volume ºi broºuri în Editura „Renaºterea”; preoþimea din Eparhia
a participat la douã conferinþe pe teme actuale: 1. Viaþa ºi misiunea parohiei
azi: împliniri, probleme ºi 2. Dinamizarea activitãþii sociale a Bisericii.
Implicarea preotului ºi a credincioºilor în acþiunile caritative organizate;
Facultatea de Teologie Ortodoxã a ºcolarizat 521 studenþi, 31 masteranzi ºi 24
doctoranzi; cadrele didactice au publicat în periodice bisericeºti ºi laice studii ºi
articole, dar ºi volume personale sau colective; mulþi dintre aceºtia au þinut
comunicãri la diferite simpozioane, conferinþe, întâlniri interne sau internaþionale;
de asemenea, fac parte din diferite Comisii teologice din þarã ºi strãinãtate;
Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca a ºcolarizat 263 elevi; s-au
aniversat cinci decenii de la înfiinþarea acestei ºcoli teologice, prilej cu care a
fost lansat volumul: 50 de ani de învãþãmânt teologic seminarial în Cluj-Napoca,
alcãtuit de Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru; Religia ortodoxã, în ºcolile de stat a
fost predatã de 450 de persoane (114 preoþi, 328 mireni ºi 6 persoane care nu au
pregãtire teologicã).471
Anul 2004 a fost marcat de aniversarea a 500 de ani de la trecerea la Domnul
a lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt, evenimente marcate atât în cadrul Arhiepiscopiei
Clujului cât ºi la Facultatea de Teologie; majoritatea clericilor Eparhiei au
participat la manifestãri culturale; unii au scris articole în periodicele bisericeºti:
470
Ibidem, p. 13-14.
471
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul Sectorului Cultural pe anul 2003. Adunarea Eparhialã – 3
146
Renaºterea, Glasul (din Huedin) suplimentul Logos din cotidianul Rãsunetul din
Bistriþa; au participat la emisiuni religioase ºi culturale la radio ºi televiziune;
aceeaºi activitate bogatã a avut-o ºi Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu, pe tãrâm
cultural ca ºi în anii precedenþi; din lucrãrile Î.P.S. Bartolomeu s-au editat CD-
rom-ul cu Biblia diortositã de Î.P.S. Sa, Amintirile peregrinului Apter ºi Canonul
Sf. Andrei Criteanul (diortosit tot de Î.P.S. Bartolomeu); în cadrul Conferinþelor
preoþeºti anuale s-au dezbãtut douã teme: ªtefan cel Mare ºi Sfânt în conºtiinþa
Bisericii ºi a neamului nostru ºi Reorganizarea comitetelor parohiale; în cadrul
Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca s-au þinut trei simpozioane:
ªtefan cel Mare ºi Sfânt – 1504-2004; Misiunea Bisericii oglinditã în Sfânta
Scripturã ºi în istorie ºi 80 de ani de la înfiinþarea învãþãmântului teologic
universitar din Cluj; Facultatea de Teologie, prin profesorii ei a întreþinut legãturi
cu instituþii similare din Germania, Franþa, Italia, Spania, Grecia; cadrele
didactice au tipãrit cãrþi, studii, articole º.a.; au participat la dialoguri teologice
ºi ecumenice de diferite nivele; Corul de camerã „Psalmodia Transylvanica” al
facultãþii dirijat de Pr. Prof. Vasile Stanciu, a þinut concerte religioase în þarã ºi
strãinãtate (Spania, Italia º.a.); au fost ºcolarizaþi 558 studenþi, 45 masteranzi ºi
36 doctoranzi; din ianuarie 2004 a fost ales un nou decan în persoana Pr. Conf.
Dr. Ioan Chirilã; Seminarul Teologic Liceal din Cluj-Napoca a ºcolarizat 286
elevi (director Arhid. Marius Picu – din mai 2004), cu rezultate bune la învãþãturã
ºi purtare; Religia a fost predatã în ºcolile de stat de cãtre 415 persoane, dintre
care 99 preoþi, 304 teologi ºi 12 cu altã pregãtire decât cea teologicã; Radio
„Renaºterea” ºi-a continuat cu succes activitatea misionarã ºi culturalã ºi în
acest an (2004); în Editura „Renaºterea” au apãrut 21 de lucrãri religioase ºi de
spiritualitate româneascã.472
În cursul anului 2005 s-a constatat o sporire a participãrilor clericilor din
Eparhia Clujului în periodicele locale, la radio sau televiziune; s-au tipãrit pe
mai departe periodicele bisericeºti Renaºterea, Glasul ºi suplimentul Logos din
cotidianul Rãsunetul; de câþiva ani Editura „Ecclesia” a mãnãstirii Nicula publicã
diferite cãrþi religioase, broºuri º.a.; din scrierile Î.P.S. Bartolomeu au fost tipãrite
urmãtoarele lucrãri: Cartea deschisã a Împãrãþiei. O însoþire liturgicã pentru
preoþi ºi mireni; Apa cea vie a Ortodoxiei; Pro memoria. Acþiunea catolicismului
în România interbelicã (Ed. a II-a); Rotonda plopilor aprinºi (o nouã ediþie)
º.a.; cele douã conferinþe preoþeºti anuale au avut, din nou teme actuale: 1.
472
Pr. ªtefan Iloaie, Raportul Sectorului Cultural pe anul 2004. Adunarea Eparhialã – 22 februarie
2005, Cluj-Napoca, 2005, p. 1-7.
147
Fenomenul migraþiei din parohii: ºanse, probleme, perspective; 2. Dinamica

pregãtirii duhovniceºti a clerului, o necesitate a vremurilor noastre; Facultatea
de Teologie Ortodoxã (condusã de Pr. Prof. Dr. Ioan Chirilã – decan) a ºcolarizat
558 studenþi, 56 masteranzi ºi 13 doctoranzi; Centrul de Studii Biblice înfiinþat
de câþiva ani (director Pr. Prof. Dr. Stelian Tofanã) a publicat revista proprie
Sacra Scripta, organizând ºi o conferinþã internaþionalã cu tema: Repere teoretice
pentru o apologie creºtinã contemporanã; Facultatea de Teologie Ortodoxã prin
profesorii ei au întreþinut legãturi cu instituþii similare din Germania, Franþa,
Italia, Spania ºi Grecia; a fost înfiinþat Centrul de Pregãtire continuã ºi de Artã
Sacrã „Sfântul Evanghelist Luca” – organizându-se ºi unele expoziþii; Corul de
camerã „Psalmodia Transylvanica” al Facultãþii noastre, condus de Pr. Prof. Dr.
Vasile Stanciu a susþinut, în continuare, concerte religioase în Europa Apuseanã;
Seminarul Teologic Liceal Ortodox (director Arhid. Drd. Marius Picu) a
ºcolarizat 284 elevi, cu rezultate bune; Religia în ºcolile de stat a fost predatã
de 393 persoane, dintre care 95 preoþi, 292 teologi ºi 6 persoane cu altã pregãtire
decât cea teologicã; Editura „Renaºterea” a scos la luminã 22 lucrãri, iar Radio
„Renaºterea” ºi-a continuat activitatea misionar-culturalã; de la 1 mai 2005 a
intrat în emisie la Bistriþa ºi în zonele limitrofe, pe frecvenþa de 102 MHz; radio
„Renaºterea” este condus în continuare de cãtre maica stavofrorã Gabriela
Nemeº.473
Criza economicã ce apasã þara noastrã de câþiva ani încoace s-a fãcut
resimþitã ºi pe plan bisericesc, fapt ce a avut urmãri grele ºi asupra vieþii spirituale
a românilor.
În acest sector, prevederile bugetare pe anul 1993474 la capitolul venituri
au fost de: 179.438.000 lei; pânã la sfârºitul acestui an (1993) s-au realizat:
255.178.000 lei, sumã ce a constat din subvenþii de la bugetul de stat (ºi anume
pentru salarii): 178.268.000 lei; venituri din activitatea de cult: 60.855.000 lei;
subvenþii primite de la Sf. Patriarhie sau de la alte unitãþi de cult: 6.080.000 lei;
la cheltuieli, pentru Centrul eparhial (pe anul 1993) au fost de 41.369.000 lei,
473
Pr. ªtefan Iloaie, Raportul Sectorului Cultural pe anul 2005. Adunarea Eparhialã – 14
474
Prot. Iustin Tira, Raportul Sectorului economico-financiar pe anul 1993, Cluj-Napoca, 1994, p.1.
148
dar pânã la sfârºitul anului s-au cheltuit 53.668.000 lei; la acestea se adaugã ºi
capitolul investiþii, pentru care s-au prevãzut 1.700.000 lei ºi s-au cheltuit
14.162.000 lei; investiþiile s-au fãcut pentru o „linie tipograficã modernã”, pentru
„procurarea ºi punerea în funcþiune a unei centrale telefonice PANASONIC cu
o linie externã ºi 9 linii interne ºi cumpãrarea unui autoturism Dacia 1310” 475
pentru Centrul eparhial Cluj; de precizat cã, suma necesarã pentru tipografie ºi
centrala telefonicã s-a primit din strãinãtate (20.000 DM), la intervenþia IPS
Bartolomeu.476 În cursul anului 1993 au fost începute lucrãrile de construcþie la
41 de biserici; s-au finalizat lucrãrile de construcþie (începute înainte de 1989)
la 14 lãcaºuri de cult; s-a amenajat un paraclis cu hramul „Sf. Luca” la mãnãstirea
Dobric, jud.Bistriþa-Nãsãud.477
Pentru anul 1994, prevederile bugetare au fost, la capitolul venituri:
736.607.000 lei; pânã la sfârºitul anului 1994 s-au realizat: 563.220.000 lei,
constând din subvenþii de la stat: 400.091.000 lei; venituri din activitatea de
cult: 96.708.000 lei; venituri din activitãþi anexe: 24.275.000 lei; alte venituri:
7.731.000 lei; la capitolul cheltuieli s-a prevãzut (pentru 1994) cifra de
708.960.000 lei, cheltuindu-se pânã la sfârºitul anului: 562.618.000 lei; la
investiþii s-au prevãzut: 75.000.000 lei ºi s-au cheltuit: 12.521.000 lei; valorile
lucrãrilor pentru acoperiºul Catedralei arhiepiscopale, reºedinþa eparhialã ºi
subsolul Catedralei s-au ridicat la: 53.020.000 lei, din care au fost achitate:
34.995.588 lei; cheltuieli cu caracter umanitar-social: 4.896.000 lei pentru sãraci,
bolnavi, pentru 25 elevi seminariºti ºi 25 studenþi teologi; 1.000.000 lei pentru
Mitropolia Basarabiei.478 S-a pus piatra de temelie pentru alte patru biserici (pe
lângã cele în construcþie); s-au înfiinþat ºapte mãnãstiri.479
Pentru anul 1995, prevederile bugetare, la capitolul venituri au fost de:
949.272.000 lei; s-au realizat: 1.223.685.000 lei; aceste realizãri au constat din:
subvenþii de la bugetul de stat: 694.836.000 lei; din activitatea de cult:
202.502.000 lei; din activitãþi anexe: 209.581.000 lei; alte venituri: 7.846.000
lei; la cheltuieli (pe 1995): 948.580.000 lei; din care amintim ajutoare materiale
pentru cei nevoiaºi 8.067.000 lei º.a.; investiþii: un microbus modern FORD
Transit 100 CL, cumpãrat din Germania cu 24.800 DM ºi donat pentru
475
Ibidem, p. 2-3.
476
Ibidem, p. 3.
477
Ibidem, p. 4.
478
Idem, Raportul Sectorului economico-financiar pe anul 1994, Cluj-Napoca, 1995, p.1-4.
479
Ibidem, p. 5.
149
Arhiepiscopie de Biserica Evanghelicã-Luteranã din Württemberg, Germania;

reparaþii ºi transformãri la reºedinþa eparhialã ºi la subsolul Catedralei, cãrþi ºi
reviste pentru Bibliotecã º.a.; soldul anului 1995: 19.183.000 lei; 50.332,50
DM ºi 13.632 dolari USA.;480 au fost în construcþie 49 de biserici; 3 fiind date
în folosinþã, la altele 5 s-a pus piatra de temelie.481
În sectorul economico-financiar, prevederile bugetare pentru anul 1996, la
capitolul venituri a fost de: 1.812.566.000 lei; s-a realizat pânã la sfârºitul anului
1996 cifra de: 2.017.609.000 lei; veniturile au constat din: subvenþii de la bugetul
de stat: 1.022.990.000 lei; din activitatea de cult: 384.409.000 lei; din activitãþi
anexe: 438.211.000 lei; alte venituri: 107.604.000 lei; la cheltuieli (pe 1996):
1.755.031.000 lei, din care 14.163.000 lei ajutoare pentru sãraci, ºi bolnavi º.a.;
la investiþii s-au prevãzut 45.000.000 lei, dar s-au cheltuit 101.091.000 lei, care
au constat din: amenajarea ºi dotarea Librãriei eparhiale (P-þa A.Iancu nr.18),
încãlzire centralã într-o parte a reºedinþei eparhiale, mobilier nou pentru reºedinþa
eparhialã, cumpãrarea unui calculator pe seama redacþiei º.a.; soldul cu care s-
a încheiat anul 1996 a fost de: 43.008.000 lei; soldul din contul pentru DM a
fost de 61.037, iar cel din contul pentru dolari USA de 32.460.482
În curaul anului 1996 erau în construcþie 52 de lãcaºuri de cult; s-au încheiat
lucrãrile la 8 biserici, din care 7 au fost sfinþite; la altele s-a pus piatra de temelie;
câteva mãnãstiri au fost în cosntrucþie; s-a dobândit ºi s-a reconstituit dreptul de
proprietate pentru suprafaþa de 70 ha teren agricol în localitatea Nuºeni,
jud.Bistriþa-Nãsãud ºi câte 10 ha pentru fiecare din cele 7 mãnãstiri (în parte)
din acelaºi judeþ.483
Pentru anul 1997, prevederile la capitolul venituri au fost de: 3.766.986.000
lei; pânã ºa sfârºitul anului s-au realizat: 6.336.167.000 lei; veniturile s-au realizat
din: subvenþii de la bugetul de stat: 2.601.473.000 lei; din activitatea de cult:
679.587.000 lei; din activitãþi anexe: 922.296.000 lei; din alte venituri:
840.378.000 lei; subvenþii primite de la unitãþi din cadrul cultului (Fondul Central
Misionar): 181.503.000 lei; la capitolul cheltuieli – salarii: 207.706.000 lei,
activitãþi ocazionale (colaborãri, expertize, îndemnizaþii fixe): 30.068.000 lei;
480
Prot. Iustin Tira, Raportul Sectorului economico-financiar pe anul 1995, Cluj-Napoca, 1996,
p.1-4.
481
Ibidem, p. 5.
482
p.1-5.
483
Ibidem, p. 5-6.
150
pentru asigurãri sociale: 63.103.000 lei; deplasãri: 11.363.000 lei; burse:

2.272.000 lei; ajutoare pentru sãraci ºi suferinzi: 16.710.000 lei; întreþinere ºi
gospodãrie: 186.240.000 lei; obiecte inventar: 4.889.000 lei; materii prime ºi
materiale pentru activitãþi anexe: 903.969.000 lei; reparaþii capitale: 9.716.000
lei; reparaþii curente: 9.521.000 lei; procurare de cãrþi ºi publicaþii: 5.473.000
lei; alte cheltuieli: 76.925.000 lei; la investiþii: în exclusivitate lucrãrile de
„completare ºi restaurare a Catedralei arhiepiscopale” s-a prevãzut suma de
745.000.000 lei ºi s-au cheltuit: 698.273.000 lei; soldul, la încheierea anului
1997 a fost de: 56.078.119 lei; în valutã: 110.260,81 DM, 36.450,98 dolari USA,
900 dolari canadieni.484 În cursul anului 1997 erau în construcþie 52 de biserici
parohiale ºi mãnãstireºti; lucrãrile au fost încheiate la un numãr de 6 (toate
sfinþite); s-a pus piatra de temelie pentru alte 6 biserici.485
Prevederile bugetare pentru anul 1998, la venituri erau de 9.906.695.000 lei, s-
au realizat: 11.413.779.000 lei din: subvenþii de la stat: 3.056.218.000 lei; din
activitatea de cult: 1.023.127.000 lei; activitãþi anexe: 1.411.997.000 lei; alte venituri:
1.724.683.000 lei; de la unitãþi din cadrul cultului: 170.797.000 lei; la cheltuieli s-au
prevãzut: 9.119.582.000 lei; s-au cheltuit: 7.525.439.000 lei; lucrãrile executate în
1998 au fost urmãtoarele: finalizarea pietrãriei artistice ºi a capitelurilor situate în
galeria exterioarã a turlei mari; reactivarea sistemului de încãlzire cu corpuri statice
ºi aer cald; acoperirea cu tablã de cupru a veºmântarului ºi a proscomidiarului, s-au
început lucrãrile de amenajare a postului de radio „Renaºterea” º.a.486 În 1998 erau
în construcþie 48 biserici parohiale ºi mãnãstireºti; s-au încheiat lucrãrile de reparaþie
ºi de picturã la 4 biserici; s-au încheiat lucrãrile de la temelie la 6 biserici; s-a pus
piatra de temelie la 4 biserici.487 Soldul – la sfârºitul anului 1998: 1.295.434.000 lei;
în valutã: 117.872 DM; 39.615 dolari USA; 1.100 dolari canadieni.488
Pe anul 1999, prevederile la capitolul venituri au fost de 14.566.268.000
lei; s-au realizat: 22.693.389.000 lei din: subvenþii din bugetul de stat:
6.079.966.000 lei; din activitatea de cult: 1.239.959.000 lei; activitãþi anexe:
1.889.073.000 lei; alte venituri: 923.100.000 lei; suvenþii primite din cadrul
484
p.1-4.
485
Ibidem, p. 6.
486
Arhid. Gavril Vârva, Raportul Sectorului economico-financiar pe anul 1998, Cluj-Napoca,
1999, p.1-9.
487
Ibidem, p. 9.
488
Ibidem, p. 5.
151
Cultului (FCM ºi bugetul de stat) 4.781.014.000 lei; la cheltuieli s-au prevãzut:

14.098.097.000 lei; s-au cheltuit: 15.249.522.000 lei; dintre lucrãrile executate
pomenim: restaurarea turnului central al Catedralei arhiepiscopale; executarea
din piatrã de Viºtea ºi travertin a celor patru turnuleþe de la baza turnului central
ºi montarea turnuleþului nr.1; modificarea infrastructurii cupolelor celor 4
turnuleþe; executarea elementelor decorative pentru cele 4 cupole mici;
executarea lucrãrilor de înlocuire a tablei zincate cu tablã de cupru ºi restaurarea
învelitorii de cupru existente, respectiv turla centralã ºi cele douã turle-clopotniþã;
reparaþii construcþii la baza turnului central ºi cupola mijlocie º.a.489 În anul
1999 au fost în construcþie 48 de biserici parohiale ºi mãnãstireºti; s-au încheiat
lucrãrile de construcþie ºi picturile la 4 biserici; s-a pus piatrã de temelie la alte
5 biserici; s-a igienizat apartamentul PS Episcop Vicar Irineu Bistriþeanul, s-a
continuat amenajarea postului de Radio „Renaºterea” de la Centrul eparhial din
Cluj-Napoca; soldul la sfârºitul anului 1999 a fost de: 9.471.000 lei – numerar
în casã; 79.507.000 lei – cont curent; 3.862.251.000 lei – cont de restaurare
Catedralã; cont valutã: 42.760 dolari USA; 1.100 dolari canadieni; 197.701 DM;
1.000 franci francezi ºi 11.610 EURO.490
Prevederile bugetare pentru anul 2000 la venituri au fost de: 30.659.625.000
lei; s-au realizat: 51.578.082.000 lei, prin subvenþii de la bugetul de stat:
15.253.900.000 lei; din activitatea de cult: 2.698.464.000 lei; din activitãþi anexe:
2.665.863.000 lei; alte venituri: 153.878.000 lei; subvenþii primite din colecta
Fondului Central Misionar: 259.971.000 lei; la cheltuieli s-au prevãzut:
30.054.994.000 lei; s-au cheltuit: 27.492.701.000 lei; investiþii pentru finalizarea
lucrãrilor exterioare ale Catedralei, precum ºi pentru începerea lucrãrilor
interioare pentru pictura Altarului; s-au prevãzut: 8.000.000.000 lei; s-au cheltuit:
5.829.212.866 lei; la Catedralã s-a realizat executarea ºi montarea din piatrã de
Viºtea ºi travertin de Borºa a celor 4 turnuleþe de la baza turnului central;
restaurarea ºi sablarea suprafeþei de piatrã de pe pãrþile laterale, faþada ºi cele
douã turnuri clopotniþe; înlocuirea tablei zincate cu tablã de cupru ºi restaurarea
învelitorii de cupru; reparaþii – construcþii la arcurile de pe pãrþile exterioare ºi
la brâul care înconjoarã Sfântul Altar; confecþionarea jaluzelelor metalice la
cele 4 turnuleþe ºi grilaje din fier forjat, care protejeazã cele douã abside laterale;
489
2000, p.1-9.
490
Ibidem, p.10-12.
152
lucrãri de completare ºi modernizare a sistemului de încãlzire cu aer condiþionat

º.a.491 În anul 2000 au fost în construcþie în diferite faze peste 70 de biserici
parohiale ºi mãnãstireºti; 22 de biserici erau în lucrãri de reparaþie; au fost
terminate 9 biserici; au fost sfinþite ori resfinþite 17 lãcaºuri de cult. Soldul la
încheierea anului 2000 a fost de: 8.045.000 lei – numerar; 553.143.000 lei –
cont curent; 10.762.362.000 lei – cont de restaurare Catedralã; 45.169,26 dolari
USA; 204.650,51 mãrci germane; 1.100 dolari canadieni; 1.000 franci francezi;
12.635,83 EURO.492
În cursul anului 2001 au fost continuate lucrãri de iconografie în absida ºi
la arcul de triumfal din Sfântul Altar al Catedralei Arhiepiscopale din
Cluj-Napoca, de o echipã de artiºti din Iaºi, sub conducerea pictorului bisericesc
Virgil Moraru; s-a realizat o iconografie pe o suprafaþã de 336.34 m2; pe
manoperã s-au plãtit 2.716.424.704 lei; pe mozaicul din Italia 764.799.870 lire
italiene; pentru materiale de construcþii (ciment, var, nisip, adeziv etc.)
34.866.415 lei; transportul materialelor, cazarea ºi masa pictorilor 77.532.849
lei; sumele realizate: donaþii de la credincioºi: 171.794.000 lei; Donaþii Fondul
Central Misionar: 25.000.000 lei; Centrul Eparhial: 1.105.703.000 lei; rectitorirea
Mãnãstirii Nicula: 5.379.803.219 lei; pentru acest locaº de închinare au fost
donaþii din partea Guvernului României 5 miliarde lei; Î.P.S. Bartolomeu 10.000$
ºi 30.000.000 din partea Centrului Eparhial; alte realizãri: deschiderea
Magazinului de cãrþi bisericeºti în Cartierul Mãnãºtur (lângã Biserica „Sfinþii
Apostoli Petru ºi Pavel”) locaþie în valoare de 181.048.375 lei; reparaþii curente
ºi modernizãri la birourile Centrului Eparhial ºi la Editura „Renaºterea” în valoare
de 563.982.080 lei; s-au alocat bani pentru construirea de noi biserici, pentru
repararea, restaurarea ºi întreþinerea lãcaºurilor de cult, dar ºi a altor edificii
bisericeºti, în toate protopopiatele din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi
Clujului.493
Prevederile bugetare pentru anul 2002 la Capitolul venituri au fost de
60.610.039.000 lei; s-au realizat: 51.974.925.000 lei; subvenþii de la bugetul de
stat: 30.374.742.000 lei; venituri din activitatea de cult: 5.915.789.000 lei; venituri
din activitãþi anexe: 5.643.160.000 lei; alte venituri: 745.764.000 lei; subvenþii
491
2001, p.1-9.
492
Ibidem, p. 6.
493
Arhid. Gavril Vârva, Adunarea Eparhialã pe anul 2001 [5 februarie 2002], Sectorul Economic,
Cluj-Napoca, 2002, în „Renaºterea”, XIII 2002, nr. 2, p. 4.
153
primite prin colecta Fondului Filantropia, Fondul Central Misionar, F.C. M-ul din
Catedralã: 4.027.216.000 lei; la capitolul cheltuieli: pentru fondurile proprii
necesare salariilor personalului de la Centrul Eparhial: 1.123.010.000 lei; pentru
activitãþi ocazionale (colaborãri, indemnizaþii fixe, expertize): 341.894.000 lei;
pentru asigurãri sociale: 415.680.000 lei; pentru deplasãri în interes de serviciu:
155.653.000 lei; pentru burse: 28.000.000 lei; cheltuieli cu caracter umanitar
social: 562.305.000 lei; cheltuieli de întreþinere ºi gospodãrire: 1.468.742.000
lei; obiecte de inventar de micã valoare: 55.479.000 lei; materii prime ºi materiale
pentru confecþionarea lumânãrilor, aprovizionarea magazinelor Centrului
eparhial cu cãrþi ºi obiecte de cult pentru desfacere: 7.317.690.000 lei; investiþii:
ample lucrãri de iconografie în mozaic la absida ºi arcul triumfal al Sf. Altar ºi
cele douã abside laterale ale Catedralei arhiepiscopale din Cluj-Napoca; s-a
realizat o iconografie monumentalã pe o suprafaþã de 458,81 mp., pentru care
s-au plãtit 4.616.534.581 lei; s-a comandat în Italia (la Veneþia) 1.100 kg mozaic
aur, care a costat 85.625E; alte lucrãri realizate la Catedrala arhiepiscopalã:
confecþionarea ºi montarea vitraliilor la ferestrele din absida Sfântului Altar ºi
care au costat: 52.526.124 lei; placarea zonei inferioare a pereþilor cu marmurã
verzuie de Guatemala: 192.799.520 lei; iluminarea mozaicurilor: 89.597.106
lei; verificarea ºi înlocuirea sursei de luminã în Sfântul Altar, absidele laterale
ºi cupola centralã: 89.411.768 lei; amenajarea accesului la demisolul Catedralei
arhiepiscopale pe faþada esticã: 404.454.595 lei; costul total la lucrãrile executate
pentru construcþia, reparaþia ºi pictura bisericilor din Eparhia Clujului s-a ridicat
la: 52.528.023.517 lei º.a.494
Pentru anul 2003, la capitolul venituri au fost de 59.077.109.000 lei; s-au
realizat 71.574.818.000 lei; subvenþii de la bugetul de stat 42.388.819.000 lei;
venituri din activitatea de cult 9.890.219.000 lei; venituri din activitãþi anexe
8.705.102.000 lei; alte venituri, primite de la credincioºi, sponsorizãri
885.231.000 lei; subvenþii primite din Fondul Filantropia, Fondul Central
Misionar º.a. 8.130.330.000 lei; la Capitolul cheltuieli; fonduri pentru drepturile
salariale ale personalului Centrului Eparhial 1.424.633.000 lei; activitãþi
ocazionale 468.065.000 lei; asigurãri sociale 455.882.000 lei, deplasãri în interes
de serviciu 111.800.000 lei; burse 25.000.000 lei; ajutoare umanitar-sociale
494
Idem, Raportul Sectorului Economic pe anul 2002 [Adunarea Eparhialã – 6 februarie 2003],
Cluj-Napoca, 2003, p. 2-4; 5-7 ºi 10.
154
677.256.000 lei; pentru obiecte de inventar de micã valoare ºi de scurtã duratã

99.150.000 lei; pentru materii prime ºi materiale necesare activitãþii anexe
8.398.760.000 lei; pentru reparaþii curente 113.000.000 lei; alte cheltuieli
1.679.768.000 lei; investiþii: la continuarea lucrãrilor iconografice (în mozaic)
în Catedrala arhiepiscopalã în valoare de 1.084.750.671 lei; placarea zonei
inferioare a pereþilor din cele douã abside laterale cu marmurã verzuie de
Guatemala 167.769.540 lei; amenajarea accesului în demisolul Catedralei
arhiepiscopale pe faþada esticã 232.952.130 lei; verificarea ºi înlocuirea sursei
de luminã în absidele laterale ºi la cele douã candelabre 74.586.977 lei;
confecþionarea grilajului metalic care protejeazã accesul în demisolul Catedralei
arhiepiscopale 63.075.400 lei; lucrãri de proiectare privind completarea ºi
modernizarea sistemului de încãlzire 2.170 E; lucrãri la Centrul Eparhial
351.861.647 lei; amenajarea apartamentului de la Cãminul preoþesc 56.073.000
lei; construirea de noi biserici, repararea, restaurarea ºi întreþinerea lãcaºurilor
de cult ºi a altor edificii 52.686.342.000 lei.495
Pe anul 2004, prevederile bugetare la Capitolul venituri au fost de
80.645.741.000 lei; s-au realizat: 88.419.449.000 lei; subvenþii de la bugetul de
stat: 40.083.648.000 lei; din activitatea de cult: 11.458.966.000 lei; din activitãþi
anexe: 10.096.192.000 lei; alte venituri: 1.077.272.000 lei; alte subvenþii:
7.932.758.000 lei; la Capitolul cheltuieli; drepturi salariale pentru personalul
de la Centrul eparhial; 2.754.095.000 lei; activitãþi ocazionale (colaborãri,
indemnizaþii fixe, expertize): 907.085.000 lei; asigurãri sociale: 812.458.000
lei; deplasãri în interes de serviciu: 83.439.000 lei; cheltuieli cu caracter umanitar-
social: 792.794.000 lei; pentru întreþinere ºi gospodãrire: 2.165.837.000 lei;
obiecte de inventar: 1.291.203.000 lei; materii prime ºi materiale necesare
activitãþilor anexe: 10.539.927.000 lei; reparaþii capitale: 2.138.771.000 lei; alte
cheltuieli (comisioane bancare, donaþii, cheltuieli de protocol, susþinerea
unitãþilor ierarhic superioare º.a.): 2.407.201.000 lei; investiþii: confecþionarea
ºi instalarea uºilor de stejar la cele douã pãrþi laterale ale catedralei: 151.000.000
lei; modernizarea sistemului de sonorizare: 268.832.018 lei; întocmirea
proiectului „releveu” la subsolul Catedralei eparhiale: 28.215.000 lei;
modernizarea spaþiile pentru arderea lumânãrilor: avans – 135.760.591 lei din
suma contractatã: 452.535.306 lei; reparaþii la reºedinþa eparhialã: 1.207.168.832
495
Idem, Raportul Sectorului Economico-Financiar pe anul 2003. Adunarea Eparhialã – 3 februarie
2004, Cluj-Napoca, 2004, p. 2-13.
155
lei; reparaþii – amenajãri la Cãminul preoþesc. Atelierul de lumânãri ºi Garajul

auto: 1.109.493.134 lei; amenajarea biroului corpului de inspecþie ºi control:
68.365.270 lei; alte dotãri (calculatoare, casã de marcat, telefoane pentru interfon
etc.): 177.055.641 lei; investiþii ºi asigurarea fondului de salarii pentru personalul
postului Radio „Renaºterea”: 510.000.000 lei + 1.034.375.497 lei; construcþii
de noi biserici, reparaþii, restaurãri, întreþineri: 91.181.886.000 lei.496
Pe anul 2005, prevederile bugetare la venituri au fost de 0.645.058 lei,
realizându-se 11.263.961 lei; la subvenþii de la bugetul de stat s-au realizat
4.670.921 lei; la venituri din activitatea de cult 1.296.334 lei; la venituri din
activitãþi anexe 1.060.301 lei; la alte venituri 1.569.993 lei; subvenþii: 786.302
lei; la Capitolul cheltuieli: la fondurile necesare pentru drepturile salariale ale
personalului Centrului Eparhial 291.833 lei; la activitãþi ocazionale 62.019 lei;
la asigurãri sociale 86.091 lei; la deplasãri în interes de serviciu 14.327 lei; la
cheltuieli cu caracter umanitar-social 59.019 lei; pentru întreþinere ºi gospodãrire
254.981 lei; pentru obiecte de inventar de micã valoare ºi de scurtã duratã 79.070
lei; pentru materii prime ºi materiale necesare activitãþilor anexe 1.003.000 lei;
pentru reparaþii capitale 47.835 lei; pentru reparaþii curente 9.008 lei; pentru
alte cheltuieli (comisioane bancare, donaþii, cheltuieli de protocol, susþinerea
unitãþilor ierarhic superioare): 1.938.199 lei; investiþii: la Catedrala
arhiepiscopalã s-a fãcut amenajarea unei veºmântãri: 22.644 lei; înlocuirea
tabloului electric de distribuþie: 10.122 lei; lucrãri de modernizare la spaþiile de
lumânãri: 31.678 lei; amplasarea perdelelor de aer cald deasupra celor trei uºi
din pridvorul Catedralei 15.340 lei; recondiþionarea ºi înzestrarea spaþiului
eclesial cu obiecte liturgice: 42.799 lei; alte dotãri: 9.456 lei, la Centrul Eparhial
– reparaþii curente la faþada secundarã a clãdirii 62.806 lei; lucrãri de reparaþie
la imobilul de pe str. Iaºilor nr. 14: 151.455 lei; reparaþii la imobilul din P-þa
Avram Iancu nr. 2: 14.749 lei; alte dotãri la Centrul Eparhial: 23.129 lei; lucrãri
executate pentru construcþia reparaþiilor ºi pictura bisericilor ºi edificiilor
bisericeºti din Eparhia Clujului 6.077.853 lei.497
496
Idem, Raportul Sectorului Economico-Financiar pe anul 2004. Adunarea Eparhialã [22 februarie
2005], Cluj-Napoca, 2005, p. 3-5.
497
Idem, Raportul Sectorului Economico-Financiar pe anul 2005. Adunarea Eparhialã [14
februarie 2005], Cluj-Napoca, 2006, p. 2-9.
156
4. Pe tãrâm misionar-social
În decursul vremii, activitatea misionar-socialã498 a Bisericii noastre a fost o

componentã a ei de bazã; dacã în cele aproape cinci decenii de ateism-comunist aceastã
laturã a activitãþii Bisericii a fost interzisã, dupã 1989 Biserica strãbunã a început, cu
paºi timizi sã-ºi reia activitatea misionar-socialã în societatea contemporanã. Vreme
de câþiva ani prezenþa Bisericii s-a fãcut simþitã în spitale, penitenciare, armatã, cãmine
de bãtrâni, leagãne de copii, dar nu într-un mod bine organizat.
Abia prin decizia chiriarhalã nr.606, din 14 martie 1997, Înalt Prea Sfinþitul
Pãrinte Arhiepiscop Bartolomeu a hotãrât înfiinþarea Sectorului Misionar-Social
ºi acceptarea lui în structura organizatoricã a Eparhiei Clujului; la înfiinþarea acestui
sector s-a avut în vedere o seamã de probleme ale vieþii noastre bisericeºti ºi
sociale: „în ultima vreme Biserica… a fost… tot mai mult ºi mai intens solicitatã
în activitãþi de misiune ºi asistenþã socialã ºi cã acestea, pe zi ce trece, devin mai
complexe ºi se desfãºoarã pe arii din cei în ce mai largi; existenþa unor asociaþii ºi
organizaþii creºtine ortodoxe, care solicitã ocrotirea ºi îndrumarea forului bisericesc;
nevoia de coordonare unitarã, componentã promptã”499 a activitãþii de asistenþã
socialã. Dupã ce a fost precizatã aria strategiei misionar-sociale, IPS Arhiepiscop
Bartolomeu a numit în fruntea acestui nou sector, în rang de consilier, pe Pr.Drd.
Ioan Bizãu de la Catedrala arhiepiscopalã din Cluj-Napoca, iar, mai apoi (în
1999), pe Arhid.Drd. Dumitru Marcel Andreica (tot de la aceeaºi catedralã); la
scurtã vreme (din 1 dec. 1999), acest Sector Misionar-Social este condus de Prea
Sfinþitul Pãrinte Vasile Someºanul, Episcop vicar, secondat de Arhid.Drd. Dumitru
Marcel Andreica, consilier eparhial.
De la înfiinþarea sa (din 1997) ºi pânã astãzi500 acest sector a avut o dezvoltare
impresionantã, cu realizãri deosebite atât în planul misiunii ortodoxe, cât ºi în cel
social.
498
Vezi amãnunte la: Pr. Ioan Pintea, Raportul… 1993…, p. 7-8; Arhid. Vasile Nemeº; Raportul…
1994…, p.11-12; Idem, Raportul… 1995…, p.10-11; Idem, Raportul… 1996…, p. 7-10; Pr. Ioan Bizãu,
Raportul Sectorului misionar-social pe anul 1997, Cluj-Napoca, 1998, 20 p. ; Idem, Raportul Sectorului
misionar-social pe anul 1998, Cluj-Napoca, 1999, 20 p. ; Arhid. D. Marcel Andreica, Raportul Sectorului
misionar-social pe anul 1999, Cluj-Napoca, 2000, 33 p. ; Idem, Raportul Sectorului misionar-social
pe anul 2000, Cluj-Napoca, 2001, 33 p.
499
Pr. Ioan Bizãu, Raportul… 1997…, p. 2.
500
Pr. Ioan Pintea, Raportul… 1993…, p. 7-8; Arhid. Vasile Nemeº, Raportul… 1994…, p.11-12;
Idem, Raportul… 1995…, p.10-11; Idem, Raportul… 1996…, p. 7-10; Pr. Ioan Bizãu, Raportul…
1997…, p. 3-20; Idem, Raportul… 1998…, p. 4-20; Arhid. D. Marcel Andreica, Raportul… 1999…,
p. 4-33; Idem, Raportul… 2000…, p. 3-33.
157
Activitatea Sectorului Misionar-Social s-a desfãºurat în diferite laturi ale

vieþii sociale ºi anume:
I. Misiune ºi asistenþã socialã în spitale, armatã ºi penitenciare
a. În spitale
Pânã în prezent au fost încadraþi 18 preoþi în diferite spitale din cuprinsul
Arhiepiscopiei Clujului ºi anume: 1. Spitalul Clinic judeþean Cluj; 2. Institutul
Clinic „Octavian Fodor”, Cluj-Napoca; 3. Spitalul Clinic de recuperare ºi Spitalul
de boli profesionale, Cluj-Napoca; 4. Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie ºi
Institutul Inimii, Cluj-Napoca, 5. Institutul Oncologic ºi Spitalul Clinic C.F.R.,
Cluj-Napoca; 6. Spitalul Clinic Municipal, Cluj-Napoca; 7. Clinica de Ortopedie,
Cluj-Napoca, 8. Clinica de Obstreticã-Ginecologie „Stanca” ºi Clinica de
Hematologie, Cluj-Napoca; 9. Spitalul Militar, Cluj-Napoca; 10. Spitalul judeþean
Bistriþa-Nãsãud; 11. Spitalul Municipal Dej; 12. Spitalul Penitenciar Dej; 13.
Spitalul Municipal Turda; 14. Spitalul Municipal Câmpia Turzii; 15. Spitalul
Municipal Gherla; 16. Spitalul Orãºenesc Huedin; 17. Spitalul Orãºenesc Nãsãud;
18. Spitalul Orãºenesc Beclean.
Da amintit cã în fiecare spital se sãvârºeºte Taina Sf.Maslu; sâmbãta ºi
duminica se oficiazã Sfânta Liturghie, iar ori de câte ori este nevoie, preotul
spovedeºte ºi împãrtãºeºte bolnavii, ori le face rugãciuni pentru diferite
trebuinþe; în multe spitale sunt deja amenajate capele, unde se sãvârºesc Sf.
Slujbe.
b. În cadrul unitãþilor militare

Asistenþa religioasã din cadrul unitãþilor militare (Arhiepiscopia Clujului)
se îndeplineºte în conformitate cu prevederile Protocolului încheiat între
Patriarhia Românã ºi Ministerul Apãrãrii Naþionale, din 1995.
Precizãm cã ºapte dintre unitãþile militare aflate pe raza Arhiepiscopiei
Clujului au avut posturi de preoþi, în propriile lor organigrame ºi anume:
Garnizoana Militarã Cluj-Napoca; Microgarnizoanele: Floreºti, Someºeni, Turda,
Forþa de Reacþie Regionalã Dej, Comandamentul 7 Operaþional Dej ºi Garnizoana
Bistriþa. În cadrul acestora se sãvârºesc Slujbe religioase, ori se acordã asistenþã
religioasã militarilor.
158
c. În penitenciare
Reluatã de la 1 iulie 1990, asistenþa religioasã în penitenciare „rãspunde
cerinþelor spirituale ºi de îndreptare a persoanelor care, dintr-o pricinã sau alta,
au ca locuinþã temporarã închisoarea…”; în acest context, amintim cã, Ministerul
Justiþiei a aprobat înfiinþarea unor posturi de preoþi, care „îºi asumã destinul
tragic al acestor persoane”. Astfel cã, pe raza Arhiepiscopiei noastre, unde existã
douã penitenciare (Gherla ºi Bistriþa) au fost numiþi doi preoþi pentru asistenþa
religioasã a celor din închisoare.
II. Misiunea ºi asistenþa socialã în Centrele de îngrijirea vârstnicilor,

Centrele de plasament pentru copii, ªcolile speciale ºi alte instituþii
a. Asistenþa religioasã în Centrele pentru îngrijirea vârstnicilor (Cãminele

de bãtrâni)
În cuprinsul Arhiepiscopiei Clujului, se desfãºoarã asistenþã religioasã în
urmãtoarele cãmine: Azilul de bãtrâni din Cluj-Napoca; Cãminul de îngrijire ºi
asistenþã Cluj-Napoca; Cãminul pentru pensionari Gherla; Cãminul de bãtrâni
Bistriþa; Cãminul Spital Beclean; de amintit cã, la celelalte douã Cãmine Spitale
pentru Bolnavi Cronici, din Luna de Jos ºi Câþcãu (jud.Cluj), asistenþa religioasã
a revenit preoþilor parohi din localitãþile respective.
b. În Centrele de plasament pentru copii

Asistenþa religioasã ortodoxã în centrele de plasament de pe raza
Arhiepiscopiei noastre a fost intensificatã, prin numirea a ºase preoþi pentru
astfel de unitãþi ºi anume: Centrele de plasament „Prichindel” ºi „Bucheþel” din
Cluj-Napoca, Centrele de plasament „Speranþa” ºi „Casa Piticilor” din Gherla,
Centrul de plasament „Sf.Nicolae” din Câmpia Turzii, Centrul de plasament
Bistriþa, Centrul de plasament Nãsãud ºi Centrul de plasament Beclean; în acelaºi
timp, Cãminul Spital pentru Minori cu Handicap Sever, din Recea-Cristur ºi
Centrul de calificare a tinerilor proveniþi din casele de copii, din Luncani –
jud.Cluj, au primit atât asistenþã religioasã, cât ºi ajutoare materiale din partea
Bisericii noastre.
c. În ºcolile speciale
Arhiepiscopia Clujului desfãºoarã asistenþã religioasã în 15 ºcoli speciale
(unitãþi de învãþãmânt), prin preoþii parohi care au asemenea unitãþi pe teritoriul
159
parohiei lor, dar ºi de cãtre profesorul de Religie; în prezent sunt angajaþi ºi doi
preoþi misionari la cele douã ªcoli Speciale din Mun.Bistriþa.
d. Legãturi cu alte instituþii publice care oferã asistenþã socialã

Centrul Eparhial ortodox din Cluj-Napoca colaboreazã ºi cu alte instituþii
publice care oferã, de asemenea, asistenþã socialã, cum sunt: Direcþia generalã
de muncã ºi protecþie socialã, Direcþia de Sãnãtate Publicã, Direcþia generalã
judeþeanã pentru protecþia drepturilor copilului, Inspectoratul ºcolar Judeþean
(ªcolile speciale), Inspectoratele de Poliþie Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud, Institutul de
Sãnãtate Publicã, Inspectoratul de Sãnãtate Publicã (Sanepid), Institutul Inimii
Cluj-Napoca, Institutul Oncologic ºi Comisia pentru Protecþia Copilului º.a.
III. Misiune ºi asistenþã socialã prin lucrarea organizaþiilor creºtine

ortodoxe
Arhiepiscopia noastrã a desfãºurat activitate de asistenþã socialã ºi prin

diferite organizaþii creºtine ºi anume: Asociaþia „Oastea Domnului” din cadrul
Bisericii Ortodoxe Române, Asociaþia Studenþilor Creºtini Ortodocºi (ASCOR),
Filiala Cluj, Liga Tinerilor Creºtini Ortodocºi (LTCOR), Frãþia Ortodoxã Românã
din Huedin; Societatea Femeilor Ortodoxe din cadrul Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului, Asociaþia Filantropicã Medical-Creºtinã „Christiana”,
Filiala Cluj, precum ºi alte organizaþii creºtin-ortodoxe: Asociaþia Creºtin
Ortodoxã „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”, Cluj-Napoca
(înfiinþatã de Pr.Dumitru Toadere), Asociaþia Ortodoxã „Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe – Purtãtorul de biruinþã”, Turda (condusã de Pr.Aurel Rãu), Asociaþia
Filantropicã Medical-Creºtinã „Diaconia”, Cluj-Napoca (condusã de Pr.Sima
Viorel), Fundaþia de caritate „Acoperãmântul Maicii Domnului”, Cluj-Napoca
(înfiinþatã de Pr.ªtefan Cosmuþa), Fundaþia Ortodoxã „Samarineanul milostiv”,
Panticeu, jud.Cluj (sub îndrumarea Pr.Daniel Puiu), unde este ºi un Centru de
plasament pentru copii (de tip familial).
IV. Programe de asistenþã socialã derulate în Arhiepiscopia Vadului,

Feleacului ºi Clujului
Tot cu ajutorul ºi binecuvântarea IPS. Bartolomeu, Arhiepiscopia noastrã

„realizeazã o asistenþã socialã de tip preventiv, personalizatã, dublatã de suport
160
afectiv, adaptatã nevoilor ºi caracteristicilor specifice beneficiarilor. Majoritatea

programelor se deruleazã în cadrul unor parohii, la nivelul comunitar, pentru a
sprijini persoanele în dificultate sã depãºeascã situaþia de crizã ºi sã se reintegreze
în societate, evitând pe cât posibil instituþionalizarea; din programele care s-au
derulat pânã acum pomenim: ªcoala Socialã Christiana, Cluj-Napoca, Policlinica
„Sf.Pantelimon”, Cluj-Napoca, Cãminul pentru îngrijirea persoanelor vârstnice,
Com.Mociu, jud.Cluj, Centrul de plasament de tip familial „Sf.Ana”,
Com.Panticeu, jud.Cluj, Centrul de îngrijire ºi asistenþã „Sf.Luca”, loc.Nuºeni,
jud.Bistriþa-Nãsãud, Casa pentru îngrijirea vârstnicilor „Acoperãmântul Maicii
Domnului”, Mun.Turda, jud.Cluj; în acelaºi timp, în Eparhia Clujului existã ºi
alte programe sociale, de amploare mai micã: Proiectul social „Cutia milei”,
la care contribuie fiecare parohie, Proiectul social „Lãsaþi copiii sã vinã la mine”,
întemeiat de Biroul de asistenþã socialã a Protopopiatului Cluj II (prin Simona
Puian), Proiectul „Cu bani mãrunþi mult ajutaþi”, demarat de acelaºi protopopiat
(Cluj II) º.a.
V. Misiune ºi asistenþã socialã în parteneriat filantropic cu organizaþii ºi

asociaþii neguvernamentale
În cadrul Eparhiei Clujului au fost iniþiate ºi o seamã de acþiuni filantropice

în parteneriat cu alte organizaþii ºi asociaþii neguvernamentale între care
amintim: World Vision România, Misiunea-Creºtinã pentru închisori (Director
Constantin Asãvoaie), Asociaþia pentru Ajutorarea Handicapaþilor Motor,
Cluj-Napoca, Uniunea Generalã a Pensionarilor, filiala judeþeanã Cluj,
Asociaþia „Sclerozã Multiplã”, Cluj-Napoca, Asociaþia „Rheuma”, Cluj-
Napoca, Asociaþia Naþionalã a Surzilor din România, filiala Cluj, Asociaþia
Naþionalã Împotriva Corupþiei din România, Asociaþia „Pro-Vita” pentru nãscuþi
ºi nenãscuþi, Valea Plopului, Fundaþia Serviciilor Sociale Bethany – Serviciul
Adopþii Naþionale, Asociaþia Marie Poussepin, Centrul Lamont Cluj, pentru
recuperarea persoanelor cu handicap fizic, Asociaþia Creºtinã-Ecumenicã-Habitat
pentru Umanitate.
VI. Slujirea aproapelui prin mijlocirea unor colecte de întrajutorare
La începutul anului 2000, Eparhia Clujului a organizat colectã pentru

sinistraþii care au suferit de pe urma inundaþiilor din þinuturile transilvãnene; s-
161
au colectat, în Catedrala Arhiepiscopalã 40.000.000 lei; în acelaºi timp, din multe

parohii, din eparhie s-au adunat bunuri în valoare de 54.702.000 lei; toate au fost
donate sinistraþilor.
Arhiepiscopia noastrã a oferit, de asemenea, ajutoare materiale unor instituþii
de protecþie socialã ºi de caritate din Mun.Cluj-Napoca sau din jud.Cluj, dar ºi
unui mare numãr de persoane defavorizate din eparhie.
VII. Misiune ºi asistenþã socialã în parteneriat de naturã ecumenicã
a. Pe plan intern
Numeroase instituþii de protecþie socialã ºi de caritate au fost sprijinite de
cãtre Arhiepiscopia Clujului, pe lângã celelalte culte religioase recunoscute din
România.
b. Pe plan extern
Pe plan misionar-social ºi filantropic, Eparhia noastrã a realizat relaþii strânse
cu Biserica Evanghelicã-Luteranã din Landul Baden – Württemberg, Germania,
concretizatã ºi în numeroase ajutoare materiale pentru nevoiaºi; spre sfârºitul
anului 2000, Arhiepiscopia Clujului a pus bazele unui parteneriat de asistenþã
socialã cu Organizaþia Americanã Ortodoxã de Caritate International Orthodox
Christian Charities (IOCC), în vederea realizãrii unui proiect social, în
Mun.Bistriþa, intitulat: „Centrul Comunitar pentru Tineret”.
Revenind pe plan intern, în perioada 2001-2005, în sectorul misionar social
s-au fãcut progrese vizibile; de pildã, au fost numiþi preoþi ºi în alte spitale
precum: Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca (Medicala V); Spitalul Clinic
de boli infecþioase Cluj-Napoca; la Clinicile de: Neurologie, Psihiatrie,
Endocrinologie, Boli profesionale Cluj-Napoca (în total 22 de preoþi); de
asemenea, au mai fost numiþi preoþi ºi pentru alte penitenciare ºi anume cele
din Gherla, Bistriþa, Dej ºi Cluj-Napoca; prin diferite colecte de întrajutorare au
fost ajutaþi mulþi sãraci, orfani, bolnavi º.a.; din „Cutia Milelor” din anul 2001
s-au strâns 1.021.451.208 lei; iar din Fondul „Filantropia” s-au colectat
286.612.970 lei, repartizaþi celor în necazuri ºi suferinþã (dupã cum s-a arãtat
mai sus)501; în cursul anului 2002, din „Cutia Milelor” s-au adunat 543.440.800
501
Arhid. D[umitru], Marcel Andreica, Raportul Sectorului Misionar-Social pe anul 2001. Adunare
Eparhialã – 5 februarie 2002, Cluj-Napoca, 2002.
162
lei, din parohiile Eparhiei Clujului ºi 145.574.000 lei de la Catedrala Arhiepiscopalã

din Cluj-Napoca (repartizaþi persoanelor defavorizate)502; în anul 2003, s-au strâns
din „Cutia Milelor” 947.041.500 lei oferiþi multor sãraci, din care s-au mai
cumpãrat alimente pentru sinistraþi (de inundaþii); din Fondul „Filantropia” s-au
strâns 394.000.000 lei, din care s-au oferit unor sãraci pentru operaþii, ori tratamente
în þarã ºi strãinãtate503; în cursul anului 2004 s-au adunat din „Cutia Milelor”
1.548.548.500 lei; din Fondul „Filantropia” 318.000.000 lei; iar din Fondul Central
Misionar 821.093.832 lei (din majoritatea acestor sume au fost ajutaþi cei
defavorizaþi)504; în cursul anului 2005 au fost 29 de preoþi, care s-au aflat în
spitale, 7 preoþi militari ºi 3 preoþi pentru penitenciare; din „Cutia Milelor” s-au
adunat 189.881.89 RON, iar din Fondul „Filantropia” 14.085 RON, în majoritate
oferiþi persoanelor defavorizate sau unor bolnavi pentru operaþii sau tratament în
þarã sau strãinãtate.505
5. Pe tãrâm ecumenic
Dacã în primul an de arhierie (în 1993) a Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Arhiepiscop
Bartolomeu relaþiile ecumenice s-au desfãºurat mai mult la nivel local (întâlniri,
conferinþe, simpozioane),506 în anii ce au urmat ele au fost de-a dreptul impresionante.
Tot în categoria relaþiilor ecumenice se înscriu convorbirile ºi întâlnirile ce
au avut loc între IPS Bartolomeu ºi PS George Guþiu, începând cu anul 1993,
chiar dacã atunci n-au dus la înþelegeri concrete, „totuºi au dovedit cã dialogul
este singurul temei care poate sta la baza relaþiilor dintre Biserica Ortodoxã ºi
Biserica Greco-Catolicã”.507
502
Idem, Raportul Sectorului Misionar-Social pe anul 2002. Adunare Eparhialã – 6 februarie
2003, Cluj-Napoca, 2003.
503
504
505
Iustin-Liciniu Câmpean, Raportul Sectorului Misionar-Social pe anul 2005. Adunare Eparhialã
– 14 februarie 2006, Cluj-Napoca, 2006.
506
Pr. Ioan Pintea, Raportul Sectorului cultural pe anul 1993, Cluj-Napoca, 1994, p. 2-5.
507
Cei mai reprezentativi au fost: Sanctitatea Sa Bartolomeu I Patriarhul Constantinopolului, Prea
Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist Arãpaºu, IPS Mitropolit Apostolos al Miletului, IPS Arhiepiscop
Grigorios al Tiatirei ºi Marii Britanii, IPS Ghermanos al Theodoropolei, IPS Mitropolit Meliton al
Philadelfiei, IPS Mitropolit Kiril al Seleuciei; IPS Mitropolit Daniel al Moldovei ºi Bucovinei, IPS
Mitropolit Antonie al Transilvaniei, IPS Nestor al Olteniei, PS Episcop Andrei al Alba Iuliei, PS
163
În afarã de relaþii ecumenice locale (întreþinute de IPS Bartolomeu ºi PS

Irineu), din cursul anului 1994, IPS Bartolomeu a primit vizita a numeroºi oaspeþi
strãini,508 O altã însemnatã vizitã din cursul aceluiaºi an (între 29 septembrie –
11 octombrie 1994) a fost fãcutã de IPS Bartolomeu, însoþit de Radu Preda, Bisericii
Evanghelice-Luterane din landul Baden Württemberg-Germania;509 aceastã vizitã
s-a transformat, în anii ce au urmat, în relaþii ecumenice puternice, în sincere
legãturi de frãþietate dintre cele douã Biserici, de ajutoare materiale ºi spirituale
substanþiale pentru Eparhia Clujului, dar ºi de experienþã duhovniceascã ºi autentic
creºtinã pe care partea germanã a descoperit-o pentru þara noastrã. Tot în acest an,
în lunile ianuarie ºi martie IPS Bartolomeu a avut convorbiri cu PS George Guþiu,
pe tema lãcaºurilor de cult reclamate de cãtre greco-catolici, dar nu s-a ajuns la
nici un rezultat; dialogul dintre cele douã Biserici este îngreunat, deoarece, „în
presa oficialã, în interviurile date, în ziarele din strãinãtate, în cuvântãrile rostite
de ierarhii ºi clericii greco-catolici nu înceteazã sã calomnieze «Ortodoxia», sã-ºi
evidenþieze suferinþele… ºi sã fie mâhniþi pentru… nerecunoaºterea din partea
poporului a meritelor covârºitoare ale Bisericii greco-catolice pentru neamul
românesc”.510
Episcop Justinian al Maramureºului ºi Sãtmarului, PS Episcop Ioan al Oradiei, PS Episcop Nifon

Ploieºteanul, Vicar patriarhal º. a. (17 august 1993); Hans von Baasten (Germania) – 6 septembrie;
Vilhelm Scheuk, Germania (24 septembrie); Glen G. Williams cu soþia, William Kanaga ºi Barbara
Manuel (17 noiembrie); Alfred P. Roop, John Fischer ºi Rudiger Noll (22 noiembrie); Rev. Max
Oxbrow ºi Richard Nervurkar, Marea Britanie (26 noiembrie) – Cf. Pr. Ioan Pintea, Raportul…
1993…, p. 6-7.
508
Iatã pe cei mai de seamã: Prof. Dr. A. M. Ritter ºi Prof. Dr. D. Dopmann, Universitatea din
Heidelberg, Prof. Dr. Tomasz Jukasz, Prod. Dr. Miklos Tomka ºi Bella Balogh (18 martie 1994);
Padre Julian Garcia Hernando din Madrid, fondatorul miºcãrii „Misionarii unitãþii” (28 martie),
Ginette Carlier, Nicolae Bardos, Feltoronyi ºi Valeria Masalor (Comisia „Pax Cristi” din
Wallonie-Bruxelles) (11 aprilie), Rev. John Gribben ºi Rev. Jonathan Greener – Biserica Angliei (14
aprilie); Rev. Ernst Sieber – membru în Parlamentul Elveþiei (15 aprilie); Claire ºi Malcom Lamer –
Marea Britanie ºi pe Rev. Dr. Albert Rauch – Regensburg, Germania (20 aprilie); Rev. Manfred
Wagner ºi Rev. Michael Gese-Württemberg (30 aprilie); Rev. Dr. Jose Sancez Vaquero – Salamanca,
Spania (12 mai); Frank Collins – Departamentul de Stat al Statelor Unite ºi Cristoph Fitzgerald,
ataºat cultural la Ambasada americanã din Bucureºti (23 iunie); Etienne de Jonghe, Albert Samuel ºi
M. Garija, Organizaþia „Pax Cristi” (8 august); Prof. Dr. Sandro Seguiti, Univ. Internaþionalã „Pro
Deo”, New York (23 august); Even Fougnez, Episcop de Borg, Biserica Evanghelicã a Norvegiei ºi
Moses Arpad, Episcopul Bisericii Evanghelice din SUA (19 septembrie); Guy Aurenche, preºedintele
Federaþiei Internaþionale de acþiune creºtinã pentru abolirea torturii (11 noiembrie); Dom Lorenzo
Abrugdens, rectorul Univ. Internaþionale „Pro Deo”, New York (7 decembrie) º. a. – Cf. Arhid.
Vasile Nemeº, Raportul Sectorului cultural pe anul 1994, Cluj-Napoca, 1994, p. 6-8.
509
Arhid. Vasile Nemeº, Raportul… 1994…, p. 4.
510
Ibidem, p. 6.
164
În aprilie 1995 o delegaþie de pastori din Dekanatul Branckenheim al Bisericii

Evanghelice din Württemberg-Germania, condusã de Manfred Wagner, consilier
episcopal din Stuttgart a vizitat Arhiepiscopia Clujului. Membrii delegaþiei au
participat la toate slujbele din Sãptãmâna Sfintelor Patimi, precum ºi din primele
douã zile ale Sãrbãtorilor Învierii Domnului la diferite biserici ºi mãnãstiri din
Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Turda, Nãsãud, Nicula, Dobric, Feleac, Floreºti ºi Parva;
în cadrul întâlnirilor pe care le-au avut cu Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop
Bartolomeu s-au propus urmãtoarele: 1. „sã se roage unii pentru alþii; 2. sã se
ajute reciproc la îndeplinirea sarcinilor misionar-diaconale ale celor douã Biserici;
3. sã contribuie la înþelegerea reciprocã a diferitelor tradiþii bisericeºti; 4. sã
organizeze vizite de coruri, grupe de credincioºi ºi formaþii de tineret; 5. sã
contribuie, cu paºi concreþi, la o mai bunã atmosferã ecumenicã”.511 Pentru a se
face paºi vizibili în cele convenite, IPS Bartolomeu a înfiinþat un Comitet pentru
relaþii ecumenice cu Protopopiatul Brackenheim-Germania. În urma acestei
întâlniri, Biserica Evanghelicã-Luteranã din Württemberg, precum ºi Dekanatul
Brackenheim au fãcut donaþii importante Arhiepiscopiei Clujului: valutã pentru
înfiinþarea unei tipografii, pentru tipãrirea Cãrþii de rugãciuni, un microbus, stofã
pentru mãnãstirile din Eparhia noastrã.512
Tot în contextul relaþiilor ecumenice amintim (din 1995) vizitele
reprezentanþilor unor confesiuni creºtine din Europa ºi America, ce au avut drept
scop cunoaºterea reciprocã, apropierea, precum ºi întãrirea legãturilor dintre ele.513
Referindu-ne la ecumenismul local, subliniem faptul cã Biserica noastrã a
menþinut bunele relaþii cu Cultele istorice din Cluj-Napoca (reformat, evanghelic,
unitarieni sau romano-catolici); de pildã, clerici ortodocºi au participat la unele
evenimente importante din viaþa acestora; de asemenea, IPS Bartolomeu ºi
511
Idem, Raportul Sectorului cultural pe anul 1995, Cluj-Napoca, 1995, p. 5.
512
Ibidem, p. 5.
513
Amintim pe cei mai importanþi: Helmut Staudt (1 martie 1995); André Würsten, cu o delegaþie
AIDROM (10 aprilie); Volker Born, pentru organizarea la Cluj-Napoca a unui seminar despre:
Presa bisericeascã (11 aprilie); Seep Payer-Austria (12 mai); Rev. Keit W. Clements, Marea Britanie
(16 mai); Arhim. Jerome Newille ºi Alexis Currier – SUA (19 mai); Milloº Uºþeva, Jugoslavia;
Cesar Alsati – Italia (26 iunie); Vicarul Gérard de Broglie – Franþa (14 august); Henry von Bose –
Württemberg (14 august); Arhiepiscopul romano-catolic Maurice Couve de Murville – Birmingham,
Anglia (18 august); Dr. Klaus Poser-Germania (21 septembrie); Joseph Théo (Baruþu) ºi Doina
Arghezi, Elveþia (25 septembrie); Javier Bustamante (29 septembrie); Pãr. Placide Deseille ºi Maica
Taisia – Franþa, însoþiþi de IPS Serafim Joantã (9 octombrie); Rev. Mark Oxbrow – Anglia (16
octombrie); IPS Victorin, Pr. Nicolae Apostola ºi Timotei Rucho (1-3 noiembrie) º. a. – Cf. Arhid.
Vasile Nemeº, Raportul… 1995…, p. 6-7.
165
Excelenþa Sa Csiha Kálmán, au luat parte la Concertul de colinde a corurilor

Seminariilor Teologice Ortodox ºi Reformat din Cluj-Napoca º.a.
În schimb, însã, relaþiile dintre Biserica Ortodoxã ºi cea Catolicã de rit Bizantin
au rãmas destul de tensionate. Pentru reînceperea dialogului cu uniþii s-a þinut la
Oradea (în 2 iunie 1995) o ºedinþã a Sinodului Mitropolitan al Ardealului, prezidat
de IPS Antonie, de faþã fiind ºi Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist. În cadrul
acestei întâlniri s-a precizat cã Biserica noastrã rãmâne deschisã dialogului cu
Biserica Greco-Catolicã, având ca bazã Documentul de Balamand (din 1993).
Relaþiile dintre Arhiepiscopia Clujului ºi Biserica Evanghelicã-Luteranã
din Württemberg au cunoscut un curs ascendent ºi în anul 1996; semnalãm, cu
acest prilej, vizita în Germania (în perioada 7-15 iulie 1996) a unei delegaþii
române alcãtuite din consilieri eparhiali, ºase protopopi, preoþi ºi diaconi
(împreunã cu soþiile lor); între altele au vizitat: Dekanatul Brackenheim,
Institutele diaconale din Stuttgart ºi Schwabisch-Hall, instituþii de asistenþã
socialã pentru copii, tineri, bãtrâni, handicapaþi, asociaþii filantropice ºi caritative
º.a.; prin intermediul acestei vizite s-a ajuns la o mai bunã cunoaºtere reciprocã,
la experienþã în domeniul asistenþei sociale.514
Dacã relaþiile bisericeºti externe515 ºi cu cultele istorice s-au menþinut în
limitele tradiþionale, în schimb cele cu Biserica Unitã au rãmas tot tensionate,
deoarece, „cu aceastã bisericã nu se poate realiza un dialog coerent ºi eficient,
datoritã aceleiaºi dorinþe absurde de «restitutio in integrum» a lãcaºurilor de
cult exprimatã”516 de ierarhia superioarã a acesteia.
În cursul anului 1997 s-au continuat vizitele reciproce dintre reprezentanþi ai
Bisericii Evanghelice Luterane din Württemberg ºi cei ai Arhiepiscopiei Clujului;
astfel cã, în perioada 24 aprilie – 5 mai 1997 o delegaþie a Bisericii pomenite (din
Germania) a vizitat din nou Arhiepiscopia Clujului; discuþiile au avut douã prioritãþi:
514
Arhid. Vasile Nemeº, Raportul Sectorului cultural pe anul 1996, Cluj-Napoca, 1996, p. 4.
515
Iatã pe cei mai însemnaþi: Pãr. André Wade – Franþa (18 ianuarie 1996); Dr. John Taylor, Ep.
Teofan ºi Ep. Cziha Kálmán (25 ianuarie); Pastorii Manfred Wagner, Manfred Jahle ºi Achim Janus –
Germania (13 aprilie); Monique Frank, ambasadorul Olandei (26 aprilie); scriitorii: Adam Puslojic
(Belgrad), Slavco Almãjan (Novi Sad), Mihai Cimpoi (Chiºinãu) – 8 mai; Regina Ana, Principesa
Margareta ºi Radu Duda; Prinþul Paul (8 iulie); Nathan M. Bluhm – de la ambasada SUA (8 august);
Rev. Torgny Erling din Götteborg-Suedia (14 octombrie); Constantin Luli, guvernatorul Sf. Munte
Athos (2 octombrie); Helmut Hofstetter, Bernd Friedman ºi Lars Friedman, Württemberg (18 noiembrie);
Rev. Mark Oxbrow, Diana Watts, Marea Britanie (23 noiembrie); Prof. Martin Strohäker, Dresda-
Germania (27 noiembrie) º. a. – Cf. Pr. Vasile Nemeº, Raportul… 1996…, p. 9-11.
516
Pr. Vasile Nemeº, Raportul… 1996…, p. 5.
166
diaconia (realizarea unei instituþii de asistenþã socialã la Mãnãstirea Floreºti-

Tãuþi, (jud.Cluj) ºi misiunea – deschiderea postului de radio „Renaºterea”; câteva
luni mai târziu (între 2-14 octombrie 1997), în urma invitaþiei Dekanatului din
Brackenheim, grupul coral „Renaºterea” (alcãtuit din ºase diaconi de la Centrul
arhiepiscopal Cluj-Napoca) au susþinut concerte de muzicã bisericeascã ºi laicã
tradiþional-româneascã; cu acest prilej au strâns fonduri pentru restaurarea
Catedralei noastre, în valoare de aproape 7.000 mãrci germane; în ce priveºte
ecumenismul local, relaþiile Bisericii noastre cu Cultele tradiþionale din
Transilvania au fost bune, mai ales pentru faptul cã acestea nu fac prozelitism
printre credincioºii ortodocºi; cât priveºte relaþiile cu Biserica Unitã ele au devenit
din ce în ce mai tensionate, datoritã conducãtorilor acesteia, dar ºi parlamentarilor
greco-catolici, care au cãutat sã forþeze restituirea lãcaºurilor de cult.517
Tot pe tãrâm ecumenic, amintim participarea IPS Arhiepiscop Bartolomeu
(ca membru al delegaþiei ortodoxe), între 25-29 octombrie 1997, la Simpozionul
internaþional: Religie, ºtiinþã ºi mediu înconjurãtor, în croaziera pe via
Constanþa-Tulcea-Varna-Istanbul-Tesalonic, simpozion iniþiat ºi patronat de cãtre
Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului.518
Tot în acest an (1997), IPS Arhiepiscop Bartolomeu a primit vizita a numeroase
personalitãþi bisericeºti ºi laice din þarã ºi de peste hotare,519 prilej de cunoaºtere,
apropiere ºi de întãrire a relaþiilor dintre Biserici, culte, oameni ºi popoare.
Anul 1998 pe plan ecumenic520 a fost unul de înfãptuiri alese, dar ºi de
mare zbucium; amintim, în acest context, câteva evenimente majore: participarea
517
Idem, Raportul Sectorului cultural pe anul 1997, Cluj-Napoca, 1998, p. 3-4.
518
Ibidem, p. 2.
519
Cele mai importante au fost: Episcopul Moses Árpád, Cluj-Napoca (22 ianuarie 1997); Charles
Dokmö (4 februarie); Nothan M. Blum, SUA (12 martie); Padre Julian Garcia Hernando, Spania (26
martie); Achim Janus, Germania (31 martie); Ginette Carlier ºi Prof. Nicolas Bardas Féltsonyi,
Belgia (9 aprilie); o delegaþie din Württemberg, condusã de Manfred Wagner (25 aprilie); Rev.
Denaux Adalbert, Belgia (24 iunie); Rev. Alex ºi Currier, SUA (23 iunie); o delegaþie din Colorado,
SUA, condusã de senatorul Joe Wilson ºi Robert Coble (24 iunie); Emma Mild, Germania (11
august); o delegaþie germanã „Evanghelische Akademie Hofgeismar” (12 august); Carl Siebentritt,
SUA (13 august); Zan Kriegel, SUA (10 septembrie); Prof. Andrew Looth, Anglia (21 octombrie);
Prof. Haralambos Stefanopoulos, Grecia (22 octombrie); Pfarrer. Achim. Janus, Germania (28
octombrie). – Cf. „Renaºterea”, VIII, nr.1-12, 1997.
520
Mai însemnaþi au fost: Prof. James Patterson, Prof. Dr. Joby Patterson, SUA (22 ianuarie);
Carl Siebentritt, SUA (12 februarie); Erik Brockhaus, Germania (3 martie); Ierom. Alenxander
Golitzin, SUA (23 martie); Giuseppe de Michalis di Slonghelo, ambasador, Italia (2 aprilie); o
delegaþie din Württemberg (14 aprilie); Pr. Prof. Nicolae Apostola, SUA (25 aprilie); Francis Harris,
Anglia (27 aprilie); o delegaþie germanã condusã de Manfred Wagner (5 mai); scriitorii: Adam
Puslojici, Bratislav Milanovici, Radomir Andrici (din Jugoslavia) (6 mai); delegaþia condusã de
167
IPS Arhiepiscop Bartolomeu, alãturi de Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist ºi

IPS Arhiepiscop ºi Mitropolit Daniel al Moldovei ºi Bucovinei la Întrunirea
Sfântului ºi Marelui Sinod Panortodox de la Sofia (între 20 septembrie – 1
octombrie 1998), când s-a pus capãt schismei din Biserica Ortodoxã din Bulgaria;
susþinerea de cãtre IPS Bartolomeu a conferinþei: România ºi Europa, din
cadrul celei de a XII-a Întâlniri internaþionale cu tema: Pacea este numele lui
Dumnezeu. Dumnezeu, omul, popoarele, Bucureºti, 30 august – 1 septembrie
1998, organizatã de Comunitatea laicã din San Egidio, Italia; dintre evenimentele
triste pomenim: „ocuparea prin forþã ºi profanare de cãtre greco-catolici a
bisericii «Schimbarea la Faþã» din Cluj-Napoca”, în ziua de vineri, 13 martie
1998, datã la care s-a sãvârºit Sfânta Liturghie de cãtre PS Episcop vicar Irineu
Bistriþeanul, urmatã de Taina Sf. Maslu, perioadã în care biserica pomenitã,
prin forþã a fost ocupatã de „creºtinii” greco-catolici; o sãptãmânã mai târziu
(în 20 martie 1998) a avut loc „Procesiunea preoþilor ortodocºi ardeleni
(aproximativ 2500), pe strãzile centrale ale Clujului, în frunte cu IPS Arhiepiscop
Bartolomeu, înconjurat de alþi Înalþi Ierarhi, profesori de Teologie, elevi
seminariºti ºi studenþi teologi, monahi, credincioºi, ceremonie desfãºuratã în
liniºte ºi reculegere”, încheiatã în faþa Catedralei arhiepiscopale „cu o rugãciune
pentru vrãjmaºi ºi un cuvânt de învãþãturã” (rostit de IPS Bartolomeu), din care
a reieºit forþa ºi unitatea Ortodoxiei, urmaºa directã a Bisericii lui Hristos.521
Dacã relaþiile cu Biserica Greco-Catolicã au fost întrerupte pentru câteva luni
„la nivelul Eparhiei Clujului”, datoritã ocupãrii abuzive (de cãtre greco-catolici) a
bisericii „Schimbarea la Faþã” din Cluj-Napoca, cele cu Cultele istorice ºi-au
urmat cursul normal; relaþiile cu Biserica Greco-Catolicã au fost reluate în toamna
aceluiaþi an (în 28 octombrie 1998), când ierarhii din cele douã Biserici s-au întâlnit
la Palatul Patriarhal din Bucureºti, „unde au început dialogul de reconciliere”; la
încheierea acestei ºedinþe, la care a participat ºi un delegat de la Vatican (Excelenþa
Sa Noms.Francesco Pio Tamburino) s-a dat un Comunicat, în care au fost stabilite
Manfred Wagner (11 mai), pastorii: Hermann Mittendorf ºi Bernard Liebendorfer, Württemberg (7
iunie); Prof. Dr. Michael Hurst, Oxford (11 iulie); o delegaþie ortodoxã din SUA, condusã de Pr.
John Reeves (3 august); Prof. Manfred Hanke, Elveþia (6 august); o delegaþie din Württemberg
condusã de Dr. Friedrich Lang (5-6 septembrie); o delegaþie iugoslavã condusã de Ivan Scilak ºi
Rada Drobac (23 septembrie); Episcopul Kallistos Ware, prof. la Oxford (4-8 noiembrie); Bogumil
Luft, ambasador, Polonia (17 noiembrie). – Cf. „Renaºterea”, IX, nr.1-12, 1998.
521
Pr. Vasile Nemeº, Raportul Sectorului cultural pe anul 1998, Cluj-Napoca, 1999, p. 3-4.
168
câteva repere (de bazã), în vederea continuãrii dialogului: 1. „dialogul fiind calea
de reconciliere, el trebuie continuat într-un climat de sinceritate, respect reciproc
ºi frãþietate, renunþându-se la ocuparea cu forþa a bisericilor, la acþiunile juridice
sau legislative, la limbajul polemic din mass-media ºi la orice formã de prozelitism;
2. rezolvarea folosirii lãcaºurilor de cult se va face prin dialog, analizând la nivel
eparhial cazurile în care minoritatea nu are lãcaº de cult; 3. pânã la proxima ºedinþã
comunã a comisiilor de dialog, ierarhii ortodocºi ºi greco-catolici din fiecare eparhie
se vor întâlni ºi vor analiza pe plan local fiecare caz în parte, þinând cont de
posibilitãþile reale de rezolvare a problemelor în consultare cu clerul ºi
credincioºii;… viitoarea ºedinþã comunã a comisiilor de dialog … va avea loc în
ziua de joi, 28 ianuarie 1999, la Blaj; 4. acum este mare nevoie de instaurarea
unui climat de încredere reciprocã, la nivel de episcopat, cler ºi credincioºi, astfel
ca episcopii care poartã dialogul sã fie sprijiniþi de preoþii ºi credincioºii pe care-
i reprezintã în aceastã lucrare de reconciliere”.522 În spiritul hotãrârii de la Bucureºti,
din 28 octombrie 1998, IPS Arhiepiscop Bartolomeu a constituit, printr-o decizie,
o Comisie pentru dialog local, care a fost pregãtitã sã studieze douã obiective de
bazã: 1. „Retragerea simultanã de cãtre ambele pãrþi a tuturor acþiunilor juridice
ce se aflã pe rolul diferitelor instanþe judecãtoreºti; 2. Rezolvarea concretã ºi
definitivã în limitele raþionalului ºi posibilului a pretenþiilor sau trebuinþelor pe
care Biserica Greco-Catolicã încã le mai formuleazã asupra unor locaºuri de
cult”.523
Un eveniment de seamã din istoria relaþiilor ecumenice524 a fost ºi vizita
Papei Ioan Paul al II-lea în România, în zilele de 7,8 ºi 9 mai 1999, momente la
care a fost de faþã ºi IPS Arhiepiscop Bartolomeu; spre sfârºitul lunii octombrie,
acelaºi an (1999), a avut loc vizita în þara noastrã a Sanctitãþii Sale Bartolomeu
I, Patriarhul Ecumenic, care a luat parte la Simpozionul internaþional: Dunãrea,
522
Ibidem, p. 8.
523
Ibidem, p. 8.
524
Între aceºtia pomenim: Vicarul Jacob Spaans, Olanda (7 aprilie 1999); Robert J. H. Edwards,
Anglia (19 aprilie); Prof. Hervé Legrand ºi Prof. Jean Jonchery, Franþa (27 aprilie); Manfred Wagner,
Württemberg (1 mai); Pr. Prof. John Breck, Franþa (11 mai); o delegaþie a femeilor din Württembergm
condusã de Dna Solveig Wagner (16 mai); o delegaþie a Bisericii Ortodoxe din Mexic, din care a
fãcut parte Arhiep. Antonie, Arhim. Paul Saliba ºi Arhim. Gregorias Saliby (9 iunie); Arhiep. David
Hope, York, Anglia (1 august); Rev. Martin Ritzi, SUA (4 august); Prof. Dr. Adolf Martin Ritter,
Heidelberg (12 octombrie); Blagoj Zasov, ambasador, Macedonia (16 octombrie); Rev. Prof. Roberto
Giraldo ºi Prof. Tecle Vetrali, Veneþia (20 octombrie); Michael Klinger, ambasador, Polonia (22
octombrie); Rev. Francis Gerber, Elveþia (16 noiembrie). – Cf. „Renaºterea”, X, nr.1-12, 1999.
169
un fluviu al vieþii. Pe Dunãre spre Marea Neagrã, dar ºi la sfinþirea bisericii

cu hramul „Sf.Grigorie Palama” a Universitãþii Politehnice din Bucureºti; la
Palatul Patriarhal din Bucureºti a susþinut conferinþa: Biserica Ortodoxã ºi
Europa; la aceste evenimente a participat ºi IPS Arhiepiscop Bartolomeu.525
Relaþiile ecumenice dintre Arhiepiscopia Clujului ºi Episcopia
Evanghelicã-Luteranã din Landul Baden-Württemberg au fost deosebit de
fructuoase: s-au primit ajutoare financiare pentru anumite proiecte misionar-
sociale, pentru Societatea Femeilor Ortodoxe, pentru Seminarul Teologic Liceal
Ortodox din Cluj-Napoca, pentru susþinerea de tipãrituri º.a.; tot pe linia acestor
relaþii, în cursul lunii aprilie 1999 a fost semnat un parteneriat/acord între
Protopopiatul Ortodox Turda ºi Protopopiatul Evanghelic-Luteran din
Brackenheim.526
În relaþiile cu Biserica Greco-Catolicã IPS Arhiepiscop Bartolomeu s-a
implicat în mod deosebit în cadrul ºedinþelor celor douã comisii de dialog, oferind
soluþii ori de câte ori discuþiile au ajuns în impas.
Legãturile527 dintre Arhiepiscopia Clujului ºi Episcopia Evanghelicã-Luteranã
din Landul Baden-Württemberg, Germania au continuat fructuos ºi în cursul anului
2000; de pildã, Arhiepiscopia noastrã a primit ajutoare financiare pentru anumite
proiecte misionar-sociale, pentru Societatea Femeilor Ortodoxe, pentru Seminarul
Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca, pentru Protopopiatul Ortodox din
Turda; pentru Mun.Turda s-au oferit ajutoare Spitalului Municipal, Cãminului
de copii din Turda ºi din Câmpia Turzii, Casei de Vacanþã de la Valea Vadului
º.a.;528 în acelaºi timp, o delegaþie a Bisericii Evanghelice-Luterane, condusã
de Episcopul Eberhardt Renz de Württemberg a vizitat þara noastrã între 25
525
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul Sectorului cultural pe anul 1999, Cluj-Napoca, 2000, p. 3.
526
Ibidem, p. 3.
527
Amintim pe cei mai însemnaþi: Vicarul Iacob Spaans, Olanda (27 martie 2000); Prof. Jean
Etéveneaus, Franþa (28 martie); Past. Hans J. Janus, Germania (28 martie); Prof. Dr. Quesnel ºi
Prof. Dr. Denise Villepelet, Paris (10 aprilie); Prof. Dr. Theodoru Nicolau ºi Prof. Dr. K.
Nikolakopoulos, München (11 aprilie); Dna Géneviéve Carlier, organizaþia „Pax Christi”, Bruxelles
(19 aprilie); o delegaþie din Germania condusã de Ep. Eberhardt Renz (23 aprilie – 3 mai); Ep.
Eberhardt Renz, Ep. reformat Csiho Kálmán ºi Ep. luteran Mozes Arpad – amândoi din Cluj-Napoca
(3 mai); Prof. George Legman, Brazilia (23 mai); Pr. Prof. Boris Bobrinskoy, Paris (6 iunie); Peter
Jan Wolthers, ambasador, Olanda (26 septembrie); Christian W. Schenk, Germania (1 octombrie);
Prof. Dr. Adolf Martin Ritter, Germania (18 octombrie); Pr. Prof. Jean-Paul Durand, Paris (30
septembrie); Pr. Prof. Nicolas Ozolin, Paris (6 noiembrie); Floyd France, misionar ortodox din SUA
(13 noiembrie). – Cf. „Renaºterea”, XI, nr.1-2, 2000.
528
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul Sectorului cultural pe anul 2000, Cluj-Napoca, 2001, p. 4.
170
aprilie – 5 mai 2000; în perioada 29 aprilie – 3 mai delegaþia amintitã a vizitat

Arhiepiscopia Clujului, cu obiectivele ei de asistenþã socialã din
Mun.Cluj-Napoca; delegaþia germanã a participat ºi la anumite slujbe
bisericeºti; a vizitat, de asemenea, Mãnãstirea Floreºti,529 unde se intenþioneazã
realizarea unui proiect de asistenþã socialã. Ca ºi în anii precedenþi IPS
Bartolomeu „s-a implicat activ în dialogul pe care Biserica-Ortodoxã îl are cu
Biserica Românã Unitã cu Roma (Greco-Catolicã), prin participarea la
ºedinþele pe care cele douã comisii de dialog le-a avut pânã acum ºi prin
contribuþii directe la punctarea anumitor aspecte trecute cu vederea”,530 sau
abordate superficial. Convingerea fermã a IPS Sale este aceea cã numai prin
dialog se va putea ajunge la rezultate concrete ºi mulþumitoare pentru ambele
pãrþi (ortodocºi ºi uniþi). În acelaºi timp, IPS Arhiepiscop Bartolomeu a primit
vizita a numeroase „personalitãþi ale lumii… bisericeºti… culturale, sociale
ºi politice din þarã ºi din strãinãtate, conversaþiile evidenþiind relaþiile cu alte
confesiuni, precum ºi realitãþi ale vieþii interne ºi internaþionale cu impact
asupra dinamicii eclesiale”.531
Relaþiile ecumenice din acest an (2001)532 atât pe plan intern cât ºi extern
au continuat în acelaºi spirit de bunã înþelegere, colaborare, frãþietate ºi pace.
Raporturile ecumenice fructuoase dintre Arhiepiscopia Clujului ºi Biserica
Evanghelicã Luteranã din Württemberg-Germania au continuat ºi în anul 2001;
în cadrul acestora pomenim: participarea Î.P.S. Bartolomeu (la sfârºitul lunii
aprilie 2001) la instalarea noului episcop al Bisericii Luterane din Württemberg,
în persoana Dr. Gerhard Maier; cu acel prilej Î.P.S. Bartolomeu a vizitat
529
Ibidem, p. 3.
530
Ibidem, p. 3.
531
Ibidem, p. 4.
532
Dintre cei ce au fost primiþi la Centrul eparhial, amintim pe: IPS Mitropolit Serafim al Germaniei
ºi Europei Centrale (13 ianuarie 2001); Pr. Lect. Dr. Nicolae Dura, Viena (10 februarie); Cons.
Manfred Wagner, Germania (20 martie); Tjurd Sleewijk Visser, preºed. Asoc. Internaþionale „Europa
2000” (21 martie); Nunþiul apostolic Jean-Claude Perisset, ambasadorul Vaticanului în România
(28 mai); Vicarul Iacob Spaans ºi Pr. ortodox Costicã Popa, Venezuela (18 iunie); Pr. Lect. Dr.
Nicolae Dura din Viena (11 iulie); Pr. Aris Metrakis, SUA (21 iulie); Dr. Friedrich Lang cu un grup
de diaconese din Stuttgart (23 iulie); un grup de studenþi de la Universitatea din Tübingen (5 august);
Cardinalul Christoph von Schönborn, Austria; Arhiep. greco-catolic George Guþiu ºi Episcopul
auxiliar Florentin Crihãlmeanu (3 septembrie); Vicarul Iacob Spaans, Olanda (5 septembrie); Alberto
Quatrucci, emisar al comunitãþii „San Egidio”, Italia (11 septembrie); Adorjani Deszo, Episcop-
vicar luteran (11 septembrie); un grup misionar al Bisericii Evanghelice-Luterane din Württemberg,
Germania º. a. – Cf. „Renaºterea”, XII, nr.1-10, 2001.
171
Aºezãmântul Diaconal din Stuttgart ºi sediul Mitropoliei Ortodoxe Române din

Nürnberg (pentru credincioºii români din Germania ºi Europa Centralã); în cadrul
relaþiilor ecumenice speciale dintre cele douã Biserici, prin intermediul Muzicii
bizantine, se remarcã participarea Corului „Renaºterea” al diaconilor Catedralei
din Cluj-Napoca, la instalarea pastorului Manfred Wagner, în postul de director
al Serviciului de Misiune, Ecumenism ºi Dezvoltare din Prelatura Reutlingen;
corul pomenit a susþinut concerte de muzicã religioasã ºi româneascã atât aici,
cât ºi în diferite localitãþi din împrejurimile oraºului Stuttgart; de asemenea,
Grupul coral „Predania” al Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca a
întreprins turnee corale în Olanda, Austria ºi Germania; în acelaºi timp, Corul
Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca a susþinut concerte
religioase în Stuttgart; o delegaþie a Centrului Diaconal din Stuttgart în frunte
cu directorul Friedrich Lang a vizitat (între 21-26 iulie 2001), Mun. Cluj-Napoca,
în urma invitaþiei Societãþii Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Clujului, pentru
un acord comun de colaborare dintre cele douã instituþii; o altã delegaþie din
partea Serviciului pentru Misiune, Ecumenism ºi Dezvoltare al Bisericii
Evanghelice din Württemberg a vizitat Arhiepiscopia Clujului (între 10-17
septembrie 2001); în cadrul acestor întâlniri s-au þinut referate; vizitarea unor
mãnãstiri, aºezãminte filantropice, asistarea la diferite slujbe ortodoxe º.a., la
începutul lunii septembrie 2001, o delegaþie a Protopopiatului Evanghelic din
Brackenheim-Germania a vizitat Protopopiatul Turda, cu care a semnat un
parteneriat cu doi ani în urmã (în 1999); cu acest prilej, a fost deschisã o casã de
vacanþã în Valea Vadului (Munþii Apuseni), la amenajarea cãreia ºi-a adus o
contribuþie însemnatã ºi latura germanã; pe perioada de varã, aproximativ 100
de copii sãraci au beneficiat de o vacanþã gratuitã la aceastã casã; pe linia relaþiilor
ecumenice interne Î.P.S. Bartolomeu a participat activ la dificilul dialog dintre
Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Greco-Catolicã.533
În cursul anului 2002, Eparhia Clujului a fost vizitatã de episcopul luteran
Gerhard Maier de Württemberg, luând contact cu realitãþile din Biserica Ortodoxã
Românã; de asemenea, douã delegaþii germane au vizitat Protopopiatul Turda,
Valea Vadului, unde în 2002 au beneficiat de gratuitate un numãr de 70 de copii
sãraci; între 14-20 noiembrie 2002 s-a þinut la Cluj cea de a zecea sesiune a
533
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul….pe anul 2001…p. 14-16.
172
Dialogului bilateral dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Evanghelicã

din Germania, cu tema: Fiinþa ºi unitatea Bisericii lui Hristos – diversitatea
Bisericilor în istorie.534
Tot în cursul acestui an episcopul primat al Bisericii Vechi Catolice de
Utrecht, Joris Vercammen, a fost, vreme de câteva zile, oaspetele Arhiepiscopiei
Clujului; cu prilejul vizitei s-a interesat de acþiunile pe linie socialã ale Bisericii
noastre; în acelaºi timp, ierarhul amintit a þinut ºi o prelegere în faþa studenþilor
Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca.535
Pe linia legãturilor ecumenice evidenþiem faptul cã Î.P.S. Bartolomeu s-a
implicat activ în dialogul dintre Biserica noastrã ºi Biserica Greco-Catolicã.536
Ca ºi în anii precedenþi ºi în anul 2003 au continuat legãturile ecumenice
dintre Arhiepiscopia Ortodoxã a Clujului ºi Biserica Evanghelicã Luteranã din
Württemberg-Germania; de pildã, reprezentanþi ai Asociaþiei „Credinþã
Ortodoxã” a studenþilor teologi din Cluj-Napoca (ACOST), filiala Cluj, ai Ligilor
Tineretului din Bistriþa ºi Turda au fãcut o vizitã la Württemberg, unde au luat
legãtura cu organizaþii similare, pentru a vedea realitãþile de acolo; ca rãspuns
la aceastã vizitã, un grup de tineri evanghelici germani au participat alãturi de
tineri români (vreme de trei sãptãmâni) la tabãra de lucru de la mãnãstirea
Fântânele, jud. Bistriþa-Nãsãud care „a urmãrit nu numai zidirea în piatrã, ci
mai ales pe cea în duh, ca ºi, de altfel, cunoaºterea directã a modului în care se
manifestã credinþa ortodoxã”; apoi, un grup de noi pastori evanghelici din
Germania a vizitat Arhiepiscopia Clujului, aducând medicamente ºi bunuri pentru
Policlinica „Sf. Pantelimon” din Cluj-Napoca; alte douã delegaþii germane au
vizitat Mun. Turda, împrejurimile ºi casa de vacanþã de la Valea Vadului, unde
ºi-au petrecut vacanþa de varã gratuit, alþii 30 de copii; o delegaþie a mãnãstirii
„Holy Name” din Anglia a vizitat Eparhia Clujului, iar P.S. Episcop – vicar
Vasile Someºanul a fost în vizite în Eparhiile Ortodoxe din Germania ºi Europa
Occidentalã ºi America; Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu a participat activ la
dialogul dintre Biserica noastrã ºi Biserica Greco-Catolicã.537
Între 2-7 septembrie 2004 s-a þinut la Cluj-Napoca, seminarul: „Voi sunteþi
sarea pãmântului” – 10 ani de relaþii ecumenice între Arhiepiscopia Ortodoxã
534
Idem, Raportul…pe anul 2002…, p. 12-13.
535
Ibidem, p. 13.
536
Ibidem, p. 13.
537
Arhid. ªtefan Iloaie, Raportul… pe anul 2003…, p. 14-15.
173
Românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi Biserica Evanghelicã Lutheranã din

