Ortodoxismul

Originea
Numele de Ortodoxie vine din
limba greacă, de la ορθο (ortho -
drept, corect) şi δοξα (doxa -
slăvire sau, într-un înţeles mai
general, opinie), traducându-se
deci literal "dreaptă-slăvire", cu
înţelesul de "credinţă, opinie
corectă". Este de menţionat că şi
unele din celelalte biserici
creştine îşi consideră propriile
învăţături ca fiind drepte sau
chiar singurele drepte.
Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă este o
comunitate de credinţă creştină.
Creştinii ortodocşi sunt organizaţi
în biserici ortodoxe naţionale
autocefale (greacă, rusă, română,
sârbă etc.), aflate în comuniune
liturgică (euharistică) unele cu
altele. Între bisericile ortodoxe
naţionale, primatul onorific este
deţinut de Patriarhia Ecumenică a
Constantinopolului. După
numărul de credincioşi, ortodocşii
formează în lume a doua
comunitate creştină, după 
Biserica Catolică.
 Biserica Ortodoxă

Biserica Ortodoxă a celor şapte Sinoade
Ecumenice are la bază Vechiul şi Noul
Testament. Conducătorul ("capul") ei este
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul
cel bun”, care îndrumă credincioşii,
mădularele vii ale Bisericii, pe calea spre
mântuire. Biserica Ortodoxă a celor şapte
sinoade ecumenice recunoaşte un acelaşi
Dumnezeu treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
întreit în ipostas (persoane), dar unul în fiinţă
(esenţă), Dumnezeu atotputernic, preexistent
lumii şi complet independent în raport cu
orice, deosebindu-se astfel fundamental de
religiile naturale, în care dumnezeul /
dumnezeii iau naştere într-un univers
preexistent.
 Ca ramură a creştinismului, teologia Bisericii Ortodoxe a celor şapte sinoade
are la bază dragostea, căci "Dumnezeu este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, 8) şi
este reluat în scrierile teologilor ortodocşi, care afirmă că Dumnezeu este
iubirea. Iubirea a fost propovăduită şi arătată prin fapte de Iisus Hristos,
considerat unul din cele trei ipostasuri (persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a
coborît pe pământ şi s-a întrupat ca om, şi-a jertfit viaţa şi a luat asupra lui
păcatele oamenilor pentru a îi mântui de păcat, iar prin învierea sa a
transfigurat şi îndumnezeit trupul omenesc luat. Astfel, definitorie pentru
înţelegerea în ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este formula Sf. Atanasie
cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca şi omul să poată deveni
dumnezeu". Prin vorbă şi faptă, Hristos a arătat că se poate trăi în lume făcând
voia lui şi a scos în evidenţă din cele zece porunci două, dar care cuprind totul
şi care îl fac pe cel ce le îndeplineşte să le facă în mod automat şi pe restul:
dragostea de Dumnezeu şi de aproapele („El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi
prorocii.”.
Biblia
Teologia acestei Biserici se
bazează pe scrierile Bibliei,
pe Tradiţia Bisericii şi pe
trăirea vieţii religioase în
cadrul Bisericii, singurul loc
în care Biblia poate fi corect
înţeleasă. Se acordă o mare
importanţă Sfintei
Împărtăşanii, eveniment în
urma căruia credincioşii se
unesc spiritual şi material cu
Iisus Hristos.
 Evanghelia după Matei
Virtuţile (faptele bune) au o
importanţă mântuitoare,
acestea făcând parte din
procesul de sfinţire
(teologie) (împărţit teologic
în trei etape: curăţire,
luminare şi îndumnezeire).
Lucrarea virtuţilor se face şi
în referire la episodul
judecăţii universale,
formulată în Evanghelia
după Matei, capitolul XXV.
 Între Biserica Ortodoxă a celor
şapte sinoade pe de o parte, şi
catolicism pe de altă parte, există
deosebiri Vom menţiona doar una:
ortodocşii consideră că Biserica este
formată din mulţimea
credincioşilor – mădulare vii – al
cărei cap este Iisus Hristos – Mirele.
În acest context, Biserica, ca şi
clădire şi ca organizare
administrativă are un rol
subordonat, de a sprijini viaţa
duhovnicească a mulţimii
credincioşilor conduse de „Păstorul
cel bun”. La aceste sinoade au
participat episcopi apostolici cu
credința în cele 7 taine, episcopi ai
lui Dumnezeu și se pune problema
dacă după crucificarea Ziditorului
Bisericii, credința s-a înălțat pe
Diferențe
Diferențe confesionale
confesionale
 Față de bisericile vechi-orientale sau
necalcedoniene
 Bisericile vechi-orientale  s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în
secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod
Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat. Ele sunt
Biserica Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și
Indiană. Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica
Ortodoxă susține, conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că
Hristos are două naturi omenească și dumnezeiască.  Bisericile
necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă radicală
numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură
natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numită
miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar
compusă). Deși, începând cu secolul al XX-lea, se poartă un dialog
teologic susținut între Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale,
momentan, acest dialog nu a dus la nici un rezultat acceptat universal
 Față de Biserica Anglicană
Deși la începutul secolului al XX-lea se considera că
diferențele dogmatice păreau să fi dispărut, vorbindu-
se chiar de o iminentă unire între ortodoxie și
anglicanism, în urma evoluțiilor acestuia din urmă
după cel de-al Doilea Război Mondial s-a ajuns la o
serie de poziții ireconciliabile, nemaiputându-se vorbi
de un crez comun. Pe lângă amplificarea în
anglicanism a unor învățături de credință
(neo)protestante, diferendul fundamental cu
ortodoxia este dat de viziunea diferită a anglicanilor în
privința hirotoniei femeilor și a acceptării
homosexualității.
 Față de Biserica Catolică

