Biserica

•  edificiu (lăcaș sfânt) construit și amenajat pentru practicarea

cultului creștin
• instituția în care sunt organizați credincioșii creștini
• comunitate religioasă de adepți ai aceluiași cult
Biserica ortodoxă în ziua de azi

Există astăzi 14 biserici ortodoxe locale

autocefale și 2 autonome, aflate între ele în
comuniune euharistică; mai sunt, de
asemenea, una a cărei autocefalie este
parțial recunoscută și 5 cu autonomie
parțial recunoscută. O serie de comunități
ortodoxe, din cauza unor probleme
canonice, se află în afara acestei
comuniuni liturgice, dar împărtășesc
aceeași credință dogmatică.
 Bisericile Ortodoxe

Bisericile ortodoxe sunt bisericile care

recunosc doar primele șapte concilii
ecumenice, fiind denumite de aceea
și Biserici ale celor șapte concilii. Împreună
ele alcătuiesc Ortodoxia. Nu toate bisericile
ortodoxe sunt recunoscute ca atare de
celelalte biserici ortodoxe. În comuniune
sunt doar bisericile autocefale cu cele
autonome, pe când cele necanonice sunt
excluse de la uniunea mutuală.
 DIFERENȚELE
CONFESIONALE
 Față de Bisericile vechi-orientale sau necalcedoniene

• Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele "ortodox", dar nu
sunt în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a
acesteia) s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel
de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat. Ele sunt
Biserica Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană.
• Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține, conform
hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ - firi), omenească și
dumnezeiască, "nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate și neschimbate". Bisericile
necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă radicală numită monofizitism
(Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o
formă mai moderată numită miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură,
dar compusă).
• Deși, începând cu secolul al XX-lea, se poartă un dialog teologic susținut între Biserica
Ortodoxă și cele vechi-orientale, momentan, acest dialog nu a dus la nici un rezultat
acceptat universal de către cea dintâi.
 Față de Biserica Anglicană

Deși la începutul secolului al XX-lea se considera că

diferențele dogmatice păreau să fi dispărut, vorbindu-se chiar de
o iminentă unire între ortodoxie și anglicanism, în urma evoluțiilor
acestuia din urmă după cel de-al Doilea Război Mondial s-a
ajuns la o serie de poziții ireconciliabile, nemaiputându-se vorbi
de un crez comun. Pe lângă amplificarea în anglicanism a unor
învățături de credință (neo)protestante, diferendul fundamental
cu ortodoxia este dat de viziunea diferită a anglicanilor în privința
hirotoniei femeilor și a acceptării homosexualității.
 Față de Biserica Catolică

• Între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică există o sumă de deosebiri

doctrinare. Cele mai cunoscute dintre ele poartă numele de punctele florentine. Acestea
sunt:
• nerecunoașterea primatului episcopului Romei asupra celorlalți episcopi (în Biserica
Ortodoxă, toți arhiereii, indiferent de titlul purtat - patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop
- sunt considerați egali);
• nerecunoașterea adăugării Filioque din Crez (considerat în Biserica Ortodoxă o învățătură
greșită, cu profunde implicații teologice);
• nerecunoașterea validității folosirii la Euharistie a azimei, adică a pâinii nedospite, folosită
de Biserica Catolică (Biserica Catolică recunoaște ca validă atât folosirea pâinii azime, cât
și a celei fermentate);
• nerecunoașterea existenței Purgatoriului (considerat în Biserica Romano-Catolică a fi un
loc de mijloc între rai și iad, în care sufletele celor decedați se purifică până la intrarea în
Rai).
• Alte diferențe față de Catolicism considerate importante de
Biserica Ortodoxă sunt:
• infailibilitatea ex-cathedra a Papei (Biserica Ortodoxă consideră
că nu poate exista o persoană infailibilă, indiferent de poziția
eclezială pe care o deține);
• harul sau grația creată (Biserica Ortodoxă consideră că harul
sau energia dumnezeiască este necreată, ca mijloc prin care
Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor);
• neprihănita zămislire sau imaculata concepție a Fecioarei Maria
(Biserica Ortodoxă consideră că toți oamenii, inclusiv
Născătoarea-de-Dumnezeu, au fost zămisliți și s-au născut
având păcate; ulterior, prin conlucrare cu Dumnezeu pot ajunge
la sfințenie);
 Față de Biserica Luterană

• nerecunoașterea tezei lui Luther Sola Scriptura (Biserica Ortodoxă alătură

învățăturilor Bibliei și predania sau tradiția bisericească);
• respingerea tezei Sola Fide - îndreptățirea doar prin credință (Biserica Ortodoxă
consideră că mântuirea este o conlucrare divino-umană, care implică atât credința
corectă a omului - orthodoxia, cât și aplicarea corectă a acestei credințe -
orthopraxia);
• nerecunoașterea desființării preoției sacramentale (sfințitoare) din luteranism;
• nerecunoașterea desființării monahismului (călugăriei);
• nerecunoașterea a doar două Taine, botezul și euharistia, în luteranism (Biserica
Ortodoxă are șapte taine principale - botezul, mirungerea, cununia, preoția,
spovedania, împărtășania și maslul, - dar nu reduce în mod absolut numărul lor la
acestea, la ele adăugându-se alte "ierurgii", precum sfințirea apei sau aghiasma,
monahismul, înmormântarea etc.)
• Biserica suedeză are un episcop care este lesbiană, în timp ce bisericile ortodoxe
privesc homosexualitatea drept păcat și nu permit femeilor să devină preoți sau
Față de Biserica Calvină (reformată)

În plus față de diferențele amintite mai sus, ce

privesc Luteranismul, Biserica Ortodoxă
respinge credința calvină în predestinarea
omului (potrivit căreia destinul omului este fixat
dinainte de Dumnezeu, fără a putea fi schimbat
prin deciziile libere ale individului) și susține
libertatea deplină a acestuia de a își alege
singur propriul destin.
 Față de Bisericile neoprotestante

• Pe lângă deosebirile esențiale arătate mai sus privind

învățăturile Sola Scriptura și Sola Fide, mai există o multitudine
de diferențe, care variază în funcție de denominația
neoprotestantă. Dintre acestea, amintim:
• cinstirea Fecioarei Maria ca Născătoare-de-Dumnezeu
(întemeiată pe Luca 1:42 și practica Bisericii primare);
• închinarea la icoane, chipuri ale lui Iisus Hristos, Maicii
Domnului și ale sfinților, considerate de Biserica Ortodoxă un
simbol al persoanei reprezentate; astfel, închinarea nu se
adresează materiei icoanei, ci celui reprezentat
 Față de Bisericile neoprotestante

• închinarea la moaștele sfinților (Biserica Ortodoxă consideră că

aceștia, asemeni lui Hristos în Schimbarea la Față, și-au preschimbat
și transfigurat întreg trupul, prin lucrarea harului dumnezeiesc, acesta
devenind astfel nestricăcios; închinarea la sfinți este, astfel, o cinstire a
lui Dumnezeu, prezent prin harul dumnezeiesc din acele oseminte sau
moaște);
• Biserica Ortodoxă respinge interpretarea simbolică a Euharistiei,
considerând că pâinea și vinul se preschimbă la Liturghie în adevăratul
trup și sânge al lui Hristos;
• Biserica Ortodoxă practică botezul copiilor, bazându-se pe obiceiul
Bisericii primare, când o întreagă familie, indiferent de vârsta membrilor
săi, se convertea la creștinism, dar acceptă și botezul adulților.