Württemberg-Germania; s-a constatat cã raporturile dintre cele douã instituþii s-
au desfãºurat într-o atmosferã creºtineascã, având de beneficiat ambele pãrþi; ºi
în acest an s-a þinut o tabãrã de lucru cu tineri români ºi germani la mãnãstirea
Piatra Fântânele; o delegaþie de tineri români au vizitat în luna mai Biserica din
Württemberg; s-a continuat parteneriatul dintre Protopopiatul Turda ºi Dekanatul
Evanghelic Bracknheim; Biserica noastrã a solicitat Bisericii Greco-Catolice
„sã se pronunþe în mod expres pentru una din cele douã opþiuni posibile: dialogul
sau justiþia”.538
În cursul anului 2005 s-au fãcut vizite reciproce între reprezentanþi ai
Arhiepiscopiei Clujului ºi cei ai Bisericii Evanghelice Lutherane din
Württemberg-Germania; astfel o delegaþie a tinerilor clujeni a participat la
manifestarea „Zilei tinerilor evanghelici” din Germania; o altã delegaþie a
reprezentat Arhiepiscopia Clujului la întâlnirea „Ziua pastorilor evanghelici din
Württemberg”; P.C. Pr. Prof. Dr. Ioan Chirilã, decanul Facultãþii de Teologie
Ortodoxã din Cluj-Napoca a vizitat Institutul de Pregãtire Continuã a pastorilor
ºi profesorilor de Religie evanghelicã din Stuttgart; s-au reluat legãturile cu
Fundaþia NOD din Stuttgart, care doreºte sã devinã partener la ridicarea unei
Policlinici a Arhiepiscopiei Clujului; o altã delegaþie de profesori din Germania
au vizitat Arhiepiscopia Clujului; câteva zile s-a aflat în Cluj-Napoca pastorul
Jean-Claude de Clermont, preºedintele Conferinþei Bisericilor Europene de la
Geneva, care s-a interesat direct de relaþiile dintre Bisericile istorice din
Transilvania; a fost un „preambul” înainte de Adunarea Generalã a Bisericilor,
ce va avea loc în septembrie 2007 la Sibiu; Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu s-a
implicat în relaþiile dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Greco-Catolicã
pe teme patrimoniale; s-a întocmit un documentar despre relaþiile dintre cele
douã Biserici, care va fi tradus în câteva limbi de circulaþie, iar apoi, se va tipãri
de cãtre Patriarhia Românã.539
538
Idem, Raportul… pe anul 2004…, p. 6-7.
539
Idem, Raportul … pe anul 2005…, p. 7-8; Între cei mai reprezentativi delegaþi care au vizitat
Arhiepiscopia Clujului amintim pe: Pastorul Iacob Spaans, vicarul Episcopiei Vechi-Catolice din
Olanda (18 iulie, 2001 ºi în 3 septembrie, 2001); Pr. Aris Metrakis cu un grup O.C.M.E.– SUA (21
iulie, 2001); Friedrich Lang cu un grup de diaconese din Stuttgart (23 iulie, 2001); Cardinalul
Cristoph von Schönborn, primatul Austriei; Arhiepiscopul greco-catolic George Guþiu ºi Episcopul
auxiliar Florentin Crihãlmeanu (3 septembrie, 2001); Aleberto Quatrucci, emisar al Comunitãþii
„San Egidio” – Roma (11 septembrie, 2001); Adorjani Deszo, Episcop vicar luteran, preºedintele
174
SBIR (11 septembrie, 2001); Pr. Prof. Boris Bobrinskoy, Decanul Institutului „Saint-Serge” din Paris
(8 martie, 2002); Eminenþa Sa, Episcopul Gerhard Maier (8 aprilie, 2002); Eminenþa Sa Joris Vercammen,
Arhiepiscop de Utrecht – Olanda (12 aprilie, 2002); Delegaþia Decanatului Brackenheim a Bisericii
Evanghelice Luterane din Württemberg – Germania (30 aprilie, 2002); Delegaþia Casei Diaconale din
Herrenberg – Germania (8 mai, 2002); Episcopul Florentin Crihãlmeanu (27 august, 2002); Episcopul
Rolf Koppe, Biserica Evanghelicã din Germania (14 noiembrie, 2002); Monseniorul Hadec din Franþa
ºi Episcopul Florentin Crihãlmeanu (decembrie 2002); Consilierul Manfred Wagner, Biserica
Evanghelicã Luteranã din Württemberg – Germania (29 ianuarie, 2003); Michael T. Timmis ºi Jack
Krasula din conducerea Organizaþiei „Prison Fellowship International” (22 februarie, 2003); William
Clonney, noul reprezentant al I.O.C.C. – SUA (23 martie, 2003); Delegaþia Tineretului EKD, condusã
de Bund Liebendörfer (21 aprilie, 2003); Episcopul Nathanael din SUA ( 1 septembrie, 2003);
Monseniorul Alberto Quatrucci, din conducerea „San Egidio” – Roma (15 octombrie, 2003); Pr. Prof.
Nikolai Ozolin (16 februarie, 2004); Arhiepiscopul de York, David Hope (14 martie, 2004); Monseniorul
Alberto Quatrucci, din conducerea „San Egidio” – Roma (30 martie, 2004); Monseniorul Carlos de
Francisco Vega, Conferinþa Episcopalã Catolicã Spaniolã (7 aprilie, 2004); IPS Lazãr Puhalo (28
aprilie, 2004); Cardinalul Walter Kasper, Jean-Claude Perisset, Nunþiu Apostolic ºi PS Virgil Bercea
(14 mai, 2004); Consilierul Manfred Wagner (1 iunie, 2004); Pastorul Dieter Brandes, Württemberg –
Germania (30 noiembrie, 2004); William Clooney, reprezentantul I.O.C.C.– SUA (15 martie, 2005);
Prof. Ives-Marie Blanchard ºi Beatrice Casseau, de la Institutul Catolic din Paris (10 mai, 2005);
Skaidrite Gutmane, Rectorul Academiei Ortodoxe din Riga, Letonia (6 iunie, 2005); Jean Arnold de
Clermont, Preºedintele Conferinþei Bisericilor Europene (30 august, 2005); Episcopul Florentin
Crihãlmeanu (24 decemrbie, 2005); Teologul catolic Hans Küng (4 aprilie, 2006); Prof. Kostas
Nikolakopoulos, München (9 aprilie, 2006); Prof. Papadopoulos (23 mai, 2006); Cardinalul
Grocholewski, Prefectul Congregaþiei Educaþiei Catolice ºi Arhiepiscopul Jean-Claude Perisset,
Nunþiu Apostolic în România ºi Moldova (14 iunie, 2006); Ivan Marko Rupnik – Vatican (18 iunie,
2006). Cf. „Renaºterea”, pe anii 2001-2006.
175
176
Capitolul 4
EPISCOPII VICARI
Î
n 9 iunie 1973, Arhim.Justinian Chira a fost ales de cãtre Sf. Sinod, Episcop-
vicar pentru viitoarea Arhiepiscopie a Clujului (ridicatã la acest rang în 11
iunie 1973); hirotonia ºi instalarea oficialã a primului ei Episcop-vicar
Justinian Chira-Maramureºanul a avut loc în Catedrala eparhialã ortodoxã
din Cluj-Napoca, în cadrul festivitãþilor prilejuite de înãlþarea Eparhiei Clujului
în rang de Arhiepiscop, din 9 septembrie 1973.
Dupã numirea PS Episcop-vicar Justinian în fruntea Episcopiei Maramureºului
ºi Sãtmarului (în 1990) la recomandarea Arhiepiscopului Teofil, a fost ales în
locul PS Episcop Justinian, Arhim. Irineu Pop (în 30 octombrie 1990), hirotonit
Episcop ºi instalat la Cluj-Napoca în 21 noiembrie 1990, sub numele de Irineu
Pop-Bistriþeanul, de cãtre un sobor de ierarhi condus de PF Patriarh Teoctist.
Câþiva ani mai târziu, la propunerea IPS Arhiepiscop Bartolomeu (în vara
anului 1998) Arhim.Vasile Flueraº a fost ales Episcop-vicar ºi hirotonit de cãtre
Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist, IPS Arhiepiscop Bartolomeu, PS
Episcop Andrei al Alba Iuliei ºi PS Episcop-vicar Dr. Irineu-Bistriþeanul;
noul Episcop-vicar este cunoscut sub numele de PS Episcop-vicar Vasile
Flueraº-Someºanul.
În cele ce urmeazã prezentãm pe scurt viaþa ºi activitatea Episcopilor-vicari
ai Arhiepiscopiei Clujului, dupã cum urmeazã:
177
a. Prea Sfinþia Sa,

Prea SfinþitulPãrinte,
JUSTINIAN CHIRA-MARAMUREªANUL,
Episcop-vicar
Prea Sfinþitul Pãrinte Justinian a vãzut lumina

zilei la 28 mai 1921, în localitatea Plopiº, jud.
Maramureº, la botez primind numele de Ioan540.
A urmat ºcoala primarã în satul natal (1927-1934),
apoi doi ani cursurile Liceului Ortodox de bãieþi
„Simion ªtefan” din Cluj; de tânãr s-a dus la
Mãnãstirea „Sf. Ana” din Rohia, ca frate de mãnãstire (în 12 martie 1941),
unde, în 1942, a fost tuns în monahism, sub numele de Justinian; la scurtã
vreme a fost hirotonit ierodiacon (tot în 1941), iar apoi ieromonah (în 1943). În
anul urmãtor (1944) i s-a încredinþat stãreþia Mãnãstirii Rohia pe care a condus-
o cu vrednicie (cu înfãptuiri alese pe plan spiritual ºi gospodãresc) vreme de
aproape 30 de ani; iubitor de carte (mai mult autodidact) între timp ºi-a fãcut
pregãtirea (teologicã) la Seminarul Teologic din Cluj (pe care l-a absolvit în
1963), iar pregãtirea superioarã la Institutul Teologic Universitar din Sibiu,
obþinând licenþa în 1968; atât la Seminar, cât ºi la Institut Episcopul Justinian a
avut parte de luminaþi ºi buni profesori, dintre care îi pomeneºte pe Pr. Prof.
540
Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul Teologilor…, Ed. a II-a, p. 92-93; Festivitãþile biseri-
ceºti prilejuite de ridicarea Episcopiei Vadului Feleacului ºi Clujului la rangul de Arhiepiscopie ºi a
P.S. Episcop Teofil la treapta de Arhiepiscop. Hirotonirea ºi instalarea ca Episcop-Vicar a P. Cuv.
Arhim. Justinian Chira, în „Biserica Ortodoxã Românã”, XCI (1973), nr. 9-10, p. 948-964; I. Zãgrean,
Festivitãþile bisericeºti de la Cluj prilejuite de ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a Eparhiei Ortodoxe
Române a Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi a Înalt Prea Sfinþitului Teofil la treapta de Arhiepiscop.
Hirotonirea întru arhiereu ºi înscãunarea ca Episcop-Vicar al noii Arhiepiscopii a Prea Sfinþitului
Justinian Chira Maramureºeanul, în „Mitropolia Ardealului”, XVIII (1973), nr. 9-10, p. 915-938;
Alegerea ºi instalarea Prea Sfinþitului Justinian Chira ca Episcop al Maramureºului ºi Sãtmarului, în
„Biserica Ortodoxã Românã”, CVIII (1990), nr. 11-12, p. 38-41; Grai maramureºean ºi mãrturie
ortodoxã. P.S. Episcop Justinian Chira la împlinirea vârstei de 80 de ani, Baia Mare, 2001, 533 p.; Pr.
Prof. Dr. Alexandru Moraru, Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca (1952-1997), Cluj-
Napoca, 1997, p. 201-202; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, 50 de ani de învãþãmânt teologic seminarial
ortodox în Cluj-Napoca (1952-2002), Cluj-Napoca, 2002, p. 215-216; Biografia episcopului Justinian
Chira al Maramureºului ºi Sãtmarului, scrisã de un prieten al episcopului, Baia Mare, 2004, 7 p.;
Alexandru Moraru, Ierarhii Ortodoxe Bisericii Ortodoxe Române..., p. 122-126.
178
Onisie Morar, Prof. Dr. Sofron Vlad, Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Pr. Prof. Dr.
Ioan Zãgrean, Prof. Dr. Iorgu Ivan, Preot. Prof. Dr. Milan ªesan ºi alþii; pe linie
monahalã a fost hirotesit protosinghel în 1948 ºi cinstit cu rangul de arhimandrit
în 1967. La Rohia s-a ostenit sã facã dintr-un modest schit un bastion al Bisericii
Ortodoxe din Transilvania ºi Maramureº. Astfel, acest sfânt ºi modest locaº
duhovnicesc a devenit un „cuib de vulturi”, dupã expresia Pãrintelui Patriarh
Teoctist, cu ocazia vizitãrii ºi binecuvântãrii acestui locaº. S-a format acolo, la
Rohia, un stil de viaþã duhovniceascã care poate fi model pentru toþi cei ce
doresc sã se stabileascã în mãnãstirile noastre; o viaþã potrivitã ºi pentru mileniul
al treilea creºtin, în care am intrat. Rugãciune, studiu ºi muncã cinstitã - acestea
sunt mijloacele prin care un vieþuitor de mãnãstire se poate ridica la înãlþimea
Cuvioºilor ºi Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii Ortodoxe.
Iubitor de culturã ºi având un adevãrat cult pentru cartea de valoare,
Justinian Chira ºi-a înfiinþat, în timpul vieþuirii sale la Rohia, o bibliotecã
personalã remarcabilã, însumând peste 40.000 de volume, pe care, a donat-o
mãnãstirii, spre luminarea ucenicilor ºi urmãtorilor sãi, peste generaþii.
În urma înãlþãrii Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului la rang de
Arhiepiscopie (în 1973), a fost ales Episcop-Vicar al acesteia (la 11 iunie 1973),
cu titlul de Maramureºanul, hirotonit ºi instalat la 9 septembrie 1973 în Catedrala
arhiepiscopalã din Cluj. Ca Episcop-Vicar la Cluj-Napoca, vreme de 17 ani
(1973-1990) a desfãºurat o însemnatã activitate pastoral-misionarã,
administrativ-gospodãreascã, dar ºi culturalã. A avut o însemnatã contribuþie la
reînfiinþarea Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului, în calitate de Episcop
locþiitor, cu sediul la Baia Mare, numit aici de cãtre Sf. Sinod la 8 iunie 1990;
câteva luni mai târziu a fost ales Episcop eparhiot (la 26 septembrie 1990),
înscãunat la 11 noiembrie 1990 în Catedrala din Baia Mare; plecând de la cuvântul
pericopei ce s-a citit în acea duminicã la Sfânta Liturghie, pericopã în care se
spune cã un tânãr a venit la Mântuitorul ºi L-a întrebat: „Ce sã fac sã dobândesc
viaþa de veci?”, PS Episcop Justinian ºi-a început cuvântul sãu subliniind cã
problema lansatã de aceastã întrebare este una extrem de importantã, esenþialã.
Prin aceasta, Prea Sfinþia Sa i-a fãcut sã înþeleagã pe miile de credincioºi prezenþi
cã cel mai important lucru în viaþa tuturor ºi a fiecãruia este dobândirea mântuirii.
Chiar ºi pe cei câþiva adversari ai Bisericii Ortodoxe, episcopul i-a fãcut sã
înþeleagã cã au fost victimele unor factori ce luptã pentru dezbinarea românilor
care, vreme de mai multe decenii dupã actul Reîntregirii Bisericii din
Transilvania, trãiserã ºi se rugaserã împreunã în dragoste ºi în Sfânta Pace.
179
Freamãtul mulþimii s-a liniºtit dupã acest cuvânt al PS Episcop Justinian, care,
în continuare, a spus: „În noua mea misiune în aceastã eparhie voi avea în
atenþie, îndeosebi, trei din cele mai importante datorii ale vieþii – Familia,
Biserica ºi ªcoala.” Pe acestea le-a avut la suflet toatã viaþa Episcopul Justinian
Chira; dupã alegerea ºi instalarea sa ca Episcop al Maramureºului ºi Sãtmarului,
din lipsã de spaþiu, a locuit aproape un an în casa preotului Gheorghe Bãlan,
consilier eparhial, desfãºurându-ºi activitatea într-un antreu al casei preotului
Marius Lazãr. În final, Episcopia a dobândit o clãdire - care servise înainte de
Revoluþie ca sediu al Gãrzilor patriotice -, clãdire cãreia i s-a adãugat o aripã
nouã de birouri, locuinþe, salã de consiliu, muzeu ºi paraclis; în calitate de Episcop
titular, împreunã cu Consiliul Eparhial pe care l-a ales, a reorganizat aceastã
Eparhie a Maramureºului, care a fost mult vitregitã de-a lungul veacurilor. Ca
pe o datorie sfântã, ºi-a luat sarcina de a apãra dreapta credinþã a poporului
român din acest spaþiu românesc. În acest scop a dat o importanþã deosebitã
luminãrii poporului ºi îndreptãrii lui pe cãile cele drepte ale Bisericii lui Hristos.
Aºa cum a procedat ºi în calitate de stareþ al Mãnãstirii „Sfânta Ana”, acum ºi
cu mai multã râvnã a intensificat viaþa liturgicã ºi propovãduirea Cuvântului lui
Dumnezeu. Încã de la începutul pãstoririi sale în Maramureº ºi Sãtmar, PS
Episcop Justinian a propus Sfântului Sinod sã înfiinþeze un post de arhiereu-
vicar, ºi sã fie numit în aceastã demnitate arhimandritul Iustin Hodea, stareþul
Mãnãstirii Rohia. În anul 1994 Sfântul Sinod a dat curs întocmai dorinþei
episcopului Justinian, Prea Sfinþitul Iustin, dovedindu-se un ierarh foarte vrednic.
În municipiul Baia Mare a început construcþia unei impresionante
Catedrale episcopale, având la demisol o bisericã de o mare frumuseþe
arhitectonicã. La 9 septembrie 2003 aceasta a fost târnositã de Prea Fericitul
Pãrinte Patriarh Teoctist ºi Prea Fericitul Petros al VII-lea, patriarhul Alexandriei
ºi al întregii Africi, înconjuraþi de un impresionant sobor de clerici, format din
mitropoliþi, arhiepiscopi, episcopi, preoþi ºi monahi, în prezenþa a mii de
credincioºi.
De asemenea, în toþi aceºti ani de pãstorire justinianã în Baia Mare s-au
construit 14 biserici, iar în întreaga eparhie alte zeci de biserici ºi 24 de mãnãstiri
ºi schituri.
Sub purtarea de grijã a Prea Sfinþiei Sale, în Baia Mare s-a înfiinþat un
Seminar Teologic, în care azi studiazã 270 de elevi, iar în cadrul Universitãþii
de Nord a luat fiinþã un departament de Teologie Pastoralã, Litere ºi Asistenþã
socialã. S-a înfiinþat revista oficialã a Episcopiei Ortodoxe Române a
180
Maramureºului ºi Sãtmarului - Graiul Bisericii noastre, Revista Emanuel, prima

publicaþie editatã de Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mãrturisitorul”,
Revista Ortodoxia Maramureºeanã, coordonatã de Pr. Prof. Dr. Vasile Borca.
De curând a apãrut noua revistã a Seminarului Teologic, Foaia Teologicã, care
este condusã de Pr. Prof. Dr. Cristian ªtefan, directorul seminarului.
Toate aceste fapte fac parte, pe drept cuvânt, din Episcopul Justinian Chira,
un om profund ataºat de poporul ºi de Biserica sa, ºi care întotdeauna a înþeles
sã-i respecte ºi sã-i iubeascã pe toþi oamenii, indiferent de etnie sau confesiune.
Toleranþa ºi dorinþa de pace le-a învãþat de la Biserica lui Hristos cea Ortodoxã
ºi de la luminaþii sãi înaintaºi, dintre care aminteºte în primul rând pe înaltul
ierarh Nicolae Colan541, Patriarhul Justinian Marina ºi pe Patriarhul tuturor
românilor ortodocºi, Prea Fericitul Teoctist, care a fost ºi este pentru toþi o
adevãratã pildã de rãbdare, de blândeþe, de înþelegere, de toleranþã, dar ºi de
fermitate atunci când a fost vorba de interesele superioare ale Bisericii ºi neamului
nostru românesc.
În cursul vremii a publicat o seamã de lucrãri, între care pomenim: Viaþa
Prea Curatei Fecioare Maria (Cluj, 1948); Darurile Bisericii (Cluj-Napoca,
1983); Viaþa Maicii Domnului (Cluj-Napoca, 1986 ºi Ed. a III-a Baia Mare,
1999); Apel la conºtiinþã ºi raþiune (Baia Mare, 1990), în care PS Episcop
Justinian ia o atitudine fermã împotriva celor care, imediat dupã Revoluþia din
1989, cãutau pe toate cãile sã învrãjbeascã poporul român, sã-l dezbine, sã
strecoare în inimile credincioºilor ura ºi duºmãnia. Aceastã lucrare a vãzut lumina
tiparului la puþine zile de la Revoluþia din decembrie (15 ianuarie 1990), în
douã serii a 10.000 de exemplare, bucurându-se de o mare rãspândire în cele
trei judeþe ale Arhiepiscopiei Vadului Feleacului ºi Clujului: Cluj, Bistriþa-Nãsãud
ºi Maramureº. Efectul acestui apel la conºtiinþã ºi raþiune a fost deosebit de
puternic ºi constructiv pentru pãstrarea unitãþii religioase a poporului român
din Transilvania, impact ce reiese ºi din atitudinea „corifeilor” uniatismului de
la Cluj, care s-au exprimat relativ la aceastã cãrticicã spunând: „Aceasta ne-a
mâncat capul ...”.; amintim apoi: Drepturile copilului (Baia Mare, 1994); Harul
ºi Adevãrul (Baia Mare, 1996); Gând ºi suflet românesc (Baia Mare, 1998); a
541
Vezi amãnunte la: Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, La rãscruce de vremi, o viaþã de om:
Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului ºi Clujului (1936-1957), Dupã documente,
corespondenþã, relatãri, impresii, Cluj-Napoca, 1986; Idem, Învãþãmântul Teologic Universitar
Ortodox din Cluj (1924-1952), Cluj-Napoca, 1996.
181
colaborat la diferite publicaþii bisericeºti ºi laice: Viaþa Ilustratã, Renaºterea,

Tribuna Ardealului, Telegraful Român, Mitropolia Ardealului, Mitropolia
Banatului, Îndrumãtorul bisericesc (Sibiu), Îndrumãtorul pastoral (Alba Iulia);
a editat: Îndrumãtorul bisericesc din Cluj-Napoca (1978-1989); Scrisori (Cluj-
Napoca, 2001); în acest volum, format mare, PS Episcop Justinian a adunat
câteva sute de scrisori din corespondenþa pe care a schimbat-o cu poetul Ioan
Alexandru pe parcursul a peste un sfert de veac, începând cu anul 1966. Prima
parte a lucrãrii cuprinde scrisorile poetului Ioan Alexandru adresate stareþului
de la Rohia ºi apoi Episcopului-Vicar de la Cluj, expediate din toate locurile în
care l-au purtat paºii pe poet: de la Bucureºti, din sânul familiei, din Germania
Federalã - unde Ioan Alexandru a stat patru ani la studii - , din Franþa, Spania,
Finlanda ºi de la Ierusalim. În a doua parte sunt cuprinse scrisorile lui Justinian
Chira, pe care acesta le trimitea „fratelui” sãu Ioan Alexandru.
În aceste scrisori PS Justinian îi vorbea lui Ioan Alexandru despre multe
din problemele vremurilor de atunci. Acest lucru implica o mare îndrãznealã,
întrucât cei doi erau conºtienþi cã scrisorile lor sunt urmãrite ºi citite de autoritãþile
care conduceau atunci þara. „Dar tocmai de aceea – spune episcopul Justinian
Chira – scriam aceste scrisori ºi-mi exprimam pãrerea, ca sã audã ºi sã cunoascã
ºi organele de stat ºi prin ei conducerea þãrii lucruri pe care ei nu aveau de
unde ºi de la cine sã le audã sau nu vroiau sã ºtie de aceste probleme.” Aceste
lucruri erau spuse cinstit, curat, fãrã rãutate sau fãþãrnicie. În aceste expuneri
nu se afla nici o umbrã de minciunã sau exagerare, aºa cum proceda PS Justinian
Chira ºi în cuvântãrile sale publice, pe care ascultându-le ºi reprezentanþii
autoritãþilor îºi ziceau: „Mãi, acesta ne spune de ne usturã pielea, însã nu avem
ce sã-i facem, fiindcã are dreptate.”
În anul 2002 Universitatea din Oradea i-a acordat PS Episcop Justinian
titlul de Doctor Honoris Causa. Municipiile Baia Mare ºi Sighetu Marmaþiei,
precum ºi oraºele Târgu Lãpuº ºi Seini l-au declarat „Cetãþean de onoare”. A
primit diferite distincþii, dintre care ºi „Steaua României”, clasa a IV-a.
182
b. Prea Sfinþia Sa,

Prea Sfinþitul Pãrinte,
Dr. IRINEU POP-BISTRIÞEANUL,
Episcop-vicar
Prea Sfinþitul Pãrinte Episcop-Vicar Irineu

s-a nãscut la data de 2 iulie 1953 în comuna
Bãseºti, judeþul Maramureº din pãrinþii Dumitru
ºi Rozalia Pop, agricultori, primind la Botez
numele de Ionel542. ªcoala elementarã a urmat-
o în comuna natalã, între anii 1960- 1968.
Rãspunzând vocaþiei pentru Preoþie, s-a înscris
la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca,
unde timp de cinci ani (1968-1973) s-a dovedit un elev eminent, primind premiul
întâi la sfârºitul fiecãrei clase.
Dupã terminarea studiilor teologice seminariale, a fost recrutat în armatã ºi
a satisfãcut stagiul militar la o unitate de ,,Vânãtori de Munte” în oraºul Sfântu
Gheorghe, judeþul Covasna (1973-1974). În toamna anului 1974 a fost admis la
Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, pe care l-a frecventat numai
un singur an de studii (1974-1975), continuând apoi la Institutul Teologic de
Grad Universitar din Bucureºti, unde în vara anului 1978 ºi-a luat licenþa în
Teologie cu calificativul ,,excepþional”, fiind ºef de promoþie. La Bucureºti a
fost studentul unor strãluciþi teologi ºi excepþionali oameni de culturã, dintre
care amintim pe Pr. Prof. Nicolae Balca, Pr. Prof. Ene Braniºte, Pr. Prof. Mircea
Chialda, Pr. Prof. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Ioan Rãmureanu, Pr. Prof. Niculae
ªerbãnescu ºi Prof. Iorgu Ivan, care au contribuit, alãturi de alþii, la formarea sa
ca viitor slujitor al altarului.
La 1 august 1978, la vârsta de 25 de ani, a intrat în obºtea Mãnãstirii Sinaia
din judeþul Prahova, unde a fost primit ca frate de stareþul de atunci,
protosinghelul Calinic Argatu, actualul Episcop al Argeºului ºi Muscelului. În
542
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Seminarul Teologic Liceal..., p. 202-207; Idem, 50 de ani de
învãþãmânt teologic..., p. 216-222; date primite de la PS Episcop-Vicar Irineu Pop Bistriþeanul,
Autobiografie, Cluj-Napoca, 2004, 18 p.; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, 50 de ani..., p. 216-222,
Idem, Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române..., p. 179-184.
183
acelaºi an, a fost tuns în monahism de sãrbãtoarea Sfintei Parascheva (14

octombrie, 1978), primind la cãlugãrie numele de Irineu. Peste doi ani, la aceeaºi
sãrbãtoare (14 octombrie, 1980) a fost hirotonit ieromonah de Prea Sfinþitul
Roman Ialomiþeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor. Pe lângã
slujirea pastoralã, a avut ºi ascultarea de ghid-muzeograf, îndeplinindu-le pe
amândouã cu competenþã ºi conºtiinciozitate.
În toamna anului 1981, în urma unui examen riguros a fost admis, pe primul
loc, la cursurile de Doctorat din cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar
din Bucureºti. A urmat aceste cursuri între anii 1981-1984, având ca specializare
principalã disciplina Teologia Moralã, sub îndrumarea ºtiinþificã a distinsului
pãrinte profesor, teolog ºi filolog, Dr. Dumitru Radu. La 10 iunie 1984, fericitul
întru pomenire, Patriarhul Iustin Moisescu i-a acordat rangul de protosinghel.
Între anii 1985-1988 a beneficiat de o bursã de studii în America, la Institutul
Teologic Prezbiterian din Princeton, statul New Jersey, unde s-a specializat în
cadrul Eticii sociale, având coordonator pe ilustrul profesor Dr. Charles West.
În paralel cu munca de cercetare ºi documentare, ºi-a redactat o bunã parte din
teza de doctorat.
În S.U.A. a desfãºurat ºi o bogatã activitate ecumenicã ºi misionarã, atât în
cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Misionare din America ºi Canada, cât
ºi în Comunitatea ortodoxã ,,Sfântul Fotie” din cadrul Universitãþii Princeton,
în calitate de membru activ al acesteia. Activitatea ecumenicã ºi de promovare
a valorilor teologice ºi spirituale ale Bisericii Ortodoxe în general, ºi ale Bisericii
Ortodoxe Române în special, a desfãºurat-o prin participãri la diverse
simpozioane, servicii religioase, întruniri ecumenice, prin predici ºi conferinþe,
ca ºi prin publicarea a numeroase articole în presa româneascã ºi americanã,
religioasã ºi laicã. În cei trei ani petrecuþi în strãinãtate, a fost un reprezentat
demn al ethosului românesc peste Ocean. Iatã ce scria Dr. Thomas W. Gillespie,
conducãtorul ºcolii teologice de la Princeton: ,,Pãrintele Irineu Pop a adus o
importantã contribuþie la instituþia noastrã prin conferinþele sale despre
spiritualitatea ortodoxã ºi despre viaþa ºi mãrturia Bisericii Ortodoxe Române.
Munca sa teologicã la noi a fost substanþialã ºi prezenþa sa a fost o binecuvântare”
(21 iulie, 1988).
Reîntors în þarã, la 30 august 1988, a revenit cu bucurie la Sfânta Mãnãstire
Sinaia, unde ºi-a reluat activitatea sacerdotalã ºi muzeograficã, finalizând
redactarea tezei de doctorat. Dupã nouã luni petrecute în acest prestigios
184
aºezãmânt cãlugãresc, pe care-l iubea nespus de mult ºi-l numea ,,paradis

pãmântesc”, Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist l-a numit, la 9 iunie 1989,
preot slujitor la Catedrala patriarhalã din Bucureºti. I s-au încredinþat, totodatã,
numeroase ascultãri de ordin administrativ-bisericesc, pregãtindu-se pentru a
primi sarcini de conducere în viitor. În acest rãstimp avea un dor fierbinte dupã
oaza monahalã de la Sinaia, parcã simþind cã, fãrã voia sa, a pãrãsit-o pentru
totdeauna.
La data de 26 octombrie 1989, a primit ºi rangul de arhimandrit, dupã care
a fost numit în funcþia de superior al Aºezãmintelor ortodoxe româneºti de la
Ierusalim ºi Iordan ºi de reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe lângã
Patriarhia Ierusalimului. În aceastã calitate, a participat, în soborul de slujitori,
la serviciile religioase celebrate la Locurile Sfinte, fiind apreciat atât în rândurile
ierarhilor ortodocºi de la Ierusalim, cât ºi în ale celorlalþi reprezentanþi ai cultelor
religioase de acolo. Cu tact pastoral ºi cu rãbdare, a acordat asistenþã religioasã
românilor aºezaþi în Israel, precum ºi pelerinilor veniþi în Þara Sfântã, pentru
care era un ghid priceput ºi neobosit. Pe lângã misiunea de îndrumãtor al
pelerinilor români, a desfãºurat o susþinutã activitate de ordin gospodãresc ºi
administrativ ºi s-a strãduit în editarea la nivel înalt a revistei Învierea
(Resurrection) ºi a suplimentului ei cultural-istoric Spirit românesc.
Despãrþindu-se cu greu de cetatea sfântã a Ierusalimului, s-a întors în patrie
ºi a slujit puþin timp la catedrala patriarhalã. În data de 4 octombrie 1990, a
susþinut teza de doctorat cu subiectul Chipul lui Hristos în viaþa moralã a
creºtinului (446 p.), obþinând media 9,77 ºi fiind declarat ,,Doctor în teologie”,
cu calificativul „excepþional”. La scurt timp, în 30 octombrie 1990, în urma
recomandãrii Arhiepiscopului Teofil Herineanu ºi la propunerea Sinodului
Permanent al Mitropoliei Ardealului, Prea Cuviosul Arhimandrit Irineu Pop a
fost numit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Episcop-Vicar al
Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului. A primit titlul de Bistriþeanul ºi
a fost hirotonit ºi instalat, în Catedrala eparhialã din Cluj-Napoca, la 21
noiembrie, 1990.
De la hirotonirea întru arhiereu, prin sfinte slujbe, vizite canonice la parohii,
scrieri alese ºi prelegeri elevate, prin participarea la diferite manifestãri culturale,
simpozioane, aniversãri, vernisaje ºi prin participarea la evenimentele de interes
social ºi umanitar de pe raza eparhiei, Prea Sfinþia Sa a contribuit la sporirea
spiritualã ºi culturalã a credincioºilor clujeni ºi bistriþeni. În cei peste
185
cincisprezece ani de arhipãstorire, a prezidat conferinþele de la unele protopopiate,

cursurile pastorale ºi de îndrumare misionarã a preoþilor, comisia de admitere
la Seminar ºi de obþinere a Atestatului profesional teologic, comisia pentru
examenul de capacitate a candidaþilor la hirotonie ºi comisia de examinare a
candidaþilor pentru parohiile din mediul urban. Printr-o astfel de activitate
multifuncþionalã se strãduieºte cu râvnã a fi împreunã lucrãtor cu Hristos la
zidirea Trupului Sãu tainic, a Bisericii.
Din anul 1994, Prea Sfinþia Sa a adus o contribuþie deosebitã la susþinerea
ºi dezvoltarea învãþãmântului teologic universitar clujean ºi la formarea viitorilor
slujitori ai Bisericii, prin predarea cursurilor de Moralã creºtinã ºi Spiritualitate
ortodoxã la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca. De asemenea,
predã cursuri de Filozofia religiei la Facultatea de Drept din cadrul Universitãþii
creºtine ,,Dimitrie Cantemir”. Prin Sfintele Liturghii sãvârºite în paraclisul
Seminarului Teologic, prin întâlnirile trimestriale cu elevii seminariºti ºi prin
îndrumãrile duhovniceºti pe care le acordã acestora, îi ajutã sã-ºi modeleze
viaþa dupã chipul lui Hristos, Arhiereul veºnic, pe Care-L vor sluji în ogorul
Bisericii strãbune.
Prea Sfinþia Sa a participat, de-a lungul timpului, la unele congrese ºi reuniuni
internaþionale, precum urmeazã:
– la întrunirea ecumenicã Pacea în acþiune, Lewistown (Pennsylvania), iunie
1987;
– la simpozionul internaþional În cãutarea unei comunitãþi umane, New York,
iulie 1987;
– la întrunirea internaþionalã Bisericile Ierusalimului, Ierusalim, iunie 1990;
– la conferinþa internaþionalã Pentru protejarea mediului natural, Creta,
noiembrie 1991;
– la colocviul internaþional Etnie ºi confesiune în Europa Centralã ºi Orientalã,
Cluj-Napoca 1995;
– la simpozionul ºtiinþific Uniaþia în lumina adevãrului istoric, Lublin, Polonia,
iunie 1996;
– la conferinþa internaþionalã a Facultãþilor de Teologie Ortodoxe Misiunea
Bisericii astãzi ºi mâine, Bucureºti, august 1996;
– la colocviul internaþional Descoperirea ºi cultivarea vocaþiei, Cluj-Napoca,
iunie 1997;
– la Cel de-al XIII-lea Congres interconfesional de teologie ºi pastoraþie
186
ecumenicã, Madrid, Spania, februarie 1998;

– la Seminarul Ecumenic Internaþional Dialog, Reconciliere, Pace, Cluj-Napoca,
iulie 1999;
– la Celebrarea panortodoxã dedicatã Rusaliilor ºi Duhului Sfânt, Ierusalim,
iunie, anul jubiliar 2000;
– la conferinþa internaþionalã Bisericã ºi multiculturalitate în Europa sfârºitului
de mileniu, Cluj-Napoca, octombrie 2000;
– la simpozionul internaþional Eclesiologia biblicã în cercetarea teologicã
actualã, Cluj-Napoca, noiembrie 2004.
Pe lângã activitatea pastoral-misionarã ºi didacticã, a desfãºurat o impresionantã
cercetare ºtiinþificã, concretizatã într-un mare numãr de studii, articole, recenzii
ºi predici, publicate în diverse reviste ºi periodice din þarã ºi din strãinãtate. De
asemenea, este autorul a cincisprezece cãrþi ºi a douã traduceri. Un interes aparte
a avut pentru semãnarea cuvântului lui Dumnezeu, elaborând trei volume de
cuvântãri duhovniceºti. O preocupare constantã a avut pentru Þara Sfântã,
reliefatã în patru lucrãri: despre aºezãmintele noastre româneºti de acolo, despre
sanctuarele ºi locurile de pelerinaj, despre sfântul român Ioan Iacob de la Hozeva
ºi despre Lumina Sfântã. Acum lucreazã la o altã carte în care îºi dezvãluie
iubirea pentru Patria pãmânteascã a lui Hristos, unde pietrele vorbesc despre
mântuirea pe care Dumnezeu a fãcut-o ,,în mijlocul pãmântului” (Ps. 73, 13).
În marea lor majoritate, publicaþiile au un caracter moral, pastoral ºi duhovnicesc.
În curgerea anilor, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Irineu a publicat urmãtoarele cãrþi:
Mãnãstirea Sinaia, Bucureºti, Editura Institutului Biblic, 1984, 40 p;
Aºezãmintele româneºti de la Ierusalim ºi Iordan, Bucureºti, Editura Institutului
Biblic, 1994, 126 p; Icoana de la Nicula, Cluj-Napoca, Editura Arhidiecezana,
1994, 72 p; Pavãza credinþei, Craiova, Editura Omniscop, 1994, 220 p; Þara
Sfântã, arena operei mântuitoare, Bucureºti, Editura Universal Dalsi, 1994,
288 p; Monahismul, chivotul neamului românesc, Craiova, Editura Omniscop,
1995, 88 p; Bãseºtiul ºi ilustrul sãu bãrbat George Pop, Cluj-Napoca, Editura
Carpatica, 1995, 160 p; Mãrturisirea nãdejdii, Craiova, Editura Omniscop, 1995,
220 p; Împãrãteasa cerului ºi Mama noastrã, Cluj-Napoca, Casa de Editurã
Dokia, 1996, 159 p; Preoþia ºi arta pastoralã, Cluj-Napoca, Editura
Arhidiecezana, 1997, 130 p; Cuvântul dragostei, Cluj-Napoca, Presa Universitarã
Clujeanã, 1997, 218 p; Sfântul Irineu de Lyon, Cluj-Napoca, Editura Cartimpex,
1998, 110 p; Sfântul Ioan Iacob, sihastrul român de la Hozeva, Cluj-Napoca,
187
Editura Dacia, 2000, 144 p; Pâinea vieþii ºi paharul mântuirii, Bistriþa, Editura
Aletheia, 2001, 104 p; Chipul lui Hristos în viaþa moralã a creºtinului, Cluj-
Napoca, Editura Renaºterea, 2001, 446 p; Traducere: Maica Alexandra, Sfinþii
Îngeri, Bucureºti, Editura Anastasia, 1992, 310 p; Traducere: Pr. Prof. Dr. John
Breck, Darul sacru al vieþii, Cluj-Napoca, Editura Patmos, 2001, 358 p.
În acelaºi timp, a publicat 196 de studii ºi articole, între care amintim:
Responsabilitatea preotului pentru slujirea credincioºilor ºi a lumii de azi, în
„BOR”, CI (1983), nr. 7-8 (iulie-august), p. 501-519; Maica Domnului ºi sfinþii
îngeri în Coran, în „GB”, XLIII (1984), nr. 1-2 (ianuarie-februarie), p. 86-93;
Maica Domnului în viaþa Bisericii ºi în evlavia credincioºilor ortodocºi, în „O”,
XXXVI (1984), nr. 3 (iulie-septembrie), p. 399-414; Nãdejdea ca virtute
teologicã ºi implicaþiile ei în viaþa creºtinului, în „BOR”, CII (1984), nr. 3-4
(martie-aprilie), p. 187-201; Rolul Bisericii în promovarea încrederii între
oameni, în „BOR”, CII (1984), nr. 11-12 (noiembrie-decembrie), p. 748-762;
Mãnãstirea Sinaia – vatrã de istorie ºi vrednic locaº de artã ºi culturã
româneascã, în „GB”, XLIV (1985), nr. 1-2 (ianuarie-februarie), p. 70-81;
Responsabilitatea Bisericii pentru creºtinii de azi, în „BOR”, CIII (1985), nr.
1-2 (ianuarie-februarie), p. 82-93; Învãþãminte morale ºi sociale în opera ºi
activitatea Sfântului Vasile cel Mare necesare activitãþii preoþilor în vremea
noastrã, în „ST”, XXXVII (1985), nr. 3-4 (martie-aprilie), p. 276-289;
Purificarea de patimi prin virtuþi în lumina Patericului, în „GB”, XLIV (1985),
nr. 7-9 (iulie-septembrie), p. 508-521; Colindele româneºti, expresie a dogmei
creºtine ºi izvor al spiritualitãþii noastre populare, în „GB”, XLIV (1985), nr.
10-12 (octombrie-decembrie), p. 714-719; Valoarea trupului ca templu al
Duhului Sfânt, în „BOR”, CIV (1986), nr. 3-4 (martie-aprilie), p. 59-65; Creºterea
în Hristos, în „GB”, XLVIII (1989), nr. 2-3 (februarie-martie), p. 34-51; Chipul
ºi asemãnarea lui Dumnezeu, dat ontologic ºi misiune de realizat, în „GB”,
XLVIII (1989), nr. 2-3 (februarie-martie), p. 79-94; Dietrich Bonhoeffer: ,,A
New Theology”, în „SUBBTO”, XXXVIII(1993), nr. 1-2, p. 75-81; Effective
Preaching to Contemporary Christians, în „SUBBTO”, XLII (1997), nr. 1-2, p.
3-12; Combaterea ereziei la Sfântul Iustin Martirul ºi Filozoful, în „AFTO”,
vol. I, Cluj-Napoca, 1998, p. 257-266; The Pastor, the Call and the Response,
în „SUBBTO”, XLIII (1998), nr. 1-2, p. 3-12; Teologia ºi spiritualizarea
umanitãþii creºtine, în „ST”, L (1998), nr. 3-4 (martie-aprilie), p. 3-9; Duhul
Sfânt în credinþa ºi în spiritualitatea Bisericii Ortodoxe, în „O”, XLIX (1998),
188
nr. 3-4, p. 3-14; Masca ºi viclenia diavolului, în „GB”, LIV (1998), nr. 5-8, p. 16-
18; Orientarea vieþii noastre, în „GB”, LIV (1998), nr. 9-12 (septembrie-
decembrie), p. 42-45; Pocãinþa ca virtute ºi Tainã ºi rolul ei în desãvârºirea
moralã, în „AFTO”, vol. III (1994-1996), Cluj-Napoca, 1999, p. 173-184;
Hristologia Sinodului de la Calcedon ºi implicaþia ei eclesiologicã, în
„SUBBTO”, XLII, 1999, p. 3-17; Cuvântul teologului despre SIDA, în vol.
Prof. Vasile Chira, ,,Scrisoarea unui bolnav de SIDA cãtre cer”, Cluj-Napoca,
1999, p. 13-19; Omul în starea primordialã, în „AFTO”, vol. II (1992-1994),
Cluj-Napoca, 1999, p. 207-220; Viaþa omului cuprins de patimi ºi asceza, în
„SUBBTO”, Cluj-Napoca, 2000, p. 9-21; Virtutea creºtinã în concepþia Sfântului
Ioan cel Nou de la Hozeva, în „AFTO”, IV (1996-1998), Cluj-Napoca, 2000, p.
201-208; Sionul ºi sanctuarele sale, în „Slujitor al Bisericii ºi al neamului,
Pãrintele Prof. Univ. Dr. Mircea Pãcurariu, la împlinirea vârstei de 70 de ani”,
Cluj-Napoca, 2002, p. 211-224; Voi cânta minunile ei,bucurându-mã, în „Nicula,
icoana neamului, 450 de ani de atestare documentarã”, Nicula, 2002, p. 33-36;
Slujirea creºtinã a lumii – chip al lui Hristos în acþiune socialã, în „SUBBTO”,
XLVII (2002), Special Issue, p. 111-128; Monahismul, ºcoalã a vieþii ºi a
sfinþeniei, în „Studia Historica et Theologica, Omagiu Profesorului Emilian
Popescu” (Ed. Trinitas, Iaºi, 2003), p. 483-490.
Prea Sfinþitul Irineu a activat în unele asociaþii ºi societãþi, ºi anume, ca
membru de onoare în Asociaþia de prietenie România-Israel, ca preºedinte în
Asociaþia Filantropicã Christiana, ca secretar al Asociaþiei Internaþionale a
Studenþilor din Princeton Seminary. În felul acesta, a promovat prietenia ºi
fraternitatea, iubirea creºtinã ºi umanismul evanghelic, conºtient cã este bine ºi
frumos ,,sã locuiascã fraþii împreunã” (Psalm 132, 1). La 23 decembrie 1999, i
s-a acordat titlul de „Cetãþean de onoare” al Municipiului Cluj-Napoca ,,pentru
contribuþia deosebitã la promovarea valorilor spirituale creºtine în societatea
româneascã ºi pentru prestigioasa activitate pe tãrâm cultural”. Din anul 2000
este ºi preºedintele Comisiei locale de Bioeticã.
189
c. Prea Sfinþia Sa,

Prea Sfinþitul Pãrinte,
VASILE FLUERAª-SOMEªANUL,
Episcop-vicar
Prea Sfinþitul Pãrinte Vasile (din botez tot

Vasile) a vãzut lumina zilei la 30 decembrie 1948,
în oraºul Cluj, din pãrinþii Constantin ºi Rozalia
Flueraº, familie de muncitori, ce îºi avea
„rãdãcini adânci” în satul Mãnãºtur (azi cartierul
clujean cu acelaºi nume-Mãnãºtur)543 .
A urmat ºcoala generalã în Mãnãºtur (1955-
1962), ªcoala profesionalã „16 Februarie” din Cluj (1962-1965), la absolvirea
ei angajându-se la Uzina „16 Februarie”, lucrând în producþie ca strungar, în
metale, vreme de ºapte ani (1965-1972).
În paralel, a urmat cursurile serale la Liceul nr. 12 din Cluj (1965-1971),
unde a obþinut ºi bacalaureatul; între anii 1968-1970 a satisfãcut ºi stagiul militar.
Îndemnul de a se apropia mai mult de Biserica lui Hristos l-a simþit în
toamna anului 1968, în urma vizitãrii Mãnãstirilor de pe Valea Oltului, fiind
îndrumat, mai apoi, în viaþa duhovniceascã, de cãtre vrednicul preot-paroh din
Mãnãºtur, Prot. Romul Popa.
Anul 1972 a fost unul crucial pentru viaþa sa de mai târziu: mânat de un
„glas lãuntric”, în urma examenului de admitere s-a înscris la Institutul Teologic
de Grad Universitar din Sibiu (1972-1976), unde în 1976 a obþinut ºi licenþa în
Teologie, cu lucrarea: Probleme sociale în scrierile Pãrinþilor Capadochieni, la
catedra de Bizantinologie, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae.
La 27 noiembrie 1976 a fost hirotonit preot celib pe seama parohiei Tureni,
protopopiatul Turda, Jud. Cluj, de cãtre Prea Sfinþitul Pãrinte Episcop-Vicar
Justinian Chira Maramureºanul.
543
Arhim. Vasile Flueraº, Curriculum Vitae, în „R”, VIII (1998), nr. 6, p. 2; Pr. Prof. Dr. Alexandru
Moraru, Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe..., p. 108-109; Idem, Scurt istoric al Eparhiei..., p.
153-155; date primite de la PS Episcop-Vicar Vasile Flueraº Someºanul, Autobiografie, Cluj-Napoca,
2004, 3 p.; Alexandru Moraru, Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române..., p. 185-188.
190
La scurtã vreme (la 1 ianuarie 1977) a fost detaºat ca preot slujitor la Parohia
„Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, din cartierul Grigorescu, Municipiul Cluj-
Napoca.
Dupã câteva luni ( în august 1977), a fost numit preot slujitor la Parohia
„Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, cartierul Mãnãºtur, din Municipiul Cluj-Napoca.
Credincioºii din parohiile în care a slujit l-au cunoscut ca un preot de vocaþie,
blând, înþelept, modest, de o bunãtate pilduitoare, coleg de nãdejde pentru
confraþii preoþi, echilibrat, mult milostiv ºi iertãtor, duhovnic ales, cu o viaþã
moralã exemplarã. Aceste calitãþi l-au fãcut sã fie remarcat în rândul preoþimii
clujene ºi sã fie solicitat, adeseori, în probleme duhovniceºti, pentru elevii
seminariºti din Cluj-Napoca. Pentru activitate misionar-pastoralã deosebitã,
Arhiepiscopul Teofil Herineanu i-a acordat distincþia bisericeascã de „iconom”,
în anul 1987.
În anul universitar 1990-1991 a fost ºi duhovnic-asistent la Institutul Teologic
Ortodox de Grad Universitar din Cluj-Napoca (azi Facultatea de Teologie
Ortodoxã), fiind un preot model pentru studenþii teologi.
La 25 martie 1995 (de Buna Vestire) a fost tuns în monahism la Mãnãstirea
„Sfântul Ioan Botezãtorul” din Alba-Iulia, avându-l ca naº de cãlugãrie pe Prea
Sfinþitul Pãrinte Episcop Andrei din acelaºi municipiu.
Ca monah a îndeplinit ascultarea de stareþ la Mãnãstirea Nicula (de la 1
octombrie 1991-februarie 1994), impunându-se în faþa obºtii mãnãstireºti prin
bunãtate, înþelepciune, rãbdare ºi exemplu personal.
În februarie 1994, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Bartolomeu l-a
numit eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Cluj-Napoca ºi exarh al
mãnãstirilor din Eparhia Vadului, Feleacului ºi Clujului; a fost hirotesit apoi ºi
în rangul de arhimandrit.
În urma propunerii Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Bartolomeu,
din vara anului 1998, a fost numit Episcop-Vicar al Eparhiei Clujului ºi hirotonit
întru arhiereu, la 15 august 1998, la Mãnãstirea Nicula de cãtre Prea Fericitul
Pãrinte Patriarh Teoctist, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Bartolomeu,
Prea Sfinþitul Pãrinte Episcop Andrei al Alba-Iuliei, Prea Sfinþitul Pãrinte Episcop
Irineu, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Clujului, înconjuraþi de un sobor de
preoþi ºi diaconi.
Care a fost raþiunea alegerii celui de-al doilea Episcop-Vicar la Arhiepiscopia
Clujului?
191
Pentru a dinamiza activitatea misionarã în eparhie ºi pentru a dezvolta

slujirea filantropicã, care în condiþiile create dupã anul 1990 la noi, se impuneau
cu prioritate, ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu a înfiinþat în cadrul Centrului Eparhial,
Sectorul Misionar-Social, pus sub conducerea unui preot consilier eparhial.
În responsabilitatea sectorului se aflau o seamã de sarcini legate de
coordonarea activitãþii preoþilor cu slujire specialã din unitãþile din structurile
statului, ca armata, internele, penitenciarele, spitalele, casele de bãtrâni, casele
de copii, precum ºi înfiinþarea ºi organizarea unor instituþii ºi activitãþi bisericeºti
în vederea ocrotirii ºi ajutorãrii persoanelor defavorizate (copii, vârstnici),
colaborarea ºi îndrumarea activitãþilor asociaþiilor ºi fundaþiilor bisericeºti:
Asociaþia Studenþilor Creºtini Ortodocºi (ASCOR), Liga Tineretului Creºtin
Ortodox, Societatea Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului
ºi Clujului, Asociaþia Oastea Domnului, asociaþiile caritative înfiinþate de unii
preoþi parohi.
Ampla dezvoltare a Sectorului Misionar-Social, l-a determinat pe ÎPS
Arhiepiscop Bartolomeu sã solicite Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist ºi
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române alegerea ºi hirotonirea unui al
doilea Episcop-Vicar pentru Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, care
sã se ocupe de activitãþile enumerate mai sus.
Dupã alegerea ºi hirotonirea întru arhiereu a PS Vasile, din încredinþarea
Pãrintelui Arhiepiscop Bartolomeu, a preluat activitatea Sectorului Misionar-
Social al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, cãutând de-a lungul
anilor sã ducã la împlinire sarcinile trasate de Chiriarh, sã cunoascã la faþa
locului problemele ridicate de intensificarea vieþii duhovniceºti, þinând legãtura
cu preoþii ºi cu factorii responsabili din unitãþile în care este prezentã Biserica.
Oficierea Sfintei Liturghii, a Sfântului Maslu, Vecernia, participarea la diferite
întâlniri ºi activitãþi festive, îi oferã posibilitatea sã cunoascã la faþa locului
problemele, sã le aducã la cunoºtinþa Chiriarhului pentru a gãsi, când este cazul,
modalitãþile cele mai potrivite pentru rezolvarea unor probleme.
Pe linia asistenþei sociale desfãºurate pe teritoriul eparhiei, prin iniþiativa ºi
purtarea de grijã a ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu, prin devotamentul ºi
profesionalismul colaboratorilor, au fost înfiinþate o seamã de instituþii
filantropice, care deruleazã o seamã de programe sociale prin care Biserica
vine în ajutorul persoanelor cu risc social, fãrã nici un fel de discriminare.
Amintim aici cele mai importante aºezãminte ºi programele pe care le
deruleazã:
192
1) Centrul Social-Misionar, „Sfântul Vasile cel Mare” (Cluj-Napoca).

a) Programul de recuperare a copiilor cu abandon ºcolar prin ªcoala
„Christiana”, din anul 1996, primul program de acest gen din þara noastrã.
b) Programul de prevenire a abandonului ºcolar.
c) Programul „Solidaritatea creºtinã”.
d) Programul Cantina Socialã „Sfântul ªtefan”.
e) Clubul „Inconfundabilii”.
2) Policlinica fãrã platã „Sfântul Pantelimon” (Cluj-Napoca).
a) Programul medical-farmaceutic, oferã asistenþã medicalã pentru
aproximativ 400 de bolnavi lunar.
b) Programul „Sfântul Dimitrie Basarabov”, pentru prevenirea ºi recuperarea
din dependenþa de alcool prin metoda „Minessota”, cu mare solicitare în alte
eparhii.
c) Programul „Pro-Vita”, cu rezonanþe ºi în afara eparhiei.
3) Casa de Tip Familial „Acoperãmântul Macii Domnului” (Cluj-Napoca).
a) Programul de reinserþie familialã a copiilor abandonaþi în spitale.
4) Centrul de Îngrijire ºi Asistenþã „Sfântul Nicolae” (Mociu).
a) Programul de întreþinere a 21 de persoane vârstnice.
5) Centrul de Îngrijire ºi Asistenþã „Acoperãmântul Maicii Domnului”
(Turda).
a) Programul de întreþinere a 30 de persoane vârstnice.
b) Programul de grãdiniþã socialã (în faza de organizare).
Cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu, susþinerea, finanþarea ºi
continuitatea activitãþii acestor aºezãminte se bazeazã pe sprijinul generos al
voluntarilor, a misionarilor ortodocºi din cadrul Centrului Misionar Creºtin
Ortodox American (OCMC), al organelor administraþiei locale ºi judeþene, al
sponsorilor din Biserica Evanghelicã Lutheranã din Baden-Würtenberg, din
Belgia ºi Olanda, a Forului German din Cluj-Napoca ºi al altor persoane de
bine din þarã ºi strãinãtate.
Pentru a cunoaºte activitatea social-diaconalã desfãºuratã de bisericile
creºtine cu tradiþie neîntreruptã în acest domeniu, a avut ºansa sã viziteze astfel
de programe în Oxford, Londra, Stuttgart, în Franþa, Portugalia, Olanda, Grecia
ºi Statele Unite ale Americii.
Personalul Centrului Misionar-Social împreunã cu colaboratorii proiectelor
aflate în derulare ºi toþi cei ce lucreazã în aceste programe ºi nu mai puþin cei ce
susþin finanþarea acestor activitãþi, se strãduieºte ca prin activitatea PS Vasile
193
sã-i ajute pe colaboratorii ºi pe beneficiarii cu care lucreazã, sã se apropie mai

mult de Sfânta Bisericã ºi sã sporeascã în viaþa personalã valorile credinþei
ortodoxe pe care este temeluitã fiinþa neamului nostru.
Prea Sfinþia Sa a publicat articole religioase în „Renaºterea” din
Cluj-Napoca.
Prea Sfinþitul Pãrinte Episcop Vasile este, dupã cum s-a arãtat, mereu în
mijlocul credincioºilor cu prilejul diferitelor slujbe, dupã cum s-a spus mai sus
(Sf. Liturghii, Vecernii, Sf. Maslu, Cununii, Sfeºtanii, Înmormântãri º.a.), prin
sfinþiri sau resfinþiri de biserici, hirotoniri, vizite canonice, ajutând, mângâind
ºi statornicind pe credincioºi în dreapta credinþã.
194
Capitolul 5
ALÞI SLUJITORI AI CENTRULUI

EPARHIAL CLUJ (CLUJ-NAPOCA)
P
entru buna desfãºurare a activitãþii bisericeºti în Eparhie, ierarhul
a fost (ºi este) ajutat de cãtre Consiliul eparhial, format la început
(în 1921) din asesori consistoriali ºi un secretar; cu trecerea vremii,
asesorii consistoriali s-au numit consilieri referenþi, referenþi sau consilieri
eparhiali.
Din anul 1945 a luat fiinþã postul de inspector eparhial, iar din anul 1946
cel de vicar administrativ.
Referindu-ne la asesorii consistoriali, respectiv, consilieri eparhiali, ei au
avut în subordinea lor sectoarele: administrativ-bisericesc ºi
economic-financiar, iar mai târziu: cultural ºi misionar-social (ultimul din
1998).
Amintim cã o bunã vreme vicarul administrativ, pe lângã obligaþia de a
coordona activitatea tuturor sectoarelor din eparhie, s-a ocupat, în mod special,
de sectorul cultural.
Remarcãm, de asemenea, faptul cã unii dintre membrii Consiliului eparhial
au fost mutaþi, în perioada mandatelor lor, de la un sector la altul, în funcþie
de interesele eparhiei.
În cele de mai jos redãm biografia membrilor Consiliului eparhial Cluj
din perioada 1921-2006:
195
I. VICARII ADMINISTRATIVI
Preot Dr. VASILE SAVA
Primul vicar administrativ al reînviatei

Eparhii a Vadului, Feleacului ºi Clujului (în 1921)
a fost Preot Dr. Vasile Sava.544
A vãzut lumina zilei la 20 ianuarie 1888 în
localitatea Idicel-Pãdure, jud. Mureº, din pãrinþii
Ioan Sava ºi Cãtãlina, nãscutã Covrig.
Bunul Dumnezeu a binecuvântat aceastã familie cu harul pãcii ºi al liniºtii,
ceea ce a fãcut ca tânãrul Vasile sã fie crescut într-un spirit de dreptate,
statornicie, credincioºie ºi de înaltã þinutã moralã. S-a mândrit întotdeauna cu
originea sa de þãran, mai ales cã din pruncie pãrinþii l-au învãþat sã transpunã
în viaþã cuvintele Sfintei Scripturi, poate singura carte pe care ei o citeau.
A început ºcoala primarã în satul natal în toamna anului 1896, dar dupã
trei luni a trecut la secþia românã a ºcolii primare greco-catolice din Reghin.
În toamna anului urmãtor (1897), dupã un examen de diferenþã a fost
înscris ca elev în clasa a doua, la secþia germanã, din cadrul Gimnaziului
german din Reghin, pe care l-a absolvit cu rezultate excepþionale, în vara
anului 1903.
Trecerea sa de la o ºcoalã la alta, spre nivele superioare, dovedeºte atât
dorinþa pãrinþilor de a-i da copilului lor o pregãtire cât mai bunã, precum ºi
capacitatea remarcabilã a tânãrului Vasile doveditã în decursul studiilor primare
ºi gimnaziale.
Dupã gimnaziu a urmat cursurile Liceului Reformat maghiar din Târgu-
Mureº, obþinând diploma de bacalaureat în anul 1907 (conform actului nr. 86/
1907).
Toate vacanþele le-a petrecut în sânul familiei, ajutându-i pe pãrinþii sãi
544
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Pr. dr. Vasile Sava – Vicar administrativ, în „Telegraful Român”,
145 (1997), nr. 29-32, p. 7.
196
la lucrul câmpului; aceastã perioadã o socotea beneficã pentru trup, o ºansã

realã de acumulãri de noi puteri pentru munca intelectualã.
Duhul religios insuflat de pãrinþii sãi (buni cunoscãtori ai Sfintei Scripturi
ºi pildã de comportare moralã), l-au îndemnat ca dupã terminarea liceului sã
urmeze cursurile Institutului teologic „Andreian” din Sibiu, între anii 1907-
1910. La încheierea studiilor a obþinut Absolutoriul teologic (conform
certificatului nr. 632/1909-1910).
În urma rezultatelor deosebite la acest institut, Arhiepiscopia Sibiului i-a
acordat o bursã, pentru a-ºi continua studiile la Facultatea de Drept a
Universitãþii maghiare din Cluj; anii petrecuþi la Cluj (1911-1915) au fost cu
spor, mai târziu obþinând doctoratul în ªtiinþe juridice ºi drept constituþional,
la nou-înfiinþata Universitate Româneascã „Regele Ferdinand” din Cluj
(conform actului nr. 1398/1921-1922).
Faptul cã tânãrul Vasile cunoºtea foarte bine limbile germanã ºi maghiarã
i-au lãrgit orizontul de pregãtire, precum ºi posibilitatea de a întreþine legãturi
pe teme culturale cu studenþii germani ºi maghiari din Cluj, în afarã de cei de
un sânge ºi de un neam cu el.
Cu toate cã a trãit ºi a învãþat în unele ºcoli de altã limbã, culturã, civilizaþie
ºi religie, a rãmas mereu înrãdãcinat în crezul, Biserica ºi cultura neamului
sãu, s-a îmbogãþit din toate, creând din el o personalitate demnã de admiraþie
ºi respect.
În anul 1915 a fost mobilizat în armata maghiarã, dar în iunie 1916 a
cãzut în „captivitatea ruseascã”.
Dupã ce România a intrat în rãzboi (în 1916) împotriva puterilor centrale:
Germania ºi Austria s-a decis alcãtuirea unui corp de armatã transilvãneano-
bucovinean, din prizonierii aflaþi în Rusia. La Kiev, împreunã cu un mare
numãr de ofiþeri ºi intelectuali români (în 1917) a lansat un apel (manifest)
cãtre lume, prin care s-a cerut eliberarea tuturor naþiunilor de sub stãpânirea
austro-ungarã; apoi cu primul batalion, format din ofiþeri ºi intelectuali români
(aproximativ 1000 la numãr) s-a îndreptat spre Iaºi, unde au ajuns în iunie
1917.
Dupã sosirea sa la Iaºi a fost trimis pentru o lunã de zile pentru pregãtire
la ªcoala militarã din Petroºani, unde a primit gradul de sublocotenent; era
chiar perioada marilor bãtãlii de la Mãrãºeºti.
Dupã terminarea ºcolii alãturi de alþi tineri români a fost concentrat la
Bacãu, în spatele frontului, toþi pregãtiþi pentru a se reîntoarce în Rusia, în
197
eventualitatea în care nemþii ar fi rupt frontul de la Mãrãºeºti. Spre marele

noroc, diviziile germane au fost înfrânte.
În urma pãcii de la Buftea din mai 1918, Austria a cerut extrãdarea acestor
români, între care se numãra ºi sublocotenentul Vasile Sava, fiind numiþi
trãdãtori de patrie. România însã s-a opus categoric acestei cereri.
Între timp francezii au încercat sã transporte acest corp de armatã în Franþa,
pentru a lupta pe frontul de acolo. Nu s-a acceptat acest lucru, deoarece
voluntarii din Moldova au venit sã lupte pentru eliberarea Ardealului ºi nu sã
fie mercenari pe fronturi strãine.
De asemenea, a trecut prin momente grele când la începutul anului 1919
a fost din nou mobilizat la Ardusat pentru „eliberarea” Ardealului.
Tânãrul Vasile Sava ºi-a încheiat stagiul militar la 28 martie 1919, cu
gradul de locotenent.
Dupã demobilizarea din 18 martie pânã la 30 noiembrie 1919 a prestat
diferite servicii în administraþia de stat din cadrul Prefecturii din Târgu Mureº,
apoi prim pretor la Plasa Mureºului de Jos. Datoritã pregãtirii sale ºi a
experienþei câºtigate pânã la aceastã datã, din 30 noiembrie 1919 a fost trimis
ca deputat în Constituanta de la Bucureºti, pânã la dizolvarea ei, în 1920.
Dupã ce ºi-a încheiat activitatea în sfera slujbelor publice ºi-a dedicat
viaþa Bisericii sale.
La solicitarea lui Nicolae Ivan, viitorul episcop al Clujului, a participat la
reînfiinþarea Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului; începând cu 1 ianuarie
1921 a fost numit secretar eparhial la Cluj. S-a cãsãtorit la 22 septembrie
1922 cu Letiþia Vâlcu, dupã care a fost hirotonit preot.
Dupã o muncã grea de doi ani pentru consolidarea Eparhiei, la 16 ianuarie
1923 a fost numit consilier eparhial, la sectorul economic (conform deciziei
nr. 4782/1923); prioritãþile de bazã erau: edificarea catedralei ortodoxe ºi
ridicarea unui local corespunzãtor în care sã fie cuprinsã reºedinþa eparhialã
precum ºi un institut teologic. Prin truda Episcopului Nicolae Ivan ºi cu aportul
sãu substanþial s-au înfãptuit aceste nobile idealuri.
În paralel a funcþionat ca profesor suplinitor la catedra de Drept canonic
de la Academia Teologicã Ortodoxã din Cluj (1924-1946).
Meritã sã pomenim faptul cã în cei patru ani de ocupaþie strãinã a
Transilvaniei (1940-1944) a stat „la datorie” la centrul eparhial din Cluj, alãturi
vrednicul ierarh Nicolae Colan, suferind batjocuri ºi umilinþe alãturi de
credincioºii ortodocºi români de aici.
198
Dupã terminarea celui de al doilea rãzboi mondial a luat fiinþã Uniunea

Democraticã a Românilor din Ardeal al cãrei preºedinte a fost ales Prot. Dr.
Vasile Sava; aceastã uniune a funcþionat aproape doi ani de zile (octombrie
1944 – martie 1946), perioadã în care a luptat pentru drepturile românilor
transilvãneni. Mai târziu însã (prin 1949), probabil pentru acest fapt, va fi
condamnat la închisoare, împreunã cu Prof. univ. Dr. Silviu Dragomir.
Pãrintele Vasile Sava a efectuat închisoarea la Petroºani, vreme de un an
ºi jumãtate.
Pentru bogata sa activitate desfãºuratã pe tãrâm bisericesc ºi cultural, la
1 septembrie 1946 a fost numit (conform deciziei nr. 3896/1946) vicar
administrativ la centrul eparhial din Cluj, funcþie pe care a deþinut-o pânã în
anul 1948.
Tot pentru merite deosebite în „ogorul” Bisericii ºi al Neamului a fost
rãspãlãtit cu diferite distincþii, între care le amintim pe cele mai reprezentative:
Crucea comemorativã a rãzboiului 1916-1918. Rãsplata muncii pentru
Bisericã, clasa I, Steaua României în grad de cavaler, Coroana României în
grad de ofiþer, Medalia „Ferdinand I”, Iconom stavrofor (dreptul de a purta
brâu roºu ºi cruce) ºi altele.
A desfãºurat ºi o însemnatã activitate ºtiinþificã publicând studii, articole,
reportaje, în diferite periodice bisericeºti ºi laice ale vremii, între care amintim:
Renaºterea, Viaþa Ilustratã, Calendarul – toate de la Cluj º.a.
Pe plan familial a avut un singur bãiat, Nicolae, medic în Cluj (azi
pensionar, împreunã cu soþia sa Elena, tot medic); la rândul lor au fost
învredniciþi de Dumnezeu cu doi bãieþi, Dan ºi Alexandru, amândoi ingineri
(în calculatoare ºi în construcþii de aeronave).
A fost o fire blândã, dar ferm în hotãrâri ºi decizii, impunãtor fizic ºi de o
aleasã prestaþie intelectualã ºi moralã.
A trecut la cele veºnice în 21 decembrie 1964, fiind înmormântat în Cluj-
Napoca.
199
Preot Sabin Truþia
Între acei 38 clerici trecuþi la Ortodoxie cu

prilejul actului din octombrie 1948 se numãrã ºi
Preotul Sabin Truþia 545, al doilea vicar
administrativ al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi
Clujului. S-a nãscut în ziua de 19 septembrie 1895,
la Ciucea, jud. Cluj, în familia preotului greco-
catolic Iuliu ºi Valeria Truþia.
Faptul cã a vãzut lumina zilei într-o familie
de clerici a avut ºansa de a creºte într-o propice
atmosferã religios-moralã ºi culturalã în acelaºi
timp.
A urmat ºcoala primarã de patru clase în localitatea natalã, între anii 1902-
1906.
Întrucât pãrinþii sãi au avut posibilitãþi materiale l-au înscris pe tânãrul Sabin
la Liceul Piariºtilor din Cluj (în 1907), dupã terminarea clasei întâi fiind trecut
la Liceul greco-catolic din Blaj, unde în 1914 obþine bacalaureatul (conform
actului nr. 11/1914).
La sfatul ºi sub influenþa tatãlui sãu ºi-a îndreptat paºii spre Academia
Teologicã Greco-Catolicã din Blaj, pe care a frecventat-o între anii 1914-1918; în
vara anului 1918 a obþinut Absolutoriul teologic (conform actului nr. 101/1918).
Ca elev ºi student a avut o pasiune deosebitã pentru literaturã, citind un
mare volum de cãrþi, ce i-au fost o adevãratã hranã sufleteascã mai târziu, în
viaþa pastoralã (în alcãtuirea ºi rostirea predicilor), precum ºi în încercãrile sale
literare. Între 1918-1919 a fost ca voluntar în armata românã în garnizoana de
la Oradea.
La încheierea studiilor teologice ºi dupã demobilizare s-a cãsãtorit cu Valeria
Georgina Boitor, din Ariniº, Jud. Maramureº (în 17 iulie 1919), iar în urmãtorul
an (1920) a fost hirotonit preot. Din acest an viaþa ºi activitatea sa a fost un lung
pelerinaj la altarele celor douã Biserici (Greco-Catolicã ºi Ortodoxã), activând
în decursul vieþii în peste zece locuri diferite.
545
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Preot Sabin Truþia – vicar administrativ, în „Telegraful Român”,
145 (1997), nr. 33-36, p. 7.
200
Pentru prima datã a fost numit în Parohia Viºag, jud. Cluj, unde a pãstorit
între 7 aprilie 1920 pânã în 3 septembrie 1923.
Întrucât în aceastã parohie biserica ºi casa parohialã erau în condiþii bune,
tânãrul preot Sabin a avut ºansa de a se ocupa mai mult de viaþa moralã a
credincioºilor ºi de aprofundarea cunoºtinþelor sale teologice.
Din septembrie 1923 a fost transferat în Parohia Zamsâncrai (azi Sâncraiu),
jud. Cluj, unde a pãstorit pânã la 27 ianuarie 1925. Aici s-a nãscut primul copil
al familiei Truþia. Deoarece condiþiile de locuit au fost din cele mai precare, la
cerere, a fost transferat în Parohia Poieni-Bologa, jud. Cluj. În cei doi ani de
pastoraþie de aici (1925-1927) perioadã în care a avut în grijã duhovniceascã ºi
filia Aluniº (din apropiere) a coordonat atât lucrãrile de construcþie ale noii
biserici, dar mai cu seamã s-a ocupat de viaþa moralã a credincioºilor sãi. Fiind
conºtient de puterea Cuvântului lui Dumnezeu în viaþa omului îºi pregãtea cu
multã meticulozitate predicile sale. Predica, meditaþia ºi exemplul vieþii au avut
un efect benefic asupra credincioºilor de aici, constatându-se un progres moral
deosebit în viaþa acestora.
Se pare cã Pãrintele Sabin avea o adevãratã vocaþie de misionar. Dupã ce
zidea ºi întãrea suflete într-o parohie se îndrepta spre alta. Aºa se face cã în
ianuarie 1927 s-a mutat în Parohia Fildu de Mijloc, jud. Cluj. Vreme de patru
ani ºi jumãtate a pãstorit cu vrednicie ºi aceastã parohie, remarcându-se pe plan
administrativ-gospodãresc dar mai ales pe plan spiritual-cultural. Þinuta moralã
ºi intelectualã a rãmas vie în conºtiinþa pãstoriþilor sãi de aici. În aceastã perioadã
i s-a nãscut ºi cel de al doilea copil.
La solicitarea forurilor superioare bisericeºti se transferã în Parohia Mãrgãu,
jud. Cluj, în iunie 1931. Datoritã experienþei pastorale câºtigate în parohiile
anterioare a contactelor mai dese cu lumea intelectualã din Cluj precum ºi a
pregãtirii pe linie teologicã ºi culturalã, în aceastã parohie are primele încercãri
literare. Sunt cele dintâi experienþe de viaþã, gânduri, meditaþii, frãmântãri lãuntrice,
puse pe hârtie, spre folosul sufletesc al neamului românesc. Credincioºii din Mãrgãu
nu numai cã au avut un model de duhovnic în persoana Pãrintelui Truþia, dar, în
acelaºi timp, se mândreau cu el, fiind intelectualul de frunte al localitãþilor din jur.
A pãstorit cu spor în aceastã parohie pânã în toamna anului 1939.
Datoritã unor probleme de naturã familialã cu data de 17 septembrie 1939
s-a mutat în Parohia Ciucea-Vânãtori. Pentru activitatea desfãºuratã în parohiile
anterioare, precum ºi pentru realizãrile din Ciucea-Vânãtori, i s-a acordat dreptul
de a purta brâu roºu (iconom).
201
În urma Dictatului de la Viena din august 1940, asemenea multor clerici ºi

intelectuali români a fost nevoit sã se refugieze în parohia Draºov, jud. Alba,
din Mitropolia Greco-Catolicã a Blajului. Aici ºi-a continuat activitatea pastoralã
ºi culturalã cu rezultate alese. Dar, în acelaºi timp, a dus zile grele, mai ales
când linia frontului celui de-al doilea rãzboi mondial a ajuns ºi în parohia sa. O
bunã vreme a fost suspectat de armata rusã cã deþine documente germane sau
legãturi cu aceºtia. Dupã ce s-au convins cã totul este o simplã bãnuialã unii
dintre soldaþii ºi comandanþii ruºi au devenit prieteni ai familiei Truþia,
frecventând în zile de duminicã ºi sãrbãtoare biserica în care slujea dânsul.
Pentru cã în perioada cât a slujit la Draºov a întreþinut bune relaþii cu preoþii
ºi credincioºii ortodocºi din zonã, n-a plãcut ierarhilor Blajului, fapt pentru care
a fost transferat în Parohia Sacalu de Câmpie, lângã Luduº. Aici populaþia
majoritarã maghiarã, cunoscând activitatea sa în folosul neamului românesc i-
a creat o atmosferã imposibilã de trai. Acest fapt l-a determinat sã-ºi cearã
transferul într-o parohie din apropierea Clujului. Deoarece în acel timp era
vacantã parohia Hodiº, a fost numit aici începând cu data de 1 noiembrie 1947.
Se pare cã aceastã parohie a fost o rãsplatã binemeritatã pentru toate
greutãþile pe care le-a trecut câtã vreme a fost în refugiu.
Fiindcã a avut o realã simpatie pentru Ortodoxie s-a numãrat, în toamna
anului 1948, între cei 38 de clerici care au revenit în sânul Bisericii strãbune.
În urma acestui act a fost promovat în funcþia de vicar administrativ al
Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, la 21 noiembrie 1948. A funcþionat în
acest post timp de aproape zece ani (pânã la 1 iunie 1958). Experienþa pastoralã,
cultura teologicã ºi laicã l-au ajutat în conducerea acestui înalt post de la Centrul
eparhial Cluj, câºtigându-ºi simpatia ºi respectul preoþilor ºi ierarhului de aici.
ªi în aceastã calitate ºi-a continuat activitatea cãrturãreascã, devenind colaborator
al unor reviste ºi edituri din Cluj ºi din þarã (Oradea, Iaºi, Sibiu º.a.).
De la 1 iunie 1958 a funcþionat ca preot la biserica „Schimbarea la Faþã”
din Cluj. La 1 octombrie 1959 a fost numit din nou într-un post administrativ de
rãspundere, ca protopop al Clujului; a funcþionat în aceastã calitate pânã în 1
iunie 1962, conducând cu demnitate aceastã funcþie. Pensionat de pe acest post
s-a reîntors ca preot la „Schimbarea la Faþã”, unde a slujit pânã în 1965, când s-
a retras sã slujeascã numai la Catedrala ortodoxã din Cluj.
În afarã de realizãrile pe plan pastoral trebuie pomenite ºi cele pe tãrâm
familial, având un numãr de ºapte copii; dintre aceºtia abia jumãtate mai sunt în
viaþã: Iulia, Cornelia, Flavia ºi Aurelia, oameni de vazã în societatea româneascã.
202
Datoritã numãrului mare de copii, greul familiei l-a dus însã buna sa soþie Valeria
Georgina, care i-a înþeles preocupãrile sale teologico-literare ºi i-a acordat
întregul concurs pentru a-ºi îndeplini cum se cuvine misiunea încredinþatã de
Tatãl Ceresc, de a fi cãlãuzitor de suflete spre viaþa veºnicã. Calitãþile celor doi
soþi, viaþa de familie a fost pildã pentru credincioºii creºtini care le-au fost
încredinþaþi spre pãstorire.
Dupã intrarea în Biserica Ortodoxã a primit dreptul de a purta cruce ºi brâu
roºu (iconom stavrofor).
Dupã cum am pomenit a avut ºi frumoase preocupãri literare. Între lucrãrile
sale amintim: Traista bunicului (povestire); Fire de nalbã (povestiri); Flori de
gheaþã (povestiri); Suflet de copil (povestire); Doruri împlinite (nuvelã); Pe cãi
adevãrate (nuvelã); Douã inimi (nuvelã); Iubirea (nuvelã); Dureri ºi bucurii
(roman); Cãmin pustiit (piesã de teatru – premiatã); a scris piese de teatru pentru
popor, Irozii, dialoguri, monologuri º.a.
Misionar încercat, spirit iscoditor de infinit, dornic de noi împliniri ºi pildã
de cleric ºi-a dat obºtescul sfârºit la 1 decembrie 1969, fiind înmormântat în
Cluj-Napoca.
Preot Prof. Dr. Liviu Galaction Munteanu
Între martirii Bisericii noastre se numãrã ºi

Pr. Prof. Dr. Liviu Galaction Munteanu546, cel
de al treilea vicar administrativ al Eparhiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului.
S-a nãscut la 16 mai 1898 în comuna Cristian,
jud. Braºov, din pãrinþii Nicolae ºi Maria
Munteanu. Tatãl sãu a fost învãþãtor ºi o bunã
vreme director la ºcoala primarã din comuna
natalã, iar mama sa casnicã.
546
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Pr. prof. dr. Liviu Galaction Munteanu – vicar administrativ,
în „Telegraful Român”, 145 (1997), nr. 41-42, p. 4.
203
A urmat ºcoala primarã în localitatea natalã începând din 1904, iar studiile
secundare la Liceul „Andrei ªaguna” din Braºov (1909-1917), obþinând diploma
de bacalaureat, în sesiunea din luna iunie 1917.
Crescut în atmosferã de culturã, dar ºi de religiozitate profundã a frecventat
cursurile Institutului Teologic-Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1917-1920),
unde a obþinut ºi Absolutoriul teologic. Aici a avut ca mentor spiritual pe
profesorul Dr. Nicolae Bãlan, viitorul mitropolit al Ardealului. În paralel cu
ultimul an de studenþie a funcþionat ca profesor de religie la diferite ºcoli din
Sibiu, între care pomenim Liceul de fete din acest oraº.
În 1922 se cãsãtoreºte cu tânãra Silvia Popa, originarã din Sibiu, având
împreunã trei copii: Sergiu, Lia (amândoi medici) ºi Didina, inginerã (decedatã).
Între timp s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernãuþi, unde, în urma
unor riguroase examene de diferenþã a obþinut doctoratul în Teologie (în 1924).
Aici a învãþat metoda temeinicã de lucru, luatã dupã modelul ºcolilor germane
ale vremii.
În anul 1924, prin efortul vrednicului ierarh Nicolae Ivan a fost înfiinþat
Institutul Teologic Ortodox din Cluj. Între candidaþii pentru ocuparea unui post
la acest Institut s-a numãrat ºi tânãrul teolog Liviu G. Munteanu.
În urma acestui concurs, între cei admiºi a fost ºi teologul Liviu G. Munteanu,
numit aici pentru Studiile biblice. Cu toate cã specialitatea sa principalã era
Studiul biblic al Noului Testament o perioadã îndelungatã a suplinit cu multã
competenþã ºi Studiul biblic al Vechiului Testament. El stãpânea foarte bine
limbile latinã, greacã, ebraicã, germanã ºi francezã.
În anul 1925 a fost hirotonit preot, ducând cu multã demnitate aceastã
misiune încredinþatã de Dumnezeu, iar prin documentele ºi minunatele sale
predici, îndrumând pe calea mântuirii nu numai pe studenþii teologi, ci ºi pe
credincioºii care au avut prilejul sã-l cunoascã.
Referindu-se la personalitatea profesorului Liviu G. Munteanu, unul dintre
ucenicii sãi, Pr. Prof. Ioan Bunea a afirmat urmãtoarele: „Cursul lui era solemn…
la examene dovedea o exigenþã deosebitã, nefãcând pogorãminte celor delãsãtori
ºi certaþi cu disciplina,… cântãrea cu deosebitã obiectivitate ºi spirit de dreptate
pregãtirea studenþilor sãi. Era profesorul cu conºtiinþã vie a rãspunderii pentru
pregãtirea viitorilor slujitori ai Bisericii”.
A fost o personalitate bisericeascã complexã, formarea sa spiritual-culturalã
coexistând în mod fericit cu cea misionar-pastoral-duhovniceascã. De fapt, în
204
paralel cu munca de la catedrã a fost ºi duhovnic al Academiei Teologice

Ortodoxe din Cluj vreme de doi ani (1926-1928).
În acelaºi timp s-a dovedit a fi ºi un bun gospodar, conducând cu multã
competenþã destinele Academiei pomenite, în calitate de rector ºi decan al ei în
douã etape (1937-1943 ºi 1946-1952).
A fost profesorul cu cea mai lungã activitate în cadrul Institutului Teologic
Ortodox din Cluj ºi anume din 1924-1952, prin urmare, vreme de 28 de ani. A
fost profesorul care a participat la punerea temeliei învãþãmântului teologic
universitar ortodox din Cluj, dar, în acelaºi timp, a trãit, alãturi de colegii sãi
momentele distrugerii acestuia de cãtre forþele stalinisto-comuniste din România
anului 1952. Cu toate eforturile depuse pe lângã autoritãþile de stat de atunci,
mesajul sãu n-a fost ascultat, iar Ortodoxia româneascã din Transilvania a fost
umilitã prin desfiinþarea Institutului Teologic Ortodox din Cluj; în schimb
autoritãþile statului ateu au lãsat în acelaºi oraº, capitala culturalã a Transilvaniei
sã funcþioneze un Institut Teologic Protestant pentru etnia maghiarã. Ce
nedreptate s-a fãcut atunci pentru populaþia româneascã majoritarã din
Transilvania ! Dupã desfiinþarea Institutului Teologic Ortodox din Cluj, rectorul
acestuia a fost încã o datã umilit, prin numirea sa ca preot-paroh în oraºul Bistriþa,
unde a pãstorit vreme de cinci ani de zile (1952-1957). Încã ºi acum unii dintre
foºtii lui credincioºi îºi mai amintesc de preotul lor, Liviu G. Munteanu, mare
profesor de Teologie, care pe lângã slujirea aleasã ºi predica documentatã a fost
un adevãrat pãrinte pentru toþi, model de slujitor al Bisericii lui Hristos.
Dupã aceastã perioadã de umilire ºi ascultare pãrintele Liviu G. Munteanu
a fost numit în postul de vicar administrativ al Eparhiei Clujului, funcþionând
aici aproximativ un an (1958). Experienþa câºtigatã pe timpul cât a fost rector ºi
decan al ºcolii teologice superioare de la Cluj, precum ºi lucrarea misionar-
pastoralã de la Bistriþa l-au îndreptãþit sã fie numit în postul amintit. Era oarecum
o reparaþie moralã pentru nedreptãþile ce i s-au fãcut pânã acum.
Ca ºi în posturile anterioare, pãrintele Munteanu prin munca sa a fãcut
cinste Eparhiei Clujului, a dat prestigiu ºi demnitate ortodoxiei din partea de
nord a Transilvaniei. Pãcat, însã cã, activitatea dânsului aici a fost de scurtã
duratã. Pentru motivul cã a întocmit o Programã analiticã pentru introducerea
religiei în ºcolile primare de stat, împreunã cu vrednicul sãu ucenic, Pr. Prof.
Ioan Bunea (solicitatã de ierarhul de atunci al Clujului), autoritãþile comuniste
i-au intentat proces ºi a fost condamnat la 17 ani închisoare. Era pe acea vreme
205
un mod de a scãpa de omul de culturã, de cel cinstit ºi demn, considerat fiind de

autoritãþile comuniste un adevãrat pericol pentru societatea româneascã. Nimeni
nu l-a ajutat atunci, chiar ºi cei ce puteau s-o facã. A fost o atitudine ce greu se
poate înþelege ºi accepta de cãtre o minte sãnãtoasã ºi de cãtre o inimã creºtinã.
În urma condamnãrii ºi a recursului fãcut de familie i s-a comutat pedeapsa
la opt de ani închisoare, o hotãrâre cât se poate de nedreaptã, pentru o faptã
nobilã: învãþarea religiei în ºcoalã de cãtre copiii românilor transilvãneni. A
sãvârºit aproximativ trei ani de detenþie, deoarece în urma unor „cumplite
suferinþe ºi traume psihice” a trecut la cele veºnice, în închisoarea din Aiud, la
8 martie 1961.
Prin aceastã jertfã s-a mai adãugat o crimã a autoritãþilor vremii împotriva
Bisericii Ortodoxe ºi a umanitãþii.
În urma acestui martiriu a rãmas o familie traumatizatã pe toatã viaþa, niºte
oameni pe care numai bunul Dumnezeu îi poate rãsplãti pentru suferinþele lor.
Prin viaþa ºi activitatea sa ºtiinþificã rãmâne între marii teologi ortodocºi
români. Datoritã condiþiilor istorice, pânã la revoluþia din 1989 nu s-a putut
afirma acest lucru. Acum însã, datoria noastrã este sã-i prezentãm bogata
activitate ºtiinþificã.
Mai întâi pomenim cãrþile reprezentative: Istoria creaþiunii în lumina
cercetãrilor ºtiinþifice, Cluj, 1929, 168 p.; Predica de pe Munte, Cluj, 1932, 143
p.; Pentateuhul în faþa criticii moderne, Cluj, 1937, 57 p.; Vechiul Testament ºi
Pentateuhul, Cluj, 1937, 95 p.; Vechiul Testament ºi creºtinismul, Cluj, 1937,
62 p.; Paradisul biblic. Cãderea protopãrinþilor în pãcat. Studiu exegetic, Cluj,
1939, 148 p.; Valoarea istoricã a evangheliilor sinoptice. Studiu introductiv,
Cluj, 1939, 65 p.; Epistola Sfântului Apostol Pavel cãtre Galateni. Comentar,
Cluj, 1940, 132 p.; Viaþa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cluj, 1942, 339 p.;
Viaþa Sfântului Apostol Pavel, Cluj, 1942, 246 p.; Ed. a II-a, Editura Renaºterea,
Cluj-Napoca, 2004; Viaþa Sfântului Apostol ºi Evanghelist Ioan, Cluj, 1943,
248 p.; Ed. a II-a, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2004; Viaþa Sfântului Apostol
Petru, Cluj, 1945, 203 p.; Viaþa Sfinþilor Apostoli: Matei, Iacov, Alfeu, Iuda
Tadeul, Andrei, Iacov al lui Zevedei, Filip, Vartolomeu, Toma, Simon Zilotul,
Iuda Iscarioteanul ºi Matia, Cluj, 1946, 256 p.; a fost coautor al manualului
pentru Institutele Teologice din Patriarhia Românã: Studiul Noului Testament,
Bucureºti, 1954, XII + 208 p., ºi ediþia a II-a, Bucureºti, 1977, 256 p.).
De asemenea, a publicat zeci de studii, articole, note, recenzii, în diferite
periodice teologice ºi laice ale vremii.
206
Preot Dr. Iuliu Goºescu
Între absolvenþii de seamã, ai vechiului Institut

Teologic Universitar Ortodox din Cluj, se numãrã
ºi Pr. Dr. Iuliu Goºescu547, cel de al patrulea vicar
administrativ al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi
Clujului.
S-a nãscut la 31 decembrie 1912 în satul
Geogel, comuna Ponor, jud. Alba, din pãrinþii
Goºescu Ioan ºi Valeria (nãscutã Lazãr), o familie
cu stare materialã bunã.
A urmat ºcoala primarã în Geogel (clasele I-
III) ºi Baia de Argeº (cl. a IV-a), apoi împotriva
voinþei tatãlui sãu opt clase de liceu cu bacalaureat la Liceul „Titu Maiorescu”
din Aiud (Cf. Diploma nr.11 din 1930).
Rezultatele bune la învãþãturã ºi purtare a fãcut ca atitudinea tatãlui sãu sã
se schimbe faþã de el, motiv pentru care a reuºit sã-ºi îndeplineascã idealurile
nobile.
Gãsindu-ºi vocaþia în misiunea de pãstor sufletesc ºi-a îndreptat paºii spre
Academia Teologicã Ortodoxã din Cluj, pe care a frecventat-o între anii 1931-
1935 (Cf. Certificatului de absolvire nr. 173/1935).
La încheierea studiilor teologice a susþinut examenul „practic pentru
candidaþii la preoþie”, în urma cãruia a obþinut calificativul „foarte bine” – Cf.
Atestat nr. 5966/1935); dupã aceea i s-a acordat dreptul de a putea concura pe
un post de preot paroh în Eparhia Clujului.
Dupã ce s-a cãsãtorit cu învãþãtoarea Iustina Nedelea, în 5 noiembrie 1935,
la câteva luni a fost hirotonit întru diacon ºi preot, apoi numit (preot paroh) în
localitatea Stâna-Zalãu, jud. Cluj (începând cu data de 1 aprilie 1936). Dupã o
pãstorire liniºtitã în primii ani, perioadã în care a fãcut adevãratã ucenicie în
„ogorul Domnului”, zidind ºi întãrind suflete în dreapta credinþã au urmat apoi
ani tulburi pentru þarã ºi credincioºi. Momentul crucial pentru el a fost Dictatul
de la Viena din 30 august 1940, precum ºi prezenþa trupelor strãine la porþile
547
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Preot dr. Iuliu Goºescu – vicar administrativ, în
„Telegraful Român”, 146 (1998), nr. 11-12, p. 3-4.
207
Zalãului. Preot demn de misiunea sa, temeinic pregãtit (între timp a ajuns student
la Drept, mai întâi la Facultatea de Drept din Cernãuþi, apoi la cea din Cluj), bun
patriot, devenind incomod pentru aceste calitãþi, în 31 decembrie 1940 a fost
silit sã pãrãseascã parohia în miez de noapte. A reuºit sã se refugieze cu o cãruþã,
împreunã cu întreaga familie în pãrþile Aiudului (i se nãscuse între timp douã
fete: Smaranda-Amalia – în 1936 ºi Georgeta-Victoria – în 1937, azi ambele
profesoare pensionare, de matematicã ºi fizicã).
În aceastã situaþie, impusã de duºmani, a fost numit preot paroh în comuna
Cetea, jud. Alba, unde a pãstorit de la 1 ianuarie 1949. A fost o perioadã de mari
înfãptuiri atât pe plan duhovnicesc, cât ºi din punct de vedere cultural. Cuvântãrile
sale temeinic pregãtite au întors suflete de pe calea pierzãrii, au luminat minþi ºi
au izvorât sentimente de ataºament faþã de Biserica strãbunã; în acelaºi timp a
impulsionat ºi viaþa culturalã din parohie.
Rezultatele de ordin spiritual au fost întregite cu înfãptuirile pe plan
administrativ: renovarea bisericii ºi a anexelor parohiale.
Tot în aceastã perioadã ºi-a finalizat studiile la Facultatea de Drept din
Cluj, devenind licenþiat al ei în 1943 (Cf. Diplomã de licenþã în Drept, din 12
octombrie 1943), iar apoi doctor în Drept ºi ºtiinþe politico-economice (Cf.
Diploma din 16 iulie 1947), titluri acordate de Universitatea „Regele Ferdinand
I” din Cluj.
Buna sa pregãtire teologicã ºi laicã i-a adus prestigiu ºi aprecieri binemeritate
atât din partea slujitorilor Bisericii, cât ºi a personalitãþilor laice deopotrivã.
Aceste realizãri l-au ajutat la promovarea sa în postul de preot la parohia
Aiud II, precum ºi în cel de protopop al protopopiatului Aiud (la 1 august 1949).
Pregãtirea sa juridicã i-a fost de mare folos mai ales ca protopop al Aiudului,
care avea sub jurisdicþia sa un numãr considerabil de parohii.
Munca serioasã la Aiud, ca preot ºi protopop, precum ºi rezultatele alese
din cadrul acestor unitãþi administrative bisericeºti: activitate misionarã, înãlþãri
sau renovãri de biserici, acþiuni de apãrarea credinþei în faþa atacurilor sectare
º.a. au fãcut ca protopopul Dr. Iuliu Goºescu sã fie apreciat ºi evidenþiat în
cadrul Centrului Eparhial din Cluj, precum ºi de cãtre Episcopul cãrturar Nicolae
Colan.
În urma acestor realizãri, la data de 1 ianuarie 1953 a fost promovat în
postul de secretar la Episcopia Ortodoxã Românã din Cluj.
Secretariatul este un post cheie în orice instituþie; dacã secretarul este un
om iscusit, el poate fi de mare folos instituþiei respective. Aºa s-au întâmplat
208
lucrurile ºi cu Preot Dr. Iuliu Goºescu. Cu experienþa pastoralã ºi administrativã

câºtigatã în anii anteriori a fãcut faþã cu succes problemelor de secretariat, dar,
în acelaºi timp a þinut un bun echilibru ºi între relaþiile dintre Bisericã ºi Stat.
Rezultatele de excepþie în aceastã calitate i-au adus o nouã promovare,
aceea de consilier administrativ al Eparhiei Clujului, la 1 octombrie 1956. Era
un domeniu în care de fapt a activat încã de la numirea sa în prima parohie (deci
vreme de peste douã decenii), apoi pregãtirea profesionalã ºi posturile de
rãspundere de pânã acum i-au întregit aria experienþei sale.
Vreme de trei ani a pus bunã rânduialã în problemele administrative ale
Eparhiei Clujului. Cu autoritate, dreptate ºi diplomaþie a þinut piept cu succes
multor imixtiuni ale autoritãþilor de stat în viaþa noastrã bisericeascã. Prin aceastã
atitudine fermã a dat forþã ºi instituþiilor noastre bisericeºti din Cluj. A fost o
atitudine care a adus aprecieri din partea forurilor bisericeºti ºi de stat.
Iscusinþa, priceperea, competenþa ºi înþelepciunea sa au adus dupã ele o
ultimã promovare, cea de vicar administrativ al Eparhiei Clujului, la data de 1
ianuarie 1959. Prin aceastã nouã numire avea în mâinile sale întreaga activitate
a Eparhiei. ªi pe aceasta a îndeplinit-o cu prisosinþã. Pãcat, însã, cã a fost de
scurtã duratã, deoarece o boalã necruþãtoare l-a trecut prea devreme la cele
veºnice, la 16 octombrie 1961, la numai 59 de ani de viaþã.
Pentru a i se întregi figura marelui vicar administrativ de la Cluj amintim
faptul cã, la fel ca ºi antecesorul sãu a cunoscut bine un mare numãr de limbi
strãine: Francezã, Germanã, Latinã, Greacã, Ebraicã ºi Englezã (ultima a
învãþând-o pe când avea 40 de ani). A fost o mândrie ºi pentru Centrul Eparhial
de la Cluj cã avea în acele vremi grele un poliglot, încercat mai ales atunci când
se primeau aici delegaþii strãine.
Pentru merite alese în „ogorul Domnului” i s-a acordat dreptul de a purta
crucea patriarhalã (în 1958).
Referindu-se, cineva, la persoana dânsului, a spus cã dacã s-ar îngãdui
vreun reproº asupra activitãþii sale, acesta s-ar putea referi la puþina implicare
în „latura scrisului”. ªi continuã frumos respectivul critic, afirmând urmãtoarele:
„Nu se cunosc cauzele ºi motivele care au stãvilit exteriorizarea unui spirit
aprins pentru culturã, credinþã ºi patrie. Poate cã timpul nu a fost de-ajuns,
punându-ºi… prea devreme… amprenta finalã la capãtul unui destin, a unei
vieþi…” în plinã forþã moralã ºi spiritualã.
209
Preot Florian Geomolean
Cel de al cincilea vicar administrativ al

Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului a fost
Pãrintele Florian Geomolean (1964-1971).548
S-a nãscut la 6 octombrie 1915, în localitatea
Cricãu, jud. Alba, din pãrinþii Ioan ºi Carolina
Jomolean; dintre cei patru copii ai familiei amintite
numai Florian îºi va modifica structura numelui
(de familie) din Jomolean în Geomolean, dupã cel
al localitãþii de origine a strãmoºilor sãi, Geomal,
tot din jud. Alba.
Deºi familie de þãrani, pãrinþii lui Florian au fãcut eforturi considerabile
pentru a-ºi purta copiii la ºcoalã, toþi reuºind sã urmeze cursuri superioare ºi sã
ajungã, mai apoi, oameni de seamã în societatea româneascã.
Tânãrul Florian a urmat cursurile primare de cinci clase (1922-1927) în
comuna natalã (Cricãu), apoi Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia (1927-
1933), obþinând bacalaureatul în sesiunea septembrie 1933, la Blaj (Cf. Diploma
nr. 1285/1933).
Fire deschisã ºi comunicabilã a legat multe prietenii cu colegii sãi mai
mari, între care remarcãm pe cele cu Tiberiu – ajuns mai apoi student la Teologie
ºi cu Radu, de la ªcoala de ofiþeri.
Credem cã Tiberiu a avut o mare influenþã asupra sa în ceea ce priveºte
orientarea lui de mai târziu, tot spre Teologie.
Dupã o pregãtire serioasã, ajutat de Tiberiu, tânãrul Florian a fost admis la
Academia Teologicã Ortodoxã din Cluj, unde a frecventat cursurile acesteia,
între anii 1933-1937, absolvind ºcoala teologicã pomenitã, cu calificativul „Mare
laudã”, în sesiunea iunie 1937 (Cf. Certificat de absolvire nr. 235/28 iunie 1937).
La scurtã vreme dupã absolvire, este zguduit de moartea prematurã (într-
un accident) a prietenului sãu Radu, ceea ce îl va determina sã îmbrãþiºeze
grabnic misiunea preoþeascã.
Astfel cã, în 22 februarie 1938 se cãsãtoreºte la starea civilã în Chintelnic,
548
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Preot Florian Geomolean – vicar administrativ, în „Telegraful
Român”, 146 (1998), nr. 35-36, p. 2.
210
jud. Bistriþa-Nãsãud, cu tânãra Rozalia (nãscutã Maier), tot din aceeaºi localitate;
cununia religioasã a avut loc însã în comuna Cricãu, jud. Alba, în 28 februarie
1938 (Cf. Actul Oficiului Parohial al Com. Cricãu, Nr. 70/1938).
Soþia dânsului, nãscutã tot dintr-o familie de þãrani (în 15 iunie 1910) a
absolvit cursurile Institutului de Artã din Cluj, Secþia pedagogicã, fiind un bun
cadru didactic la ªcoala de surdo-muþi din acelaºi oraº.
În urma rezultatelor bune obþinute la Academia Teologicã a fost hirotonit
diacon (în 3 martie 1938) ºi preot (în 4 martie 1938), pe seama Parohiei Beclean,
protopopiatul Dej, azi Jud. Bistriþa-Nãsãud, de cãtre Episcopul Nicolae Colan
al Clujului.
În urma cãsãtoriei lui Florian cu Rozalia au rezultat doi bãieþi: Florin-Radu
(nãscut în 8 iulie 1940) ºi Horea-Alexandru (nãscut în 15 decembrie 1942),
amândoi cu studii superioare: primul, Matematicã-Fizicã ºi cel de al doilea –
Chimie.
De la absolvirea Academiei, a îndeplinit urmãtoarele funcþii: ºef de echipã
pe ªantierul C.F.R. Ilva Micã – Vatra Dornei (1 august-15 septembrie 1937);
profesor la ªcoala de cântãreþi bisericeºti din localitatea Nuºeni, azi jud. Bistriþa-
Nãsãud, aparþinãtoare Eparhiei Clujului (17 noiembrie 1938 – 11 martie 1938)
– Cf. Dosarul III – 123-923, Actul nr. 8202/937 ºi Dosarul III – 115-931, Actul
nr. 2137/938.
În urma hirotonirii (din martie 1938) ajunge preot activ la Beclean (11
martie 1938-30 septembrie 1940), remarcându-se atât pe tãrâm administrativ-
gospodãresc, cât ºi din punct de vedere pastoral ºi cultural.
Pentru buna desfãºurare a Sf. Slujbe alcãtuieºte un Manual de Tipic
bisericesc ortodox, necesar atât pentru studenþii teologi, dar, în acelaºi timp,
pentru preoþi ºi cântãreþii de la stranã; a fost tipãrit la Cluj, în tipografia Eparhialã,
în anul 1940.
Acest manual se remarcã prin claritate, logicã ºi conciziune.
Credem cã o reeditare a lui ar fi de mare folos pentru slujitorii Bisericii
noastre.
În urma Dictatului de la Viena (din august 1940) a fost nevoit sã se refugieze
din Beclean la Alba Iulia. Popularitatea ºi activitatea sa în folosul neamului
românesc au fost de fapt motivele principale ce l-au fãcut incomod în faþa
autoritãþilor maghiare.
Între timp, la Alba Iulia, tot datoritã Dictatului pomenit s-a înfiinþat Vicariatul
211
Ortodox Român, pentru credincioºii ce aparþineau Episcopiei Clujului, dar rãmaºi

dincolo de graniþa vremelnicã de pe Feleac, adicã în Transilvania liberã.
La Alba Iulia, vreme de un an (1 octombrie 1940-1 octombrie 1941) a
primit un post mai puþin însemnat, cel de casier (Cf. Actului Nr. 4345/1941),
dar cu dreptul de a sluji în parohiile unde era uneori nevoie de sprijinul sãu.
Dupã un an de muncã intensã (de birou) i se oferã prilejul de a sluji ca preot
paroh în localitate Râmeþ-Sat, cu detaºare de la Vicariatul de la Alba Iulia (1
octombrie 1941-1 august 1942) – Cf. Actului nr. 2772/1942.
Aici ºi-a putut reîncepe, cu adevãrat activitatea misionar-pastoralã, mânat
de dorul de slujire efectivã în „Ogorul Domnului”, dar ºi de forþa spiritualã ce
iradia de la Mãnãstirea Râmeþ, din apropiere, ºi cãreia trebuia sã-i rãspundã
printr-o þinutã preoþeascã superioarã. Au fost luni de împlinire sufleteascã, ce
aveau sã îmbogãþeascã experienþa sa pastoralã dar ºi slujirea lui preoþeascã.
La scurtã vreme însã, din raþiuni superioare bisericeºti, a fost rechemat la
Vicariatul Ortodox din Alba Iulia, unde i s-a încredinþat funcþia de ºef de birou
al acestuia (1 august 1942-31 martie 1945) – Cf. Actului Nr. 802/945. A fost
perioada cea mai grea pentru românii din Transilvania de Nord, ocupatã, când
era nevoie ºi la Alba Iulia de oameni cu experienþã pastoralã ºi administrativã,
care sã poatã þine relaþii serioase cu Centrul Eparhial din Cluj. ªi pãrintele Florian
Geomolean îndeplinea aceste condiþii. Dar nu numai atât, a fost omul care a
sprijinit elementul românesc ºi Ortodoxia din pãrþile transilvãnene oprimate.
Dupã eliberarea Transilvaniei de Nord de sub stãpânirea strãinã, Vicariatul
Ortodox Român din Alba Iulia a fost desfiinþat (în 1945), deoarece acesta nu-ºi
mai avea rostul, toate parohiile de sub jurisdicþia sa revenind la sânul Eparhiei
Mame din Cluj.
Între cei ce s-au reîntors spre „casã” s-a numãrat ºi Pr. Florian Geomolean.
Lui i s-a încredinþat la Centrul Eparhial din Cluj acelaºi post pe care l-a deþinut
vreme de aproape trei ani la Alba Iulia, adicã de ºef de birou (1 aprilie 1945-1
aprilie 1949) – Cf. Actului nr. 5158/1945.
Experienþa acumulatã în acest post la Alba Iulia a fost de mare folos Centrului
Eparhial din Cluj, greu încercat sub stãpânirea horthystã (1940-1944).
Spirit organizatoric, ales diplomat, fire prietenoasã, sunt calitãþi ce au ajutat
la bunul mers al problemelor organizatorice ºi administrative ale Centrului
Eparhial din Cluj, într-o vreme când, o altã stãpânire, cea comunistã ºi-a fãcut
simþitã forþa de luptã împotriva Bisericii lui Hristos.
212
De fiecare datã îºi pregãtea cu multã atenþie predicile, majoritatea fiind de

un profund caracter dogmatic.
ªi aceste calitãþi au fãcut sã fie promovat pe un post de preot la Catedrala
eparhialã din Cluj, unde a funcþionat timp de patru ani (1 aprilie 1949 – 1 mai
1953) – Cf. Decizia Ministerului Cultelor Nr. 9845/1949.
La câteva luni, dupã numirea sa la catedralã ºi-a luat licenþa în Teologie la
acelaºi Institut Teologic din Cluj (în 15 septembrie 1949), cu tema: Dogma
Sfintei Treimi în imnologia Penticostarului, sub îndrumarea Pr. Conf. Dr. Dumitru
Bodea, obþinând calificativul „foarte bine” (cu media 900).
Bogata experienþã administrativã ºi misionar-pastoralã, încununate de
succese, îndeosebi la Cluj, unde a avut ocazia sã ia contact cu personalitãþi de
seamã ale culturii româneºti, au atras atenþia Episcopului Nicolae Colan, care l-
a avansat în postul de protopop al Clujului. A condus cu multã înþelepciune
protopopiatul amintit vreme de ºase ani (1 mai 1953 – 1 octombrie 1959) – Cf.
Deciziei Ministerului Cultelor Nr. 6537/1953.
În plinã perioadã comunistã schimbãrile din posturi au fost dese ºi se fãceau
de cele mai multe ori din motive minore. În aceeaºi situaþie a fost pus ºi Pr.
Florian, care a fost transferat din nou preot la catedrala din Cluj, unde a mai
funcþionat aproape patru ani (1 octombrie 1959 – 1 februarie 1963) – Cf. Decizia
Departamentului Cultelor Nr. 17.535/1959).
În urma acestei perioade de „ascultare” este din nou avansat în postul de
protopop al Clujului, conducând acest protopopiat aproape un an de zile (1
februarie 1963 – 1 ianuarie 1964) – Cf. Deciziei Departamentului Cultelor Nr.
1828/1963.
Dupã câteva luni de funcþionare în acest post pentru buna gospodãrire a
protopopiatului Cluj a fost înaintat în funcþia de vicar administrativ al Eparhiei
Clujului – Cf. Actului nr. 810/1964.
În aceastã calitate (1 ianuarie 1964 – 31 ianuarie 1971) a dat dovadã de
competenþã, spirit de echilibru, coordonând bine activitatea sectoarelor bisericeºti
din Eparhie; au fost întreþinute ºi relaþii bune între Bisericã ºi Stat.
Dupã ºapte ani de înaltã slujire bisericeascã este transferat la misiunea sa
de bazã, ca preot la Parohia „Sf. Nicolae” din Cluj (Cf. Actului nr. 550/1971)
unde a funcþionat pânã la moarte, întâmplatã la 27 iulie 1979.
Pe linie culturalã, în afarã de Manualul de Tipic amintit, a mai publicat
câteva articole în „Renaºterea” Cluj, altele însã rãmânând în manuscris.
213
Pentru întreaga sa activitate, în decursul vieþii a fost distins cu dreptul de a

purta brâu roºu (Cf. Actului nr. 1122 din 26 februarie 1950), apoi cu cel de
iconom stavrofor (Cf. Actului nr. 4473 din 18 iunie 1957), iar din partea Statului
cu „Steaua Republicii Populare Române”, Clasa a IV-a – Cf. Decret Nr. 500
din 10 august 1964.
Preot Prof. Ioan Pop
Unul dintre vicarii administrativi ai Eparhiei

Vadului, Feleacului ºi Clujului, care au apãrat cu
multã dârzenie Ortodoxia transilvãneanã a fost Pr.
Prof. Ioan Pop549 (1971-1973), cel de al ºaselea
din ºirul acestora.
A vãzut lumina zilei la 9 august 1921 în satul
Idicel-Pãdure, jud. Mureº, din pãrinþii Gheorghe
ºi Ioana Pop, þãrani cu stare materialã bunã.
Dintre cei trei copii ai familiei amintite, Ioan
a fost acela care a moºtenit nu numai numele, ci ºi
caracterul exigent, aspru, iscoditor ºi stãruitor al mamei sale (Ioana).
A urmat ºcoala primarã în satul natal, între anii 1929 – 1933, iar cursurile
gimnaziale ºi liceale la diferite ºcoli (greu acomodabil, în cãutare de noutate, de
satisfacþie spiritualã ºi de împlinire intelectualã) ºi anume: la Liceul „Petru Maior”
din Reghin (cl. I-II, 1933-1935); clasele III-VII la ªcoala Normalã din Cluj
(1936-1940); clasa a VIII-a la ªcoala Normalã din Gherla (1940-1941), cu
examen de diferenþã la Liceul Ortodox din Cluj în 1945; cu bacalaureat la Liceul
„George Bariþiu” din Cluj, în primãvara anului 1945.
Dragostea faþã de Religie, precum ºi de Istoria Patriei îl îndrumã înspre
549
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Pr. Prof. Ioan Pop – vicar administrativ, în „Telegraful Român”,
146 (1998), nr. 37-40, p. 4.
214
slujirea Bisericii ºi a gliei strãbune. Cel mai bun mod de înfãptuire a acestui
nobil ideal era acela de a urma Teologia.
Astfel cã, între anii 1941-1945 frecventeazã cursurile Academiei Teologice
Ortodoxe din Cluj, unde obþine ºi Certificatul de absolvire în iulie 1945, iar
licenþa în Teologie mai târziu, în 1949, la aceeaºi ºcoalã teologicã, devenitã,
între timp, Institut Teologic Ortodox de grad universitar; subiectul tezei de licenþã
a fost: Omul cel nou, temã alcãtuitã sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Liviu Galaction
Munteanu.
La scurtã vreme dupã absolvirea Academiei pomenite s-a cãsãtorit cu tânãra
Eugenia Lucia Nicola (educatoare), cununia religioasã având loc în biserica din
Sînpetru Almaºului (jud. Sãlaj), la data de 20 ianuarie 1946. Au avut împreunã
trei copii: Radu Ioan (decedat de mic), Monica-Ioana (inginerã) ºi Ioan (inginer,
decedat ºi el).
În martie 1946 tânãrul teolog Ioan Pop a fost hirotonit diacon ºi preot de
cãtre Episcopul de atunci al Clujului, academicianul Nicolae Colan.
A funcþionat mai întâi ca preot în parohia Zimbor (jud. Cluj), între 15 sept.
1946 – 31 mai 1949, într-o perioadã în care a trebuit sã vindece mai ales rãnile
sufleteºti lãsate de urgia celui de al doilea rãzboi mondial, ºi în aceastã parte a
þãrii. S-a dovedit a fi un preot destoinic, fapt concretizat ºi în terminarea bisericii
din aceastã parohie, sfinþitã de Episcopul Nicolae Colan în 14 noiembrie 1948.
Realizãrile pe plan duhovnicesc ºi administrativ l-au îndreptãþit sã fie
promovat într-o altã parohie ºi anume la Hida (între 1 iunie 1949 – 31 dec.
1950), unde a funcþionat bunã vreme ºi ca protopop al Plasei Hida.
Din cauza arondãrii administrative a þãrii în raioane ºi regiuni, Sf. Sinod a
hotãrât (în octombrie 1950) ca organizarea Bisericii noastre sã se acomodeze
celei de stat. Astfel cã, prin desfiinþarea vechii împãrþiri administrative au dispãrut
ºi unele protopopiate din centrele de plasã, între care ºi cel de la Hida.
Din motive obiective, s-a reîntors iarãºi la prima sa parohie, Zimbor, unde a
pãstorit vreme de aproape doi ani de zile (1 ianuarie 1951 – 30 noiembrie 1953).
Fire dârzã ºi exigentã, bun orator ºi administrator, iatã câteva din calitãþile
ce l-au fãcut cunoscut autoritãþilor superioare bisericeºti de la Cluj ºi care l-au
numit ca preot în parohia Aiud I (1 decembrie 1951 – 1 aprilie 1959). Aici s-a
izbit de o solidã opoziþie greco-catolicã, în comportare, mentalitate ºi limbaj
liturgic. A fost un adevãrat apostol în acest orãºel, prin slujire, þinutã preoþeascã
ºi forþã de convingere, reuºind sã readucã la „Izvoarele Ortodoxiei”, nu numai
o bunã parte din preoþii, foºti uniþi, dar mai ales, marea masã de credincioºi.
215
Pentru zelul sãu pastoral, pentru succesele în ogorul Bisericii, precum ºi

pentru afirmarea pe deplin a Ortodoxiei în Aiud, a fost numit apoi preot în
parohia Aiud II (1 aprilie 1959 – 30 septembrie 1964). ªi în aceastã parohie
continuã cu succes munca de reînrãdãcinare a credinþei strãbune. A purtat mereu
un dialog strâns între el ºi credincioºi, realizând un evident proces educativ-
religios în sânul pãstoriþilor sãi.
A fost un adevãrat misionar, model luat din istoria creºtinismului primar, în
care trimiºii lui Dumnezeu, prin exemplu personal, cuvânt ºi faptã au întors
lumea la Hristos.
Din aceastã perioadã se cunosc câteva memorii pe care le-a adresat
vrednicului Patriarh Justinian, cerându-i sfaturi pentru consolidarea Ortodoxiei
în Transilvania sau fãcând sugestii în ce priveºte implicarea cu succes a Patriarhiei
Române în revigorarea credinþei strãbune în partea de nord a þãrii.
În dispute, pe tema apãrãrii credinþei Ortodoxe era de neînvins, datoritã
cunoaºterii temeinice a Sfintei Scripturi, precum ºi a Istoriei Bisericii, la care se
mai adãuga forþa de convingere, experienþa pastoralã ºi mai ales iscusinþa în
limbajul pe care îl folosea cu adversarii.
Spiritul sãu ascuþit ºi calitatea de apologet al Dreptei Credinþe reies cu
evidenþã din numeroasele articole, note, impresii º.a., apãrute în diferite publicaþii
religioase ºi laice ale vremii: Viaþa Ilustratã – Cluj; Tribuna Ardealului – Cluj;
Telegraful Român – Sibiu; Mitropolia Ardealului – Sibiu; Biserica Ortodoxã
Românã – Bucureºti.
I-au rãmas în manuscris predici ºi cuvântãri ocazionale, încercãri de roman,
poeme, schiþe, eseuri, în ele abordând un limbaj lirico-liturgic ºi îndeosebi
apologetic.
Toate aceste calitãþi l-au impus din nou în faþa Episcopului Teofil Herineanu
de la Cluj.
La începutul anului 1964, ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul
Teologic Ortodox din Cluj au trecut printr-o grea cumpãnã a vieþii; se cãuta un
nou director de ºcoalã teologicã la Cluj, care sã-i ofere o nouã forþã, prestigiu ºi
prestanþã în faþa celorlalte ºcoli din oraº. ªi acesta a fost gãsit în persoana
vrednicului preot Ioan Pop din Aiud.
Om cu bogatã experienþã pastoralã ºi administrativ-bisericeascã, apãrãtor
dârz al Ortodoxiei, de înaltã þinutã moralã ºi prestanþã intelectualã, erau calitãþi
de care ªcoala de cântãri a Seminarului Teologic Ortodox din Cluj aveau nevoie
în acel timp.
216
Numirea sa ca profesor ºi director la ªcoala teologicã din Cluj s-a fãcut în

data de 5 septembrie 1964 (Cf. Actului nr. 4765/1964).
Crezul ºi obligaþia sa în noua misiune nobilã ºi le-a exprimat cu prilejul
deschiderii anului ºcolar 1964-1965. Iatã ce a spus între altele: „Mã voi strãdui sã
corespund acestei chemãri, promiþând stãruinþã în muncã ºi o continuã activitate
pentru cauza Cuvântului Domnului Hristos”. Pe de altã parte, adresându-se elevilor,
le-a cerut sã stãruiascã în „muncã ºi rugãciune”. Însã, pentru a putea deveni buni
slujitori ai lui Iisus Hristos, a arãtat în continuare noul director, „trebuie sã fiþi
mereu prezenþi în faþa Creatorului prin rugãciune ºi meditaþie. Aceste douã lucruri:
muncã înfrãþitã cu rugãciunea vi le cerem, pentru cã dorinþa noastrã este sã dãm
Bisericii preoþi adevãraþi, iar Patriei, cetãþeni devotaþi.”
Sub conducerea sa (1964-1971), ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul
Teologic Ortodox din Cluj au prosperat. A fost refãcutã clãdirea, sãlile de curs,
dormitoarele ºi celelalte anexe ale ºcolii. A fost instauratã o disciplinã „de fier”,
respect reciproc, dar mai cu seamã o viaþã duhovniceascã aleasã. Au fost iniþiate
concursuri gen: Cine ºtie câºtigã, pe teme biblice, pentru a-i impulsiona pe
elevi sã cunoascã cât mai bine Sfânta Scripturã. Au fost organizate numeroase
serbãri cu caracter bisericesc sau laic, între care, la loc de frunte a fost
introducerea prãznuirii hramului ªcolilor Teologice, Sfinþii Trei Ierarhi (Vasile,
Grigorie ºi Ioan, din anul 1965). A fãcut ca elevii anului V sã predice liber în
faþa clasei sau a întregii ºcoli, ori în catedrala eparhialã din Cluj.
Au fost organizate excursii în diferite zone ale þãrii, pentru a cunoaºte trecutul
neamului nostru, dar mai ales, tezaurul Credinþei strãbune.
Era un dascãl sobru, exigent cu elevii ºi cu sine însuºi (þinutã exterioarã ºi
mod de comportare), întotdeauna bine pregãtit la cursuri ºi mereu preocupat de
o exprimare aleasã, accesibilã însã elevilor; predica sa era întotdeauna temeinic
pregãtitã (fundamentatã biblic ºi patristic), beneficiind ºi de un deosebit dar
oratoric. Când predica, conºtientiza masele de misiunea lor de creºtini, îi întãrea
în credinþã ºi le insufla nãdejde în viaþa în Hristos, în mântuirea veºnicã. Era un
bun conducãtor de ºcoalã teologicã.
Activitatea deosebitã din cadrul ºcolilor teologice din Cluj, concretizeazã
prin buna pregãtire profesionalã a seminariºtilor, ordine, disciplinã ºi
punctualitate în ºcoalã i-au oferit o nouã ºansã de promovare în cea de vicar
administrativ al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, la 1 februarie 1971.
În vremea sa, toate sectoarele de activitate ale Episcopiei Clujului au fost
atent supravegheate; s-a realizat o mai strânsã colaborare între clericii ºi Centrul
217
Eparhial, a fost revigoratã viaþa duhovniceascã din parohii, relaþiile dintre

Bisericã ºi Stat au cunoscut un curs ascendent.
Pãcat însã cã, slujirea sa, în acest post a fost de scurtã duratã (de doi ani),
deoarece o boalã nemiloasã l-a trecut prea repede la Domnul (în 13 iulie 1973),
la numai 52 de ani.
Pentru activitatea sa aleasã în slujba Bisericii strãbune a fost cinstit cu rangul
de iconom stavrofor.
Preot Prof. Onisie Morar
Între vicarii administrativi de frunte ai

Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului se numãrã
ºi Pr. Prof. Onisie Morar.550
A vãzut lumina zilei în satul Ciumãfaia, com.
Borºa, jud. Cluj, la 3 iulie 1914, fiind al zecelea
copil al familiei Gheorghe Morar ºi Ana (nãscutã
Potorã), þãrani cu stare materialã bunã.
A rãmas orfan de tatã la vârsta de 10 ani
(1924), iar peste alþi zece ani ºi mama sa Ana va
trece la cele veºnice (1934).
Învãþat de mic cu greutãþile vieþii s-a strãduit sã nu fie o povarã pentru
numeroasa sa familie, încercând sã-ºi câºtige existenþa prin propriile-i puteri.
Astfel cã, dupã terminarea celor patru clase primare în com. Borºa, jud.
Cluj, urmeazã cursurile Liceului „Petru Maior” din Gherla, între 1926-1933, cu
bacalaureat nr. 953/1933), unde în fiecare an a obþinut premiul întâi.
Dupã terminarea liceului, perioadã în care ºi þara noastrã trecea printr-o
profundã crizã economicã s-a vãzut nevoit sã stea un an acasã, sã-ºi câºtige
bani pentru a putea urma apoi o ºcoalã superioarã.
În aceastã stare de greutãþi, confuzie ºi dezorientare, la îndemnul preotului
paroh din com. Borºa, jud. Cluj ºi-a îndreptat paºii spre Academia Teologicã
550
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Pr. prof. Onisie Morar – vicar administrativ, în „Telegraful
Român”, 147 (1999), nr. 5-8, p. 7.
218
Greco-Catolicã din Cluj (în toamna anului 1934), unde dupã trei ani s-a cãsãtorit
cu învãþãtoarea Ana Albon (în 15 august 1937); a fost hirotonit diacon în 10
octombrie 1937 (în parohia Sãcel, jud. Cluj), apoi preot, în 17 octombrie 1937
în parohia Monor, jud. Bistriþa-Nãsãud, pe seama parohiei Bãdeºti, jud. Cluj,
localitate învecinatã satului în care s-a nãscut.
Ajuns în parohia amintitã, la 8 noiembrie 1937, a gãsit biserica din lemn în
paraginã, iar casã parohialã nu exista. Primul sãu gând a fost sã înalþe o nouã
bisericã, ceea ce s-a ºi întâmplat într-o perioadã scurtã de timp ºi tot cu sprijinul
credincioºilor sãi a cumpãrat ºi o casã parohialã, în imediata apropiere a bisericii.
Timp de peste ºapte ani (8 noiembrie 1937 – 1 aprilie 1945) a împletit
activitatea gospodãreascã cu cea pastoral-cateheticã, ajutat de distinsa sa soþie
(Ana-Nuºi), care era învãþãtoare – directoare în acel sat.
Realizãrile sale rapide în aceastã parohie s-au datorat atât faptului cã era un
preot vrednic, dar ºi pentru cã, în acel sat, vreme de 150 de ani (pânã atunci) n-
a mai existat vreun preot sã fi locuit, ca el, în mijlocul credincioºilor.
În aceastã situaþie pe lângã catehizarea credincioºilor, s-a ocupat ºi de
educaþia religioasã a copiilor ºi a tineretului din parohie, reuºind în scurtã vreme
sã schimbe înfãþiºarea spiritualã a parohiei. De pildã, a întemeiat un cor bisericesc
(alcãtuit din tineri), pe douã voci, ºi a format un grup de 12 cântãreþi de stranã,
prin aceasta reuºind sã atragã la bisericã ºi pe pãrinþii lor.
Demn de remarcat este ºi faptul cã, în timp de ºapte ani a reuºit sã convingã
un numãr de 35 de familii sã primeascã taina Sfintei Cununii, deoarece vreme
îndelungatã trãiserã în concubinaj.
Fiindcã parohia era micã (aproximativ 150 de familii) el a fost folosit de
conducerea Bisericii ºi ca preot misionar în diferite parohii vacante.
În aceastã perioadã s-a dovedit a fi un preot activ, ferm faþã de leneºi ºi
pãcãtoºi, bun organizator ºi orator de seamã.
În perioada ocupaþiei horthyste (1940-1944) a menþinut cu tãrie sentimentul
dragostei faþã de glia strãbunã a credincioºilor sãi, care aºteptau cu multã
nerãbdare reîntoarcerea Transilvaniei la sânul Patriei-Mamã, România.
Dupã eliberarea patriei de sub „stãpânirile strãine”, la scurtã vreme, pentru
aleasa activitate desfãºuratã timp de ºapte ani la Bãdeºti, jud. Cluj, a fost numit
preot – catehet, în Cluj (la 1 aprilie 1945), pentru ºcolile primare, îndeplinind
(aici) astfel, misiunea de preot ºi profesor de religie.
219
Dupã un an de activitate misionar-pastoralã ºi cateheticã (în 1946) a fost

promovat în învãþãmântul religios mediu din Cluj, la Liceul Ortodox de fete
„Doamna Stanca” ºi la Liceul Greco-Catolic de fete „Maica Domnului” de aici.
De amintit este ºi faptul cã în 1946 a absolvit ºi Seminarul Pedagogic din Cluj,
cu specialitatea principalã religie (Cf. Certificat de absolvire nr. 241 / 1946,
Seminarul pedagogic universitar, Universitatea din Cluj).
Peste doi ani a obþinut ºi Diploma de licenþã în teologie, la Academia „Sfânta
Treime” din Blaj, în 12 februarie 1948 (Cf. Diplomei nr. 72/1948); subiectul
lucrãrii de licenþã a fost: Castitate ºi necurãþie.
Dupã apariþia comunismului în România, au avut loc anumite reforme,
între care ºi cea a învãþãmântului, în 3 august 1948. Prin aceasta a fost desfiinþatã
ca obiect de studiu religia din ºcolile de stat. Profesorii de religie au fost chemaþi
la secþiile de învãþãmânt, unde li s-a pus problema rãmânerii lor în învãþãmânt
ca profesori de alte specialitãþi sau trecerea lor la misiunea de bazã, preoþia. Pr.
Prof. Onisie Morar a optat sã rãmânã profesor de Limba ºi literatura românã la
ªcoala generalã din com. Borºa, jud. Cluj. A fãcut aceastã alegere cel puþin din
douã motive: a) avea ºi vocaþie de dascãl, fapt remarcat de inspectorii de
specialitate ºi de cãtre ucenicii tãi; b) situaþia Bisericii Greco-Catolice începea
sã fie incertã, stare doveditã dupã scurt timp (octombrie 1948).
În com. Borºa (jud. Cluj) a fost un cadru didactic activ atât pe linie
profesionalã, cât ºi pe tãrâm cultural ºi obºtesc. Rezultatele activitãþii sale
didactice au fost concretizate în urmarea unor ºcoli superioare de cãtre un numãr
mare din foºtii sãi elevi din Borºa, dintre care 10 au ajuns profesori de Limba ºi
literatura românã, ca ºi dascãlul lor.
Concomitent a urmat cursurile Facultãþii de Filologie ºi Istorie, ale
Universitãþii din Cluj (1955-1959), obþinând, în februarie 1959 ºi licenþa (în
Filologie ºi Istorie).
Inspecþiile de la clasã, precum ºi activitatea profesionalã i-au fost apreciate
întotdeauna cu calificativul excepþional.
Anul 1958 a fost crucial pentru viaþa de mai târziu a Pr. Prof. Onisie Morar.
Din motive personale, la 8 septembrie 1958, a dat Declaraþie de revenire în
sânul Bisericii Ortodoxe Române. În urma acestui eveniment, dar ºi datoritã
pregãtirii sale serioase în Teologie ºi Filologie-Istorie a fost numit profesor de
Limba ºi literatura românã ºi Istorie la Seminarul Teologic Ortodox Român din
Cluj (la 1 decembrie 1958), concomitent încredinþându-i-se ºi funcþia de consilier
administrativ bisericesc la Centrul Eparhial Cluj.
220
În aceastã perioadã a îmbinat în mod fericit experienþa didacticã ºi pastoralã

de dinaintea revenirii sale în cadrul Bisericii Ortodoxe, remarcându-se prin
prestanþã intelectualã ºi moralã, exigenþã, dar ºi prin atitudine pãrinteascã, prin
competenþã ºi pe tãrâm administrativ-bisericesc.
Menþionãm cã a deþinut funcþia de consilier eparhial din 1 decembrie 1958
– 31 martie 1971; concomitent a fost profesor la Seminarul Teologic Ortodox
din Cluj în douã etape: 1958-1963 ºi 1 aprilie 1971 – 15 august 1974, precum
ºi lector de Limba ºi literatura românã la Institutul Teologic Protestant unic de
grad universitar din Cluj (1963-1974).
În 5 august 1971 a venit o mare încercare asupra familiei Pr. Prof. Onisie
Morar: trecerea la cele veºnice a bunei sale soþii, Ana-Nuºi, în urma cãreia au
rãmas orfani 5 copii, care mai târziu au ajuns oameni de seamã în viaþa socialã:
Radu-Dionisie – inginer, Rodica-Ana – profesoarã, Miron-Liviu – inginer,
Gheorghe-Marian – inginer ºi Valeria-Gemma – profesoarã.
Înzestrat cu o deosebitã forþã spiritualã, Pr. Prof. Onisie Morar a trecut cu
multã demnitate peste aceastã grea loviturã, fãcând din familia sa un adevãrat
scut de apãrare în faþa greutãþilor vieþii.
De la 1 aprilie 1971 ºi-a continuat activitatea de cadru didactic la Seminarul
Teologic Ortodox din Cluj, predând discipline din catedra de Teologie practicã:
Omileticã, Cateheticã, Pastoralã, învãþându-i pe ucenicii sãi arta vorbirii ºi a
oratoriei. Mulþi dintre foºtii sãi elevi îi sunt ºi astãzi recunoscãtori pentru faptul
cã i-a învãþat modul în care trebuiau sã predice cuvântul lui Dumnezeu.
Dupã mai bine de trei ani de la reîntoarcerea sa la catedrã ºi dupã o bogatã
activitate la catedrã ºi la amvon a fost promovat în funcþia de vicar administrativ
al Eparhiei Clujului (15 august 1974).
Iatã câteva spicuiri din caracterizarea Arhiepiscopului Teofil, fãcutã cu
prilejul numirii sale în funcþia pomenitã: „Atât în funcþia de consilier, cât ºi ca
profesor, Sfinþia Sa s-a dovedit a fi un bãrbat matur la gândire, bine orientat în
problemele bisericeºti ºi sociale, fiind înzestrat cu bun simþ – aºa cum spuneam
ºi altã datã.
Pãrintele profesor Morar Onisie – pentru cã s-a dovedit a fi întotdeauna un
preot corect ºi moral, nepãtimaº ºi nepãrtinitor, foarte muncitor ºi punctual,
este iubit ºi preþuit de toþi clericii care-l cunosc.
În timpul cât a trudit alãturi de mine în postul de consilier ºi apoi profesor
la Seminarul nostru teologic ºi Institutul Teologic protestant unic de grad
221
universitar din localitate ºi-a þinut urechea mereu aþintitã la doleanþele, cererile
ºi nedumeririle celor ce l-au cãutat, oriunde s-ar fi gãsit. S-a bucurat împreunã
cu cei fericiþi ºi s-a întristat alãturi de cei suferinzi.
Totdeauna a fost gata sã observe, sã aprecieze partea pozitivã a oamenilor
ºi a realitãþilor parohiale mai degrabã decât partea negativã ºi culpabilã.
Echilibrul ºi forþa moralã pe care a avut-o Pãr. Prof. Onisie Morar ca preot
familist ºi-a pãstrat-o ºi dupã pierderea soþiei, fãcând ºi comportându-se de aºa
manierã, încât sã strângã în jurul sãu pe cei 5 copii, toþi cu pregãtire superioarã
care s-au impus ºi ei respectului societãþii prin moralitatea lor pilduitoare, prin
seriozitatea ºi modestia vãditã în relaþiile cu superiorii, colegii ºi subalternii lor,
prin cuminþenia în posturile ce li s-au încredinþat…”.
Vreme de 5 ani (15 august 1974 – 31 august 1979), cu experienþã bogatã în
toate laturile vieþii bisericeºti (greu de egalat de cãtre mulþi dintre noi), Pr. Prof.
Onisie Morar a dat prestigiu ºi demnitate Centrului Eparhial din Cluj.
Dupã pensionarea din aceastã funcþie, între 1 septembrie 1979 – 1 aprilie
1991, a funcþionat, la cerere, ca preot activ, cu suspendarea pensiei, la Parohia
„Sf. Dumitru” din Cluj-Napoca. ªi în aceastã parohie, pentru trãirea ºi slujirea
sa a fost stimat ºi iubit de credincioºi. În urmãtorii ani (1991-1995) a sãvârºit
aproape zilnic Sf. Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã din Cluj (cu excepþia
câtorva zile, când a fost bolnav), fiind dat pildã pentru statornicia sa în credinþa
Bisericii lui Hristos.
A trecut la cele veºnice la 13 septembrie 1995, fiind înmormântat în Cluj-
Napoca.
A publicat diferite articole, reportaje, dãri de seamã º.a., îndeosebi în
Mitropolia Ardealului – Sibiu ºi în Îndrumãtorul Bisericesc din Cluj-Napoca.
Pentru activitatea deosebitã în ogorul Domnului ºi al patriei i s-a acordat în
1958 Crucea Patriarhalã comemorativã (1948-1958), medalia Semicentenarul
Patriarhiei Române (1925-1975), medalia Sfinþirea Aºezãmântului Românesc
de la Ierusalim – 1975; medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” –
1972 ºi medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaþia fascistã”
– 1974.
222
Preot Ioan Baciu
S-a nãscut la 10 martie 1940, în localitatea

Lunca Câlnicului, judeþul Braºov - o pitoreascã
aºezare ruralã din Þara Bârsei – din pãrinþii
Gheorghe ºi Valeria, fiind al treilea din ºirul celor
cinci fraþi câþi au fost la început 551. Între anii
1947-1954, a urmat cursurile ºcolii generale din
satul natal, cu cele douã cicluri cum erau atunci: ciclul I cu clasele I-IV ºi
ciclul II cu clasele V-VII.
Prin îndrumarea binevoitoare a P.C. Petru Pleºa, preot-paroh în acele zile ºi
preot în activitate ºi în prezent, în aceeaºi parohie de peste 50 de ani, între anii
1955-1960, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Cluj-Napoca.
Între anii 1960-1964, a urmat cursurile universitare, la Institutul Teologic
de Grad Universitar din Sibiu.
Pe toatã perioada studenþiei, a îndeplinit ºi funcþia de cântãreþ bisericesc, la
Parohia Ortodoxã Românã Cisnãdie I, pe când era paroh P.C. Simeon Nan.
În toamna anului 1960, imediat dupã începerea anului universitar, sus-numita
parohie, a organizat un concurs, pentru ocuparea postului de cântãreþ rãmas
vacant, concurs la care a participat ºi el, alãturi de unii studenþi din anii superiori.
Norocul a fost de partea lui, cãci el a fost preferatul ºi aºa, paralel cu munca de
student, a fãcut ºi pe cântãreþul bisericesc, fãcând naveta între Sibiu ºi Cisnãdie,
pe distanþa a 21 km, toatã perioada celor patru ani de studii.
Trebuie recunoscut faptul cã puþinii bani ce-i primea ca platã, i-au fost de
un mare ºi real folos, în toatã aceastã perioadã, reuºind astfel, sã-ºi acopere o
seamã de cheltuieli personale de strictã necesitate.
Cât priveºte taxele anuale de studii, a fost avantajat ºi din acest punct de
vedere, deoarece el ºi colegul sãu ªebu Sebastian, erau singurii fii duhovniceºti
ai Arhiepiscopiei Sibiului, care beneficiau de bursã întreagã, oferitã de
Arhiepiscopia Sibiu, pe baza notelor obþinute la studii.
551
Pr. Ioan Baciu, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
223
În 1964, a obþinut titlul de „licenþiat în teologie”, la Catedra de Teologie

Pastoralã ºi Liturgicã, condusã de P.C. Pr. Prof. Dr. Spiridon Cândea, cu teza :
Elemente de teologie pastoralã ºi liturgicã în literatura creºtinã a primelor trei
veacuri.
Încheindu-se acest mare capitol al studiilor, a pãrãsit Sibiul ºi s-a reîntors
în satul natal. Mânat de gândul de a-ºi continua activitatea pentru care s-a pregãtit
în cei 9 ani de studii teologice ºi a intrat în rândul clerului; în data de 30 august
1964, s-a cãsãtorit cu Drângã Eugenia ºi au împreunã patru copii: Corina-Elena,
Felician-Ioan, Mirela-Cristiana ºi Ciprian.
Dupã cãsãtorie a solicitat Autoritãþilor eparhiale Sibiu, sã fie hirotonit preot,
pe seama unei parohii vacante. Meritã amintit faptul cã de 23 august 1964, s-au
fãcut graþieri masive ºi cu acest prilej, mulþi preoþi deþinuþi politic au fost eliberaþi
ºi imediat plasaþi în parohiile disponibile. Când el a cerut sã fie hirotonit, în
Arhiepiscopia Sibiului mai rãmãsese 14 parohii vacante. P.C. I. Nicoarã, consilier
administrativ în acele zile, i-a oferit lista parohiilor respective – toate pe lunca
Mureºului – sã-ºi aleagã una dintre ele. ªi-a ales Parohia Ortodoxã Românã
Bãrboºi din protopopiatul Luduº, departe de þinutul natal.
A fost hirotonit ca diacon în data de 2 februarie 1965, iar ca preot, în 3
februarie 1965, de cãtre P.S. Arhiereu T. Scorobeþ.
Fiindcã avea o oarecare practicã liturgicã, dupã hirotonire, nu a fost reþinut
pentru practicã la Catedralã – aºa cum se proceda cu preoþii începãtori –, ci a
fost lãsat sã plece la parohie.
A funcþionat la parohia Bãrboºi 2 ani ºi 10 luni. În scurta perioadã, s-a
reparat biserica parohialã, acoperindu-se cu tablã, casa parohialã, anexele
gospodãreºti, s-au împrejmuit curtea casei ºi grãdina. Cu concursul autoritãþilor
locale ºi cu sprijinul enoriaºilor, s-a construit un frumos ºi mare magazin
comercial ºi o halã de mare utilitate în beneficiul Staþiunii de Maºini Agricole
din localitate, la care ºi-a dat tot concursul.
În toamna anului 1967, a fost chemat de P.C. Onisie Morar – consilier
administrativ eparhial Cluj ºi de P.C. Roman Rãzlog protopop de Gherla, sã se
prezinte la Protopopiatul Ortodox Român Gherla; PP.CC. lor i-au propus sã
treacã din Arhiepiscopia Sibiului în Episcopia Clujului, în ideea de a fi numit
preot pe seama parohiei vacante Borºa, judeþul Cluj.
Dupã un timp de gândire ºi prin înþelegere cu familia, a acceptat propunerea
respectivã ºi cu data de 1 ianuarie 1968, a fost numit preot pe seama Parohiei
224
Ortodoxe Române Borºa, judeþul Cluj, devenind astfel fiu duhovnicesc al

Episcopiei Clujului, odatã cu fratele sãu Baciu Petre – în prezent preot în Câmpia
Turzii pe care I.P.S. Teofil îi cunoºtea din anii de seminar, când ambii au fost
cântãreþi bisericeºti la Catedralã.
Ulterior a trecut în Eparhia Clujului ºi fratele mai mic Pavel, în prezent
preot-paroh la Parohia Ortodoxã Românã Bãiþa-Gherla ºi astfel, toþi trei fraþii
au devenit fii duhovniceºti ai Arhipiscopiei Clujului ca preoþi la diferite parohii.
La Borºa îl aºtepta un mare volum de muncã. Mai întâi, construirea unei
noi case parohiale, deoarece, cea existentã ajunsese o ruinã.
La început a locuit în chirie. Demarând cu toatã energia construirea noii
case imediat ce a ajuns în parohie, în preajma Crãciunului aceluiaºi an 1968,
lucrãrile erau finalizate în proporþie de 85% ºi s-a ºi mutat în noua casã.
În continuare, în anii care au urmat, s-au reparat anexele gospodãreºti
existente ºi s-au construit ºi altele noi, s-a împrejmuit cimitirul pe o distanþã
liniarã de peste 1 kilometru, s-a amenajat ºi s-a împrejmuit curtea casei parohiale,
s-au fãcut masive plantaþii de pomi fructiferi ºi ornamentali, s-a introdus apa
curentã în casa parohialã ºi bisericã, prin captarea unui izvor în reþea proprie,
s-a construit ºi fântânã, s-a electrificat biserica, retencuindu-se exteriorul integral,
iar soclul bisericii ameninþat de degradare prin exfoliere, a fost consolidat prin
placare în mozaic pe structurã de oþel ºi turnare de trotuare de protecþie.
În 1970, a participat la „Cursurile de îndrumare misionarã” seria 56, þinute
la Curtea de Argeº, iar la examenul de definitivare a obþinut nota 9,34.
În 1972, a participat la a doua serie de cursuri misionare, seria 58, þinute la
Bucureºti ºi la examenul de promovare a obþinut media 9,49.
Cu data de 1 mai 1977, a fost transferat de la Borºa la Parohia Ortodoxã
Românã „Sf. Ioan Botezãtorul” din Cluj-Napoca. Aici îl aºteptau alte masive
lucrãri. Fiindcã zona Mãrãºti intra în proces de modernizare urbanã, capela
unde se slujea, urma a fi strãmutatã pe un nou amplasament. În grabã, a început
demersurile pentru un nou amplasament ºi proiectarea noii biserici ce urma a se
construi, cu o echipã de specialiºti condusã de Arhit. Tudose Emanuil de la
Institutul de Proiectãri Cluj.
La data de 1 ianuarie 1980, a fost promovat în funcþia de vicar administrativ
al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi apoi a fost onorat ºi cu
demnitatea de membru în Adunarea Naþionalã Bisericeascã, organ reprezentativ
central al Bisericii Ortodoxe Române.
225
În 1972, a fost investit ca „Protopop Onorific”, cu dreptul de a purta brâu

roºu, cf. Actului nr.119/1972, emis de Arhiepiscopia Cluj.
Dupã ce a fost promovat ca vicar, prin bunãvoinþa I.P.S. Arhiepiscop Teofil
Herineanu, i s-a acordat ºi disticþia de „iconom stavrofor, cu dreptul de a purta
cruce”, cf. Actului nr.5839 din 22 decembrie 1982.
A îndeplinit funcþia de vicar din data de 1 ianuarie 1980, pânã la 31 decembrie
1983, exact patru ani.
În aceastã perioadã a desfãºurat mai mult o activitate administrativ-culturalã
ºi de funcþionare bisericeascã în Centrul Eparhial ºi în teritoriu.
A participat activ la toate conferinþele periodice preoþeºti cu temã sau
administrative, þinute în cele nouã protopopiate din subordine: Cluj, Dej, Turda,
Huedin, Bistriþa, Nãsãud, Tg. Lãpuº, Baia Mare ºi Sighetu Marmaþiei.
Sub îndrumarea celor doi Înalþi Ierarhi – I.P.S. Arhiepiscop Teofil Herineanu
ºi P.S. Episcop Iustinian – a întocmit planul editorial anual al Arhiepiscopiei ºi
s-a preocupat de tipãrirea publicaþiilor propuse ºi aprobate.
S-a îngrijit de tipãrirea Îndrumãtorului Bisericesc în care a publicat unele
predici tematice. Predici tematice a publicat ºi în revista Mitropolia Ardealului
A participat ca ºi coordonator la redactarea ºi tipãrirea lucrãrii: Monumente
istorice ºi de artã religioasã din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului,
lucrare datoratã unui colectiv de istorici în frunte cu Acad.Prof.Dr. ªtefan Pascu,
al cãrei manuscris zãcea de un lung timp la Editura „Dacia” din Cluj ºi personal
l-a dus la Editura „Criºana” din Oradea, unde a ºi fost tipãrit în anul 1982.
În calitate de redactor de carte, a sprijinit tipãrirea lucrãrii: Cazania lui
Varlaam în Transilvania, apãrutã la Editura „Criºana” din Oradea, în anul 1983,
având ca autor pe domnul Florian Dudaº.
Cu data de 1 ianuarie 1984, a fost eliberat din funcþia de vicar administrativ
ºi numit preot slujitor la Parohia Ortodoxã Românã „Învierea Domnului” din
Cluj-Napoca, unde funcþioneazã ºi în prezent.
226
Preot Liviu ªtefan
S-a nãscut la data de 23 august 1941, din pãrinþii

Nicolae ºi Maria, în localitatea Mihãileni, comuna
Buceº, judeþul Hunedoara, de religie ortodoxã552.
Dupã terminarea ºcolii primare în satul natal,
a urmat ºcoala elementarã (clasele V-VII) în
comunele vecine Blãjeni ºi Buceº, Jud. Hunedoara.
În anul 1956 a fost admis la Seminarul Teologic
Ortodox din Caransebeº, în calitate de fiu
duhovnicesc al Eparhiei Aradului, pe care l-a
absolvit în anul 1961, iar în toamna aceluiaºi an
(1961) a fost admis la Institutul Teologic Ortodox
din Sibiu. În anul 1965 l-a absolvit, fiind ºef de promoþie. În sesiunea aceluiaºi an
a susþinut examenul de licenþã în Teologie, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Spiridon
Cândea.
În ziua de 29 august 1965 s-a cãsãtorit cu educatoarea Brãdean Ileana Ariana,
din pãrinþii ªtefan ºi Eudochia din Baia Mare. Din cãsãtorie au rezultat 2 bãieþi:
CRISTIAN ºi FLORIN.
În ziua praznicului Înãlþarea Sf. Cruci, 14 septembrie 1965, a primit harul
preoþiei în Catedrala Eparhialã din Arad, prin punerea mâinilor episcopului de
atunci, TEOCTIST ARÃPAªU, actualmente Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române.
Ca o recunoaºtere ºi apreciere a rezultatelor de excepþie la studii ºi purtare,
imediat dupã susþinerea examenului de licenþã în Teologie la Sibiu, Prea Sfinþitul
Teoctist al Aradului l-a chemat la Arad, oferindu-i postul de secretar eparhial,
pe care însã l-a refuzat, solicitând o parohie vacanta din cadrul eparhiei.
Astfel, cu data de 1 octombrie 1965, a fost numit preot paroh la Parohia
Batiz, prot. Hunedoara cu filiala Cãlanu Mic, unde am funcþionat pânã în data
de 1 martie 1968. În perioada cât a activat la parohia din Batiz, prin eforturi
deosebite, a reuºit sã redobândeascã casa parohialã, care pânã atunci era ocupatã
de CAP. În scurt timp a renovat-o capital interior ºi exterior; cu concursul
552
Pr. Liviu ªtefan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
227
credincioºilor, a executat alte lucrãri care se impuneau, inclusiv la biserica

monument istoric din Cãlanu Mic.
Cu data de 1 martie 1968 a fost transferat la cerere la Parohia Ortodoxã
Românã Remetea Chioarului, prot. Baia Mare, unde a funcþionat pânã la data
de 1 septembrie 1974. În perioada cât a activat la aceastã parohie, cu sprijinul
credincioºilor a avut urmãtoarele realizãri: s-a electrificat biserica parohialã,
monumentul istoric de lemn; s-a redobândit casa parohialã care era ocupatã de
Cooperativa de Consum din ªoncuta Mare; la casa parohialã a efectuat lucrãri
capitale interior ºi exterior; s-au efectuat lucrãri de reparaþii ºi revopsire a
acoperiºului bisericii de lemn din filiala Remecioara; ambele biserici au fost
dotate cu veºminte noi, obiecte ºi cãrþi de cult, covoare º.a.
În data de 1 septembrie 1974, a fost numit la cerere la Parohia Ortodoxã
Românã Valea Borcutului (suburbie a oraºului Baia Mare), unde am pãstorit cu
alese rezultate pastoral-gospodãreºti pânã la data de 1 mai 1977. În urma
realizãrilor deosebite pe plan misionar, gospodãresc, social ºi profesional, cu
data de 1 mai 1977, a fost transferat la Parohia Ortodoxã Românã din Baia
Mare (fosta catedralã greco-catolicã) pe postul de preot paroh, unde a activat
pânã la data de 1 aprilie 1985. Pe tãrâm administrativ-gospodãresc în aceastã
perioadã s-au efectuat diferite lucrãri de importanþã majorã.
Cu data de 1 aprilie 1978, a obþinut ºi funcþia de ºef birou administrativ la
oficiul protopopesc Baia Mare, pânã la date de 1 octombrie 1979.
În cei aproape 20 de ani de activitate (1 oct. 1965-1 aprilie 1985) a desfãºurat
o activitate deosebit de intensã, revitalizând viaþa religios-moralã în toate
parohiile unde a funcþionat. Sub aspect doctrinar-misionar, prin predici ºi cateheze
minuþios alcãtuite, folosind argumentele Sfintei Scripturi ºi scrierile Sfinþilor
Pãrinþi, a reuºit sã apropie de bisericã credincioºii încredinþaþi spre pãstorire, în
pofida acþiunilor prozelitiste sectare, precum ºi a interdicþiilor impuse de regimul
totalitar – ateu, antireligios.
Ca o recunoaºtere a activitãþii pastoral-misionare ºi administrativ-
gospodãreºti, I.P.S. Arhiepiscop Teofil l-a distins cu distincþiile onorifice
bisericeºti „iconom”, cu dreptul de a purta brâu roºu ºi „iconom stavrofor”, cu
dreptul de a purta cruce.
La chemarea I.P.S. Arhiepiscop Teofil al Clujului, din interese superioare
bisericeºti, cu data de 1 aprilie 1985 a fost numit în postul vacant de vicar
administrativ al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului ºi Clujului.
228
Potrivit reglementãrilor în vigoare la acea vreme a fost numit cu 1 sfert de

normã la biserica Bob, unde am slujit pânã în anul 1990
Dupã Revoluþie, în anul 1990, din cauza unor convulsii ºi neînþelegeri ivite
între credincioºii Parohiei din Someºeni, a acceptat sã fie transferat de la biserica
Bob la aceastã parohie pentru a aplana situaþia tensionatã creatã.
În perioada cât a deþinut funcþia de vicar administrativ la Arhiepiscopia
Clujului (1 aprilie 1985 – 4 sept. 1992), datã la care din „motive economice” s-a
desfiinþat postul de vicar, a desfãºurat o intensã activitate administrativã,
culturalã ºi pastoral-misionarã. A contribuit activ la reînfiinþarea Institutului
Teologic de grad universitar din Cluj Napoca, în anul 1990, fãcând demersuri
concrete în aceastã direcþie.
A fost între iniþiatorii reeditãrii publicaþiei religioase ºi de culturã Renaºterea,
fondatã de vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului în anul
1923; s-a ocupat de reeditarea Cãrþii de rugãciuni cu conþinut bogat (în 100.000
ex.).
Între anii 1990-1992, în calitate de membru al Adunãrii eparhiale-Cluj ºi
apoi de Secretar al Adunãrii Naþionale Bisericeºti a participat la ºedinþele
ordinare ºi extraordinare ale acestui for suprem deliberativ, totodatã fiind ºi
preºedintele comisiei Adunãrii Naþional Bisericeºti, secþia administrativ-
bisericeascã;
Pe plan local, a fãcut parte din delegaþiile Arhiepiscopiei Clujului în dialog
cu greco-catolicii, organizate la nivel de Centru Eparhial, Primãrie, Prefecturã
sau la reºedinþa Episcopiei greco-catolice. Toate negocierile ºi propunerile venite
din partea ortodoxã (coslujirea, slujirea alternativã etc.) au fost respinse, greco-
catolicii situându-se ferm pe principiul netemeinic lansat: „restitutio in integrum”,
principiu lipsit de realitate ºi suport juridic.
În condiþiile nou create dupã revoluþia din 1989 o preocupare permanentã
pe care a avut-o, cu concursul ierarhilor s-a procedat, nu fãrã dificultate, la
rearondarea oraºelor mari (Cluj, Dej, Gherla, Turda, Huedin, Bistriþa ºi Nãsãud)
înfiinþânduse noi unitãþi parohiale cu posturi aferente de preoþi ºi diaconi, posturi
ocupate prin concurs sau numiri din oficiu.
În acest cadru, personal, din calitatea administrativã care o deþinea, s-a
angajat la organizarea ºi administrarea Parohiei nou înfiinþatã „Sf. Ap. Andrei”
din Cartierul Andrei Mureºanu Cluj-Napoca.
Astfel, în urma demersurilor fãcute pe linie oficialã la dorinþa credincioºilor
din cartierul Andrei Mureºanu, prin decizie chiriahalã am fost numit aici preot
229
paroh cu data de 1 aprilie 1991, unde a înãlþat o frumoasã bisericã, cu hramul

„Sf. Ap. Andrei”; în prezent slujeºte la biserica „Înãlþarea Domnului” din Cluj-
Napoca.
Pe plan cultural amintim: examenul de capacitate preoþeascã, obþinând
media generalã 9,43 (Arad, mai, 1968); cursurile de îndrumare misionarã a
clerului ortodox de la Curtea de Argeº, susþinând examenul de definitivare cu
media generalã 9,51 (Curtea de Argeº, 1971), iar în anul 1976 a urmat cursurile
de promovare, obþinând calificativul 8,63 (Sibiu); în toamna aceluiaºi an 1976
a susþinut examenul de admitere la cursurile de doctorat în Teologie, organizat
la Institutul Teologic Ortodox din Bucureºti, Secþia Sistematicã, specialitatea
ISTORIA RELIGIILOR, fiind admis, cursuri pe le-a absolvit cu bune rezultate
în anul 1980; a susþinut ºi promovat examenul de admisibilitate la titlul de doctor
în teologie, 27 martie 1982 (cf. Certificatului de studii doctorat, nr. 1445/20
oct.1992); subiectul tezei de doctorat: Viaþa ºi apãrarea ei în creºtinism ºi în
marile religii ale lumii actuale.
Între lucrãrile sale reprezentative amintim: Virtutea iubirii în Sf. Maxim
Mãrturisitorul, în Mitropolia Ardealului, 1989, nr. 3, p. 84-90; Poporul biblic
în istoria mântuirii dupã Eusebiu de Cezareea în opera sa, în Glasul Bisericii,
nr.1, 1989; Maica Domnului în scrierile sfinþilor pãrinþi ºi a marilor teologi (în
Îndrumãtorul bisericesc al Arhiepiscopiei Clujului, 1986, pag. 23-26); Articolul
9 al Simbolului credinþei (în Îndrumãtorul bisericesc al Arhiepiscopiei Clujului,
1987, pag. 37-41); Cultul Bisericii Ortodoxe-originea ºi trãsãturile lui
caracteristice (în Îndrumãtorul bisericesc al Arhiepiscopiei Clujului, 1988,
pag.62-66); Porunca a opta bisericeascã (în Îndrumãtorul bisericesc al
Arhiepiscopiei Clujului, 1989/pag. 76-79); Sfintele Taine ale Bisericii (studiu
cuprins în Cartea de rugãciuni ºi învãþãturi de credinþã – format mic – Editura
Arhiepiscopiei Clujului/1990, pag. 67-82); Te-Deum pentru România liberã (în
rev. Renaºterea, nr. 1/1990); Iubirea de Dumnezeu ºi de semeni - cea mai mare
poruncã din Lege (în rev. Renaºterea, nr. 2/1990); Adevãr ºi libertate în Iisus
Hristos (în rev. Renaºterea nr. 3/1990); Valoarea vieþii ºi apãrarea ei în lumina
întrupãrii Fiului lui Dumnezeu (în rev. Renaºterea, nr. 1-2/1991) º.a. De
asemenea are lucrãri în manuscris, între care: Predici la duminici ºi sãrbãtori,
Schiþe de predici ºi cateheze, Conferinþe tematice, Referate; Rubrica
misionar-pastoralã: Din viaþa bisericeascã în Arhiepiscopia Vadului,
Feleacului ºi Clujului între anii 1985-1989 º.a.
230
Preot Iustin Tira
S-a nãscut în satul Plopiº, com. ªiºeºti, Jud.

Maramureº, la 4 aprilie 1951, în familia lui Mihai
ºi Parasca, þãrani români ortodocºi553.
Cursurile ºcolii primare le-a urmat în satul natal
între anii 1959-1963, iar pe cele ale ºcolii generale
în satul vecin ªurdeºti, între anii 1963-1966. În
perioada 1966-1971 a urmat cursurile ªcolii de
cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic Ortodox
din Cluj, dupã care ºi-a continuat studiile
universitare la Institutul Teologic din Sibiu, între
anii 1971-1975, cu susþinerea examenului de
licenþã în teologie la catedra de Drept bisericesc.
În ziua de 18 octombrie 1973 a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei
arhiepiscopale din Cluj-Napoca, de cãtre Arhiepiscopul Teofil Herineanu, calitate
pe care a îndeplinit-o cu dãruire vreme de aproape 15 ani, mai precis pânã la
28 mai 1988 când a fost hirotonit preot pe seama aceleaºi Catedrale, de cãtre
acelaºi Arhiepiscop, de vrednicã pomenire. Între anii 1985-1988 a îndeplinit ºi
funcþia de secretar eparhial.
Începând cu data de 1 iulie 1993, pãstrându-ºi postul de preot al Catedralei,
a fost numit de cãtre Înaltpreasfinþitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania în postul
de consilier economic, responsabilitate în care a funcþionat pânã la 1 aprilie
1998, când a fost numit în postul de vicar administrativ al Arhiepiscopiei
Clujului. În perioada 1978-1988 a fost coordonatorul Îndrumãtorului bisericesc
al eparhiei în calitate de redactor, iar între anii 1991-1993 redactor ºef al revistei
„Renaºterea” a Arhiepiscopiei noastre. De la 1 ianuarie 1999 este preºedintele
Comisiei locale de dialog dintre Arhiepiscopia Ortodoxã ºi Episcopia Românã
Unitã cu Roma. Distincþii bisericeºti: „iconom” (1984) ºi „iconom stavrofor”
(1988). Prin Decretul nr. 39 din 7 februarie 2004 Preºedintele României i-a
conferit Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de ofiþer, categoria G „Culte”,
„pentru activitate susþinutã în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic ºi
civic dovedit ºi pentru contribuþia avutã la întãrirea legãturilor interconfesionale”
553
Pr.Iustin Tira, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
231
Din anul 1973 este cãsãtorit cu Viorica Tira ºi au doi copii: Anca-Maria,
cãsãtoritã Bennett ºi Iustin Mircea.
De-a lungul timpului a colaborat cu reportaje la revista Mitropolia
Ardealului ºi periodicul Telegraful Român, cu diverse articole la Îndrumãtorul
bisericesc al Arhiepiscopiei Clujului, la revista Renaºterea ºi la mai multe volume
colective. Dintre acestea amintim doar câteva:
– Biserica de lemn din Plopiº, monument istoric ºi de arhitecturã
Îndrumãtorul bisericesc al Arhiepiscopiei Clujului pe anul 1981; retipãrit în
volumul „Grai maramureºan ºi Mãrturie Ortodoxã”, Editura Episcopiei
Ortodoxe, Baia Mare, 2001;
– Cincizeci de ani de la sãvârºirea din viaþã a episcopului Nicolae Ivan
(1855-1936), Îndrumãtorul bisericesc al Arhiepiscopiei Clujului pe anul 1986;
– Preotul poet Al. Mateevici (1888-1917), în Îndrumãtorul bisericesc al
Arhiepiscopiei Clujului pe anul 1988;
– Preotul Profesor Ioan Bunea, revista Renaºterea, nr. 8/1990;
– Preotul Teodor Ciceu (1910-1981), revista Renaºterea, nr. 1-2/1991;
– 70 de ani de la alegerea, hirotonirea ºi instalarea episcopului Nicolae
Ivan” revista Renaºterea, nr. 7-8/1991;
– Pãrintele Ioan Buiu la 85 de ani, revista Renaºterea, nr. 9-10/1992;
– Arhiepiscopul Teofil Herineanu (1909-1992), revista Renaºterea, nr. 11/1997;
– Diaconul Leon Bãndilã (1918-1999), revista Renaºterea, nr. 6/1999;
– Preotul Simeon Aciu la 10 ani de la trecerea la cele veºnice, revista
Renaºterea, nr. 9/1999;
– Preotul Onisie Morar, în volumul; „Onisie Morar, o credinþã, un drum, o
viaþã”, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2000;
– Arhiepiscopul Bartolomeu la 80 de ani, moment aniversar pentru cler ºi
credincioºi, în volumul „Logos”, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca 2001;
– Episcopul Iustinian în slujba Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, în
volumul „Grai maramureºan ºi Mãrturie Ortodoxã”, Editura Episcopiei
Ortodoxe, Baia Mare, 2001;
– Înalt Prea Sfinþitul Bartolomeu – 10 ani de arhierie, revista Renaºterea,
nr. 2/2003;
– Preoteasa Maria Herineanu (1940-2004), revista Renaºterea, nr. 3/2004;
– Arhimandritul Serafim Man, în volumul „Duhovnicul Serafim Man de
la mãnãstirea Sf. Ana – Rohia”, Editura Mãnãstirii Rohia, 2005;
– Chiriarhul nostru la ceas aniversar, în revista Renaºterea, nr. 3/2006.
232
Cei 33 de ani de slujire a Catedralei arhiepiscopale ºi a Centrului eparhial

au însemnat tot atâþia ani de devotament, ataºament, dãruire ºi implicare în
viaþa bisericeascã a eparhiei.
II Consilieri administrativi
Preot Dr. Sebastian Stanca
S-a nãscut la 17 octombrie 1878, în Petroºani,

jud. Hunedoara.554
A urmat cursurile secundare la Gimnaziul
evanghelic-luteran din Sebeº (1890-1893), Liceul ortodox
„Andrei ªaguna” din Braºov (1893-1898), Institutul
Teologic Ortodox din Sibiu (1898-1901), Facultatea de
Litere din cadrul Universitãþii din Budapesta (1901-1905),
unde în 1910 ºi-a luat doctoratul cu tema: Cipariu
Timotheus, în limba maghiarã.
În cursul vieþii a îndeplinit urmãtoarele funcþii:
preot în Vulcan, jud. Hunedoara (1907-1911), în
Sebeº, jud. Alba (1911-1919), asesor (referent) ºcolar la Consistorul eparhial
ortodox din Cluj (1919-1921), consilier la noua Eparhie a Vadului, Feleacului ºi
Clujului (1922-1940).
A alcãtuit temeinice lucrãri de Teologie ºi Istorie, precum: Pocãiþii. Studiu
pentru combaterea sectei pocãiþilor, Sibiu, 1913; Pâinea Vieþii. Carte de rugãciuni
pentru toþi creºtinii, Cluj, 1931; Contribuþia preoþimii române din Ardeal la rãzboiul
pentru întregirea neamului (1916-1918), Cluj, 1925; Carmen seculare. Preoþimea
românã din Ardeal în slujba idealului naþional, Cluj, 1927; Biserica ortodoxã din
Sebeº, Cluj, 1928; Episcopia ortodoxã românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului,
1919-1929, Cluj, 1930; Mãnãstirea de la Râpa Râmeþului, Cluj, 1936; Viaþa ºi
activitatea lui Vasile Moga, 1774-1845, Cluj, 1939; Monografia istorico-geograficã
a localitãþii Petroºani, Petroºani, 1996 º.a.; alãturi de alþi studenþi a pus bazele
554
Preot prof. univ. dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul Teologilor Români, Ed. a II-a, Bucureºti,
Editura enciclopedicã, 2002, p. 451-452.
233
revistei Luceafãrul din Budapesta, a lucrat în redacþiile revistelor Poporul Român

ºi Lupta din Budapesta, Telegraful Român din Sibiu ºi Renaºterea din Cluj; pe lângã
articole a mai alcãtuit conferinþe, schiþe, nuvele, amintiri, prelucrãri, traduceri la
publicaþiile: Revista Teologicã ºi Telegraful Român ºi Luceafãrul din Sibiu, Libertatea
din Orãºtie, Renaºterea, Tribuna ºi Cosânzeana din Cluj, Þara Noastrã din Sibiu-
Cluj, Anuarul Institutului de Istorie din Cluj ºi altele.
Pentru meritele sale pe plan bisericesc ºi cultural i s-a acordat distincþia de
iconom stavrofor; a fost ales membru în Adunarea Eparhialã din Cluj ºi în
Congresul Naþional Bisericesc; de asemenea, în Secþia istoricã a Artei.
A trecut la cele veºnice în 9 noiembrie 1947 în Sibiu.
Preot Pavel ªendrea
S-a nãscut la 7 mai 1909, în comuna Vãtava, jud. Mureº.555

Din 1914 urmeazã cursurile primare ale ªcolii germane din Reghin,
gimnaziul la Tg. Mureº ºi Liceul „Alexandru Odobescu” din Bistriþa, cu
bacalaureat la Cluj, în 1928; Academia Teologicã Ortodoxã din Cluj (1928-
1932); a urmat în paralel studii de canto la Conservatorul de muzicã din Cluj.
A îndeplinit urmãtoarele funcþii: preot paroh în Vãtava, jud. Mureº (1933-
1939); preot la Catedrala Ortodoxã din Cluj ºi director la ªcoala de cântãreþi
bisericeºti de la Nuºeni, jud. Bistriþa-Nãsãud (1939-1945), având ºi încredinþarea
de administrator al acestei moºii; duhovnic al Academiei Teologice Ortodoxe
din Cluj (1945-1947); concomitent consilier referent la Eparhia Clujului (1946-
1949); ºef de serviciu la Centrul Eparhial Cluj (1949-1952); în 1952 – a fost
arestat ºi închis la Vãcãreºti, iar la scurtã vreme eliberat; preot paroh la parohia
IV Cluj (Schimbarea la Faþã) între 1952-1968).
A publicat articole, note, recenzii în diferite periodice bisericeºti ºi anume: Viaþa
Ilustratã, Renaºterea, Ortodoxia, Renaºterea pentru popor, Buletinul Eparhiei Clujului.
Pentru activitate pastoralã aleasã i s-a acordat dreptul de a purta brâu roºu
ºi cruce (iconom stavrofor).
A trecut la cele veºnice la 21 octombrie 1968.
555
Vezi: Informaþii de la fiul dânsului, Ing. Dorin ªendrea; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, La
rãscruce de vremi…, p. 440, nota 1; Alexandru Moraru, Învãþãmântul Teologic Universitar…, p. 238-
239.
234
Preot Dr. Ioan Moldovan
S-a nãscut la 29 iulie 1899 în comuna Nepos, judeþul Bistriþa-Nãsãud.556

A urmat patru clase primare în comuna natalã, opt clase de liceu cu
bacalaureat (maturitate) la Liceul „George Coºbuc” din Nãsãud, Academia
Teologicã Unitã (greco-catolicã) din Gherla (1922), Facultatea de Filozofie ºi
Litere a Universitãþii din Cluj, licenþiat ºi doctor în Litere ºi Filosofie al
Universitãþii amintite.
A îndeplinit urmãtoarele funcþii: pedagog la Liceul „G. Bariþiu” din Oradea
(1 sept. 1927-31 august 1929); profesor la Liceul de Comerþ Oradea (1 sept.
1929-aug. 1930); preot paroh în parohia Nãdãºel (Eparhia Românã Unitã din
Cluj, de la 1 iulie 1932 - 30 septembrie 1938); ºef de secþie Episcopia Românã
Unitã din Cluj (1 oct. 1938 – 31 martie 1945); ºef de serviciu la aceeaºi episcopie
(1 oct. 1948 – 30 nov. 1948); profesor universitar de Pastoralã, Liturgicã ºi
Omileticã la Institutul Teologic Ortodox din Cluj (1 dec. – 31 dec. 1948); secretar
ºef la acelaºi institut (1 dec. 1949 – 31 martie 1949); consilier la Episcopia
Ortodoxã din Cluj (1 apr. 1949 – 31 dec. 1957); preot la Biserica „Schimbarea
la Faþã” din Cluj (1 ian. 1958 – 31 mai 1958); preot la parohia din cartierul
Grigorescu Cluj (1 iunie 1958 – 30 sept. 1958); preot la parohia Cluj III (1 oct.
1958).
Pentru activitate deosebitã în ogorul Bisericii i s-a acordat rangul de stavrofor
„Crucea comemorativã” (1948-1953).
A trecut la cele veºnice în august 1986.

(vezi la vicari administrativi, p. 207-209 )
556
Vezi: Fiºa personalã (Eparhia Clujului); Alexandru Moraru, Învãþãmântul Teologic
Universitar…, p. 203.
235
Preot Prof. Ioan Pop
S-a nãscut în 27 iulie 1912 în satul Enciu, comuna Corvineºti, jud. Bistriþa-
Nãsãud, din pãrinþii Nicolae ºi Ana.557
A urmat primele patru clase la ªcoala elementarã din Bistriþa (1920-1922).
ªcoala secundarã: cl. I, Liceul „George Coºbuc” Nãsãud (1922-1923); cl.
II-III, Liceul „Alexandru Odobescu” Bistriþa (1923-1925); cl. IV-VII, Liceul
„Petru Maior” Gherla (1925-1929); Bacalaureat în 1929, cf. Diploma
Bacalaureat nr. 26621/1929.
Studii universitare: Academia Teologicã Greco-Catolicã – Cluj (1930-1934),
cu absolutoriul teologic nr. 316/1934; licenþiat în Teologie, în 1937, la Academia
Teologicã Greco-Catolicã Blaj, (cf. Diploma nr. 433/1937); Seminarul Pedagogic
Universitar din Cluj, în 1938 (cf. Certificatul nr. 1185/1938).
A îndeplinit mai multe funcþii: econom (subadministrator) la Academia
Teologicã Greco-Catolicã din Cluj (1932-1940), profesor la ªcolile secundare
din Turda (1940-1943); cãsãtorit în septembrie 1941; în octombrie 1941 a fost
hirotonit întru preot; preot paroh în localitatea Mãrgãu II, jud. Cluj (1943-1945);
preot paroh la parohia Cluj VII (1945-1948); revenit la Biserica Ortodoxã
Românã; asistent universitar la Institutul Teologic Universitar Teologic Român
din Cluj (1948-.1952); din 1949 a suplinit ºi unele discipline de la secþia practicã
(Liturgicã, Pastoralã, Omileticã); la secþia sistematicã: Istoria Religiilor ºi
Teologie Fundamentalã; protopop la Bistriþa (1952-1958); consilier administrativ
la Eparhia Clujului (februarie 1958-decembrie 1958); preot paroh la parohia
Turda Nouã (1958-1973). Distincþii: iconom stavrofor 1953 ºi Crucea Patriarhalã
comemorativã (1948-1958).
A publicat diferite studii ºi articole în „Studii Teologice” – Bucureºti ºi
„Renaºterea” Cluj.
A trecut la cele veºnice în 9 februarie 1973.
557
Vezi Fiºa Personalã (Eparhia Clujului); Alexandru Moraru, Învãþãmântul Teologic
Universitar…, p. 248-249.
236
Preot Prof. Onisie Morar

(vezi la vicari administrativi, p. 218-222)
Preot Mircea Giurgiu
S-a nãscut la 30 septembrie 1935, în comuna Fãrãu, raionul Aiud, regiunea

Cluj, din familia preoþeascã Gheorghe ºi Otilia Giurgiu (tatãl, preot ºi mama,
învãþãtoare).558
A urmat ºcoala primarã în comuna Cãlãraºi, Turda între anii 1942-1946, iar
urmãtoarele 7 clase la Liceul de Bãieþi din Turda, în perioada 1946-1954, cu
Diplomã de maturitate (în 1954); la îndemnul pãrinþilor s-a înscris (în urma
examenului de admitere) la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu,
unde a studiat între anii 1954-1958, cu licenþã în Teologie (1958).
Dupã cãsãtorie, a fost hirotonit diacon (în 28 noiembrie 1958 ºi preot în 30
noiembrie 1958), pe seama Parohiei Sãrata, jud. Cluj; dupã aproape cinci ani de
pãstorire aici (1 ianuarie 1959-10 ianuarie 1964) a fost transferat la Parohia
Chinteni, Protopopiatul Cluj; dovedindu-se un bun administrator, la 1 mai 1969
a fost numit în postul de protopop al Protopopiatului Cluj; dupã doi ani de
slujire i s-a încredinþat misiunea de consilier administrativ bisericesc la Centrul
Eparhial din Cluj; a funcþionat în acest post în perioada aprilie 1971-februarie
1972; a urmat, apoi, o etapã mai grea din viaþa sa, fiind nevoit sã slujeascã pe
rând la Parohiile Cluj – Mãnãºtur I (1972-1977) ºi „Sf. Dumitru” din cartierul
Gheorgheni, Cluj-Napoca (1977-1987); deºi pensionat de boalã, la cerere, preia
Parohia Cãlãraºi, Turda, unde a pãstorit pe credincioºii de aici, pânã la moartea
sa (27 noiembrie 1987).
558
Informaþii primite de la Pãr. Vicar Iustin Tira, din Cluj-Napoca, 2006.
237
Preot Iosif Chertes
S-a nãscut la 24 iunie 1941 în localitatea Nãsal,

com. Þaga, jud. Cluj559.
A urmat ºcoala primarã în satul natal, iar ºcoala
generalã în localitãþile Buza ºi Þaga, în perioada
1947-1954.
Dupã absolvirea ºcolii, în urma examenului
depus a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox
Român din Cluj, cu frecvenþã la zi în perioada 1954-
1959.
Dupã absolvirea Seminarului Teologic a susþinut examenul de admitere la
Facultatea de Teologie de grad Universitar din Sibiu, a reuºit ºi a frecventat
cursurile facultãþii la zi în perioada 1959-1963. A absolvit facultatea cu
calificativul „foarte bine” ºi a susþinut teza de licenþã cu tema: „Predici la
Duminicile din periodul Triodului”, sub îndrumarea Pr.Prof.Dr. Dumitru Belu,
îndrumãtorul Catedrei de Omileticã.
Dupã absolvirea facultãþii s-a cãsãtorit cu d-ºoara Silvia ªerbu din ªoroºtin,
jud. Sibiu, absolventã a ªcolii Tehnice Sanitare din Sibiu.
Dupã cãsãtorie a fost hirotonit ºi numit, prin concurs, preot-paroh la parohia
Buza, protopopiatul Dej, jud. Cluj.
La aceastã parohie a funcþionat în perioada 1 noiembrie 1963- 1 mai 1969.
Valorificând darurile pe care i le-a hãrãzit Bunul Dumnezeu ºi fructificând cu
iscusinþã bunãtatea sufleteascã a credincioºilor din aceastã comunitate
creºtineascã, în scurta perioadã petrecutã acolo a construit o frumoasã bisericã
– puþine pe acea vreme construite în þarã – care a apãrut pe coperta I a Revistei
centrale, Biserica Ortodoxã Românã.
Dupã sfinþirea Bisericii din Buza – 16 iunie 1968 – preþuit fiind în mod
deosebit de vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Teofil Herineanu, a fost
promovat prin transfer la parohia Luna de Sus - cu filia Stolna din vecinãtatea
Clujului, unde a funcþionat în perioada 1 mai 1969- 1august 1972, concomitent
funcþionând ºi în calitate de secretar la Oficiul Protopopesc Ortodox Român
Cluj.
559
Pr. Iosif Chertes, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
238
Urmãrindu-i cu dragoste pãrinteascã activitatea, la data de 1 august 1972,

Arhiepiscopul Teofil Herineanu îl numeºte din „interes superior bisericesc” în
funcþia de Consilier administrativ al Arhiepiscopiei Clujului, cu responsabilitãþi
distincte bisericeºti mai ales pentru Jud. Maramureº.
În aceastã demnitate, timp de peste 10 ani, a participat cu vocaþie preoþeascã
la sfinþiri de preoþi, sfinþiri de biserici, vizite canonice ºi la toate activitãþile
majore ale vieþii bisericeºti din Arhiepiscopia Clujului. A prezidat ani de zile
Hramurile mãnãstireºti de la Nicula, Rohia ºi mai ales la mãnãstirea Moisei din
Jud. Maramureº.
În perioada 1decembrie 1982 – 1mai 2002 a funcþionat ca preot paroh la
biserica „Schimbarea la Faþã” din Municipiul Cluj-Napoca, pe care a renovat-o
în interior ºi exterior ºi care apoi a fost preluatã prin forþã de greco-catolici.
Pentru merite deosebite în activitatea preoþeascã i s-au acordat distincþiile:
iconom; iconom stavrofor. Medalii: A XXV-a aniversare a Intronizãrii Prea
Fericitului Patriarh Justinian – 6 iunie 1948-1973. Semicentenarul Patriarhiei
Române 1925-1975.
Preot Octavian Picu
S-a nãscut la 19 octombrie 1943, la Timiºoara,

în familia preotului Pavel Picu, din Dobricu
Lãpuºului (delegat oficial la 1 Decembrie 1918,
la Alba Iulia) ºi al învãþãtoarei Reghina Picu560;
pãrinþii PC Sale au stat în refugiu la Timiºoara în
perioada 5 septembrie 1940 - 1 aprilie 1945.
Dupã eliberarea Transilvaniei (în 1945),
familia preotului Pavel Picu s-a reîntors în Dobricu
Lãpuºului, unde tânãrul Octavian a urmat ºcoala
primarã, clasele I-IV (1950-1954) ºi cea secundarã la Tg. Lãpuº, clasele V-VII
(1954-1957).
Luând exemplul vrednicului sãu tatã, pãrintele Pavel, în urma unui examen
de admitere, s-a înscris la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, frecventând
560
Informaþii primite de la familia Pr. Octavian Picu.
239
cursurile în perioada (1958-1963), cu bune rezulatate la învãþãturã; pregãtirea

universitarã ºi-a continuat-o la Institutul Teologic din Sibiu (1963-1967), cursuri
de zi, unde a obþinut ºi titlul de licenþiat în Teologie, în sesiunea iunie 1967.
Dupã înceheierea studiilor universitare a îndeplinit mai multe misiuni:
contabil U.R.C.C. Tg. Lãpuº (17 iulie 1967 -1 ianuarie 1963), hirotonit diacon
ºi preot, în februarie 1968 a fost numit preot paroh în Tritenii de Jos, unde a
pãstorit mai bine de trei ani de zile (15 februarie 1968 -30 iunie 1971); dupã o
bogatã activitate pastoral-misionarã ºi socialã a fost transferat în parohia
Copãceni-Turda, continuând cu spor misiunea preoþeascã (1 iulie 1971 - 31
martie 1975); în paralel a îndeplinit ºi funcþiile de contabil (1 septembrie 1970-
30 septembrie 1971) ºi de secretar la Protopopiatul Ortodox Român din Turda
(1 octombrie 1971 - 1 noiembrie 1973); dintre înfãptuirile de seamã din cele
douã parohii pomenim: a) la Tritenii de Jos: înãlþarea unei case parohiale (cu
introducerea apei, gazului ºi curentului electric), cântarea omofonã în bisericã,
înzestrarea bisericii cu obiecte de cult, sprijinirea contruirii unor obiective de
interes local, ºcoalã, magazin universal; b) la Copãceni: contruirea unei case
parohiale, repararea bisericii, cântarea omofonã, cor bãrbãtesc pentru slujbele
înmormântãrii, concerte de colinde, cântãri religioase la diferite sãrbãtori ale
anului bisericesc.
Aceleaºi realizãri pe tãrâm preoþesc le-a avut ºi în Parohia Dâmbu Rotund,
Cluj, în perioada 1 aprilie 1975 - 30 noiembrie 1979: reparaþii bisericã ºi casa
parohialã, cor mixt ºi pe patru voci; alt cor pe patru voci ºi la parohia Iris din
Cluj-Napoca.
Înfãptuirile de seamã în toate parohiile pomenite i-au oferit ºansa de
promovare ca preot slujitor la Catedrala Eparhialã din Cluj-Napoca, începând
cu data de 1 decembrie 1979, unde slujeºte pânã în prezent; ecleziarh al Catedralei
(15 septembrie 1988 - 8 februarie 2004 ºi 1 octombrie 2004 - 2005).
Ajuns la Cluj, i s-au încredinþat ºi alte misiuni: profesor suplinitor la
Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, la disciplinele Cateheticã ºi
Omileticã (1976-1978) ºi de Noul Testament (1979-1983).
Achitându-se cu multã conºtiinciozitate ºi în latura învãþãtoreascã a fost
promovat consilier administrativ la Centrul Eparhial Ortodox din Cluj-Napoca,
îndeplinind aceastã funcþie cu multe realizãri vreme de opt ani (1 noiembrie
1982 -1 noiembrie 1990). Dupã revoluþia din 1989, pãrintele Octavian a predat
240
ore de Religie la Liceul „Gheorghe ªincai” ºi Colegiul „Victor Babeº”, amândouã

din Cluj-Napoca (1990-1993), iar apoi a funcþionat ca inspector de Religie pentru
judeþul Cluj (1993-1997).
Pentru aleasa activitate pastoral-misionarã, socialã ºi culturalã i s-au acordat
distincþiile: iconom (dreptul de a purta brâul roºu), în 5 ianuarie 1976 ºi iconom
stavrofor (brâu roºu ºi cruce) în 22 decembrie 1982.
Este cãsãtorit cu d-na Maria Picu (nãscutã Peter) din 10 februarie 1968 ºi
au împreunã patru copii: Adina, Marius, Ioana ºi Ioan ºi opt nepoþi.
Preot Ioan Morar
S-a nãscut în 19 aprilie 1942, în Satulung,

judeþul Cluj, ultimul din cei cinci copii ai vrednicilor
gospodari Ioan ºi Ana561. Studii: clasele primare în
satul natal, clasele V-VII în satul Giula. Dupã o
ezitare de 2 ani, cauzatã de frãmântãrile sociale
ale vremii, în urma consultãrilor cu un cadru sanitar
nou venit în sat ºi cu un ofiþer, inginer topograf
aflat în misiune, cazat la casa pãrinteascã, este
îndemnat spre Teologie. Un mare curaj pentru o perioadã în care perspectiva
unei asemenea ºcoli era tot mai sumbrã. S-ar fi dorit aviator, dar pãrinþii au
preferat un zbor de cu totul altã naturã. În 1959 intrã la Seminarul Teologic
Ortodox din Cluj, absolvind odatã cu timida respiraþie politicã din 1964. În
toamna aceluiaºi an se înscrie la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, la
absolvirea cãruia din nou se înnegreºte zarea (invadarea Cehoslovaciei de cãtre
ruºi, 1968). Dar generaþiile ieºite de pe bãncile celebrei ºcoli transilvane erau
pregãtite sã înfrunte orice furtuni. Se cãsãtoreºte cu tânãra absolventã a unui
liceu teoretic din Cluj, Maria Colceriu, pentru ca în luna octombrie 1968 sã fie
561
Pr. Ioan Morar, Autobiografie, Gherla, 2006.
241
hirotonit, acceptând fãrã nici o rezervã parohia care i-a fost oferitã, Jichiºu de
Jos (judeþul Cluj), unde de la 1 noiembrie îºi începe misiunea, sfidând orice
piedici sau neajunsuri. Pânã în 1972 duce la bun sfârºit lucrãrile de reparaþie
capitalã ºi de pictare a bisericii parohiale, precum ºi cele de zidire a unei
biserici noi în Filia Tãrpiu. Dupã ce amândouã au fost sfinþite de cãtre arhiereu,
este transferat la Parohia Rodna, judeþul Bistriþa-Nãsãud, unde îl atrage casa
de creaþie din apropiere, pentru realizarea unor planuri puþin mai vechi. Dar
cum se pare cã intrase deja în obiectivul cui nu trebuia, este silit sã revinã în
vechea parohie. Incidentul îl îndârjeºte ºi mai mult, aici creînd atmosfera
celor mai frumoºi ºi mai rodnici ani. Planurile juvenile încep sã prindã contur.
Desfãºoarã o activitate cateheticã sistematicã cu copiii, înfiripã un fel de
cenaclu, dã viaþã primelor încercãri literare, atrage mulþi prieteni ºi iniþiazã
împreunã cu alþi colegi inimoºi întâlniri pe teme culturale ºi misionare, cu
momente de agrement, ieºind astfel din izolarea la care era condamnatã
preoþimea în acea vreme. Fãrã îndoialã cã toate acestea nu puteau lãsa
indiferenþi pe reprezentanþii regimului ateu-comunist, fapt care a fãcut ca visul
cel mai frumos sã fie mereu amânat. Adicã scoaterea unei reviste. Socotind
cã ar putea ajunge mai uºor la aceastã realizare, în 1976 se transferã la Parohia
Gherla III. Tentativa va reuºi într-adevãr la scurtã vreme dar preþul va fi destul
de mare: pierderea liniºtii ºi a mediului atât de favorabil firii ºi preocupãrilor
sale. În sfârºit apare acest „prunc” al marilor dorinþe, dar va muri foarte curând,
rãmânând doar un nume purtat ulterior de cãtre un cor de tineret ºi o duioasã
amintire. Despre aceasta, în Revista Renaºterea nr. 2 din 1994: Duhul
Transilvaniei, ce a fost sau ce-ar fi vrut sã fie. Plecarea din þarã a unuia dintre
fondatorii Duhului Transilvaniei declanºeazã o mai agresivã urmãrire a celor
„vinovaþi”, numai cã între timp izbucneºte Revoluþia din 1989.
Marile evenimente din 89 îl angajeazã în vârtejul lor, trãind nopþile de groazã
împreunã cu echipa care ºi-a asumat rãspunderea de-a asigura liniºtea cetãþenilor
oraºului. A fost cooptat în primul organism democratic, pe care îl pãrãseºte însã
imediat dupã limpezirea lucrurilor. Este delegat din partea Protopopiatului Dej
la Conferinþa Naþionalã a Preoþilor la Bucureºti ºi Arad, ajungând în Comitetul
de organizare al acesteia. În 1990 este trimis la Cursurile de pregãtire pedagogicã
pentru iniþierea preoþilor în vederea predãrii Religiei în ºcoalã.
La 1 decembrie 1990, urmare a primelor alegeri democratice pentru organele
superioare de conducere, este ales ºi numit consilier administrativ eparhial la
242
Cluj. Situaþia materialã precarã îl împiedicã a-ºi rostui familia în Cluj, iar naveta
fiind destul de grea, la 1 februarie 1992 cere ºi i se aprobã eliberarea din funcþie.
Din 1992, prin voinþa preoþilor, este ales membru în Adunarea Eparhialã.
Tot din acest an este profesor de Religie la Liceul Teoretic Ana Ipãtescu din
Gherla. În 1995 ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu, la propunerea Consiliului Eparhial,
îl numeºte în Colegiul apãrãtorilor de pe lângã Consistoriul Eparhial. Este distins
cu rangul de iconom în 1984, iar cu cel de stavrofor în 1992. Îndatã dupã
Revoluþie, împreunã cu mai mulþi ºefi de instituþii din Gherla întreprinde o
cãlãtorie în Elveþia, iar în 1994 participã la instalarea Mitropolitului pentru Europa
Centralã ºi de Nord, la München. În legãturã cu aceastã participare, publicã:
Diaspora româneascã realizeazã o punte spre casa pãrinteascã, în Renaºterea
ºi în Deisis nr. 1 din 1995, editatã de Mitropolia Ortodoxã Românã pentru
Germania, Europa Centralã ºi de Nord.
În prezent se luptã pentru ridicarea unei biserici în municipiul Gherla,
închinatã Sfintei Treimi, unicat în arhitectura bisericeascã româneascã.
Din 1997 este numit protopop la reînfiinþatul protopopiat de Gherla, moment
în care reînvie Despãrþãmântul gherlean al Asociaþiunii Transilvane pentru
Literatura ºi Cultura Poporului Român, punându-l sub patronajul poetului Ioan
Alexandru. În calitate de preºedinte al acestui despãrþãmânt participã la toate
Adunãrile Generale ºi la lucrãrile Consiliului suprem al Astrei de la Sibiu ºi
organizeazã la nivelul despãrþãmântului conferinþe ºi simpozioane pe diferite
teme.
Din 1999 participã anual la Zilele Miron Cristea de la Topliþa Românã,
intervenþiile avute fiind publicate în presa localã: Valenþe poetice la Elie Miron
Cristea, în Renaºterea, nr. 9 din 1999, Miniaturi de suflet pentru Eminescu, în
ªcoala noastrã, revistã a Asociaþiei Cadrelor Didactice din judeþul Harghita,
nr.3 din 2000, Eminescu, patriarhul poeziei româneºti sau un fel de ale tale
dintru ale tale, în Alethea, supliment al Adevãrului Harghitei.
Lucrãri publicate: Fiul rãtãcit aflã cãrarea, în Mitropolia Ardealului
nr. 11-12 din 1971, cu o variantã în Îndrumãtorul bisericesc Cluj, în anul 1980,
Pilda fiului rãtãcit, în ciclul Iisus Hristos de vorbã cu…apare în Îndrumãtorul
bisericesc de Cluj pe 1979, Iisus Hristos de vorbã cu ostaºii (militarii), în 1989,
Iisus de vorbã cu necãjiþii, în 1981, Iisus Hristos de vorbã cu cãrturarii;
fragmente dintr-un Acatist închinat þãranului român, în Îndrumãtorul bisericesc
243
Cluj din 1978, Lumina cãrþii (un comentariu la porunca bisericeascã Sã nu

citeºti cãrþi eretice), în Îndrumãtorul bisericesc Cluj din 1988.
Un loc de seamã îl ocupã în scrierile sale seria de medalioane dedicate unor
oameni însemnaþi care i-au influenþat destinul, în ciclul: Stele pe firmamentul
meu spiritual: Pãrintele Dumitru Belu – profesorul iubirii, în Îndrumãtorul
bisericesc Cluj pe 1981, remarcat ºi de Prof. Mircea Pãcurariu, în Dicþionarul
teologilor români, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zãgrean este chemat la Domnul, în
Renaºterea, nr. 9-10 din 1991, ªoapta izvoarelor (despre poetul Emil Giurgiuca),
în Renaºterea, nr. 3-4 din 1992, Pãrintele Iustinian-Stareþul de la Rohia, în
Graiul Maramureºului, nr. 10-11 din 1993. O serie de articole, precum: Florile,
în Îndrumãtorul bisericesc Cluj din 1982, Pelerinaj la Nicula – un fluviu ce
curge în sus, în Renaºterea, nr. 7-8 din 1991, Natura ºi Arta, mijloace de înãlþare
spiritualã, I-II, în Renaºterea, nr. 12 din 1990 ºi nr. 1-2 din 1991, dovedesc
inclinaþia autorului spre eseu.
Tensiunile de dupã 1989 îl determinã pe condeierul Ioan Morar sã-ºi înmoaie
puþin pana în oþet. Aºa apar articolele cu tentã polemicã sau apologeticã: Uniþi,
dar cu noi înºine, în Adevãrul de Cluj, Cazul Iclod, în Renaºterea, 1991
(comunicat ºi la Radio Cluj), Aici am fost, în Renaºterea nr. 7 din 1990, trimis
ºi la revista 22 dar nepublicat, precum ºi Un american tãlmãceºte Biblia, refuzat
de revista România Mare. Urmeazã seria de articole ce cautã sã toceascã sãgeþile
greco-catolice atât de otrãvite: De la in integrum la absurdum, în Renaºterea nr.
3 -10 din 1992, preluate de cãtre Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului ºi
publicate în broºurã la Editura Luminã din Luminã, despre care face o recenzie
Aurel Podaru în Renaºterea nr. 6-7 din 1994. În Renaºterea, nr. 4 din 1996
publicã o Scrisoare deschisã cãtre un frate preot cãzut în plasa destrãmatã a
unei politici desuete care la cumpãna dintre veacurile XVII-XVIII punea la cale
umilirea unui neam ce nu voia sã-ºi schimbe firea.
O serie de articole, medalioane, eseuri, încercãri literare, cãrora fie cã încã
nu le-a venit rândul fie cã au fost sau mai pot fi încã incomode, stau cuminþi în
sertar. Nu acelaºi lucru se întâmplã ºi cu atâtea conferinþe sau meditaþii care
chiar dacã nu au fost publicate ºi-au împlinit menirea ajungând la urechile
ascultãtorilor. Aºa de pildã conferinþe ca: Preotul, îndrumãtor al vieþii morale a
credincioºilor, Dej 1969, Problema unificãrii cultului, Dej 1973, Predica în
zilele noastre, Dej, 1974, Despre preoþie (în cadrul Cursurilor preoþeºti de la
244
Cluj), în 1975, 1976, 1977, 1978, 1979, Îndatorirea preotului de a cultiva în

inimile credincioºilor dragostea de patrie ºi de Biserica strãmoºeascã, Dej,
1979, Disciplina clerului B.O.R. în lumina sfintelor canoane, Dej, 1981, Viaþa
de familie ºi conduita slujitorilor bisericeºti…, Dej, 1982, Momente din lupta
poporului român pentru afirmarea fiinþei naþionale de-a lungul veacurilor, la
200 ani de la Rãscoala lui Horea, Dej, 1984, Dragostea de vatra strãbunã,
trãsãturã de seamã a adevãratului patriotism, Dej, 1986, Rãspunderea ºi rolul
misionar al organelor parohiale…, Dej, 1987, Rolul cântãrii în comun în
promovarea unitãþii religioase a parohiei, Dej, 1988, Personalitãþi ale istoriei,
culturii ºi spiritualitãþii româneºti aniversate în 1989 (Eminescu ºi Creangã, pe
lângã Brâncoveanu, ªaguna ºi Miron Cristea, lucrate de alþii), Dej, 1989 etc.,
care ar putea fi oricând publicate fãrã nici o intervenþie asupra lor, deºi cele mai
multe au fost susþinute în regimul asprei cenzuri dovedesc cã exista totuºi
modalitatea de a spune ceva, dacã, bineînþeles, aveai ceva de spus ºi aveai curajul
sã o faci.
În anul 2004, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop
Bartolomeu, apare la Editura Ecclesia cartea Misiune ºi confesiune care
însumeazã o parte din materialele amintite.
Între timp mai publicã Profesorul Doctor Vasile Avram a ajuns la plinirea
vremii, în Renaºterea din 2000, Închinare, Mãria Ta, în Adevãrul de Mureº ºi în
Chemarea credinþei, Icoanã brâncoveanã, în Chemarea credinþei, 2006 ºi în
ªcoala noastrã (jud. Harghita), De vorbã cu poetul Ioan Alexandru, în Chemarea
Credinþei, 2001.
Mai gãsim în sertarul preotului Ioan Morar în manuscris o Carte de
înþelepciune mântuitoare, în douã volume, conþinând rodul însemnãrilor din
lecturile parcurse de-a lungul anilor, aranjate în peste 60 de capitole ºi însumând
aproximativ 7000 de cugetãri, din care o parte au fost publicate în Renaºterea,
numerele 7-8, 9-10 din 1991 ºi 3-4,7-8, 9-10 din 1992, respectiv capitolul
Absolutul-Dumnezeu, Biblia, Biserica. Precum ºi un jurnal de peste 1300 pagini,
pe aproximativ 25 de ani ºi care continuã.
Dar ceea ce face mai ademenitor sertarul autorului este o lucrare de 200 de
pagini, ilustratã, care sub aprobarea prealabilã a unei personalitãþi în materie,
Profesor Doctor Nicolae Mladin ºi sub coordonarea ºi aprecierea altei
personalitãþi Profesor Doctor Ioan Zãgrean avea sã-i confere autorului un titlu
245
universitar, ca tezã de licenþã, despre care referatul spunea cã depãºeºte limitele

unei teze de licenþã, cã este un caz unic în literatura teologicã românã ºi, în
concluzie, cã este mai mult decât meritorie, dacã nu s-ar fi izbit de incredibila
intransigenþã a unui preºedinte de comisie care sfidând pur ºi simplu autoritatea
celor doi coordonatori ºtiinþifici precum ºi munca de ani a unui biet student a
catalogat-o drept incompatibilã cu profilul teologic, ba chiar periculoasã pentru
tineri. Este vorba despre capodopera Hamlet privitã sub aspect religios-moral.
Acesteia i s-a mai adãugat în timp Un epilog la Hamlet, dramatic ºi tardiv,
menit sã lãmureascã lucrurile. Aceasta va apãrea în curând revizuitã sub titlul
Prinþul marilor dileme, cãreia îi vor urma încã douã cãrþi aflate în pregãtire:
Stele pe firmamentul meu spiritual ºi Din zborurile minþii pentru statornicia
inimii, prozã ºi poezie.
Preot Vasile Bancoº
S-a nãscut la data de 11 iulie 1951,în

satul Urmeniº, comuna Bãiþa de sub Codru,
judeþul Maramureº, din pãrinþii Gheorghe ºi
Ana562. Tatãl a fost muncitor la Baia Mare
iar mama agricultoare în sat.
Primele 4 clase le-a fãcut în satul natal,
continuând clasele V-VIII în localitatea
învecinatã, Ariniº.
Între anii 1966-1971 a fost elev la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-
Napoca, iar în toamna anului 1971 a dobândit calitatea de student la Institutul
Teologic de grad Universitar din Sibiu.
În anul 1973 a avut ºansa sã obþinã, din partea regretatului Patriarh Justinian,
transferul la Institutul Teologic din Bucureºti, unde doi ani mai târziu a susþinut
examenul ºi teza de licenþã cu titlul: Sensul morþii ºi învierii în concepþia creºtinã,
întocmitã la catedra de Dogmaticã, sub îndrumarea P.C. Pãrinte Prof. Dumitru
Popescu. Calificativul „Excepþional”(cu media generalã de licenþã 9,57) reflectã,
562
Pr. Vasile Bancoº, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
246
rezultatul studiilor sale teologice.

