BISERICA ORTODOXA

Mușat Lăcrămioara & Fătu Andra

Ce este?
 Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă
Răsăriteană) este o comunitate de credință creștină. Astăzi
creștinii ortodocși sunt organizați în biserici
ortodoxe autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară,
albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică
(euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe
autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică
a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii
formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica
Catolică.
Denumire

 Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de

la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - slăvire sau,
într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci,
literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie
corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că și
unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile
învățături ca fiind drepte, sau chiar singurele drepte.
Țări

 Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat

în spațiul cultural al imperiilor bizantin și rus: Europa de Est și de
Sud-est, Asia, părți ale Orientului Mijlociu și ale Africii. În prezent,
numărul de credincioși ortodocși este majoritar
în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica
Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru și Ucraina. Mari
comunități de creștini ortodocși trăiesc și în Albania (aprox.
30%), Bosnia (31,4 %), precum și în unele state care au aparținut
Rusiei țariste, respectiv Uniunii Sovietice (Țările baltice și Asia
Centrală). Prezențe ortodoxe semnificative se găsesc în multe
alte țări din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate în
special comunităților formate prin emigrarea est-europenilor.
O biserică ortodoxă
din Kostroma, Rusia.
Dogma ortodoxă

 Biserica Ortodoxă a celor șapte Sinoade Ecumenice are la

bază Vechiul și Noul Testament. Conducătorul ("Capul") ei este
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul cel bun”, care îndrumă
credincioșii, mădularele vii ale Bisericii, pe calea spre mântuire.
Biserica Ortodoxă a celor șapte sinoade ecumenice recunoaște
un același Dumnezeu Treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în
ipostas (Persoane), dar Unul în ființă (esență), Dumnezeu
atotputernic, preexistent lumii și complet independent în raport cu
orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, în
care dumnezeul / dumnezeii iau naștere într-un univers
preexistent.
Reprezentarea
răsăriteană a Sfintei
Treimi, pictură de Andrei
Rubliov
 Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor șapte sinoade are la bază
dragostea, căci ,,Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4:8) și este reluat în
scrierile teologilor ortodocși, care afirmă că Dumnezeu este iubirea.
Iubirea a fost propovăduită și arătată prin fapte de Iisus Hristos,
considerat unul din cele trei Ipostasuri (Persoane, sau personalități)
ale Sfintei Treimi, care s-a coborât pe pământ și s-a întrupat ca om,
și-a jertfit viața și a luat asupra lui păcatele oamenilor pentru a îi
mântui de păcat, iar prin învierea sa a transfigurat și îndumnezeit
(θεοσισ) trupul omenesc luat. Astfel, definitorie pentru înțelegerea în
ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este formula sfântului Atanasie
cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca și omul să poată
deveni dumnezeu". Prin vorbă și faptă, Hristos a arătat că se poate
trăi în lume făcând voia lui Dumnezeu și a scos în evidență din cele
zece porunci două, dar care cuprind totul și care îl fac pe cel ce le
îndeplinește să le facă în mod automat și pe restul: dragostea de
Dumnezeu și de aproapele („Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău,
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta
este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se
cuprind toată legea și prorocii.”, Matei 22, 37-40).
Diferențele fașă de bisericile vechi-orientale sau necaledonice

 Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele

"ortodox", dar nu sunt în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se
consideră o parte constituantă a acesteia) s-au despărțit de ortodoxia
răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod
Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat. Ele sunt Biserica
Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană.

 Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține,

conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ
- firi), omenească și dumnezeiască, "nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate
și neschimbate". Bisericile necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-
o formă radicală numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o
singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numită
miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar compusă).

 Deși, începând cu secolul al XX-lea, se poartă un dialog teologic susținut între

Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale, momentan, acest dialog nu a dus la
nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi.
Diferențe față de Biserica Anglicană

 Deși la începutul secolului al XX-lea se considera că

diferențele dogmatice păreau să fi dispărut, vorbindu-se
chiar de o iminentă unire între ortodoxie și anglicanism, în
urma evoluțiilor acestuia din urmă după cel de-al Doilea
Război Mondial s-a ajuns la o serie de poziții ireconciliabile,
nemaiputându-se vorbi de un crez comun. Pe lângă
amplificarea în anglicanism a unor învățături de credință
(neo)protestante, diferendul fundamental cu ortodoxia este
dat de viziunea diferită a anglicanilor în privința hirotoniei
femeilor și a acceptării homosexualității.
Diferența față de Biserica Catolică
Între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică există o sumă de
deosebiri doctrinare. Cele mai cunoscute dintre ele poartă numele
de punctele florentine. Acestea sunt:

 nerecunoașterea primatului episcopului Romei asupra celorlalți

episcopi (în Biserica Ortodoxă, toți arhiereii, indiferent de titlul purtat -
patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop - sunt considerați egali);
 nerecunoașterea adăugării Filioque din Crez (considerat în Biserica
Ortodoxă o învățătură greșită, cu profunde implicații teologice);
 nerecunoașterea validității folosirii la Euharistie a azimei, adică a pâinii
nedospite, folosită de Biserica Catolică (Biserica Catolică recunoaște
ca validă atât folosirea pâinii azime, cât și a celei fermentate);
 nerecunoașterea existenței Purgatoriului (considerat în Biserica
Romano-Catolică a fi un loc de mijloc între rai și iad, în care sufletele
celor decedați se purifică până la intrarea în Rai).