În toamna aceluiaºi an (1975) s-a cãsãtorit cu Ana Cheºei din comuna
maramureºanã Copalnic-Mãnãºtur ºi la foarte scurt timp a fost hirotonit diacon
de cãtre P.S. Justinian Maramureºanul ºi apoi preot pe seama, parohiei Oarþa de
Sus, de cãtre I .P.S. Arhiepiscop Teofil Herineanu.
A pãstorit la Oarþa de Sus, cu frumoase rezultate în plan pastoral-misionar
ºi administrativ-gospodãresc, construind o bisericã din temelii, în ciuda faptului
cã nu a reuºit obþinerea unei autorizaþii de construcþie de la autoritãþile acelor
vremuri. Rangul de „iconom-stavrofor” pe care i l-a acordat IPS Arhiepiscop
Teofil în luna octombrie 1989, reflectã activitatea sa în cei 14 ani de pastoraþie
în parohia pentru care a fost hirotonit.
Cu data de 1 iulie 1990, nemaifiind nevoie ºi de aprobarea
Departamentului Cultelor, I.P.S. Arhiepiscop Teofil a aprobat transferul lui în
postul de secretar-ºef la proaspãtul reînfiinþat Institut Teologic Ortodox din Cluj-
Napoca. Dupã numai un an, acelaºi regretat ierarh l-a numit inspector eparhial,
iar dupã alte 6 luni consilier administrativ-bisericesc. În acest ultim post din
cadrul administraþiei eparhiale a activat încã 12 ani, sub pãstorirea I.P.S.
Arhiepiscop Bartolomeu Anania.
Cu data de 1 octombrie 2004 a cerut eliberarea din aceastã funcþie ºi numirea
cu l/l normã în postul de preot-slujitor la biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”
din Cluj-Napoca, cartierul Mãnãºtur, post în care activa cu 1/2 normã încã din
anul 1991.
E conºtient cã, datoreazã, în primul rând, lui Dumnezeu toate împlinirile ce
au rezultat din activitatea sa desfãºuratã pânã la aceastã datã, atât în planul
administraþiei parohiale sub conducerea celor doi vrednici Chiriarhi,
I.P.S.Arhiepiscop Teofil ºi I.P.S.Arhiepiscop Bartolomeu, cât ºi în plan sacerdotal
alãturi de bunii lui colegi ºi împreunã cu el slujitori la acelaºi Sfânt Altar.
247
Preot Cristian Baciu
S-a nãscut în 24 august 1972 în localitatea

Gherla, judeþul Cluj din pãrinþii Augustin ºi
Rodica563. A urmat cursurile celor zece clase în
oraºul Gherla, iar în anul 1990 a susþinut
examenul de bacalaureat.
Între anii 1990-1991 a urmat cursurile
Seminarului Teologic Ortodox Cluj-Napoca. În
perioada 1991-1995 a urmat Facultatea de
Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca, Secþia
Teologie Pastoralã, obþinând titlul de licenþiat în
Teologie. În anul 1996 a absolvit cursurile de Master în Teologie, secþia Istoricã
la aceeaºi Facultate.
A absolvit cursurile de doctorat la Facultatea de Istorie ºi Filosofie Cluj-
Napoca, pregãtind teza: Preoþimea româneascã din Transilvania în prima
jumãtate a secolului al XVIII – lea. Starea ei materialã ºi culturalã, sub
coordonarea Prof. Univ dr. Nicoale Edroiu, membru corespondent al Academiei
Române.
Din anul 1993 a funcþionat ca profesor de Religie la diferite ºcoli din Cluj-
Napoca, iar din 1996 a fost încadrat la Seminarul Teologic Liceal Ortodox
Cluj-Napoca în postul de pedagog ºi a fost hirotonit diacon ºi preot de cãtre
P.S. Episcop vicar Irineu Bistriþeanul în ianuarie 1998; dupã o scurtã perioadã,
septembrie-decembrie 1999, a funcþionat în postul de duhovnic al Seminarului.
Începând cu data de 1 ianuarie 2000 a fost numit de Înalt Prea Sfinþitul
Arhiepiscop Bartolomeu în postul de secretar eparhial, iar din 1 octombrie 2004
ocupã funcþia de consilier administrativ-bisericesc.
La 18 martie 2003, I.P.S. Bartolomeu i-a acordat distincþia de iconom, iar
în 27 aprilie 2003 l-a ridicat la rangul de iconom stavrofor.
Din noiembrie 2001 este îmbisericit la Parohia Ortodoxã Românã „Sfânta
Treime” Cluj-Napoca.
563
Pr. Cristian Baciu, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
248
III Consilieri economici
Preot Policarp Moruºca
Preotul Policarp Moruºca, viitorul Episcop (cu acelaºi nume) al Episcopiei

Ortodoxe Române a Americii ºi Canadei, a vãzut lumina zilei la 20 martie 1883,
în comuna Cristeºti, Comitatul Alba, în familia preotului Ioan Moruºca (Mãruºcã)
ºi al Anei (nãscutã Codãu), la botez primind numele de Pompei.564 A urmat
ªcoala primarã în Comuna Ighiu, Liceul romano-catolic din Alba Iulia (clasele
I-III), Liceul unit din Blaj (clasele IV-VIII), cu bacalaureat în 1902 ºi Institutul
Teologic „Andreian” din Sibiu (1902-1905).
A îndeplinit urmãtoarele misiuni: învãþãtor la ªcolile primare confesionale din
Sebeº, Alba (1905-1906), Luduº-Sibiu (1906-1907) ºi Pâcliºa-Alba (1907-1908);
confesor militar (1917-1918); consilier referent economic la Consistoriul Eparhial
din Cluj, între 1919-1920; duhovnic ºi cadru didactic suplinitor la Institutul Teologic
„Andreian” din Sibiu, unde a predat disciplinele: Liturgicã practicã ºi Drept bisericesc
(1920-1921); director al Oficiului de Statisticã al Mitropoliei Ardealului (1921);
redactor al revistei Teologice din Sibiu (1921-1922); director al „Internatului fiilor
de preoþi” din Sibiu (1921-1925); tuns în monahism sub numele de Policarp ºi
564
Date privitoare la viaþa ºi activitatea sa vezi în: Mircea Pãcurariu, Monografia Institutului
Teologic universitar din Sibiu, 1911-1956, lucrare în manuscris (dactilografiatã), Sibiu, 1956, p.
347-349; Necrolog, „Mitropolia Ardealului” , 3 (1958), 11-12, p. 770-775; Nichifor Todor, Episcopul
Policarp Moruºca, „Mitropolia Ardealului”, 18 (1973), 1-2, p. 99-101; Mircea Scorobeþ, De pe
meleagurile acestea…, „Îndrumãtorul pastoral”, I., Alba Iulia, 1977, p. 251-252; Nichifor Todor,
Episcopul Policarp Moruºca. O sutã de ani de la naºtere, „Mitropolia Ardealului”, 28 (1983), 3-4,
p. 225-229; Mircea Pãcurariu, Dicþionarul Teologilor Români, Bucureºti, 1996, p. 288-289; Policarp
Moruºca, Drumul vieþii (Ediþie de Aurel Sasu), Bucureºti, 2001, p. 10-13; Aurel Sasu, Cazul Policarp
Moruºca – o cronicã a faptelor –, Cluj-Napoca, 2002, p. 8-14; Alexandru Moraru, Un ierarh
nedreptãþit: episcopul Policarp Moruºca al Americii ºi Canadei (1935-1939) în vol. „Studia Historica
et Theologica. Omagiu profesorului Emilian Popescu”, Iaºi, Editura Trinitas, 2003, p. 757-770; Pr.
Gabriel Gârdan, Episcopia Ortodoxã Românã din America – parte a Ortodoxiei americane (Tezã de
doctorat, în manuscris), Cluj-Napoca, 2006, p. 224-366.
249
stareþ al mãnãstirii Hodoº-Bodrog (1925-1935); ales episcop (24.I.1935) pentru

românii ortodocºi din America (a fost hirotonit în 24 martie 1935 ºi înscãunat în 4
iulie 1935, la Detroit), pãstorind pânã în august 1939; neîngãduindu-i-se sã se mai
reîntoarcã în SUA, a funcþionat, pe rând ca: Locþiitor de episcop al Cetãþii Albe-
Ismail (1941-1944); director al Institutului Teologic din Bucureºti (1944-1945);
locþiitor de episcop al Maramureºului, cu centrul la Sighet (1945-1946); pensionat
(în 1948) a fost închinoviat la catedrala „Reîntregirii” din Alba Iulia; stareþ al mãnãstirii
„Sf. Ioan Botezãtorul” din Alba Iulia (1955-1958); a trecut la Domnul la 26 octombrie
1958, în Alba Iulia.
A fost un publicist de seamã al Bisericii noastre.
Preot Grigorie Pletosu
A vãzut lumina zilei la 9 iunie 1848, în localitatea Chintelnic, judeþul Bistriþa-

Nãsãud565.
A urmat cursuri la Gimnaziul grãniceresc din Nãsãud (1863-1871), Institutul
Teologic din Sibiu (1871-1874), Facultãþile de Filosofie din Leipzig ºi Budapesta
(1874-1878).
A îndeplinit urmãtoarele misiuni: profesor de Limba Românã ºi Filosofie dar
ºi catehet de Religie Ortodoxã la Gimnaziul grãniceresc din Nãsãud (1878-1909);
în paralel, preot în Nãsãud din 1892; protopop al Bistriþei ºi paroh tot aici din
1909; asesor (consilier) onorar la Sinodul arhidiecezan din Sibiu (din 18 aprilie
1903, trecut apoi la Consistoriul ortodox din Cluj din 1919); din 29 septembrie
1921 pânã în iunie 1924, asesor referent (economic-financiar) provizoriu la Centrul
Eparhial din Cluj; din iulie 1924, confesor la Garnizoana din Bistriþa.
A fost om de carte, publicând o serie de lucrãri, dintre care amintim:
Propodeutica filosoficã I. Psihologia empiricã, Nãsãud, 1899; II. Logica
Formalã, Nãsãud, 1900; Dogmatica ortodoxã, Sibiu, 1899; de asemenea, articole
în Revista Teologicã, Telegraful Român ºi Transilvania din Sibiu.
A trecut la cele veºnice la 4 noiembrie 1934 în Bistriþa.
565
Pr. Prof. Ioan Bunea, Preotul Profesor Grigorie Pletosu, în „Mitropolia Ardealului”, XXIII
(1978), nr. 10-12, p. 893-895; Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul Teologilor Români, Ed. a
II-a, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2002, p. 368-369; Arhiva Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului
ºi Clujului, Dosar V – 202 – 922.
250
Preot Andrei Ludu
S-a nãscut la 6 august 1877 în comuna Beclean, Fãgãraº, judeþul Braºov566.

A urmat ºcoala primarã în localitatea natalã, liceul în Fãgãraº, Institutul
Teologic din Sibiu ºi Facultatea de Litere din Cluj.
Din cãsãtoria sa cu Hortensia Medean (în 3 februarie 1909) s-au nãscut
ºapte copii (ºase bãieþi ºi o fatã).
În cursul vieþii sale a îndeplinit mai multe misiuni: învãþãtor confesional în
Fãgãraº (1 septembrie 1902 - 1 septembrie 1903); învãþãtor confesional în
Hunedoara (1 septembrie 1903 - 21 februarie 1909); preot paroh în Lancrãm,
Sibiu (21 februarie 1909 – 1 aprilie 1912); preot paroh în Borcut, Târgu-Lãpuº
ºi în paralel protopop de Târgu-Lãpuº (1 aprilie 1912-26 mai 1920); preot paroh
în Hunedoara ºi protopop al Hunedoarei (26 mai 1920 – 1 iulie 1924); consilier
economic la Centrul Eparhial din Cluj (1 iulie 1924 – 1 aprilie 1938) când, din
motive de sãnãtate, s-a pensionat.
Din acest an s-a stabilit în Fãgãraº unde a slujit pânã la moarte, întâmplatã
în anul 1965. A fost înmormântat lângã biserica „Brâncoveanu” din Fãgãraº.
Preot Ioan Goron
A vãzut lumina zilei în anul 1892, în localitatea Gâlgãu, jud. Sãlaj.567

A urmat ºcoala primarã în satul natal, liceul la Dej ºi Academia Teologicã
„Andrei ªaguna” din Sibiu.
În anul 1919 este numit preot în localitatea natalã, Gâlgãu.
Pentru activitatea sa rodnicã în „ogorul Domnului”, în anul 1928 a fost chemat
ca duhovnic al Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj, iar din 1930 a fost numit
ºi director al internatului teologic. În paralel urmeazã cursurile Facultãþii de Litere
566
Vezi: Fiºa de pensiune. Înfiinþatã prin Decretul-Lege nr. 2207, publicat în Monitorul Oficial
nr. 180 din 7 august 1937, Cluj, 1938; Informaþii de la Pr. Ioan Ciocan, Protopopul Fãgãraºului ºi de
la Pr. pensionar Nicolae Ludu, fiul lui Andrei Ludu.
567
Vezi Protopop stavrofor Ioan Goron, Spicuiri biografice, în „Renaºterea” XXI (1943), nr. 3, p.
2, Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, La rãscruce de vremi o viaþã de om: Nicolae Colan – episcopul
Vadului, Feleacului ºi Clujului 1936-1957. Dupã documente, corespondenþã, însemnãri, relatãri,
impresii, Cluj-Napoca, 1989, p. 121, nota 1; Alexandru Moraru, Învãþãmântul Teologic Universitar…,
p. 235-236.
251
ºi Filozofie ale Universitãþii din Cluj, unde obþine ºi titlul de licenþiat.

Peste un deceniu a fost duhovnic al Academiei Teologice (1929-1943); din
1938 a fost în paralel ºi consilier eparhial.
Dupã Dictatul de la Viena (1940) a rãmas alãturi de Episcopul Nicolae
Colan la Cluj, fiind unul dintre cei mai apropiaþi colaboratori ai sãi.
A alcãtuit ºi a publicat urmãtoarele cãrþi: 1. Noua lege. Cuvântãri la fericirile
evanghelice, Cluj, 1930; 2. Înainte de Hristos, (lucrare despre viaþa religioasã a
popoarelor din antichitate), Cluj, 1932; 3. Tâlcuiri, Cluj, 1937; 4. Meditaþii (La
Evangheliile din duminicile ºi sãrbãtorile de peste an), Cluj, Împãrãþia lui
Dumnezeu (Meditaþii la rugãciunea Tatãl nostru), Cluj, 1942.
A fost redactor al periodicelor Renaºterea ºi Viaþa Ilustratã.
A editat Calendarul de lege rãsãriteanã, Cluj, 1940-1943.
Pentru activitatea pe tãrâm bisericesc ºi cultural a fost distins cu brâu roºu
ºi cruce (iconom stavrofor), precum ºi cu medalia Rãsplata muncii pentru
Bisericã cl. I.
A trecut la cele veºnice la 9 ianuarie 1943.
Preot Laurenþiu Curea
S-a nãscut în anul 1882, în localitatea Dol, jud. Sãlaj.568 A urmat ªcoala
primarã în Zimbor (jud. Sãlaj), Liceul la Zalãu ºi Beiuº (maturitate, Zalãu, 1902);
mânat de dorinþa de a deveni preot a urmat apoi Institutul Teologic din Sibiu
(1902-1905); învãþãtor confesional la Turda (1905-1906) ºi la Alba-Iulia (1907-
1908); între timp, absolutor, la Facultatea de Teologie din Cernãuþi, 1919 ºi
Facultatea Juridicã din Cluj. Dupã absolvirea acestuia a fost hirotonit diacon ºi
mai apoi preot (1908). Dovedindu-se un preot bine pregãtit ºi un ales slujitor al
lui Dumnezeu a înaintat pe înalte trepte clericale; a slujit o vreme preot-paroh
în Deva, dupã care a fost înãlþat în treapta de protopop al Devei (1908-1923); în
cursul anului 1923 a fost promovat ca secretar la Centrul eparhial din Cluj, iar
mai târziu consilier referent la aceeaºi Eparhie (în 1943); între realizãrile sale
pe plan bisericesc amintim: înfiinþarea unei biserici ortodoxe române la Praga,
pe timpul cât a fost preot (ofiþer) confesional acolo; reîntors în þarã a dat fiinþã
568
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, La rãscruce de vremi…, p. 97.
252
Corului Catedralei eparhiale din Cluj, al cãrui dirijor a fost pânã la moarte,
întâmplatã în 26 mai 1946.
Pentru bogata activitate pastoral-misionarã i s-a acordat distincþia de iconom
stavrofor.
Preot Ioan Buiu
A vãzut lumina zilei la 28 august 1907, în

comuna Sãcalu de Pãdure, jud. Mureº.569
A urmat ºcoala primarã în comuna natalã, ºcoala
secundarã la Reghin, jud. Mureº ºi Gheorgheni, jud.
Harghita; bacalaureatul la Liceul „Andrei ªaguna”
din Braºov; Academia Teologicã Ortodoxã din Cluj
(1927-1931); a frecventat un an universitar ºi
Facultatea de Litere din Cluj (1927/1928).
A fost hirotonit diacon ºi preot în noiembrie
1931 ºi numit preot-paroh în Dângãu Mare, jud. Cluj,
unde a pãstorit pânã în decembrie 1933; datoritã
însemnatei sale activitãþi misionar-pastorale a slujit
pe rând ca preot-paroh în localitãþile: Râpa de Jos, jud. Mureº (1933-1942) ºi Cojocna,
jud. Cluj (1942-1946).
Activitatea bogatã în „ogorul Domnului”, dar mai cu seamã, calitãþi, precum:
ascultare, smerenie sincerã ºi echilibru sufletesc, au fãcut pe conducãtorii spirituali
de atunci ai Eparhiei Clujului sã-l promoveze la Centrul Eparhial (din Cluj), unde
a îndeplinit cu onoare diverse funcþii: revizor eparhial (1946-1947), consilier
eparhial (1947-1949), referent-ºef cadre ºi ºef al secþiei personalului la Institutul
Teologic universitar Ortodox Român din Cluj (1949-1952); inspector eparhial
(1952-1956), secretar eparhial (1956-1959), preot la parohia Cluj V (1959-1965),
preot la Catedrala Eparhialã din Cluj (1965-1983), când s-a pensionat; deºi
pensionat, a slujit mereu la Catedrala Eparhialã, dând pildã pentru mulþi de model
preoþesc, cinste, demnitate, om ºi prieten adevãrat; a fost un mare bibliofil,
colecþionând cãrþi de valoare, care (dupã trecerea sa la Domnul, întâmplatã la 17
februarie 1997), au fost donate Mãnãstirii Bârsana, jud. Maramureº.
569
Pr. Iustin Tira, Pãrintele Ioan Buiu la 85 de ani, în „Renaºterea” III (1992), nr. 91-0, p. 6;
Idem, Pãrintele Ioan Buiu a trecut la cele veºnice, în „Renaºterea” VIII (1997), nr. 3; Pr. Prof. Dr.
Alexandru Moraru, La rãscruce de vremi…, p. 331.
253
Preot Vasile Bogdan
S-a nãscut la 17 martie 1898 în comuna Finteuºu Mare, jud. Maramureº.570

A fãcut ºcoala primarã în ªomcuta Mare, Liceul la Baia Mare ºi Academia
Teologicã Ortodoxã „Andrei ªaguna” din Sibiu (1918-1922), unde ºi-a luat
licenþa în Teologie; între timp a urmat ºi cursurile Facultãþii de Drept din Cluj,
obþinând ºi aici licenþã în Drept.
În cursul anului 1925 a fost hirotonit întru diacon de cãtre episcopul Nicolae
Ivan, iar mai apoi întru preot.
Între anii 1923-1956 a ocupat în cadrul Centrului eparhial din Cluj diferite
funcþii: ºef de birou, secretar eparhial, concomitent ºi director al Internatului
Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj (1940-1944), consilier referent, la secþia
economicã, de la Centrul Eparhial din Cluj (1949-1956), preot la Catedrala
Eparhialã din Cluj (1956-1963), preot în cartierul Grigorescu din Cluj (1963-
1968).
Pentru merite deosebite pe tãrâm bisericesc în anul 1950 i s-a acordat
distincþie de iconom stavrofor.
A trecut la cele veºnice în 5 aprilie 1968.
Preot Romul Popa
A vãzut lumina zilei în anul 1890, din familia preoþeascã Lazãr ºi Maria
Popa din Braºov.571
A urmat ºcoala primarã ºi secundarã în Braºov, câþiva ani cursuri la Academia
de ªtiinþe juridice din Cluj, iar apoi Institutul Teologic „Andrei ªaguna” din
Sibiu (1908-1912).
Cãsãtorindu-se cu tânãra Livia, fiica preotului Toader ºi a Victoriei Oniþ,
din localitatea Gãbud, jud. Mureº (în 1912) a fost hirotonit diacon, apoi preot,
pe seama parohiei Aþintiº, jud. Mureº; aici a înãlþat o bisericã nouã ºi o casã
parohialã (fiindcã cea din urmã lipsea la acea vreme); pentru aceste vrednicii a
fost rãsplãtit cu rangul de iconom (brâu roºu); la îndemnul Episcopului Nicolae
Ivan al Vadului, Feleacului ºi Clujului, sub a cãrei jurisdicþie era, a înfiinþat un
570
571
Nistor Gheorghe, Protopopii Protopopiatului Ortodox Român Luduº, de la origini ºi pânã în
zilele noastre (Tezã de licenþã, în manuscris), Cluj-Napoca, 1995, p. 23-35.
254
protopopiat la Luduº; aici a fost apoi transferat ºi numit protopop al Luduºului

(1924-1952); s-a confruntat ºi aici cu prozelitismul sectar ºi cel catolic, dar ºi
cu probleme de ordin administrativ (bisericã de lemn veche ºi neîncãpãtoare ºi
cu un sediu protopopesc ocupat pe jumãtate de autoritãþile de stat locale de
atunci).
La Luduº a înãlþat o altã bisericã ºi a mãrit sediul protopopiatului (dupã
multe opreliºti din partea autoritãþilor de stat de atunci); biserica a fost sfinþitã
de Episcopul Nicolae Ivan în 23 aprilie 1930; pe vremea regimului comunist
opunându-se sã dea autoritãþilor de stat douã camere din sediul protopopiatului
Luduº, a fost arestat ºi a fãcut ºase luni de muncã grea la canalul din Dobrogea;
reîntors acasã, funcþioneazã un timp preot paroh în Parohia Sâniacob, jud. Mureº.
La scurtã vreme, Episcopul Nicolae Ivan l-a numit într-o parohie de aici
(biserica Calvaria-Mãnãºtur), dar i s-a încredinþat câtva timp ºi misiunea de
consilier economic la Centrul eparhial din Cluj.
Pentru merite deosebite în „ogorul Domnului” a fost cinstit cu rangul de
iconom stavrofor.
A trecut la cele veºnice în cursul anului 1982.
Preot Simion Coman
S-a nãscut la 7 iulie 1911 în localitatea Stremþ,

Jud. Alba, în familia dreptcredicioºilor creºtini
Eleonora ºi Simion Coman572. Studii: cele primare
în Stremþ, cele liceale în Aiud la liceul „Titu
Maiorescu”, iar cele teologice în Cluj la Academia
Teologicã Ortodoxã al cãrei absolvent devine în
anul 1933. Înainte de studenþie ºi preoþie între anii
1928-1929 (dupã absolvirea liceului) ºi între anii
1933-1935 (dupã absolvirea academiei) a
funcþionat ca subnotar al primãriei din Stremþ. Dupã
572
Pr. Iustin Tira, Pãrintele Simion Coman, Cluj-Napoca, 2006.
255
cãsãtoria cu învãþãtoarea Victoria Meteº din Geomal, jud. Alba, în data de 15

noiembrie 1935, în Catedrala din Alba-Iulia a fost hirotonit întru preot de cãtre
episcopul Armatei dr. Ioan Stroia pe seama parohiei Geomal pe care o pãstoreºte
pânã în anul 1941, când intrã în rândul clerului militar. Odatã cu desfiinþarea
clerului militar în anul 1948 de cãtre regimul comunist revine la preoþia parohialã,
fiind numit de cãtre episcopul Nicolae Colan al Clujului ca preot paroh mai
întâi la Tureni, iar apoi la Copãceni, ambele în protopopiatul Turda, jud. Cluj,
unde funcþioneazã între anii 1948-1959. Cu data de 1 martie 1959 este promovat
ºi numit în funcþia de consilier economic al episcopiei Vadului, Feleacului ºi
Clujului de cãtre episcopul Teofil Herineanu. Vreme de 12 ani a gestionat cu
conºtiinciozitate, competenþã ºi totalã dãruire unul din cele mai grele sectoare
ale administraþiei eparhiale, în vremuri tulburi ºi periculoase pentru Bisericã ºi
pentru slujitorii ei. La 1 aprilie 1971 se transferã în postul de preot paroh al
parohiei Cluj-Napoca IV „Schimbarea la Faþã” iar apoi, cu data de 1 februarie
1975, la parohia „Sfânta Treime” – Deal de unde, la 1 noiembrie 1979, se
pensioneazã; a trecut la cele veºnice în anul 1992.
În conºtiinþa celor foarte mulþi care l-au cunoscut de-a lungul celor 45 de
ani de preoþie activã, clerici ºi mireni deopotrivã, pãrintele Simion Coman a
rãmas ca o prezenþã calmã ºi sobrã, întotdeauna cumpãtat în cuvânt ºi gesturi,
extrem de atent ºi delicat în relaþiile cu semenii, conºtiincios, pânã la exces, atât
în slujirea preoþeascã cât ºi în funcþiile pe care le-a îndeplinit. Fiind un împãtimit
al lecturii ºi-a dobândit o culturã teologicã ºi generalã consistentã, ceea ce
fãcea ca discuþiile particulare, predicile duminicale, cuvântãrile ocazionale ºi
puþinele materiale care au vãzut lumina tiparului, sã fie întotdeauna consistente
ºi ziditoare, îmbrãcate într-o expunere foarte frumoasã ºi caldã.
Caracterul ºi þinuta moralã a preotului Simion Coman sunt ilustrate mai
mult decât evident de atitudinea pe care a avut-o în anumite momente ale vieþii
sale. Aº aminti doar douã dintre ele. Primul: în anul 1951 a constatat cã salarul
pe care-l primea ca preot paroh al parohiei Copãceni, nu era suficient pentru a
acoperi nevoile elementare ale familiei (întreþinerea familiei ºi ºcolarizarea celor
doi copii). Nu s-a plâns nici credincioºilor ºi nici Centrului Eparhial, care oricum
nu l-ar fi putut ajuta mai mult. A fãcut ceea ce era mult mai simplu ºi de folos:
ºi-a cãutat încã un loc de muncã pe care l-a gãsit la Fabrica de carton asfaltat
„Horea, Cloºca ºi Criºan” din Turda, unde a fost angajat ca „planificator” ºi
unde a muncit (în zilele de peste sãptãmânã) pânã în anul 1959, când a fost adus
256
la Centrul Eparhial în postul de consilier economic. Nu s-a considerat nici umilit

ºi nici neglijat de cãtre credincioºi sau autoritatea bisericeascã. Al doilea moment:
în anul 1979, la câteva luni dupã împlinirea vârstei de 68 de ani, în deplinã
sãnãtate trupeascã ºi sufleteascã, fiind preot paroh la una din parohiile fruntaºe
ale Clujului, fãrã sã-i fi cerut sau sugerat cineva, spre surprinderea ºi regretul
tuturor (chiriarh, preoþi ºi credincioºi) ºi-a depus cererea de pensionare pentru
limitã de vârstã ºi era fericit cã a ajuns sã aibã ºi statutul de „preot pensionar”.
Nu ºtiu câþi dintre noi suntem sau am fi capabil sã luãm una sau alta dintre
deciziile pomenite.
Pensionar fiind uneori trecea ºi pe la Centrul Eparhial, bucuros sã revadã
locul în care a muncit 12 ani, bucuros sã întâlneascã sau sã reîntâlneascã pe mai
tinerii ºi actualii slujitori, gãsind pentru fiecare un cuvânt bun ºi luminos. De
fiecare datã zãbovea foarte puþin ºi se grãbea sã plece cu explicaþia: „ºtiþi, eu
am tot timpul din lume pentru cã sunt pensionar, dar nu vreau sã vã rãpesc din
puþinul pe care-l aveþi voi”.
Pentru cã pomeneam mai sus de textele pãrintelui Simion Coman care au
vãzut lumina tiparului, aº menþiona, în încheiere, câteva titluri, toate publicate
în „Îndrumãtorul bisericesc” editat de Arhiepiscopia Clujului:
– Luptãtori ºi martiri ai marei uniri: Gheorghe Pop de Bãseºti, în
„Îndrumãtor bisericesc, pe anul 1979”, Cluj-Napoca, 1979, pag. 163-174;
– Îndatoriri creºtine. Cunoaºtere ºi pregãtire pentru Sfânta Tainã a
Euharistiei, în „Îndrumãtor bisericesc pe anul 1980”, Cluj-Napoca, 1980, pag.
88-95;
– Scurtã privire asupra credinþelor religioase ale geto-dacilor înainte de
cucerirea romanã, în „Îndrumãtor bisericesc pe anul 1981”, Cluj-Napoca, 1981,
pag. 183-188;
– „Aºtept învierea morþilor ...”, în „Îndrumãtor bisericesc pe anul 1987”,
Cluj-Napoca, 1987, pag. 46-48;
– Silviu Dragomir – 100 de ani de la naºtere, în „Îndrumãtorul bisericesc
pe anul 1988”, Cluj-Napoca, 1988, pag. 168-170;
– Porunca a ºaptea bisericeascã, în „Îndrumãtor bisericesc pe anul 1989”,
Cluj-Napoca, 1989, pag. 73-76.
257
Preot Augustin Stanciu
Augustin Stanciu a vãzut lumina zilei la 10

august 1929, în satul Dîrja, jud. Cluj, ca unicul
copil al dreptcredincioºilor creºtini Nastasia ºi
Simion Stanciu573. Bucuria de a se învrednici de
dragostea ºi grija mamei care i-a dat viaþã, a fost
de scurtã duratã, pentru cã, abia dupã 9 luni de la
naºtere, rãmâne orfan, grija creºterii ºi educaþiei
rãmânând în seama bunicii ºi a tatãlui. ªcoala
generalã o urmeazã în satul natal, dupã care se
înscrie la ªcoala pedagogicã din Gherla, pe care o absolvã în anul 1949, ca ºef
de promoþie, fapt pentru care, imediat dupã absolvire, este numit inspector ºcolar
la inspectoratul Dej, dupã care trece la catedrã, mai întâi la ºcoala din Bobîlna,
jud. Cluj, iar apoi în satul natal, dedicându-se, cu toatã cãldura sufletului sãu,
instruirii ºi luminãrii fiilor ºi fiicelor consãtenilor sãi, pe care i-a iubit sincer ºi
constant pânã în ultima clipã a vieþii sale pãmânteºti. În 24 august 1950, se
cãsãtoreºte cu tânãra învãþãtoare Ana Fãrcaºiu, din Mintiu Gherlei, Dumnezeu
binecuvântându-le familia cu fiica, Smaranda-Rodica.
Dar, pentru cã „Dumnezeu toate le lucreazã spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu, celor care sunt chemaþi dupã voia Lui” (Romani 8, 28), Augustin
Stanciu dã glas chemãrii lãuntrice pe care o simþea puternic ancoratã în sufletul
sãu, lasã toate ºi se înscrie la Seminarul Teologic din Cluj, la absolvirea cãruia
este hirotonit întru diacon ºi preot la 15 ºi 19 august 1957, pe seama credincioºilor
din parohia Simioneºti, protopopiatul Bistriþa, unde pãstoreºte pânã în anul 1959,
când este transferat în parohia ªieu, acelaºi protopopiat, perioadã în care a urmat
cursurile Institutului Teologic din Bucureºti al cãrui licenþiat a devenit.
Datoritã calitãþilor cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, calitãþi pe care le-
a înmulþit, precum slujitorul înþelept talanþii încredinþaþi de Stãpân, datoritã stimei
ºi respectului de care se bucura în rândul preoþilor ºi credincioºilor, apreciindu-
i-se dupã cuviinþã realizãrile obþinute pe tãrâm pastoral ºi administrativ în cei
573
Pr. Iustin Tira, Protopopul Stavrofor Augustin Stanciu, Cluj-Napoca, 2006.
258
12 ani de preoþie, la 1 noiembrie 1969, este chemat ºi numit în funcþia de inspector

eparhial al Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, iar la 1 aprilie 1971,
promovat în postul de consilier economic, funcþie pe care o îndeplineºte pânã la
1 ianuarie 1985, când, din cauza unei boli, se retrage la pensie.
Cei aproape 16 ani, cât, sub îndrumarea ºi din încredinþarea Arhiepiscopului
Teofil, a condus unul din cele mai grele sectoare din adminstraþia bisericeascã
eparhialã, se pot caracteriza ca o perioadã de muncã ºi efort continuu a întregii
eparhii ºi pe tãrâm economic. Aproape cã nu existã parohie din Arhiepiscopia Clujului
care sã nu fi executat lucrãri de construcþii, reparaþii sau picturã. Toþi preoþii acestor
parohii au trecut ºi prin biroul pãrintelui Augustin Stanciu ºi nici unul nu a plecat
fãrã sã primeascã o îndrumare, o povaþã înþeleptã, o încurajare. La Centrul Eparhial,
în aceastã perioadã, s-a construit un cãmin preoþesc nou, atelier pentru lumânãri, s-a
eliberat spaþiul din reºedinþa arhiepiscopalã ºi s-a construit aripa nouã a Seminarului
Teologic, cu paraclis pentru elevii seminariºti.
Chipul întotdeauna senin al pãrintelui Augustin Stanciu, vorba ardeleneascã
domoalã ºi plinã de duh, mereu gata de a sãri în ajutorul oricui îl solicita, hotãrât
ºi sever când împrejurãrile o cereau, i-au atras prietenia, preþuirea ºi respectul
preoþilor ºi credincioºilor eparhiei noastre, care au avut ocazia sã-l cunoascã.
Aceste merite ºi calitãþi i-au fost recunoscute ºi apreciate de cãtre conducerea
Centrului Eparhial, care i-a acordat distincþia de „iconom” ºi apoi pe cea de
„iconom stavrofor”.
Duminicã, 15 iunie 1986, la orele 11, când în toate bisericile noastre ortodoxe,
preotul sãvârºeºte Jertfa Euharisticã în care Mântuitorul Hristos ni se oferã spre
mântuire, ºi când Biserica noastrã face pomenirea Fericitului Augustin, preotul
Augustin Stanciu, în vârstã de numai 57 de ani, a fost chemat de Arhiereul Hristos
sã continue în Împãrãþia „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”, slujba
preoþiei la care fusese chemat în urmã cu 29 ani.
Sicriul cu rãmãºiþele pãmânteºti a fost depus în sala festivã a Seminarului
Teologic, unde, în seara zilei de 16 iunie, i s-a adus un pios omagiu din partea
Centrului Eparhial, a preoþilor ºi credincioºilor, a prietenilor ºi cunoscuþilor ºi a
elevilor seminariºti.
Slujba înmormântãrii s-a sãvârºit in ziua de 17 iunie (ziua în care fiica
Smaranda împlinea 35 de ani), de cãtre un impunãtor sobor de preoþi, format
din toþi membrii Permanenþei Consiliului Eparhial, protopopi ºi preoþi din eparhie,
în frunte cu Pãrintele Liviu ªtefan – vicar administrativ al Arhiepiscopiei Clujului,
259
în biserica parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca, lângã care

pãrintele Augustin Stanciu, ca orice creºtin înþelept, îºi pregãtise din vreme
locul de veºnicã odihnã.
Preot ªtefan Cosmuþa
Pr. ªtefan Cosmuþa s-a nãscut la 28 octombrie

1946 în satul Copalnic, comuna Copalnic Mãnãºtur
judeþul Maramureº574. ªcoala primarã ºi gimnaziul
le-a frecventat în comuna natalã, iar din 1965 a
urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din
Cluj, pe care l-a absolvit în 1970. În acelaºi an s-a
înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxã din
Sibiu, ale cãrei cursuri le-a urmat la zi în primul
an, dupã care s-a cãsãtorit cu tânãra Buda Ana ºi a
fost hirotonoit întru preot de cãtre arhiepiscopul Teofil Herineanu pe seama
parohiei Ungureni din protopopiatul Lãpuº, judeþul Maramureº. Între anii 1972
ºi 1975 a continuat cursurile Institutului Teologic din Sibiu, la fãrã frecvenþã,
iar în 1976 ºi-a luat licenþa cu o lucrare la disciplina Patrologie despre miºcarea
ecumenicã din secolul al XX-lea.
Pe linia activitãþii pastorale, imediat dupã instalarea în parohie a renovat
casa parohialã, iar în anii urmãtori a refãcut tencuiala bisericii parohiale cu
hramul „Cuvioasa Paraschiva” ºi a recondiþionat acoperiºul bisericuþei de lemn,
monument istoric, ce poartã hramul „Sfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavriil”. În
1977 a început lucrãrile de edificare a noii biserici din satul Ungureni, bucurându-
se de sprijinul excepþional al tuturor credincioºilor din parohie. În 1979 noua
bisericã era deja pusã sub acoperiº. Începând cu 1 martie 1980 a fost numit
secretar eparhial la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, fapt în urma
cãruia s-a mutat cu soþia ºi cei trei copii: Cosmin, Ciprian ºi Claudia-Cosmina
la Cluj Napoca. Aici a fost îmbisericit ºi ca preot la Parohia „Sfântul Ioan
Botezãtorul”, în cartierul Mãrãºti din municipiul Cluj. A funcþionat pe postul de
574
Pr. ªtefan Cosmuþa, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
260
secretar pânã în 1985, an din care a ocupat funcþia de consilier economic în

cadrul Administraþiei Eparhiale a aceleiaºi eparhii. În 1990 s-a retras din
Administraþia Eparhialã ºi a ocupat postul de paroh la Parohia „Sfântul Prooroc
Ilie”, de asemenea în cartierul Mãrãºti din oraºul Cluj-Napoca, unde a continuat
lucrãrile de edificare a bisericii parohiale (tencuire, acoperiº de tablã ºi începerea
picturii pereþilor interiori). În 1992 a organizat satul Câmpeneºti ca filie a parohiei
„Sfântul Prooroc Ilie”. Aici a renovat radical casa parohialã ºi a fãcut unele
reparaþii la bisericã. În anul 1999 a înfiinþat fundaþia „Acoperãmântul Maicii
Domnului”. Sub egida acestei fundaþii a început construirea pe teritoriul filiei
Câmpeneºti a unui complex social, care are drept scop ocrotirea ºi adãpostirea
bãtrânilor aflaþi în dificultate ºi a copiilor orfani.
Preot Titus Moldovan
S-a nãscut în data de 20 noiembrie 1954, în

localitatea BEUDIU, comuna NUªENI, jud.
Bistriþa-Nãsãud, din pãrinþi þãrani de mijloc
CONSTANTIN ºi NASTASIA575, ca al treilea
fecior dupã VASILE (decedat la câteva luni de
la naºtere) ºi CONSTANTIN, ofiþer M.A.N.
Bistriþa. A urmat ºcoala primarã (clasele I-VIII
1963-1971) în satul natal dupã absolvirea cãreia
a avut intenþia urmãrii Liceului militar cu
pregãtire specialã pentru aceasta, dupã modelul
fratelui mai mare care termina anul II, cu
depãºirea fazei I vizitele medicale ºi testul sportiv, dar neprimind acordul scris
al pãrinþilor nu a putut participa la examene. În toamnã a participat la examenul
de admitere la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde datoritã scurtei
pregãtiri a luat notã micã la religie ºi a cãzut al 2-lea sub linie (fiind 15 locuri ºi
aproximativ 13 pe un loc). Anul 1971-1972 a rãmas acasã, pregãtindu-se cu
profesorii recomandaþi de Î.P.S. Teofil Herineanu, cu care familia dinspre mamã
era în bune relaþii din vremea când Î.P. Sa era preot începãtor la þarã (loc. Ceaba)
575
Pr. Titus Moldovan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
261
satul natal al memei sale. În anul urmãtor la examenul de admitere a fost unul
din cei patru din fruntea listei la Eparhia Clujului, la o concurenþã de aproape 14
pe un loc.
Între anii 1972-1977 a urmat Seminarul Teologic, fiind bursier pe toatã
perioada, iar dupã anul III a fost cântãreþ la Catedrala Arhiepiscopalã.
În perioada 1977-1978, dupã admiterea la Institutul Teologic Ortodox
din Sibiu, a satisfãcut stagiul militar (T.R. 9 luni) la Zalãu.
Între anii 1978-1982 a urmat Institutul Teologic Universitar din Sibiu, cu
bursã întreagã pe toatã perioada. A susþinut licenþa în disciplina Drept bisericesc,
la Arhid. Prof. Ioan Floca cu notã maximã la lucrarea: Statute sau Aºezãmintele
scaunelor sãseºti din Ardeal de Samuil Micu Klain.
Datoritã problemelor pe care le avea fratele Constantin, tânãr ofiþer (deºi
terminase ca ºef de promoþie ºcoala de ofiþeri, era obstrucþionat în carierã, nu a
primit acordul de a urma o a doua facultate) pentru cã avea la dosar consemnat
statutul sãu, a intenþionat sã nu urmeze preoþia, sã se înscrie la Facultatea de
Drept din Cluj. Dupã aproape un an de frãmântãri, cu nereuºite în acest sens,
timp în care a fost ºi cu un memoriu ºi la „prima doamnã a þãrii” (Elena
Ceauºescu), care era ºefa cadrelor militare pe þarã, ascultând sfãtuirile bune
(duhovnicul sãu, profesorul, mai târziu episcopul Ioan Mihãlþan ºi P.S. Iustinian,
pe atunci episcop vicar la Cluj) în 1983 s-a cãsãtorit ºi a început viaþa pastoralã
în comuna Nuºeni, jud. Bistriþa - Nãsãud (deci acasã). O parohie cu credincioºi
buni, comunitate bine închegatã, înaintaºul sãu pãstorind aici ca preot greco-
catolic ºi ortodox timp de 43 de ani (preotul Olteanu Constantin), ca urmaº al
preotului Cãinaru (consemnat în Istoria Bisericii de preot profesor Pãcuraru
pentru persecuþiile suferite în perioada 1940-1944). Tot aici a gãsit urmãrile
bune ale perioadei cât a fucþionat ªcoala de cântãreþi bisericeºti pe domeniul
moºiei (azi recuperatã).
În timpul celor peste 7 ani a avut ºi o bogatã activitate administrativã:
reparaþiile capitale la cele douã biserici (din parohie ºi filia Rusu de Sus), ridicarea
unei frumoase case parohiale cu toate anexele necesare, imprejmuirea cimitirelor
º.a. A fost cea mai frumoasã perioadã a pastoraþiei atât în relaþia cu credincioºii,
cu preoþii vecini pe care-i considera adevãraþi fraþi, cu pãrinþii, ce erau la 5 km
numai, cu toatã lumea cunoscutã din zonã.
Evenimentele din 1989 au adus unele schimbãri ºi în viaþa Bisericii, respectiv
a Eparhiei Clujului, punându-se în 1990 problema alegerii într-o altã formã a
262
membrilor Permanenþi de la Centrul Eparhial. Anume fiecare Protopopiat urma

sã aleagã trei reprezentanþi care într-un consiliu alcãtuit din toþi protopopii, având
ca preºedinte pe Î.P.S. Teofil sã constituie grupul de 18 din care sã fie aleºi cei
ºase colaboratori ai chiriarhului: 1 vicar, 3 consilieri, 1 inspector ºi 1 secretar.
Pe aceastã cale a fost ales pe postul de consilier economic ºi numit pe aceastã
funcþie începând cu 1 noiembrie 1990, ca reprezentant al Protopopiatului Nãsãud,
alãturi de P.C. Ioan Moraru - reprezentant al Protopopiatului Dej, ca ºi consilier
administrativ, P.C. Simion Cristea - reprezentant al Protopopiatului Cluj, - ca ºi
consilier cultural, P.C. Ioan Pintican - reprezentant al Protopopiatului Bistriþa,
ca inspector, P.C. Constantin Bradea - reprezentant al Protopopiatului Cluj, ca
secretar eparhial ºi respectiv Liviu ªtefan, rãmas în funþie ca Vicar administrativ.
În aceastã funcþie ºi-a desfãºurat activitatea, renunþând imediat la parohie
(locuind la cãminul preoþesc 11 luni, fãrã familie) ºi în apartament propriu pe o
perioadã de aproape 3 ani; urmeazã o etapã foarte grea, cu devalorizarea leului
nemaiîntâlnitã, cu instalarea noului episcop vicar Irineu Bistriþeanul, dupã
plecarea P.S. Iustinian la noua eparhie a Maramureºului, desprinsã din cea a
Clujului, cu înmormântarea Arhiepiscopului Teofil Herineanu, alegerea ºi
instalatrea noului Arhiepiscop Bartolomeu Anania.
Din 1 iulie 1993 a fost transferat la Parohia Ortodoxã Românã „Schimbarea
la Faþã” din Cluj-Napoca, pe postul nr.1, ca urmaº al P.C. sale preot Gheorghe
Simu, cãruia în scurt timp îi va urma ºi ca paroh, având ca preoþi slujitori pe
P.C. lor Simion Cristea, Iosif Chertes ºi Alexandru Gorea.
Problema cea mare a parohiei era relaþia conflictualã cu Episcopia Românã
Unitã cu Roma (Greco - Catolicã) care se va sfârºi în 13 martie 1998, cu
evacuarea forþatã din biserica din strada Eroilor nr. 10. Drept urmare a primit
binecuvântarea Î.P.S. Bartolomeu de a sluji în Catedrala Ortodoxã din Cluj,
urmând calvarul obþinerii unui teren pentru biserica nouã în zona ultracentralã
ºi apoi aprobãrile necesare pentru proiect, reuºind aceasta abia dupã 2 ani, la 1
iulie 2000, având posibilitatea demarãrii lucrãrilor.
Prin înfiinþarea Protoieriei Cluj II, având în componenþã parohiile
municipiului Cluj-Napoca (22 cu 49 de preoþi) în martie 1998, Î.P.S. Bartolomeu
în baza alegerilor de protoiereu efectuate cu puþin timp înainte, unde participând
ºi P.C. sa a fost clasat pe locul II, a fost numit direct. Se afla ºi la noul înfiinþat
protopopiat, la început de drum, fãrã sediu, fãrã personal, având doar decizia de
investiþie; cu ajutorul lui Dumnezeu, al Arhiepiscopiei ºi Primãriei astãzi existã
263
un sediu ultracentral, în Piaþa Unirii nr. 1, bine dotat, cu personal competent ºi

o foarte bunã rânduialã în întreg Protopopiatul, cu preoþi vrednici ºi credincioºi,
inimoºi. Un suflu nou: s-au construit noi biserici (18 la numãr), s-a revitalizat
asistenþa socialã, o pastoraþie intensã a preoþilor º.a.
La finele anului 2004 (oct.) când biserica parohialã era pe terminate ºi
pregãtitã pentru binecuvântare spre a putea sãvârºi sfintele slujbe, ºi-a dat demisia
din funcþia de protoiereu ºi a rãmas paroh la „Schimbarea la Faþã”. În decembrie
2004 Î.P.S. Bartolomeu va binecuvânta noua bisericã parohialã terminatã pânã
la faza de picturã, cu iconostasul realizat de sculptorul Silviu Oraviþan într-o
tehnicã nouã (module de lemn de tei) ºi tot mobilerul din stejar.
În iunie 2006 a fost demaratã lucrarea de picturã, în tehnica mozaic, absida
altarului, realizatã de Institutul de Arte Orientale din Roma, sub conducerea
celebrului pictor - profesorul Marko Ivan Rupnik; urmeazã ca lucrãrile sã fie
continuate în mãsura posibilitãþilor financiare.
La aceastã orã la parohia „Schimbarea la Faþã” sunt doi preoþi titulari: P.C.
Titus Moldovan ca paroh ºi P.C. Simeon Cristea - ca preot slujitor.
Comunitatea de credincioºi din componenþa parohiei este foarte bine
închegatã, biserica parohialã constituind o adevãratã mândrie, o marea realizare
a vieþii lor.
Preot Iustin Tira

(vezi Vicari administrativi, p. 231-233)
264
Arhidiacon Gavril Vârva
S-a nãscut la 23 noiembrie 1967, în comuna

ªieu, Jud. Bistriþa-Nãsãud, din pãrinþii Ioan ºi
Victoria576.
Dupã terminarea claselor gimnaziale în
localitatea Posmuº, a urmat clasa a IX-a ºi a X-a
în comuna ªieu, iar în anul 1986 s-a înscris la
Seminarul Teologic Ortodox din Municipiul Cluj-
Napoca, pe care l-a absolvit în anul 1991.
În acelaºi an, în urma examenului de admitere,
s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Cluj, Secþia Teologie Pastoralã,
pe care a absolvit-o în anul 1995, având ca titlu de licenþã Diaconul ºi diaconia
în lumina Canoanelor Bisericii Ortodoxe. Pentru a-ºi îmbogãþi cunoºtinþele
istorice, în anul 1996 s-a înscris la cursurile de studii aprofundate, secþia istoricã,
fãcând o disertaþie despre Episcopul Inochentie Micu Klein – luptãtor pentru
drepturile românilor din Transilvania, lucrare elaboratã sub îndrumarea P.C.
Prof. Dr. Alexandru Moraru.
Din anul 2002, susþinând examenul de admitere, a urmat cursurile de doctorat
în Teologie la Secþia Practicã, specialitatea Muzicã Bisericeascã ºi Ritual, sub
îndrumarea P.C. Prof. Dr. Vasile Stanciu, pe care le-a încheiat în vara anului
2006.
În anul 2003, timp de trei luni a fost bursier la Ostkirchliches Institut din
Regensburg Germania, unde a urmat un curs de limba germanã.
Referitor la activitatea profesionalã, între anii 1987-1993 a fost cântãreþ la
Catedrala Eparhialã. La data de 15 septembrie 1991 a fost hirotonit diacon
onorific, iar de la 15 mai 1993 este numit diacon titular pe seama Catedralei
Arhiepiscopale.
Între anii 1993-1995, a fost Secretar de cabinet al Pãrintelui Arhiepiscop
Bartolomeu. Începând cu 1 octombrie 1995 a fost numit Secretar eparhial, iar la
25 decembrie a fost hirotesit „arhidiacon”.
Din anul 1998, pânã în prezent, ocupã funcþia de Consilier eparhial, având
în subordine Compartimentul economic.
576
Arhid. Gavril Vârva, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
265
La 9 mai 1999 a fãcut parte din Soborul oficial care a slujit Dumnezeiasca
Liturghie la Bucureºti, cu prilejul vizitei Sanctitãþii Sale Papa Ioan Paul al II-
lea.
Înzestrat cu calitãþi vocale deosebite, a fost selectat în corul de camerã
„Psalmodia Transylvanica” din cadrul Facultãþii de Teologie Ortodoxã Cluj, cu
care a participat la diferite concerte religioase organizate în þarã ºi strãinãtate
(Olanda, Germania, Austria, Italia, Ungaria, Spania etc.).
În anul 2000, a urmat Cursurile pastorale de promovare la Facultatea de
Teologie Ortodoxã din Cluj, iar în decembrie 2004, a obþinut gradul profesional
I în preoþie.
În perioada 2000-2004, a susþinut orele de educaþie religioasã, clasele I-IV,
la ªcoala Primarã Internaþionalã din Cluj-Napoca.
Este cãsãtorit din anul 1991, cu Luminiþa Adriana Vârva, profesoarã de
Chimie-Fizicã la Seminarul Teologic Ortodox ºi Colegiul Naþional „George
Bariþiu” din Cluj-Napoca. Împreunã au trei copii: Ana-Maria, Gabriel ºi Mihai.
Fãcând un bilanþ al activitãþii desfãºurate de P.C. Gavril Vârva, în cadrul
Departamentului economic ºi cãlãuzit de experienþa ºi binecuvântarea Pãrintelui
Arhiepiscop ºi Mitropolit Bartolomeu, printr-o strategie coerentã ºi eficientã,
în colaborare cu celelalte sectoare de activitate s-au realizat ºi finalizat
urmãtoarele proiecte:
I. Reorganizarea ºi modernizarea spaþiilor Centrului Eparhial:
a) Reºedinþa arhiepiscopalã, birourile Cancelariei, Sala de ºedinþe, cãminul
preoþesc, atelierul de lumânãri, reînnoirea faþadelor interioare.
b) Construirea ºi amenajarea celor douã magazine de cãrþi ºi obiecte
bisericeºti.
c) Amenajarea ºi dotarea cu aparaturã a studioului de radio „Renaºterea”.
d) Dotarea Cancelariei Eparhiale cu sisteme moderne de telefonie interior-
exterior, sistem de pazã video, internet ºi computere.
e) Înzestrarea parcului auto cu ºase autoturisme care deservesc activitãþi
administrative ºi misionar-pastorale în cuprinsul Eparhiei.
f) Modernizarea editurii „Renaºterea” ºi înzestrarea cu aparaturã adecvatã
pentru procesul de culegere ºi tehnoredactare.
II. Activitãþi de reconstituire a proprietãþilor Eparhiei
III. Coordonarea ºi iniþierea lucrãrilor de construire a bisericilor parohiale
ºi mãnãstireºti din cuprinsul Eparhiei
266
Sinteza strãlucitã a acestei vaste activitãþi desfãºurate de P.C. Gavril Vârva,

o regãsim exprimatã în mãreþia Catedralei mitropolitane, împlinitã în ceea ce
priveºte realizarea proiectului iniþial de exterior ºi restauratã conform exigenþelor
tehnice impuse acestui important monument de arhitecturã din inima
Transilvaniei (sculptarea bazelor ºi capitelurilor celor optsprezece coloane
monumentale din rotunda turlei centrale, arce de piatrã pe faþadele laterale, opt
medalioane sculptate în piatrã, plombarea placajelor de piatrã distruse de
intemperii ºi poluare, sablarea placajelor de piatrã, confecþionarea acoperiºului
din tablã de aramã ºi reliefuri º.a.).
Aºa se face cã sub arhipãstorirea Pãrintelui Mitropolit Bartolomeu, misiunea
de întregire a acestui vast proiect – aºa cum l-a intuit ctitorul Nicolae Ivan – a
generat o contribuþie decisivã ºi din partea departamentului economic. Pânã
când ºi interiorul va ajunge la stadiul final al lucrãrilor de restaurare ºi pictare,
urmeazã alte eforturi de naturã tehnicã ºi mai ales artisticã ce trebuie susþinute
financiar.
Pe lângã activitatea administrativã P.C. Gavril Vârva a desfãºurat ºi o
activitate de cercetare în domeniul teologiei, publicând articole ºi studii de
specialitate în diferite reviste ºi periodice, dintre care consemnãm:
– Sfântul Ioan Damaschin imnograf ºi melod, revista „Renaºterea”, nr. 12/
2002, p.6.
– Circulaþia manuscriselor muzicale bizantine în Transilvania sec. al XVIII-
lea, revista „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, nr. 1-2/2003, p.281.
– Rolul cãrþilor liturgice în cultura transilvãneanã, în secolul al XVIII-lea,
revista „Studia Universitatis, Babeº-Bolyai”, nr. 1-2/2004, p.253.
– Proiecte ºi împliniri în perspectivã economicã sub pãstorirea Înalt Prea
Sfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu, Logos – Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop
Bartolomeu la împlinirea vârstei de 80 de ani, Editura Renaºterea, 2001, Cluj-
Napoca, p.57.
– Catedrala arhiepiscopalã, împliniri ºi perspective, revista „Renaºterea”,
nr.1/2001, p.2.
– Noua frumuseþe lãuntricã a Catedralei arhiepiscopale: mozaicurile, revista
„Renaºterea”, nr. 9/2002, p.2.
267
IV Consilieri culturali
Pânã la Pr. Augustin Faur, misiunea de consilier cultural a fost îndeplinitã

de cãtre conslierii Eparhiei Clujului.
Preot Augustin Faur
S-a nãscut în comuna Opriºani – Turda, jud. Cluj, la 18 noiembrie 1908.577

A urmat ºcoala primarã în loc. Opriºani ºi Poiana – Turda (1915-1920),
Liceul la Turda (1920-1928); bacalaureatul la Tg. Mureº (1928, cf. Diploma nr.
69/1928); Academia Teologicã Ortodoxã din Cluj (1929-1933), apoi la Facultatea
de Teologie din Cernãuþi (1938-1940), unde ºi-a luat licenþa în Teologie (cf.
Diploma nr. 1746/1940).
S-a cãsãtorit în noiembrie 1933 ºi a fost hirotonit întru preot la 11 ianuarie 1934.
A îndeplinit urmãtoarele funcþii: preot paroh în Boiereºti (Cioara de Sus),
jud. Cluj (1934-1939); în paralel în aproape întreaga perioadã a fost ºi profesor
la Gimnaziul mixt din Baia de Arieº; preot la Nãsãud (1 oct. 1939-21 nov.
1940); profesor de religie la Liceul coeducat de stat maghiar, cu limba de predare
românã ºi catehet la ºcolile primare din Cluj (1940-1945); consilier eparhial (1
martie 1945-31 martie 1949); în paralel a funcþionat ºi ca director al Internatului
Liceului Ortodox de fete (1942-1948), precum ºi director al Internatului Teologic
(1945-1947); asistent universitar (1 apr. 1949-14 dec. 1949) ºi lector (15 dec.
1949-1952) la Institutul Teologic Universitar din Cluj; preot în Turda pânã în
1978.
Între publicaþiile sale, amintim: Viaþa unei mame credincioase – Anastasia
ªaguna, Cluj, 1943; Poveþe evanghelice, Cluj, 1943, Mãnãstirea „Sfânta Ana”
din Rohia, Cluj, 1944.
A fost redactor al publicaþiei Renaºterea – Cluj; a mai colaborat la Viaþa
Ilustratã Cluj; Vatra ºi Sãptãmâna – amândouã din Bistriþa; Tribuna Ardealului
– Cluj º.a.
A trecut la cele veºnice la 30 noiembrie 1979.
577
Vezi Fiºa personalã (Eparhia Clujului); Alexandru Moraru, Învãþãmântul Teologic
Universitar…, p. 246.
268
Vicarii adminitrativi: Sabin Truþia, Liviu G. Munteanu, Iuliu Goºescu,

Florian Geomolean, Ioan Pop, Onisie Morar, Ioan Baciu ºi ªtefan Liviu au
îndeplinit ºi misiunea de consilieri culturali.
Preot Simion Cristea
S-a nãscut la 8 noiembrie 1937 în comuna

Josenii Bârgãului jud. Bistriþa-Nãsãud578.
A urmat ºcoala primarã în comuna natalã,
Seminarul Teologic în Cluj ºi Institutul Teologic de
Grad Universitar la Sibiu.
S-a cãsãtorit în 1962 cu consãteana Eugenia
Þarcã ºi are doi copii: Simion-Doru ºi Luminiþa.
A pãstorit în parohiile: Cuºma ºi Susenii Bârgãului,
jud. Bistriþa-Nãsãud, Floreºti, jud. Cluj ºi
„Schimbarea la Faþã” municipiul Cluj, pânã astãzi.
A îndeplinit ºi alte funcþii: membru în Consistoriul Arhiepiscopiei Clujului,
profesor la Seminarul Teologic din Cluj, consilier cultural la Arhiepiscopia
Clujului, profesor de Religie la Liceul „Traian Vuia” ºi profesor la Universitatea
Cultural-ªtiinþificã din Cluj-Napoca.
A colaborat la mai multe publicaþii, între care: Îndrumãtorul bisericesc al
Arhiepiscopiei Clujului, Renaºterea, Telegraful Român, Mitropolia Ardealului,
Ortodoxia Maramureºeanã, Plaiuri Nãsãudene ºi Bistriþene, Glasul Patriei,
Actualitatea clujeanã, Steaua ºi Balada din Köln. A scos ºi cartea Sub stelele
nopþii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004 (cuvinte strecurate prin inelul
clipei).
Fiind îndrãgostit de locurile natale, participã din 1983 cu însemnate
comunicãri la „Simpozionul Cultural al Vãii Bârgãului”.
Ca duhovnic, roiesc în jurul sãu peste 60 de preoþi.
Meritele sale au fost subliniate cu distincþiile cuvenite clerului de mir: iconom
ºi iconom stavrofor; diplome de excelenþã ºi alte premii.
578
Pr.Simion Cristea, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
269
Preot Dr. Vasile Nemeº
S-a nãscut la 30 martie 1957 în localitatea Iara,

judeþul Cluj, din pãrinþii Teofil ºi Nastasia579. Dupã
absolvirea ºcolii generale din localitatea natalã, a
urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din
Cluj-Napoca în perioada 1974-1979, iar în paralel
a urmat ºi cursurile ªcolii Populare de Artã din
Cluj-Napoca la secþia „Canto-clasic”, pe care le-a
absolvit în anul 1980, când a obþinut Diploma de
interpret .
A urmat apoi cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1979-
1983), susþinându-ºi examenul de licenþã cu teza: Compozitori transilvãneni
care au contribuit la dezvoltarea muzicii bisericeºti corale: Iacob Mureºianu,
Augustin Bena ºi Celestin Cherebeþiu.
În anul 1984, în urma examenului de admitere, a urmat Cursurile de doctorat
în Teologie la secþia Practicã, specialitatea Omileticã ºi Cateheticã cu noþiuni
de Pedagogie creºtinã, de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, sub
îndrumarea P.C. Prof. Dr. Sebastian ªebu, iar în anul III s-a transferat la
Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti, unde, sub îndrumarea P.C. Pr.
Prof. Dr. Constantin Galeriu ºi-a elaborat teza de doctorat în Teologie, cu titlul:
Tradiþia omileticã în Eparhia Vadului, Feleacului ºi Clujului. Chipuri de
propovãduitori ai dreptei credinþe, pe care a susþinut-o în 12 iulie 2000, obþinând
titlul de „Doctor în Teologie”.
La 30 iunie 1984 s-a cãsãtorit cu economista Ana Roman din municipiul
Sebeº, având împreunã doi copii: Ana–Ligia (n. 11noiembrie 1985) ºi Teofil
Sebastian (7martie 1988).
A funcþionat în postul de cântãreþ bisericesc la Catedrala Arhiepiscopalã
în perioada 1979-1983 ºi 1983-1987 ºi a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei
Arhiepiscopiei de I.P.S. Arhiepiscop Teofil Herineanu la data de 21 iunie 1987.
579
Pr. Dr. Vasile Nemeº, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
270
În anul ºcolar 1991-1992 a fost numit pentru o scurtã perioadã de timp

profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde a predat
Dogmaticã, Catehism ºi Limba Francezã.
În vederea pregãtirii tezei de doctorat a fost trimis cu bursã de studii de
Patriarhia Românã, la Facultatea de Teologie Protestantã din Geneva, în anul
universitar 1993-1944, unde a urmat cursuri de Teologie practicã cu profesorii
Henry Mottu, decanul Facultãþii ºi Alain Vyler.
În data de 1 februarie 1992 a fost numit în postul de inspector eparhial,
iar de la acea datã ºi pânã în prezent, a ocupat în cadrul Centrului Eparhial Cluj
urmãtoarele posturi:
– consilier cultural: 1 mai 1993 - 1 decembrie 1999, cu atribuþiile
inspectorului eparhial ºi cele ce vor aparþine noului Sector misionar-social al
eparhiei, primul în Patriarhia Românã;
– inspector eparhial:1 decembrie 1999-1 decembrie 2003;
– eclesiarh al Catedralei arhiepiscopale: februarie – octombrie 2004;
– secretar eparhial: 1 octombrie 2004 – 10 octombrie 2005;
– inspector general în cadrul Corpului de Inspecþie ºi Control al
Arhiepiscopului: 10 octombrie 2005 pânã în prezent.
La data de 13 septembrie 1998, a fost hirotonit preot pentru Catedrala
arhiepiscopalã de cãtre I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu.
În cadrul Administraþiei Eparhiale, în posturile încredinþate sus menþionate,
s-a strãduit sã-ºi îndeplineascã atribuþiile de serviciu în perioada de transformãri
ºi înnoiri, conform programului pastoral misionar trasat de I.P.S. Arhiepiscop ºi
Mitropolit Bartolomeu Anania. În acest context a fãcut parte din Comitetul de
redacþie a revistei Renaºterea, fiind pentru o scurtã perioadã de timp ºi redactor
al acesteia; a fost numit de Înalt Prea Sfinþia Sa Preºedinte al Comitetului pentru
relaþii ecumenice cu protopopiatul Brackenneim din Biserica Evanghelicã-
Lutheranã din Württenberg-Germania (1995) ºi din încredinþarea Înalt Prea
Sfinþiei Sale a condus Delegaþia Eparhiei Clujului în Germania în cadrul relaþiilor
ecumenice ortodoxo-evanghelice, formatã din consilieri de la Centrul eparhial,
protopopii eparhiei ºi alþi preoþi împreunã cu soþiile lor, în perioada 7-17 iulie
1996. Alãturi de ceilalþi patru diaconi ai Centrului eparhial care au constituit
grupul vocal „Renaºterea”, a susþinut câteva concerte în Germania pentru
sprijinirea lucrãrilor de picturã de la Catedrala Arhiepiscopalã în tehnica mozaic.
271
Apreciind pastoraþia sa pe tãrâm ecumenic, Dekanatul evanghelic din

Brackenheim i-a acordat titlul de „Membru de onoare” în data de 12 octombrie
1997.
Pe lângã activitatea din cadrul administraþiei eparhiale a desfãºurat ºi o
activitate de cercetare în domeniul Teologiei, fiind coautor la câteva volume
omagiale la care a participat cu studii sau autor de articole publicate în diferite
reviste ºi periodice bisericeºti, dintre care amintim urmãtoarele:
– Cultul ortodox privit de teologi ºi gânditori din afara Bisericii Ortodoxe,
în „Îndrumãtorul bisericesc, misionar ºi patriotic”, Cluj-Napoca, 1988, p. 106-108;
– Predica în cadrul activitãþii pastorale a preotului, în „Îndrumãtorul
bisericesc, misionar ºi patriotic”, Cluj-Napoca, 1989, p.101-105;
– Consideraþii omiletice. Arhiepiscopul Teofil Herineanu - misionar ºi interpret
al Evangheliei, în volum omagial: „Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu O viaþã în
slujba Bisericii ºi a ºcolii româneºti”, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 2005, p.604-613;
– Aspecte din activitatea omileticã a I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu, în volumul
omagial: „Logos Înalt Prea Sfinþiei Sale Arhiepiscopul Bartolomeu la împlinirea
vârstei de 80 de ani”, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca 2001, p. 145-160
– Activitatea predicatorialã a Mitropolitului Nicolae Colan, în „Omagiu
Mitropolitului Nicolae Colan 1893-1993”, Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca,
1995, p.55-63
– Ioan Arion – erou al Marii uniri de la Alba-Iulia, revista Renaºterea
Cluj-Napoca, nr. 11-12/1994, p.3.
A primit urmãtoarele distincþii bisericeºti:
– Arhidiacon 1992;
Iconom, 25 decembrie 1998 ºi Iconom stavrofor, 1 ianuarie 1999.
272
Preot Ioan Pintea
Nãscut la data de 26 octombrie 1961 în satul

Runcu-Salvei (actual comunã), jud. Bistriþa-
Nãsãud580, din pãrinþii Anchidim ºi Floarea (nãscutã
Dâncu) – þãrani.
A urmat ªcoala generalã la Runcu Salvei (1967-
1975), Liceul la Beclean (1975-1980), Facultatea
de Teologie Ortodoxã a Universitãþii „Babeº-
Bolyai” – Cluj-Napoca – 1990-1994 (secþia Teologie Pastoralã).Teza de licenþã:
Îngerul cãzut ºi ispita cãderii (îndrumãtor:PS Episcop Vicar Irineu Pop
Bistriþeanul).
Este cãsãtorit cu Violeta Pintea (nãscutã Bozbici),consilier juridic,Prefectura
judeþului Bistriþa-Nãsãud, ºi au doi copii: Ioana -Alexandra (studentã, Facultatea
de Design, Cluj) ºi Andrei -Ioan (elev, Liceul de Muzicã, Bistriþa)
A îndeplinit urmãtoarele funcþii ºi misiuni: bibliotecar la Biblioteca Judeþeanã
Bistriþa (1984-1990); director la Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi
Valorificarea Creaþiei Populare Bistriþa-Nãsãud (1991-1993); redactor ºef al
revistei Renaºterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi consilier
cultural al Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului; hirotonit diacon încã din
timpul Facultãþii, la Mãnãstirea Rohia, de cãtre PS Justinian al Maramureºului ºi
Sãtmarului; hirotonit preot ºi îmbisericit pe seama Catedralei Arhiepiscopale
din Cluj; deputat de Bistriþa-Nãsãud în Parlamentul României (1996-2000); a
fãcut parte din Comisia pentru Culte, drepturile omului ºi minoritãþi naþionale;
a reprezentat Parlamentul României pe teme creºtine ºi ecumenice la numeroase
întâlniri internaþionale: Germania, Austria, Anglia, Grecia, Ucraina, Rusia,
Polonia, Israel, S.U.A., Franþa etc. A avut intervenþii ºi iniþiative legislative în
problema legislaþiei bisericeºti, Legii Cultelor ºi a salarizãrii clerului; distins de
cãtre IPS Bartolomeu cu distincþia de iconom stavrofor(1999); din 2002 ºef
serviciu la Centrul Judeþean pentru Culturã Bistriþa-Nãsãud; coordonator Radio
Renaºterea, Bistriþa; preot paroh în satul Chintelnic; membru al Uniunii
Scriitorilor din România; inclus în volume colective de literaturã, eseu, teologie.
580
Pr. Ioan Pintea, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
273
Exemple: Logos Arhiepiscopului Bartolomeu, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca,

2001; Medicii ºi Biserica, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2003; Primele
mãrturii despre Biblia jubiliarã 2001, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2003;
Antologia poeþilor ardeleni, Târgu Mureº, 2004; La Beclean pe Someº cîndva
ºi Anotimpul cailor (antologii alcãtuite de Aurel Podaru), Editura Clubul
Saeculum, 2004, 2005, Adînc pe adînc chemînd (antologie de Pr. Ioan Petraº),
Editura Brumar, Timiºoara, 2006. Inclus în Streiflicht (Simone Reicherts-Schenk
ºi Christian W.Schenk), Editura Dionysos, Kastellaun, Germania,1994. Tradus
cu poezie în francezã, maghiarã, germanã; prezent în alte antologii naþionale ºi
internaþionale; laureat a mai multor Festivaluri de Poezie. Încununat cu
numeroase premii: Premiul pentru eseu la Saloanele Liviu Rebreanu – Bistriþa,
Premiul pentru poezie la Festivalul George Coºbuc – Bistriþa, Premiul revistei
Astra, Premiul revistei Poesis, Premiul pentru eseu al revistei Convorbiri
Literare, Premiul pentru poezie pe anul 2000 al Editurii Dacia, Premiul Ioan
Alexandru al Studioului de Radio Cluj, Premiul pentru Jurnal / Memorialisticã
al Editurii Emia, Deva, etc.; iniþiator înainte de 1989, alãturi de Mircea Oliv,
Virgil Raþiu ºi Gheorghe Suciu a Saloanelor culturale Liviu Rebreanu la care
participã: N. Steinhardt, Gabriel Liiceanu, Alexandru Paleologu, Andrei Pleºu,
Mihai ªora, Andrei Cornea etc. Debut: Limba ºi literatura românã – seria pentru
elevi, 1972. Debut editorial: Antologia Alpha ’85, Editura Dacia, 1985, Cluj-
Napoca. Cenacluri literare frecventate: Cenaclul „Grigore Silaºi” - Beclean;
Cenaclul „Saeculum” – Dej-Beclean al tinerilor scriitori din Transilvania. Reviste
întemeiate, conduse ori colaborãri: împreunã cu Lucian Valea, Cornel Cotuþiu,
Andrei Moldovan, Ion Moise, reediteazã în anul 1990, la Bistriþa, revista
Minerva, serie nouã; fondator, împreunã cu I.P.S. Serafim, Nicolae Stroescu
Stâniºoarã ºi Pr. Simion Felecan al revistei Mitropoliei Ortodoxe din Germania
Deisis (München). Redactor ºef pânã în anul 1996 al acestei reviste; ca student
redacteazã ºi devine redactor-ºef al primului numãr din revista Logos, editatã
de Institutul Teologic de Grad Universitar Cluj; reediteazã, la Bistriþa, în 2003,
împreunã cu Olimpiu Nuºfelean, Virgil Raþiu ºi Ion Moise, revista de culturã
Miºcarea literarã, fondatã de Liviu Rebreanu. Este redactor ºef al acestei reviste;
rubricã permanentã sub titlul: Însemnãrile unui preot de þarã în revista Convorbiri
literare (Iaºi); iniþiatorul seriei noi a publicaþiei Revista Ilustratã, editatã de
Centrul Judeþean pentru Culturã Bistriþa-Nãsãud (2004); fondeazã împreunã cu
274
Pr.Protopop Viorel Stanciu ºi Pr.Protopop Ioan Dâmbu,suplimentul creºtin-ortodox

Logos al ziarului Rãsunetul; a colaborat ºi colaboreazã la: Adevãrul Literar ºi
Artistic, Dacia Literarã, Luceafãrul, Minerva, Euphorion, Viaþa Româneascã,
Interval, Arca, Cadran, Amfiteatru, Convorbiri Literare, Vatra, Tribuna, Steaua,
Renaºterea, Cuvântul, Poesis, Poezia, Echinox, Romania Liberã, Telegraful
Român, Miºcarea Literarã, Deisis (München/Germania), Luminã Linã (New-York/
SUA) etc.
Volume publicate: Frigul ºi frica (versuri), Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992; Primejdia mãrturisirii. Convorbiri cu N. Steinhardt, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1993 (ajunsã la ediþia a III-a); Însoþiri în Turnul Babel (eseuri ºi
dialoguri), Editura Omniscop, Craiova, 1995; Mormântul gol (versuri), Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1999; Grãdina lui Ion (versuri), Editura Aletheia, Bistriþa,
2000; Bucuria întrebãrii. Pãrintele Stãniloae în dialog cu Ioan Pintea, Editura
Aletheia, Bistriþa, 2002, 144 p. Primul interviu publicat în presa din România
înainte de 1989 cu marele teolog; Admiraþii ortodoxe (eseuri teologice ºi literare),
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003; Prezent în Antologia 2003 a revistei
„Convorbiri literare” cu ciclul de poeme „Scara cu îngeri”; Mic jurnal
discontinuu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006; Primejdia mãrturisirii.
Convorbirile de la Rohia, urmate de Jurnal, Editura Humanitas, 2006; Este autorul
textului Slujbei de canonizare a Cuviosului Pahomie de la Gledin (2006). Ediþii
prefaþate, îngrijite: N. Steinhardt – Dãruind vei dobândi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1994; N. Steinhardt – Cãlãtoria unui fiu risipitor, Ed. Adonai, Bucureºti, 1995;
Pro Memoria – Preot Protopop Grigore Pletosu, Ed. Aletheia, Bistriþa, 1999; In
aeternum. Nicolae Bãlan – Arhiepiscop ºi Mitropolit, Ed. Aletheia, Bistriþa, 2001;
N. Steinhardt – Ispita lecturii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000; N. Steinhardt –
Pledoarie pentru o literaturã nobilã ºi sentimentalã (volumul I ºi II) Ed. Cronica,
Iaºi, 2001, 2003; N. Steinhardt – Eu însumi ºi alþi câþiva (eseuri noi ºi vechi), Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2001; O icoanã maramureºanã Nicolae Monahul, –
Supliment al revistei Miºcarea Literarã, Bistriþa, 2002; Cartea de la Runc, Ed.
Aletheia, Bistriþa, 2002; Radu Sãplãcan – Exerciþii de balisticã, Ed. Eikon, Cluj-
Napoca, 2003; N. Steinhardt – Eseu romanþat asupra neizbânzii , Ed. Timpul,
Iaºi, 2003; Nicolae Bãlan – Texte alese, Editura Arcade, Bistriþa, 2004; N.Steinhardt
– Cuvinte de credinþã,ediþie definitivã, Editura Humanitas, 2006.
Au scris despre cãrþile lui. În reviste: Vasile Spiridon, C. Stãnescu, Adriana
Bittel, Ion Zubaºcu, Liviu Papuc, Claudiu Târziu, Nicolae Bãciuþ, Ion Radu
275
Zãgreanu, Tit-Liviu Pop, Valeria Manta Tãicuþu, Gavril Moldovan, Luminiþa

Bãlãlãu, Vasile Gordon, Ion Alexandru Tofan,Eugenia Taralunga, Gheorghe
Pârja, Ioan Alexandru, Gheorghe Grigurcu, N. Steinhardt, Dan Ciachir, Teohar
Mihadaº, Petru Poantã, Laurenþiu Ulici, Andrei Moldovan, George Vulturescu,
Ioan Vieru, Ion Urcan, Adrian Popescu, Al. Cistelecan, Ioan Moldovan, Mircea
Bârsilã, Ion Mureºan, Mircea Petean, Viorel Gheorghiþã, Eugen Simion,
Alexandru Pintescu, Gheorghe Suciu, Elena Maria Ganciu, Aurel Podaru, Dan
C. Mihãilescu, Luminiþa Bãlãlãu, Mircea A. Diaconu, Cornel Cotuþiu, Ion Buzaºi,
Marius Vasileanu, Mircea Platon, Olimpiu Nuºfelean, Adrian Mureºan etc.
Au scris despre cãrþile lui ºi în alte periodice: N. Steinhardt, Dan Ciachir,
Teohar Mihadaº, Petru Poantã, Laurenþiu Ulici, Andrei Moldovan, George
Vulturescu, Ioan Vieru, Ion Urcan, Adrian Popescu, Al. Cistelecan, Ioan Moldovan,
Mircea Bârsilã, Ion Mureºan, Mircea Petean, Viorel Gheorghiþã, Eugen Simion,
Alexandru Pintescu, Gheorghe Suciu, Elena Maria Ganciu, Aurel Podaru, Dan C.
Mihãilescu, Cornel Ungureanu, Horia Ungureanu, Dorin Ploscaru, Ion Moise,
Victor ªtir, Luminiþa Bãlãlãu, Mircea A. Diaconu, Cornel Cotuþiu, Ion Buzaºi,
Virgil Raþiu, Marius Vasileanu, Mircea Platon, Olimpiu Nuºfelean, Virgil Raþiu
etc.; prezent în Dicþionarul Scriitori români din anii 80-90, Editura Paralela 45,
2001; selectat pentru Dicþionarul General al Literaturii Române(coordonator
Eugen Simion) cu o prezentare de Vasile Spiridon, sub egida Academiei Române,
în curs de apariþie.
În volume: N. Steinhardt – Monologul polifonic, 1991, 2002; Andrei
Moldovan – Coºbuc sau lirismul pragurilor, 1997; Andrei Moldovan – Erezii
lirice, 2004; Dan Ciachir – Cronica ortodoxã, 2001; Mircea Platon – Fãrã
îndoialã, 2001; Dan Ciachir – Ofensiva ortodoxã, 2002; Nicolae Bãciuþ – O
istorie a literaturii române contemporane în interviuri, Ed. Reîntregirea, 2005;
Mircea A.Diaconu – Atelierele poeziei, 2005.
Ridicã în Parohia Chintelnic un monument în memoria întîiului Protopop
ortodox al Bistriþei ºi primului profesor de limba ºi literatura românã al poetului
George Coºbuc, Grigore Pletosu (sculptor Maxim Dumitraº) ºi are iniþiativa
unui bust în onoarea Mitropolitului Nicolae Bãlan în satul Blãjenii de Sus
(sculptor Mircea Mocanu). Organizeazã la Bistriþa primul mare Simpozion
dedicat vieþii ºi operei Mitropolitului Nicolae Bãlan.
276
Preot Dr. ªtefan Iloaie
S-a nãscut la 28 august 1968 în localitatea

Feldru, judeþul Bistriþa-Nãsãud, din pãrinþii Petru
ºi Lucreþia581. Între anii 1974 ºi 1984 a urmat
cursurile celor zece clase în localitatea natalã, iar
între 1984 ºi 1989 cursurile Seminarului Teologic
Ortodox din Cluj-Napoca. În anul 1990 a început
studiile universitare la Institutul Teologic Ortodox
din Sibiu, încheind aici anul I; în acelaºi an,
toamna, s-a transferat la Cluj-Napoca, unde a
continuat studiile teologice, pe care le-a absolvit în 1993, în prima promoþie a
învãþãmântului teologic universitar clujean de dupã 1989, continuator al vechiului
Institut Teologic Ortodox din Cluj, din 1992 integrat în Universitatea „Babeº-
Bolyai”.
Din 1991 a fost bibliotecar al Facultãþii de Teologie din Cluj-Napoca ºi
apoi al Bibliotecii Centrale Universitare, secþia Colecþii Speciale. În 1994 a fost
numit redactor la revista „Renaºterea” a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
Vadului, Feleacului ºi Clujului, iar în perioada 1995-1999 a coordonat periodicul
în calitate de redactor-ºef; în aceeaºi perioadã a condus ºi Editura omonimã. A
organizat postul de radio „Renaºterea”, pe care l-a condus în calitate de director
între anii 1998-2001 ºi de administrator pânã la finele anului 2005. Începând cu
1 ianuarie 2000, ocupã funcþia de consilier cultural al Arhiepiscopiei Clujului.
A urmat cursuri de jurnalism bisericesc organizate, pe mai multe niveluri,
de Academia Evanghelicã de Presã din Germania ºi cursuri de specializare în
biblioteconomie ºi ºtiinþa informaþiei organizate de Consiliul Britanic în România.
Pe linie universitarã, în februarie 2002 a fost numit – prin concurs – asistent
titular la secþia sistematicã a Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca;
din februarie 2004 ocupã funcþia de lector în cadrul aceleiaºi instituþii de
învãþãmânt superior.
În iunie 2003 ºi-a susþinut teza de doctorat cu titlul: Responsabilitatea moralã
privitã în specificul ei personal ºi comunitar, în vremea noastrã, sub îndrumarea
581
Pr. Dr. ªtefan Iloaie, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
277
Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, la Facultatea de Teologie „Andrei ªaguna” din
Sibiu.
A publicat lucrarea Nae Ionescu ºi Ortodoxia româneascã, la Editura Limes
din Cluj-Napoca. I-au fost publicate mai bine de 30 de studii de specialitate, în
reviste ºi volume colective ºi în reviste de specialitate din România ºi din alte
þãri, în limba românã ºi în limbi de circulaþie internaþionalã, dintre care amintim:
· Duhovnicia cãrþii sau veºnicia cuvântului lui Dumnezeu. Referat susþinut
la Simpozionul „Il libro e la fede. La ricerca di Dio in un mondo secolarizzato”,
Roma, 1998. Publicat în „Anuarul Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-
Napoca” an 2, 1992-1994, Cluj-Napoca, 1999, p. 319-322; în „Poesis”/Satu
Mare, an 10, 1999, nr. 9-11, p. 2
· Conceptul de responsabilitate la filosofii romantici, în „Studia Universitatis
Babeº-Bolyai. Theologia Orthodoxa” an 44, 1999, nr. 1-2, p. 233-250 (ºi extras)
· Virtutea – lucrare a mântuirii omului, prin asemãnarea sa cu Chipul
dumnezeiesc, în vol.: „Logos – Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului la împlinirea
vârstei de 80 de ani”, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2001, p. 332-343
· Der persönliche und der gemeinschaftliche Aspekt der Sünde. Negative
Einflüsse des Individualismus, în „Studia Theologica Budapestinensia” 30: Bün
és isteni irgalom mint a mai ember problémája/Peccato e misericordia divina
come problema dell’uomo di oggi, Márton Áron Kiadó, Budapesta, 2002, p.
51-60
· Ascetica ºi mistica în teologia Pãrintelui Stãniloae, în „Ortodoxia” an 54,
2003, nr. 3-4, p. 95-107
· Hotãrârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la
transplantul de organe, în vol.: „Medicii ºi Biserica”, vol. 3, Editura Renaºterea,
Cluj-Napoca, 2005, p. 113-122.
A participat activ, cu referate ºi intervenþii, la peste 40 de manifestãri
ºtiinþifice: simpozioane, conferinþe, sesiuni de comunicãri, de nivel naþional ºi
internaþional, în þarã ºi strãinãtate. A îngrijit 7 volume colective ºi a publicat
aproape 100 de articole pe teme teologice ºi de culturã, în diferite reviste ºi
periodice.
La 28 iunie 1992 a fost hirotonit diacon, iar la data de 31 octombrie 2004,
în Catedrala arhiepiscopalã din Cluj-Napoca, a fost hirotonit preot de cãtre IPS
Bartolomeu Anania. La 18 septembrie 2005 a fot ridicat la rangul de iconom.
278
Din anul 1991 este cãsãtorit cu Luminiþa Iloaie ºi are un copil – Tudor.
În calitate de coordonator al Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Clujului, a
urmãrit aplicarea unor proiecte care sã dinamizeze ºi sã diversifice misiunea
Bisericii, ca rãspuns la solicitãrile tot mai variate ale societãþii moderne:
· Dezvoltarea actului de culturã a Bisericii prin reîmbinarea lui cu actul de
cult, dezvoltarea unuia fãrã celãlalt fãcându-se în detrimentul misiunii Bisericii.
· Cultura Bisericii trebuie sã devinã cu adevãrat un act misionar al ei, mai
ales într-un context social dominat de consumism ºi interese materialiste.
· Dezvoltarea unui cadru sistematic potrivit în care clericii sã fie bine
informaþi asupra schimbãrilor sociale extrem de rapide din zilele noastre, prin
introducerea temelor de mare actualitate la conferinþele preoþeºti, la cursurile
de îndrumare, dar ºi prin înfiinþarea de noi cursuri ºi cercuri de lucru: de
duhovnicie, de bioeticã, de informaþii culturale, cercurile pastorale etc.
· Dezvoltarea activitãþilor mass media, realizarea unei publicistici eclesiastice
cât mai aproape de realitate, îmbinarea actului cotidian cu tratarea serioasã a
noilor fenomene, implicarea intelectualilor de marcã în viaþa bisericeascã prin
prezenþa scrisului lor în presa bisericeascã etc.
· Dezvoltarea de proiecte privind apãrarea ºi valorificarea patrimoniului
bisericesc mobil ºi a patrimoniului naþional.
· Stabilizarea învãþãmântului religios în ºcoalã, prin ridicarea standardului
de competitivitate a disciplinei ºi prin sporirea personalului calificat.
· Dezvoltarea ecumenismului de naturã practicã, în special cel cu Biserica
Evanghelicã Lutheranã din Württemberg, Germania.
V Consilieri misionari
Post înfiinþat de IPS Bartolomeu în luna martie 1997.
279
Preot Dr. Ioan Bizãu
S-a nãscut la 29 iunie 1952 în localitatea Ieud,

jud. Maramureº582. Pe linie paternã, aparþine unei
familii care a dat un întreg ºir de cântãreþi bisericeºti,
unii dintre ei având un rol deosebit în viaþa
bisericeascã ºi culturalã a Ieudului. Dupã absolvirea
ºcolii generale, a urmat cursurile Seminarului
Teologic din Cluj-Napoca (1967-1972).
La 27 august 1972, fiind deja cãsãtorit, a fost
hirotonit preot de cãtre episcopul Teofil Herineanu
pe seama parohiei Rediu, protopopiatul Turda,
unde a slujit de la 1 octombrie 1972 pânã la 30
septembrie 1977. Încã din aceastã etapã de început a slujirii sacerdotale a avut
o frumoasã experienþã pastoralã, parohia Rediu reprezentând o adevãratã ºcoalã
de credinþã ºi de viaþã creºtinã. Aceasta în sensul cã aproape toþi credincioºii
participau la viaþa liturgicã ºi sacramentalã a Bisericii, ceea ce înseamnã cã se
spovedeau ºi se împãrtãºeau frecvent cu Dumnezeiasca Euharistie. De asemenea,
la vremea respectivã în aceastã parohie nu existau adepþi ai vreunui cult
neoprotestant ºi nici manifestãri pietiste centrifugale, spre deosebire de localitãþile
din jur, unde astfel de probleme eclesiale fãceau parte din „normalitatea”
cotidianã. Pe lângã activitatea liturgicã ºi misionarã, a finalizat lucrãrile de
edificare a casei parohiale (efectuând personal o bunã parte din aceste lucrãri),
a iniþiat lucrãri de reparaþii la bisericã, s-a îngrijit de înzestrarea ei cu cele de
trebuinþã ºi a vegheat la pãstrarea bunei rânduieli în cimitirului parohial, satul
Rediu având atunci unul dintre cele mai frumoase cimitire din zonã. În timpul
pãstoririi sale, în filia Sãrãdiº a început construirea unei biserici, proiect care a
necesitat multã alergãturã pe la uºile autoritãþilor, multe umilinþe personale, dar
ºi cheltuieli împovãrãtoare pentru cele aproximativ cincizeci de familii ale acestei
comunitãþi.
582
Pr. Dr. Ioan Bizãu, Repere biografice, Cluj-Napoca, 2006.
280
Între anii 1972-1976 a urmat cursurile Institutului Teologic de la Sibiu. Teza

de licenþã – Rolul Dumnezeieºtii Euharistii în desãvârºirea creºtinã dupã Nicolae
Cabasila – a elaborat-o sub îndrumarea ºtiinþificã a pãrintelui Teodor Bodogae,
care i-a fost nu doar profesor de Bizantinologie, ci ºi adevãrat pãrinte duhovnicesc.
În luna septembrie 1977 a urmat cursurile de îndrumare pastoral-misionarã la
aceeaºi instituþie de învãþãmânt teologic. Atunci l-a cunoscut pe pãrintele
Constantin Galeriu, de care a rãmas legat sufleteºte pânã la moartea acestuia,
considerându-l adevãrat model de slujire sacerdotalã ºi de intelectual ortodox.
La data de 1 octombrie 1977 a fost transferat la parohia Luna (Câmpia-
Turzii), unde a slujit pânã la 30 septembrie 1980. Se ºtie cã Luna este o parohie
foarte mare, bogatã în cele materiale, însã având o viaþã liturgicã ºi sacramentalã
mai puþin intensã, asemenea multora dintre parohiile din aceastã zonã a
Transilvaniei. Cât a pãstorit în aceastã parohie, s-a strãduit sã-i adune pe
credincioºi în jurul Altarului euharistic, sã le activeze conºtiinþa apartenenþei la
Trupul mistic al lui Hristos. Desigur, dacã vremurile n-ar fi fost potrivnice unei
vieþi bisericeºti normale, ºi în aceastã parohie ar fi fost nevoie de încã unul sau
doi preoþi pentru a rãspunde nevoilor sufleteºti ale comunitãþii ºi pentru a susþine
o lucrare misionarã mai rodnicã.
La data de 1 octombrie 1980, având recomandarea vrednicilor preoþi
Gheorghe Simu ºi Ioan Bunea, a fost transferat la parohia Schimbarea la Faþã IV
din municipiul Cluj-Napoca, unde a slujit pânã la 30 noiembrie 1982. În scurtã
vreme a ajuns sã fie preþuit de cãtre mulþi credincioºi din oraº pentru modul
slujirii liturgice, pentru activitatea pastoralã ºi pentru predicile sale. De asemenea,
s-a angajat în viaþa spiritualã a oraºului, participând frecvent la evenimentele
culturale importante, acest fapt fãcându-l cunoscut în mediile intelectuale ºi
artistice.
În contextul unor schimbãri petrecute în administraþia eparhialã, la data de 1
decembrie 1982 a fost numit de cãtre arhiepiscopul Teofil Herineanu preot la
catedrala arhiepiscopalã, unde slujeºte ºi în prezent. Între anii 1983-1991 a
îndeplinit ºi funcþia de responsabil al colecþiei de artã sacrã de la Centrul eparhial,
participând la cursurile de specialitate pentru personalul încadrat în serviciul
muzeelor bisericeºti din cuprinsul Patriarhiei. De asemenea, în anul 1988 a fost
numit de cãtre arhiepiscopul Teofil eclesiarh al catedralei, responsabilitate pe
care a avut-o pânã în cursul anului 1994. În aceastã calitate, s-a preocupat în
mod special de pregãtirea liturgicã ºi pastoralã a noilor hirotoniþi, conform unei
281
pedagogii sacerdotale impuse ºi urmãrite sever de cãtre vrednicul arhiepiscop.

Apreciindu-i activitatea pastoralã, misionarã, omileticã ºi socialã, arhiepiscopul
Teofil i-a acordat distincþiile preoþeºti de iconom (19 noiembrie 1983) ºi iconom
stavrofor (28 mai 1988). De altminteri, evlaviosul ierarh i-a fost ca un pãrinte
duhovnicesc, orientându-l în tainele credinþei, îndrumându-i adeseori lecturile,
înþelegându-i problemele ºi ocrotindu-l în momentele mai grele ale vieþii.
Având o sensibilitate deosebitã pentru semenii împovãraþi de necazurile
vieþii, ºi-a fãcut o preocupare specialã din cercetarea bolnavilor ºi a celor
marginalizaþi. În condiþiile mai dificile din timpul regimului comunist era chemat
adeseori la spitale pentru a spovedi ºi împãrtãºi pe muribunzi, pentru a boteza
copii nãscuþi prematur sau foarte bolnavi. De asemenea, s-a legat sufleteºte de
comunitatea celor care îºi petreceau partea finalã a vieþii la Cãminul de bãtrâni.
Pânã în urmã cu câþiva ani, când ºi pentru acest aºezãmânt a fost numit un
preot, i-a vizitat mereu pe bãtrânii internaþi aici, rugându-se împreunã cu ei,
însoþindu-i în vizite la biserici ºi instituþii din oraº, participând la diferite
manifestãri organizate în cadrul instituþiei.
Dupã revoluþia anticomunistã din decembrie 1989 s-a implicat activ în viaþa
societãþii româneºti prin intervenþii publice, emisiuni radio-TV, conferinþe ºi
texte publicate, fiind consultat adeseori în felurite probleme de interes comunitar,
de la cele culturale, la cele de naturã socialã ºi politicã. În perioada anilor 1990-
1993 a participat la programul naþional de introducere a religiei în cadrul
învãþãmântului de stat, predând orele de religie în câteva dintre ºcolile importante
din vecinãtatea Catedralei arhiepiscopale (între acestea numãrându-se ªcoala
specialã pentru nevãzãtori ºi ªcoala specialã pentru surdo-muþi).
În februarie 1992 a susþinut examenul de admitere pentru cursurile de
doctorat la Facultatea de Teologie din Bucureºti (secþia practicã, specializarea
principalã Teologie liturgicã ºi Pastoralã). Avându-l ca îndrumãtor ºtiinþific
principal pe pãrintele profesor Nicolae Necula, a elaborat teza de doctorat Mistica
dumnezeiescului Altar în teologia sacramentalã ºi liturgicã a Sfântului Nicolae
Cabasila, pe care a susþinut-o la 12 iulie 1999.
Începând cu anul universitar 1992/1993 a fost cooptat ca suplinitor la
Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, încredinþându-i-se disciplina de Formare
duhovniceascã ºi practicã. Doi ani mai târziu, pãrintele decan Ioan Icã i-a
încredinþat pentru suplinire Teologia liturgicã ºi Pastorala, iar la 27 septembrie
1999 a fost titularizat ca lector pentru aceastã disciplinã. În paralel cu Teologia
liturgicã, predã ºi câteva cursuri opþionale: Viaþa în Hristos ºi provocãrile
282
modernitãþii, Teologie ºi culturã, Mistagogia templului creºtin (Liturghie ºi

arhitecturã). De asemenea, a pus bazele cursului de Teologia ºi arta icoanei,
prin care studenþii de la toate secþiile sunt familiarizaþi cu noþiunile de bazã ale
iconologiei, cu limbajul artei sacre, cu morfologiile iconice ºi cu realizãrile
artistice de excepþie ale Ortodoxiei ecumenice.
La 14 martie 1997, arhiepiscopul Bartolomeu Anania i-a încredinþat postul
de consilier al Sectorului misionar-social, de curând înfiinþat. Pânã la data
titularizãrii ca lector la Facultatea de Teologie, a condus acest sector al
administraþiei eparhiale, iniþiind primele proiecte de punere în lucrare a
principiilor doctrinei sociale a Bisericii. Aceasta a însemnat organizarea birourilor
de asistenþã socialã în cadrul protopopiatelor, angajarea primilor asistenþi sociali,
coordonarea preoþilor din spitale, unitãþi militare, penitenciare, aºezãminte pentru
ocrotirea bãtrânilor ºi orfelinate, conlucrarea cu asociaþia „Oastea Domnului”,
cu ASCOR, cu Liga Tineretului Ortodox, cu Societatea Femeilor Ortodoxe ºi
cu alte asociaþii de acest fel din cuprinsul Arhiepiscopiei. De asemenea, a militat
pentru reactivarea comitetelor parohiale, strãduindu-se a-i conºtientiza pe preoþi
cu privire la rolul deosebit pe care aceste nuclee de slujire evanghelicã ar trebui
sã-l aibã în lucrarea lor misionarã ºi diaconalã.
În calitatea de consilier arhiepiscopal, a iniþiat ºi asigurat legãturi de bunã-
înþelegere ºi de conlucrare între Centrul eparhial ºi diferite instituþii de stat,
precum ºi cu diferite organizaþii ºi asociaþii de asistenþã socialã din þarã ºi din
strãinãtate. Între anii 1999-2001 a fãcut parte din Comisia judeþeanã pentru
protecþia copilului, promovând în cadrul dezbaterilor lunare ale acesteia
principiile moralei ortodoxe cu privire la adopþii ºi înfieri, angajarea asistenþilor
maternali, protejarea copiilor abandonaþi sau fãrã adãpost, precum ºi în tratarea
anumitor probleme de disciplinã infantilã.
Pe lângã activitatea pastoralã ºi didacticã, a participat, cu intervenþii, luãri
de poziþie ºi comunicãri, la numeroase manifestãri ºtiinþifice ºi culturale de
prestigiu din þarã ºi din strãinãtate. În special între anii 1993-2004 a susþinut
peste o sutã de conferinþe în marile centre universitare din þarã (Cluj-Napoca,
Timiºoara, Craiova, Sibiu, Suceava, Arad, Galaþi, Baia Mare, Braºov ºi
Bucureºti), prezentând teme de culturã teologicã, de misticã sacramentalã, de
iconologie ºi de bioeticã. De asemenea, între anii 1994-2002, a susþinut la
Universitatea Popularã din Cluj-Napoca un ciclu de aproape 50 de conferinþe
sub genericul Biserica în cetate.
Dupã constituirea filialei ASCOR din Cluj-Napoca, ani de-a rândul a fost
283
îndrumãtorul duhovnicesc al acestei comunitãþi studenþeºti de credinþã ºi culturã

ortodoxã, iniþiind ºi coordonând o serie de acþiuni care au marcat viaþa spiritualã
a oraºului. Tot aºa, începând cu anul 1995, a devenit îndrumãtor duhovnicesc al
grupurilor de tineri ortodocºi din Cluj-Napoca ce participã la programele pe
care le organizeazã renumita comunitate monahalã de la Taizé (Franþa).
Deþine o bibliotecã alcãtuitã din câteva mii de volume, cea mai importantã
secþiune reprezentându-o cãrþile de literaturã teologicã ºi de artã. Este bine
cunoscut în mediile artistice din þarã, în cei peste 25 de ani de când a fost numit
preot în Cluj-Napoca frecventând atelierele unora dintre cei mai importanþi artiºti
români din ultima jumãtate de veac ºi legând cu aceºtia prietenii frumoase.
Aurel Ciupe, Corneliu Baba, Ion Musceleanu, Teodor Harºia, Ioan Sima,
Gheorghe Berindei, Vasile Varga ºi Horia Bernea, pentru a nu-i aminti aici decât
pe câþiva dintre cei plecaþi deja din aceastã lume, i-au fost adevãraþi dascãli de
iniþiere în orizontul de luminã ºi de bucurie al frumosului. ªi-a format o valoroasã
colecþie de artã, în care au intrat lucrãri semnate atât de artiºti transilvãneni
(Aurel Ciupe, Catul Bogdan, Traian Bilþiu-Dãncuº, Tasso Marchini, Teodor
Harºia, Ioan Sima, Petru Feier, Letiþia Munteanu, Nicolae Brana, Eugen Gâscã,
Pericle Capidan, Virgil Simonescu, Acs Ferenc, Grigore Negoºanu, Ioan Isac,
Alexandru Popp, Emil Cornea, Lucia Piso º. a.), cât ºi de artiºti ai ªcolii de la
Bucureºti (Corneliu Baba, Ion Musceleanu, Ion Popescu-Negreni, Vasile Varga,
Florin Niculiu, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Marin Gherasim, Constantin
Flondor, Paul Gherasim, Horea Paºtina, Mihai Sârbulescu, Mihai Horea, Florin
Mitroi, Silviu Oravitzan, Vladimir Zamfirescu, Silvia Radu, Florin Ciubotaru,
Sorin Ilfoveanu, ªtefan Câlþia, Dan Mohanu, Simona Runcan, Ioan Grigorescu,
Napoleon Tiron, Alexandru Antonescu, Dinu Sãvescu, Laurenþiu Mogoºanu,
Bogdan Vlãduþã º. a.). Partea cea mai importantã a acestei colecþii o reprezintã
lucrãrile artiºtilor grupaþi în miºcarea de spiritualitate ortodoxã „Prolog” ºi mai
ales cele ale lui Sorin Dumitrescu, pictorul ºi omul de culturã care, de peste
douã decenii, face parte din chiar inima „norului de martori” ce i-au orientat ºi
înnobilat pelerinajul în tainele credinþei ºi ale spiritualitãþii ortodoxe.
A fost co-organizator al mai multor expoziþii importante deschise la Muzeul
Naþional de Artã din Cluj-Napoca. Dintre acestea meritã a fi amintite expoziþia
de picturã din cadrul Festivalului naþional „Filocalia” (noiembrie 1995), expoziþia
de picturã pentru susþinerea lucrãrilor de restaurare a Catedralei arhiepiscopale
(decembrie 1998 – ianuarie 1999), expoziþia „Restituiri” a pictorului Ioan Isac
(august-septembrie 2006), precum ºi cele ale unor mari maeºtri ai artei româneºti
284
contemporane (Constantin Flondor, în noiembrie 1999; Silviu Oravitzan, în

aprilie-mai 2002; Marin Gherasim, în aprilie-mai 2005 ºi Vladimir Zamfirescu,
în iunie 2006).
Încã din primele zile ale funcþionãrii postului de radio „Renaºterea” (mai
1999), a devenit un colaborator permanent al acestuia, realizând douã importante
emisiuni de culturã teologicã ºi educaþie spiritualã: „Evanghelie ºi Liturghie”
(duminica ºi în sãrbãtori) ºi „Liturghie ºi icoanã în mileniul III” (vinerea, cu
reluare sâmbãta). De asemenea, a fost invitat adeseori în cadrul altor emisiuni
pentru a-ºi exprima opinia cu privire la anumite teme teologice, liturgice,
iconografice, artistice, sociale sau culturale. Oricum, pânã la data alcãtuirii acestei
fiºe biografice (20 octombrie 2006), a fost prezent la radio „Renaºterea” în
direct de peste 750 de ori, ceea ce înseamnã nu doar un considerabil efort personal
de lãrgire a orizontului teologic ºi cultural, ci ºi un mod de implicare în viaþa
publicã din perspectiva spiritualitãþii ortodoxe.
A fãcut mai multe cãlãtorii de studiu ºi de informare liturgicã, artisticã ºi
socialã în Franþa, Germania, Anglia, Italia, Spania, Polonia, Rusia, Grecia,
Ucraina, Ungaria ºi Israel, legând prietenii rodnice cu o serie de personalitãþi
din mediile eclesiale ºi culturale din aceste þãri. De aproape un deceniu este
apropiat sufleteºte de profesorii Institutului de Teologie Ortodoxã Saint-Serge
din Paris, având o frumoasã prietenie mai ales cu pãrinþii Boris Bobrinskoy,
Nikolai Ozolin ºi John Breck. În temeiul acestei comuniuni de credinþã, a fost
invitat de mai multe ori sã susþinã conferinþe la acest prestigios aºezãmânt de
culturã teologicã ºi de spiritualitate ortodoxã.
Pânã în prezent a publicat cartea Viaþa în Hristos ºi maladia secularizãrii
(Cluj-Napoca, 2002, 309 p.) ºi peste o sutã de studii, articole ºi recenzii în
volume colective ºi în reviste de specialitate, tratând în principal teme de culturã
teologicã, de misticã liturgicã ºi sacramentalã, de iconologie ºi de arhitecturã
liturgicã. Este membru în comitetele de conducere ale unor fundaþii ºi societãþi
culturale importante, precum Anastasia, Memoria, Cultul eroilor ºi ASTRA.
Bogata sa experienþã liturgicã, pastoralã ºi omileticã, activitatea socialã,
ampla deschidere culturalã, precum ºi calitatea textelor publicate pânã în prezent,
l-au fãcut cunoscut ºi preþuit în cele mai diverse medii eclesiale, intelectuale ºi
artistice cu care ºi-a intersectat destinul.
285
Preot Dumitru Marcel Andreica
S-a nãscut la data de 10 ianuarie 1971, în

municipiul Dej, judeþul Cluj, din pãrinþii Andreica
Dumitru ºi Aurica, primind la Botez numele
Dumitru - Marcel583. Are un frate mai mic, Mircea
- Marian, preot în municipiul Cluj-Napoca
ªcoala Generalã de opt clase a fãcut-o în mai
multe localitãþi, dupã cum urmeazã: 1977-1979,
clasele I-a ºi a II-a, în colonia Tarniþa, judeþul Cluj;
1979-1982, clasele a IlI-a, a IV-a ºi a V-a în
localitatea Sonacter, regiunea Mascara, Algeria, unde tatãl sãu era detaºat cu
serviciul; 1982-1983, clasa a VI-a, în comuna Lozna, judeþul Sãlaj; 1983-1985,
clasele a Vll-a ºi a VIII-a la Scoalã Generalã nr.21, Cluj-Napoca; 1985-1987, a
urmat prima treaptã de liceu (clasele a IX-a ºi a X-a) la Liceul Industrial nr.8
Cluj-Napoca, astãzi „Edmond Nicolau”; 1987-1988, clasa a Xl-a la Liceul de
filologie-istorie „Ady-ªincai” din Cluj-Napoca, astãzi „Gheorghe ªincai”; 1988-
1992, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, pe care le-a
terminat în patru ani, în vara anului 1991 susþinând examenele de diferenþã
pentru anul IV, urmând sã fie trecut direct în anul V de studii. În urma absolvirii
Seminarului, a obþinut Atestatul în Teologie (1992) ºi Bacalaureatul (1993);
1992-1996, a urmat cursurile Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca,
secþia Teologie-Pastoralã, susþinând teza de licenþã cu titlul: Istoricul
Protopopiatului Ortodox Român Cluj, 1795-1995, la Catedra de Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, sub îndrumarea P.C.Pr.Prof.Univ.Dr. Alexandru Moraru;
1992-1994, în urma examenului de admitere, a urmat cursuri incomplete la
Academia de Muzicã „George Dima” din Cluj-Napoca, specializarea „Muzicã
religioasã”. Ca urmare a activãrii în mai multe coruri religioase ºi laice, a susþinut
concerte în numeroase þãri ca: Ungaria, Slovacia, Germania, Belgia, Franþa,
Marea Britanie º.a.
583
Pr. Dumitru Marcel Andreica, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
286
În anul 1994 a predat „Religia”, ca profesor suplinitor, la ªcoala Generalã

nr.23 din Cluj –Napoca, azi ºcoala „Liviu Rebreanu”.
În perioada mai-iunie 1994, la invitaþia Organizaþiei Creºtine „Sunday-School”
a participat în Cappel - Elveþia la Seminarul consacrat „Religiei în ºcoalã”,
reprezentând România, alãturi de alþi patru colegi, de la Facultãþile de Teologie
din Cluj-Napoca ºi Sibiu. În Biserica Zwinglianã din Bauma - Elveþia a susþinut o
cuvântare intitulatã „România postcomunistã ºi Religia în ºcolile de stat”.
Între 1996-1997 a urmat cursurile aprofundate de Masterat în Teologie,
specializarea principalã Istoria Bisericii Ortodoxe Române, susþinând lucrarea
de disertaþie cu titlul: Psihologia religioasã a mitropolitului Atanasie Anghel,
sub îndrumarea P.C.Pr.Prof.Univ.Dr. Alexandru Moraru, de la Facultatea de
Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca.
În iulie 1994, a participat la Congresul European Creºtin de la Darhem-
Anglia, Congres care s-a desfãºurat sub semnul unitãþii creºtine la care ne
îndeamnã icoana Sfintei Treimi a lui Rubliov.
În 23 octombrie 1994 s-a cãsãtorit cu Daciana-Maria, nãscutã Sãplãcan,
din localitatea Floreºti, judeþul Cluj, de profesie învãþãtoare. Dumnezeu le-a
dãruit trei copii: Dacian - Marcel, nãscut în 1997, Maria – Dumitra, nãscutã în
2002 ºi ªtefan – Alexandru nãscut în 2005.
A fost hirotonit întru diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Cluj-
Napoca de cãtre Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu Valeriu Anania, al Vadului,
Feleacului ºi Clujului, la data de 6 noiembrie 1994.
De la 15 noiembrie 1994 pânã la 30 septembrie 1995 a lucrat la reconstituirea
ºi catalogarea bibliotecii personale a fostului Arhiepiscop Teofil Herineanu al
Clujului.
Între 10 octombrie 1995 - 31 martie 1998 a îndeplinit ascultarea de secretar
al Cabinetului Arhiepiscopal.
În perioada martie - iunie 1998 a fost numit consilier misionar-social
suplinitor, al P.C. Pãrinte Ioan Bizãu, plecat la studii în Franþa.
La data de 1 aprilie 1998 a fost numit în funcþia de secretar eparhial al
Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului ºi Clujului. Î.P.S.
Arhiepiscop Bartolomeu i-a acordat distincþia bisericeascã de „Arhidiacon”, în
Catedrala Arhiepiscopalã din Cluj-Napoca, la data de 21 iunie 1998.
În iulie 1996 ºi respectiv octombrie 1997, a fãcut parte din delegaþiile
Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, în vizitele întreprinse în Germania, la
invitaþia Bisericii Evanghelice-Luterane din Landul Baden-Württemberg.
287
În iunie 1998 l-a însoþit pe Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu în vizita pe care a fãcut-
o Bisericii Ortodoxe din Polonia, la invitaþia Episcopului Ortodox Abel de Lublin.
La data de 1 decembrie 1999 arhidiaconul Dumitru – Marcel Andreica a
fost avansat în postul de Consilier eparhial misionar social, funcþie pe care a
îndeplinit-o pânã la data de 1 martie 2005, când, la cerere, a fost transferat pe
postul de preot paroh la Parohia Ortodoxã Românã „Sfântul Dumitru”, Floreºti,
Protoieria Cluj I, misiune pe care o îndeplineºte ºi în prezent, fiind hirotonit
întru preot la 27 februarie 2005, în Catedrala Arhiepiscopalã, de cãtre Pãrintele
Arhiepiscop Bartolomeu Anania.
În perioada conducerii Sectorului Misionar – Social al Arhiepiscopiei, s-a
implicat în coordonarea programelor sociale existente în anul 1999 ºi dezvoltarea
altor programe ºi proiecte sociale noi, susþinerea organizaþiilor misionare
ortodoxe din Eparhie, coordonarea misiunii Bisericii în spitale, armatã,
penitenciare, centre de îngrijire ºi asistenþã pentru vârstnici, centre de plasament
pentru copii, ºcoli speciale.
Între anii 1998-2005 a fost membru în Comisia localã ortodoxã de dialog
cu Biserica Greco-Catolicã, contribuind, din încredinþarea Chiriarhului, la
diminuarea tensiunilor dintre cele douã biserici.
În anul 1998 s-a înscris la cursurile postuniversitare de Doctorat în Teologie,
specializarea Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pregãtind teza de doctorat cu
titlul: ªcoala Ardeleanã între mit ºi realitate, sub îndrumarea domnului
Acad.Prof.Univ.Dr. Emilian Popescu, fost profesor universitar la Universitãþile
din Bucureºti ºi Cluj-Napoca, actualmente titular la Universitatea din Iaºi. Sub
preºedinþia domnului profesor Emilian Popescu, a participat la câteva sesiuni
ale Comisiei Naþionale de Istorie Bisericeascã Comparatã.
La parohie, s-a implicat în problemele pastorale ºi administrativ-economice,
construind atât fizic cât ºi duhovniceºte la edificiile bisericeºti ºi la sufletele
enoriaºilor, parohia constituind cea mai mare împlinire a unui preot, din toate
punctele de vedere.
A publicat studii în reviste de specialitate ºi volume omagiale, ºi diferite
articole în reviste, cum ar fi: Renaºterea, Curierul Primãriei Cluj-Napoca,
Monitorul de Cluj; cele mai reprezentative sunt: Protopopii ortodocºi ai Clujului,
în Renaºterea, anul VII, serie nouã, nr.10(82), Octombrie, 1996, p. 2; Protopopul
Ilie Fulea (1818-1828), în Renaºterea, anul VII, serie nouã, nr.ll(83), Noiembrie,
1996, p. 2; Protopopul Grigorie Gal (1830-1851), în Renaºterea, anul VIII,
serie nouã, nr. 2, (86), Februarie, 1997, p.11; Protopopul Vasile Roºescu (1852-
288
1888), anul VIII, serie nouã, nr.4(88), Aprilie, 1997, p.10; Protopopul Tuliu
Roºescu (1888-1924), în Renaºterea, anul VIII, serie nouã, nr.5(89), Mai,1997,
p.2; Protopopul Nicolae Vasiu (1925-1940), în Renaºterea, anul VIII, serie nouã,
nr.6(90), Iunie,1997, p.11; Administratorii protopopeºti, în Renaºterea, anul
VIII, serie nouã, nr.7-8 (91-92), Iulie-August, 1997, p . 2; Protopopul Florea
Mureºanu - 90 de ani de la naºtere - jertfã ºi slujire, în Renaºterea, anul VIII,
serie nouã, nr.11(95), Noiembrie, 1997, p.8; Protopopul Simion Curea (1948-
1952), în Renaºterea, anul VIII, serie nouã, nr. 3 (99), Martie, 1998, p.12; Vizita
Î.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu în Polonia, în Renaºterea, anul VIII, serie nouã,
nr.7-8(103-104), Iulie-August, 1998, p.2; Pãrintele ªtefan Roºu - 82 de ani de
viaþã - 57 de ani de misiune preoþeasca neîntreruptã, în Renaºterea, anul VIII,
serie nouã, nr.7-8 (103-104), Iulie-August, 1998, p.11; Mitropolitul ortodox al
Transilvaniei, Andrei ªaguna - 190 de ani de Ia naºtere - 125 de ani de la
moarte (I), în Curierul Primãriei Municipiului Cluj-Napoca, anul IV, nr.170, 8
iunie 1998, p.3; Mitropolitul ortodox Andrei ªaguna (II), 190 de ani dela naºtere
- 125 de ani de la moarte, în Curierul Primãriei Municipiului Cluj-Napoca,
anul IV, nr.171, 15 iunie 1998, p.4; Legãturile mitropolitului Andrei ªaguna cu
Clujul (I), în Curierul Primãriei Municipiului Cluj-Napoca, anul IV, nr.175, 13
iulie 1998, p. 3; Legãturile mitropolitului Andrei ªaguna cu Clujul (II), în Curierul
Primãriei Municipiului Cluj-Napoca, anul IV, nr.176, 20 iulie 1998, p.3; „In
memoriam. Preotul Liviu Brânzaº (1930-1998), în Renaºterea, anul X, serie
nouã, nr.1 (109), ianuarie 1999, p.10; „Hirotonirea Prea Sfinþitului Sofronie ca
episcop ortodox al românilor din Ungaria, în Renaºterea, anul X, serie nouã,
nr.3 (111), martie 1999, p.2; „Din vieþile Sfinþilor. Sfântul Montanus preotul ºi
soþia sa Maxima, în Monitorul de Cluj, anul II, nr.71 (228), vineri 26 martie
1999, p.9.A; Sfinþiri, refinþiri, hramuri în Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi
Clujului. Consemnãri, în Renaºterea, anul X, serie nouã, nr.10 (118), octombrie
1999, p.11; Arhiepiscopul Dr. Vasile Costin al Târgoviºtei (1938-1999), în
Renaºterea, anul X, serie nouã, nr.11 (119), noiembrie 1999, p.2; Misiune
ortodoxã ºi asistenþã socialã în Eparhia Vadului, Feleacului ºi Clujului, în
Renaºterea, anul XI, serie nouã, nr.1 (121), ianuarie, 2000, p.8; Alegeri de noi
ierarhi în Biserica Ortodoxã Românã (Î.P.S. Dr. Nifon Mihãiþã, P.S. Damaschin
Coravu ºi P.S. Corneliu Bârlãdeanu), în Renaºterea, anul XI, serie nouã, nr.3
(123), martie, 2000, p.2; Misiunea Bisericii Ortodoxe în societate. Aºezãmântul
de copii <<Sfânta Ana>> de la Panticeu, în Renaºterea, anul XI, serie nouã,
nr.3 (123), martie, 2000, p.11; Arhiepiscopia Clujului în ajutorul sinistraþilor,
289
în Renaºterea, anul XI, serie nouã, nr.5 (125), mai, 2000, p.10; Raportul Sectorului
Misionar-Social, în vol. Activitatea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului,
Feleacului ºi Clujului pe anul 1999, Cluj-Napoca, Editura Renaºterea, 2000, pp.43-
74; Activitatea de asistenþã socialã în Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului,
în Renaºterea, anul XII, serie nouã, nr.1 (132), ianuarie, 2001, p.9; Diaconia.
Ajutorarea sinistraþilor, în Renaºterea, anul XII, serie nouã, nr.3 (134), martie,
2001, p.2; Cronicarii moldoveni în secolele XVII ºi XVIII ºi influenþa lor asupra
gândirii învãþaþilor din Transilvania, în „Logos Arhiepiscopului Bartolomeu al
Clujului, la împlinirea vârstei de 80 de ani”, Cluj-Napoca, Editura Renaºterea,
2001, pp.252-268; Adunarea Eparhialã. Sectorul Misionar-Social, în Renaºterea,
anul XIII, serie nouã, nr.2 (144), februarie, 2002, p.4; Crucea Transilvanã pentru
Prof.Dr. Emilian Popescu, în Renaºterea, anul XIV, serie nouã, nr.9 (163),
septembrie, 2003, p.8; Un nou sfânt al Bisericii Ortodoxe Române: Sfântul Sfinþit
Ierarh Teodosie al II-lea, Mitropolit al Moldovei (+1698), în Renaºterea, anul
XIV, serie nouã, nr.9 (163), septembrie, 2003, p.10; Asistenþa socialã în Bisericã,
în lucrarea „Cãminul de Bãtrâni <<Acoperãmântul Maicii Domnului>> Opriºani
– Turda”, Turda, tipografia Marele Alb, 2003, pp.11-14; Din corespondenþa
personalã a mitropolitului Visarian Puiu cu protopresbiterul Constantin Moraitakis
(1948-1951), în „Studia Historica et Theologica. Omagiu Profesorului Emilian
Popescu”, Iaºi, Editura Trinitas, 2003, pp.783-796; Adunarea Eparhialã. Sectorul
Misionar-Social, în Renaºterea, anul XV, serie nouã, nr.2 (168), februarie 2004,
p.5; Recenzie: Studia Historica et Theologica. Omagiu Profesorului Emilian
Popescu, Iaºi, 2003, în Renaºterea, anul XV, serie nouã, nr.2 (168), februarie
2004, p.12; In memoriam: Preot Sever Zinveliu, în Renaºterea, anul XV, serie
nouã, nr.6 (172), iunie, 2004, p.10; Sesiunea anualã a Comisiei de Istorie
Bisericeascã Comparatã, Focºani, 17-20 iunie 2004, în Renaºterea, anul XV,
serie nouã, iulie-august, 2004, nr.7-8 (173-174), p.8; Pãrintele Vasile Fizeºan a
trecut la cele veºnice, în Renaºterea, anul XVI, serie nouã, nr.2 (180), februarie
2005, p.12; Cronica Eparhialã. Adunarea Eparhialã – martie 2005. Sectorul
Misionar-Social, în Renaºterea, anul XVI, serie nouã, nr.3 (181), martie, 2005,
pag. supliment B; Mitropolitul Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului, Antonie
Plãmãdealã, a trecut la cele veºnice, în Renaºterea, anul XVI, serie nouã, nr.9
(186), septembrie, 2005, p.4.
290
Liciniu Iustin Câmpean
S-a nãscut la 28 ianuarie 1976 în localitatea

Mociu, judeþul Cluj-Napoca, din pãrinþii Iustin ºi
Elena584. A urmat, între anii 1982-1990, cursurile
ªcolii Generale din localitatea natalã, iar în anul
1990 a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox
din Cluj-Napoca. Între anii 1995-1999 a urmat
cursurile Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-
Napoca din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”.
Din toamna anului 1999 ºi pânã în anul 2000 a frecventat cursurile de
Masterat din cadrul Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca, având ca
domeniu de cercetare Istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Începând cu anul 2000
urmeazã cursurile de doctorat la disciplina „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”,
avându-l coordonator pe Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru. În cadrul acestor cursuri
pregãteºte teza de doctorat cu titlul: Biserica, Stat, Naþiune în viziunea unor
istorici români (secolele XVIII-XIX).
În paralel cu cursurile de doctorat a urmat începând cu anul 2000 cursurile
Facultãþii de Drept din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”, facultate pe care a
absolvit-o în anul 2005.
Între anii 2000-2003 a fost profesor suplinitor de religie ortodoxã în cadrul
Liceului Teoretic „Gheorghe ªincai” din Cluj-Napoca, perioadã în care ºi-a
completat ºi pregãtirea didacticã participând la o serie de cursuri de perfecþionare
din cadrul proiectului „Educaþia 2000 +”.
Începând cu 15 martie 2005 ocupã funcþia de consilier misionar-social al
Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Din luna iulie a anului 2006 este cãsãtorit cu Florina Sabina Câmpean.
În calitate de consilier misionar social ºi de coordonator al Sectorului
Misionar Social al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Vadului, Feleacului ºi
Clujului, sub îndrumarea Prea Sfinþitului Vasile Someºanul a urmãrit ca
activitatea misionarã, de asistenþã socialã, diaconalã ºi filantropicã din cadrul
Eparhiei sã se intensifice ºi sã se diversifice în conformitate cu provocãrile
social economice ale vremii:
584
Liciniu Iustin Câmpean, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
291
· Eficientizarea activitãþiilor ºi programelor sociale derulate cu

binecuvântarea Chiriarhului la nivelul structurilor administrative: Centrul
Eparhial, protopopiate, mãnãstiri, parohii, a asociaþilor ºi fundaþiilor bisericeºti
ºi altor structuri guvernamentale ºi non-guvernamentale.
· Îndeplinirea misiunii pe care o are Biserica faþã de cei aflaþi în situaþii
de dificultate, în conformitate cu învãþãtura de credinþã.
· Înfiinþarea ºi administrarea de instituþii de asistenþã socialã ºi medico-
socialã proprii sau în parteneriat cu organisme publice sau private.
· Dezvoltarea de parteneriate ºi colaborarea cu serviciile publice
descentralizate ale ministerelor, organisme ale administraþiei publice centrale ºi
locale, precum ºi alte instituþii de Stat ºi private care desfãºoarã activitãþi în
domeniu.
· Transpunerea în practicã a misiunii sociale a Bisericii prin intermediul
Sectorului Misionar Social ºi furnizarea de servicii sociale, primare ºi
specializate, precum ºi servicii de îngrijire social medicalã în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
VI Inspectori Eparhiali
Preot Teodor Ciuruº
A vãzut lumina zilei la 14 decembrie 1902, în satul Dumbrãviþa, jud.

Bistriþa-Nãsãud.585
A urmat ºcoala primarã în Dumbrãviþa ºi Uriu, Liceul grãniceresc din
Nãsãud, Institutul Teologic Ortodox din Sibiu ºi Institutul Teologic Ortodox
din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1925.
În cursul vieþii sale a îndeplinit urmãtoarele funcþii: profesor de Religie
la Liceul de bãieþi din Alba Iulia (1925-1926), preot în parohiile Gostila,
Caila ºi Rusu-Bârgãului (1927-1940), consilier în cadrul Vicariatului
Ortodox Român din Alba Iulia (1940-1945), inspector eparhial la Cluj (1945-
1946), protopop la Târgu Mureº (1946-1959), preot în Blumãna-Braºov
(1959-1965); a trecut la Domnul în 11 septembrie 1979, la Blaj (unde s-a
585
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, La rãscruce de vremi…, p. 157; Preot prof. Ion Bunea, Protopopul
Teodor Ciuruº, în „Îndrumãtor bisericesc, 1981”, Cluj-Napoca,m 1981, p. 262-264.
292
stabilit la fiul sãu, Sandu) a fost caracterizat ca „o întruchipare autenticã a

preotului ortodox tradiþional”.
De la el ne-a rãmas un volum de predici, intitulat: Pilde de mântuire.
Predici poporale la sãrbãtorile Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi a sfinþilor,
Cluj, 1934; de asemenea, articole din domeniul Teologiei practice, dar ºi de
istorie bisericeascã, în revista Renaºterea, din Cluj º.a.
Preot Ioan Buiu

(vezi la Consilieri economici p. 253)
Preot Ioan Ruºdea
S-a nãscut la 30 septembrie 1901, în comuna Poºaga, jud. Alba.586

A urmat clasele primare în localitatea Remetea-Trascãu ºi Turda, Liceul la
Turda ºi Cluj, Academia Teologicã Ortodoxã din Oradea, cu licenþa la Academia
Teologicã Ortodoxã din Cluj; de asemenea ºi Seminarul Pedagogic Universitar
din Cluj.
În cursul vieþii a ocupat diferite funcþii: impiegat la Episcopia din Oradea
(1 iulie 1924 - 1 septembrie 1926); profesor la diferite licee din Oradea (1926-
1929) ºi Satu-Mare (1929-1938).
A fost hirotonit diacon ºi preot în cursul anului 1929; preot paroh în parohia
Satu-Mare II Sângeni (1 ian. 1930- 1938); în paralel a organizat parohia Colonia
Lazuri (Satu-Mare) ºi Colonia Livada (Satu-Mare); a ridicat o impunãtoare bisericã
în Satu-Mare (cât o catedralã, 1937-1940); între 1937-1938 a funcþionat ca protopop
al Sãtmarului, perioadã în care a contribuit la zidirea bisericilor din Coloniile
Principele Mihai, Colonel Paulian, Gelu, Schitul Vãgaº º.a.; consilier referent al
Episcopiei Maramureºului (1938-1947); revizor eparhial (1947-1949), apoi
inspector eparhial la Episcopia Clujului (1949-1952); preot la anumite biserici
din Cluj ºi împrejurimi: Apahida-Cluj (1952-1953); cântãreþ bisericesc la parohia
Cluj III (1 aprilie-30 septembrie 1953); preot paroh la parohia Cluj III (1 decembrie
1953- 31 iulie 1958); 31 iulie 1958- 1 aprilie 1959 - arestat; preot paroh în Cluj -
Borhanci (1959-1971); din 1971 preot la Catedrala Eparhialã din Cluj.
A trecut la cele veºnice în anul 1979.
586
293
Preot Ioan Buiu

(vezi la Consilieri economici p. 253)
Preot Octavian Bodea
S-a nãscut la 22 iulie 1916, în satul Gostila, comuna Poiana Blenchii, din
familia preoþeascã Augustin ºi Lotti (n. Incze) Bodea.587
A urmat 5 clase primare în comuna Ciceu Giurgeºti, Dej, între anii 1923-
1928; 8 clase de liceu ºi bacalaureat, la Liceul „Andrei Mureºanu” din Dej
(1928-1936); 2 ani Facultatea de Educaþie Fizicã ºi Drept din Bucureºti (1936-
1938); 4 ani Academia Teologicã Ortodoxã Românã din Cluj (1938-1942) cu
diplomã de licenþã (în 1950); examen de calificare preoþeascã (1942) ºi Cursuri
de îndrumare preoþeascã (1949).
În urma cãsãtoriei cu tânãra Bayer Irina (în 14 noiembrie 1942) au avut trei
copii: Ovidiu (n. 1943), Sanda-Rodica (n. 1945) ºi Delia-Lucia (n. 1952).
A îndeplinit urmãtoarele misiuni: preot-paroh în Râpa de Jos – Topliþa (18
iulie 1943-1 mai 1949); preot-paroh în com. Mociu-Cluj (1 mai 1949-1 octombrie
1956); inspector eparhial la Episcopia Ortodoxã Românã din Cluj (1 octombrie
1956-1 iunie 1958); preot paroh la Parohia Cluj I (1 iunie 1958 pânã la moarte,
întâmplatã la 3 august 1974).
Pentru merite deosebite pe tãrâm misionar-pastoral ºi administrativ, i s-a
acordat distincþia de a purta brâu roºu (în 1950), hirotesit protoier (în 1957) ºi
iconom stavrofor (în 1967).
Preot Gheorghe Simu
S-a nãscut la 10 octombrie 1913 în Blaj, dintr-o

familie de þãrani ce avea ºapte copii.588
A urmat la Blaj ºcoala primarã, liceul ºi Teologia.
587
Vezi: Dosar personal, Pr. Bodea Octavian, Parohia Cluj I,
Protopopiatul Cluj.
588
Pr. Gheorghe-Dragoº Braica, Un venerabil preot al
Clujului: Pãrintele Gheorghe Simu, în „Renaºterea”, XIV
(2003), nr. 2; Pr. Simion Cristea, La efigia Pãrintelui Gheorghe
Sima, în „Renaºterea”, XVII (2006), nr. 4, p. 9.
294
În anul 1934, dupã cãsãtorie, a fost hirotonit diacon ºi preot pentru parohia
Axente Sever; dupã trei ani de preoþie (în 1937), la cerere, a fost transferat la
parohia Muºca din Munþii Apuseni, pãstorind acolo pânã în anul 1948; în anul
ºcolar 1948-1949, a predat Istoria Românilor la ªcoala din Roºia Montanã,
pentru ca apoi sã pãstoreascã pe credincioºii din Bistra (pânã în 1958).
Remarcându-se ca preot de seamã, deºi i s-au oferit posturi înalte (de protopop
la Viºeu sau Teaca), a preferat sã fie numit preot în Turda Nouã (în 1958).
Prin venirea ierarhului Teofil Herineanu, ca Episcop al Vadului, Feleacului ºi
Clujului (la sfârºitul anului 1958), pãrintele Gheorghe Simu a fost numit inspector
eparhial la Centrul eparhial din Cluj, misiune pe care a îndeplinit-o cu multã demnitate
pânã în 1966, când a plecat ca preot-paroh la biserica „Schimbarea la Faþã” din Cluj,
unde a slujit pânã la pensionare (în 1992), dupã 58 de ani de preoþie; de aici înainte
a slujit multã vreme (ca preot pensionar), la biserica „Schimbarea la Faþã”, dar ºi la
biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” din Cluj-Napoca.
A trecut la cele veºnice în luna februarie 2006.
Preot Augustin Suciu
Nãscut
589
în comuna ªirioara , judeþul Bistriþa-
Nãsãud .
ªcoala primarã în comuna natalã, Liceul
Andrei Mureºanu – Dej, promoþia 1926-1927.
A absolvit Academia Teologicã greco-catolicã
din Gherla în anul 1931.
În anul 1932 s-a cãsãtorit cu Veturia Rusu.
În acelaºi an a fost hirotonit preot ºi numit în
parohia Tãuþi, com. Floreºti, judeþul Cluj
În anul 1940 este transferat la parohia Cluj
X, cartierul Iris, pe care a pãstorit-o pânã în anul
1948, ca preot greco-catolic, dupã care a devenit ortodox.
În aceastã perioadã se intensificã relaþiile sale cu preotul celib Teofil
Herineanu care activa în parohia Bãbuþ ºi care de fiecare datã când venea la
Cluj poposea la familia Suciu din Iris.
589
Pr. Iustin Tira, Pr. Augustin Suciu, Cluj-Napoca, 2006.
295
Datoritã preþuirii de care s-a bucurat din partea arhiepiscopului Teofil

Herineanu, în anul 1967 este promovat la Centrul eparhial în calitatea de inspector
eparhial, funcþie ce a deþinut-o pânã în anul 1970.
În anul promovãrii la 15 iunie primeºte distincþia de iconom stavrofor.
Vremurile grele ºi transformãrile dureroase prin care a trecut þara ºi biserica
dupã cel de al II-lea rãzboi mondial, în eventualitatea scoaterii sale din cler ºi
în dorinþa de a asigura existenþa familiei sale se înscrie la Facultatea de Drept
din Cluj – cursuri fãrã frecvenþã – pe care a terminat-o în anul 1961.
În perioada anilor 1974-1980 a fost preot la parohia „Adormirea Maicii
Domnului” cartierul Mãnãºtur, pensionându-se cu data de 1 decembrie 1980.
Preotul Augustin Suciu avea o staturã impunãtoare în care se ascundea o
mare bunãtate, blândeþe ºi înþelepciune
Ca preot pensionar a participat alãturi de preoþii slujitori la oficierea Sf.
Liturghii de la bisericuþa „Sf. Ap. Petru ºi Pavel” din cartierul Grigorescu, unde
îºi avea domiciliul.
Preot Augustin Stanciu

(vezi la Consilieri economici, p. 258-260)
Preot Petru Varga
S-a nãscut la 30 martie 1939 în localitatea Nãsal,

comuna Þaga, judeþul Cluj, din pãrinþii Ioan ºi Lucreþia590.
Între anii 1947 – 1953 a urmat cursurile ªcolii
Generale, în localitatea natalã, în comuna Buza ºi Þaga,
jud Cluj.
Între anii 1954 – 1959 a urmat cursurile
Seminarului Teologic Ortodox din Cluj –Napoca.
ªi-a continuat studiile la Institutul Teologic
Universitar din Sibiu, între anii 1960-1963, devenind
licenþiat în Teologie.
În toamna anului 1963 s-a cãsãtorit cu Rusu Maria-Terezia ºi, în 17 ºi 18
noiembrie acelaºi an, a fost hirotonit diacon ºi preot, pe seama parohiei Sânmihaiu
de Câmpie, judeþul Bistriþa-Nãsãud.
590
Pr. Petru Varga, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
296
Cu zelul tinereþii, ºi-a început activitatea de slujitor al lui Dumnezeu ºi al

oamenilor, într-o perioadã în care se propaga ateismul.
Prin slujirea Sfintei Liturghii, prin predici ºi cateheze, în duminici ºi
sãrbãtori, prin cuvânt de învãþãturã la înmormântãri, cununii ºi alte ocazii, prin
citirea Învãþãturii de credinþã creºtinã ortodoxã în ºezãtorile din nopþile lungi de
iarnã, a þinut aprinsã flacãra credinþei în sufletul enoriaºilor. A început apoi sã
organizeze un cor bisericesc, fãrã sã-ºi dea seama atunci cã activitatea sa
deranjeazã. Concomitent a fãcut lucrãri de reparaþie capitalã la casa parohialã,
a împrejmuit cimitirul bisericii, a sistematizat curtea bisericii (plantaþii: 150
trandafiri ºi arbori decorativi), a obþinut de la autoritãþile judeþene scoaterea din
circuitul agricol a douã hectare de teren pentru cimitir. Toate aceste modeste
realizãri erau roadele credinþei enoriaºilor, care îl înconjurau cu multã iubire
creºtinã. În cei ºase ani pe care i-a trãit în aceastã parohie i s-au nãscut primii
doi copii, Petre-Marius ºi Maria-Monica, iar dupã doi ani, Lucia-Corina.
Din motive de interes familial, s-a transferat în apropiere de municipiul Cluj-
Napoca, în parohia Suceagu - comuna Baciu, judeþul Cluj. Aici a funcþionat de la
1 septembrie 1969 pânã la 1 aprilie 1971, când a fost numit în funcþia de inspector
eparhial la Arhiepiscopia Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Atmosfera în aceastã parohie era cu totul alta. Fiind situatã la 12 km. de
Cluj-Napoca, cu autobuz din orã în orã, majoritatea locuitorilor munceau în
oraº, iar în timpul liber munceau în gospodãria particularã. În aceste circumstanþe
favorabile, enoriaºii erau înstãriþi, ceea ce a înlesnit efectuarea de lucrãri necesare
la casa parohialã ºi la bisericã.
Parohia are o casã ºi o grãdinã boiereascã. Le-a gãsit însã dãrãpãnate. Se
impuneau lucrãri urgente de reparaþie capitalã la casa parohialã… ºi s-au fãcut.
Grãdina mare ºi frumoasã, ca ºi cimitirul bisericii, erau traversate de cãtre
locuitori, spre staþia de autobuz sau spre magazine, ceea ce deranja, din mai
multe puncte de vedere. La propunerea sa s-au împrejmuit, fãcându-se lucrãri
costisitoare ºi trainice.
A predat parohia având fondurile necesare pentru extinderea ºi pictarea
bisericii, lucrãri care s-au efectuat sub conducerea succesorului sãu, vrednicul
de pomenire Liviu Brânzaº.
Între anii 1971 – 1990 a funcþionat ca inspector eparhial la Arhiepiscopia
Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Timp de 20 ani, sub îndrumarea vrednicului de pomenire Teofil
Arhiepiscopul, ºi-a desfãºurat activitatea, conform prevederilor regulamentare
297
din Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române. Chiriarhul îndruma, supraveghea ºi

controla activitatea ºi disciplina clerului ºi a celorlalþi angajaþi, prin inspectorul
eparhial ºi Prea Cucernicii Protopopi din subordine, dupã caz. Toate sesizãrile,
inclusiv cele anonime, se verificau ºi se raporta scris temeinicia sau netemeinicia
lor . În cazurile mai grave, la dispoziþia Chiriarhului, verifica temeinicia celor
semnalate, prin anchetã regulamentarã, raporta în scris rezultatul, cu propuneri
de soluþionare. Unele din aceste dosare se judecau în Consistoriul Eparhial,
unde susþinea rechizitoriul, conform atribuþiilor reglementare care cad în sarcina
inspectorului eparhial.
Din fericire, Arhiepiscopia Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului ºi
Clujului a avut puþine cazuri de indisciplinã a clerului, având preoþi conºtienþi
de misiunea pe care ºi-au ales-o.
Pe lânga atribuþiile prevãzute în Legiuirile B.O.R. i s-a încredinþat ºi
activitatea de îndrumare, supraveghere ºi control, privind angajarea ºi executarea
lucrãrilor de picturã bisericeascã. Demn de menþionat este faptul cã, între anii
1971 – 1990, s-au pictat peste 160 de biserici ºi au fost pregãtite pentru pictare,
cu forme legale îndeplinite, încã vreo 20 de biserici.
În semn de apreciere a activitãþii pe care a desfãºutat-o, vrednicul de
pomenire Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop Teofil l-a onorat cu acordarea
distincþiilor de ‘‘iconom’’ ºi ‘‘iconom stavrofor”.
În activitatea de preot paroh la parohia ortodoxã românã „Pogorârea Sfântului
Duh” – Cluj-Napoca, pe lângã activitatea specificã de a-i sfinþi, învãþa ºi conduce
pe enoriaºi pe calea mântuirii, în Hristos, mai menþionãm urmãtoarele :
A militat pentru obþinerea unui teren, necesar construirii bisericii parohiale
ºi l-a obþinut, prin hotãrâre guvernamentalã, cu gratuitate. Este una una dintre
cele mai frumoase amplasamente de bisericã ortodoxã din municipiul Cluj-
Napoca.
În anul 1999 s-au început lucrãrile de construire a bisericii ºi s-a realizat
demisolul ei. Pe parcurs, demisolul a devenit funcþional ºi aici se oficiazã
serviciile religioase. De atunci pânã în prezent, lucrãrile de construire au
continuat, reuºind sã acopere biserica cu tablã de cupru ºi sã fie tencuit, interior-
exterior. Ritmul executãrii lucrãrilor este încetinit, din lipsã de fonduri.
Credincioºii sunt darnici, dar limitaþi financiar. Iar subvenþiile de la Primãria
Municipiului Cluj-Napoca ºi Ministerul Culturii ºi cultelor au fost modeste ºi în
unii ani au lipsit cu desãvârºire.
298
Pe plan familial, toþi copiii sãi sunt titraþi ºi, din darul lui Dumnezeu, sunt în
slujba Bisericii : Marius este preot la acelaºi Sfânt Altar cu dânsul; Maria-Monica
este artist plastic – pictoriþã de icoane, autorizatã – cu expoziþii în þarã ºi în
strãinãtate ( Italia, Germania...). Lucia-Corina este profesoarã de Religie, cu
masterat ºi gradul didactic II, înscrisã la gradul I , în prezent directoare la ºcoala
din Floreºti-Cluj.
Din mila lui Dumnezeu este în al 43-lea an de activitate, încã un prilej de
a-I mulþumi pentru toate.
Preot Ioan Pintican
S-a nãscut la 16 iulie 1954 , în localitatea

Archiud, com. Teaca, Jud. Bistriþa-Nãsãud, într-o
familie de þãrani evlavioºi cu dragoste ºi dãruire
pentru Biserica ºi glia strãmoºeascã591.
ªcoala generalã de opt clase a urmat-o în satul
natal (1961-1969), apoi la îndemnul mamei Letiþia,
care i-a îndrumat paºii spre Sfânta Bisericã, din
fragedã pruncie, în urma examenului de admitere
la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj Napoca,
a fost declarat admis, unde între anii 1969-1974
s-a format ºi oþelit pentru misiunea aleasã, fiind
declarat al 5-lea din 55 de absolvenþi.
Dupã absolvirea Seminarului din Cluj a susþinut examenul de admitere la
Institutul Teologic Universitar din Sibiu ºi a fost declarat admis. Potrivit
orânduierilor vremii, a satisfãcut stagiul militar cu termen redus (9 luni).
Între anii 1975-1979 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din
Sibiu, unde a obþinut în anul 1979 titlul de licenþiat în Teologie, cu lucrarea
„Valoarea moralã a Tainei Sfintei Euharistii pentru viaþa creºtinului”, susþinutã
la Catedra de Teologie Moralã sub îndrumarea P.C.Arhid.Prof. Dr Ioan Zãgrean,
primind calificativul „foarte bine”. În acelaºi an a susþinut ºi examenul de
capacitate, obþinind acelaºi calificativ „foarte bine”.
În 2 Martie 1980 prin purtarea de grijã a Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte
Arhiepiscop Teofil a fost hirotonit preot pe seama parohiei Teaca, protopopiatul
Bistriþa, jud. Bistriþa-Nãsãud.
591
Pr. Ioan Pintican, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
299
În parohiaTeaca a pãstorit timp de 12 ani (1980- 1991) unde cu ajutorul lui

Dumnezeu a reuºit într-o perioadã de încercãri ºi ostilitãþi pentru Bisericã ºi
într-o localitate cu populaþie mixtã (4 culte istorice si 2 culte neo-protestante )
sã împlineascã tot ce era necesar administrativ, gospodaresc ºi spiritual . A acordat
o atenþie deosebitã slujirii ºi catehizãrii credincioºilor cu predilecþie a tinerilor,
mai ales la Slujba Vecerniei din cursul vacanþelor de varã.
În luna iulie anul 1990 a urmat cursurile de Metodologie ºi Didacticã, pentru
predarea Religiei în scoalã, la Institutul Teologic Universitar din Bucureºti,
obþinând Atestat în acest scop.
În luna septembrie 1990, în urma propunerii ºi a votului personal al preoþilor
din Protopopiatul Bistriþa a fost numit de cãtre I.P.S.ArhiepiscopTeofil inspector
eparhial, funcþie pe care a îndeplinit-o într-o perioadã de mari frãmântãri ºi
transformãri pentru Bisericã ºi Neam, concomitent cu cea de paroh de la parohia
Teaca pânã în luna iulie 1992. S-a retras la cerere din funcþia de inspector eparhial,
iar în luna noiembrie 1992; în urma concursului susþinut la Centrul eparhial, a fost
numit preot – paroh la parohia nou – înfinþatã „Sf.Ap.Andrei” din municipiul
Bistriþa, Jud. Bistriþa Nãsãud. La parohia „Sf.Ap. Andrei”, împreunã cu fratele de
slujire Preotul Bretfelean Simion, a amenajat o Capelã într-o modestã casã cantoralã
ºi apoi împreunã cu obºtea credincioºilor, care deºi aparþin unei categorii’ sociale
precare, a conturat mai întâi Biserica vie, dar ºi locaºul de cult într-o forma
arhitecturalã aleasã, în stil bizantin, care a fost dotatã cu toate cele necesare unei
slujiri decente ºi împodobitã cu o frumoasã picturã în stil neobizantin.
Biserica nou construitã cu hramul „Sf.Ap.Petru, Pavel ºi Andrei” din
municipiul Bistriþa, str. Andrei Mureºanu nr. 2 a fost împlinitã prin slujba de
Sfinþire oficiatã de I.P.S. Arhiepiscopul Bartolomeu în ziua de 29 iunie 2003.
În municipiul Bistriþa pânã la numirea preoþilor misionari de la spital (1996)
ºi la Cãminul de bãtrâni (1998) a acordat slujire ºi asistenþã socialã celor
instituþionalizaþi acolo.
Pentru activitatea misionar- pastoralã ºi administrativã I.P.S.Arhiepiscopul
Bartolomeu i-a acordat distincþia de iconom (1996) ºi de iconom stavrofor în
anul 1998 ºi purtãtor de bederniþã din anul 2003.
În prezent slujeºte la Biserica Ortodoxã „Sf. Ap Petru Pavel ºi Andrei”,
Bistriþa, rãspunzând cu dragoste ºi dãruire la necesitãþile credincioºilor ºi ale
instituþiilor ºi organizaþiilor sociale ºi culturale, strãduindu-se sã-ºi facã pe cât
posibil „slujba deplin”, spre slava lui Dumnezeu ºi mântuirea credincioºilor.
300
Preot Vasile Bancoº

(vezi la Consilieri administrativi, p. 246-247)

(vezi la Consilieri culturali, p. 270-272)
Preot Andrei Dutca
S-a nãscut la data de 6 iunie 1974 în municipiul

Sighetu- Marmaþiei, judeþul Maramureº din pãrinþii
Nicolae ºi Vasilena Dutca592.
Între 1980-1992 a urmat cursurile celor 12 clase,
la ºcoli anumite din municipiul Sighetul Marmaþiei.
În toamna anului 1992 în urma examenului de
admitere la Facultatea de Teologie Ortodoxã din
Cluj-Napoca, fiind declarat admis a urmat cursurile
Facultãþii de Teologie; le-a absolvit în anul 1996, an
în care ºi-a susþinut ºi lucrarea de licenþã la Catedra de Teologie Fundamentalã
ºi Dogmaticã, cu titlul: Fiinþa, urmãrile ºi transmiterea pãcatului strãmoºesc,
sub îndrumarea P.C. Pr. Dr. Ioan Icã. În acelaºi an s-a cãsãtorit cu Tatiana Dutca
ºi au doi copii.
În anul 1994, fiind încã student în anul II, a fost delegat din partea conducerii
Facultãþii de Teologie sã participe la un seminar interreligios în Germania, care
s-a axat cu precãdere pe tema Biserica ºi Statul.
Dupã terminarea Facultãþii de Teologie, din 1996 pânã în 1998 a predat
Religia la Liceul „Avram Iancu” din Cluj-Napoca. Între timp în anul 1997 a fost
admis la Facultatea de Drept din cadrul Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu,
pe care a absolvit-o în anul 2002, fiind licenþiat la Catedra de Drept Penal.
Între 1999-2000 a beneficiat de o bursã de studii postuniversitare, în
Germania, la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen-Nürenberg, la
Catedra de Drept Bisericesc.
592
Pr. Andrei Dutca, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
301
În intervalul 2004-2005 a urmat cursurile de Masterat la Catedra de Drept

Civil din cadrul Facultãþii de Drept – Universitatea „Dimitrie Cantemir” Cluj.
A fost hirotonit preot în anul 2001 de cãtre P.S. Vasile Someºanul ºi a activat
ca preot misionar la Spitalul Clinic de Boli Infecþioase din Cluj-Napoca pânã în
anul 2003, an în care a fost numit de cãtre I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu,
Inspector pe probleme misionar-sociale, în cadrul Sectorului Misionar-Social
al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Din anul 2003, I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu l-a numit Inspector eparhial,
pentru Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Începând din februarie 2004 este membru al Corpului de Inspecþie ºi Control
al Arhiepiscopului.
În calitate de coordonator al Compartimentului disciplinar a încercat sã
imprime un stil de lucru coerent, fiind avantajat atât de studiile teologice, pe de
o parte, cât ºi de cele juridice, pe de alta, având în cadrul acestei activitãþi o
tangenþã complexã cu legislaþia bisericeascã ºi civilã.
VII Secretari eparhiali
Preot Dr. Vasile Sava

(vezi la Vicari administrativi, p. 196-199)
Preot Laurenþiu Curea

302
Preot Valeriu Mateiu
A vãzut lumina zilei la 28 ianuarie 1902, în comuna Râpa de Jos, jud.

Mureº.593
A urmat ºcoala primarã în localitatea natalã, Liceul „George Coºbuc” din
Nãsãud cu bacalaureat ºi Facultatea de Teologie din Cernãuþi, unde ºi-a luat ºi
licenþa în Teologie (în 1927); a fost o vreme ºi student la Litere ºi Filozofie.
În cadrul Centrului Eparhial din Cluj a ocupat urmãtoarele funcþii: ºef de
cabinet, secretar al Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj, preot la Catedrala
Eparhialã din Cluj, ºef de birou cl. I (secretar eparhial), între 1927-1942; din 10
ianuarie 1942 a funcþionat ca protopop de Unguraº (azi Românaº) pânã la moarte,
întâmplatã la 5 martie 1948 (la numai 46 de ani); a fost caracterizat ca „un bun
pãrinte, cu duh blând ºi cu o bogatã experienþã câºtigatã”… în „ogorul Domnului”.
Preot Vasile Bogdan

(vezi la Consilieri economici, p. 254)
Preot Constantin Haºcãu
S-a nãscut la 26 mai 1902 în Comuna Cãrpiniº-Novaci, judeþul Gorj, din

pãrinþii Matei ºi Maria Haºcãu594.
Rãmas orfan încã de copil a fost crescut de cãtre un unchi de-al sãu.
A urmat ºcoala primarã în satul natal, Seminarul Teologic din Râmnicu
Vâlcea ºi mai târziu, Institutul Teologic Ortodox din Cluj.
În cursul anului 1926 a fost numit secretar la Seminarul Teologic din
Râmnicu Vâlcea, unde funcþioneazã, în paralel, ºi profesor.
Între anii 1939-1945 a funcþionat ca secretar eparhial la Cluj, apoi a îndeplinit
aceeaºi misiune la Arhiepiscopia Bucureºtilor (1949-1955).
Din 1955 pânã la pensionare a pãstorit succesiv în mai multe parohii din
Bucureºti ºi anume la bisericile: „Mihai Vodã”, „Sfinþii Voievozi”, „Amza” ºi
„Colþea”, de unde s-a ºi pensionat.
593
Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, La rãscruce de vremi…, p. 107; + Protopop Valeriu Mateiu, în
„Renaºterea”, XXVI (1942), nr. 11-12, p. 2.
594
+ Preotul Constantin Haºcãu, în „Glasul Bisericii”, XXXIV (1975), nr. 1-2, p. 185-186.
303
El s-a dovedit „un spirit de înþelegere, sensibilitate ºi devotament în lucrãrile

administrative bisericeºti” încredinþate, dar ºi un pãstor de seamã al credincioºilor sãi.
A trecut la Domnul la 17 decembrie 1974, în Bucureºti.
Preot Ioan Ruºdea

(vezi la Inspectori eparhiali, p. 293)

(vezi la Vicari administrativi, p. 207-209)
Preot Ioan Buiu

(vezi la Consilieri economici, p. 253)
Arhidicon Iosif Butuc
În ziua de 27 septembrie 1979, în urma unui

tragic accident, a trecut, pe neaºteptate, la cele
veºnice un vrednic, credincios ºi statornic fiu al
Bisericii Ortodoxe Române, cel ce a fost
arhidiaconul stavrofor losif Butuc, secretarul
eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi
Clujului.
S-a nãscut la 29 mai 1915, în satul Tinãud,
judeþul Bihor, unicul copil al dreptcredincioasei
familii Mãria ºi Florian Butuc, þãrani ortodocºi
români595, ªcoala elementarã a urmat-o în satul natal, dupã care s-a înscris la
prestigiosul liceu „Emanuil Gojdu” din Oradea, al cãrui absolvent este în iunie
1933. În acelaºi an se înscrie la Facultatea de drept din Oradea, pe care, din
cauza posibilitãþilor materiale modeste ºi a vicisitudinilor vremii, o terminã
abia în anul 1948, la Cluj. În toamna anului 1940 s-a înscris la Academia
595
Diacon Iustin Tira, † Arhidiacon Stavrofor Iosif Butuc, secretarul Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului, în „Mitropolia Ardealului”, XXIV, (1979), nr. 10-12, p. 952-954.
304
Teologicã Ortodoxã din Cluj, ca student ordinar, unde, în schimbul muncii

prestate la birou, primea întreþinerea gratuitã în internat.
Dupã absolvire, este încadrat ca registrator la Episcopia ortodoxã din Cluj,
apoi îndeplineºte funcþia de ºef al serviciului personal, iar de la 1 martie 1959
ºi pînã la moarte, a funcþionat ca secretar eparhial, onorând
prin pricepere, corectitudine ºi conºtiinciozitate toate aceste funcþii, timp de
aproape 40 de ani. A deþinut ºi funcþia de preºedinte al sindicatului Cultelor din
Cluj din septembrie 1949 ºi pînã la moarte, iar în perioada octombrie 1963-
octombrie 1969 a funcþionat ºi ca profesor suplinitor la Seminarul Teologic din
Cluj, strãduindu-se ca ºi de la catedrã sã cultive în sufletul viitorilor slujitori ai
altarelor credinþa în Dumnezeu, dragostea ºi ataºamentul faþã de Biserica
Ortodoxã ºi iubirea de Patrie.
La data de 11 martie 1967 a fost hirotonit întru diacon de cãtre Î. P. S. Sa
Arhiepiscopul Teofil, de la aceastã datã slujind cu dragoste ºi predicând în
Catedrala arhiepiscopalã din Cluj-Napoca.
Ca o realizare deosebitã a P.C. Sale, trebuie sã amintim contribuþia
substanþialã pe care ºi-a adus-o la înfãptuirea marelui act al revenirii în sânul
Bisericii Ortodoxe a celor ce au fost rupþi de Biserica mamã în anul 1700. Ca o
rãsplãtire a activitãþii sale în slujba Bisericii, a fost distins cu mai multe medalii
de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar de cãtre Centrul Eparhial
Cluj a fost distins cu rangul de „arhidiacon” ºi apoi de „arhidiacon stavrofor”.
Ceea ce l-a caracterizat pe omul ºi clericul Iosif Butuc a fost dorinþa ºi strãdania
continuã de a ajuta pe semenii sãi, dragostea pentru aproapele ocupând un loc
esenþial în viaþa ºi activitatea sa. Dacã Dumnezeu nu l-a binecuvântat cu fii trupeºti,
nefiind cãsãtorit, ºi-a revãrsat din plin dragostea pãrinteascã asupra celor ce bãteau
la uºa sa, mereu deschisã, întinzându-le întotdeauna o mânã de ajutor.
A fost un mare iubitor de culturã, biblioteca sa numãrând aproximativ 2.500
de volume, cãrþi de valoare, predominând cele din domeniul teologiei ºi istoriei;
ºi pentru ca aceastã comoarã pãmânteascã, singura pe care ºi-a agonisit-o, sã nu
se risipeascã când se va muta întru cele veºnice, prin testament, a lãsat-o
mãnãstirii Rohia, spre fericita lui pomenire.
Sicriul cu rãmãºiþele pãmânteºti ale arhidiaconului Iosif, a fost catafalcat
în Catedrala arhiepiscopalã din Cluj-Napoca. Slujba oficialã a înmormântãrii a
avut loc în 29 septembrie 1979, orele 12, fiind oficiatã de Î. P. S. Sa Arhiepiscopul
Teofil, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi.
305
Preot ªtefan Cosmuþa

(vezi la Consilierii economici, p. 260-261)
Preot Iustin Tira

(vezi la vicari administrativi, p. 231-233)
Preot Niculai Buda
S-a nãscut la 6 decembrie 1954 în satul

Ungureni, comuna Cupºeni, judeþul Maramureº, din
pãrinþii Petru ºi Ana596; tatãl, cântãreþ bisericesc la
biserica din sat. A urmat ªcoala Generalã în satul
natal (1962-1969), Seminarul Teologic Ortodox din
Cluj (1969-1974), serviciul militar cu termen redus-
Dej (1974-1975), Institutul Teologic de Grad
Universitar din Sibiu (1975-1979). Licenþa- iunie 1979, la Bizantinologie, cu
Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, cu titlul: Cinci cateheze ale Sfântului Simion
Noul Teolog, traducere ºi comentar.
Din 1979 este cãsãtorit cu Raveca Buda ºi au doi copii, Cristian- Nicolae ºi
Adrian-Ioan.
În 15 august 1979, la sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului a primit Sfânta
Tainã a Preoþiei de la Prea Sfinþitul Episcop Justinian Maramureºanul, la
Mãnãstirea „Sfânta Ana” de la Rohia, pe seama Parohiei Ortodoxe Sãlicea,
Protopopiatul Turda, judeþul Cluj, pe care a pãstorit-o pânã în 30 septembrie
1982.
Între 1 octombrie 1982 ºi 31 decembrie 1988 a îndeplinit misiunea de
duhovnic la Seminarul Teologic din Cluj –Napoca. În aceasta perioadã a predat
ºi orele de Studiul Vechiului ºi Noului Testament, Explicarea Apostolilor ºi
Evangheliilor duminicale, Catehism ºi Administraþie Parohialã.
Între 1 ianuarie 1989 ºi 1 noiembrie 1990 a lucrat la Centrul Eparhial Cluj,
ca secretar eparhial. În paralel, între 1 ianuarie 1984 ºi 31 mai 1987 a fost preot
596
Pr. Niculai Buda, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
306
îmbisericit la Catedrala Arhiepiscopala Cluj, iar între 1 aprilie 1987 ºi 30

octombrie 1990, la Parohia „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril” din Cluj-
Napoca. Între 1 noiembrie 1990 ºi 16 februarie 1994 a fost preot slujitor la
Parohia „Sf. Ilie” din Cluj-Napoca.
Din 17 februarie 1994 ºi pânã în prezent este preot paroh la Parohia” Naºterea
Domnului” din Cluj-Napoca, unde a înãlþat un minunat lãcaº de cult. Din 1
octombrie 2004 îndeplineºte, în paralel, funcþia de protopop al Protopopiatului
Ortodox Cluj II.
În anul 1991 a urmat cursurile de definitivare ºi în 1993 pe cele de promovare
preoþeascã la Institutul, respectiv, la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Cluj
Napoca.
În anul 1986 a primit de la Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop Teofil Herineanu
distincþia de „iconom”, iar în anul 2004, de la Înalt Prea Sfintitul Arhiepiscop
Bartolomeu Anania, distincþia de „Iconom stavrofor”.
A publicat mai multe articole, între care amintim: Baladele Þãrii Lãpuºului,
Evocãri, Luminã din lumina altarului, Sãrbãtorile Maicii Domnului ºi
semnificaþia lor, Radu Munteanu, zugravu ot Ungureni, Porunca a doua
bisericeascã, în „Îndrumãtorul bisericesc” al Arhiepiscopiei Clujului, anii 1982-
1989, Predicã la Sfinþii Trei Ierarhi, în revista Mitropolia Banatului, iar dupã
1990 a publicat, ocazional, câteva articole, în revista Renaºterea, a Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Preot Prof. Constantin Bradea
A vãzut lumina zilei la 10 ianuarie 1941, în

localitatea Spermezeu, jud. Bistriþa-Nãsãud597.
A urmat ºcoala primarã în localitatea natalã
(1947 - 1954), apoi ªcoala de cântãreþi bisericeºti
597
Biografia a fost alcãtuitã pe baza actelor din Fiºa
personalã de la Seminarul Teologic Ortodox Liceal din
Cluj-Napoca; Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Seminarul
Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca (1952-1997),
Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitarã Clujeanã, 1997, p.
260-261.
307
ºi Seminarul Teologic Ortodox din Cluj - Napoca (1955-1960), Institutul Teologic

Ortodox din Sibiu (1960-1964); cursuri de doctorat la Institutul Teologic din
Bucureºti (1964-1967) ºi studii de specializare la Academia duhovniceascã din
Zagorsk-Moscova (1968-1969).
A îndeplinit urmãtoarele funcþii: profesor titular la Seminarul Teologic
Ortodox din Cluj-Napoca (1969-1990) ºi director al acestei ºcoli (1980 - 18
ianuarie 1990); aproximativ zece ani diacon onorific la Parohia „Sf. Ap. Petru
ºi Pavel” din cartierul Mãnãºtur, Cluj - Napoca.
A fost hirotonit diacon (în 1971) ºi preot (în 1995).
Între anii 1990 - 1991 a fost diacon slujitor la Parohia „Sf. Ap. Petru ºi
Pavel” - cartierul Grigorescu, Municipiul Cluj - Napoca.
Din 1990 pânã în 1995 a funcþionat ca secretar eparhial al Arhiepiscopiei
Clujului.
În anul 1995 a fost numit preot la Parohia „Învierea Domnului” din Cluj-
Napoca.
A publicat: Viaþa religioasã în opera lui Nicolae Iorga, în „Studii Teologice”,
XVIII (1966), nr. 9-10, p. 611-621; Situaþia Bisericii Bizantine oglinditã în opera
lui Georgios Sphrantzes (1401-1477), în „Mitropolia Ardealului”, XII (1967), nr.
6-7, p. 491-498; Sfânta Bisericã, în „Îndrumãtor bisericesc”, Cluj-Napoca, 1978,
p. 119-125; Biblia sau Sfânta Scripturã, în „Îndrumãtor Bisericesc”, Cluj-Napoca,
1980, p. 99-104; Chipul optimist al vieþii creºtine în perspectiva gândirii Sf. Pãrinþi,
în „Îndrumãtor bisericesc”, Cluj-Napoca, 1980, p. 84-87; Chipul optimist al vieþii
creºtine în lumina Sfintelor Evanghelii, în „Îndrumãtor bisericesc”, Cluj-Napoca,
1981, p. 157-160; Din cuvintele Sfintei Scripturi - despre folosul ºi frumuseþea
lucrãrii pãmântului, în „Îndrumãtor bisericesc”, Cluj-Napoca, 1982, p. 218-221;
Mãnãstirea „Sf. Ana” - Rohia, 1926-1986; în „Îndrumãtor bisericesc”, Cluj-
Napoca, 1986, p. 91-93; Rugãciunea, centrul ºi esenþa cultului divin creºtin, în
„Îndrumãtor bisericesc”, Cluj-Napoca, 1988, p. 72-74.
De asemenea, a mai publicat articole în Mitropolia Ardealului, precum ºi
în revista Renaºterea – Cluj-Napoca, dupã anul 1990.
Pentru activitatea rodnicã în învãþãmântul teologic seminarial, i s-a acordat
distincþia bisericeascã de iconom stavrofor (în 1986).
Este cãsãtorit din 1970 cu Maria (ªerban) ºi au împreunã doi copii: Adrian
ºi Florin.
308
Arhid. Gavril Vârva

Arhid. Dumitru Marcel Andreica

(vezi la Consilieri misionari, p. 286-290)
Preot Cristian Baciu

(vezi la Consilieri administrativi, p. 248)

ªtefan-Rareº Prunean
S-a nãscut la 25 noiembrie 1976, în localitatea

Cluj-Napoca, Jud. Cluj, din pãrinþii ªtefan ºi Ana
Prunean598.
Dupã terminarea claselor gimnaziale în
localitatea Cluj-Napoca, la Liceul Mihai
Eminescu, a urmat clasa a IX-a la Liceul Teoretic
Nr. 1 din aceeaºi localitate. În anul 1992 s-a înscris
la Seminarul Teologic Ortodox din Municipiul
Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în anul 1997.
În acelaºi an, în urma examenului de admitere, s-a înscris la Facultatea de
Teologie Ortodoxã din Cluj, Secþia Teologie Pastoralã, pe care a absolvit-o în
anul 2001, având ca titlu de licenþã Biserica Ortodoxã în Imperiul Otoman,
secolele XV-XVI. Pentru a-ºi îmbogãþi cunoºtinþele istorice, în anul 2003 s-a
înscris la cursurile de studii aprofundate, secþia istoricã, fãcând o disertaþie despre
Atitudinea împãratului Diocleþian faþã de Bisericã, lucrare elaboratã sub
îndrumarea P.C. Prof. Dr. Ioan Vasile Leb.
598
ªtefan-Rareº Prunean, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
309
Mai apoi, a fost admis la Facultatea de Istorie ºi Filosofie din cadrul

Universitãþii Babeº-Bolyai, unde a frecventat primii doi ani.
Din anul 2005, susþinând examenul de admitere, urmeazã cursurile de
doctorat în Teologie la Secþia Istoricã, specialitatea Istoria Bisericii Ortodoxe
Române cu Noþiuni de Paleografie Românã, sub îndrumarea P.C. Prof. Dr.
Alexandru Moraru.
Referitor la activitatea profesionalã, între anii 2001-2003 a fost profesor de
Religie la ªcoala Generalã Mociu. A obþinut gradul definitivat în învãþãmânt în
anul 2003.
Între anii 2003-2005, a fost arhivist la Centru eparhial. Începând cu 10
octombrie 2005 a fost numit Secretar eparhial.
Pe parcursul anilor a publicat articole ºi studii de specialitate în diferite
reviste ºi periodice.
Este cãsãtorit din anul 2006, cu Loredana Maria Prunean, profesoarã de
Limba Românã.
În calitate de coordonator al Secretariatului s-a ocupat de bunul mers al
biroului, al Arhivei Centrului eparhial ºi al Registraturii.
VIII Corpul de inspecþie ºi control al Arhiepiscopului
Preot Dr. Nicolae-Coriolan Dura
S-a nãscut în data de 18 martie 1968, localitatea Baia

de Arieº, judeþul Alba, în familia creºtinilor ortodocºi Dura
Gheorghe ºi Viorica (nãscutã Criºan)599.
Dupã ªcoala primarã a urmat Seminarul Teologic
Ortodox Român Cluj Napoca – absolvit în anul 1991, cu
media 8,80; licenþiat în Teologie, al Facultãþii de Teologie
Ortodoxã din cadrul Universitãþii „Babeº – Bolyai”, din
Cluj - Napoca – absolvitã în anul 1995, Secþia Pastoralã, cu media 9,37, având
ca medie de licenþã 9,66, obþinutã cu lucrarea: Relaþiile Bisericii cu Statul pânã
în perioada împãraþului Constantin cel Mare. Studiu istoric-canonic; Studii
599
Preot Dr. Dura Nicolae-Coriolan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
310
aprofundate în Teologie, al Facultãþii de Teologie Ortodoxã „Andrei ªaguna”,

din Sibiu, Secþia Practicã, disciplina „Drept canonic ºi administraþie
bisericeascã”,, absolvite în anul 1996, cu media 9,66 (primul pe specialitatea
sa), obþinutã cu lucrarea: Reînfiinþarea Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului
în anul 1921. Studiu istoric-canonic; Liceul „G. Coºbuc” – profil filologie-
istorie – absolvit în anul 1991, în paralel cu Seminarul teologic; Facultatea de
Muzicã „G.Dima” – absolvit anul I, cu media 9,00, întreruptã din anul II,
semestrul II.; în paralel cu Facultatea de Teologie; doctorat, obþinut în cadrul
Facultãþii de Teologie Ortodoxã „Andrei ªaguna”, din Sibiu, Secþia Practicã,
disciplina „Drept canonic ºi administraþie bisericeascã”, în intervalul de timp
1996-2002, când la data de 16 decembrie 2002 a susþinut teza de doctorat cu
titlul: Exercitarea puterii judecãtoreºti în Bisericã – abateri ºi delicte bisericeºti,
Arhid. Prof. univ. dr. Ioan N. Floca (conducãtor); Studii de perfecþionare
profesionalã, în cadrul Universitãþii „Babeº – Bolyai”, din Cluj-Napoca –
absolvite în anul 2005, specialitatea Drept Civil, cu media 10,00; examenul de
capacitate preoþeascã susþinut în anul 1996; examenul de definitivat în preoþie,
susþinut în anul 1997, absolvit cu media 9,00 (echivalat cu cel de definitivat în
învãþãmânt); examenul de promovare în preoþie, susþinut în anul 2002, cu media
9,66; examenul de definitivat în învãþãmânt, susþinut în anul 1997, absolvit cu
media 9,00 (echivalat cu cel de definitivat în preoþie); atestatul în limba germanã
– obþinut în urma unui an de pregãtire intensivã în limba germanã la Sibiu, din
cadrul unei burse de studiu pentru Germania cu calificativul „mittel stufe II”;
a) experienþã didacticã petrecutã la catedrã de 16 ani fiind chemat sã onoreze
urmãtoarele demnitãþi: profesor de religie între 1992- 1996 (4 ani) Liceul
„G.Coºbuc” din Cluj Napoca, liceu de predare intensiv în limba germanã; între
1996- 1998 (2 ani) Liceul „Horea, Cloºca ºi Criºan” din Turda; între 2000-2001
(1 an) ªcoala generalã nr. 3 din Turda, ºcoalã care aparþine de parohia pe care o
pãstoresc pânã astãzi.
Profesor de Noul Testament: cu normã întreagã în intervalul de timp
2000-2004 (4 ani) Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj Napoca,
suplinindu-l pe titularul postului plecat la o bursã de studii în strãinãtate. Retras
în momentul în care am fost numit în funcþia de inspector general în cadrul
Corpului de Inspecþie ºi Control al Arhiepiscopului; Asistent universitar:
2000-2005 (5 ani) Facultatea de Teologie Ortodoxã Românã din Cluj Napoca,
secþia Practice, specialitatea „Drept canonic ortodox”, suplinindu-l pe titularul
postului plecat la o bursã de studii în strãinãtate; Profesor de Noul Testament ºi
311
Drept bisericesc – seriilor de cântãreþi bisericeºti promoþiile iunie 2001 ºi iunie

2003; Profesor de Drept bisericesc – seriilor de preoþi înscriºi la cursurile de
definitivat ºi capacitate preoþeascã, promoþiile iunie 2004 ºi iunie 2005; b) o
experienþã pastoral - administrativã de 10 ani, deoarece: a fost hirotonit diacon:
15 decembrie 1996, de cãtre P.S. Sa Irineu Bistriþeanul, în Cluj, la Biserica
„Schimbarea la Faþã”; a fost hirotonit preot: 22 decembrie 1996, de cãtre P.S.
Sa Irineu Bistriþeanul, în Cluj, la Biserica Parohialã din Someºeni; a primit
duhovnicia în 10 martie 1997, din partea P.S. Sa Irineu Bistriþeanul; iconom din
30 ianuarie 2005; preot paroh din data de 25 decembrie 1996, fiind numit în
parohia de gradul III, Comºeºti, filia Mãrtineºti; preot paroh din data de 25
martie, 1998, în urma examenului susþinut pentru parohia de gradul I, „Turda
Fabrici”, Protopopiatul Turda, pe care o pãstoreºte pânã astãzi.
În aceastã demnitate a cãutat sã ducã cu demnitate ºtafeta preoþeascã pe care
înaintaºul sãu la masa altarului, Î.P.S. Sa Andrei Mureºanul Arhiepiscop de Alba
Iulia, a ridicat-o la un nivel greu de egalat, astfel încât dintre realizãrile pe care le
aºeazã în cartea timpului se numãrã: a reuºit sã obþinã pentru creºtinii parohiei,
pentru prima datã, un cimitir de 1 ha pe care l-au amenajat; a reuºit sã amenajeze
pentru copiii ºcolari ai parohiei un Paraclis de rugãciune în incinta ªcolii generale
„Potaissa” din Turda, unde copiii sunt spovediþi ºi împãrtãºiþi în fiecare an în
Postul Paºtilor ºi a Crãciunului. (sfinþit în octombrie 2005 de cãtre P.S. pãrinte
Vasile Someºanul - episcop vicar); a renovat pictura Bisericii parohiale, reuºind
sã salveze ºi sã repunã în valoare întreg ansamblul grafic realizat în perioada
comunistã în aceastã Bisericã, sub pãstorirea P.C. pr. Andrei Andreicuþ; c) o
experienþã în cadrul administraþiei Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului
în calitate de: Inspector general în cadrul Corpului de Inspector ºi Control al
Arhiepiscopului, în intervalul de timp 10 februarie 2004 – 10 octombrie 2005,
ducând la bun sfârºit, în cadrul legii, cele peste 40 de anchete primite în însãrcinare;
din data de 30 ianuarie 2005, deþine distincþia de „iconom”.
Are publicate aproximativ 10 articole de specialitate; a colaborat atât cu
revista ºi radio-ul Renaºterea din Cluj-Napoca, precum ºi cu posturile de
televiziune ºi radio din localitatea Turda, unde pãstoreºte. Invitat la simpoziane
a exprimat de fiecare datã punctul de vedere canonic ºi legal bisericesc ortodox.
Una dintre realizãrile de seamã o considerã aducerea în actualitate a
„Regulamentului de procedurã a instanþelor disciplinare ºi de judecatã ale
Bisericii Ortodoxe Române”, pe care prin intermediul chiriarhului sãu, I.P.S.
Sa Bartolomeu Anania, l-a înaintat Sfântului Sinod.
312
S-a cãsãtorit în data de 24 septembrie 1995 cu aleasa inimii sale, domniºoara

Petraº Steliana, de profesie economist. Au doi copii minunaþi: Maria - Steliana
nãscutã la 31 mai 1999 ºi Coriolan - Paul, nãscut la 24 iunie 2003.

Preot Andrei Dutca

(vezi la Inspectori eparhiali, p. 301-302)
Sorin Câlea
S-a nãscut la 8 aprilie 1980, în municipiul

Alba-Iulia, judeþul Alba, din pãrinþii Onisifor ºi
Ana600. A urmat cursurile ºcolii generale din
localitatea natalã, Galda de Jos, dupã absolvirea
cãrora a continuat studiile la Grupul ªcolar
Economic Administrativ „Avram Iancu” Alba
Iulia în perioada 1995-1999, unde a primit în anul
1998 premiul special al Societãþii „Avram Iancu”,
fiind totodatã ºef de promoþie.
În perioada 1999-2003 a urmat cursurile
Facultãþii de ªtiinþe Economice din Universitatea
„Babeº-Bolyai”, Secþia Tranzacþii Economice Internaþionale.
Începând din anul 2001 a fost membru al Asociaþiei Studenþilor Creºtini
Ortodocºi Români, Filiala Cluj-Napoca, iar din 2002 este preºedintele acesteia,
calitate în care a organizat împreunã cu ceilalþi membri ai asociaþiei manifestãri
religioase, culturale ºi misionare pentru tinerii ºi studenþii din centrul universitar
clujean. Totodatã, în aceeaºi calitate, este implicat în construcþia Bisericii
studenþilor cu hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul ºi Sfântul Nicolae” din
Complexul Studenþesc Haºdeu, Cluj-Napoca.
În sfera acestei misiuni încredinþate a participat în delegaþia de tineret care
a vizitat Germania în primãvara anului 2003 în cadrul relaþiilor ecumenice pe
600
Sorin Câlea, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
313
care Arhiepiscopia Vadului Feleacului ºi Clujului le are cu Biserica Evanghelicã

din Württemberg-Germania.
Dupã terminarea studiilor universitare, urmeazã cursurile de masterat în
domeniul comerþului exterior în perioada 2003-2004, perioada în care activeazã
în calitate de colaborator în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Economice Cluj-Napoca.
În data de 9 februarie 2004 este numit în postul de inspector special din
cadrul Corpului de Inspecþie ºi Control al Arhiepiscopului, calitate în care a
încercat sã-ºi ducã la îndeplinire toate misiunile care i-au fost încredinþate de
cãtre Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop Bartolomeu.
A primit „Diploma de aleasã cinstire” din partea Înalt Prea Sfinþitului
Arhiepiscop ºi Mitropolit Bartolomeu în ianuarie 2005.
În urma concursului de admitere este înmatriculat doctorand la Facultatea
de ªtiinþe Economice ºi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universitãþii „Babeº-
Bolyai” din Cluj-Napoca, desfãºurând ºi o activitate didacticã ºi de cercetare.
În toamna anului 2005 s-a cãsãtorit cu Moldovan Roxana Maria având
împreunã o fetiþã Iustina Maria (8 iulie 2006).
IX Secretari de cabinet
Pânã la venirea IPS Bartolomeu în fruntea Arhiepiscopiei Clujului, Oficiul

de secretar la Cabinetul chiriarhal era servit prin rotaþie de cãtre diaconii de la
Catedralã601; IPS Bartolomeu însã ºi-a ales câte un secretar stabil, permanent, la
cabinetul Înalt Prea Sfinþiei Sale. Aceºtia sunt urmãtorii:
Arhid. Gavril Vârva

Arhid. Dumitru Marcel Andreica

(vezi la Consilieri misionari, p. 286-290)
601
Aceºtia au fost: Anatolie Scurtu, Grigorie Þurcanu, ªtefan Cãlugãru, Ioan Bolchiº, Vasile Chebac,
Petru Toacsen, Traian Herdea, Simion Felecan, Vasile Miholca, Vasile Raus, Iustin Tira, Valentin
Bochiº, Radu Onac, Vasile Nemeº, Iustin Opriºan ºi Mihai Meseºan.
314
Protos. Macarie Drãgoi
S-a nãscut la 9 mai 1977, în Cãianu-Mic (jud.

Bistriþa-Nãsãud), din pãrinþii Vasile ºi Ana Drãgoi
din localitatea Spermezeu (jud. Bistriþa-Nãsãud),
primind la Botez numele de Marius-Dan602.
A urmat clasele I-VII la ªcoala generalã din
Spermezeu (1983-1990), clasa a VIII-a la ªcoala
generalã „Sfântul Constantin Brâncoveanu” din
Cluj-Napoca (1990-1991); Seminarul Teologic
Ortodox „Sfântul Mitropolit Dosoftei” din
Suceava (1991-1996); Facultatea de Teologie
Ortodoxã din Cluj-Napoca, Universitatea „Babeº-Bolyai”(1996-2000); Studii
Aprofundate /Master în cadrul aceleiaºi facultãþi, secþia Teologie-Istorie (2000-
2001).
Între anii 2000-2005 urmeazã cursuri de doctorat în cadrul Facultãþii de
Studii Europene, Universitatea „Babeº-Bolyai”, specialitatea Istoria Europei,
sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Ladislau Gyémánt, precum ºi la Facultatea de
Teologie Ortodoxã a aceleiaºi universitãþi (2001-2005), la specialitatea Istoria
Bisericii Ortodoxe Române ºi noþiuni de Paleografie, avându-l ca îndrumãtor
pe Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru.
Se închinoviazã la Mãnãstirea „Sfântul Ioan Botezãtorul” din Alba-Iulia,
unde la privegherea hramului sãrbãtorii „Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul”
(24 iunie 2003), ÎPS Arhiepiscop Andrei Andreicuþ al Alba-Iuliei îl va tunde în
monahism cu numele de Macarie (îl are ca naº de cãlugãrie pe PS Episcop-
Vicar Vasile Someºanul), iar la Sfânta Liturghie îl va hirotoni ierodiacon. La
Praznicul Botezului Domnului (6 ianuarie 2004) ÎPS Arhiepiscop Andrei îl va
hirotoni ieromonah în Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia, pe seama acestei
catedrale.
La Duminica Floriilor (24 aprilie 2005) ÎPS Arhiepiscop ºi Mitropolit
Bartolomeu Anania îl va hirotesi protosinghel ºi eclesiarh al Catedralei
602
Protos. Macarie Drãgoi, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
315
Mitropolitane din Cluj, funcþie pe care o îndeplineºte pânã în prezent, iar în paralel
este însãrcinat ca duhovnic ºi profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din
Cluj-Napoca.
Între anii 2004–2005 urmeazã studii de specialitate în Teologie la
Universitãþile din Leeds ºi Durham din Marea Britanie, când pune bazele unei
prime parohii ortodoxe româneºti în nordul Angliei, Parohia Ortodoxã Românã
„Sfântul Macarie cel Mare” Mirfield-Leeds, inauguratã la 12 Decembrie 2004,
în prezenþa ÎPS Iosif Pop, Mitropolitul român al Europei Occidentale ºi
Meridionale ºi a altor invitaþi de seamã din Anglia ºi din þarã.
A îndeplinit urmãtoarele funcþii: secretar de cabinet al ÎPS Bartolomeu al
Clujului (1998-2003); redactor la Radio „Renaºterea” Cluj (1999-2001), preot
slujitor la Catedrala Reîntregirii ºi preparator la Facultatea de Teologie Ortodoxã
din Alba-Iulia (2004-2005).
A participat activ, cu referate ºi intervenþii, la peste 20 de manifestãri
ºtiinþifice: simpozioane, conferinþe, sesiuni de comunicãri, de nivel naþional ºi
internaþional, în þarã ºi strãinãtate. A publicat pânã în prezent 4 volume ºi mai
multe studii în reviste de specialitate ºi volume colective, precum ºi numeroase
articole ºi recenzii pe teme teologice, istorice ºi de culturã popularã, în limba
românã ºi în limbi de circulaþie internaþionalã, în diferite reviste ºi periodice din
þarã ºi strãinãtate.
Realizeazã sãptãmânal la Radio „Renaºterea” din Cluj emisiunea Secole
creºtine, iar la Radio „Reîntregirea” din Alba-Iulia emisiunea de istorie
bisericeascã: Din trecutul Bisericii noastre.
A publicat urmãtoarele cãrþi ºi studii: Spermezeu-strãvechi sat de la poalele
Þibleºului, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001, 382 p.; Folclor muzical din
Spermezeu.Schiþã monograficã, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005, 331p.;
Folclor poetic din Spermezeu.Texte rituale,epice, lirice et varia, Editura Limes,
Cluj-Napoca, 2005, 299p.; Ler Sfântã Mãrie.Colinde de pe vãile Þibleºului,
Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2005, 511p.; Sfântul Vasile cel Mare în
spiritualitatea româneascã, în „Studia Universitatis Babes-Bolyai, Theologia
Orthodoxa”, an XLVI (2001), nr. 1-2, p. 225-249; Legãturile Sfântului Ioan
Gurã de Aur cu þinuturile noastre daco-romane, „Revista Bistriþei”, XV (2001),
p. 121-125; Aspecte privind activitatea pastoral-misionarã a Protosinghelului
Nicodim Mãndiþã în Mitropolia Ardealului (1926-1934), în „Revista
316
Teologicã”, an XII (2002), nr. 2, april-iun., p. 91-106; Graiul documentelor.

Mãnãstirea Ortodoxã „Sfânta Elisabeta” din Cluj (1936-1958), în „Studia
Universitatis Babes-Bolyai, Theologia Orthodoxa”, an XLVII (2002), nr. 1-2
, p. 213-227; Statutul social al preoþimii române din nordul Transilvaniei în a
doua jumãtate a secolului al XIX-lea, în „Anuar. Universitatea Babes-Bolyai,
Facultatea de Teologie Ortodoxã”, IV, 1996-1998, Cluj-Napoca, 2000, p. 151-
170; Aspecte privind stadiul cercetãrilor referitoare la preoþimea românã din
nordul Transilvaniei în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, în „Anuar.
Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Teologie Ortodoxã”, IV, 1998-2000,
Cluj-Napoca, 2000, p. 145-160; Rolul preoþimii române din nordul
Transilvaniei în viaþa educaþionalã ºi culturalã din a doua jumãtate a secolului
al XIX-lea, în „Studia Universitatis Babes-Bolyai, Theologia Orthodoxa”, an
XLVIII (2003), nr. 1-2 , p.199-211; Aspecte privind stadiul cercetãrilor
referitoare la Bisericile ortodoxã ºi greco-catolicã din Transilvania în perioada
1849-1918, în „Altarul Reîntregirii”, IX (2004), nr. 1, ian-iun., p. 310-329;
Implicarea Bisericii româneºti din Transilvania în miºcarea naþionalã la
mijlocul secolului al XIX-lea (1849-1867) în „Studia Universitatis Babes-
Bolyai, Theologia Orthodoxa”, an L (2005), nr. 1, p.223 –230; Bisericã ºi
miºcare naþionalã la românii din Transilvania în perioada dualismului austro-
ungar.Contribuþii documentare în „Studia Universitatis Babes-Bolyai,
Theologia Orthodoxa”, an L (2005), nr. 2 , p.241 –254; Relaþii interconfesionale
în Transilvania la începutul secolului XX: din corespondenþa Mitropolitului
Ioan Meþianu cu Mitropolitul Victor Mihályi de Apºa, în „Îndrumãtor Pastoral
Reîntregirea”, vol. XXI, Alba-Iulia, 2005, p. 613-621; Aspecte ale relaþiilor
interconfesionale în Transilvania la sfârºitul secolului XIX ºi începutul
secolului XX, în „Arhiva Someºanã”, seria a III-a, IV, Cluj-Napoca, 2005,
p.199-208; Sfântul Cuthbert din Lindisfarne ºi apostolatul sãu în þinuturile
anglo-saxone în „Studia Universitatis Babes-Bolyai, Theologia Orthodoxa”,
an L-LI (2006), nr. 1, p.173 –180; Din trecutul instituþiilor bisericeºti ale
Ortodoxiei ardelene.Eparhia Clujului în „Altarul Reîntregirii”, XI (2006),
nr. 2, mai-aug., p.255-263; Ceremonialul înmomântãrii din Spermezeu, în
«Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei», Cluj, 2001, p. 405-426;
Tradiþionalitate ºi repertoriu în jocurile de copii din Spermezeu, în «Satul
tradiþional de ieri, de azi ºi de mâine. Anuarul Muzeului Etnografic al
317
Transilvaniei», Cluj, 2002, p 579-621; Râul de apã ºi râul de foc, (în colaborare),
în «Satul tradiþional de ieri, de azi ºi de mâine. Anuarul Muzeului Etnografic
al Transilvaniei», Cluj, 2002, p 495-502; Sãrbãtorile de iarnã în tradiþia satului
Spermezeu (Crãciunul, Anul Nou ºi Boboteaza), în «Almanahul Societãþii
cultural-ºtiinþifice „Virtus Romana Rediviva ”», Cluj-Napoca, 2001/2002, p.
102-109; Sãrbãtorile anului în tradiþia satului Agrieº, zona Nãsãud, în «Anuarul
Muzeului Etnografic al Moldovei» II (2002), Iaºi, p. 67-93; Pâinea liturgicã ºi
pâinea consacratã în ritualuri nord-transilvãnene,(în colaborare), în «Tibiscum»,
2003, Caransebeº, p.87-101; Ciclul calendaristic în satul Aluniºul (Gãureni),
zona Nãsãud, în «Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei», Cluj, 2003, p.
317-341; Ritualul nunþii în satul Spermezeu, în «Studii ºi cercetãri etnoculturale»,
vol. VIII (2003), Bistriþa, p. 145-193; Ritualuri funebre la Târliºua, în «Anuarul
Muzeului Etnografic al Moldovei» III (2003), Iaºi, p. 159-176; Versurile lui
Vian din Deal în memoria colectivã a sãtenilor din Spermezeu, în: «Studii ºi
cercetãri etnoculturale», vol. IX (2004), Bistriþa, p. 153-161; Credinþe ºi rituri
în ciclul sãrbãtorilor calendaristice la Spermezeu, în: «Anuarul Muzeului
Etnografic al Transilvaniei», Cluj, 2004,p 375-401; Ritualul nupþial la Târliºua,
în «Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei» IV (2004), Iaºi, p.185-208; Portul
tradiþional din subzona Þibleºului, (în colaborare), în: «Anuarul Muzeului
Etnografic al Transilvaniei», Cluj, 2005, p. 15-41;Cununa seceriºului la
Spermezeu în: «Discobolul» nr. 100-102, apr.-iun.,2006, Alba-Iulia, p. 277-
292; ªezãtoarea la Spermezeu, în: «Anuarul Muzeului Etnografic al
Moldovei»V,2005, Iaºi, p.169-210.
318
Preot Paul Bogdan Ivanov
S-a nãscut la 25 aprilie 1976 în localitatea

Satu-Mare, din pãrinþii Dan ºi Florina603.
A urmat cursurile ºcolii primare ºi gimnaziale
în Dej ºi Cluj.
În anul 1997 a absolvit Seminarul Teologic
Ortodox din Cluj.
Între anii 1997-2001 a urmat cursurile
Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj,
Specializarea Teologie Pastoralã ºi cursurile Facultãþii de Istorie ºi Filosofie,
specializarea Istorie Medie, pe care a absolvit-o în anul 2003.
În calitate de student al Facultãþii de Istorie, a participant, ca bursier, la
Conferinþa internaþionalã cu tema „Storia Religiosa della Romania”, organizatã
în toamna anului 2002 de Fundaþia Pontificalã „Paul al VI-lea” la Gazzada –
Italia.
Între anii 2001-2003 a urmat cursurile de Masterat la Facultatea de Teologie
Ortodoxã din Cluj, iar din anul 2002 este doctorand în Teologie, specializarea
Istorie Bisericeascã Universalã, cu teza Reforma ºi Contrareforma în Imperiul
Habsburgic, secolul al XVI-lea, coordonatã de Pr. prof. dr. Ioan Vasile Leb. A
publicat studii de istorie bisericeascã în revista „Studia Universitatis Babeº-
Bolyai, Theologia Ortodoxa”, precum ºi în volume colective.
În perioada studiilor doctorale a lucrat în cadrul proiectului de cercetare
coordonat de Prof. Univ. Dr. Nicolae Bocºan, care a avut ca scop restituirea integralã
a corespondenþei mitropolitului Andrei ªaguna. A participat cu studii la proiectul
interconfesional de cercetare istoricã comparatã „Healing of Memories”.
În anul ºcolar 2001-2002 a fost profesor de Religie la Liceul de Informaticã
„Tiberiu Popovici” din Cluj-Napoca.
Între anii 2002-2003 a funcþionat ca arhivar la Centrul eparhial, iar din anul
2003 a ocupat funcþia de secretar de cabinet. A colaborat ca delegat din partea
Arhiepiscopiei Clujului la redactarea unor biografii incluse în Martirologiul
Bisericii creºtine din România.
603
Pr. Paul Bogdan Ivanov, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
319
În anul 2004 a reprezentat Biserica Ortodoxã Românã ºi Arhiepiscopia

Clujului la întâlnirea din România a Conferinþei Europeane Creºtine pentru
Internet, organism interconfesional care reuneºte Biserici din 10 þãri europene.
A fost hirotonit diacon pe seama Catedralei arhiepiscopale la 15 august
2003 de cãtre IPS Arhiepiscop Bartolomeu. Din acelaºi an, a fost purtãtorul de
cuvânt al Arhiepiscopiei ºi coordonatorul biroului de presã, fiind încadrat pe
funcþia de inspector cultural.
Din primãvara anului 2005 coordoneazã Departamentul Comunicãrii, ce
cuprinde Biroul de Presã, Radio ºi Editura Renaºterea, structurã ce reuneºte
toate instrumentele media ale Arhiepiscopiei. Aceastã structurã a fost înfiinþatã
prin hotãrârea IPS Arhiepiscop Bartolomeu ºi a Consiliului eparhial. Accentul
important al activitãþii acestui compartiment a cãzut pe dinamizarea relaþiilor
cu presa, prin asigurarea unei comunicãri permanente cu mass media într-o
manierã deschisã, transparentã ºi accesibilã.
Rolul Departamentului Comunicãrii este de a asista activitatea ierarhilor,
preoþilor, parohiilor, departamentelor ºi programelor derulate de Arhiepiscopia
Clujului în primirea informaþiilor la timp ºi într-un mod eficient pentru a sprijini
ºi cultiva fiecare segment al vieþii bisericeºti din Eparhie. Acþiunea urmãreºte
atât comunicarea în interiorul Eparhiei, la nivelul structurilor centrale ºi locale,
cât ºi cea exterioarã cu presa, societatea ºi credincioºii. Dimensiunea este una
pastoralã ºi misionarã, sprijinind viaþa bisericeascã sub toate aspectele ei.
În 18 septembrie 2005 a fost hirotonit preot pe seama Catedralei
arhiepiscopale de IPS Arhiepiscop Bartolomeu, iar în data de 23 aprilie 2006 a
primit distincþia de iconom.
Este cãsãtorit ºi are un copil.
320
X Inspectori de Religie
A. jud. Cluj
Preot Octavian Picu

(vezi la Consilieri administrativi, p. 239-241)
Preot Dr. Ioan Dãnuþ Buzdugan
S-a nãscut în 29 aprilie 1971, în oraºul

Gherla, din pãrinþii Gheorghe ºi Livia
Buzdugan604.
A urmat ªcoala generalã de 8 clase în loc.
Fizeºu Gherlii, jud. Cluj (1977-1985); Liceul
Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia (1985-1987);
Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-
Napoca (1987-1991); Facultatea de Teologie
Ortodoxã din Cluj-Napoca (1991-1995), la
reînfiinþarea cãreia ºi-a adus aportul, ca membru al Comitetului de iniþiativã din
partea seminariºtilor clujeni, Secþiile: Teologie Pastoralã ºi Teologie-Litere;
licenþiat la ambele secþii cu temele: a) la Teologie Pastoralã: Catolicism ºi
ortodoxie în Transilvania între secolele XVIII-XX, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr.
Alexandru Moraru ºi b) la Teologie-Litere: Tema morþii ºi a învierii la Tolstoi,
Sadoveanu ºi Rebreanu, sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. ªtefan Bitan; master în
Teologie (1995-1996), cu lucrarea: Contribuþii la cunoaºterea Bisericii Ortodoxe
din Transilvania: Arta bisericeascã în Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi
Clujului pânã în vremea domnitorilor ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº, sub
îndrumarea Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru; din 1999, a fost doctorand în
Teologie la disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române, cu subiectul tezei:
Biserica Ortodoxã Românã – Bisericã Naþionalã, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr.
Alexandru Moraru; doctor în Teologie din 3 iulie 2006.
604
Pr. Ioan Dãnuþ Buzdugan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
321
S-a cãsãtorit în 31 iulie 1993, cu d-ra Criºan Corina Cristina (actualmente

Lector Univ. Dr. la Universitatea Creºtinã „Dimitrie Cantemir” din Cluj-Napoca);
au împreunã un bãiat: Buzdugan Alexandru (n. 22 februarie 2000).
A fost hirotonit diacon (22 iunie 1998) ºi preot (29 iunie 1998).
De la absolvirea facultãþii ºi pânã în prezent a ocupat urmãtoarele funcþii:
profesor suplinitor de Religie (1991-1997); din luna iulie 1997 – profesor titular
de Religie la Liceul Teoretic „Nicolae Bãlcescu” din Cluj-Napoca; numit
inspector ºcolar de specialitate, a funcþionat în aceastã funcþie de la 1 septembrie
1997, pânã la 1 martie 2000, dupã care ºi-a reluat activitatea la catedrã, unde
funcþioneazã pânã în prezent.
În cursul timpului ºi-a susþinut examenul de definitivat (în 1997), a fãcut
parte din Comisia Naþionalã de Învãþãmânt a Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii,
precum ºi a Patriarhiei Române, pe probleme de Religie (1997-2004); a condus
Comisia de elaborare a Programei analitice pentru predarea Religiei în ºcolile
de stat; a participat ca membru în Comisiile Olimpiadelor Naþionale de Religie;
a fãcut parte din juriul Concursului Naþional Interdisciplinar „Culturã ºi
Civilizaþie româneascã” (8 ediþii – 1998-2005); a fãcut parte din Comisiile pentru
titularizarea profesorilor de Religie în învãþãmântul preuniversitar.
În cadrul Liceului „Nicolae Bãlcescu” din Cluj-Napoca, a ocupat
urmãtoarele funcþii: ºef de catedrã (din 2000 – pânã în prezent), ºef al Comisiei
diriginþilor (clasele V-XII), director educativ (2001-2005) ºi membru în Consiliul
de administraþie (2001-pânã în prezent).
Pe linie bisericeascã a primit distincþia de sachelar (dreptul de a purta brâu
albastru).
Pe plan ºtiinþific amintim urmãtoarele lucrãri:
1. Caiet de Religie pentru clasa I, Ed. Alc Media Group, Cluj-Napoca, 1998.
2. Cine se teme de Religie în ºcoli ?, în „Renaºterea”, IX (1998), nr. 9, p. 11.
3. Caiet de Religie pentru clasa a II-a, Ed. Alc Media Group, Cluj-Napoca, 1999.
4. Evoluþia iconostasului în Bisericã, în „Anuar III (1994-1996) – Facultatea
de Teologie Ortodoxã Cluj-Napoca”, Cluj-Napoca, 1999, p. 323-336.
5. Manual de Religie ortodoxã pentru clasa a XI-a, Ed. Dacia Educaþionalã,
Cluj-Napoca, 2004, referent ºtiinþific.
6. Manual de Religie ortodoxã pentru clasa a XII-a, Ed. Dacia Educaþionalã,
Cluj-Napoca, 2004, referent ºtiinþific.
322
Lect.Univ.Dr. Vasile Timiº

Vasile Timiº este titularul cursurilor de
Didactica Religiei ºi Educaþie Interculturalã în
cadrul Institutului de Pregãtire Didacticã,
Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele Educaþiei din
Cluj Napoca.
Vasile Timiº s-a nãscut la 23 mai 1967, în
localitatea Borºa, judeþul Maramureº, fiul lui Vasile
ºi Cãlina605. Studiile primare, gimnaziale ºi liceale
le-a urmat în oraºul natal. Între anii 1990-1994 a
urmat cursurile Facultãþii de Teologie Ortodoxã din
Cluj-Napoca, unde a absolvit ca ºef de promoþie.
Lucrarea de licenþã, cu tema: Nicolae Ivan,
organizatorul reînfiinþatei Episcopii a Vadului, Feleacului ºi Clujului, a fost
alcãtuitã sub îndrumarea Arhid.prof.univ.dr. Ioan Floca. În anul universitar 1997
urmeazã cursurile modulului psiho-pedagogic pentru profesori la Facultatea de
Psihologie ºi ªtiinþele Educaþiei din Cluj-Napoca.
În anul universitar 1994-1995 studiazã la Facultatea de Teologie Protestantã
din Neuchatel, Elveþia, unde obþine masteratul în Teologie. Între anii 1996-
2000 urmeazã cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxã „Andrei
ªaguna” din Sibiu, avându-l ca îndrumãtor de doctorat pe Pãrintele Prof.univ.dr.
Sebastian ªebu. În urma susþinerii tezei, Religia în ºcoalã. Valenþe eclesiologice,
educaþionale ºi sociale, obþine titlul de doctor în ºtiinþe cu menþiunea Magna
cum Laude.
În urma unui proiect de cercetare depus la Oficiul Naþional pentru Burse de
Studii în Strãinãtate, obþine o bursã de cercetare din partea Guvernului României
la Universtatea din Geneva (1999-2000). La Geneva urmeazã cursuri la
Facultatea de Teologie (Psihologia religiei, cateheticã) ºi la Institutul
Internaþional de Cercetare pentru Pace (Geopoliticã ºi relaþii internaþionale).
Pentru anul universitar 2000-2001 Universitatea din Geneva îi acordã o bursã
de cercetare, în aceastã perioadã urmând cursuri la Facultatea de Teologie
(Didacticã religiei, Teologie practicã) ºi la Institutul Universitar de Înalte Studii
Internaþionale (Responsabilitatea internaþionalã). În anul universitar 2001-2002,
605
Vasile Timiº, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
323
participã la câteva stagii de documentare la Facultatea de Teologie Catolicã din

Padova (Psihologie Pastoralã ºi Omileticã).
Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii îi acordã, în aprilie 2005, o Bursã Nicolae
Titulescu, pentru formarea de specialiºti în scopul integrãrii în Uniunea
Europeanã, în vederea realizãrii unui stagiu de cercetare postdoctoralã la
Universitatea de Studii din Padova. La Padova a urmat cursuri la Departamentul
de Studii Internaþionale din cadrul Facultãþii de Stiinþe Politice ºi la Facultatea
de ªtiinþele Formãrii (Educaþia adulþilor ºi formarea continuã)
Pânã în prezent Vasile Timiº a urmat mai multe stagii de documentare ºi
perfecþionare, între care amintim: Definitivatul în învãþãmânt (1999); Gradul I
în învãþãmânt (2005); Lectura ºi gândirea criticã, CCD Cluj-Napoca(1998);
Metode active de învãþare, ISJ – Cluj(1999); Curs de formare a formatorilor,
Cluj-Napoca(1999); Curs de formare a mentorilor, MEC Direcþia pentru
formarea ºi perfecþionarea personalului didactic(2001); Evaluarea didacticã,
ISJ Cluj(2002); Curs de formare al inspectorilor, ISJ-Cluj(2001); Managementul
activitãþilor didactice, ISJ Cluj(2002); Didactica Religiei, ISJ Constanþa(2002);
Cursurile de pregãtire în AEL (Alternative Educaþionale pentru Liceu), MECT,
Bucureºti, 2004; Noi tendinþe în didacticã: formarea competenþelor viitorilor
profesori în perspectiva aderãrii la „Declaraþia de la Bologna” Univ. Babeº-
Bolyai,(2004);
Experienþa profesionalã acoperã atât în domeniul învãþãmântului
preuniversitar: profesor de Istoria Religiilor, ªcoala Postlicealã „Cristiana”,
Cluj-Napoca (1993-1994); profesor de Religie, Liceul „Nicolae Bãlcescu”,
Cluj-Napoca, (1991-1992); profesor de Religie, Colegiul Pedagogic Gh. Lazãr,
Cluj-Napoca (1997-1998), inspector de Religie (iunie 2001-aprilie 2005) cât ºi
universitar: Asistent Universitar (suplinitor), disciplina Cateheticã – Omileticã,
Facultatea de Teologie Ortodoxã Cluj-Napoca (1995-1997); preparator
Universitar, (feb 1998 - ian 2000); Asistent Universitar (ian 2000-sep 2000);
lector Universitar Doctor, Catedra de Didactica ªtiinþelor Socio-Umane,
Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele Educatiei, Univ. Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca
(din septembrie 2000)
Activitatea de cercetare, precum ºi experienþa profesionalã au stat la baza
publicãrii mai multor volume: Evaluarea – factor de reglare ºi optimizare a
educaþiei religioase, Renaºterea, Cluj-Napoca 2003; Misiunea Bisericii ºi
Educaþia, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca 2004; La Réconciliation.
Implications eclesiologiques et sociales, P.U.C., Cluj-N. 2004; Religia în ºcoalã.
324
Valenþe eclesiale, educaþionale ºi sociale, P.U.C., Cluj-N. 2004; Misiune ºi

Educaþie, (suport de curs), Univ. „Babeº-Bolyai”, 2004; Evaluarea în predarea/
învãþarea religiei, (suport de curs), Univ. „Babeº-Bolyai”, 2004; Religie clasa
a XI-a (coordonator), Ed. Dacia Educaþional, 2004; Religie clasa a XII-a
(coordonator), Ed. Dacia Educaþional, 2004; Religie ºi caracter. Implicaþiile
educaþiei religioase în copilãrie asupra modelãrii caracterului ºi personalitãþii
(coordonator), 2006 (în curs de tipãrire); Religie ºi personalitate. Impactul
formativ-educativ, eclesial ºi social al experienþei ºi educaþiei religioase în
adolescenþã (coordonator), 2006 (în curs de tipãrire) ºi studii ºi articole, între
care amintim: Educaþia religioasã în diferite etape de vârstã. Particularitãþi ºi
caracteristici, în „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, nr. 1-2/ 1999; La
reconciliation et ses implications ecclesiologiques, în „Studia Universitatis
Babeº-Bolyai”, nr. 1-2/ 2000; Les fundaments bibliques de la reconciliation, în
„Revista de Teologie Sfântul Apostol Andrei”, Constanþa, nr. 7/2000; Sf. Tainã
a Botezului, uºa de intrare în Bisericã ºi cale de accedere spre Împãrãþia
Cerurilor, în „Revista de Teologie Sfântul Apostol Andrei”, Constanþa, nr.7 /
2000; Profesorul de religie între mentor ºi ucenic, în Renaºterea, 1/2002,
Cluj-Napoca; Diversitatea personalitãþilor ºi pedagogia creºtinã, în Renaºterea,
9/2001, Cluj-Napoca; Educaþia religioasã în copilãrie. Impactul experienþei
religioase asupra modelãrii personalitãþii, în „Studia Universitatis
Babeº-Bolyai”, nr. 1/2003; Adolescenþa ºi educaþia religioasã. Valenþe
eclesiologice, psiho-pedagogice ºi sociale, în „Studia Universitatis
Babeº-Bolyai”, nr. special, 2002; Cum percep tinerii anumite realitãþi religioase
ºi sociale: Taina Mãrturisirii, în „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, 1-2 / 2004;
Consilierea educaþionalã - parte integrantã a procesului de învãþãmânt, în
volumul Dimensiuni europene ale educaþiei, CCD, Cluj-Napoca, 2003; Misiunea
prin activitatea didacticã religioasã, în „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, 2
/ 2000; Educaþia religioasã, componentã a Misiunii Bisericii în lume în „Studia
Universitatis Babeº-Bolyai”, 2 / 2005; Baza legislativã a educaþiei religioase în
cadrul sistemului educaþional românesc, în vol. Paºi spre integrare. Religie ºi
drepturile omului în România, Cluj-Napoca, Limes, 2004.
În cadrul Departamentului pentru Pregãtirea Personalului Didactic, Vasile Timiº
a gestionat ºi coordonat mai multe activitãþi de formare continuã a profesorilor;
Îndrumãtor lucrãri de gradul I, în didactica ºi psihologia religiei (43 de lucrãri);
Membru în comisii pentru obþinerea gradelor didactice; Cursuri de formare pentru
profesorii îndrumãtori de practicã pedagogicã ºi metodicieni; Formator în cadrul
325
programului de formare ºi pregãtire a mentorilor; Titularul cursurilor Elemente de

pshilogia religiei ºi Teologie ºi culturã postmodernã, în cadrul programului Formarea
continuã, cursuri postuniversitare ºi educaþia adulþilor, Universitatea Babeº-Bolyai,
Cluj-Napoca; Propunãtor ºi responsabil al cursurilor Consilierea ºi îndrumarea
duhovniceascã. Elemente de cateheticã, omileticã ºi pastoralã diferenþiatã ºi Elemente
de didactica religiei. Aspecte de management educaþional ºi psihologia comunicãrii
specifice educaþiei moral - religioase ºi civice.
În calitate de cadru didactic ºi inspector de religie Vasile Timiº a fost organizatorul
mai multor manifestãri ºtiinþifice: Simpozionul Implicaþii ºi valenþe psiho-pedagogice
ale predãrii religiei în scoalã Arhiepiscopia Clujului, (sept. 2001), participanþi:
profesori universitari, inspectori ºcolari, directori de ºcoli, profesori de religie,
reprezentanþi ai autoritãþilor locale; Simpozionul Religia în ºcoalã, realizãri ºi
perspective, Cercul Militar Cluj-Napoca,(iunie 2002), participanþi: profesori de
religie, studenþi, elevi ºi pãrinþi; Simpozionul Interdisciplinaritatea în predarea religiei
Cercul Militar Cluj-Napoca, (sept. 2002), participanþi: profesori, inspectori, specialiºti
în psiho-pedagogie; Olimpiada interjudeþeanã de religie, Cluj-Napoca, (iunie 2003);
Dezbatere: Educaþie ºi reformã, Arhiepiscopia Clujului, (iunie 2003) participanþi:
profesori, directori de unitãþi ºcolar; Dezbatere: Retrospectivã asupra predãrii religiei
în anul ºcolar 2003/2003; perspective pentru anul ºcolar 2003/2004, Arhiepiscopia
Clujului, (sept. 2003) participanþi: profesori, inspectori, preoþi; Olimpiada
interjudeþeanã de religie, Bistriþa-Nãsãud, (mai 2004); Olimpiada interjudeþeanã
de religie, Cluj Napoca (martie 2005); Olimpiada naþionalã de religie, Cluj-Napoca
(28-31 martie 2005).
Vasile Timiº a þinut cursuri în cadrul stagiilor de formare continuã organizate
de cãtre unele inspectorate ºcolare judeþene: ISJ Ploieºti, Elemente de
management educaþional, octombrie 2005; ISJ Caransebeº, Contextualizarea
programei ºcolare ºi a strategiilor misionare ale Bisericii în cadrul orei de
religie, octombrie 2005; ISJ Vâlcea, Modificãri comportamentale operabile în
cadrul educaþiei religioase, noiembrie 2005; ISJ Sãlaj, Implicaþiile sociale ºi
eclesiale ale educaþiei religioase, aprilie 2006; ISJ Argeº, Aspecte ºi tehnici de
consiliere, iunie 2006.
Vasile Timiº a fost cooptat în cadrul mai multor activitãþi de inspecþie ºcolarã,
consultanþã ºi expertizã ºtiinþificã; a participat activ cu referate ºi intervenþii la
peste 100 de manifestãri ºtiinþifice naþionale ºi internaþionale.
326
Prof. Ruxandra Hulpe
S-a nãscut la 12 septembrie 1963 în localitatea

Feldioara, Judeþul Cluj, din pãrinþii Ioan ºi Raveca606.
Între anii 1970-1978 a urmat ºcoala primarã în
localitatea natalã, iar în anul 1983 a absolvit Liceul
Agroindustrial din localitatea Turda, Judeþul Cluj. În
anul 1991 a început studiile universitare la Facultatea
de Teologie Ortodoxã din Cluj-Napoca, pe care le-a
absolvit cu diploma de licenþã în Teologie ºi Asistenþã
Socialã în anul 1995.
Din anul 1992 lucreazã ca profesor de religie la Liceul Teoretic ,,Gelu
Voievod’’ Gilãu, Judeþul Cluj.
Începând cu aprilie 2005, ocupã funcþia de inspector de religie în cadrul
Inspectoratului ªcolar Judeþean Cluj.
În calitate de profesor de religie, a pregãtit elevii pentru Olimpiada de religie-
faza judeþeanã ºi faza interjudeþeanã, obþinând urmãtoarele premii: Cluj-Napoca,
2003 – 2 premii I ºi 5 menþiuni; Vatra Dornei, 2003 – 2 premii II; Cluj-Napoca,
2004 – 7 premii; Cluj-Napoca, 2005 – 1 premiu I (liceu); Cluj-Napoca, 2006 –
4 menþiuni.
Activitatea profesionalã : A obþinut definitivatul în învãþãmânt în anul 1997;
în anul 2001, a obþinut gradul didactic II, iar în anul 2006 a susþinut gradul
didactic I cu lucrarea Consilierea educaþionalã ºi duhovniceascã în cadrul
procesului de învãþãmãnt; între anii 2003-2005, a fost profesor metodist la
disciplina religie, în cadru I.S.J Cluj ºi membru în Consiliul Consultativ al
disciplinei de specialitate; între anii 2002-2005, a fost numitã responsabil cu
formarea continuã a cadrelor didactice, în cadrul Liceului Teoretic ,,Gelu Voievod’’
Gilãu, judeþul Cluj.
Stagii ºi perfecþionãri: În anul 2001, a urmat cursul de perfecþionare
,,Managementul conflictelor’’ din cadrul Casei Corpului Didactic Cluj-Napoca;
tot în 2001 a participat activ la Conferinþa ,, Învãþarea în medii virtuale’’, în
cadrul programului Socrates/Erasmus – la C.C.D. Cluj-Napoca.
606
Prof. Ruxandra Hulpe, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
327
În calitate de profesor diriginte, a urmat cursul de perfecþionare ,,Educaþie

pentru sanãtate’’- C.C.D. Cluj-Napoca, în anul 2002.
În anul 2004, a urmat cursul: ,,Noi tendinþe în didactica ºtiinþelor’’ , din
cadrul Universitãþii „Babeº – Bolyai” Facultatea de Psihologie din Cluj-Napoca.
În anul 2006, a urmat cursul de formare ,, Managementul clasei’’, în cadrul
C.C.D. Cluj-Napoca.
În calitate de inspector de specialitate, a organizat Olimpiade ºcolare, 2005-
2006, Cluj-Napoca, apoi pentru elevii ciclului primar, gimnazial ºi liceal din
judeþ a organizat ºi monitorizat EXPOZIÞIA- CONCURS ,, Lãsaþi copiii sã
vinã la Mine’’ la Colegiul Naþional ,,George Coºbuc’’ din Cluj-Napoca.
Din anul 2004, deþine funcþia de Consilier local, în cadrul Primãriei Gilãu,
Judeþul Cluj, fãcând parte din Comisia de culturã, culte ºi asistenþã socialã.
În calitate de inspector, organizeazã slujbe religioase, la început ºi sfârºit
de an ºcolar, cu participarea ºi binecuvântarea ierarhilor locului, a inspectorilor
de la I.S.J. Cluj, a profesorilor ºi elevilor din judeþ.
Este cãsãtoritã cu Iosif Hulpe, preot la Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului’’
localitatea Gilãu, judeþul Cluj, având doi copii: Iosif-Mihai ºi Rafila – Roxana.
Ca inspector coordoneazã activitatea de implementare a curriculumului
ºcolar în învãþãmântul preuniversitar.
În paralel desfãºoarã activitatea de organizare, monitorizare ºi evaluare a
activitãþii instructiv- educative în învãþãmântul gimnazial ºi liceal cu accent pe
învãþarea Religiei.
La nivelul I.S.J. Cluj, ca inspector de specialitate participã în comisiile de
titularizare ºi suplinire ale profesorilor de religie din învãþãmântul preuniversitar.
Organizeazã periodic cursuri de perfecþionare pentru profesorii de religie
în parteneriat cu Casa Corpului Didactic, Cluj-Napoca.
Elaboreazã criterii ºi instrumente de monitorizare ºi evaluare a calitaþii
educaþiei ºcolare, a activitãþii extracurriculare ºi a concursurilor ºcolare în
vederea realizãrii obiectivelor la nivelul judeþului: Monitorizeazã performanþele
educaþionale la specialitate; Realizeazã activitãþi metodice conform graficului
pe zone ºi cercuri metodice; Asigurã consilierea ºi îndrumarea metodicã a
cadrelor didactice la specialitate; Coordoneazã ºi susþine amenajarea cabinetelor
de Religie, a capelelor din ºcoli; Coordoneazã organizarea ºi desfãºurarea
acþiunilor de caritate; Are o preocupare permanentã pentru ridicarea standardului
de competivitate a disciplinei ºi încadrarea personalului didactic calificat.
328
B. Jud. Bistriþa-Nãsãud
Preot Nicolae Feier
S-a nãscut în 19 august 1955 în localitatea Domneºti

judeþul Bistriþa-Nãsãud, într-o familie de þãrani, mama sa
numindu-se Ana, iar tatãl sãu Mihai, fiind cântãreþ
bisericesc607.
ªcoala primarã o face în satul natal, iar ciclul
gimnazial în Mãriºelu.
A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-
Napoca în anul 1975. Între anii 1975-1976 este înrolat în armatã la ªcoala de
ofiþeri în rezervã (T.R) din Dej, timp de 9 luni.
Între anii 1976-1980 este student la Institutul Teologic de grad Universitar
din Sibiu. La sfârºitul studiilor obþine licenþa în Teologie, la disciplina Istoria
Bisericii Ortodoxe Române cu teza: Viaþa ºi activitatea consilierului Eparhial
dr. Sebastian Stanca, reîntemeietorul Eparhiei Vadului Feleacului ºi Clujului,
alãturi de episcopul Nicolae Ivan.
Între anii 1980-1981 este funcþionar la Protopopiatul Ortodox Român din
Bistriþa. În aceastã perioadã sub autoritatea protopopilor Creþa Simion ºi Dâmbu
Ioan, inventariazã toate bunurile de patrimoniu ale parohiilor din judeþul Bistriþa-
Nãsãud, în special fondul de carte veche pânã la anul 1850, precum ºi toate
icoanele ºi iconostasele din Partimoniul Cultural Naþional ºi fondeazã Muzeul
Protopopiatului Bistriþa, unul dintre cele mai valoroase din þarã.
În 1 iulie 1981 este hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Române din
localitatea Gledin, judeþul Bistriþa-Nãsãud, unde slujeºte pânã în 1994. În perioada
1987-1994 construieºte din temelii o bisericã monumentalã, înfruntând autoritãþile
comuniste ostile. Reconstruieºte casa parohialã ºi anexele gospodãreºti.
Redobândeºte dupã revoluþie toate terenurile pe care le-a deþinut anterior parohia.
Amenajeazã un paraclis în interiorul ºcolii. Din 1994 este preot în Bistriþa la
607
Pr. Nicolae Feier, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
329
Parohia „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, unde pãstoreºte ºi astãzi.

În 1992 este numit de IPS Bartolomeu Anania, inspector ºcolar pentru
disciplina Religie la Inspectoratul ªcolar Judeþean Bistriþa-Nãsãud. Introduce
aceastã disciplinã ºcolarã în toate ºcolile din judeþ. Deþine funcþia pânã în anul
2001. În calitate de inspector ºcolar se confruntã cu lipsa acutã a cadrelor didactice,
suplinind posturile ca preoþi din cele 400 de ºcoli. Dupã apariþia primilor absolvenþi
de Teologie-Litere, participã la examenele de fixare pe post a acestora. Asigurã
baza materialã pentru predarea Religiei. Participã la intocmirea Programei
Naþionale pentru disciplina Religie la toate nivelurile educaþionale.
Activitatea publicisticã: poezii, articole ºi studii pe teme de istorie ºi teologie
în Mitropolia Ardealului, Steaua, Renaºterea, Rãsunetul, fondeazã în colaborare
revista bistriþeanã Zestrea etc.
În cadrul simpozioanelor „Medicii ºi Biserica” susþine mai multe referate.
În anul 2004 publicã cartea de referinþã: Cuviosul Ierarh Pahomie de la
Gledin – Obârºiile, viaþa, nevoinþele, antecesorii ºi urmaºii sãi, la Editura
Renaºterea, despre care I.P.S Arhiepiscop ºi Mitropolit Bartolomeu Anania
afirmã: „Cartea Pãrintelui Feier se alcãtuieºte (…) într-un preþios documentar
pe temeiul cãruia, în sfârºit voi înainta Sfântului Sinod propunerea pentru
canonizarea Cuviosului Pahomie de la Gledin, încã o nestematã în cununa cea
neveºtejitã a sfinþilor români.” Canonizarea se va pronunþa în curând.
În documentaþia pentru canonizarea mucenicului Atanasie Todoran de la
Bichigiu publicã capitolul Mucenicul Tãnase Todoran, scoþând în evidenþã
motivaþiile teologice care au dus la martirizarea acestuia.
Publicã numeroase documente despre Petru Rareº ºi ctitoria acestuia,
Mãnãstirea Ruga de la Pcicui din Gledin, daniile acestuia pentru mãnãstire,
precum ºi aºezarea în mãnãstire a Episcopului „Iuoan Lair”(Ioan Lazãr).
Pregãteºte pentru tipar cartea Mitropolitul ºi patriarhul evocând jertfa
martiricã a mitropolitului Ardealului Iosif Budai, aruncat în grapa cu coase din
Turnul Þepuºelor din Ieci, de cãtre principele calvin Mihai Apaffi, în anul 1682,
eveniment la care a participat Vasile Cristea, strãmoºul patriarhului Miron Cristea,
faptã care l-a determinat pe viitorul patriarh sã se cãlugãreascã.
Din 1999 este redactor la postul de televiziune AS TV Bistriþa, realizând
emisiunile „Luminã linã” ºi „Biserica din inima mea”, care a ajuns la 270 de
ore de emisie, în care este promovatã învãþãtura de credinþã ortodoxã pe înþelesul
tuturor, bucurându-se de un real succes la public.
Este membru în Adunarea Eparhialã a Arhiepiscopiei Vadului Feleacului ºi
Clujului.
330
Distincþiile primite sunt: sachelar, iconom ºi iconom stavrofor.

Este cãsãtorit ºi are doi copii.
Preot Lazãr Cozman
S-a nãscut în data de 2 octombrie 1956, în

localitatea Sãlcuþa, comuna Sânmihaiul de
Câmpie, judeþul Bistriþa-Nãsãud, într-o familie de
þãrani, tatãl Lazãr ºi mama Ileana608.
ªcoala primarã ºi gimnaziul le face la ºcoala
din satul natal. Dupã absolvirea gimnaziului
reuºeºte la concursul de admitere susþinut la
Colegiul Naþional ”Liviu Rebreanu” din Bistriþa.
În vara anului 1972, este admis la Seminarul
Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca.
În anul 1977, dupã absolvirea Seminarului Teologic ºi a obþinerii diplomei
de absolvire, participã la concursul de admitere ºi este admis la Institutul Teologic
Universitar din Sibiu, azi Facultatea de Teologie Ortodoxã (din Sibiu). În perioada
1 octombrie 1977- 1 iulie 1978 este înrolat în armatã (termen redus) la Unitatea
Militarã din municipiul Zalãu.
Între anii 1978-1982 urmeazã anii studenþiei la Sibiu, obþinând la final
Licenþa în Teologie, la Catedra de Istorie a Religiilor, cu tema: „Ideea de suflet
în religiile pãgâne”.
La data de 15 mai 1982 se cãsãtoreºte cu Rodica Mariana Cãpitan, fiica lui
Toader ºi Maria Cãpitan, din localitatea Buduº, judeþul Bistriþa-Nãsãud, de
profesie institutoare.
La data de 7 noiembrie 1982 este hirotonit, tot de Înalt Prea Sfinþitul Teofil
Herineanu ca preot.
În urma concursului de dosare, din data de 2 octombrie 1982, Înalt Prea
Sfinþitul Teofil Herineanul, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului, îl numeºte
ca preot pe seama parohiei Sãrata, cu filia Sãrãþel, judeþul Bistriþa-Nãsãud.
608
Pr. Lazãr Cozman, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
331
Bunul Dumnezeu îl învredniceºte cu o soþie bunã ºi credincioasã, ca ºi

familia din care face parte ºi care-i dãruieºte douã fete, Ioana nãscutã în 27
octombrie 1984 ºi Anca nãscutã în 12 septembrie 1986 - astãzi studente la
Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Sãrata este un cartier al municipiului Bistriþa, aflat la circa 6 km, astãzi
aproape legat total de el prin noile construcþii ridicate dupã anii 1990.
Populaþia cuprinde trei naþionalitãþi, aproximativ în numãr egal: români,
maghiari ºi rromi. Parohia ortodoxã are în componenþã pe români ºi rromi, iar
maghiarii sunt de confesiune calvinã.
Parohia Sãrata are trei Biserici Ortodoxe: 1) Biserica Parohialã târnositã în anul
1976 cu hramul „Sfinþii Arhangheli”; 2) Biserica –monument istoric, datatã din
1735; 3) Biserica din Sãrãþel cu hramul „Sfântul Dimitrie”- târnositã în anul 1990.
Parohia are o casã frumoasã, ridicatã în anul 1976.
Pe linie pastoralã, se strãduieºte sã conducã turma care i-a fost încredinþatã pe
drumul mântuirii sufletelor prin slujbele, cuvântãrile de învãþãturã ºi exemplul personal.
Din punct de vedere administrativ s-a dovedit harnic; în limita posibilitãþilor
materiale pe care le are parohia: 1. a continuat ºi definitivat lucrãrile la casa
parohialã cu toate dotãrile necesare; 2. între anii 1988-1990 s-a pictat biserica
din Sãrãþel, s-a renovat faþada ºi înlocuit acoperiºul, pe data de 30 septembrie
1990 fiind târnositã de cãtre Înalt Prea Sfinþitul Teofil Herineanu.
În anul 1998 printr-un proiect, adresat Ministerul Cultelor, face reparaþie
capitalã bisericii, monument istoric, iar în 2 octombrie 1999 este târnositã de
Prea Sfinþia Sa Vasile Someºanul (pentru cã nu existau în piciorul Sfintei Mese,
Sfintele Moaºte).
În anul 2000, cu aprobarea Inspectoratului ªcolar Judeþean Bistriþa-Nãsãud
ºi contribuþia domnului director Hegheduº Andrei cu întreg corpul profesoral
ºi administrativ amenajeazã în incinta ªcolii profesionale „Sfânta Maria” din
Bistriþa o bisericuþã care a fost târnositã la data de 20 septembrie de cãtre Prea
Sfinþia Sa Vasile Someºanul, cu hramul „Naºterea Maicii Domnului”.
În primãvara anului 2001, pune piatra de temelie a unei parohii pentru
românii ortodocºi din Spania, în localitatea Roquetas de Mar, pe malul Mãrii
Mediterane, parohie care funcþioneazã ºi astãzi, având un preot slujitor tânãr.
Începând cu anul 1990, în paralel cu misiunea preoþeascã se încadreazã ca
profesor de Religie la Colegiul Naþional „Liviu Rebreanu” ºi pentru cã nu existau
cadre didactice de specialitate, predã disciplina Religie Ordodoxã ºi la Colegiul
332
Naþional „Andrei Mureºanu”, Bistriþa ºi la ªcoala Profesionalã „Sfânta Maria”

din Bistriþa.
Din anul 1998 obþine certificatul de modul pedagogic didactic, iar în anul
1999 îºi ia definitivatul în învãþãmânt, în cadrul Universitãþii Bucureºti.
În anul 2001 la recomandarea Inspectoratului ªcolar Judeþean Bistriþa-
Nãsãud ºi a pãrintelui Nicolae Feier - inspector ºcolar, Înalt Prea Sfinþia Sa
Bartolomeu Anania îl numeºte inspector ºcolar la disciplina Religie în cadrul
Inspectoratului ªcolar Judeþean Bistriþa-Nãsãud.
Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Bartolomeu Anania, în anul 2002
participã la Concursul Unic Naþional pentru Titularizare în învãþãmântul
preuniversitar ºi este repartizat la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Bucureºti.
La cererea Inspectoratului ªcolar Judeþean Bistriþa-Nãsãud i se aprobã detaºarea
în interesul învãþãmântului la Inspectoratul ªcolar Judeþean, ca inspector ºcolar
de specialitate.
În anul 2004 obþine gradul didactic II în cadrul Universitãþii Bucureºti, iar
în anul 2005 se inscrie la gradul didactic I.
Ca profesor de Religie organizeazã cu elevii numeroase activitãþi
extracurriculare: excursii la mãnãstiri, programe artistice, piese de teatru religios
mai ales în preajma marilor sãrbãtori creºtine, concerte de colinde ºi cântãri
religioase.
Ca inspector ºcolar, în fiecare an a organizat fazele olimpiadei judeþene la
disciplina religie, iar în anul 2004 a gãzduit Olimpiada interjudeþeanã de religie.
Participã la numeroase simpozioane la nivel judeþean ºi naþional, la cursuri
de pregãtire pedagogicã ºi specializare ca inspector.
Face inspecþii profesorilor de religie cu brigada Inspectoratului ªcolar
Judeþean Bistriþa-Nãsãud ºi pentru obþinerea gradelor didactice. Este numit în
comisii de „capacitate” pentru elevii absolvenþi ai clasei a VIII-a ºi în comisii
de bacalaureat. Organizeazã consfãtuiri ºi cercuri pedagogice, la care au fost
invitaþi profesori universitari de specialitate.
Participã la conferinte ºi întâlniri cu toþi inspectorii de specialitate din þarã,
conferinþe prezidate de cãtre Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist.
În anul 2006 obþine titlul de formator naþional în domeniul rromnipenului
educaþional. Tot în acest an obþine diplomã în „management educaþional”.
A publicat articole în ziarele locale: „Mesagerul de Bistriþa-Nãsãud” ºi
„Rãsunetul”, precum ºi în alte ziare ºi reviste ºcolare locale.
333
A colaborat cu „Radio 21”, având în fiecare duminicã o emisiune intitulatã

„Hranã pentru suflet”- predicã duminicalã, iar la „Radio Transilvania”, zilnic
emisiunea intitulatã „Vieþile Sfinþilor”. A mai colaborat ºi cu televiziunea localã
„AS TV” la realizarea emisiunii „Luminã Linã” al cãrei redactor este preotul
Nicolae Feier.
Distincþii: 1990 - iconom; 1999 - iconom stavrofor.
În prezent deþine funcþia de preot paroh la parohia Sãrata, cu filia Sãrãþel ºi
inspector ºcolar de specialitate la Inspectoratul ªcolar Judeþean Bistriþa-Nãsãud.
334
CONCLUZII FINALE
R
eînvierea vechilor Eparhii de Vad ºi Feleac, cu sediul la Cluj (în
1921) a fost beneficã atât pentru locuitorii cât ºi pentru credincioºii
acestor þinuturi.
Din punct de vedere duhovnicesc, credincioºii ortodocºi au avut de acum
înainte un înalt pãstor sufletesc (un ierarh), ce întotdeauna, ca urmaº direct al
Sfinþilor Apostoli, reprezenta (ºi reprezintã) centrul vieþii spirituale dintr-o eparhie.
Pe plan administrativ-bisericesc s-a rânduit ca fiecare parohie sã aibã preot
(trimis sau reprezentant al ierarhului), care pe lângã conducerea duhovniceascã a
credincioºilor ei trebuiau (ºi trebuie) sã înalþe lãcaºuri de cult (acolo unde era
cazul), sã se îngrijeascã de cele existente, dar ºi de bunurile materiale ale comunitãþii
creºtine, dar ºi de asistenþã socialã a credincioºilor sãi.
Pe linie culturalã, clericii au fost (ºi sunt) luminãtorii Neamului nostru
românesc, prin înfiinþarea de ºcoli de toate nivelele, prin întreþinerea acestora ºi
a personalului didactic, prin catehizarea tineretului, prin întemeierea de tipografii,
prin tipãrirea de cãrþi de slujbã, de culturã bisericeascã ºi laicã, de reviste ºi
ziare de spiritualitate româneascã ºi universalã º.a.
Pe tãrâm economic-financiar, conducerea Bisericii noastre s-a îngrijit de
buna chivernisire a daniilor credincioºilor ºi a milei oamenilor cu posibilitãþi
materiale, fonduri ce au fost menite pentru ridicarea de biserici ºi mãnãstiri,
335
pãstrarea ºi conservarea lãcaºurilor de cult - monumente de artã bisericeascã,

ce fac parte din Patrimoniul cultural-naþional, a caselor parohiale, întreþinerea
instituþiilor de culturã bisericeascã, acordarea de burse studenþilor teologi ºi
elevilor seminariºti merituoºi, dar ºi unor tineri ortodocºi orfani sau sãraci, de o
înaltã þinutã moralã ºi intelectualã.
Biserica Ortodoxã Românã n-a neglijat nici latura misionar-socialã,
implicându-se în opera de caritate (cu excepþia perioadei comuniste când i-a
fost luat acest drept creºtin ºi umanitar), oferind ajutoare materiale celor cu
handicap sau fãrã posibilitãþi materiale: orfani, vãduve, bãtrâni, ori acordând
asistenþã religioasã în cãminele de bãtrâni, leagãnele de copii, în spitale, în
armatã, în penitenciare, toþi având posibilitatea de a se întâlni cu Hristos, de a
crede în El, de a sãvârºi fapte bune ºi, în final, de a se mântui.
În acelaºi timp, Biserica noastrã a cultivat ºi întreþinut relaþii de apropiere
ºi de colaborare cu celelalte etnii ºi culte din þara noastrã, realizându-se
aºa-numitul ecumenism local (dat de mulþi strãini drept pildã de bunã
convieþuire), fapte ce au contribuit la detensionarea unor conflicte interetnice
ºi inter-religioase, la o mai bunã înþelegere, mai ales între locuitorii þinuturilor
transilvãnene.
Prin viaþa ºi activitatea lor, ierarhii, preoþii, monahii (ºi monahiile) ºi
credincioºii Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi-au adus (ºi îºi aduc) o
contribuþie însemnatã la pãstrarea credinþei strãbune, la promovarea valorilor
morale ºi spirituale în þarã ºi în lume, la propovãduirea ºi înfãptuirea pãcii pe
pãmânt, la realizarea unitãþii popoarelor ºi a tuturor celor ce cred în Iisus
Hristos.
336
DOCUMENTE
A. Privitoare la reînvierea Eparhiei Vadului, Feleacului

ºi Clujului
Extras
din Protocolul Sinodului arhidiecezan extraordinar
ªedinþa a II-a
þinutã la 7/20 Iulie 1919
Nr.7
Se pune la ordinea de zi referada comisiunei organizatoare. Raportorul
acesteia, deputatul Dr. Aurel Vlad, refereazã asupra actului consistorial No.4318 Plen.
din 3 iunie 1919, prin care se cere, ca în sinodul convocat pe azi sã se facã alegerea
consistorului din Cluj ºi a preºedintelui acestuia.
Dupã lãmuririle date de preºedinte ºi raportor, primindu-se propunerea
comisiunei, se anunþã în unanimitate urmãtorul concluz:
1. Sinodul alege în sesiunea aceasta un consistor cu sediul în Cluj, constând din
27 membri, conform dispoziþiilor statutului organic. În fruntea acestuia pânã la alegerea
episcopului alege un preºedinte din cler. Consistorul acesta, conform concluzului
congresual No.90 din 1903 este întru toate coordonat Consistorului din Sibiu, analogia
Arad-Oradea-Mare;
2. Consistorul ales se constitue sub prezidiul preºedintelui ºi îºi începe activitatea
la 1 Octombrie 1919;
337
3. Jurisdicþiunea acestui Consistor se extinde asupra celor 12 protopopiate

specificate în concluzul No.67 din 1909, cum ºi asupra celor 10 parohii dela Târnava,
cari cu 1 ianuarie 1920 trec la protopopiatul Murãº-Oºorheiu, concluzul sinodal
din 1904, No.59;
4. Asesorii aleºi la Cluj nu pot fi în acelaºi timp ºi asesori la Consistorul
arhidiecezan ºi au sã se declare în termen de 3 luni pentru care opteazã, ca sã se poatã
face întregirile necesare prin sinodul proxim (concluzul congresual No.90/903).
Întrucât sinodul ar alege de preºedinte al Consistorului din Cluj un asesor ordinar
din senatul bisericesc arhidiecezan, postul acestuia nu se întregeºte, ci rãmâne rezervat
pe seama celui ales, pânã dupã alegerea de episcop în nou înfiinþata episcopie a Clujului.
5. Preºedintele Consistorului din Cluj, asesorii referenþi, pe care îi va alege acest
consistor în ºedinþa plenarã, secretarul, juristconsultul, personalul oficiului de casã ºi
de manipulaþie etc., primesc salarele lor din fondul general administrativ pânã la 1
ianuarie 1920 ºi eventual ºi mai departe, pânã ce nu urmeazã împãrþirea ºi predarea
fondurilor divizibile ºi a cvotelor din fondurile nedivizibile.
Proiectul de împãrþire a fondurilor are sã se facã prin o comisiune exmisã din
partea Consistoarelor interesate dintre membrii Consistorului arhidiecezan ºi dintre
cei ai Consistorului din Cluj, care comisiune va prezenta elaboratul sãu Sinodului
proxim spre decidere finalã.
6. Salarele funcþionarilor dela Consistorul din Cluj nu pot fi mai mici ca ale celor
din Arhidiecezã, dar cu considerare la preþul cvartirelor din Cluj, funcþionarii dela
Cluj vor avea cu cel puþin 10% mai mult la banii de cvartir dupã salarul fundamental
decât cei din Arhidiecezã.
7. Consistorul din Cluj este autorizat a alege însuºi referenþii salarizaþi în fiecare
senat câte unul dintre asesorii onorari, ori din alte persoane apte, fie în cale de concurs,
fie din persoanele cunoscute cu aptitudini, în mod provizor, având a prezenta sinodului
proxim raport. Toþi asesorii ºi funcþionarii aleºi pentru Consistorul din Cluj, sunt
consideraþi de funcþionari provizori, aºa, încât sinodul nou înfiinþândei episcopii a
Clujului va avea dreptul sã-ºi aleagã independent organele sale.
Spesele de transportare a archivei, cassei de fier, a mobilierului ºi spesele de
permutare ale preºedintelui le supoartã ºi anticipeazã Consistorul arhidiecezan, care
va da pentru acest scop deocamdatã din fondul general cor. 100.000, pe lângã socotealã
ulterioarã.
8. Bugetul ordinar, prezentat de ancheta din Cluj cu întrate de cor. 199,000 ºi
eºite cor. 198,600, se aproabã.
Extradat prin:
Dr. Costea m.p.
(L.S.)
secretar consistorial
—————————————-
338
Nr.3697. Plen.
Preaonorate Domnule!
Sinodul arhidiecezan prin concluzul Nr.103 din a.c. Te-a numit pe T. d-ta de
delegat al Sinodului arhidiecezan în scopul executãrii concluzelor sinodali Nr.101 ºi
102 din a.c., referitoare la înactivarea unui Consistor cu reºedinþa în Cluj, la care vor
aparþinea protopopiatele cele 12 din nordul Ardealului, conform concluzului congresual
Nr.67 din anul 1909.
Te poftim deci în temeiul precitatelor concluze (care þi se transpun sub) ca sã
întruneºti comisiunea de 6 esmisã de Sinodul arhidiecezan, complectatã la 12 membri
din fiecare protopopiat cu câte un membru, în persoanele membrilor: Teodor Herman,
Vasilie Duma, Vasilie Gan ºi Petru Popoviciu din cler, Vasilie Almãºan, Dr. Vasilie
Pahone, Dr. Valer Moldovan, Dr. Ioan Pop, Dr. Pavel Roºca, Dr. Gavril Buzura, Dr.
Remus Paºca ºi Nicolae Vulcu mireni, ºi anume în Cluj, ºi acolo sã pertractaþi întreg
materialul pregãtitor pentru înfiinþarea Consistorului, pe care îl veþi prezenta
Consistorului arhidiecezan, spre mai departe afacere.
Îþi stã în voaie, în sensul concluzului sinodal a lua lângã T. d-ta ºi un secretar,
care sã îndeplineascã lucrãrile scripturistice.
Despre toate cele pertractate vei face un raport detaiat.
Sibiiu, din ºedinþa plenarã a Consistorului arhidiecezan, þinutã la 6/19 Maiu
1919.
Dr. George Proca m.p. Dr. Il Puºcariu m.p.

pentru secretar consistorial vicar arhiepiscopesc
P.O.D. Nicolae Ivan

ases. cons.
Loco
Consiliul Dirigent, Resortul cultelor ºi al instrucþiunei publice
Nr.13494 – 1919
Secþia I
Sibiiu, la 29 Octomvre 1919
Cãtre Consistorul Diecezei ortodoxe române, Cluj
În legãturã cu actul consistorial din 4 Septembrie, a.c. Nr.2 plen., avem onoarea
a comunica celor în drept, cã Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului ºi pãrþilor
ungurene numai dupãce se va pronunþa în merit ºi congresul naþional bisericesc ca
supremul for bisericesc legislativ, va putea sã ia act de înactivarea Consistorului
Diecezan ortodox-român din Cluj, a cãrei jurisdicþiune se întinde asupra protopopiatelor
339
Abrud, Bistriþa, Câmpeni, Cluj, Cetatea de Piatrã, Dej, Lupºa, Reghin, Târnava, Turda,
Unguraº cu 322 parohii ºi 270,000 suflete.
Prin înactivarea acestui Consistor, numãrul considerabil al Românilor ortodoxi
din pãrþile nordice ale Transilvaniei îºi va primi conducerea bisericeascã proprie, de
care s-a bucurat în secolele XV-XVII, ºi de care a fost despoiat numai prin vitregia
vremilor ºi prin spiritul agresiv, pururea ostil faþã de biserica ortodoxã-românã al
cârmuirilor cari s-au succedat în Transilvania.
Nãdãjduim, cã activitatea acestui Consistor va fi deopotrivã folositoare
bisericei ortodoxe-române ºi culturii naþionale.
Pt. ºeful resortului:

Dr. Ioan Lupaº m.p.
secretar general
Consiliul Dirigent, Resortul Cultelor ºi al Instrucþiunei Publice
Nr.23,321 – 1919
Secþia 1, 1557 Cluj, la 16 Decemvre 1919
Veneratului Consistor!
Relativ la actul Veneratului Consistor din 15 l.c. Nr.454 pres., avem onoarea
a vã împãrtãºi, cã rezerva exprimatã în actul nostru Nr.13,494 din 29 Oct. 1919 a
isvorât numai din împrejurarea, cã chestiunea aparþinerii protopopiatului Alba Iulia la
dieceza din Cluj sau la arhidieceza din Sibiiu încã nu este lãmuritã ºi astfel extensiunea
teritorialã ºi jurisdicþiunea consistorului din Cluj, rãmâne a se decide în mod definitiv
prin un concluz al congresului naþional-bisericesc.
Aceasta nu ne împiedicã însã a recunoaºte existenþa Consistorului ortodox-
român din Cluj, a cãrui înactivare este acum fapt împlinit ºi a proceda la fel ca ºi faþã
de Consistorul din Oradea-Mare. Resortul nostru va þinea deci seamã atât de dorinþa
exprimatã în actul Veneratului Consistor din 4/17 Septembrie a.c. Nr.127 plen., cât ºi
de cererea cuprinsã în susmenþionatul act Nr.457 pres.
Va coresponda începând cu 1 ianuarie 1920 direct cu Consistorul din Cluj,
dupã cum am fãcut în repeþite cazuri ºi pânã acum; tot asemenea diferitele ajutoare ºi
întregiri salariale le va asemna direct la adresa acestui Consistor, care va binevoi a ne
servi la timp date sigure ºi conspecte extrase atât despre funcþionarii dela administraþia
centralã, cât ºi despre preoþii ºi învãþãtorii de sub jurisdicþiunea sa.
p. ªeful resortului
Dr. Ioan Lupaº m.p.
340
Secretar general
Extras
Din protocolul ºedinþei a cincia congresualã þinutã
la 25 Februarie 1920
No. 88
Tot comisiunea organizatoare prin referentul ei, deputatul Dr. Aurel Lazãr
raporteazã asupra raportului Consistorului mitropolitan No.223/919 M., referitor la
înfiinþarea noilor Episcopii.
Dupã o desbatere temeinicã, la care iau parte presidiul, Domnii deputaþi Roman
Ciorogariu, Dr. Iosif Badescu ºi Dr. Iosif Blaga, congresul cu provocare la concluzele
congresuale No. 64/900, 67/909, referitoare la înfiinþarea noilor episcopii gr.-or.
Române din Cluj, Oradea-Mare ºi Timiºoara, decide în urmãtorul mod:
1. Susþine concluzul No. 67/909, referitor la constituirea teritorului episcopiei
din Cluj ºi astfel decide în mod definitiv, cã protopopiatul Alba Iulia aparþine episcopiei
Clujului.
2. Aprobã arondarea teritoriului episcopiei din Cluj fãcutã de cãtre Consistorul
eparhial de acolo, în cazuri electorale pentru sinodul eparhial al diecezei Clujului. În
aceastã arondare s-a luat în socotealã ºi protopopiatul Alba Iulia. În consecinþã aproabã
ºi arondarea cercurilor electorale fãcutã pentru Arhidiecezã.
3. Aproabã arondarea teritorului episcopiei reînfiinþatã la Oradea-Mare, fãcutã
de Consistorul eparhial de acolo în cercuri electorale, pentru sinodul eparhial al diecezei
Oradea-Mare. Tot aºa aproabã arondarea noauã a cercurilor electorale pentru dieceza
Aradului.
4. Susþine concluzul No.67 din anul 1909 în privinþa împãrþirii fondurilor ºi
fundaþiunilor, care trec la episcopiile nouã ºi învitã Consistorul mitropolitan, sã exmitã
fãrã întârziere un comisar consistorial pentru executarea acestor dispoziþii.
5. Fiind teritoriile episcopiilor din Oradea-Mare ºi Cluj definitiv constituite, fiind
aprobatã ºi arondarea cercurilor electorale pentru sinoadele eparhiale a acestor
episcopii, congresul constatã, cã nu mai este piedecã pentru înfiinþarea acestor
episcopii.
Învitã deci Consistorul mitropolitan sã exmitã fãrã întârziere comisarii consistoriali
pentru conducerea sinoadelor eparhiilor electorale din Oradea-Mare, Cluj, ºi se îndrumã
Consistoriile eparhiale de acolo sã facã dispoziþiile statutare pentru efeptuirea alegerilor
deputaþilor la sinoadele electorale.
Aceste sinoade vor avea atribuþiile sinoadelor eparhiale concretizate în Stat. Org.
cap. IV. Art.1.
Întrucât nu se vor putea convoca pe Dumineca Tomii a anului curent, se vor
convoca pe alt termin tot în anul acesta, dar vor pertracta toate chestiunile înainte
pentru organizarea internã a noilor episcopii în cadrul &-lui 6 din Statutul organic.
Ele vor fi prezidate de preºedinþii Consistoarelor eparhiale din Cluj ºi Oradea-Mare,
iar la alegerea episcopilor de mitropolitul ori mandatarul sãu.
341
Structura organizaþiei cercurilor electorale congresuale de pânã acum rãmâne

intactã pânã la revizuirea Statutului organic.
6. Înfiinþarea episcopiei din Timiºoara se va executa dupã încheierea pãcii
generale. Memoriul primarului oraºului Timiºoara, referitor la mutarea sediului
episcopiei din Caransebeº la Timiºoara, se transpune Consistorului eparhial din
Caransebeº, ca sã-ºi înainteze observãrile Consistorului mitropolitan, având acesta a
înainta raport viitorului congres naþional bisericesc.
Aceastã afacere însã nu va împiedeca înfiinþarea episcopiei la Timiºoara.
Pentru conformitate cu originalul.
Sibiiu, la 15/28 Februarie 1920.

Dr. Aurel Crãciunescu m.p.
Secretar
Vot separat
Subsemnatul îmi iau voie a da vot separat faþã de verificarea pãrintelui arhimandrit
Dr. Eusebiu Roºca ca deputat în sinodul eparhiei Clujului.
Motive: „Regulamentul de procedurã la alegerea deputaþilor pentru Sinodul
arhidiecezan”, acceptat ca normativ de Consistorul ºi sinodul eparhiei noastre, spune
textual în &.29. „Ales poate fi acela, care e membru alegãtor al vr’unei comune
parohiale din dieceza noastrã ortodoxã orientalã românã”.
Deoarece pãrintele arhimandrit Dr. Eusebiu Roºca figureazã în lista comunei
parohiale Sibiiu, comunã care aparþine arhidiecezei, e clar cã alegerea P.C. Sale în
eparhia Clujului, stã în contrazicere vãditã cu &-ul menþionat ºi deci trebuie privitã
de nulã. Acceptarea mandatului din partea celui ales, nu constitue un argument pentru
cãlcarea dispoziþiilor categorice ale regulamentului electoral. Legea obligã pe toþi,
indiferent, cã-i cunosc ori nu cuprinsul (lex est cui omnes obtemperare debent).
Împrejurarea, cã s-au mai ivit câteva cazuri similare în viaþa noastrã constituþionalã,
fãrã ca alegerile sã fi fost anulate, nu poate fi invocatã. Ele sunt excepþii ºi tocmai prin
aceastã calitate a lor, confirmã norma generalã fixatã în &-ul 29 al Regulamentului
amintit. Tot aºa nu se poate argumenta cu concluzele congresuale Nr.105 din 1878 ºi
Nr.128 din 1886, cãci cel dintâi e din epoca de organizare a Mitropoliei, când aparþinerea
bisericeascã nu era deplin precizatã (cf. I. Preda, constituþia bisericei gr. or. române din
Ungaria ºi Transilvania. Sibiiu 1914, pag.168); iar al doilea concluz priveºte sinoadele
protopresbiterale ºi nu cele eparhiale. Analogiile n-au nici o valoare, când textul legii e
clar ºi categoric.
Tendinþa de a justifica prin câteva cazuri izolate alegerea de deputat sinodal a
cuiva, care nu aparþine de drept eparhiei, e cu desãvârºire contrarã literii ºi spiritului
constituþiei noastre bisericeºti. Cãci în punctul III al Statutului Organic se spune explicit:
„Fiecare parte constitutivã (parohia, protopresbiteratul, mãnãstirea, eparhia, cf.
342
punctului II) a Mitropoliei are drept de a regula, administra ºi conduce independenþa

de altã parte constitutivã sie-ºi egalã afacerile sale bisericeºti ºcolare ºi fundaþionale”.
Principiul independenþii exclude reprezentarea unei eparhii prin membrii altei eparhii.
Cãci dacã am admite aceastã teorie, am rãsturna întâi principiul fundamental
constituþional, care stabileºte, cã dreptul pasiv este condiþionat de dreptul activ
electoral. Aceasta e litera legii, citatã mai sus. Iar spiritul legii trebue deasemenea sã
refuze o astfel de concepþie, cãci astfel ar urma ca: a) în sinoadele parohiale sã fie
admiºi ºi membrii sinoadelor altor comune bisericeºti; b) în sinodul protopresbiterial
sã intre ºi membrii altor sinoade protopresbiterale; c) în sinodul mãnãstiresc sã participe
de drept ºi ieromonachii altor mãnãstiri, iar d) în sinodul eparhial sã voteze ºi credincioºi
cari sunt din alte eparhii. Ce ar însemna aceasta? 1) cã încuviinþãm pe seama membrilor
bisericii o dublã aparþinere, ceea ce însã constitue o abnormitate constituþionalã,
neadmisã în nici o legislaþie bisericeascã ori politicã; 2) cã sinoadele astfel constituite
(datã fiind posibilitatea ca deputaþii lor sã fie recrutaþi în majoritate sau totalitate din
membrii altor eparhii) nu mai reprezintã voinþa ºi interesele eparhiei, pe cari deputaþii
nu le cunosc, ci pe acelea ale eparhiei de unde vin. ªi acest fapt ar fi identic cu
desfiinþarea noþiunii de erarhie, mãnãstire, protopresbiterat ºi parohie. Cã nu acesta
este spiritul legii (ratio legis), o dovedeºte atât praxa noastrã electoralã de 50 de ani,
cât ºi intenþiile leguitorului (ocasio legis). Anume în congresul naþional-bisericesc
constituant dela 1868, luminatul jurist Ioan cavaler de Puºcariu, a prezintat – în legãturã
cu discuþia pe articole a Statutului Organic – o propunere de cuprinsul „ca diecesele
eparhiale din mitropolia românã greco-orientalã sã concreadã exercitarea dreptului
de alegere atât a episcopilor eparhiali, cât ºi a mitropolitului la un congres comun,
convocând pentru actul alegerii în reºedinþa eparhiei vãduvite”. (Cf. Protocolul
congresual din 1868, pag.218). Dupã „desbatere îndelungatã”, aceastã propunere a
fost respinsã, fãrã îndoialã din motivul, cã ea ar fi însemnat desfiinþarea independenþii
eparhiilor, acceptatã de congresul constituant în dispoziþiile generale ale Statutului
Organic (vezi Protocolul congresual din 1868, pag.88).
Dar un al doilea argument pe care-l vom aduce justificã tot aºa de bine principiul
anunþat în &.29 al Regulamentului electoral. „Statutul despre alegerea deputaþilor la
sinoadele Bisericii gr. or. din Ardeal”, votat provizor în sinodul din 1860, iar definitiv în
soborul din 1864 spune categoric în punctul III. lit. a.) cã preoþimea tractualã alege ca
deputat la sinodul eparhial pe unul din mijlocul ei. Iar sub lit.e., se precizeazã, cã repre-
zentanþii mireni ai protopopiatului aleg ca deputat la sinodul eparhial pe unul din cei mai
de frunte cãrturari ºi creºtini „dintre confraþii sãi”. (Actele sinodului din 1864, pag.256-
7).
Prin urmare ºi spiritul legii ºi intenþiile legiuitorului conchid la independenþa
pãrþilor constitutive ale Mitropoliei, independenþã, care în mod logic, dovedit prin
cazurile de sus, cuprinde ºi dreptul activ ºi pasiv electoral.
Din aceste consideraþiuni ºtienþifice am socotit justificat votul meu separat, menit
sã sublinieze respectul legii ºi al întrepretãrii ei obiective, mai ales, cã ne gãsim în cel
dintâi sinod al unei eparhii noui, care din capul locului trebuie clãditã pe cultul
desinteresat al constituþiei bisericeºti, al legilor ºi regulamentelor legale.
343
Dr. iur. I. Mateiu

deputat sinodal
(Reproduse din „Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului ºi Feleacului þinut

la Cluj în anul 1921”, Cluj 1921, p.104-112 ºi 116-119).
B. Referitoare la alegerea întâiului ierarh al reînviatei Eparhii

a Vadului, Feleacului ºi Clujului
MINISTERUL CULTELOR ªI ARTELOR

FERDINAND I.
[Decret Regal Nr. 3235 din 18 iulie 1921]
Prin graþia lui Dumnezeu ºi voinþa Naþionalã, Rege al României.

La toþi de faþã ºi viitori, sãnãtate:
Corpurile legiuitoare au votat ºi adoptat, iar Noi sancþionãm ce urmeazã:
LEGE
Pentru reînfiinþarea episcopiei române ortodoxe a Vadului ºi a Feleacului cu

reºedinþa în Cluj.
Art. unic. Se reînfiinþeazã vechea episcopie ortodoxã românã a Vadului ºi a
Feleacului cu teritoriul stabilit de congresul naþional-bisericesc al metropoliei ortodoxe
române din Transilvania, Banat, Criºana, Maramureº etc. purtând titlul de episcopia
ortodoxã românã a Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi având reºedinþa la Cluj.
Aceastã lege s-a votat de Senat în ªedinþa dela 29 Martie anul 1921 ºi s-a adoptat
cu majoritate de optzeci ºi opt voturi, contra unul.
Vicepreºedinte, ªtefan Meitani.

(L.S.S.) Secretar, Ioan Popp
Aceastã lege s-a votat de adunarea deputaþilor în ºedinþa dela 22 Iunie anul 1921
ºi s-a adoptat cu majoritate de una sutã douãzeci voturi, contra trei.
Preºedinte, Duiliu Zamfirescu

(L.S.A.D.) Secretar, I. N. Lungu
Promulgãm aceastã lege ºi ordonãm ca ea sã fie învestitã cu sigiliul Statului ºi

publicatã prin Monitorul Oficial.
Dat în Bucureºti, la 18 Iulie 1921.
344
(L.S.St) FERDINAND
Ministerul cultelor ºi artelor, Ministru de justiþie,

Octavian Goga M. Antonescu
No. 2501/1921 Plen
CONVOCARE
Prin Înaltul Decret Regal No. 3235 dela 18 Iulie a.c. s-a promulgat legea votatã
de Corpurile legiuitoare ale României întregite despre reînfiinþarea Episcopiei ortodoxe
române a Vadului, Feleacului ºi Clujului cu reºedinþa în Cluj ºi cu teritoriul stabilit
de Congresul naþional-bisericesc prin concluzul No. 58 dela 25 Februarie 1920.
Consistorul diecezan luând act despre aceasta – în temeiul literilor ºi consensul
Înalt Preasfinþiei Sale Domnului Arhiepiscop ºi Mitropolit Dr. Nicolae Bãlan dto 27
Iulie a.c., No. 200 M, convoacã ºi declarã de convocat Sinodul electoral eparhial
pe ziua de Miercuri 15/28 Septemvre 1921, la orele 9 dimineaþa, pentru alegerea
noului Episcop, potrivit dispoziþiilor din Statutul Organic &&-ii 99-103, ºi anume în
biserica ortodoxã parohialã din Cluj.
Sunteþi poftit a lua parte la acest act istoric în calitate de deputat sinodal.
Cluj, 6 Septemvre (24 August) 1921.
Consistorul eparhial ortodox-român:
Vasile Sava, m.p. Nicolae Ivan, m.p.

secretar consistorial arhimandrit, preºedinte
PROCES-VERBAL
dresat în ºedinþa Sinodului eparhial extraordinar, convocat pentru alegerea de Episcop

al reînfiinþatei eparhii ortodoxe române a Vadului, Feleacului ºi Clujului, þinutã la 15/
28 Septemvrie 1921, în biserica ortodoxã din Cluj.
Preºedinte: Înalt Prea Sfinþia Sa Domnul Arhiepiscop ºi Mitropolit Nicolae.
No.1.
În preseara deschiderii sinodului, s-au þinut în biserica parohialã din loc ritualele
privegherii, iar astãzi, începând dela ora 8 ºi 30, s-a celebrat Sfânta Liturghie,
împreunatã cu chemarea Sfântului Duh, ambele dupã tipicul Rusaliilor, ºi sub
conducerea Înalt Prea Sfinþiei Sale Domnului Arhiepiscop ºi Mitropolit Nicolae al
Ardealului. La aceste ritualii solemne au asistat deputaþii sinodali ºi o mulþime de
credincioºi.
345
No.2.
Dupã terminarea serviciului divin la ora 10 ºi 45 a.m., fiind membri sinodului
întruniþi în bisericã, Înalt Prea Sfinþia Sa Domnul Mitropolit, învitat de o comisiune,
compusã din deputaþii Dr. Eusebiu Roºca, Vasile Gan, Dr. Petru Meteº, Dr. Sextil
Puºcariu, Dr. Iosif Popoviciu ºi Dr. Ioan Pop, între aclamãrile entuziaste ale deputaþilor
sinodali, ocupã scaunul prezidenþial, ºi prin cuvântarea ce se aclude la procesul-
verbal sub litera A.) deschide Sinodul electoral. Înalt Prea Sfinþia Sa aratã marea
însemnãtate, ce o are actul alegerii celui dintâiu Episcop al reînfiinþatei eparhii a
Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi insistã îndeosebi asupra multelor probleme ce-ºi
aºteaptã deslegarea de cãtre cel ales.
No. 3.
Înalt Prea Sfinþia Sa propune de notari ai Sinodului pe Aurel Muntean, Ioan
Fodorean, Vasile Sava, Ieronim Puia, Ioan Varga ºi Dr. Lazãr Chirilã.
Sinodul primeºte propunerea ºi Înalt Prea Sfinþia Sa numeºte pe Vasile Sava ºi
Dr. Lazãr Chirilã notari pentru ºedinþa de azi. În legãturã cu aceasta Sinodul alege
ca bãrbaþi de încredere pe deputaþii Dr. Sextil Puºcariu ºi Dr. Vasile Pahone.
No. 4.
Cu No. 2532/1921 se prezintã raportul Consistorului eparhial asupra actului de
alegere din cercul mirenesc Zlatna. Din acte reese, cã a fost ales Gavril Criºan din
Alba Iulia, care îºi prezintã credeþionalul.
Sinodul constatã, cã deputatul Gavril Criºan, ales de cercul Zlatna, este îndreptãþit,
pânã la verificare, a exercita toate drepturile împreunate cu mandatul de deputat sinodal
ºi aºa va lua parte la votare, iar verificarea mandatului sãu se va face ulterior.
No. 5.
La apelul nominal se constatã cã, din numãrul total de 60, sunt prezenþi 59
deputaþi. Deputaþii Nicolae Ivan ºi Dr. Pavel Roºca declarã cã nu voteazã ºi
pãrãsesc ºedinþa.
Preºedintele declarã Sinodul de constituit ºi capabil a aduce hotãrâri valide.
No. 6.
Urmeazã votarea. La apelul nominal se prezintã 57 deputaþi, cari, unul câte unul,
ridicã depe masa prezidialã buletinele de votare. Cetindu-se din nou apelul nominal
din partea Înslt Prea Sfinþiei Sale Domnului Mitropolit, deputaþii depun, unul câte
unul, buletinele lor de votare într-o urnã designatã spre acest scop, în ordinea urmãtoare:
1. Ioan Bãrbos, 2. Dr. Augustin Bodea, 3. Dr. George Bogdan Duicã, 4. Dr. Gavril
Buzura, 5. Dr. Andrei Buzdug, 6. Dr. Augustin Cârlig, 7. Dr. Lazãr Chirilã, 8. Dr.
Zosim Chirtop, 9. Gavril Criºan, 10. Dr. Cornel Dãrãmuº, 11. Dr. Alexandru Dragomir,
12. Dr. Silviu Dragomir, 13. Partenie Duca, 14. Vasile Duma, 15. Constantin Flãmând,
346
16. Ioan Fodorean, 17. Dr. Remus Furduiu, 18. Vasile Gan, 19. Dr. Laurean Gherman,
20. Dr. Valer Hango, 21. ªtefan Gheþie, 22. Dr. Ioan Lazar, 23. Alexandru Lãpãdat,
24. Dr. Ioan Lupaº, 25. Gheorghe Maier, 26. Alexandru Man, 27. Antoniu Meandeal,
28. Dr. Ioan Mateiu, 29. Dr. Petru Meteº, 30. Ioan Micu, 31. Dr. Mihail Moldovan,
32. Dr. Valer Moldovan, 33. Aurel Muntean, 34. Iovian Mureºan, 35. Dr. Andrei Nicola,
36. Sabin Oprean, 37. Dr. Vasile Pahone, 38. Dr. Remus Paºca, 39. Dr. Gheorghe
Pavel, 40. Grigorie Pletosu, 41. Dr. Ioan Pop, 42. Dr. Adrian Popescu, 43. Ioan Popescu,
44. Dr. Iosif Popoviciu, 45. Petru Popoviciu, 46. Ieronim Puia, 47. Leontin Puºcariu,
48. Dr. Sextil Puºcariu, 49. Dr. Eusebiu Roºca, 50. Petru Roºca, 51. ªtefan Russu, 52.
Vasile Sava, 53. Dr. Valer ªovrea, 54. Vasile ªpan, 55. Iosif Trifa, 56. Ioan Varga, 57.
Nicolae Vulcu.
Dupã ce au votat toþi deputaþii sinodali prezenþi, preºedintele, împreunã cu cei 2
bãrbaþi de încredere ºi cu notarii sinodali, numãrã buletinele de votare, luând unul
câte unul din urna în care erau puse ºi aºezându-le în altã urnã goalã, care stã la
dispoziþie pe masa prezidialã, ºi constatã, cã numãrul buletinelor de votare corespunde
pe deplin numãrului de 57, câþi votanþi au fost.
Majoritatea absolutã este 29 de voturi. Preºedintele, în vederea tuturora, ridicã
din urnã pe rând buletinele de votare, ºi ceteºte, în auzul tuturora, numele scris pe ele,
iar notarii noteazã voturile cetite.
Încheindu-se scrutiniul, preºedintele publicã urmãtorul rezultat: Arhimandritul
Nicolae Ivan a obþinut 31 voturi, Dr. Pavel Roºca a obþinut 26 voturi.
În urmare Înalt Prea Sfinþia Sa Domnul Arhiepiscop ºi Mitropolit declarã pe
Arhimandritul Nicolae Ivan, care a obþinut majoritatea absolutã a voturilor, ales Episcop
al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Buletinele de votare se aclud la procesul-verbal sub litera B).
Prezentându-se noul ales în ºedinþã, Înalt Prea Sfinþia Sa îi împãrtãºeºte rezultatul
alegerii. Ureazã noului Episcop ales sãnãtate, ºi tãrie în conducerea reînfiinþatei Eparhii,
iar pe deputaþii sinodului îi îndeamnã a-i da tot sprijinul, pentruca acesta sã-ºi poatã
face datoria, ºi încheie cu binecuvântarea: „Dumnezeu sã ocroteascã Episcopia Vadului,
Feleacului ºi Clujului”.
Pãrintele Arhimandrit Nicolae Ivan rãspunde Înalt Prea Sfinþiei Sale prin
cuvântarea ce se alãturã la procesul-verbal sub litera C) ºi declarã cã primeºte
demnitatea ce i-o încredinþeazã votul Sinodului.
No. 7.
Preºedintele comunicã Sinodului, cã verificarea procesului-verbal se va face de
cãtre deputaþii sinodului aflãtori în Cluj, cari se vor întruni în acest scop mâne la orele
10 în localul Consistorului eparhial.
No. 8.
Dupã terminarea ordinei de zi, deputatul Dr. Ioan Lupaº, prin cuvântarea ce se
aclude la procesul-verbal sub litera D, mulþãmeºte Înalt Prea Sfinþiei Sale pentru cinstea
ce a fãcut-o Sinodului electoral conducându-l în persoanã.
347
Cu acestea ºedinþa se încheie la orele 11 ºi 45 din zi.
D.U.S.
Vasile Sava, m.p. Nicolae Bãlan, m.p.

Arhiepiscop ºi Mitropolit
Dr. Lazãr Chirilã, m.p.

Notari
PROCES-VERBAL
dresat la 16-29 Septemvrie 1921, în chestia verificãrii procesului-verbal din ºedinþa

Sinodului electoral a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului dela 15-28 Septemvrie
1921.
PREZENÞI:
Înalt Prea Sfinþia Sa Domnul Dr. Nicolae Bãlan, preºedinte ºi deputaþii: Nicolae Ivan,
Grigorie Pletosu, Dr. Zosim Chirtop, Dr. Valer Moldovan, Vasile ªpan, Dr. Ioan Lazar,
Iovian Mureºan, Dr. Vasile Pahone, Vasile Gan, Alexandru Lãpãdat, Dr. Ioan Mateiu,
Dr. Silviu Dragomir, ªtefan Russu, Vasile Sava, Dr. Remus Furduiu, Ioan Popescu ºi
Dr. Lazãr Chirilã.
No. 9.
Se ceteºte procesul-verbal al ºedinþei Sinodului eparhial din 15/28 Septemvrie
1921, prin notarul Vasile Sava.
Se autenticã.
D.U.S.
Vasile Sava, m.p. Nicolae Bãlan, m.p.
notar Arhiepiscop ºi Mitropolit
Bãrbaþi de încredere:
348
Dr. Vasile Pahone, m.p.

Dr. Sextil Puºcariu, m.p.
Ioan Popescu, m.p. Dr. Grigorie Pletosu, m.p.

Dr. Zosim Chirtop, m.p. Dr. Remus Furduiu, m.p.
Vasile Gan, m.p. Dr. Lazãr Chirilã, m.p.
(Reproduse din „Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,

þinut la Cluj în anul 1922”, Cluj, 1923, p.107-114).
C. Cuvântãrile Ierarhilor Eparhioþi de la Cluj, cu ocazia

alegerii ºi instalãrii lor
1. EPISCOPUL NICOLAE IVAN
a. la alegere (15/28 septembrie 1921)
„O, ce adâncã este bogãþia, înþelepciunea ºi

ºtiinþa lui Dumnezeu, cât de nepãtrunse
sunt judecãþile Lui.” (Romani 9, v.33)
Înalt Prea Sfinþite!

Venerabil Sinod!
Cu sufletul plin de o puternicã emoþie, am primit ºtirea, cã votul Domniilor Voastre

m’a ales pe mine, ca sã pãstoresc aceastã Eparhie nou înfiinþatã, bogatã în amintiri
dureroase, dar glorioase ale trecutului nostru din aceste þinuturi. Cugetul meu, în faþa
unei cinste atât de mare, ºi adânc miºcat în faþa rãspunderii grele de a organiza ºi
îndruma în primii sãi paºi Episcopia Vadului ºi Feleacului, se înalþã cu neclintitã
încredere cãtre Acela, care întotdeauna a dat întãrire de sus aleºilor Sãi, învrednicindu-
i sã-ºi îndeplineascã greaua lor sarcinã spre cinstea numelui Sãu ºi al Sfintei Sale
Biserici.
Cu inima plinã de cântãri de slavã pentru Tatãl nostru ceresc, Vã mulþumesc cu
adâncã recunoºtinþã pentru bucuria ce o aþi dat bãtrâneþei mele, ca sã-mi pot încheia
viaþa cu muncã cinstitã ºi devotatã pentru ridicarea ºi întãrirea bisericii noastre.
Împreunã cu apostolul Pavel, îmi plec genunchii înaintea Tatãlui ceresc ºi Îl rog,
ca în bogãþia slavei Sale sã ne facã sã ne întãrim puternic prin Duhul Lui, astfel, ca
Christos sã locuiascã în inimile noastre, prin credinþã, ca sã ajungem plini de toatã
bunãtatea lui Dumnezeu.
Iar, Aceluia ce prin puterea, care lucreazã în noi, poate sã facã nespus mai mult
decât cerem sau gândim noi, a Lui sã fie slava în Bisericã ºi în Iisus Christos, din
349
neam în neam ºi în vecii vecilor (Efeseni 3, v.11-21).

Întâmpinând actul alegerii aprobarea Prea Înaltã a generosului nostru domnitor
Ferdinand I., declar, cã mã supun votului Sinodului, pe care îl consider ca voinþa lui
Dumnezeu, ºi promit sãrbãtoreºte, cã îmi voiu pune toate puterile, ca în frãþeascã
înþelegere cu toþi fiii Bisericii sã ridicãm aceastã cetate a ortodoxismului, din care sã
se reverse lumina Evangheliei Domnului Iisus Christos, în aceste pãrþi expuse ale
iubitei noastre patrii întregite ºi în veci nedespãrþite.
(Reprodusã din „Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,

b. la instalare (6/19 decembrie 1921)
„ªi acum Dumnezeul nostru,

Dumnezeule mare, puternic ºi înfricoºat,
Tu care-Þi þii legãmântul Tãu de îndurare,
nu privi ca puþin lucru toate suferinþele
prin cari am trecut noi, împãraþii noºtri,
pãrinþii noºtri ºi tot poporul Tãu.”
(Neemia 9. 32)
Preasfinþite domnule mandatar!
Domnule Reprezentant al ministrului cultelor!
Iubiþi credincioºi!
În momentele acestea de înãlþare sufleteascã, când fac primul pas spre scaunul
fericiþilor mei înaintaºi ai reînviatei vlãdicii alui ªtefan cel Mare ºi Sfânt, sufletul
meu este cuprins de o adâncã emoþie ºi recunoºtinþã faþã de Dumnezeu, care m’a
învrednicit sã ajung aceastã zi.
Înaintea ochilor mei sufleteºti ca un puternic îndemn de luare aminte se desfãºoarã
istoria biblicã a unui om, care în vremuri de demult a fost trimis de Cel de sus sã
rezideascã zidurile cetãþii sfinte, dãrâmate de duºmani, sã ridice iar porþile arse de
grozãviile rãsboiului ºi în acelaº timp sã reclãdeascã pe temelia sfintei înþelepciuni ºi
sã întãreascã prin puterea credinþii sufletele amãrâte ºi desnãdãjduite a celor ce zãceau
în robie. Acesta a fost profetul Neemia.
În timpul robiei Babilonului, Ierusalimul zãcea în ruinele sale.
Poporul îºi pierduse orice nãdejde în faþa grozavelor suferinþe, ºi eatã cã cel de
sus le-a trimis un om, un om neputincios ºi slab, dar cu credinþã tare în Dumnezeu ºi
în menirea poporului sãu, ºi el în puterea acestei credinþe a îndeplinit o chemare mult
mai presus de puterile sale de neînþeles, batjocorit, prigonit de ai sãi, a dus pânã la
capãt, cu lacrimi ºi cu conºtiinþã liniºtitã, marea operã ce i se încredinþase.
ªi eu smeritul rob al lui Dumnezeu, când caut sã pãtrund cu mintea toatã
rãspunderea ce s-a pus asupra mea prin alegerea mea de Episcop, aici în Cluj,
mãrturisesc cã aºi descuraja, dacã nu aºi avea ferma convingere, cã Dumnezeu v’a
350
luminat ca sã vedeþi în mine pe alesul Lui pentru acest scaun vlãdicesc ºi El mã va

întãri trupeºte ºi sufleteºte cu puterea Lui nemãrginitã, pe care în marea Lui dragoste
de oameni o dã celor ce o cer pentru îndeplinirea datoriei.
În timpul robiei noastre milenare, Ierusalimul românilor din nordul Ardealului,
sfânta episcopie de Vad, a cãzut ºi ea sub loviturile aspre ale duºmanului, rãmânând
numai ruinele amintirii ei glorioase.
Dar eatã cã acum, ca ºi în vremile biblice Dumnezeu m’a trimis, sã ridic zidurile
cãzute, sã înalþ porþile cele arse, sã întãresc sufletele obidite ºi sã oþelesc voinþele
slãbite de vitregia vremurilor.
Acum când dupã înfãptuirea idealului nostru, care a costat atâtea vieþi ºi a cerut
atâta muncã, ne aflãm ca popor, ne aflãm ca indivizi, în faþa unor probleme de ordin
social ºi sufletesc atât de mari, încât Biserica noastrã îndrumãtoare ºi alinãtoare trebuie
sã caute a le rezolvi în lumina Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.
Se vorbeºte mult în chaosul de astãzi, cã religia creºtinã e o credinþã a trecutului,
ºi este paralizatã în misticismul ei de noile credinþe materialiste moderne.
Dar, iubiþilor, religia Mântuitorului nostru este veºnicã, precum ºi El veºnic este.
Acum cã ne gãsim în preziua sãrbãtorilor, sã nu uitãm cuvintele îngerului, care a
vestit Maicii Domnului, cã împãrãþia Fiului ce va naºte nu va avea sfârºit (Luca 1,
33).
Adevãrul Lui e în veci, nu va pieri, El va învinge porþile iadului, El va zãdãrnici
puterile iadului, cari s-au destãinuit în lume.
Religia noastrã nu e instituþie omeneascã care sã piarã, pentru cã sublimul ei
întemeetor e stejarul veacului ºi Mântuitorul nostru. El nu ne-a dat o religie care sã
rãmânã în cãrþi mistice ori de filozofie, dupã cum Însuºi nu a trãit departe de oameni
ºi de durerile lor, încunjurându-se de câþiva adepþi, ci s-a pogorât acolo unde durerea
era mai mare, unde pãcatul era mai negru, ca sã dee mângãiere ºi luminã spre viaþã
nouã.
Iatã pentruce programa muncii ce nãdãjduesc cu ajutorul lui Dumnezeu sã
îndeplinesc în eparhia mea, dimpreunã cu colaborarea tuturor bunilor credincioºi este
o programã, care priveºte prin prisma dragostei cãtrã deaproapele, mizeriile societãþii
de azi ºi nu se îndepãrteazã de ele numai cu vorbe de mângãiere, ci cautã sã le înlãture
cu devotament evanghelic.
Credinþa noastrã este ºi în domeniul sufletesc ca ºi în cel fizic, lumina izgoneºte
întunerecul.
De acum vom cãuta sã aducem lumina cea adevãratã atât intelectualilor noºtri,
încãrcaþi cu teorii ucigãtoare ºi materialistice, cât þãranilor noºtri de negura superstiþiilor.
Vom crea preoþi misionari, ºi un institut biblic pentru creºterea lor, vom tipãri o
bibliotecã religioasã, atât pentru pãtura cultã, cât ºi pentru tineretul ºcolar ºi universitar
ºi mai ales ne vom îngriji de scoaterea þãrãnimii din robia întunerecului.
Vom organiza conferinþe religioase în tot cuprinsul eparhiei, vom crea legãturi
intime de îndrumare între noi ºi preoþime.
Opera unei episcopii noi nu este numai o operã de organizare, ci e mai presus de
toate, opera de renaºtere a vieþii religioase, care în multe suflete lâncezeºte ºi de
351
aceea voi crea o legãturã puternicã între mine ºi preoþime ca toþi împreunã sã luãm
partea noastrã la reînvierea sufletelor.
Fac un cãlduros apel cãtre toþi preoþii ºi cãtre toþi credincioºii eparhiei mele, ca
sã mã considere ca un adevãrat pãrinte, care nu va pregeta o clipã dela împlinirea
datoriei de creºtin, propoveduind cu toatã cãldura credinþa noastrã strãmoºeascã, datoria
de bun român, purtând o neclintitã supunere cãtre Maiestatea Sa Regele, care mi-a
încredinþat cârja de pãstorie.
ªi acum, Tu Doamne Atotputernice, cãtre Tine îmi îndrept ochii inimii ºi Te rog
cu umilinþã, lumineazã credinþa mea, ca sã fiu vrednic pãstor al turmei ºi mã desleagã
de orice ambiþie ºi deºertãciune lumeascã sã pot zice cu apostolul Pavel:
„Nu mai trãiesc eu, Hristos trãieºte în mine, ºi cât despre viaþa pe care o trãesc
acum în trup, o trãesc în credinþa Fiului lui Dumnezeu, care m’a iubit ºi s-a dat pe
Sine pentru mine”.
Nu vreau sã fac zadarnic harul lui Dumnezeu. (Galateni II, 20).
Aºa sã-mi ajute Dumnezeu!
(Reprodusã din „Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,
2. EPISCOPUL NICOLAE COLAN
a. La alegere (29 aprilie 1936)
Cuvântarea noului ales

Cer iertare onoratului congres, dacã cuvântul meu va fi fragmentat de emoþia
clipei. Obârºia acestei emoþii este, pe deoparte, cinstea pe care mi-o acordaþi, indicându-
mã vrednic de înalta slujbã de pãstor sufletesc al Eparhiei Clujului, a doua oarã ctitoritã
cu înþelepciune ºi jertfelnicie de neuitatul episcop Nicolae Ivan. Pentru aceastã cinste
vã aduc respectoasele ºi caldele mele mulþumiri. A doua obârºie a emoþiei este conºtiinþa
clarã a sarcinei grele pe care bunul Dumnezeu mi-o pune pe umeri.
Desigur, numai cu puterile mele n-aº putea nici mãcar încerca sã port aceastã
sarcinã. Ceeace mã încurajeazã este credinþa pe care am avut-o totdeauna, cã Dumnezeu
nu dã nimãnui sarcini, fãrã sã-i îmbie ºi sprijinul Sãu hotãrâtor.
Îmi dau seama cã sarcina la care mã chiamã Dumnezeu, prin graiul încrederii
d-voastrã, este deosebit de grea. Se spune cã preotul trebuie sã fie îngerul satului.
Atunci vlãdica trebuie sã fie arhanghelul unui colþ de þarã, vestitorul Evangheliei
lui Hristos ºi al mântuirii naþiei româneºti, cu cuvântul, cu fapta ºi cu pilda vieþii
sale integrale, dupã cuvântul Sf. Apostol Pavel pilda fãcându-se obºtei credincioase
în toate cele bune.
Îmi sporeºte nãdejdea în putinþa de a purta cu demnitate vrednicia de episcop ºi
împrejurarea fericitã cã ºtiu, cã mã aºteaptã în Eparhia Clujului o preoþime disciplinatã
ºi cu râvnã în chemarea sa.
ªi mai ales îmi pun toatã nãdejdea în marea oaste a luminaþilor intelectuali pe
352
care-i îmbie Bisericii noastre strãmoºeºti tânãra ºi totuºi glorioasa Universitate „Regele
Ferdinand” din Cluj, oaste al cãrei ajutor a fost atât de preþios ºi în veci pomenitului
vlãdicã Ivan în mãreaþa operã bisericeascã ºi naþionalã pe care a înfãptuit-o.
ªi în sfârºit fãgãduiþi-mi sã mã încred ºi în puterea propriului meu devotament
faþã de Bisericã ºi de neam, devotament care isvoreºte din credinþa creºtinã, cã nimeni
nu poate fi demn decât în mãsura în care s-a hotãrât sã fie slugã.
Fiindcã la asemenea ocazii sunt îndatinate ºi mãrturisirile de credinþã, le fac ºi eu
în faþa domniilor voastre ºi în faþa bunului Pãrinte ceresc.
Cred în mesianismul Bisericii Ortodoxe în mijlocul neamului nostru ºi chiar
dincolo de graniþele lui. Fiindcã aceastã Bisericã a fost în toate veacurile nebiruita
cetate a sufletului românesc.
Cred în destinul de mãrire al neamului meu de sub domnia înþeleaptã a Majestãþii
Sale Regelui Carol II.
Acestui crez am sã-mi închin viaþa pe care mi-o va dãrui Dumnezeu, silindu-mã
sã-mi fac slujba deplin.
(Reprodus din „Renaºterea”, XIV (1936), nr.18, p.4).
b. la instalare (29 iunie 1936)
Înalt Prea Sfinþite,

Prea Sfinþiþi Pãrinþi,
Domnule Ministru,
Prea Cucernici Pãrinþi,
Prea stimaþi ºi prea iubiþi domni ºi fraþi,
Vrerea lui Dumnezeu a fost, ca sfinþirea mea întru arhiereu sã se’ntâmple la Rusalii,
iar aºezarea mea în scaunul vlãdicesc al Vadului, Feleacului ºi Clujului sã se facã la
sãrbãtoarea slãviþilor apostoli Petru ºi Pavel, pentru ca întreaga mea viaþã ºi misiune
arhipãstoreascã sã se inspire din semnificaþia religioasã a acestor douã praznice ale sfintei
noastre Biserici.
Ca ºi sfinþii apostoli, asupra cãrora Duhul sfânt s-a pogorât în limbi de foc, întãrindu-i
ºi luminându-i – am simþit ºi eu la sfânta hirotonie, cã Duhul mã lumineazã ºi mã întãreºte,
ca sã propoveduesc Evanghelia Domnului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Duhul
sfânt a dat apostolilor minunata putere a grãi în limbile naþionale ale neamurilor, iar mie
mi-a pecetluit prin aceasta – ca oricãrui preot român – dreptul ºi datoria sã propoveduesc
româneºte credinþa noastrã ortodoxã ºi sã zidesc poporul credincios în duhul
strãmoºeºtilor datini, întru cari a vecuit el trecând biruitor prin toate viforniþele istoriei
sale zbuciumate.
Împrumutând o’nþeleaptã povaþã din scripturile sfinte, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte
Mitropolit Nicolae mi-a spus: „Nu te teme, ci grãieºte fãrã teamã”. Eu îl ascult ºi-i
rãspund cu o vorbã a sfântului Pavel, a cãrui pomenire astãzi o sãvârºim: „Amar mie de
nu voi propovedui!” ( I. Corint. 9, 16). Voi vesti cu tinereascã însufleþire ascultarea ºi
353
bucuria credinþii izbãvitoare – bãtrânilor iubitori de înþelepciune ºi tinerilor rãpiþi de

elanuri sfinte; bãrbaþilor dornici de eroism creºtin ºi femeilor cari þin cu ardoare la buna
podoabã a casei lui Dumnezeu ºi la alinarea suferinþelor omeneºti; bogaþilor cari vor sã
sãrãceascã întru ajutorarea fraþilor lor nãpãstuiþi, ºi sãracilor cari vor sã adune bogãþii
pentru viaþa ce va sã vinã; înþelepþilor ºi neînþelepþilor de opotrivã. Tuturora mã voi face
de toate, ca – dacã se poate – pe toþi sã-i îndrept prin Hristos pe drumul izbãvirii vieþii
acesteia ºi al celei viitoare. Voi purta grijã neadormitã aºezãmintelor întemeiate de în
veci neuitatul meu înaintaº, vlãdica Nicolae Ivan ºi pe mãsura puterilor mele le voi da
nouã viaþã ºi nouã îndreptare. Voi îndruma cu pãrinteascã dragoste ºi râvnã clerul de
Dumnezeu pãzitei mele eparhii, ca sã stea vecinic în devotata slujbã a sfintei noastre
Biserici, a neamului ºi slãvitului nostru Rege Carol II – chezãºia tuturor aspiraþiilor
noastre naþionale.
ªtiu, cã sarcina-mi este deosebit de grea. Dar hotãrârea mea de a o purta cu cinste
nu izvorãºte atât din încrederea în propriile mele puteri, cât din credinþa în ajutorul
bunului Pãrinte Ceresc ºi din încrederea pe care o am în devotamentul clerului ºi poporului
ºi mai ales în concursul pe care mi-l va da puternica oaste de cãrturari credincioºi, care
e incomparabila mândrie a Clujului românesc. Devotamentul lor solidar în slujba
neamului ºi a Bisericii lui dreptmãritoare îmi va spori totdeauna entuziasmul meu
misionar. De aceea mã rog în clipa aceasta solemnã, cum s-a rugat într-o clipã tragicã
însuºi Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru ucenicii sãi: „Pãrinte Sfinte,
pãzeºte-i pe dânºii întru numele Tãu, pe cari i-ai dat mie, ca toþi sã fie una, cum una
suntem noi” (Ioan 17, 11).
Fãcând aceste mãrturisiri, mulþumesc Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Mitropolit
pentru pãrinteasca grije ce a purtat eparhiei în timpul sedisvacanþei ºi îndeosebi pentru
pãrinteasca iubire cu care mi-a cinstit modesta mea vrednicie în cei 15 ani de slujbã
bisericeascã. Toatã viaþa mea îi voi rãmânea recunoscãtor, ca unui bun pãrinte.
Mulþumesc din toatã inima dlui Ministru Alexandru Lapedatu pentru atât de
preþiosul sprijin pe care l-a dat totdeauna eparhiei, ca ºi pentru caldele urãri ce mi-a
fãcut ºi cu prilejul înscãunãrii mele.
Mulþumesc Prea Sfinþitului frate întru Hristos Nicolae Popoviciu, episcopul Orãzii
pentru bucuria ce mi-a fãcut-o participând la actul solemn al instalãrii mele ºi aceleaºi
calde mulþumiri le adresez tuturor fraþilor întru preoþie ºi celor întru credinþã, cari prin
prezenþa lor la aºezarea mea în scaunul vlãdicesc al Clujului, au sporit strãlucirea
praznicului istoricei eparhii a lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt.
Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea
sfântului Duh sã fie cu voi, cu toþi.
Corul teologilor cântã: Pre Stãpânul ºi intoneazã din nou imnul ocazional, al
prof. V. Petraºcu.
Încheindu-ºi cuvântul de înscãunare atât de strãlucit, Prea Sfinþia Sa rãmâne în
bisericã, unde împarte anaforã tuturor credincioºilor. În acest interval IPS Mitropolit ºi
PS Episcop Nicolae al Orãzii sunt conduºi în procesiune de cler ºi popor la palatul
episcopesc. Aceiaºi revin spre a aduce în cântecele corului ºi cu aceeaºi ceremonie pe
PS Episcop Nicolae Colan. Dela Catedralã ºi pânã la reºedinþã se înºiruiserã în minunate
354
porturi naþionale þãrani ºi þãrance, aduºi dela minele ªorecani, de cãtre entuziastul român
care este d. Grigorie Manoilescu, directorul general. Publicul spectator aclamã în urale
nesfârºite pe noul arhiereu.
(Reprodus din „Renaºterea”, XIV (1936), nr.27-28, p.4-5).
3. EPISCOPUL TEOFIL HERINEANU
a. la alegere (19 decembrie 1957)
Mãrit Colegiu Electoral Bisericesc,
Cu sufletul cuprins de o nãvalã de simþãminte, dar stãpânit de conºtiinþa unei

rãspunderi la nivelul chemãrii pe care mi-o faceþi astãzi, stãpânit de o fierbinte dragoste
de Bisericã ºi de poporul nostru, vã aduc cele mai respectuoase mulþumiri pentru
încrederea ce mi-o acordaþi alegându-mã ca titular al strãvechii eparhii a Vadului,
Feleacului ºi Clujului.
Alegerea de astãzi, ca ºi alegerea de acum opt ani ºi jumãtate, prin care am fost
chemat sã pãstoresc clerul ºi credincioºii din Eparhia Romanului ºi Huºilor – o atribui
dorinþei mãritului Colegiu electoral Bisericesc de a cinsti ºi rãsplãti pe cei ce au sãvârºit
în toamna anului 1948 marele act al Reîntregirii Bisericii Ortodoxe din Transilvania.
Cu toate cã înainte de ambele alegeri aº fi fost gata sã dau întâietate la promovare
altora mai vrednici ºi mai destoinici decât mine – am primit totuºi slujirea ce mi se
încredinþa cu gândul cã vrerea oamenilor rânduiþi sã conducã destinele Bisericii ºi ale
Þãrii, oglindeºte voinþa lui Dumnezeu Proniatorul. Încercând sã-mi explic mie însumi
pentru ce alegerea voinþei divine s-a oprit asupra altui cleric revenit la vatra credinþei
strãbune – explicarea o gãsesc (subiectiv vorbind) în faptul cã am preþuit ºi am iubit o
însemnatã însuºire a slujitorului bisericesc. Mã gândesc la însuºirea pe care Apostolul
Pavel o cere episcopului Timotei cu aceste cuvinte: „Cautã sã fii evlavios, fiindcã
evlavia este folositoare la toate, având fãgãduinþa vieþii de acum ºi a celei ce va sã fie.
Plin de adevãr este acest cuvânt ºi vrednic de toatã primirea”. (I Timot. IV, 8).
Nu cutez sã spun cã am fost deplin evlavios. Nu mã lasã conºtiinþa sã susþin cã aº
fi deprins evlavia în mod îndestulãtor. Am dorit doar sã fiu ºi am nãzuit sã ajung a
stãpâni aceastã virtute, folositoare în orice privinþã, bunã ºi pentru viaþa de acum ºi
pentru cea viitoare.
Citirea mai deasã a Sfintei Scripturi m-a împiedicat sã cred cã evlavia se rezumã
la acte publice de cult ºi la practica rugãciunii, la practica postului, a spovedaniei, a
împãrtãºaniei ºi a altor rânduieli bisericeºti.
De mult rãsunã cu putere în sufletul meu adevãrul pe care îl statorniceºte Sfântul
Apostol Iacob în Epistola sa cãtre toþi creºtinii zicând: „Cucernicia curatã ºi neîntinatã
înaintea lui Dumnezeu, Tatãl nostru, aceasta este: sã cercetãm pe orfani ºi pe vãduve
în necazurile lor ºi sã ne pãzim neîntinaþi…” (Iacob I, 27).
355
În aceastã rostire nu sunt cuprinse toate caracterele evlaviei adevãrate. Sunt arãtate
numai douã dintre cele mai esenþiale. Evlaviei adevãrate nu-i poate lipsi caracterul ei
social. Cine vrea sã fie cucernic fãrã amãgire, acela necondiþionat va ajuta pe semenii
sãi ºi în nevoile lor trupeºti, în trebuinþele lor materiale. Preocuparea de a sãvârºi
binefaceri nu-i poate fi strãinã celui ce nãzuieºte sã fie un om cu adevãrat religios.
Al doilea caracter al religiozitãþii adevãrate pe care îl relevã Sfântul Apostol
Iacob este moralitatea: „Sã ne pãzim neîntinaþi”, zice el. Sã ne înfrânãm adicã limba
de la bârfealã ºi de la minciunã, sã ne pãzim de beþie, de hoþie, de necurãþie, de
vrãºmãºie, de omor, de trândãvie ºi de toate celelalte nãravuri rele.
Sã-mi fie iertatã plãcerea de a zãbovi câteva clipe asupra acestui adevãr însemnat
cã evlaviei sãnãtoase nu-i poate lipsi caracterul ei social ºi moral.
În Legea veche Dumnezeu adeseori a dojenit aspru prin graiul profeþilor Sãi
pietatea superficialã, evlavia formalisticã cu care fãceau paradã mare unii credincioºi
de odinioarã. Aceia se amãgeau îngrozitor crezând cã Ziditorul lumii trebuie sã fie
deplin mulþumit dacã i se aduceau la templu jertfe bogate de animale ºi de tãmâie,
dacã i se consacrau anumite timpuri de prãznuire ºi de pelerinaj. Se hrãneau cu iluzia
cã pe Cel Atotºtiutor nu-L intereseazã viaþa lor particularã, conduita lor moralã ºi de
toate zilele.
Acest soi de sinamãgire a contemporanilor sãi vrea sã-l spulbere Profetul Isaia
când strigã cu mare indignare în numele lui Dumnezeu: „Ascultaþi cuvântul Domnului,
luaþi aminte la învãþãtura Domnului! Ce-mi foloseºte mulþimea jertfelor voastre?…
Nu-mi mai aduceþi jertfe deºarte! Nu pot sã mai rabd fãrãdelegea, laolaltã cu
prãznuirea”. (Isaia I, 10-15)
Caracterul moral ºi social al evlaviei plãcute ºi cerutã de Dumnezeu îl vãdesc desluºit
cuvintele urmãtoare rostite de Profet în continuare: „Nu mai faceþi rãu înaintea ochilor
mei. Conteniþi odatã! Învãþaþi sã faceþi fapte bune, sârguiþi-vã dupã dreptate, ajutaþi pe
cel împilat, faceþi dreptate orfanului, apãraþi pricina vãduvei!”. (Isaia I, 16-17).
Mãrit colegiu!
Ne gãsim în postul Crãciunului ºi împrejurarea aceasta mã face sã relev faptul cã

una dintre cele mai obiºnuite ºi mai vechi forme de manifestare a religiozitãþii este
tocmai postul. Cel ce posteºte vrea sã spunã în cugetul sãu: iubesc pe Dumnezeu ºi de
dragul Lui mã abþin de la unele mâncãri, – de dragul Lui mã înfrânez pentru anumitã
vreme de la bucuria mesei; vreau sã plac lui Dumnezeu ºi de aceea renunþ la plãcerea
gustãrilor. La o asemenea judecatã a postitorului Dumnezeu rãspunde prin Proorocii
Sãi în sensul acesta: preþuiesc ºi primesc aceste dovezi de iubire faþã de Mine, cu
condiþia sã nu fie nesocotitã nici iubirea faþã de oameni, cãci ei toþi sunt fãpturile
Mele ºi semenii voºtri. Fãrã împlinirea acestei condiþii esenþiale, forma de evlavie a
postului este deºartã ºi amãgitoare. Într-o asemenea rãtãcire cãzuserã mulþi dintre
contemporanii Profetului Isaia. Pentru aceasta el primeºte de la Dumnezeu misiunea
sã le vorbeascã ºi sã-i dezmeticeascã: „Voi postiþi ca sã vã certaþi ºi sã vã sfãdiþi ºi sã
vã bateþi… Postul vostru de astãzi nu ajutã glasul vostru sã se audã sus… Iatã postul
care-Mi place într’adevãr, zice Domnul: Rupeþi lanþurile nedreptãþii, dezlegaþi legãturile
356
robiei, sloboziþi pe cei asupriþi ºi sfãrâmaþi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flãmând,
adãposteºte în casa ta pe cel fãrã cãmin; dacã vezi un om dezbrãcat pune hainã pe el
ºi nu întoarce spatele semenului tãu… Dacã tu vei goni din mijlocul tãu asuprirea,
ameninþãrile cu degetul ºi vorbele de ocarã, dacã vei da pâinea ta celui flãmând ºi vei
sãtura sufletul amãrât, atunci lumina (fericirea) ta va rãsãri ca zorile ºi tãmãduirea ta
va veni repede. Atunci tu vei striga ºi domnul te va auzi; la chemarea ta El va zice:
Iatã-mã! Domnul îþi va fi mereu povãþuitor ºi chiar ºi în pustie te va sãtura. El va da
tãrie oaselor tale ºi vei fi ca o grãdinã udatã, ca un izvor… care nu seacã niciodatã”.
(Isaia 58, 1-11).
Cât de frumoase, cât de îmbelºugate ºi de mângâietoare sunt promisiunile de
rãsplatã dumnezeiascã pentru omul evlavios, care, pe lângã post ºi rugãciune, se
nãzuieºte sã deprindã dreptatea, mila ºi ajutorarea semenilor sãi!
Mãrit Colegiu,
Am deschis paginile Sfintei Scripturi aici în faþa Dumneavoastrã ºi am stãruit

asupra unor sfinte adevãruri, încercând sã dau prin ele grai convingerilor mele sincere
ºi statornice asupra rostului ce mi s-a hãrãzit de a fi slujitor al lui Dumnezeu ºi al
semenilor mei. În pãstoria mea de pânã acum am cãutat sã urmez cu toatã râvna ºi
smerenia chemãrile acestui rost. Timp de 25 de ani m’am strãduit sã fac tot ce am
socotit cã este mai plãcut lui Dumnezeu ºi mai folositor poporului din mijlocul cãruia
m’am ridicat.
Nu mã pot lãuda decât „întru neputinþele mele”, aºa cum zice Sfântul Apostol
Pavel. Dar aceste neputinþe au fost pentru mine permanent îndemn la încrederea în
Dumnezeu ºi în oameni. ªi cu ajutorul lor am fãcut tot ce am putut.
Nãdãjduiesc cu tãrie cã de acest ajutor nu voi fi lipsit nici de acum înainte.
Mãrturisesc bucuros cu acest prilej, cã un simþãmânt puternic de încredere, de
ataºament ºi de recunoºtinþã faþã de Cârmuirea noastrã democrat popularã mi-a fost
trezit ºi întãrit continuu, tocmai de înþelegerea, de încrederea ºi de ajutorul de care
m’am bucurat din partea ei.
În cuprinsul Eparhiei la care mã chiamã astãzi voinþa lui Dumnezeu ºi alegerea
Mãritului Colegiu, voi continua sã-L vestesc pe Hristos ºi învãþãtura Lui de pace ºi
iubire între oameni, învãþãtura Lui de ascultare ºi supunere faþã de stãpânire, de muncã
ºi într’ajutorare, pentru propãºirea binelui obºtesc.
În anii pãstoriei mele la Roman ºi Huºi, am simþit cu putere cum duhul nemuritor
al lui ªtefan cel Mare, pluteºte treaz în atmosfera spiritualã a Moldovei ºi se roagã
mereu alãturi de clerul ºi de poporul ortodox – în bisericile ctitorite de el – pentru
trãinicia dreptei credinþe ºi pentru izbânzile poporului nostru.
Pãrãsesc plaiurile moldovene cu simþãmântul cã ºi duhul marelui voievod atlet
al creºtinãtãþii mã trimite la ctitoria lui de la Vad – reînviatã ºi sporitã în condiþii de
lãrgire ºi de libertate nevisate de el. Mã trimite sã priveghez ºi sã strãjuiesc, ca toþi
românii sã nu se mai despartã în douã strane adverse. Pentru ca Episcopia Vadului,
ctitoritã de el, sã-i cuprindã ºi azi, mereu ºi deplin, pe toþi fiii dreptcredincioºi ai
poporului nostru din acele pãrþi, aºa cum îi cuprindea pe toþi ºi în vremea slãvitului ei
357
ctitor. Duhul lui ªtefan cel Mare mã trimite sã mã osârduiesc a îndrepta privirea
pãstoriþilor mei spre cetatea de scaun a Patriarhiei Române, sã cultiv în sufletele lor
tendinþe centripete, sã combat orice încercãri ºi miºcãri duhovniceºti centrifugale.
Nãdãjduiesc sã pot împãrtãºi pe fraþii mei reveniþi, din potirul dragostei mele
profunde faþã de Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã Românã.
Nãdãjduiesc cã prin ataºamentul meu voi izbuti sã mãresc ataºamentul lor faþã
de vatra duhovniceascã a neamului nostru.
Fãgãduiesc solemn cã prin devotamentul meu voi izbuti sã întãresc devotamentul
lor faþã de credinþa strãbunã, care a strãjuit cu dragoste de mamã leagãnul fiinþei
noastre etnice ºi cãreia îi este scumpã unitatea poporului nostru.
Fãgãduiesc solemn cã, dând urmare îndrumãrilor Sfântului ºi îndreptãtorului Sinod
al Bisericii noastre, cât ºi povãþuirilor Întâistãtãtorului ei, Prea Fericitul Patriarh
Justinian, ºi ale Mitropolitului Ardealului, Înalt Prea Sfinþitul Nicolae, nu voi obosi
nicicând sã-i cãlãuzesc pe toþi pãstoriþii mei pe drumul pãcii, al înfrãþirii ºi al colaborãrii
cu celelalte naþionalitãþi conlocuitoare din cuprinsul Eparhiei Clujului. Fãgãduiesc cã
nu voi ºovãi sã-i îndrumez a-ºi pune toate puterile lor de muncã în slujba dezvoltãrii
ºi a înfloririi vieþii celei noi, care se clãdeºte de zor în scumpa noastrã Patrie, Republica
Popularã Românã.
(Reprodus din „Mitropolia Ardealului”, III (1958), nr.1-2, p.16-19).
b. la instalare (22 decembrie 1957)
Prea FericitePãrinte Patriarh,

Prea Veneraþi Membri ai Sfântului Sinod,
Domnule Secretar General al Departamentului Cultelor,
Onoratã asistenþã,
Dintre toate învãþãturile sublime ale sfintei noastre credinþe, cea mai mângâietoare
pentru mine a fost învãþãtura despre Pronia cereascã, învãþãtura cã tot ce i se întâmplã
omului în viaþã – i se întâmplã cu ºtirea ºi îngãduinþa lui Dumnezeu.
Creºtinului pânã ºi perii capului toþi îi sunt numãraþi. (Matei 10, 30)
Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit cã Tatãl Sãu necontenit lucreazã la susþinerea
ºi la cârmuirea lumii. (Ioan 5, 17)
Cel Atotºtiutor, Atotputernic ºi Atotbun orânduieºte toate lucrurile pânã în cele
mai mici amãnunte ºi ocroteºte fiinþele toate, chiar ºi pe cele (ce ni se par) mai
neînsemnate.
În Orient odinioarã se vindeau cinci vrãbii la doi bani. La noi vrãbiile n-au nici o
cãutare. Totuºi nici una din ele nu cade la pãmânt fãrã voia Tatãlui nostru ceresc.
(Matei 10, 29; Luca 12, 7) Sã ascultãm câteva din mãrturiile inspirate ale profeþilor: a
Profetului Isaia este una dintre cele mai desluºite: – „Eu întocmesc lumina ºi fac
întunericul, Eu dau propãºirea ºi aduc restriºtea. Eu Domnul fac toate aceste lucruri”.
(Isaia 45, v.7)
358
Întrebarea dojenitoare a profetului Ieremia dã mãrturie tot în sensul acesta: –

„Cine a spus ºi s-a întâmplat ceva fãrã porunca Domnului? Nu iese oare din gura
Celui Prea Înalt binele ºi rãul?” (Plângerile lui Ieremia III, 37, 38).
Profetul cãntãreþ – David – era adânc pãtruns de acest adevãr ºi se mângâia cu
dânsul. Când însoþitorii lui au voit sã-l scape de batjocura unui vrãjmaº pornit asuprã-
i, el s-a împotrivit cu aceste vorbe: „Dacã blastãmã înseamnã cã Domnul i-a zis:
blastãmã pe David! Cine poate sã-i zicã: Pentru ce faci tu aºa?… Lãsaþi-l sã blastãme,
cãci Domnul i-a poruncit. Poate va cãuta Domnul la umilirea mea ºi-mi va rãsplãti cu
bine pentru acest blestem al lui”. (II Regi, XVI, 10, 11)
Pe noi adeseori ne mirã aceste învãþãturi cereºti ºi ne sunt chiar supãrãtoare.
Cauza întristãrii provine de la diferenþa cea mare dintre priceperea noastrã mãrginitã
ºi înþelepciunea lui Dumnezeu cea necreatã ºi neþãrmuritã. O, câtã nepotrivire este
între planurile noastre ºi planurile lui Dumnezeu, între intenþiile noastre ºi intenþiile
lui Dumnezeu, între mijloacele folosite de noi spre reuºitã ºi mijloacele folosite de
Dumnezeu!
De câte ori noi urmãrim binele particular, iar Dumnezeu pe cel general, noi pe
cel trecãtor ºi momentan, iar Dumnezeu pe cel veºnic, noi urmãrim binele trupesc, El
pe cel sufletesc, noi un remediu contra indicat, El pe cel salvator. E ceea ce luminatul
profet Isaia ne-a arãtat în chip magistral: „Cãci gândurile mele nu sunt ca ºi gândurile
voastre, nici cãile mele ca ale voastre, zice Domnul. Ci pe cât de departe sunt cerurile
faþã de pãmânt, atât sunt de departe cãile Mele de cãile voastre ºi cugetele Mele de
cugetele voastre”. (Isaia 55, 8-9)
Prea Fericite Pãrinte Patriarh,

Înalþi P.S. Mitropoliþi,
Onoratã Asistenþã,
În ziua când modestelor mele puteri li se încredinþeazã în chip sãrbãtoresc

cârmuirea acestei întinse ºi strãvechi eparhii, iatã care sunt gândurile ce mã stãpânesc,
mã liniºtesc ºi mã încurajeazã. Mâna Domnului, nu ambiþia mea m’a adus la aceastã
înaltã ºi grea demnitate bisericeascã. „Nu voi m-aþi ales pe Mine, ci Eu v’am ales pe
voi ºi v’am rânduit sã mergeþi ºi roadã sã aduceþi…”. (Ioan XV, 16)
Nãdãjduiesc cu tãrie cã mâna Domnului mã va ocroti ºi în viitor ºi urechea Lui
mã va auzi când voi striga cãtre Dânsul.
Fãgãduiesc cã nu voi uita îndemnul de toþi cunoscut al Sfântului Apostol Pavel
din Faptele Apostolilor: „Luaþi seama dar la voi înºivã ºi la toatã turma pe care v’a
pus Duhul Sfânt episcopi ca sã pãstoriþi Biserica Domnului, pe care a câºtigat-o cu
însuºi sângele Sãu”. (Fapte XX, 28)
Întâia parte a sfatului acestuia îmi cere sã iau seama la mine însumi, sã iau aminte
la curãþenia sufletului propriu, la desãvârºirea pe care Hristos o aºteaptã de la toþi
ucenicii Sãi: „Fiþi dar voi desãvârºiþi, precum Tatãl vostru cel ceresc este desãvârºit”.
(Matei V, 48)
359
Dacã Hristos, modelul pãstorilor de totdeauna a gãsit necesar sã se sfinþeascã pe

Sine însuºi în vederea sfinþirii pãstoriþilor Sãi, cu atât mai vârtos va fi trebuitor nouã,
pãstorilor celor greºitori, sã ostenim pentru îmbunãtãþirea vieþii noastre duhovniceºti:
„ªi pentru ei, eu mã sfinþesc pe Mine însumi, ca ºi ei sã fie sfinþiþi prin adevãr”. (Ioan
XVII, 19)
În partea a doua îndemnul Apostolului Pavel îmi cere sã pãstoresc Biserica
Domnului, priveghind ca lupii rãpitori sã nu rãpeascã oile Domnului, având grijã sã le
cãlãuzesc la pãºunea îmbelºugatã a învãþãturilor Sale, la apa cea vie a harului Sãu, la
odihna pe care o dã imitarea virtuþilor Mântuitorului nostru: „Învãþaþi de la Mine, cã eu
sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre”. (Matei XI, 20)
Cu vreme ºi fãrã vreme le voi aminti iubiþilor mei pãstoriþi de purtarea sfântã, la
care îi obligã marea lor demnitate de copii adoptivi ai lui Dumnezeu ºi împreunã
moºtenitori cu Hristos. (Romani VIII, 16-17)
Le voi aminti de dragostea ºi de unirea la care îi îndatoreazã rugãciunea domneascã
ce-o rostesc în fiecare zi ºi în care mãrturisesc cã Dumnezeu este Tatãl nostru al
tuturor oamenilor, mai vârtos al tuturor creºtinilor.
Le voi aminti cã Domnul nostru Iisus Hristos învãþându-i sã cearã pâinea noastrã,
nu pâinea mea, i-a învãþat sã trudeascã pentru binele comun, sã se preocupe nu numai
de pâinea proprie, ci de traiul ºi de fericirea obºteascã, sã sprijineascã zidirea vieþii
celei noi în scumpa noastrã Patrie, Republica Popularã Romînã.
Zugrãvind icoana pãstorului celui bun, Mântuitorul a arãtat cum El merge înaintea
oilor, le oferã adicã celor cãlãuziþi de Dânsul exemplul Sãu spre imitare: „ªi când oile
Sale pe toate le-a scos afarã, merge în fruntea lor ºi oile merg dupã Dânsul, cã ºtiu
glasul Lui”. (Ioan X, 4)
Sfântul Apostol Petru de asemenea cere pãstorilor de suflete sã premeargã cu
pilda lor bunã ºi ziditoare: „Pãstoriþi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastrã…
Cu lepãdare de sine… Pilde fãcându-vã turmei”. (I Petru X, 1-3)
Sfântul Pavel se dã pe sine model ºi cere sã fie imitat: „Fraþilor, fiþi mie urmãtori
precum ºi eu sunt lui Hristos”. (I Cor. XI, 1)
Fãgãduiesc solemn sã le fiu iubiþilor mei pãstoriþi pildã de ataºament integral
faþã de credinþa strãmoºeascã, faþã de unitatea sufleteascã a poporului nostru, ca sã le
pot spune cu deplinã îndreptãþire: iubiþii mei, fiþi urmãritori, pãºiþi pe urmele mele,
precum ºi eu pãºesc pe urmele marilor ºi vrednicilor mei înaintaºi, Episcopul Nicolae
Ivan, cel de al doilea ctitor al acestei istorice vlãdicii ºi distinsul nostru Arhipãstor de
astãzi, Înalt Prea Sfinþitul Mitropolit Nicolae Colan.
Promit cu sinceritate sã la ofer fiilor mei duhovniceºti exemplu viu de loialitate
faþã de scumpa noastrã Patrie, Republica Popularã Romînã, sã fiu exemplu viu de
devotament faþã de interesele ºi coeziunea poporului nostru drag.
Nu voi conteni sã sprijinesc cu bucurie miºcarea nobilã ºi frumoasã pentru
promovarea pãcii ºi a bunei înþelegeri dintre þãri ºi dintre popoare.
Paºnic ºi prietenos înþeleg sã fiu în acelaºi timp faþã de toþi cetãþenii þãrii, de
orice lege sau limbã ar fi ei.
Preþuiesc marile însuºiri de hãrnicie, de economie ºi setea de culturã a naþiunilor
conlocuitoare din Transilvania ºi nu odatã în Moldova am vorbit admirativ de aceste
360
însuºiri, obiceiuri ºi tradiþii ardeleneºti.

Aduc mulþumiri Departamentului Cultelor, care a recomandat Onoratului Guvern
al Republicii Populare Romîne sã propunã Prezidiului Marii Adunãri Naþionale
confirmarea alegerii ºi numirii mele în scaunul de Episcop al Vadului, Feleacului ºi
Clujului.
Respectuoase mulþumiri aduc Prezidiului Marii Adunãri Naþionale ºi Guvernului
Republicii Populare Române pentru încrederea de care nãdãjduiesc sã am parte în
viitor.
Calde mulþumiri aduc Prea Fericitului Patriarh Justinian ºi tuturor Înalt Prea
Sfinþiþilor ºi Prea Sfinþiþilor Membri ai Sfântului Sinod pentru preþuirea ce mi-au
arãtat-o, participând ºi rugându-se alãturi de mine în ziua instalãrii mele pe acest
scaun glorios.
Mulþumesc tuturor oaspeþilor de aproape sau de departe, clerici ºi mireni, care au
înteles sã mãreascã cu prezenþa lor solemnitatea evenimentului de astãzi al Bisericii noastre
româneºti.
Îmbrãþiºând cu dragoste pe toþi fiii sufleteºti ai Eparhiei la care am venit, ca ºi pe
cei ai Eparhiei de care mã despart, cer peste toþi mila cea mare a Tatãlui ceresc, rugându-
mã cu arhiereascã ectenie: Doamne, Doamne, cautã din cer ºi vezi ºi cerceteazã via
aceasta pe care a zidit-o dreapta Ta ºi o desãvârºeºte pe ea. Amin!
(Reprodus din „Mitropolia Ardealului”, III (1957), nr.1-2, p.39-42).
c. La ridicarea Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului la rangul de Arhiepiscopie

ºi acordarea rangului de Arhiepiscop Episcopului Teofil Herineanu (10 iunie 1973)

Înalþi Prea Sfinþiþi ºi Sfinþiþi membri ai Sfântului Sinod,
Domnule Preºedinte al Departamentului Cultelor,
Domnule Vicepreºedinte,
În judicioasa cuvântare þinutã ieri în faþa Adunãrii Naþionale Bisericeºti, Prea

Fericirea Sa Pãrintele Patriarh Justinian a dezvoltat în chip strãlucit motivele pentru
care este oportunã ridicarea Eparhiei ortodoxe române a Vadului, Feleacului ºi Clujului
la treapta de arhiepiscopie.
Þinând seama de însemnãtatea ºi vechimea ei istoricã, de dãinuirea ei îndelungatã,
pentru vredniciile ctitorilor ºi ocrotitorilor ei, ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº, pentru
vredniciile multora din ierarhii ei de odinioarã, episcopia strãveche a Vadului
îndreptãþeºte întreaga atenþie ºi preþuire a noastrã. Curând dupã apunerea ei, întâmplatã
în preajma anului 1628, începând chiar din anul acela, s-a socotit a fi lucru de cinste
sã fie introdusã în titulatura mai multor mitropoliþi de la Bãlgrad, care se intitulau ca
ºi Ghenadie al II-lea Brad, la 4 decembrie 1628, «mitropolit în scaunul Bãlgradului ºi
al Vadului…»; în zilele noastre episcopia Vadului de altãdatã, începând din 1921, este
introdusã ºi în titulatura actualei episcopii ortodoxe a Clujului.
Dintre cei trei ierarhi ortodocºi care îºi aveau reºedinþa în localitatea Feleac, din
imediata vecinãtate a Clujului, – numiþi Marcu, Daniil ºi Petru – al doilea, Daniil, a
361
purtat titlul de arhiepiscop, iar eparhiei lui, într-o inscripþie din acea vreme – 1498 –
i se spunea «mitropolie».
Oraºul Cluj de astãzi este cunoscut în istoria veche sub numirea dacicã de Napoca.
Romanii, dupã cucerirea lui, l-au ridicat la rangul de municipiu. Datoritã aºezãrii lui,
oraºul, cu timpul, a crescut neîncetat ºi s-a dezvoltat sub toate raporturile, pânã când
în zilele noastre a devenit al doilea oraº al României sub raportul numãrului populaþiei.
Municipiul Cluj figureazã astãzi la loc de frunte între centrele de populaþie importante
ale þãrii noastre, în ceea ce priveºte aspectul lui cultural, economic, ºtiinþific ºi
comercial.
Întemeindu-se pe vechimea ºi îndelungata dãinuire a episcopiei Vadului, în
vechimea mitropoliei Feleacului, pe situaþia fruntaºã a municipiului Cluj între celelalte
aºezãri urbane din patria noastrã, la propunerea Prea Fericitului Patriarh Justinian,
Adunarea Naþionalã Bisericeascã a aprobat ieri ridicarea Episcopiei ortodoxe a Vadului,
Feleacului ºi Clujului la treapta de arhiepiscopie.
În ºedinþa de astãzi a Sfântului Sinod, Prea Fericirea Sa a propus ºi plenul Sfântului
Sinod a încuviinþat ca smereniei mele sã-i fie decernat titlul de arhiepiscop, în calitatea
de titular al acestei eparhii de Dumnezeu pãzite. Aceastã atenþie aleasã, arãtatã mie
din partea Sfântului Sinod, mã îndatoreazã la o râvnã sporitã în ogorul Domnului din
cuprinsul graniþelor acestei eparhii. Acest stimulent mã cheamã la o mai intensã punere
în practicã a lozincii strãvechi: «ora et labora». Fãgãduiesc cã voi ruga cu mai multã
stãruinþã ºi umilinþã pe pãrintele luminilor, de la care vine toatã darea cea bunã ºi tot
darul desãvârºit, sã trimitã îmbelºugate binecuvântãrile Sale peste clerul ºi poporul
drept-credincios din eparhia noastrã, peste Arhipãstorii Bisericii noastre strãbune ºi
peste conducãtorii scumpei noastre Patrii.
Ca ºi pânã acum, voi trudi vizitând parohiile, filialele, pe pãstorii ºi pãstoriþii din
eparhie, ducându-le cuvânt de mângâiere creºtineascã, cuvânt de îmbãrbãtare în munca
lor de propãºire duhovniceascã ºi cetãþeneascã. Strãbãtând vãile ºi colinele eparhiei,
voi propovãdui eparhienilor mei cuvântul Domnului, care prin scrisul dumnezeiescului
Apostol Pavel îi îndeamnã la pace, la înþelegere reciprocã, la unitate: «Vã îndemn,
fraþilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, sã aveþi toþi acelaºi fel de vorbire,
sã n-aveþi dezbinãri între voi, ci sã fiþi uniþi în chip desãvârºit într-un gând ºi o simþire».
(I Cor. I, 10)
Cunoscând de aproape aºezãrile binecredincioºilor creºtini – cu timp ºi fãrã
timp – îi voi povãþui sã fie statornici în alipirea lor, în dragostea ºi jertfelnicia lor
faþã de Biserica Ortodoxã Românã, care este «stâlpul ºi temelia adevãrului». (I
Tim. III, 15) Ca un strãjer neadormit în fruntea fraþilor mei preoþi, voi înºtiinþa casa
noului Israil de primejdia care-l paºte din partea prozelitismului aducãtor de
dezbinare, de fãrâmiþare ºi de pierzare: «Acum, fiul omului, te-am pus strãjer
(sentinelã) peste casa lui Israel. Tu trebuie sã asculþi cuvântul care iese din gura
Mea ºi sã-i înºtiinþezi din partea Mea». (Ezechil XXXIII, 7)
Pentru fiinþa omului, a insului, ca ºi pentru fiinþa neamului, a colectivitãþii –
despãrþirile, împãrþirile ºi dezbinãrile sunt mult pãgubitoare ºi nimicitoare. Dacã unirea
face puterea, dezunirea face slãbirea ºi pierderea. Aceastã pãrere nu-i numai a omului,
ci mai presus de ea, este judecata Domnului care a zis: «Orice împãrãþie (însoþire)
362
dezbinatã împotriva ei însãºi, pustieºte; ºi orice cetate sau casã, dezbinatã împotriva
ei însãºi, nu poate dãinui». (Matei XII, 25)
Cei ce nesocotesc îndemnul cel apostolesc pomenit mai înainte «sã fiþi uniþi în
chip desãvârºit într-un gând ºi o simþire» (I Cor, I, 10), se fac vinovaþi înaintea lui
Dumnezeu ºi înaintea colectivitãþii, înaintea poporului din care fac parte, ca unii care
submineazã coeziunea ºi trãinicia lui. Pentru unii ca aceºtia Sfântul Apostol Pavel cel
luminat de Sfântul Duh are cuvinte grele de dojanã ºi de condamnare. În îndrumarea
pe care o dã arhiepiscopului Tit, între multe alte poveþe îi scrie: «Dupã întâia ºi a doua
mustrare, depãrteazã-te de cel ce aduce dezbinãri, cãci ºtim cã un astfel de om este un
stricat ºi pãcãtuieºte, de la sine fiind osândit». (Tit III, 10-11)
O atitudine atentã este cazul sã menþinem noi cei din Transilvania faþã de ceea ce
întâlnim în sânul naþionalitãþilor conclocuitoare, apropiate nouã. Între cultele istorice
ºi noi existã ºi se dezvoltã relaþii de colaborare, bazate pe legãturi amicale de respect
reciproc ºi patriotism comun. Lipsa lor de fanatism ºi exclusivism îi face accesibili
prieteniei, frãþietãþii ºi într-ajutorãrii.
Râvna noastrã sporitã din viitor va þinti necurmat cãtre promovarea patriotismului
luminat ºi sãnãtos în sânul pãstoriþilor noºtri, în rândul clericilor ºi al credincioºilor
deopotrivã. Respectul faþã de orice categorie de bun obºtesc, respectul cuvenit oricãrei
forme de muncã cinstitã, îl considerãm necesar a fi cultivat în inima celor ce ne ascultã,
credincioºi ºi cetãþeni în aceeaºi vreme.
Cinstirea înaintaºilor care au luptat cu devotament pentru înãlþarea neamului
nostru, preþuirea jertfelor aduse pe altarul culturii ºi al civilizaþiei poporului român,
preþuirea conducãtorilor de stat, care astãzi ne oferã înãlþãtoarea ºi mãreaþa priveliºte
a unei activitãþi aþintitã cãtre înflorirea Patriei, cãtre creºterea binelui obºtesc, spre
asigurarea fericirii tuturor fiilor þãrii noastre – iatã câteva aspecte a ceea ce numim
patriotism sãnãtos ºi autentic, vrednic a fi îmbrãþiºat ºi dezvoltat de osârdia noastrã
spre mai bine, spre progres.
Stãpânit de aceste gânduri ºi sincere simþãminte, mulþumesc cu cãldurã Prea
Fericitului Patriarh Justinian, Sfântului Sinod ºi tuturor oamenilor de bine, pentru
titlul de arhiepiscop cu care am fost distins astãzi.
Încrezãtor în ajutorul lui Dumnezeu ºi al binefãcãtorilor mei, nãdãjduiesc sã nu
dezamãgesc dorinþele de mai bine care au odrãzlit aceastã promovare.
În ziua de 8 august 1973, la Departamentul Cultelor a avut loc solemnitatea
înmânãrii Decretului Consiliului de Stat prin care IPS Teofil Herineanu a fost
recunoscut în funcþia de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
(Reprodus din „Biserica Ortodoxã Românã”, XCI (1973), nr.7-8, p.730-732).
363
d. la Festivitãþile bisericeºti de la Cluj – prilejuite de ridicarea Episcopiei Vadului,

Feleacului ºi Clujului la rangul de Arhiepiscopie ºi a Episcopului Teofil Herineanu
la rang de Arhiepiscop. Hirotonirea ºi instalarea ca Episcop-Vicar a Prea Cuv. Arhim.
Justinian Chira (9 septembrie 1973)
Înalt Prea Sfinþite Pãrinte Arhiepiscop ºi Mitropolit,

Prea Sfinþite Pãrinte Episcop,
Distinsã Asistenþã,
Unul din cele mai importante, mai frumoase ºi mai mângâietoare texte ale Sfintei
Scripturi este ºi acest verset al pericopei evanghelice care s-a citit astãzi: «Dumnezeu
aºa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu cel Unul-Nãscut L-a dat ca oricine crede în
El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã». (Ioan III, 16) Pe unicul, pe singurul Sãu Fiu,
Dumnezeu L-a trimis pe pãmânt în mijlocul oamenilor, îmbrãcat în firea omului, cu
misiunea sã-i mântuiascã prin întreita Lui slujire de Învãþãtor, de Arhiereu ºi de Împãrat.
Þinând seama de aceste trei laturi ale lucrãrii Lui mântuitoare, Iisus Hristos poate fi
înfãþiºat credincioºilor în trei icoane distincte: Iisus Hristos Învãþãtorul, Iisus Hristos
Arhiereul ºi Iisus Hristos Împãratul. În ziua hirotonirii unui nou arhiereu, mai mult
decât oricând, este oportun sã ne reamintim despre binefãcãtoarea demnitate de Arhiereu
a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
O pornire înnãscutã, puternicã, a împins omenirea sã se foloseascã totdeauna ºi
pretutindeni de rugãciuni, de altare, ºi jertfa de curãþire, de ispãºire ºi de împãcare cu
Divinitatea. Dintotdeauna omul, când s-a simþit pãcãtos, a socotit cã pãcatul aduce
dupã sine pedeapsã, ºi dobândirea iertãrii e condiþionatã de ispãºire. Lucrarea de slujitor
la altarul jertfelor de curãþire ºi de mijlocitor prin rugãciuni ºi prinoase sacre a deþinut-
o totdeauna tagma preoþeascã. Din rânduiala lui Dumnezeu, Iisus Hristos a purtat ºi
sarcina de preot, de Mare Preot sau Arhiereu în înþelesul cel mai deplin al cuvântului:
Preotul tuturor preoþilor ºi Arhiereul suprem al tuturor arhiereilor. Cu mult înainte de
întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu a fost prevestit de proorocul David în chemarea sa
de veºnic preot cu aceste cuvinte: «Juratu-S-a Domnul ºi nu-I va pãrea rãu»: «Tu eºti
preot în veac, dupã rânduiala (dupã menirea, în felul) lui Melchisedec». (Psalm CX,
4) Vasul cel ales al lui Dumnezeu, Apostolul Pavel, de mai multe ori, în Epistola cãtre
Evrei, având noi Arhiereu mare, care a strãbãtut cerurile, pe Iisus Fiul lui Dumnezeu,
sã rãmânem tari în credinþa pe care o mãrturisim». (Evrei IV, 14)
Necuprinsa înþelepciune a veºnicului Arhiereu a gãsit necesar sã-ºi aleagã
colaboratori în vasta Sa operã mesianicã ºi sã-i investeascã cu misiune preoþeascã;
sã-i facã pãrtaºi la slujirea ºi la puterea Sa arhiereascã. În temeiul acestei hotãrâri,
Apostolilor Sãi le zice: «Precum M’a trimis pe Mine Tatãl, aºa vã trimit ºi Eu pe voi».
(Ioan XX, 21). La fel cu toþi Apostolii, deplin conºtient de trimiterea ce li s-a încredinþat,
Sfântul Pavel face creºtinilor din Corint ºi tuturor credincioºilor din toate vremurile
acest cãlduros apel la pocãinþã: «Noi, dar, suntem trimiºi (împuterniciþi, ambasadori,
soli) ai lui Hristos; ºi ca ºi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi Sã rugãm fierbinte, în
364
numele lui Hristos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu» (II Cor. V, 20), Sfântul Apostol Petru
nu se sfieºte sã se numeascã pe sine drept preot în povãþuirea pe care în Epistola
întâia o face celor învredniciþi cu aceastã sublimã chemare: «Pe preoþii cei dintre voi
îi rog – ca unul ce sunt împreunã preot ºi martor al patimilor lui Hristos ºi pãrtaº al
mãririi celei ce va sã se descopere: pãstoriþi turma lui Dumnezeu cu osârdie». (I Petru
V, 1)
Solemnitatea de astãzi în care prin glasul Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit Nicolae
Mladin este proclamatã ridicarea la rangul de Arhiepiscopie, a Eparhiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului ºi, implicit, înãlþarea noastrã la treapta de Arhiepiscop, trezeºte
în inima noastrã simþãminte de bucurie ºi recunoºtinþã. Bucuria noastrã e totuºi sobrã
ºi reþinutã, fiindcã ne dãm seama cã sporul de prestigiu ºi strãlucirea bisericeascã
dobândite de Eparhia ortodoxã a Clujului este împreunat cu îndatorirea de a spori
osârdia ºi eforturile noastre în cultivarea dreptei credinþe, în promovarea patriotismului
sãnãtos, în creºterea devotamentului faþã de Biserica Ortodoxã strãmoºeascã ºi faþã
de patria noastrã, Republica Socialistã România.
Recunoscãtor Sfântului Sinod, prezidat cu aleasã înþelepciune de Prea Fericitul
Patriarh Justinian, recunoscãtor faþã de Înalta Conducere a Patriei noastre, în frunte cu
energicul ºi clarvãzãtorul ei animator, Dl. Nicolae Ceauºescu, preºedintele Consiliului
de Stat, recunoscãtor faþã de toþi sprijinitorii Eparhiei Ortodoxe a Clujului, înnoim
hotãrârea noastrã fermã de a sluji cu elan mãrit cauzele mãreþe ºi nobile ale Bisericii ºi
ale þãrii noastre.
Prea distinsã asistenþã,

Festivitãþile de astãzi au ºi altã semnificaþie însemnatã pentru istoria eparhiei noastre.
Este pentru prima datã de la târnosirea acestei mãreþe catedrale când sub cupola ei se
hirotoneºte ºi se instaleazã în demnitatea de Episcop-vicar (episcop ajutãtor) un al doilea
ierarh din conducerea istoricei eparhii ortodoxe a Clujului, ridicatã la rangul de
Arhiepiscopie.
Sfântul sinod al Bisericii Ortodoxe Române, þinând seama de recomandarea
noastrã, a ridicat la treapta ierarhicã de Episcop-vicar pe Prea Cuviosul Arhimandrit
Justinian Chira, care dupã hirotonire ºi instalare va purta titlul de «Maramureºanul».
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, prin decretul semnat de Domnul
Preºedinte Nicolae Ceauºescu, a recunoscut aceastã alegere ºi promovare a vrednicului
stareþ de la Mãnãstirea Rohia din judeþul Maramureº, Pãrintele Justinian Chira.
Prea Sfinþite întru Hristos frate Episcop Justinian,
În alegerea ºi înaintarea Prea Sfinþiei Tale, þi-o mãrturisesc cu toatã sinceritatea,
eu vãd delegatul milostiv al lui Dumnezeu. Truda duhovniceascã de îmbunãtãþire
personalã ºi râvna de a cultiva evlavia ºi moralitatea credincioºilor ce alergau la
mãnãstire, trudã desfãºuratã pe întinderea a treizeci de ani de când aþi primit sarcina
de stareþ al Mãnãstirii Rohia, cereasca Pronie o rãsplãteºte cu cinstirea cu care Biserica
strãbunã ºi Patria noastrã iubitã vã încununeazã. Sunt convins cã nu veþi considera
aceastã aleasã atenþie ca un sfârºit al ostenelilor încordate de pânã acum, ci dimpotrivã,
ca un început de noi alergãri spre mai bine, mai mult ºi mai sus, în ogorul Domnului
ºi în slujirea omului.
365
Asigurându-vã de toatã dragostea ºi preþuirea mea, vã fac urarea creºtineascã:

«Cu Dumnezeu înainte!». Întru mulþi ani!
Înalt Prea Sfinþiþilor ºi Prea Sfinþiþilor Membri ai Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române, Domnului Vicepreºedinte Gheorghe Nenciu, distinºilor oaspeþi le
exprimãm toatã gratitudinea noastrã pentru atenþia ce ne-o acordã luând parte la bucuria
îndoitã a Eparhiei noastre ºi îi asigurãm de întreaga preþuire ºi afecþiunea noastrã.
(Reprodus din „Biserica Ortodoxã Românã”, XCI (1973), nr.9-10, p.954-956).
4. ÎNALT PREA SFINÞITUL PÃRINTE ARHIEPISCOP

BARTOLOMEU ANANIA
a. la alegere (21 ianuarie 1993)

Onoraþi membri ai Sfântului Sinod,
Iubiþi colegi,
Sunt atât de nepregãtit pentru acest eveniment al vieþii mele încât nu am avut
rãgazul sã-mi însãilez câteva rânduri, spre a mã prezenta în faþa Dumneavoastrã cât
de cât coerent ºi cât de cât concentrat pe ceea ce, probabil, ar trebui sã vã spun.
Cei care mã cunosc ºtiu bine cã, de-a lungul unei vieþi, am fãcut tot ce mi-a stat
în putinþã spre a mã þine cât mai departe de treapta ierarhiei superioare bisericeºti, pe
care dintru-nceput am considerat-o sfântã, pentru care am avut un adevãrat respect, o
adevãratã veneraþie, ºi pe care-ntotdeauna am socotit-o, în conºtiinþa mea, dupã
criteriile Sfinþilor Ierarhi. ªi pentru cã, totuºi, trebuie sã existe o clipã a mãrturisirii:
Am fãcut aceasta nu numai pentru cã mi se pãrea cã am ºi alte treburi de îndeplinit –
fie în literaturã, fie în administraþie – dar ºi pentru cã, în fondul intim al sufletului
meu, nu m-am socotit vrednic de o asemenea misiune (înainte de a þi-o spune alþii, e
imperios necesar sã þi-o spunã propria ta conºtiinþã). În al doilea rând, odatã cu vârsta
mi-am cumpãnit puterile ºi m-am întrebat dacã, într-adevãr, pot sã duc pe umeri o
astfel de povarã.
Acestea sunt ºi motivele pentru care, încã de acum douã luni (de când am fost
pentru prima datã abordat pe aceastã temã, a unei eventuale candidaturi pentru scaunul
vacant al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului) nu am fãcut altceva decât sã-
i descurajez pe cei ce mã abordau – dintre care foarte mulþi sunt aici, de faþã, fie din
afara Sinodului, fie chiar membri ai Sfântului Sinod – (ºi, de ce n-aº spune-o, în
frunte cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist). Repet, n-am fãcut altceva decât sã-i
descurajez (la modul pe cât de delicat, pe atât de ferm).
Este adevãrat cã, acum câteva zile, Înalt Prea Sfinþitul Mitropolit Daniel al
Moldovei ºi Bucovinei a fost acela care nici mãcar nu m’a mai întrebat dacã vreau
sau nu vreau sã fiu candidat. M-a avertizat cã s-ar putea sã fiu pus în faþa unui fapt
împlinit ºi cã de felul cum voi reacþiona îmi voi asuma ºi rãspunderea în faþa lui
Dumnezeu ºi a istoriei. În acea clipã i-am spus (ºi l-am rugat sã-i comunice ºi Prea
Fericitului Pãrinte Patriarh) cã, de acum, eu las totul în mâna lui Dumnezeu, a
366
Duhului Sãu Celui Sfânt, sã facã ce-o vrea!… Este ºi motivul pentru care nu am
fost astãzi de faþã la alegere. ªi vã rog din toatã inima, sã nu mi se impute aceastã
absenþã. Am fãcut-o în mod deliberat; mai întâi, pentru cã, în mod formal, eu nu
eram un candidat; în al doilea rând, n-aº fi avut nici o plãcere ca portretul-robot pe
care IPS Mitropolit Antonie l-a fãcut asupra viitorului arhiepiscop al Clujului sã se
fixeze cumva pe propria mea persoanã; sau (ºi mai rãu), în virtutea prezumþiei cã aº
fi o „personalitate” care iradiazã, sã-i fi „iradiat”, într-un fel oarecare, pe electori…
Am vrut sã le las acestora deplina libertate de opþiune, pentru cã eu sunt unul dintre
cei care cred în democraþia lui ªaguna! De aceea nu m’am urnit din aºezãmântul de
la Vãratec decât în clipa în care Prea Fericitul Pãrinte Patriarh mi-a transmis, prin
telefon, poruncã.
Iatã cã, într-o asemenea circumstanþã, era firesc sã mã întreb: De ce Biserica
noastrã nu are un steag al ei, care s’o individualizeze, s’o particularizeze faþã de alte
Biserici? ªi mi-am zis: Pentru cã la noi, românii, Biserica ºi Patria au unul ºi acelaºi
Stindard! Ca atare, rostirea lui Dumnezeu – prin Colegiul electoral bisericesc de astãzi
– am primit-o (ºi vã rog sã-mi permiteþi sã o primesc) ca pe o chemare sub drapel, o
chemare cãreia bãtrânul oºtean, chiar în rezervã, nu putea sã-i rãspundã decât: Prezent!
ªi iatã-mã aici!
Se obiºnuieºte sã se spunã cã suntem emoþionaþi. Iatã cã nu este numai o problemã
de limbaj protocolar, ci ºi o realitate: Sunt, într’adevãr, emoþionat.
Mã emoþioneazã însãºi ambianþa aceasta, sala sinodalã în care, în 1949, cu mâinile
acestea ºi împreunã cu fericitul întru adormire patriarhul Justinian, am strãmutat aici
de la mãnãstirea Antim (unde se þineau pânã atunci ºedinþele Sfântului Sinod), aceste
pupitre pe care staþi acum, cinstiþi sinodali. Lucram amândoi, cãci numai noi eram
aici oameni de muncã: el, patriarhul, ºi eu, intendentul. Alte ajutoare pe atunci nu
aveam. Am trecut, apoi, prin aceastã salã de mii ºi zeci de mii de ori, pentru cã am
lucrat ca bibliotecar timp de ºase ani. Acolo era uºa biroului meu, iar cãrþile pe care le
vedeþi în rafturile acelea au fost aºezate, toate, una câte una, cu mâna mea; este colecþia
de carte veche româneascã a bibliotecii noastre, una din cele mai bogate, care
rivalizeazã cu cea de la Academie.
Aºadar, am avut aici câþiva ani buni de muncã, în ascultãrile pe care mi le-au
încredinþat mai-marii mei. Aº putea mãrturisi cã, dacã mã uit bine în urmã, eu,
arhimandritul Anania, cel cãruia i-a mers vestea cã nu exceleazã prin obedienþã, am
fãcut, totuºi, ascultare: toate funcþiile prin care am trecut de-a lungul a trei decenii le-
am primit ca atare, fãrã sã cer vreodatã ceva, ºi cu atât mai puþin sã mã lupt pentru
vreuna din ele.
Vreau sã confirm în aceste momente ceea ce IPS Mitropolit Antonie a reþinut
doar ca o umbrã de amintire. Într-adevãr, dupã tatã ºi dupã strãmoºii mei paterni sunt
transilvãnean. Tatãl meu s-a nãscut în satul Boz, din aria mai largã a Sibiului. Acolo
este vatra strãmoºilor mei dupã tatã ºi aºa se explicã ºi numele meu patronimic, Anania,
nume de extracþie pur ebraicã, pe care strãmoºii mei l-au adoptat din Biblie pe vremea
când erau obligaþi sã reziste ºi împotriva maghiarizãrii patronimice (se ºtie cã singurele
nume care nu puteau fi maghiarizate erau cele biblice ºi cele de extracþie latinã). Din
acest punct de vedere, da, pot sã spun cã revin acasã.
367
Fireºte, ar fi prematur sã prezint ceea ce s-ar numi un program de muncã.

Pentru o asemenea prognozã e necesarã o bunã informare prealabilã. Este ceea ce
va trebui sã fac o vreme, de acum înainte, în spiritul cel mai realist cu putinþã. Un
lucru însã ºtiu sigur: dacã m-aþi chemat aici din singurãtatea mea de la Vãratec ºi
din atelierul meu biblic, aþi fãcut-o nu pentru ca sã mã înãlþaþi sau sã mã rãsplãtiþi
pentru cine ºtie ce merite, ci pentru ca sã mã puneþi la treabã! Da, la Cluj este foarte
multã treabã de fãcut. Iar acolo, în Transilvania, mai mult decât în alte provincii
româneºti, suntem îndatoraþi sã lucrãm ºi sã luptãm deopotrivã pentru Bisericã ºi
pentru Neam. Ar fi prea puþin sã spun cã suntem doar oameni ai Bisericii acolo, în
inima Ardealului, în hotarele Transilvaniei, ni se cere sã fim în întregime oamenii
Bisericii ºi oamenii Neamului; altfel, nu ne facem datoria.
Mai am o emoþie. Este adevãrat cã mi-am fãcut studiile, o parte dintre ele, la
Cluj. Tot atât de adevãrat este ºi faptul cã am condus greva studenþeascã din iunie
1946, îndreptatã atât împotriva stãpânirii comuniste care atunci se înscãuna ºi prindea
putere, cât ºi împotriva ºovinismului ºi revizionismului maghiar. Am fost exmatriculat
din Universitate; a început lungul ºir al arestãrilor. Dupã prima ºi a doua am fost
izgonit din Cluj sub paza câte unui agent de siguranþã, dar m-am reîntors în oraº
pentru o nouã tentativã de a-mi relua studiile. Dupã cea de-a treia arestare, însã, am
fost din nou expulzat, dar sub cuvântul de ordine cã nu mai am voie sã calc pe teritoriul
Clujului, cel puþin atâta vreme cât va trãi generaþia care m-a cunoscut. Aceastã
interdicþie formalã din partea puterii am încãlcat-o abia peste opt ani, când inima m-
a împins sã merg la înmormântarea dascãlului meu, Victor Papilian. Apoi, ori de câte
ori am mai cãlcat prin acest oraº, mi-am adus aminte de vechea interdicþie, cu
sentimentul cã încalc un teritoriu strãin, cã merg acolo prin fraudã.
Dar atunci, în acel noiembrie 1947, pe o ploaie mãruntã de toamnã, am fost
expulzat din Cluj pe drumul Apahidei pânã la Topliþa, cale de 200 km, escortat de
jandarmi, din post în post. Înainte însã de a fi pãrãsit biroul ofiþerului care-mi
comunicase interdicþia, i-am spus doar atât: „Domnule anchetator, dumneavoastrã,
puternicii de azi, vã faceþi un titlu de glorie din a fi desfiinþat graniþa de pe Feleac.
Observ cu profundã tristeþe ºi amãrãciune cã, cel puþin pentru un cetãþean al acestei
þãri, Feleacul continuã sã rãmânã graniþã. Vã salut”. Am fãcut apoi semn agentului
care aºtepta lângã uºã ºi am plecat pentru ca sã fiu trecut sub escorta jandarmilor.
Vã rog sã-mi înþelegeþi aceastã mãrturisire de suflet, iertându-mi ºi emoþia cu
care conºtiinþa mea înregistreazã faptul cã mã voi numi arhiepiscop ºi al Feleacului.
Deºi generaþia mea încã mai existã, cred cã hotãrârea de astãzi a Bisericii mi-a ridicat
interdicþia de a mai intra în Cluj ºi mi-a desfiinþat graniþa de pe Dealul Feleacului.
Mie nu-mi rãmâne decât sã vã mulþumesc din adâncul sufletului. Sã-i mulþumesc
lui Dumnezeu pentru voia Lui. Sã vã mulþumesc tuturor celor care mi-aþi dãruit
votul, un vot din care înþeleg cã nu am dreptul sã mã consider nici îndeajuns de
vârstnic pentru ca sã nu mai lucrez ºi nici îndeajuns de neputincios pentru ca sã nu
mai aspir. Le mulþumesc ºi celor care nu mi-au dat votul (fie pentru cã nu le-am
plãcut, fie cã au avut alte preferinþe). Reþinerea aceasta îmi este foarte importantã:
pe de o parte, îmi creeazã conºtiinþa cã nu voi mai fi un intrus în Sfântul Sinod; pe
de altã parte, mã va ajuta sã-mi menþin smerenia.
368
Cu aceste gânduri, îi rog pe ierarhii Sfântului Sinod, pe preoþii din Eparhia

Clujului, pe preoþii din celelalte eparhii ºi mai ales din cele transilvane, sã mã sprijine
prin rugãciunile lor. Sfântul Apostol Pavel este cel care pune un accent deosebit pe
lupta prin rugãciune (Rom. 15, 30). Dacã Biserica m-a chemat sub drapel, pe mine,
bãtrânul oºtean, înseamnã cã m-a chemat la o luptã care nu poate fi decât duhovniceascã
ºi care nu poate avea sorþi de izbândã decât dacã se consumã în interiorul rugãciunii.
Vã mulþumesc, Prea Fericite Pãrinte Patriarh, vã mulþumesc Înalt Prea Sfinþite
Antonie, pentru vorbele bune, mult prea bune, pe care mi le-aþi spus, pentru strãlucirea
pe care o dãruiþi acestui moment solemn din viaþa mea ºi, probabil, din viaþa Bisericii.
Vã mulþumesc tuturor celor ce m-aþi îmbrãþiºat cu cãldurã ºi cu dragoste, ierarhi,
vlãdici ºi preoþi, cei ce ne cunoaºtem de ani de zile, slujind împreunã pe întinsul þãrii.
Îi mulþumesc Prea Sfinþitului Episcop Petru, locþiitor de mitropolit al Basarabiei!
Iatã cã noi, Biserica, fãcând un pas înaintea politicului – ºi va trebui sã-l facem ºi de
acum încolo – trezim sentimentul cã România este, totuºi, în hotarele ei rotundã ca o
azimã de jertfã, proaspãtã ºi bine mirositoare. Pentru aceastã rotunjime a României ºi
pentru acest sentiment plenar al românismului nostru sã-i mulþumim lui Dumnezeu ºi
sã-l rugãm ca pasul pe care-l face astãzi Biserica sã fie fãcut de întreaga naþiune într-
un viitor cât mai apropiat!
(Reprodus din „Biserica Ortodoxã Românã”, CXI (1993), nr.1-3, p.15-19).
b. la instalare (7 februarie 1993)
Protocolul prevede ca, într-o asemenea împrejurare, noul ales, hirotonit ºi

instalat sã rosteascã o cuvântare scrisã, pe care ºi-a pregãtit-o dinainte: voiam sã
fac acest lucru, ºi l-am fãcut. Cer însã de la Dumnezeu îngãduinþã sã vã vorbesc
faþã cãtre faþã, pentru ca sã ne privim în ochi; în mãsura în care ochiul este oglinda
sufletului, sã ne privim în suflete. Este începutul cel bun, pe care va trebui sã-l
facem totdeauna de acum înainte: sã ne privim adânc în suflet. Numai aºa se
statorniceºte relaþia dintre pãstor ºi turmã. Noi, Biserica Ortodoxã, vorbim însã de
o «turmã cuvântãtoare», ceea ce înseamnã cã, cel puþin în anumite arii care privesc
viaþa ei directã ºi felul ei de a se manifesta, turma are ºi ea ceva de spus, în timp ce
noi, pãstorii, trebuie sã fim cu ochii ºi urechile þintã la ea. Sã nu uitãm cã noi,
românii, mai mult ca alte popoare, avem în folclorul nostru acea nestematã baladã
care se cheamã Mioriþa ºi în care oaia nãzdrãvanã dialogheazã cu pãstorul, un pãstor
al cãrui destin nu-i este indiferent. Este duhul din care marele Andrei ªaguna ºi-a
inspirat statutul dupã care Biserica noastrã se cãlãuzeºte ºi astãzi (ºi care a fost
aplicat ºi la alegerea mea) anume, participarea mirenilor la viaþa Bisericii: faptul cã
marele Colegiu electoral bisericesc, care îi alege pe episcopi, mitropoliþi ºi patriarhi,
este alcãtuit din douã treimi mireni ºi o treime clerici. Va trebui deci sã comunicãm
unii cu alþii pentru ca din aceastã comunicare sã se nascã adevãrata comuniune;
turma sã-ºi recunoascã pãstorul, prin glasul lui, iar pãstorul sã-ºi recunoascã turma,
prin glasul ei.
Aºadar, sãvârºitu-s-a:
369
Cuvine-se deci ca în ceasul acesta sã-i mulþumesc mai întâi Atotputernicului ºi

Milostivului Dumnezeu, Cel ce în marea Sa bunãtate mi-a trecut cu vederea
neîmplinirile vredniciei ºi, prin Biserica Hristosului Sãu, m-a chemat la plinãtatea
slujirii.
Cuvine-se în ceasul acesta sã-mi aduc aminte, cu duioºie ºi recunoºtinþã, de pãrinþii
mei dupã trup: de tatãl meu, Vasile Anania, cel nãscut în Bozul Sibiului, ai cãrui
strãmoºi m-au chemat ºi ei, de acolo, din pãmântul ºi vãzduhul transilvan; de maica
mea, Ana, fiica preotului Ioan Mãrgãritescu din Amãrãºtii Vâlcii, cea care de mic m-a
îndrumat la icoane ºi pentru prima oarã mi-a dus la frunte cele trei degete cu care, mai
târziu, aveam sã þin ºi condeiul.
Cuvine-se ca în ceasul acesta sã-mi aduc aminte de pãrinþii mei duhovniceºti, cei
care nu o datã mi-au primenit sufletul chiar ºi atunci când acesta nu era în stare de
lacrimã.
Cuvine-se ca în ceasul acesta sã-mi aduc aminte de dascãlii mei cãrturari, din
toate ºcolile prin care am trudit, ºi nu în ultimul rând de cei ai Academiei teologice
din Cluj, dintre care îi pomenesc cu cutremur pe admirabilul profesor de exegezã a
Noului Testament, preotul Liviu Munteanu, schingiuit apoi ºi martirizat în temniþele
comuniste.
Cuvine-se ca în ceasul acesta sã-mi aduc aminte de ctitorii ºi descãlecãtorii acestei
eparhii: de binecredinciosul voievod ªtefan cel Mare ºi Sfânt; de cei patru arhiepiscopi
ºi mitropoliþi ai Transilvaniei cu sediul la Feleac, de-a lungul a ºapte decenii de
comuniune cu Þara din miazãzi a Basarabilor ºi cea din rãsãrit a Muºatinilor; de cei
zece episcopi ai Vadului, de la Ioan ºi Anastasie pânã la Eftimie, cei ce au umplut aici
un secol de sfinþenie româneascã; de primul episcop al Clujului, Nicolae Ivan, ctitorul
acestei mãreþe catedrale; de episcopul – ºi mai apoi mitropolitul – Nicolae Colan,
mare ierarh ºi cãrturar, diortositor la Noul Testament, membru al Academiei Române,
român care-n nevoi de grea cumpãnã n-a ºtiut ce e frica; de predecesorul meu imediat,
bunul ºi blândul arhiepiscop Teofil, a cãrui loialitate faþã de Ortodoxia româneascã e
pecetluitã de însãºi moartea sa.
Cuvine-se ca-n ceasul acesta sã rostesc un cuvânt de sfântã mulþumire Prea
Fericitului Pãrinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Prea Sfinþitului
Daniel, mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei ºi Înalt Prea Sfinþitul Antonie, mitropolitul
Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului, prin rugãciunea ºi mâinile cãrora am primit
astãzi arhieria în succesiune apostolicã. Iatã încã o tainã a credinþei noastre celei
drepte: sentimentul ºi certitudinea cã asupra noastrã, cei de acum, opereazã unul ºi
acelaºi Duh Sfânt care s-a pogorât atunci, illo tempore, în vremea aceea, la Cincizecime,
peste ucenicii Domnului, cã prin unul ºi acelaºi Duh Sfânt noi devenim contemporani
cu apostolii ºi apostolii cu noi. Timpul fizic se contractã, istoria ni se deschide în
evantai ºi, iatã-ne împreunã cu Cel ce este, în acelaºi timp, Alfa ºi Omega.
Cuvine-se ca-n ceasul acesta sã-mi aduc aminte nu numai de cele ce au fost, ci ºi
de cele ce vor fi. Da, noi ortodocºii suntem în posesia unui bun de care vorbim mai
rar: o teologie a amintirii viitorului. O amintire care se întemeiazã pe totala noastrã
credinþã în puternicia ºi bunãtatea lui Dumnezeu. Citãm în mod curent cuvintele
Mântuitorului: «Pe toate câte le veþi cere rugându-vã, sã credeþi cã le veþi primi ºi le
370
veþi avea». Existã însã la Sfântul Evanghelist Marcu un text extraordinar, care, în
traducere corectã, sunã aºa: «Pe toate câte le cereþi rugându-vã, sã credeþi cã le-aþi ºi
primit ºi le veþi avea». (Marcu 11, 24) Este opera credinþei noastre în acel Dumnezeu
care «pe cele ce nu sunt le cheamã ca ºi cum ar fi», în acel Dumnezeu pentru care
virtualul devine realitate în chiar clipa în care l-a gândit; credinþa nu e altceva decât
«fiinþarea celor nãdãjduite, dovada lucrurilor celor nevãzute» (Evr. 11, 1), credinþa în
virtutea cãreia cele viitoare capãtã substanþã, iar cele invizibile devin palpabile.
Operând cu o astfel de credinþã, rugãciunea noastrã înceteazã, de fapt, sã mai fie
cerere ºi devine o neîncetatã mulþumire. Înainte de a-l învia pe Lazãr, Domnul se afla
în Betania, îºi ridicã ochii la cer ºi rosteºte: „Îþi mulþumesc, Pãrinte, cã m-ai ascultat!”
(Ioan 11, 41). Mulþumirea precede minunea, ca ºi cum aceasta s-ar fi petrecut. În
rugãciunea euharisticã noi îi mulþumim lui Dumnezeu nu numai pentru binefacerile
Sale arãtate ºi nearãtate, pentru cele ºtiute ºi neºtiune, ci ºi pentru cã El ne-a dãruit
«împãrãþia ce va sã vinã». Da, îi mulþumim pentru ceea ce încã nu avem în virtutea
nãdejdii, dar pentru ceea ce deja avem în virtutea credinþei. Iar într-o altã rugãciune
liturgicã ne aducem aminte nu numai de groapa, de învierea, de înãlþarea Domnului ºi
de ºederea Sa de-a dreapta Tatãlui dar ºi (reþineþi, ne amintim!) de cea de-a doua
venire a Sa. Iatã-ne, deci, astãzi, contemporani nu numai cu apostolii Cincizecimii,
dar ºi cu apostolii celor douãsprezece tronuri din preajma dreptului Judecãtor! A ne
trãi plenar creºtinismul înseamnã a gusta încã de pe-acum din deliciile propriei noastre
eternitãþi.
Aºadar, dacã într-adevãr avem o astfel de credinþã ºi dacã într-adevãr ne întemeiem
pe ea, noi, încã de pe-acum Îi putem mulþumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce-I
cerem ºi vom primi. El este cel ce ne ºtie trebuinþele dar ºi noi ni le cunoaºtem. Noi
ºtim cã poporul român a trebuit sã strãbatã patru decenii de dictaturã atee comunistã,
un drum strãbãtut cu jertfe, dar ºi cu poticniri. Noi ºtim cã, în ciuda materialismului
sãu, ateismul comunist ne-a cerut cu precãdere tocmai sufletul, în care pretindea cã
nu crede, spre a ne rãpi tocmai veºnicia, despre care pretindea cã nu existã. El, ateismul,
ºtia ceea ce ºtie ºi Satana, anume cã omul nu poate fi cucerit decât din propriul sãu
interior, din cetatea inimii cea cu metereze multe. Aceasta este aria în care s-a dat
adevãrata luptã: nu asaltul frontal, nu încercuirea spectaculoasã, ci insinuarea perfidã
prin spãrturi de-abia perceptibile, substituirea unor planuri prin care anormalitatea sã
parã normalã, la capãtul unor succesiuni ºi perseverente rãsturnãri în ierarhia valorilor
morale. A ne face sã trãim zilnic anormalul ca normalitate, iatã marea performanþã a
comunismului ateu, grefatã pe un strat mai vechi de zguri fanariote, o somnolenþã din
care, iatã, ne-a trezit superba rãzmeriþã ºi magnifica jertfã a tinerilor noºtri, din
Decembrie 1989.
Noi ºtim, aºadar, cã poporul român – fãrã sã fie un popor bolnav, aºa cum încã se
mai spune uneori – are nevoie sã se regenereze pe sine însuºi, sã renascã, precum
pasãrea Phoenix, din propria-i cenuºã. Mai ºtim cã aceastã regenerare trebuie sã înceapã
dinlãuntru, din cetatea cea din mijloc, încã bântuitã de umbre. ªi mai ºtim cã ea nu se
poate face decât prin restaurarea ierarhiei valorilor morale: primatul adevãrului asupra
minciunii, al încrederii asupra îndoielii, al curajului asupra laºitãþii, al hãrniciei asupra
delãsãrii, al cinstei asupra corupþiei, al sinceritãþii asupra ambiguitãþii, al demnitãþii
371
asupra servilismului ºi, într-o cuprindere mai largã, primatul spiritului asupra materiei.
Ei bine, acest proces de regenerare moralã nu se poate face decât prin conlucrarea
a doi factori: religia ºi cultura, ambele alcãtuind un singur front ºi amândouã fiind
puse în slujba individului, a familiei ºi a societãþii. Cultura e menitã sã-i confere
religiei acea deschidere spre setea de universalitate a sufletului omenesc; religia, la
rândul ei, e chematã sã-i confere culturii dimensiunea interioarã a sensului ei absolut,
fãrã de care ea, cultura, ar rãmâne un vast dar simplu laborator. «Cãutaþi mai întâi
împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui, ºi toate celelalte vi se vor adãuga». (Matei
6, 33). Suntem cu desãvârºire încredinþaþi cã sãnãtatea moralã a poporului român
odatã redobânditã, va atrage dupã sine ºi rezolvarea celor douã mari deziderate ale
ceasului de faþã: normalizarea stãrii economice ºi pacea vieþii sociale.
Iatã de ce Biserica – ºi în primul rând cea ortodoxã, ca mamã spiritualã a poporului
român ºi modelatoare prin veacuri a sufletului nostru naþional – iatã de ce Biserica
este astãzi chematã sã-ºi reactiveze vocaþia slujirii ºi sã-ºi asume rãspunderea pentru
tot ceea ce poporul român este îndreptãþit sã aºtepte de la ea. ªi iatã de ce aici, în
Transilvania, mai mult decât în celelalte provincii româneºti, Bisericile sunt chemate
sã-ºi refacã duhul comuniunii creºtine, dar nu prin ambiguitatea unui ecumenism rãu
înþeles ºi rãu practicat, al tendinþelor de amalgamare doctrinarã, ci prin redescoperirea
ºi reafirmarea identitãþilor proprii. Primul pas cãtre comuniune e comunicarea; primul
pas al comunicãrii e dialogul; iar dialogul real nu e posibil decât între douã identitãþi
clare.
În ceea ce o priveºte, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, ca eparhie a
Bisericii Ortodoxe Române, se declarã gata sã reia sau sã deschidã dialogul cu unitãþile
eparhiale ale celorlalte Biserici creºtine, ºi în primul rând cu cea de-a doua Bisericã
româneascã, Greco-Catolicã. ªtim ºi unii ºi alþii – multe rãni sunt încã deschise ºi nu
s-au gãsit leacuri pentru vindecarea lor. Leacul cel mare nu poate veni decât de la
dumnezeiescul Doctor al sufletelor ºi trupurilor noastre, pe care va trebui ca, mai
întâi, sã-L rugãm împreunã sã ne ajute, dacã însã ne vom ajuta ºi noi. Deocamdatã
vreau sã le mulþumesc pentru întâmpinarea pe care mi-au fãcut-o ieri dimineaþã prin
presa localã. E timpul sã mãrturisesc cã fac parte din generaþia universitarã pe care o
numesc «Cluj ’46», un tineret universitaar în care existau douã asociaþii religioase:
Frãþia ortodoxã românã studenþeascã (FORS) ºi Asociaþia studenþilor români uniþi
(ASTRU).
Vreau sã le spun celor ce nu ºtiu – dar ºi celor ce ºtiu, ºi din care mulþi de faþã –
cã cele douã asociaþii trãiau în perfectã armonie, cã ne consultãm reciproc, cãutam sã
evitãm punctele care ne separã ºi sã le aºezãm în faþã pe cele ce ne unesc, ºi cã noi,
ambele societãþi, în ziua de 25 Martie 1946, la Bunavestire, am þinut în sala Colegiului
Academiei o «Adunare generalã a studenþilor creºtini», când nu ne-am mai spus nici
ortodocºi, nici catolici, o adunare de suflet la care au participat, ca patroni, cei doi
episcopi locali, Nicolae Colan ºi Iuliu Hossu. ªi pentru cã s-a fãcut aici amintire de
episcopul Nicolae Colan, aº vrea sã o întregesc printr-o mãrturie din vremea când
eram preºedintele-delegat al Congresului studenþesc «Petru Maior». Era înaintea
372
conferinþei de pace de la Paris, care, dupã cum ºtiþi, s-a þinut în 1947. Ei bine, în
primãvara lui 1946, îndatã dupã Paºti, posturile de radio au anunþat cã marile puteri,
într-o conferinþã preliminarã, au ajuns la concluzia cã Ardealul de Nord îi aparþine –
ºi-i va aparþine-ntotdeauna – României. În acea clipã, întreaga studenþime a ieºit în
stradã. În Piaþa lui Matei Corvin ne-am încolonat ºi am venit aici, în faþa acestei
catedrale ºi a Teatrului Naþional. Preot al acestei catedrale era pãrintele Laurenþiu
Curea, care a ieºit, împreunã cu doi diaconi, ºi ne-a binecuvântat pe noi toþi, cãrora ni
se adãugaserã mii de clujeni. Am îngenunchiat, am cântat «Hristos a înviat», dupã
cum am venit aici, sub balconul episcopului Nicolae Colan, ca sã-i aducem omagiul
tinerimii române pentru suferinþele la care fusese supus sub stãpânirea hortiºtilor. Tot
noi, în frunte cu mine, cãlugãrul de 25 de ani, ortodox, am plecat pe Calea Moþilor, la
reºedinþa episcopului Iuliu Hossu, ºi l-am rugat sã iasã în balcon; iar eu cu o micã
delegaþie, am urcat ºi i-am spus: Prea Sfinþite, studenþimea noastrã a venit sã ºteargã
scuipatul unguresc de pe obrazul episcopului Hossu! ªi i-am sãrutat faþa ºi i-am sãrutat
mâna.
A fost generaþia care a fãcut greva academicã din iunie 1946, cea prin care s-a
rostit ultima zvâcnire a demnitãþii româneºti înainte de înstãpânirea jugului comunist
asupra poporului nostru. Aceastã generaþie încã mai trãieºte ºi, iatã, dupã peste patru
decenii s-a întâlnit cu cea din 1989, prin care demnitatea româneascã s-a rostit din
nou, scuturând jugul. Dacã noi, cei din prima generaþie, am trãit plenar sentimentul
solidaritãþii româneºti, celor de acum le vine greu sã priceapã de ce s-au certat pãrinþii
lor. Fac apel la aceste douã generaþii academice ºi la inelul lor de logodnã: Dacã
Dumnezeu a îngãduit ºi dacã istoria ne-a obligat sã stãm în douã strãni, cuvine-se cel
puþin sã refacem vãzduhul duhovnicesc al uneia ºi aceleiaºi Biserici Româneºti. Noi,
românii, am avut ºi avem prea mulþi duºmani pentru ca noi, românii, sã nu stãm
laolaltã, începând cu Biserica. ªi dacã noi vom sta împreunã atunci ºi cei ce nu ne
iubesc vor fi obligaþi sã priceapã cã oamenii care trãiesc pe aceeaºi planetã, pe acelaºi
continent ºi, cu atât mai mult, în aceeaºi patrie, nu au decât o întreitã soluþie: dialogul,
convieþuirea, pacea.
Mulþumim Prea Fericitului Patriarh Teoctist, Înalt Prea Sfinþitului Antonie ºi Prea
Sfinþitului Irineu Pop Bistriþeanul pentru cuvintele calde pe care le-au rostit. Îi
mulþumesc Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit pentru Gramata de instalare. Îi mulþumesc
Preºedintelui României pentru Decretul de recunoaºtere.
Mulþumesc celor ce sunt de faþã, mitropoliþi, episcopi, arhierei, preoþi, cãlugãri,
credincioºi.
Vã mulþumesc Dumneavoastrã, tuturor, din toatã inima, ºi-l rog pe Dumnezeu ca
acesta sã fie un început bun: dãruiascã-vã sãnãtate, luminã în viaþã, bucurii
duhovniceºti, dãruiascã-vã deschiderea largã a porþilor cãtre viaþa viitoare, întru
revãrsarea Sfântului Duh. Amin!
(Reprodus din „Biserica Ortodoxã Românã”, CXI (1993), nr.1-3, p.31-36).
373
Propunerea pentru o nouã Mitropolie Transilvanã
Cãtre
Sfântul Sinod al B.O.R.
PREA FERICITE PÃRINTE PATRIARH,

Onoraþi membri ai Sfântului Sinod
De câþiva ani, în Transilvania, circulã ideea mutãrii Centrului Mitropolitan în

capitala provinciei, Cluj-Napoca.
Existã canoane care precizeazã faptul cã administraþia bisericeascã trebuie sã
funcþioneze în centrele în care îºi desfãºoarã activitatea ºi administraþia civilã. Aºa
s-a transferat Mitropolia Ungro-Vlahiei, de la Curtea de Argeº la Târgoviºte, apoi la
Bucureºti, precum ºi Mitropolia Moldovei de la Suceava la Iaºi. Întrucât metropola
Transilvaniei este Cluj-Napoca, noi, ierarhii transilvãneni, Vã rugãm sã supuneþi
aprobãrii Sfântului Sinod:
1. transferarea sediului mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, Criºanei ºi
Maramureºului de la Sibiu, la Cluj- Napoca, Sibiul rãmânând Arhiepiscopie;
2.în cazul în care nu se aprobã aceastã cerere, Vã rugãm sã supuneþi la vot
înfiinþarea unei noi Mitropolii, a Transilvaniei, cu sediul în Cluj-Napoca, care sã
cuprindã urmãtoarele Eparhii: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului,
Arhiepiscopia Alba-Iuliei, Episcopia Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului, precum ºi
Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului.
Nãdãjduind cã cererea noastrã va fi luatã în considerare ºi aprobatã, Vã

încredinþãm de dragostea noastrã filialã.
BARTOLOMEU, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului
ANDREI, Arhiepiscopul Alba-Iuliei
JUSTINIAN, Episcopul Maramureºului ºi Sãtmarului
PETRONIU SÃLÃJANUL, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei (cu
împuternicirea scrisã a Episcopului Oradiei,
IOAN)
IRINEU BISTRIÞEANUL, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Clujului
VASILE SOMEªANUL, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Clujului
JUSTIN SIGHETEANUL, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureºului ºi
Sãtmarului
Bucureºti, 4.11.2005
374
Hotãrârea Sfântului Sinod

comunicare oficialã
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ºedinþa sa de lucru din 4 noiembrie

2005 a luat în examinare solicitarea semnatã de I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu al
Clujului, I.P.S.Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei, P.S.Episcop Justinian al
Maramureºului ºi Sãtmarului, PP. SS. Episcopi-Vicari ai Arhiepiscopiei Clujului, Irineu
Bistriþeanul ºi Vasile Someºanul ºi PP. SS.-Arhierei-Vicari Petroniu Sãlãjanul al
Episcopiei Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului ºi Iustin Sigheteanul al Episcopiei
Maramureºului ºi Sãtmarului, cu urmãtoarele propuneri:
• „Transferarea sediului mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, Criºanei ºi
Maramureºului de la Sibiu, la Cluj-Napoca, Sibiul rãmânând Arhiepiscopie”;
• „În cazul în care nu se aprobã aceastã cerere, înfiinþarea unei noi Mitropolii, a
Transilvaniei cu sediul în Cluj-Napoca, care sã cuprindã urmãtoarele eparhii:
Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Episcopia
Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului ºi Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului”.
În sprijinul acestei solicitãri ierarhii semnatari invocã motive de ordin
administrativ-bisericesc comune eparhiilor respective.
Comisia Canonico-Juridicã ºi pentru Disciplinã examinând solicitarea respectivã
a opinat cã este necesar ca acestea sã fie examinate în plenul Sfântului Sinod ºi, ca
urmare, a fãcut urmãtoarele propuneri:
1. Aprobarea transferãrii sediului mitropolitan al Mitropoliei Ardealului de la
Sibiu la Cluj-Napoca, ºi rãmânerea Sibiului la rangul de Arhiepiscopie;
2. Aprobarea înfiinþãrii Mitropoliei Transilvaniei, Criºanei ºi Maramureºului,
cu sediul în municipiul Cluj-Napoca;
3. Aprobarea ca, în cazul înfiinþãrii Mitropoliei Transilvaniei, Criºanei ºi
Maramureºului, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, actuala Mitropolie a Ardealului
sã-ºi menþinã sediul în municipiul Sibiu, cu titulatura statutarã de Mitropolia
Ardealului.
În cadrul discuþiilor care au avut loc, pe lângã motivele de ordin administrativ-
bisericesc comune eparhiilor solicitante, ierarhii care au luat cuvântul au evidenþiat ºi
alte motive pastoral-misionare, istorice ºi culturale care ilustreazã evoluþia vieþii
bisericeºti ºi care conduc spre necesitatea înfiinþãrii unei noi Mitropolii la Cluj, faþã
de care s-au exprimat ºi alte opinii; Încheindu-se luãrile de cuvânt ºi cerându-se vot
deschis, Sfântul Sinod cu majoritate de voturi a hotãrât:
• Menþinerea Mitropoliei statutare a Ardealului ºi Arhiepiscopiei Sibiului.
• Aprobarea reorganizãrii Mitropoliei Ardealului prin înfiinþarea unei noi Mitro-
polii, având reºedinþa în Municipiul Cluj-Napoca, cu urmãtoarele eparhii: Arhie-
piscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Episcopia Oradiei,
Bihorului ºi Sãlajului, precum ºi Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului.
375
• Definitivarea denumirii ºi a locului noii Mitropolii în dipticele Bisericii Ortodoxe

Române se vor preciza în cadrul proximei ºedinþe de lucru a Sfântului Sinod.
Preºedinte,
† TEOCTIST
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Secretarul Sf. Sinod,

† Vincenþiu Ploieºteanul
Comunicatul de presã al Patriarhiei Române
Întrunit astãzi, 4 noiembrie a.c., în sesiune de lucru la Reºedinþa patriarhalã, sub

preºedinþia Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a hotãrât:
• validarea alegerii de cãtre Colegiul Electoral Bisericesc, în ziua de 3 noiembrie
a.c., a Prea Sfinþitului Pãrinte Dr. Laurenþiu Streza în postul de Mitropolit al Sibiului;
• reorganizarea Mitropoliei Ardealului, din motive pastoral-misionare, în
Mitropolia Sibiului ºi Covasnei-Harghitei, cu reºedinþa în Municipiul Sibiu ºi
Mitropolia Clujului, Alba-Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului, cu reºedinþa în municipiul
Cluj-Napoca;
• aprobarea, ca ediþie de probã, a textelor liturgice ale celor trei Sfinte Liturghii
(a Sfântului Ioan Gurã de Aur, a Sfântului Vasile cel Mare ºi a Darurilor Mai Înainte
Sfinþite), diortosite de Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Bartolomeu al Clujului;
• aprobarea Liturghierului în limbaj mimico-gestual ºi simbolistica semnelor
pentru comunitãþile de hipoacuzici.
Biroul de presã al Patriarhiei Române
Comunicatul de presã al noii Mitropolii

12 noiembrie 2005
Evaluând interesul enorm – ºi uneori excesiv – al mass-media pentru hotãrârea

din 4 noiembrie 2005 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privitoare la
reorganizarea Mitropoliei Ardealului, noi, cei ºapte ierarhi ardeleni semnatari ai
propunerii care a stat la baza acestei hotãrâri, declarãm urmãtoarele:
1. Propunerea, scrisã, semnatã ºi motivatã de stringente trebuinþe pastoral-
misionare într-o zonã pluriconfesionalã, multiculturalã ºi cu vaste deschideri europene,
376
a prezentat douã variante: a) Strãmutarea sediului Mitropoliei Ardealului de la Sibiu

la Cluj (pentru o mai bunã iradiere ºi coordonare a strategiilor pastoral-misionare, din
metropola Transilvaniei, în conformitate cu canonul 9 al Sinodului de la Antiohia din
341). În cazul cã aceastã variantã nu se aprobã: b) reorganizarea ei în douã unitãþi
eclesiale distincte, Mitropolia Sibiului ºi Covasnei-Harghita ºi Mitropolia Clujului,
Alba Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului, ambele aparþinând aceleiaºi Biserici ºi
împreunã-lucrând în folosul credincioºilor lor.
2. Astfel formulatã, propunerea a trecut prin toate etapele prevãzute de
regulamentele ºi practica ºedinþelor sinodale: prezentarea textului cu voce tare,
înscrierea pe ordinea de zi, repartizarea la Comisia Canonicã-Juridicã, examinarea ei
din toate unghiurile, apoi raportul Comisiei în plen, cu aviz favorabil pentru a doua
variantã. În urma dezbaterilor, Preafericitul Preºedinte a supus-o votului deschis ºi a
fost aprobatã cu 38 voturi pentru ºi 2 abþineri.
3. Nici pe departe nu poate fi vorba de o scindare în Biserica noastrã sau în
provincia Ardealului. Reacþiile unor sibieni sunt fireºti ºi scuzabile, iar interesul presei
se explicã ºi prin faptul cã un astfel de eveniment se petrece foarte rar în istoria unei
Biserici, ºi niciodatã lipsit de tensiuni.
4. Sfântul Sinod este ºi rãmâne suprema autoritate canonicã, dogmaticã,
administrativã ºi disciplinarã a Bisericii, hotãrârile lui stau sub pecetea Duhului Sfânt
ºi sunt absolut obligatorii pentru toate instituþiile, aºezãmintele ºi persoanele din sânul
Bisericii. Potrivit Statutului, Adunarea Naþionalã Bisericeascã are atribuþii economico-
administrative, precum ºi pe „cele care nu intrã în competenþa Sfântului Sinod” (art.19);
în nici un caz ea nu are cãderea de a pune în discuþie o hotãrâre sinodalã canonicã fãrã
perspectiva de a fi imediat dizolvatã.
5. Semnatarii propunerii au participat frãþeºte la ceremonia de instalare a noului
Mitropolit, Dr. Laurenþiu Streza, prezidatã de Preafericitul Patriarh Teoctist, care a
avut loc la 13 noiembrie în catedrala mitropolitanã din Sibiu.
BARTOLOMEU, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului

ANDREI, Arhiepiscopul Alba-Iuliei
JUSTINIAN, Episcopul Maramureºului ºi Sãtmarului
PETRONIU SÃLÃJANUL, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei (cu
împuternicirea scrisã a Episcopului Oradiei,
IOAN)
IRINEU BISTRIÞEANUL, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Clujului
VASILE SOMEªANUL, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Clujului
JUSTIN SIGHETEANUL, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureºului
Declaraþia de presã a Arhiepiscopului Bartolomeu
Înfiinþarea unei Mitropolii a Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramu-reºului, cu sediul

în Cluj-Napoca, în paralel cu aceea a Sibiului ºi Covasnei-Harghita, cu sediul în
Sibiu, se menþine în atenþia opiniei publice, ceea ce mã obligã la câteva precizãri.
377
Aceastã reorganizare a Mitropoliei Ardealului, propusã de ºapte ierarhi ardeleni

(inclusiv episcopii vicari, care sunt membri cu drept de vot ai Sfântului Sinod), a fost
aprobatã de cãtre Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, cu 38 de voturi pentru ºi douã
abþineri. Aceastã hotãrâre a celui mai înalt for bisericesc este ºi rãmâne definitivã.
Aºadar, noua Mitropolie este în fiinþã, iar forul legislativ, adicã Adunarea Naþionalã
Bisericeascã, din care fac parte ºi membrii Sfântului Sinod, are cãderea de a introduce
modificãrile de rigoare în articolul 5 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, modificãri
privitoare exclusiv la denumirea ºi teritoriul noii Mitropolii. Aceasta se va petrece,
probabil, la începutul lunii martie 2006. Pânã atunci, Preafericitul Patriarh Teoctist
gireazã interimatul – aºa cum a fãcut-o ºi la Sibiu pe durata vacanþei – ºi este pomenit
la slujbele bisericeºti.
Întemeiatã pe Sfintele Canoane ºi pe o tradiþie bimilenarã, aceastã reorganizare
nu are alt scop decât dinamizarea pastoraþiei în Bisericã, prin ieºirea din inerþia
paseismului pios ºi angajarea în misiunea la care ne obligã provocãrile lumii
contemporane. Preþuim trecutul, dar cu ochii spre viitor. Ucenicii nu pot rãmâne la
nesfârºit învãþãcei, ei s-au pregãtit sã devinã apostoli. Principalul nostru obiectiv sunt
fiii noºtri sufleteºti, cãrora Sfântul Pavel li se adresa prin cuvintele: „De-aþi avea zeci
de mii de învãþãtori în Hristos, totuºi nu aveþi mulþi pãrinþi” (1 Corinteni 4, 15). Noi,
împreunã cu preoþii noºtri, suntem ºi rãmânem pãrinþi.
E regretabil cã, nu din vina noastrã, un fapt pur bisericesc a fost deturnat într-
un fel de catastrofã naþionalã, cu largi ecouri în mass media. E culmea ridicolului sã
fie etichetaþi drept „schismatici” tocmai cei ce au întreaga acoperire a Sfântului Sinod
ºi anti-ardeleni tocmai cei ce au sângerat de dragul Ardealului. Noi însã ne rugãm lui
Dumnezeu sã aibã milã de cei ce greºesc, iertându-i.
În acest demers nu poate fi vorba de vanitate ºi nici de interese materiale.
Mitropolia este o suprastructurã eclesialã care exprimã principiul sinodalitãþii într-o
anumitã zonã, în sensul cã episcopii sufragani nu pot hotãrî nimic important fãrã
acordul mitropolitului, dar nici mitropolitul fãrã acordul acestora. Mitropolia nu are
administraþie specificã, nici cancelarie, nici buget propriu ºi nu percepe taxe parohiale.
Singurul ei organ este Sinodul Mitropolitan, prin care se coordoneazã activitãþile
pastoral-misionare. Este exact ceea ce ne propunem noi, ºi sperãm ca în final, dupã
ce se vor limpezi nedumeririle ºi se vor stinge mult prea omeneºtile pasiuni, s-o facem
în bunã colaborare cu Mitropolia sorã de la Sibiu, ca fãcând parte din aceeaºi
Transilvanie ºi din aceeaºi Bisericã Ortodoxã Românã.
21 decembrie 2005 † Bartolomeu

Arhiepiscopul Clujului
378
Adunarea Eparhialã extraordinarã a Arhiepiscopiei

Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Proces-verbal
Întrunitã, marþi, 22 noiembrie 2005, la Cluj-Napoca, în ºedinþã extraordinarã sub

preºedinþia Înaltpreasfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu, Adunarea Eparhialã a
Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, a luat în discuþie unicul punct aflat pe
ordinea de zi: Hotãrârea din 4 noiembrie 2005 a Sfântului Sinod de înfiinþare a
Mitropoliei Clujului, Alba Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului, cu sediul în
municipiul Cluj-Napoca ºi care are în componenþã Arhiepiscopia Vadului,
Feleacului ºi Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Episcopia Oradiei, Bihorului ºi
Sãlajului ºi Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului.
Te Deum-ul a fost oficiat în Capela Seminarului Teologic, dupã care membrii
Adunãrii au trecut în sala de ºedinþe.
În urma apelului nominal, citit de P.C. protopop Ioan Jeler, fiind prezenþi 27 de
membri din 30, Înaltpreasfinþitul Arhiepiscop Bartolomeu, constatând cã Adunarea
Eparhialã este legal constituitã, a deschis lucrãrile ºedinþei.
IPS Arhiepiscop Bartolomeu aratã cã ideea strãmutãrii centrului eclesiastic de la
Sibiu la Cluj este veche, de cel puþin 10-12 ani, existând numeroase propuneri ale
intelectualitãþii clujene, cu motivaþia cã ponderea provinciei Ardealului este mare, de
12 judeþe, ºi existã multe solicitãri pastorale, la care ierarhii cu greu pot face faþã fãrã
o coordonare centralã. Ideea acestei strãmutãri a fost de duratã, dar actualizarea ei a
fost amânatã mai bine de 10 ani, motivatã ºi de îndelungata suferinþã a Mitropolitului
Antonie.
Ideea reorganizãrii s-a materializat în dimineaþa zilei de 4 noiembrie 2005, când
cea mai mare parte a ierarhilor ardeleni au reiterat ipoteza mutãrii centrului de greutate
în Ardeal de la Sibiu la Cluj. Propunerea, scrisã ºi semnatã de 7 ierarhi ardeleni, a fost
inclusã pe ordinea de zi a Sfântului Sinod ºi repartizatã apoi, spre studiu, Comisiei
canonice-juridice. Trecând prin toate etapele legale, propunerea de înfiinþare a noii
Mitropolii a fost aprobatã de Sfântul Sinod cu 38 de voturi pentru ºi 2 abþineri.
Ierarhii ardeleni, semnatari ai propunerii, au participat frãþeºte la instalarea
Înaltpreasfinþitului Laurenþiu la Sibiu, în duminica din 13 noiembrie.
Dupã aceastã prezentare, IPS Preºedinte a deschis discuþiile ºi au luat cuvântul:
Pr. Nicolae Feier. „Astãzi se scrie în Cluj o paginã de istorie, de care noi aveam
atâta nevoie”. A fost evocat efortul depus de episcopul Nicolae Ivan ºi de Mitropolitul
Nicolae Bãlan de a restaura episcopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, existentã aici
încã din evul mediu. Istoria Transilvaniei a confirmat rolul misionar ºi martiric pe
care Mitropolia Ardealului l-a avut pentru viaþa românilor, ca singura instituþie care a
apãrat identitatea naþionalã. Exemplul cel mai elocvent este acela al ierarhilor ortodocºi
martiri din epoca Reformei: Ilie Iorest, Sava Brancovici ºi Iosif Budai, ultimul, pe
nedrept uitat de istoriografie.
Pr. Prof. Valer Bel, prodecanul Facultãþii de Teologie: „Ideea ca Mitropolia sã
379
fie la Cluj este mult mai veche”. Aceastã idee nu a putut fi însã dezvoltatã datoritã
circumstanþelor istorice nefavorabile, dar care s-a maturizat odatã cu venirea
Înaltpreasfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu. Ideea a fost cultivatã ºi în mediul teologic
universitar. Este firesc ca mitropolia sã fie în centrul provinciei, pentru a putea iradia
activitatea misionar-pastoralã. Aceastã hotãrâre a Sfântului Sinod este lucrarea
Sfântului Duh ºi semnul acestei prezenþe.
PC Vicar Iustin Tira. „Momentul acesta este unul extrem de important pentru
istoria vieþii bisericeºti din Transilvania, de mult aºteptat ºi necesar”. Frãmântãrile
pentru o nouã reaºezare a structurilor administrative bisericeºti au fost prezente încã
din secolul trecut, chiar în cazul reactivãrii Episcopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
În acest caz, o astfel de reorganizare este confirmatã de dimensiunile noii mitropolii:
ea va cuprinde 8 judeþe cu peste 2.500.000 de credincioºi ºi cu peste 2000 de parohii.
Director Constantin Asãvoaie: „Moara timpului a mãcinat aceastã idee, pe care
am propus-o acum doi ani într-o ºedinþã a Adunãrii Eparhiale”. Opineazã ca alegerea
ierarhilor sã fie apanajul exclusiv al Sfântului Sinod; e o responsabilitate pe care
mirenii nu ºi-o pot asuma. Subliniazã importanþa ca Biserica sã aibã pace ºi liniºte.
Biserica trebuie sã aibã curajul sã-ºi apere demnitatea în faþa oamenilor ºi a lui
Dumnezeu. Salutã cu bucurie aceastã iniþiativã.
Ing. Gheorghe Benea: „Acest act este un zid care se ridicã în faþa presiunilor de
multe feluri ºi un act de curaj pentru Biserica Ortodoxã Românã în ansamblu”. Aceastã
hotãrâre este, de fapt, un antidot al dezbinãrilor la care Biserica trebuie sã facã faþã.
Susþine necesitatea ca toþi membrii Adunãrii Eparhiale, precum ºi cei ai Adunãrii
Naþionale Bisericeºti sã sprijine ºi sã susþinã aceastã iniþiativã.
Protopop Ioan Morar: „Este greºitã ideea cã înfiinþarea unei noi Mitropolii ar
slãbi Biserica; dimpotrivã, o consolideazã”. Biserica a luat o hotãrâre sãnãtoasã pentru
viitorul ei, iar clerul ºi credincioºii sunt bucuroºi cã sunt martorii unui astfel de
eveniment.
Scriitorul Miron Scorobete: „Biserica este scutul”
Când era simþit pericolul iredentist în Transilvania, un greco-catolic amintea cã
un astfel de pericol ar putea fi contracarat de mutarea Mitropoliei ortodoxe de la
Sibiu la Cluj ºi cea Greco-catolicã de la Blaj la Cluj. O astfel de idee este prezentã de
multã vreme în conºtiinþa oamenilor, nu doar acum. Într-o schemã idealã, care ar
trebui pusã în practicã, Mitropolia Ardealului ar trebui sã rãmânã una singurã, cu
scaunul la Cluj, având-l în frunte pe IPS Arhiepiscop Bartolomeu. Clujul ar oferi
soluþia corectã, prin faptul cã reºedinþa mitropoliei trebuie sã fie în capitala provinciei.
În urma vicisitudinilor vremii mitropolia, peregrinând, a ajuns la Sibiu, ca efect al
unei realitãþi aberante, apuse pentru totdeauna. IPS Arhiepiscop Bartolomeu este cel
mai înrudit spiritual cu marele mitropolit Andrei ªaguna ºi, de aceea, cel mai îndreptãþit
sã ocupe acest scaun. Motivaþia converge cãtre ideea unei singure mitropolii cu sediul
la Cluj.
Prof. Ioan Câmpean: „Momentul reactivãrii Mitropoliei la Cluj este de mult
aºteptat”. Întârzierea este motivatã de faptul cã istoria îºi aºteaptã personalitãþile
providenþiale care sã ducã la astfel de hotãrâri, salutatã cu bucurie de toatã lumea. Ca
380
sugestie, noua Mitropolie se poate chema, simplu: „Mitropolia Vadului, Feleacului ºi

Clujului”.
Pr. Dumitru Tomi: „Sunt cercuri refractare acestei hotãrâri”. Ostilitãþile care s-
au nãscut în urma acestei hotãrâri vin din cercuri refractare acestei înnoiri a Bisericii
Ortodoxe.
Încheindu-se dezbaterile, IPS Arhiepiscop Bartolomeu supune votului, iar
Adunarea voteazã în unanimitate, urmãtoarea hotãrâre:
Membrii Adunãrii Eparhiale iau act în unanimitate ºi cu satisfacþie de Hotãrârea
din 4 noiembrie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin care se înfiinþeazã
Mitropolia Clujului, Alba Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului având în componenþã
Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Episcopia
Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului ºi Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului, ca unitate
distinctã de Mitropolia Sibiului ºi Covasnei-Harghita, ambele aparþinând aceleiaºi
Biserici Ortodoxe Române ºi conlucrând frãþeºte în activitãþile lor pastoral-misionare.
Membrii Adunãrii Eparhiale se vor strãdui ca aceastã hotãrâre a Sfântului
Sinod sã fie pusã în aplicare în cele mai bune condiþii ºi vor contribui la instaurarea
ºi consolidarea unei eficiente strategii pastoral misionare în cuprinsul acestei
Mitropolii.
PREªEDINTE,
ARHIEPISCOP Secretar general,
† BARTOLOMEU Prot. Ioan Jeler
Membrii Adunãrii Eparhiale
Constantin Asãvoaie
Ing. Ioan Oniþiu
Pr. Titus Moldovan
Dl. Prof. Univ. Dr. Aurel Sasu
Prot. Teofil Herineanu
Dl. Ing. Gheorghe Benea
Prof. Grigore Petruþiu
Prot. Ioan Morar
Dl. Prof. Ioan Câmpean
Dl. Augustin Ciciovan
Prot. Dorel Puºcaº
Dl. Dr. Demea Sabin-Mugurel
Ing. Laurenþiu Bâlc
Pr. Gheorghe Gotea
Ing. Dumitru Burciu
Prot. Alexandru Vidican
Dl. Primar Vasile Moldovan
Pr. Nicolae Feier
381
Dl. Nicolae Marian

Dl. Grigore Chiorean
Prot. Ioan Dâmbu
Dl. Ing. Gavril Vaida
Dl. Dr. Florin Neagoº
Pr. Dumitru Tomi
Dl. Ing. Aurel Podaru
Dl. Miron Scorobete
Adunarea Eparhialã extraordinarã

a Arhiepiscopiei Alba Iuliei.
Proces-verbal
Astãzi, 19 noiembrie 2005, la Mãnãstirea Râmeþ, sub preºedinþia Înalt Prea

Sfinþitului Pãrinte Andrei Andreicuþ, Arhiepiscopul Alba Iuliei, s-a întrunit Adunarea
Eparhialã a Arhiepiscopiei Alba Iuliei, convocatã statutar, conform prevederilor
Statutului de Organizare ºi Funcþionare al B.O.R.
Dupã slujba Te Deum-ului din Biserica cu hramul „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”
de la Râmeþ, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Andrei rosteºte un cuvânt duhovnicesc. În
sala de ºedinþe a Mãnãstirii Râmeþ P. C. Pr. Conf. univ. dr. Remus Oniºor, consilierul
administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei face prezenþa. Sunt prezenþi cei 30 de membri
de drept ai Adunãrii Eparhiale, Adunarea fiind deci statutar constituitã.
Procesul-verbal este redactat de cãtre P. Cuv. Arhim. Lect. univ. dr. Teofil Tia,
secretarul eparhial.
Preºedintele ºedinþei, Î. P. S. Arhiepiscop Andrei, anunþã unicul punct de pe ordinea
de zi:
Însuºirea Hotãrârii Sfântului Sinod din 4 noiembrie 2005, prin care s-a înfiinþat
Mitropolia Transilvanã a Clujului, Alba Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului, cu sediul
la Cluj-Napoca. Noua Mitropolie are în componenþã eparhiile: Arhiepiscopia Vadului,
Feleacului ºi Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Episcopia Oradiei, Bihorului ºi
Sãlajului ºi Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului.
Î. P. S. Andrei le expune celor prezenþi motivele pentru care s-a solicitat înfiinþarea,
sau mai bine zis, reînfiinþarea acestei mitropolii.
Este cunoscut faptul cã de mai multã vreme circula ideea înfiinþãrii acestei
mitropolii. Raþiunea este de naturã pastoralã ºi misionarã. Încã din veacul al IV-lea,
Canonul 9 al Sinodului de la Antiohia (341) prevedea cã „episcopii din fiecare provincie
trebuie sã recunoascã pe episcopul proestos din capitala metropolã ºi care deþine
purtarea de grijã a toatã provincia, pentru cã în capitala metropolã se întrunesc din
toate pãrþile cei ce au afaceri de aranjat. Pentru aceea s-a hotãrât ca metropola sã aibã
precãdere în cinste, ºi ceilalþi episcopi sã nu facã nimic mai însemnat fãrã dânsul”.
382
Metropola Ardealului în Evul Mediu a fost Alba Iulia, dar acum este Clujul.
Doar din cauza vitregiei vremurilor, dupã ce Mitropolia de la Alba Iulia a fost desfiinþatã
în 1700, la porunca „Stãpânirii”, Mitropolia a fost stabilitã la Sibiu. Apoi, odatã cu
schimbarea importanþei oraºelor, ºi-n celelalte provincii au avut loc strãmutãri de
sedii mitropolitane. Mitropolia de la Suceava s-a mutat la Iaºi, iar cea de la Curtea de
Argeº la Târgoviºte ºi apoi la Bucureºti. Din motive pastorale, în 1946, s-a desprins
din Mitropolia Transilvaniei Mitropolia Banatului, care ºi acum are un judeþ din Ardeal:
judeþul Hunedoara. ªi n-a fost o „rupere” duhovniceascã a Ardealului ci, dimpotrivã,
roadele misionare au fost vizibile.
Este incontestabil faptul cã astãzi Clujul are din punct de vedere cultural, economic
ºi social importanþa cea mai mare în Ardeal. ªi dacã este sã ne aplecãm ºi asupra
istoriei, în veacurile XV-XVII a funcþionat o episcopie la Vad, iar în veacurile XV-
XVI o mitropolie la Feleac. În oraº nu se putea, pentru cã românii n-aveau acces
acolo. A nu se uita apoi cã episcopul Vasile Moga, în anul 1811, a fost instalat la Cluj.
Sunt câteva dintre motivele pentru care episcopii din Ardeal au cerut Prea
Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist ºi Sfântului Sinod sã aprobe înfiinþarea Mitropoliei
de la Cluj, iar Sfântul Sinod, cu majoritate de voturi, a aprobat.
Motivul pentru care a fost convocatã Adunarea Eparhialã la Mãnãstirea Râmeþ
este unul simbolic: aici a pãstorit în 1377 Arhi-episcopul Ghelasie. De aici Mitropolia
va ajunge la Geoagiu, la Lancrãm ºi apoi la Alba Iulia.
Ia cuvântul Domnul ing. Ioan Armenean, Directorul Fabricii de Zahãr din
Luduº, care transmite un mesaj de susþinere a iniþiativei de înfiinþare a noii mitropolii,
mesaj venit din partea muncitorilor ºi angajaþilor Fabricii de Zahãr din localitate. El
mai constatã cã oamenii de rând aveau percepþia faptului cã „Sibiul e la margine de
þinut”, ºi foarte puþini erau conºtienþi cã la Sibiu este un sediu mitropolitan ortodox.
Ia apoi cuvântul pãrintele conf. univ. dr. Remus Oniºor, care subliniazã cã aria
de acoperire a noii Mitropolii a Clujului are un tip de probleme specifice (precum
confruntarea cu prozelitismul greco-catolic), fapt care va ajuta la o mai bunã gestionare
a eventualelor crize ºi de aplanare a surselor ºi factorilor de potenþial conflict.
Mai apoi se înscrie la cuvânt domnul lector univ. dr. Valer Moga de la Facultatea
de Istorie din cadrul Universitãþii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, care scoate în
evidenþã cvasiunanimitatea deciziei Sfântului Sinod de înfiinþare a noii mitropolii.
„Este vorba – considerã dânsul – de restabilirea unei ordini canonice în privinþa sediului
mitropolitan transilvãnean”. Aduce aminte celor prezenþi cã dupã reînfiinþarea
Arhiepiscopiei Clujului zona Alba Iulia se afla sub autoritatea canonicã a acestei
Arhiepiscopii. Mai menþioneazã cã „Sibiul se aflã de multã vreme într-un crepuscul”.
Domnul avocat Ioan Rus îºi exprimã satisfacþia pentru reînfiinþarea Mitropoliei
cu sediul la Cluj, regretând întârzierile înregistrate de Municipiul Alba Iulia în domeniul
cultural, economic, social etc. Apreciazã, de asemenea, cã o unicã mitropolie în Ardeal
nu putea da glas ºi reprezenta toate aspiraþiile ºi interesele ardelenilor. Asistãm prin
aceastã iniþiativã „nu la o slãbire ci la o revigorare a Ortodoxiei din Ardeal”. El
considerã cã este nevoie de o mult mai consistentã reprezentare în teritoriu a autoritãþii
mitropolitane. Concluzioneazã cã iniþiativa Sfântului Sinod este spre progresul
383
ortodoxiei în Transilvania, restructurarea administrativã a Ardealului în douã mitropolii

fiind de foarte bun augur.
Ulterior ia cuvântul domnul Nicolae Bãciuþ, Directorul Direcþiei pentru Culturã
ºi Culte – Mureº. Domnia sa aratã: „Iniþiativa Sfântului Sinod este o opþiune inspiratã
ºi necesarã. Am lucrat în televiziune zeci de ani. Mitropolia din Sibiu în zona mediaticã
nici nu a existat! Este o schimbare administrativã, o aurã misionarã, cãci episcopiile
rãmân aceleaºi. Mitropolia Clujului se va putea impune. Este o formulã falsã cã
Mitropolia Sibiului ar fi în tabãra ecumenismului, iar Clujul nu. Nu putem trãi la
nesfârºit în istorie invocându-l doar pe Andrei ªaguna. Credincioºii simpli au înþeles
necesitatea înfiinþãrii acestei mitropolii. Este o falsã percepþie „scindarea”, inventatã
de niºte discursuri gazetãreºti de mercenari. Se dã un alt prestigiu Bisericii Ortodoxe
din Transilvania prin înfiinþarea Mitropoliei cu sediul la Cluj-Napoca. „Neprietenii”
Bisericii Ortodoxe au inventat dispute ºi disensiuni în ortodoxie. Prin înfiinþarea
Mitropoliei cu sediul la Cluj-Napoca trãim un moment istoric. Avem bucuria sã fim
contemporani cu un eveniment istoric!”
Membrii Adunãrii Eparhiale iau act cu satisfacþie de Hotãrârea Sfântului Sinod
ºi se vor strãdui ca ea sã fie pusã în aplicare în bune condiþii, contribuind în teritoriu
la consolidarea noii Mitropolii.
Drept pentru care s-a întocmit prezentul proces-verbal.
Preºedinte,
† ANDREI ANDREICUÞ Secretar,
Arhiepiscopul Alba Iuliei Arhim. Teofil Tia
Adunarea Eparhialã a Episcopiei Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului.

Proces-verbal
Întrunitã sâmbãtã, 17 decembrie 2005, în Oradea în ºedinþã ordinarã de lucru,

din încredinþarea Prea Sfinþitului Ioan, sub preºedinþia Prea Sfinþitului Petroniu
Sãlajanul, Adunarea Eparhialã a luat în discuþie ºi hotãrârea din 4 noiembrie 2005 a
Sfântului Sinod cu privire la înfiinþarea Mitropoliei Clujului, Alba Iuliei, Criºanei ºi
Maramureºului, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca ºi care are în componenþã
Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, Arhiepiscopia Alba-Iuliei, Episcopia
Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului ºi Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului.
Prea Sfinþitul Petroniu a adus la cunoºtinþa Adunãrii hotãrârea Sfântului Sinod
din 4 noiembrie privind reorganizarea Mitropoliei Ardealului din motive pastoral-
misionare în Mitropolia Sibiului, Covasnei ºi Harghitei cu reºedinþa în Sibiu ºi
Mitropolia Clujului, Alba-Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului cu reºedinþa în Cluj-
Napoca. Prea Sfinþia Sa a evidenþiat faptul cã ideea mutãrii centrului bisericesc de
greutate la Cluj este mai veche, iar propunerea scrisã ºi semnatã de cei ºapte ierarhi
ardeleni a fost inclusã pe ordinea de zi a Sfântului Sinod ºi repartizatã spre studiu
Comisiei canonice-juridice a Sfântului Sinod. Solicitarea de înfiinþare a noii Mitropolii
a fost aprobatã de Sfântul Sinod cu 38 voturi pentru ºi 2 abþineri .
384
Dintre luãrile de cuvânt, amintim: Dl. Prof. Univ. Dr. Ing. Teodor Maghiar a
spus cã înfiinþarea noii Mitropolii este un lucru binevenit, aºteptat de clerul ºi
credincioºii din Eparhia noastrã, precum ºi de corpul profesoral al Universitãþii din
Oradea. Domnia Sa ºi-a exprimat nemulþumirea cã o parte a presei, profitând de
ambiþiile ºi orgoliile personale ale unor preoþi profesori, a denigrat hotãrârea Sfântului
Sinod ºi Biserica Ortodoxã în general.
Pãrintele Vicar Vasile Bota a scos în evidenþã faptul cã hotãrârile Sfântului
Sinod sunt obligatorii pentru toate instituþiile, aºezãmintele ºi persoanele din sânul
Bisericii. În legãturã cu principiul provincial al înfiinþãrii ºi existenþei unei Mitropolii,
Prea Cucernicia Sa a arãtat cã titulatura Mitropoliei înainte de 1947 era Mitropolia
Ardealului, Banatului, Criºanei ºi Maramureºului, subliniind faptul cã înfiinþarea
Mitropoliei Banatului, care are în componenþã ºi judeþul Hunedoara, aparþinãtor
Ardealului, a fost binevenitã ºi în folosul Bisericii. De asemenea a arãtat cã atunci
când Biserica Ortodoxã din Ardeal a fost ameninþatã ºi în pericol, cei aproximativ
2000 de preoþi împreunã cu episcopii lor, s-au adunat în Cluj-Napoca, unde au putut
într-adevãr sã transmitã un mesaj cãtre autoritãþile statului ºi opinia publicã, prezenþã
ºi mesaj care n-ar fi avut efect într-un alt municipiu din Ardeal. Pãrintele Vicar a scos
în evidenþã ºi faptul cã Sfântul Sinod ar trebui sã se autosesizeze faþã de anumite voci
din Bisericã care îºi permit sã-i numeascã pe ierarhii ardeleni „schismatici”, iar
hotãrârea Sfântului Sinod „cel mai josnic act”.
Dl. Ing. Moisa Emanuel a afirmat cã nu-ºi poate imagina ca un credincios
adevãrat, ºi cu atât mai mult un preot sã nu se supunã hotãrârii Sfântului Sinod. Domnia
sa a mai spus cã îi cunoaºte pe toþi ierarhii ardeleni care sunt oameni înþelepþi ºi
doresc binele Bisericii ºi al Neamului Românesc.
A fost prezentat Adunãrii ºi un material elaborat de Pãrintele Protopop Gheorghe
Ciobai din Marghita referitor la oportunitatea înfiin-þãrii Mitropoliei cu sediul la Cluj,
intitulat: „Redivivus Mitropolia Vadului Feleacului ºi Clujului”, care a fost însuºit de
toþi membrii Adunãrii Eparhiale.
Cu excepþia D-lui avocat Liviu Popovici, toþi membrii Adunãrii Epar-hiale au
luat act cu bucurie de hotãrârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de
înfiinþare a Mitropoliei de la Cluj.
PREªEDINTE
† PETRONIU
Secretar general Preot Ioan Balint
Secretar, Procuror Valentin Miriºan
Adunarea Eparhialã a Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului.

Proces-verbal
Încheiat azi, 21 noiembrie 2005
Astãzi, 21 noiembrie 2005, s-au desfãºurat la reºedinþa episcopalã din Baia-Mare,

sub preºedinþia P.S. Episcop JUSTINIAN, lucrãrile anuale ale Adunãrii Eparhiale a
385
Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureºului ºi Sãtmarului.

Dupã sãvârºirea Sfintei Liturghii ºi a slujbei de Te-Deum în Paraclisul episcopal,
s-au desfãºurat lucrãrile propriu-zise ale adunãrii. Membrii Adunãrii Eparhiale fiind
prezenþi în majoritate, s-a trecut la parcurgerea ordinii de zi:
Prezentarea rapoartelor de activitate pe anul 2005 a sectoarelor economic,
administrativ, cultural, social misionar, al învãþãmântului teologic ºi al celui religios
în ºcolile de Stat.
Din susþinerea rapoartelor se constatã o activitate bogatã ºi o implicare
responsabilã a preoþimii din eparhie, a protoiereilor, a conducãtorilor ºcolilor teologice
ºi o participare impresionantã a credincioºilor, la toate chemãrile bisericii noastre,
mai cu seamã la apelurile de ajutorare a sinistraþilor din Banat, Moldova ºi Muntenia,
contribuind cu bani ºi bunuri materiale în valoare de peste 10 miliarde lei.
Luãrile de cuvânt au avut darul de a întregi lucrãrile Adunãrii Eparhiale atât în ce
priveºte aprecierile cât ºi propunerile pentru anul urmãtor.
Membrii Adunãrii Eparhiale au luat act cu satisfacþie de hotãrârea din 4 noiembrie
2005 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin care se înfiinþeazã
Mitropolia Clujului, Alba Iuliei, Criºanei ºi Maramureºului, cu sediul în municipiul
Cluj-Napoca, având în componenþã eparhiile: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi
Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Episcopia Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului ºi
Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului, ca unitate distinctã de Mitropolia Sibiului ºi
Covasnei-Harghita, ambele aparþinând aceleiaºi Biserici Ortodoxe Române ºi
conlucrând frãþeºte în activitãþile lor pastoral-misionare.
Membrii Adunãrii Eparhiale se vor strãdui ca aceastã hotãrâre a Sfântului Sinod
sã fie pusã în aplicare în cele mai bune condiþii ºi vor contribui la consolidarea, în
teritoriu, a noii Mitropolii.
PREªEDINTE,
† JUSTINIAN
Secretar,
Pr. Ioan Pop
386
Cuvântul de instalare a IPS Bartoomeu ca Mitropolit

al Clujului, Albei-Iulia, Criºanei ºi Maramureºului
(25 martie, 2006)
Preafericite Pãrinte Patriarh,

Domnule Preºedinte al României,
Domnule Preºedinte al Camerei Deputaþilor,
Domnilor reprezentanþi ai autoritãþilor civile, militare ºi academice
Onoraþi membri ai Sfântului Sinod,
Preasfinþite ºi frate Episcop Florentin,,
Preacucernici ºi Preacuvioºi Pãrinþi,
Preacuvioase Maici,
Iubiþi credincioºi,
Cu doar câteva luni în urmã formulam afirmaþia cã nu e important sã faci istorie,

ci s’o foloseºti atunci când ea þi se oferã.
La 4 noiembrie 2005, opt ierarhi din Transilvania au folosit o astfel de ofertã –
ivitã ca din senin, aºa cum suflã de obicei Duhul Sfânt – ºi au propus Sfântului Sinod
înfiinþarea Mitropoliei Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului, cu sediul în
municipiul Cluj-Napoca, invocând în principal raþiuni de ordin pastoral-misionar.
Aºa cum se ºtie, Sfântul Sinod a aprobat-o în aceeaºi zi, pentru ca la 18 ianuarie
2006 sã-i defineascã denumirea, teritorialitatea ºi locul ei în diptice. La 1 martie
2006 Adunarea Naþionalã Bisericeascã a aprobat înscrierea ei în articolul 5 din
Statutul pentru organizarea ºi funcþionarea Bisericii Ortodoxe Române.
Astãzi, oferta istoriei devine ea însãºi istorie. Ea se integreazã în dinamica
mântuirii prin Biserica lui Hristos, aºa cum braþele fiicei lui Faraon îl purtau pe
pruncul Moise, de abia salvat din apele Nilului, adicã pe cel ce avea sã se coboare
din muntele Sinai purtând pe braþe Tablele Legii.
Înfiinþarea acestei Mitropolii în zona centralã ºi nordicã a Transilvaniei nu este
altceva decât trezirea rãdãcinilor ei. Ele odrãslesc astãzi dintr-un singur trunchi, într-
un pom cu patru braþe, în roditoarea livadã a Bisericii Ortodoxe Române. Adânc
înfipte în pãmântul transilvan, rãdãcinile ei îºi revendicã obârºii strãvechi, începând
cu secolul al IX-lea, de la Dãbâca lui Gelu la Perii lui Dragoº, de la Arhiepiscopul
Ghelasie de la Râmeþii anului 1377 pânã la Mitropolitul Daniil al Feleacului din 1488,
de la Vadul lui ªtefan cel Mare, cu episcopul Ioan din 1523, pânã la Alba Iulia, capitala
lui Mihai Viteazul, cu Mitropolitul Ioan de la Prislop în 1595.
În acest timp, Ortodoxia din Sudul Transilvaniei s-a bucurat de asistenþa canonicã
a mitropoliþilor din Þara Româneascã, pãstrând legãtura cu Biserica de peste
munþi. Momentul ei istoric s-a ivit în 1848 , când Andrei ªaguna, ales ca episcop
387
la Turda, dar cu ochii ºi inima la centrul vlãdicesc din Alba Iulia – desfiinþat în 1701–
a întemeiat Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu. Statura înaltã a acestui mare
Mitropolit rãmâne în veneraþia noastrã ºi prin aceea cã, împins la periferia
principatului transilvan de cãtre curtea imperialã din Viena, a ºtiut sã facã din
mãrginime o adevãratã aurorã de iradiere spiritualã ºi culturalã asupra tuturor
oropsiþilor care trãiau ca strãini în propria lor þarã. El, ªaguna, ne-a învãþat cã nu
geografia configureazã personalitatea, ci personalitatea este aceea care îi conferã
geografiei orizonturi, culoare ºi relief.
Mitropolia de astãzi a Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului vine sã
plineascã ºi rânduielile sfintelor canoane ale Bisericii Universale, potrivit cãrora
organizarea bisericeascã urmeazã îndeaproape evoluþia administrativã politico-
statalã. Ca atare, un sediu mitropolitan trebuie sã fiinþeze în oraºul-metropolã al
unei provincii, adicã acolo unde contactele sociale ºi circulaþia valorilor înlesnesc
misiunea eclesialã. Dacã în secolul al XVII-lea centrul administrativ al Ardealului
era în Alba Iulia, fapt atestat ºi de prezenþa vechiului centru mitropolitan, Clujul este
oraºul care, cu vremea, a devenit metropola administrativã, socialã, culturalã ºi
economicã a Transilvaniei. Chiar dacã aceastã calitate nu i-a fost conferitã formal
de cãtre administraþia statalã, iatã cã i-o conferã, astãzi, Biserica, printr-un act de
complementaritate civicã.
Nu poate fi vorba de orgolii provinciale sau de patriotism local. Actuala Mitropolie
este plinirea unui vis al poetului Octavian Goga, rãºinãrean de obârºie, cel care,
încã din 1921, dorea ca viitoarea bisericã episcopalã din Cluj sã devinã catedralã
mitropolitanã sub pãstorirea ctitorului Nicolae Ivan. Visul s-a perpetuat pânã în zilele
noastre în conºtiinþa universitarilor ºi literaþilor clujeni care, iatã, îl sãrbãtoresc aici
împreunã cu noi ºi laolatã cu miile de credincioºi veniþi, în frunte cu preoþii lor, din
cele opt judeþe ale Mitropoliei.
Cu toate acestea, principala raþiune pentru înfiinþarea noii Mitropolii este aceea
de a dinamiza activitatea pastoral-misionarã în aceastã zonã pluriconfesionalã ºi
multiculturalã, cu deschidere directã spre Europa ºi din Europa, activitate la care ne
obligã provocãrile lumii contemporane. Or, pentru aceasta era nevoie de o
reorganizare a structurilor eclesiale din Transilvania, respectând glorioasa tradiþie
sibianã ºi totodatã aderând la înnoirile de sub aripa Duhului Sfânt. O mitropolie nu
este o unitate administrativã propriu-zisã, ci o suprastructurã canonicã prin care se
exercitã principiul sinodalitãþii într-o anumitã zonã, în sensul cã episcopii sufragani
nu pot lua nici o hotãrâre importantã fãrã încuviinþarea proestosului, dar nici acesta
fãrã acordul lor.
Aºadar, prima noastrã grijã va fi aceea de a restaura relaþia normalã dintre
douã principii aparent contradictorii: autonomia eparhialã, pe de o parte, ºi
colegialiatea sinodalã, pe de alta, relaþie care se concretizeazã prin transparenþã,
comunicare, comuniune ºi conlucrare. În acest fel va fi mult mai uºor, de pildã, ca
orice iniþiativã sau lucrare bunã dintr-o eparhie sã fi adoptatã, prin consens, de cãtre
celelalte eparhii din cuprinsul Mitropoliei, cu perspectiva de a fi adoptatã, tot prin
consens, la scara întregii Patriarhii.
388
De asemenea, pot fi promovate ºi alte numeroase programe pastorale, precum:

generalizarea simbiozei dintre cult ºi culturã; modernizarea mijloacelor de
evanghelizare;
intercomuniunea liturgicã;
cursuri intensive pentru iniþierea ºi desãvârºirea preoþilor în arta duhovniciei;
revitalizarea conlucrãrii dintre centrele eparhiale ºi parohii;
promovarea dialogului cu intelectualitatea laicã.
E de dorit ca din aceastã nouã Mitropolie sã porneascã ºi semnalele unei mai
bune aºezãri a criteriilor de promovare în treptele episcopatului, pe potriva legii
stabilite de însuºi Domnul ca rãspuns la provocarea fiilor lui Zevedei. Legitima
aspiraþie la un rol conducãtor în Bisericã trebuie sã aibã drept motivaþie lãuntricã nu
foamea de putere, ci setea de slujire.
Nu în ultimul rând vom milita pentru eliminarea mult prea omeneºtilor reziduuri
ale mentalitãþilor politicianiste, chiar dacã sunt periferice, ºi pentru restaurarea stilului
eclesiastic în comportamentul ºi limbajul clerului de pe orice treaptã. În acest sens,
primul punct de sprijin vor fi recentele hotãrâri ale Sfântului Sinod asupra amendãrii
articolelor 129-132 din Statutul pentru organizarea ºi funcþionarea Bisericii Ortodoxe
Române, care urmeazã sã fie aplicate în litera lor.
Noua Mitropolie îºi propune, de asemenea, dezvoltarea ºi înnobilarea relaþiilor
ecumenice în spiritul respectului reciproc ºi al iubirii comune pentru acelaºi Domn
Iisus Hristos. La acest capitol nu trebuie trecut cu vederea faptul cã în metropola
Cluj-Napoca coexistã ºi activeazã nu mai puþin de cinci episcopi ai Bisericilor istorice:
ortodox, greco-catolic, reformat, luteran ºi unitarian, cãrora li se adaugã un vicar
romano-catolic. Eu, ca mai-bãtrân, cred cã va trebui sã ne aducem aminte de vremurile
dictaturii comuniste, când toate cultele tolerate pe atunci, creºtine ºi necreºtine, s-au
înþeles sã se alcãtuiascã în ceea ce s-a numit ecumenism intern, ca modalitate nu
doar de supravieþuire, dar ºi de rezistenþã. Ateismul, ca regim politic, a trecut, dar
intrãm în zodia altor confruntãri ºi vom simþi nevoia de a fi iarãºi împreunã. În acest
context, beneficã ar putea fi ºi reluarea conferinþelor teologice interconfesionale; un
factor coagulant îl vãd în Universitatea Babeº-Bolyai, singura instituþie europeanã
de învãþãmânt superior în a cãrei structurã se aflã patru Facultãþi de Teologie
(Ortodoxã, Greco-Catolicã, Protestantã ºi Romano-Catolicã) precum ºi un Centru
de Studii Iudaice.
Faptul cã în Transilvania existã, de acum, douã centre mitropolitane nu poate fi
decât o invitaþie la frãþeasca lor angajare în problemele majore ale întregii provincii.
Iatã, primul exemplu de acest fel este recenta problemã a recuperãrii patrimoniului
Fundaþiei Gojdu, care-i angajeazã deopotrivã pe ierarhii din cele trei mitropolii ale
Transilvaniei ºi Banatului ºi care nu poate fi rezolvatã decât laolaltã. (În treacãt fie
spus, noua Mitropolie transilvanã a luat fiinþã în 2005, la 4 noiembrie, ºi tot într-o zi
de 4 noiembrie, a anului 1869, marele mecenat Emanoil Gojdu ºi-a semnat celebrul
Testament).
389
Preafericite Pãrinte Patriarh,
Dumnezeu v’a hãrãzit, printre multe altele, ºi misiunea de a celebra, în decurs

de douãzeci de ani, înfiinþarea a patru mitropolii,: a Basarabiei, a Europei Centrale
ºi de Nord, a Europei Occidentale ºi Meridionale, ºi acum, iatã, pe a Clujului, Albei,
Criºanei ºi Maramureºului.
Noi, ierarhii titulari ºi vicari din aceastã Mitropolie, laolaltã cu protopopii, preoþii,
cãlugãrii, cãlugãriþele ºi cu cele douã milioane ºi jumãtate de credincioºi, vã mulþumim
pentru înþelepciunea, rãbdarea ºi tactul pãrintesc cu care aþi sprijinit înfiinþarea ei,
precum ºi procedurile statutare adiacente, într-o atmosferã viciatã de împotriviri.
Le-aþi depãºit ºi ne-aþi ajutat sã le depãºim, cu încrederea cã nimic bun nu se face
fãrã luptã ºi jertfe.
Tot Preafericirii Voastre vã datorãm patronajul Maicii Domnului, a cãrei icoanã
fãcãtoare de minuni este adusã acum pentru a doua oarã din Mãnãstirea Nicula în
aceastã cetate de scaun. Având în faþã un singur praznic, al Bunei Vestiri, ºi cumpãnit
între îndatorirea de de a face douã instalãri, pe a noului Episcop al Giurgiului ºi pe
aceea a Mitropolitului de pe Someº, aþi hotãrât prioritatea Clujului.
De asemenea, vã mulþumim pentru osteneala de a veni aici, sub sfânta povarã a
celor 91 de ani, spre a încununa un capitol înnoitor al vieþii noastre religioase.
Personal, vã sunt recunoscãtor ºi pentru cuvintele pe care mi le-aþi adresat.
Trãiesc ºi eu bucuria zilei de astãzi, iar bucuria mea nu este altceva decât cântecul
unei lebede care, înainte de a merge „printre trestii sã se culce”, este de pe acum
încredinþatã cã un lung ºir de aripi albe vor luneca în urma ei, gata de zbor, sub
cerul istoriei transilvane.
390
Bibliografie selectivã
Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi

Clujului. Þinutã la Cluj în anul 1926, Cluj, 1926.
Clujului, þinutã la Cluj în anul 1935, Cluj, 1935.
Actele Adunãrii Eparhiale ordinare a Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,
þinutã la Cluj în 1937, Cluj, 1937.
Clujului þinutã în Koloszvar-Cluj, în anul 1943, Cluj, 1943.
Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului.
Þinut la Cluj în anul 1921, Cluj, 1921.
391
Actele Sinodului ordinar al Eparhiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,

þinut la Cluj în 1936, Cluj, 1936.
ALEASÃ sãrbãtoare ecumenistã. A 20-a aniversare a Institutului
Teologic de grad universitar Protestant unic din Cluj. Decernarea titlului de
Doctor honoris causa Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit Dr. Nicolae Mladin al
Ardealului ºi altor personalitãþi bisericeºti, în „Mitropolia Ardealului” XIV
(1969), nr. 11-12, p. 800-827.
ALEGEREA, investitura ºi înscãunarea PS Teofil Herineanu ca episcop
al Vadului, Feleacului ºi Clujului, în „Mitropolia Ardealului”, III (1958), nr.1-
2, p.13-49.
ANDREICA, D[umitru], Marcel, Raportul Sectorului misionar-social
pe anul 1999, Cluj-Napoca, 2000.
ANDREICA, D[umitru], Marcel, Raportul Sectorului misionar-social
ANDREICA, D[umitru], Marcel Arhid., Raportul Sectorului Misionar-
Social pe anul 2001. Adunare Eparhialã – 5 februarie 2002, Cluj-Napoca, 2002.
Social pe anul 2002. Adunare Eparhialã – 6 februarie 2003, Cluj-Napoca,
2003.
Social pe anul 2003. Adunare Eparhialã – 3 februarie 2004, Cluj-Napoca, 2004.
Social pe anul 2004. Adunare Eparhialã – 22 februarie 2005, Cluj-Napoca,
2005.
ANDREICA, D[umitru], Marcel Arhid., Autobiografie, Cluj-Napoca,
2006.
ARHIEPISCOPUL Bartolomeu - 75, în „Renaºterea”, VIII (1996), nr.3,
p.8-10.
ARHIEPISCOPUL ºi Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului, 1893-
1967, în „Mitropolia Ardealului”, XII (1967), nr. 4-5, p. 243-252.
Arhiva Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, Dosar V –
202 – 922.
BACIU, Cristian Pr., Raportul Sectorului Administrativ-Bisericesc pe
anul 2004. Adunarea Eparhialã – 22 februarie 2005, Cluj-Napoca, 2005.
BACIU, Cristian Pr., Raportul Sectorului Administrativ-Bisericesc pe anul
2005. Adunarea Eparhialã – 14 februarie 2006, Cluj-Napoca, 2006, p. 1-6.
392
BACIU, Cristian, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.

BACIU, Ioan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
BALª, ªtefan, Biserica lui ªtefan cel Mare de la Vad, Jud. Someº, în
„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, XXXVI (1943), fasc.115-118.
BÃLTAN, V., Dare de seamã asupra festivitãþii încheierii anului ºcolar
1962-1963 la Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului” VIII
(1963), nr. 4-6, p. 458-459.
BÃLÞAT, Visarion, Arhiepiscopul Teofil al Clujului, în „Telegraful
Român”, 140 (1992), nr. 43-44, p. 3.
BANCOª, Vasile, Raportul Secþiei administrativ-bisericeºti pe anul
1992, Cluj-Napoca, 1992, p. 5.
BANCOª, Vasile, Raportul activitãþii administrativ-bisericeºti pe anul
BANCOª, Vasile, Raportul asupra activitãþii Sectorului administrativ-
bisericesc pe anul 1996, Cluj-Napoca, 1997.
BANCOª, Vasile, Raport asupra Sectorului administrativ-bisericesc
BANCOª, Vasile, Raport privind activitatea Sectorului administrativ-
bisericesc desfãºuratã în anul 1998, Cluj-Napoca, 1999.
BANCOª, Vasile, Raport privind situaþia ºi activitatea Sectorului
administrativ-bisericesc desfãºuratã în cursul anului 1999, Cluj-Napoca, 2000.
BANCOª, Vasile, Raportul Sectorului administrativ-bisericesc pe anul
2000. Adunarea Eparhialã - 13 februarie 2001, Cluj-Napoca, 2001.
BANCOª, Vasile Pr., Raportul Sectorului administrativ-bisericesc pe
anul 2001. Adunarea Eparhialã – 5 februarie 2002, Cluj-Napoca, 2002, p. 5.
BANCOª, Vasile Pr., Raportul Sectorului Administrativ-Bisericesc pe
anul 2003. Adunarea Eparhialã – 3 februarie 2004, Cluj-Napoca, 2004, p. 2-4.
BANCOª, Vasile, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
BASARAB, M., Deschiderea cursurilor la ªcoala de cântãreþi
bisericeºti ºi Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964),
nr. 9-10, p. 702-705.
BASARAB, M., Deschiderea cursurilor anului ºcolar 1965-1966 la
ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, X (1965), nr. 9-10, p. 744-745.
393
BASARAB, M., Deschiderea festivã a anului ºcolar 1967-1968 la

Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XII (1967), nr. 10-12,
p. 940-942.
BASARAB, M., Deschiderea cursurilor anului ºcolar 1968-1969 la
Ardealului”, XIII (1968), nr. 9-10, p. 765-766.
BASARAB, M., Încheierea anului ºcolar 1968-1969 la ªcoala de
cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”,
XIV (1969), nr. 4-6, p. 350-352.
BIZÃU, Ioan, Raportul Sectorului misionar-social pe anul 1997,
Cluj-Napoca, 1998.
BIZÃU, Ioan, Raportul Sectorului misionar-social pe anul 1998,
Cluj-Napoca, 1999.
BIZÃU, Ioan, Repere biografice, Cluj-Napoca, 2006.
BOTH, Mircea, Scurt istoric al bisericii din Vad, ctitorie a lui ªtefan
cel Mare, în „Îndrumãtor Bisericesc” (Arhiepiscopia Clujului), 1979,
Cluj-Napoca, 1979, p. 250-256.
BRADEA, C., Deschiderea anului ºcolar la Seminarul Teologic din
Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XIV (1969), nr. 9-10, p. 721-722.
BRADEA, C., Deschiderea anului ºcolar (1973/74) la Seminarul
Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XVIII (1973), nr. 11-12, p. 1052.
BRADEA, C., Încheierea anului ºcolar 1972/1973 la Seminarul Teologic
din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XVIII (1973), nr. 5-6, p. 593-594.
BRADEA, C., Sãrbãtorirea Hramului la Seminarul Teologic din Cluj,
în „Mitropolia Ardealului”, VIII (1973), nr. 1-2, p. 155.
BRADEA, C., Încheierea anului ºcolar 1975/1976 la Seminarul Teologic
din Cluj-Napoca, în „Mitropolia Ardealului”, XXI (1976), nr. 4-6, p. 393.
BRADEA, C., Deschiderea festivã a noului an ºcolar la Seminarul Teologic
din Cluj-Napoca, în „Mitropolia Ardealului”, XXII (1977), nr. 10-12, p. 857-858.
BRADEA, Constantin, Prea Sfinþitul Episcop-vicar Iustinian Chira
Maramureºanul la împlinirea vârstei de 60 de ani, în „Mitropolia Ardealului”,
XXVI (1981), nr. 7-9, p. 475-478; retipãrit în „Îndrumãtor bisericesc, misionar
ºi patriotic”, (Arhiepiscopia Clujului), Cluj-Napoca, 1982, p. 255-258.
BRADEA, Constantin, Îndrumãtorul Bisericesc, Misionar ºi Patriotic
al Arhiepiscopiei Clujului, 10 ani de la apariþie, în „Îndrumãtor Bisericesc,
Misionar ºi Patriotic”, Cluj-Napoca, 1987, p.VII.
BRAICA, Gheorghe-Dragoº, Un venerabil preot al Clujului: Pãrintele
Gheorghe Simu, în „Renaºterea”, XIV (2003), nr. 2.
394
BRIE, I., Deschiderea noului an ºcolar 1971-1972 la Seminarul Teologic

din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XVI (1971), nr. 9-10, p. 767-768.
BRIE, Ioan, 25 de ani de la înfiinþarea ªcolii de cântãreþi bisericeºti ºi
Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, în „Îndrumãtor bisericesc”, 1978,
(Arhiepiscopia Clujului), Bucureºti, 1978, p. 92-96.
BRIE, Ioan, ªcoala de cântãreþi bisericeºti, Cluj, în „Renaºterea”, XXVI
(1978), nr. 37-40, p. 3-4.
BUDA, Niculai, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
BUIU, Ioan, Reorganizarea mãnãstirilor din Eparhie, în „Renaºterea”,
XXIV (1946), nr. 26-27, p. 8-9.
BUIU, Ioan, Catedrala Ortodoxã Românã din Cluj-Napoca la împlinirea
a 50 de ani de la sfinþire, în „Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi patriotic”, 1983,
Cluj-Napoca, 1983, p. 84-93.
BUNEA, Augustin, Vechile episcopii a Vadului, Geoagiului, Silvaºului
ºi Bãlgradului, Blaj, 1902.
BUNEA, Ioan, Preotul Profesor Grigorie Pletosu, în „Mitropolia
Ardealului”, XXIII (1978), nr. 10-12, p. 893-895.
BUTUC, Iosif, Sfinþii Trei Ierarhi, sãrbãtoriþi la Seminarul Teologic
Ortodox din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XI (1966), nr. 4-6, p. 426-429.
BUZDUGAN, Ioan Dãnuþ, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
CATAPETEASMA Bisericei-Catedrale, în „Renaºterea”, VIII (1930),
nr. 11, p. 1-3.
CÂLEA, Sorin, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
CÂMPEAN, Iustin-Liciniu, Raportul Sectorului Misionar-Social pe anul
2005. Adunare Eparhialã – 14 februarie 2006, Cluj-Napoca, 2006.
CÂMPEAN, Iustin Liciniu, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
CHERTES, Iosif, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
CHIRA, Justinian Maramureºanul, Trei decenii de rodnicã pãstorire la
Cluj-Napoca la Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Teofil, 1957-1987, în
„Telegraful Român”, 135 (1987), nr. 45-46 ºi 47-48, p. 6.
CHIÞIMUª, D., Deschiderea festivã a noului an de învãþãmânt
1978-1979, la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, în „Mitropolia
Ardealului”; XXIII (1978), nr. 10-12, p. 861-863.
CHIÞIMUª, D., Sãrbãtorirea hramului Sfinþilor Trei Ierarhi la
Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, în „Mitropolia Ardealului”, XXIII
(1978), nr. 1-3, p. 116-118.
395
CIOMAG, Ioan Luca, Catedrala Ortodoxã, în „Renaºterea”, II (1924),

nr. 18, p. 2.
CIPARIU, Timotei, Arhivul pentru filologie ºi istorie, Blaj, nr.39 din 29
oct. 1877.
CLOPOTELE Catedralei noastre, în „Renaºterea”, V (1927), nr. 17,
p. 6.
COMAN, Ioan G., Scriitori bisericeºti din epoca strãromânã, Bucureºti,
1979.
COMAN, Ioan G., Scriitori teologi în Scythia Minor, în vol. „De la
Dunãre la Mare”, Galaþi, 1977, p. 63-83.
COMAN, Ioan G., Spiritualitatea patristicã în Scythia Minor. Ortodoxia
credinþei, În „Ortodoxia”, XXIX (1977), nr. 2, p. 153-172.
COMAN, Ioan G., Teologi ºi teologie în Scythia Minor în secolele IV-
VI, în „Biserica Ortodoxã Românã”, XCVI (1978), nr. 7-8, p. 784-796.
CONCERTUL pentru Catedralã, în „Renaºterea”, II (1924), nr. 1, p. 6.
COSMUÞA, ªtefan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
COSTIN, N., Serbarea de sfârºit de an la ªcoala de cântãreþi bisericeºti
ºi Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 6-8,
p. 565-567.
COZMAN, Lazãr, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
CRÃCIUN, Ioachim, ªtiri despre episcopii Ioan Cernea al Vadului,
Teodor al Vârºeþului ºi Sava al Inãului la cronicarul ardelean ªtefan Szamosközy,
în vol. „Închinare lui Nicolae Iorga”, Cluj, 1931.
CRISTEA, Simion, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
CRISTEA, Simion, La efigia Pãrintelui Gheorghe Sima, în
„Renaºterea”, XVII (2006), nr. 4, p. 9.
CRUCILE Catedralei, în „Renaºterea”, IV (1926), nr. 44, p. 5.
DANCIU, Maria, Festivitatea deschiderii anului ºcolar 1958-1959 la
Ardealului”, III (1958), nr. 11-12, p. 908-909.
DANCIU, Maria, Serbarea de început de an ºcolar la ªcoala de cântãreþi
bisericeºti ºi Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, IV (1959),
nr. 9-10, p. 785-786.
DANCIU, Maria, Festivitatea deschiderii anului ºcolar 1960-1961 la
ªcoala de cântãreþi bisericeºti ºi Seminarul teologic din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, V (1960), nr. 9-10, p. 771-774.
DANCIU, Maria, Festivitatea încheierii anului ºcolar 1960-1961 la
Ardealului”, VI (1961), nr. 4-6, p. 324-326.
396
DANCIU, M., Festivitatea deschiderii anului ºcolar 1966-1967 la

Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, XI
(1966), nr. 9-10, p. 660-662.
DANCIU, M., Încheierea anului ºcolar 1966-1967 la ªcoala de cântãreþi
bisericeºti ºi Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj, în „Mitropolia
Ardealului”, XII (1967), nr. 6-7, p. 586-589.
DARURILE ctitorilor ºi binefãcãtorilor Bisericii Catedrale Ortodoxe
Române din Cluj, 1923-1933, Cluj, 1933.
DICÞIONAR enciclopedic, A-C, vol. I, Bucureºti, 1993.
DICÞIONARUL literaturii române de la origini pânã la 1900, Bucureºti,
1979.
DOSARELE nr. 28 pe anii 1958-1980, Arhiepiscopia Clujului.
DRAGNEA, R., Chemarea Ortodoxiei, în „Renaºterea”, I (1923), nr.7, p. 2.
DRÃGOI, Marius Dan , Bibliografia Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu
Anania, (lucrare în manuscris), Cluj-Napoca, 2004.
DRÃGOI, Macarie, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
DURA, Nicolae-Coriolan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
DUTCA, Andrei, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
FEIER, Nicolae, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
FESTIVITATEA deschiderii noului an ºcolar la ªcoala de cântãreþi
bisericeºti ºi Seminarul Teologic din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, VI (1961),
nr. 9-10, p. 630-631.
FLUERAª, Vasile, Curriculum vitae, Cluj-Napoca, 1 iunie 1998, în
„Renaºterea”, VIII (1998), nr. 6, p. 7.
FLUERAª, Vasile Someºanul, PS Episcop-Vicar, Autobiografie, Cluj-
Napoca, 2004, 3 p.
GÂRDAN, Gabriel, Episcopia Ortodoxã Românã din America – parte
a Ortodoxiei americane (Tezã de doctorat, în manuscris), Cluj-Napoca, 2006.
GEOMOLEAN, Florian, De la ªcoala de cântãreþi bisericeºti a eparhiei
din Nuºeni, în „Renaºterea”, XVII (1939), nr. 30-31, p. 2.
GEOMOLEAN, Fl., Prea Sfinþitul Episcop al Clujului - sexagenar, în
„Mitropolia Ardealului”, XV (1969), nr. 11-12, p. 841-843.
GRAI MARAMUREªEAN ªI MÃRTURIE ORTODOXÃ. Prea Sfinþitului
Episcop Iustinian Chira al Maramureºului ºi Sãtmarului la împlinirea vârstei
de 80 de ani, Baia Mare, 2001.
397
GUDEA, Nicolae, GHIURCO, Ioan, Din istoria creºtinismului la

români. Mãrturii arheologice, Oradea, 1998.
HULPE, Ruxandra, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
ILOAIE, ªtefan, Raportul Sectorului cultural pe anul 1999,
Cluj-Napoca, 2000.
ILOAIE, ªtefan, Raportul Sectorului cultural pe anul 2000,
Cluj-Napoca, 2001.
ILOAIE, ªtefan Arhid. Lect. Dr., Raportul Sectorului Cultural pe anul
2001. Adunarea Eparhialã – 5 februarie 2002, Cluj-Napoca, 2002.
ILOAIE, ªtefan Arhid. Lect. Dr., Raportul Sectorului Cultural pe anul
2002. Adunarea Eparhialã – 6 februarie 2003, Cluj-Napoca, 2003.
ILOAIE, ªtefan Arhid. Lect. Dr., Bartolomeu Valeriu Anania.
Cronologie (în manuscris), Cluj-Napoca, 2004.
ILOAIE, ªtefan Pr., Raportul Sectorului Cultural pe anul 2004.
Adunarea Eparhialã – 22 februarie 2005, Cluj-Napoca, 2005.
ILOAIE, ªtefan Pr., Raportul Sectorului Cultural pe anul 2005.
Adunarea Eparhialã – 14 februarie 2006, Cluj-Napoca, 2006.
ILOAIE, ªtefan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
ÎN ARHIEPISCOPIA Vadului, Feleacului ºi Clujului. Hirotonia ºi
instalarea P.Cuv. arhim. Irineu Pop ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Clujului,
în „Mitropolia Ardealului”, XXXIV (1990), nr. 6, p. 95-98.
ÎN EPISCOPIA Maramureºului. Înscãunarea PS Justinian Chira ca
episcop al Maramureºului, în „Mitropolia Ardealului”, XXXV (1992), nr. 6, p.
94-95.
ÎNALT Prea Sfinþia Sa Nicolae Colan, Mitropolitul Ardealului - Date
biografice, în „Mitropolia Ardealului”, II (1957), nr. 5-6, p. 396-399.
ÎNCEPEREA anului ºcolar 1963-1964 la Seminarul Teologic Ortodox
Român din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”, VIII (1963), nr. 9-10, p. 784-785.
ÎNCEPUTUL anului ºcolar 1962-1963, în „Mitropolia Ardealului”, VII
(9162), nr. 9-12, p. 748-749.
ÎNTRU mulþi ani stãpâne!, în „Cronica Episcopiei Romanului”, XXV
(1949), nr. 7-10, p. 71-73.
IORGA, Nicolae, Sate ºi preoþi din Ardeal, Bucureºti, 1902.
IORGA, Nicolae, ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul ºi Mitropolia
Ardealului, Bucureºti, 1904.
398
IORGA, Nicolae, Istoria bisericii româneºti ºi a vieþii religioase a

românilor, I, Vãlenii de Munte, 1908.
IORGA, N., Les arts mineurs. Icones, Bucureºti, 1934.
IPS TEOFIL Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului,
la împlinirea vârstei de 70 de ani, în „Telegraful Român”, 127, (1979), nr. 43-
44, p. 1 ºi 3.
IVANOV, Paul Bogdan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
JIVI, Aurel, Vizita Domnului Dr. Emilio Castro, Secretarul General al
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, în „Mitropolia Ardealului”, XXX (1985),
nr. 9-10, p. 624.
KÁDÁR, J., Sólnók doboka vármegye monográfiája, V, Dej, 1901.
LUPAª, Ioan, Mitropolitul Andrei ªaguna. Monografie istoricã, ed. a
II-a, Sibiu, 1911.
LUPAª, Ioan, Istoria bisericeascã a românilor ardeleni, Sibiu, 1918.
LUPAª, Ioan, Episcopul Nicolae Ivan, 1855-1936, în vol. „Studii,
conferinþe ºi comunicãri istorice”, III, Sibiu, 1941, p. 274-279.
LUPªA, ªtefan, Vechea Mitropolie a Ardealului. Contribuþii la istoria
ei în sec. XV ºi XVI, Sibiu, 1948.
LUPªA, ªtefan, Biserica Ortodoxã Românã din Ardeal în veacul XV, în
„Mitropolia Ardealului”, III (1958), nr. 1-2, p. 76-86.
LUPªA, ªtefan, Mitropolia Ardealului în veacul XVI, în „Mitropolia
Ardealului”, V (1960), nr. 7-8, p. 573-598.
LUPªE, Gh. Chioreanul, Din realizãrile PS Episcop N. Colan, în
„Renaºterea”, XVII (1939), nr.16, p. 3.
MARCU, Grigorie T., PS Episcop Nicolae Colan la 50 de ani. Apostol
între neamuri. Schiþã bio-bibliograficã, în „Revista Teologicã”, XXXIII (1943),
nr. 11-12, p. 485-494.
MARCU, Grigorie T., RÃDULESCU, A.C., Alegerea, investitura ºi
înscãunarea Prea Sfinþitului Teofil Herineanu, Episcopul Vadului, Feleacului ºi
Clujului, în „Biserica Ortodoxã Românã”, LXXV (1957), nr. 11-12, p.
1262-1301.
MARCU, Grigorie T., Palmam qui menuit ferat! Înalt Prea Sfinþitul
Mitropolit Nicolae Colan. La 30 de ani de arhierie, în „Mitropolia Ardealului”,
XI (1966), nr. 4-6, p. 211-225.
MARCU, Grigore T., Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Nicolae Colan, în
„Îndrumãtor bisericesc”, 1978 (Arhiepiscopia Clujului), Bucureºti, 1978.
399
MARCU, Grigorie T., Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Nicolae Colan, în

„Îndrumãtor bisericesc” (Arhiepiscopia Clujului), Bucureºti, 1978, p .253-259.
METEª, ªtefan, Înfiinþarea Episcopiei de Vad, în „Revista Ortodoxã”
(Bucureºti), I (1912), nr. 1, p. 16-22; II (1913), nr. 3-4, p. 80-86; nr. 5-6, p.
156-159; nr. 7-8, p. 227-242 (unele titluri diferã de la un numãr la celãlalt).
METEª, ªtefan, Primii episcopi ai Vadului, în „Revista Ortodoxã”, I
(1912-1913), nr. 3-4, p. 84-85.
METEª, ªtefan, Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din
Transilvania, vol. I, Sibiu, ed. a II-a, 1935.
METEª, ªtefan, Mãnãstirile româneºti din Transilvania ºi Ungaria,
Sibiu, 1936.
MITROPOLIA Ardealului (revistã), III (1958), nr. 3-4, p. 330-332;
Idem, IV (1959), nr. 5-6, p. 472-472; Idem, V (1960), nr. 3-4, p. 285-287; Idem,
V (1960), nr. 5-6, p. 446; Idem, VI (1961), nr. 11-12, p. 835-836; Idem, VII
(1961), nr. 3-6, p. 373-376; Idem, VII (1962), nr. 9-12, p. 749-752; Idem, VIII
(1963), nr. 1-3, p. 235-236; Idem, VIII (1963), nr. 4-6, p. 449-450; Idem, VIII
(1963), nr. 9-10, p. 785-788; Idem, IX (1964), nr. 3-5, p. 361-363; Idem, IX
(1964); nr. 11-12, p. 899-901; Idem, X (1965), nr. 4-6, p. 440-442 ºi 458-460;
Idem, X (965), nr. 9-10, p. 745-748; Idem, XI (1966), nr. 4-6, p. 429-432; Idem,
XII (1967), nr. 6-7, p. 594-596; Idem, XII (1967), nr. 8-9, p. 757-759; Idem,
XII (1967), nr. 10-12, p. 942-945; Idem, XIII (1968), nr. 9-10, p. 774-776;
Idem, XIII (1968), nr. 11-12, p. 949-951; Idem, XIV (1969), nr. 4-6, p. 359-364;
Idem, XIV (1969), nr. 11-12, p. 923-924; Idem, XV (1970), nr. 4-6, p. 389-393;
Idem, XV (1970), nr. 9-10, p. 722-723; Idem, XV (1970), nr. 11-12, p. 899-901;
Idem, XVI (1971), nr. 3-4, p. 343-345; Idem, XVI (1971), nr. 5-6, p. 490-492;
Idem, XVI (1971), nr. 9-10, p. 768-769; Idem, XVI (1971), nr. 11-12, p. 886-887;
Idem, XVII (1972), nr. 3-4, p. 300-302; Idem, XVII (1972), nr. 5-6, p. 477-479;
Idem, XVII (1972), nr. 11-12, p. 928-930; Idem, XVIII (1973), nr. 3-4, p.
488-490; Idem, XVIII (1973), nr. 5-6, p. 619-621; Idem, XIX (1974); nr. 4-6, p.
330-332 ºi 332-334; Idem, XIX (1974), nr. 10-12, p. 672-673; Idem, XX (1975),
nr. 3-5, p. 376-377; Idem, XX (1975), nr. 6-8, p. 574-576; Idem, XX (1975), nr.
9-10, p. 715-718; Idem, XXI (1976), nr. 4-6, p. 365-372; Idem, XXI (1976), nr.
7-9, p. 662-665; Idem, XXI (1976), nr. 10-12, p. 782-787; Idem, XXII (1977),
nr. 7-9, p. 633-636; Idem, XXII (1977), nr. 10-12, p. 865-868; Idem, XXIII
(1978), nr. 4-6, p. 358-363; Idem, XXIII (1978), nr. 10-12, p. 855-857; Idem,
XXIV (1979), nr. 1-3, p. 196-199 ºi 208-211; Idem, XXIV (1979), nr. 7-9, p.
679-681; Idem, XXIV (1979), nr. 10-12, p. 880-883; Idem, XXV (1980), nr. 1-
3, p. 168-170; Idem, XXV (1980), nr. 4-6, p. 535-537; Idem, XXV (1980), nr.
400
7-9, p. 665-666; Idem, XXV (1980), nr. 10-12, p. 929-930; Idem, XXVI (1981),
nr. 1-3, p. 113-114; Idem, XXVI (1981), nr. 4-6, p. 373-375; Idem, XXVI (1981),
nr. 7-9, p. 589-591; Idem, XXVII (1982), nr. 1-3, p. 199-200; Idem, XXVII
(1982), nr. 4-6, 364-371; Idem, XXVII (1982), nr. 10-12, p. 661-666; Idem,
XXVIII (1983), nr. 5-6, p. 356-357; Idem, XXIX (1984), nr. 1-2, p. 80-82;
Idem, XXIX (1984), nr. 3-4, p. 255-256; Idem, XXIX (1984); nr. 9-10, p. 703-
705; Idem, XXX (1985); Nr. 9-10, p. 622-623; Idem, XXX (1985); nr. 11-12, p.
770-771; Idem, XXXI (1986), nr. 3, p. 107-109; Idem, XXXI (1986), nr. 5, p.
113-115; Idem, XXXII (1987), nr. 2, p. 108-110; Idem, XXXII (1987), nr. 4, p.
47-49; Idem, XXXII (1987), nr. 6, p. 119-120; Idem, XXXIII (1988), nr. 4, p.
51-52; Idem, XXXIII (1988), nr. 6, p. 83-84; Idem, XXXIV (1989), nr. 2, p. 75-
76; Idem, XXXIV (1989), nr. 6, p. 111-112.
MOISESCU, Gheorghe, LUPªA, ªtefan, FILIPAªCU, Alexandru,
Istoria Bisericii Române, vol. I, Bucureºti, 1957.
MOLDOVAN, Titus, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
MORAR, Onisie, Vizita la Cluj a delegaþiei Consiliului Ecumenic al
Bisericilor, în „Mitropolia Ardealului”, VII (1962), nr. 9-12, p. 765-766.
MORARU (Gãinã), Alexandru, Legãturi bisericeºti ºi culturale între
Transilvania ºi Moldova pe timpul lui ªtefan cel Mare (1457-1504), în
„Mitropolia Ardealului”, XX (1975), nr. 11-12, p. 865-874.
MORARU, Alexandru, Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului
ºi Clujului - 50 de ani de la instalare, în „Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi
patriotic”, 9, Cluj-Napoca, 1986, p. 83-86.
MORARU, Alexandru, La rãscruce de vremi o viaþã de om: Nicolae
Colan, Episcopul Vadului, Feleacului ºi Clujului (1936-1957). Dupã documente,
corespondenþã, însemnãri, relatãri, impresii, Cluj-Napoca, 1989.
MORARU, Alexandru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Teofil
Herineanu al Vadului, Feleacului ºi Clujului, la 80 de ani de viaþã ºi 40 de ani
de arhierie, în „Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi patriotic”, (Arhiepiscopia
Clujului), Cluj-Napoca, 1989, p. 36-43.
MORARU, Alexandru, ªapte decenii de la reînfiinþarea Eparhiei
Vadului, Feleacului ºi Clujului, cu sediul la Cluj (1921-1991), în „Renaºterea”,
II (1991), nr. 7-8, p. 3.
MORARU, Alexandru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Dr.h.c.
Teofil Herineanu, al Vadului, Feleacului ºi Clujului, (1909-1992), Scurte date
biografice, în „Renaºterea”, III (1992), nr. 11, p. 7.
MORARU, Alexandru, Învãþãmântul Teologic Universitar Ortodox din
Cluj (1924-1952), Cluj-Napoca, 1996.
401
MORARU, Alexandru, Seminarul Teologic Liceal Ortodox din

Cluj-Napoca (1952-1997), Cluj-Napoca, 1997; Ediþia a II-a cu titlul: 50 de ani
de Învãþãmânt Teologic Seminarial Ortodox în Cluj-Napoca (1952-2002), Cluj-
Napoca, 2002.
MORARU, Alexandru, Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului,
Feleacului ºi Clujului, Cluj-Napoca, 1998.
MORARU, Alexandru, Înfãptuiri de seamã ale ortodoxiei clujene între
1918-1940, în vol. „80 de ani de Administraþie româneascã la Cluj-Napoca”,
Cluj-Napoca, vol.I, ed. a II-a, 1999, p. 100-114.
MORARU, Alexandru, Ortodoxia clujeanã între 1940-1999, în vol. „80
de ani de administraþie bisericeascã la Cluj-Napoca”, vol. II, Cluj-Napoca, 1999,
p. 260-261.
MORARU, Alexandru, Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. Bio-
bibliografii selective, Alba-Iulia, Editura „Reîntregirea”, 2005.
MORARU, Alexandru, Pr. dr. Vasile Sava – Vicar administrativ, în
„Telegraful Român”, 145 (1997), nr. 29-32, p. 7.
MORARU, Alexandru, Preot Sabin Truþia – vicar administrativ, în
MORARU, Alexandru, Pr. prof. dr. Liviu Galaction Munteanu – vicar
administrativ, în „Telegraful Român”, 145 (1997), nr. 41-42, p. 4.
MORARU, Alexandru, Preot dr. Iuliu Goºescu – vicar administrativ, în
„Telegraful Român”, 146 (1998), nr. 11-12, p. 3-4.
MORARU, Alexandru, Preot Florian Geomolean – vicar administrativ,
în „Telegraful Român”, 146 (1998), nr. 35-36, p. 2.
MORARU, Alexandru, Pr. Prof. Ioan Pop – vicar administrativ, în
MORARU, Alexandru, Pr. prof. Onisie Morar – vicar administrativ, în
MORARU, Alexandru, Un ierarh nedreptãþit: episcopul Policarp
Moruºca al Americii ºi Canadei (1935-1939) în vol. „Studia Historica et
Theologica. Omagiu profesorului Emilian Popescu”, Iaºi, Editura Trinitas, 2003,
p. 757-770.
MORAR, Ioan, Darea de seamã a Sectorului administrativ-bisericesc
pe anul 1990, Cluj-Napoca, 1990, p. 4-5.
MORAR, Ioan, Autobiografie, Gherla, 2006.
MORUªCA, Policarp Drumul vieþii (Ediþie de Aurel Sasu), Bucureºti,
402
2001, p. 10-13; Aurel Sasu, Cazul Policarp Moruºca – o cronicã a faptelor –,

Cluj-Napoca, 2002, p. 8-14.
MUREªANU, Florea, Catedrala din Cluj, Cluj, 1943.
NAGHIU, Iosif, Biobibliografia PS Episcop Colan, Sibiu, 1937.
NEMEª, Vasile, Raportul Sectorului cultural pe anul 1994, Cluj-Napoca,
1995.
1996.
1998.
NEMEª, V.[asile], Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului ºi Clujului, Fiºã
biograficã, Cluj-Napoca, 1998.
1999.
NEMEª, Vasile, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
NISTOR, Gheorghe, Protopopii Protopopiatului Ortodox Român Luduº,
de la origini ºi pânã în zilele noastre (Tezã de licenþã, în manuscris), Cluj-
Napoca, 1995, p. 23-35.
O nouã bisericã în Cluj, în „Renaºterea”, X (1932), nr. 30-32, p. 1-2.
O strãlucitã sãrbãtoare a Ortodoxiei la Cluj. Sfinþirea bisericii parohiale
din Calea Ferdinand, în „Renaºterea”, X (1932), nr. 46, p. 1-6.
OASPEÞI ai Bisericii noastre, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964),
nr. 9-10, p. 751-759.
OMAGIU Mitropolitului Nicolae Colan (1893-1993), Cluj-Napoca, 1995
(Ediþie îngrijitã de Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru).
OROS, Ioan-Andrei, Reînfiinþarea Episcopiei Vadului, Feleacului ºi
Clujului (1919), în „Studia Universitatis Babeº-Bolyai. Historia”, XLV (2000),
nr. 1-2, p. 127-140.
PÃCURARIU, Mircea, Legãturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania
cu Þara Româneascã ºi Moldova în secolele XVI-XVIII (Tezã de doctorat), în
„Mitropolia Ardealului”, XIII (1968), nr. 1-3, p. 1-173.
PÃCURARIU, Mircea, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei,
Bucureºti, 1980.
PÃCURARIU, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I,
Bucureºti, 1992.
PÃCURARIU, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 2,
403
Bucureºti, ed. a II-a, 1992.

PÃCURARIU, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. a IV-a,
Galaþi, 1996.
PÃCURARIU, Mircea, Dicþionarul teologilor români, Bucureºti, 1996.
PÃCURARIU, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 3, Ed.
a II-a, Bucureºti, 1997.
PÃCURARIU, Mircea, Dicþionarul Teologilor Români, Ed. a II-a,
Bucureºti, Editura enciclopedicã, 2002, p. 451-452.
PÃCURARIU, Mircea, Monografia Institutului Teologic universitar din
Sibiu, 1911-1956, lucrare în manuscris (dactilografiatã), Sibiu, 1956, p. 347-
349.
PAPAHAGI, Marian, ZACIU, Mircea, SASU, Aurel, Dicþionarul
scriitorilor români, A-C, Vol.I, Bucureºti, 1995.
PASCU, ªtefan, Un vlãdicã român necunoscut: Marcu al Vadului (1557),
în „Studii Teologice”, VIII (1956), nr. 5-6, p. 252-254.
PASCU, ªtefan, Istoricul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,
în vol. „Monumente istorice ºi de artã religioasã din Arhiepiscopia Vadului,
Feleacului ºi Clujului”, Cluj-Napoca, 1982, p. 13-32.
PICU, Octavian, Darea de seamã a Sectorului administrativ-bisericesc
pe anul 1989, Cluj-Napoca, 1989, p. 3-4.
PINTEA, Ioan, Raportul Sectorului cultural pe anul 1993, Cluj-Napoca, 1994.
PINTEA, Ioan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
PINTICAN, Ioan, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
[POP], Irineu, Bistriþeanul, Eparhia Clujului îºi onoreazã Arhipãstorul,
în „Renaºterea”, VII (1996), nr. 3, p. 2.
[POP], Irineu, Bistriþeanul, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2004, 18 p.
POPA, Mircea, Dicþionar de literaturã românã contemporanã, ed.a II-
a, Bucureºti, 1977.
POPA, Victor, Consideraþiuni critice cu privire la Mitropolia
Transilvaniei din sec. al XV-lea ºi al XVI-lea ºi a raporturilor ei cu Moldova, în
„Mitropolia Banatului”, VII (1958), nr. 7-8-9, p. 387-436.
POPESCU, Emilian, Organizarea eclesiasticã a provinciei Scythia
Minor în secolele IV-VI, în „Studii Teologice”, XXXII (1980), nr. 7-10, p.
590-605.
POPESCU, Emilian, Creºtinismul timpuriu pe teritoriul României. 1.
Originile apostolice, 2. Bizanþul sau Roma?, în vol.”Priveghind ºi lucrând pentru
mântuire”, Iaºi, 2001, p. 169-189.
404
POPESCU, Emilian, Sfântul Apostol Filip - misionar pe pãmântul

românesc, în vol.”LOGOS Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Bartolomeu al
Clujului la împlinirea vârstei de 80 de ani”, Cluj-Napoca, 2001, p. 386-389.
PORUMB, Marius, Bisericile de Feleac ºi Vad, Bucureºti, 1968.
PRAZNICUL Eparhiei noastre, în „Renaºterea”, XVII (1939), nr.
45, p. 1.
PREA SFINÞITUL Teofil, Episcopul Vadului, Feleacului ºi Clujului,
la împlinirea vârstei de 60 de ani, în „Mitropolia Ardealului”, XV (1969), nr.
11-12, p. 866-868.
PREOTUL Constantin Haºcãu, în „Glasul Bisericii”, XXXIV (1975),
nr. 1-2, p. 185-186.
PRINOS PS Episcop Nicolae Ivan la aniversarea de 80 de ani, Cluj,
1935.
PROCES verbal din 27 oct. 1945.
PROCES verbal din 20 iunie 1946.
PROCES verbal din 21 ian. 1948.
PROCES verbal din 21 mai 1949.
PROCESELE verbale ale Consiliului Eparhial Plenar, din 17 ian. 1947,
26 martie 1947, 10 mai 1947, 19 martie 1949.
PROCESELE verbale ale Permanenþei Consiliului Eparhial între anii
1947-1957.
PROCESELE verbale din 18 august ºi 19 noiembrie 1958, din 8 ian. ºi
18 februarie 1953, din 17 oct. 1955
PROCESELE verbale din 2 iulie ºi 7 oct. 1972
PROGRAMUL general al festivitãþilor cu prilejul sfinþirii Catedralei
ortodoxe române din Cluj, în „Renaºterea”, XI (1933), nr.44, p.6.
PROTOCOLUL Sinodului arhidiocezei greco-orientale române din
Transilvania, þinut la 1881, Sibiu, 1881.
PROTOCOLUL Congresului ordinariu naþionalu-bisericescu alu
mitropoliei române greco-orientali din Ungaria ºi Transilvania, convocatu la
Sibiu, pe 15/27 Octombrie 1874, Sibiu, 1879.
PROTOCOLUL Sinodului arhidiecesei greco-orientale române din
Transilvania, þinut în anul 1888, Sibiu, 1888.
PROTOCOLUL Congresului Naþionalu Bisericescu Românu de
Religiunea greco-rãsãriteanã, conchiamatu în Sibiu pe 16/28 Septembrie 1868,
Sibiu, 1868.
PRUNEAN, ªtefan-Rareº, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
PS EPISCOP Iustinian Chira al Maramureºului ºi Sãtmarului - la 70
de ani, în „Revista Teologicã”, I (1992), nr. 3, p. 95-97.
405
PUªCARIU, Ilarion, Mitropolia românilor ortodocºi din Ungaria ºi

Transilvania, vol. II, Sibiu, 1900.
RÃMUREANU, Ioan, Noi consideraþii privind pãtrunderea
creºtinismului la traco-geto-daci, în „Ortodoxia”, XXVI (1974), nr. 1, p. 164-178.
RAPOARTELE Secþiei economico-financiare pe anii 1958-1992.
RAPOARTELE Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã, Secþia
bisericeascã între 1947-1957.
culturalã, pe anii 1936-1957.
economicã, pe anii 1936-1957.
RAPOARTELE Secþiei administrative-bisericeºti pe anii 1958-1992,
Arhiepiscopia Clujului.
RAPORTUL Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã din anul
1941, Cluj, 1941, p. 13-14.
RAPORTUL Consiliului Eparhial cãtre Adunarea Eparhialã din anul
1941, Cluj, 1941.
RETEGAN, Ioan-Gheorghe, Istoricul Îndrumãtorului Bisericesc al
Eparhiei Clujului (1978-1989). A. Tematica istoricã (I), în „Anuar I, 1990-1992,
Institutul Teologic Universitar Ortodox Cluj-Napoca (din 1992 – Facultate de
Teologie Ortodoxã)”, Cluj-Napoca, 1998, p. 239-256.
Eparhiei Clujului (1978-1989) II. Tematica biblico-sistematicã, în „Anuar II,
1992-1994, Universitatea <<Babeº-Bolyai>>, Facultatea de Teologie Ortodoxã”,
Cluj-Napoca, 1999, p. 195-206.
Eparhiei Clujului (1978-1989) III. Tematica practicã, în „Anuar III, 1994-1996,
Universitatea <<Babeº-Bolyai>>, Cluj-Napoca, 1999, p. 157-172.
REVISTA teologicã, serie nouã, I (73), (1991), nr. 3, p. 69; Idem, II
(74), (1992), nr. 4, p. 70-71.
ROMANIAN Orthodox Church, VII (1977), nr. 1, p. 60-61.
RUSU, I.I., Materiale arheologice paleocreºtine din Transilvania.
Contribuþii la istoria creºtinismului daco-roman, în „Studii Teologice”, X (1958),
nr. 5-6, p. 311-340.
SÃDEANU, D.V., Hirotonirea, înmânarea cârjei ºi înscãunarea noului
episcop al Romanului ºi Huºilor, în „Biserica Ortodoxã Românã”, LXVII (1949),
nr. 11-12, p. 15-49.
406
SÃRBÃTOAREA Eminenþei Sale Episcopului Evanghelic-luteran

Friedrich Müller, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 9-10, p. 717-723.
SAVA, Vasile, Cum s-a zidit Catedrala noastrã, în „Viaþa Ilustratã”, X
(1943), nr. 11, p. 16.
SAVA, Vasile, Episcopul Nicolae Colan în scaunul vlãdicesc, în „Viaþa
Ilustratã”, XI (1944), nr. 1, p. 5-7.
SAVA, Vasile, Episcopul Nicolae Colan ca organizator de aºezãminte,
în „Renaºterea”, XXIV (1946), nr. 26-27. p. 2.
SÃVÂRªIREA din viaþã ºi punerea în mormânt a Prea Sfinþitului Episcop
Nicolae Ivan, Cluj, 1936.
SCOROBEÞ, Mircea, De pe meleagurile acestea…, Îndrumãtorul
pastoral, I., Alba Iulia, 1977, p. 251-252.
SIMON, Alexandru, Feleacul (1367-1587), Presa Universitarã Clujeanã,
2004.
ªERBÃNESCU, Niculae, Mitropoliþii Ungrovlahiei, în „Biserica
Ortodoxã Românã”, LXXVII (1959), nr. 7-10, p. 722-826.
ªERBÃNESCU, Niculae, 1600 de ani de la prima atestare documentarã
despre existenþa Episcopiei Tomisului, în „Biserica Ortodoxã Românã”,
LXXXVII (1969), nr. 9-10, p. 966-1026.
ªERBÃNESCU, Niculae, Creºtinismul românilor, în „Almanahul
Parohiei Ortodoxe din Baden-Baden”, pe anul 1976, p. 62-73.
SERBAREA de sfârºit de an la Seminarul Teologic din Cluj, în
„Mitropolia Ardealului” VII (1962), nr. 3-6, p. 382-384.
ªESAN, M., Întrunire ecumenistã pentru pace la Cluj, în „Mitropolia
ªESAN, M., Consfãtuire ecumenistã la Cluj, în, „Mitropolia Ardealului”,
XIII (1968), nr. 1-3, p. 266-227.
SFINÞI români ºi apãrãtori ai legii strãmoºeºti, Bucureºti, 1987.
SFINÞIREA Catedralei se va face la 5 noiembrie a.c. în prezenþa M.
Sale Regelui Carol al II-lea, în „Renaºterea”, XI (1933), nr. 42, p. 2.
SFINÞIREA Crucii Catedralei noastre ºi a tipografiei, în „Renaºterea”,
IV (1926), nr. 28, p. 1.
SFINÞIREA Paraclisului ºi inaugurarea noului local al Academiei
Teologice, în „Renaºterea”, XVII (1939), nr. 46, p. 1-3.
SOLEMNITATEA punerii pietrei fundamentale la Catedrala noastrã din
Cluj, în „Renaºterea”, I (1923), nr. 6, p. 12.
SOLEMNITATEA sfinþirii clopotelor Catedralei ortodoxe române din
Cluj, în „Renaºterea”, V (1927), nr. 129, p. 2.
407
STANCA, Sebastian, Istoricul Episcopiei Clujului, în „Cãlindarul Clujul

Românesc pe 1923”, Cluj, 1923.
STANCA, Sebastian, Episcopia Ortodoxã Românã a Vadului, Feleacului
ºi Clujului, Cluj, 1930.
STANCA, Sebastian, Viaþa ºi activitatea episcopului Vasile Moga, 1774-
1845, Cluj, 1939.
STÃNILOAIE, Dumitru, Uniatismul din Transilvania, încercare de
dezmembrare a poporului român, Bucureºti, 1973.
ªTEFAN, Liviu, Înalt Prea Sfinþitul Teofil Herineanu, Arhiepiscopul
Vadului, Feleacului ºi Clujului - la împlinirea vârstei de 77 de ani, în „Telegraful
Român”, 134 (1986), nr. 47-48, p. 4.
ªTEFAN, Liviu, 30 de ani de rodnicã activitate arhiepiscopeascã a
Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Teofil, la cârma Eparhiei Vadului,
Feleacului ºi Clujului, în „Mitropolia Ardealului”, XXXIII (1988), nr.1, p.
115-117.
ªTEFAN, Liviu, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
TIRA, Iustin, † Arhidiacon Stavrofor Iosif Butuc, secretarul
Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, în „Mitropolia Ardealului”, XXIV,
(1979), nr. 10-12, p. 952-954.
TIRA, Iustin, Vizita la Cluj-Napoca a Eminenþei Sale Dr. Hans Joachim
Held, în „Mitropolia Ardealului”, XXX (1985), nr. 5-6, p. 350-351.
TIRA, Iustin, Cincizeci de ani de la sãvârºirea din viaþã a Episcopului
Nicolae Ivan, în „Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi patriotic”, 9, Cluj-Napoca,
1986, p.79-83.
TIRA, Iustin, Moment aniversar, în „Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi
patriotic” (Arhiepiscopia Clujului), Cluj-Napoca, 1988, p. 126-138.
TIRA, Iustin, Pãrintele Ioan Buiu la 85 de ani, în „Renaºterea” III
(1992), nr. 91-0, p. 6.
TIRA, Iustin, Raportul Sectorului economico-financiar pe anul 1993,
Cluj-Napoca, 1994.
Cluj-Napoca, 1995.
Cluj-Napoca, 1996.
Cluj-Napoca, 1997.
TIRA, Iustin, Pãrintele Ioan Buiu a trecut la cele veºnice, în
„Renaºterea” VIII (1997), nr. 3.
408

Cluj-Napoca, 1998.
TIRA, Iustin, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
TIRA, Iustin, Pãrintele Simion Coman, Cluj-Napoca, 2006.
TIRA, Iustin, Pr. Augustin Suciu, Cluj-Napoca, 2006.
TIRA, Iustin, Protopopul Stavrofor Augustin Stanciu, Cluj-Napoca, 2006.
TIMIª, Vasile, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
TODOR, Nichifor, Episcopul Policarp Moruºca, „Mitropolia
Ardealului”, 18 (1973), 1-2, p. 99-101.
TODOR, Nichifor, Episcopul Policarp Moruºca. O sutã de ani de la
naºtere, „Mitropolia Ardealului”, 28 (1983), 3-4, p. 225-229;
TODORAN, I., De la Alianþa Mondialã a Bisericilor Reformate, în
„Mitropolia Ardealului”, XIII (1968), nr. 7-8, p. 585-591.
TREI zile memorabile: 4, 5 ºi 6 noiembrie 1933. Sfinþirea Catedralei, în
„Renaºterea”, XI (1933), nr. 45-46, p. 1.
TURDEANU, Emil, Manuscrisele slave din timpul lui ªtefan cel Mare,
extras din „Cercetãri Literare”, V, Bucureºti, 1943, p. 176-179.
VARGA, Petru, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
VASCÃ, Ioan, Zece ani în slujba Bisericii ºi Neamului, 1924-1934,
Cluj, 1935.
VASIU, Nicolae, BUNEA, Ioan, Episcopul Nicolae Ivan, 1855-1936,
ctitorul reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului ºi Clujului. Studii ºi documente,
Cluj-Napoca, 1985.
VÂRVA, Gavril, Raportul Sectorului economico-financiar pe anul 1998,
Cluj-Napoca, 1999.
Cluj-Napoca, 2000.
Cluj-Napoca, 2000.
VÂRVA, Gavril Arhid., Adunarea Eparhialã [pe anul 2001, 5 februarie
2002], Sectorul Economic, Cluj-Napoca, 2002, în „Renaºterea”, XIII (2002),
nr. 2, p. 4.
VÂRVA, Gavril Arhid., Raportul Sectorului Economic pe anul 2002
[Adunarea Eparhialã – 6 februarie 2003], Cluj-Napoca, 2003, p. 2-4; 5-7 ºi 10.
VÂRVA, Gavril Arhid., Raportul Sectorului Economico-Financiar pe anul
2003. Adunarea Eparhialã – 3 februarie 2004, Cluj-Napoca, 2004, p. 2-13.
409
VÂRVA, Gavril Arhid., Raportul Sectorului Economico-Financiar pe

anul 2004. Adunarea Eparhialã [22 februarie 2005], Cluj-Napoca, 2005, p. 3-
5.
VÂRVA, Gavril Arhid., Raportul Sectorului Economico-Financiar pe
anul 2005. Adunarea Eparhialã [14 februarie 2005], Cluj-Napoca, 2006, p. 2-
9.
VÂRVA, Gavril, Autobiografie, Cluj-Napoca, 2006.
VERESS, Andrei, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei
ºi Þãrii Româneºti, vol. I, Bucureºti, 1929.
VIZITÃ ecumenistã, în „Mitropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 3-5, p.
345-349.
ZÃGREAN, Ioan, O manifestare ecumenistã la Cluj, în „Mitropolia
ZÃGREAN, Ioan, Praznicul Sfinþilor Trei Ierarhi, în „Mitropolia
Ardealului”, XIII (1968), nr. 1-3, p. 211-223.
ZÃGREAN, Ioan, Vizita IPS Mitropolit Dr. Nicolae Mladin la Institutul
Teologic Protestant de grad universitar din Cluj, în „Mitropolia Ardealului”,
XIII (1968), nr. 1-3, p. 205-210.
ZÃGREAN, Ioan, Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936). Primul ierarh
român al reînviatei Episcopii a Vadului, Feleacului ºi Clujului, în „Mitropolia
Ardealului”, XVI (1971), nr. 5-6, p. 416-427.
ZÃGREAN, Ioan, Trecerea la cele veºnice a conducãtorului Bisericii
Unitariene din România, Episcopul Kiss Elek, în „Mitropolia Ardealului”, XXVII
(1972), nr.1-2, p. 144-148.
ZÃGREAN, I., În unitatea Ortodoxiei, festivitãþile bisericeºti de la Cluj,
prelejuite de ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a Episcopiei Ortodoxe Române
a Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi Hirotonia întru arhiereu ºi înscãunarea ca
Episcop-vicar al noii Arhiepiscopii a Prea Sfinþitului Justinian Chira
Maramureºeanul, în „Mitropolia Ardealului”, XVIII (1973), nr.9-10, p.906-
938.
ZÃGREAN, Ioan, Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936). 40 de ani de la
moartea lui, în „Mitropolia Ardealului”, XXI (1976), nr. 1-3, p. 171-178.
ZÃGREAN, Ioan, Vechea Episcopie a Feleacului, în „Îndrumãtor
bisericesc” (Arhiepiscopia Clujului), Cluj-Napoca, 1979, p. 245-249.
ZILE memorabile (4, 5 ºi 6 noiembrie 1933). Sfinþirea Catedralei
Ortodoxe Române din Cluj, 1923-1933, Cluj, 1933.
410

Al Moraru Scurt Istoric Al Eparhiei 2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Al Moraru Scurt Istoric Al Eparhiei 2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr. Prof. Dr.

Scurt istoric al Eparhiei Ortodoxe Române

VOLUMUL APARE LA ANIVERSAREA A 85 DE ANI DE LA REÎNVIEREA

Culegere: Dana Popan

Drepturile de reproducere parþialã sau totalã aparþin integral autorului.

SCURT ISTORIC AL EPARHIEI

Volum tipãrit cu binecuvântarea

Cap. I: M{RTURII DESPRE VECHIMEA CRE|TINISMULUI ROMÂNESC

Cap. II: RE}NVIEREA VECHILOR EPARHII DE VAD |I FELEAC

Cap. III: VIA#A |I }NF{PTUIRILE IERARHILOR ORTODOC|I EPARHIO#I DE LA CLUJ

A.EPISCOPUL NICOLAE IVAN (1921-1936).....................................................................................43

B.EPISCOPUL NICOLAE COLAN (1936-1957)

2.Pe t[râm cultural ...................................................................................................................... 68

C.EPISCOPUL (ARHIEPISCOPUL) TEOFIL HERINEANU (1957-1992)

D.}NALT PREA SFIN#ITUL ARHIEPISCOP BARTOLOMEU ANANIA (1993-AZI)

Cap. IV: EPISCOPII VICARI...............................................................................................................177

Cap. V: AL#I SLUJITORI AI CENTRULUI EPARHIAL CLUJ (CLUJ-NAPOCA)

la unirea cu Biserica Romei, în frunte cu mitropolitul Atanasie Anghel, a încetat,

cãrþi din Sfânta Scripturã, în varianta tãlmãcitã de IPS Arhiepiscop Bartolomeu;

Transylvania were under the spiritual leadership of the Orthodox metropolitan of

and the museum. At the same time he purchased approximately 20 buildings in

CUVÂNT ÎNAINTE - la edi@ia a II-a -

vicari, consilieri, inspectori ºi secretari eparhiali, secretari de cabinet, inspectori de

FOREWORD – at the second edition –

Bistriþeanul and Vasile Flueraº Someºanul (with recent photos); bibliographies

1. Privire generalã asupra creºtinismului din Transilvania

sec. al IV-lea,10 de când dateazã câteva obiecte paleocreºtine de seamã ºi anume:

În acelaºi timp, documentele vremii evidenþiazã în Transilvania nume

2. Vechile Eparhii de Vad ºi Feleac

În decursul veacurilor, locuitorii Transilvaniei ºi cei ai Moldovei „având

Episcopului Ilarion i-a urmat în scaun vlãdica Anastasie, pomenit în anul

La scurtã vreme (cca 1622), în fruntea Episcopiei Vadului se afla vlãdica

În istoriografia româneascã s-au emis anumite ipoteze atât în ceea ce priveºte

oblãduit duhovniceºte pentru câteva decenii pe credincioºii ortodocºi din

antecesorii sãi din fruntea Bisericii Ortodoxe transilvãnene: Ghelasie, amintit

de legea noastrã greceascã» ce trãiesc necununaþi”. 68 Deoarece preotul Nicola

Viena, în 1761, românii ortodocºi din Transilvania au primit aprobare sã aibã

fondurile ºi depozitele parohiilor din noua diecezã trec întregi în administrarea

Ideea marelui Mitropolit ªaguna a fost îmbrãþiºatã de cãtre asesorul

A. EPISCOPUL NICOLAE IVAN

S-a nãscut în 17 mai 1855, în localitatea

iunie 1874) ºi Seminarul (Institutul) teologic „Andreian” din Sibiu (1874-1877),

Cu toate cã la instalare avea o vârstã înaintatã (66 de ani), realizãrile sale

majoritatea înscriindu-se ca ºi ctitori ai viitoarei Catedrale din Cluj, donaþiile

Ajuns în fruntea Episcopiei Clujului (la sfârºitul anului 1921) a nutrit cu

întreaga suflare româneascã.120 În acelaºi timp a fost pictatã ºi o parte din

Dacã la început (1921) Eparhia Clujului avea un numãr de 12 protopopiate

O altã mare realizare a Episcopului Nicolae Ivan a fost ºi înfiinþarea

Pe linie administrativ-gospodãreascã ºi socialã mai amintim: obþinerea

Pentru începerea activitãþii Consistoriului diecezan din Cluj, Consistoriul

Îndatã dupã înfiinþarea Consistoriului eparhial de la Cluj (în 1919) s-a

Conducerea Eparhiei Clujului a întemeiat apoi, în cursul anului 1926, Fondul

Banii aceºtia s-au distribuit împreunã cu alte alimente ºi vestminte la 1365

B. EPISCOPUL NICOLAE COLAN (1936-1957)

A vãzut lumina zilei la 28 noiembrie 1893, în

La Sibiu ºi-a fãcut debutul în publicisticã în 1915, în „Gazeta Transilvaniei”

Astfel cã, la 19 aprilie 1919, studentul Nicolae Colan a obþinut cu rezultate

În 1934 a intrat în cler, iar în urmãtorul an (1935) a fost hirotesit protoiereu.

În 1938-1939 a fost ministru al Educaþiei Naþionale, Cultelor ºi Artelor.

activitate arhiereascã în Eparhia sa, ajutat îndeaproape de vrednici colaboratori,

(în 1941). În aceste condiþii grele a ºtiut sã conducã ca un iscusit cârmaci

1. Academia Teologicã – Institutul Teologic din Cluj

Menþionãm cã pe timpul cât a fost învãþãmânt superior la Cluj, episcopul