Între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică există o sumă de deosebiri
doctrinare.

Cele mai cunoscute dintre ele poartă numele de punctele florentine. Acestea sunt:


nerecunoașterea primatului episcopului Romei asupra celorlalți episcopi. (în Biserica
Ortodoxă, toți arhiereii, indiferent de titlul purtat - patriarh, mitropolit, arhiepiscop,
episcop - sunt considerați egali);

nerecunoașterea adăugării Filioque din Crez.  (considerat în Biserica Ortodoxă o
învățătură greșită, cu profunde implicații teologice);

nerecunoașterea validității folosirii la Euharistie a azimei, adică a pâinii nedospite,
folosită de Biserica Catolică. (Biserica Catolică recunoaște ca validă atât folosirea pâinii
azime, cât și a celei fermentate);

nerecunoașterea existenței Purgatoriului. (considerat în Biserica Romano-Catolică a fi
un loc de mijloc între rai și iad, în care sufletele celor decedați se purifică până la
intrarea în Rai).
Alte diferențe față de Catolicism considerate
importante de Biserica Ortodoxă sunt:
infailibilitatea ex-cathedra a Papei;
harul sau grația creată;
neprihănita zămislire sau imaculata concepție a
Fecioarei Maria;
thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale
sfinților ;
celibatul clericilor;
celibatul clericilor.
 Față de Biserica Luterană
nerecunoașterea tezei lui Luther Sola Scriptura (Biserica Ortodoxă alătură
învățăturilor Bibliei și predania sau tradiția bisericească);
respingerea tezei Sola Fide - îndreptățirea doar prin credință (Biserica
Ortodoxă consideră că mântuirea este o conlucrare divino-umană, care
implică atât credința corectă a omului - orthodoxia, cât și aplicarea corectă a
acestei credințe - orthopraxia);
nerecunoașterea desființării preoției sacramentale (sfințitoare) din
luteranism;
nerecunoașterea desființării monahismului (călugăriei);
nerecunoașterea a doar două Taine, botezul și euharistia, în luteranism
(Biserica Ortodoxă are șapte taine principale - botezul, mirungerea,
cununia, preoția, spovedania, împărtășania și maslul, - dar nu reduce în
mod absolut numărul lor la acestea, la ele adăugându-se alte "ierurgii",
precum sfințirea apei sau aghiasma, monahismul, înmormântarea etc.)
Biserica suedeză are un episcop care este lesbiană, în timp ce bisericile
ortodoxe privesc homosexualitatea drept păcat și nu permit femeilor să
devină preoți sau episcopi.
 Față de Biserica Calvină(reformată)
În plus față de diferențele amintite mai
sus, ce privesc Luteranismul, Biserica
Ortodoxă respinge credința calvină în
predestinarea omului (potrivit căreia
destinul omului este fixat dinainte de
Dumnezeu, fără a putea fi schimbat
prin deciziile libere ale individului) și
susține libertatea deplină a acestuia de
a își alege singur propriul destin.
 Față de Bisericile Neprotestante

Pe lângă deosebirile esențiale arătate mai sus privind învățăturile Sola
Scriptura și Sola Fide, mai există o multitudine de diferențe, care variază în funcție
de denominația neoprotestantă. Dintre acestea, amintim:

cinstirea Fecioarei Maria ca Născătoare-de-Dumnezeu (întemeiată pe Luca 1:42 și
practica Bisericii primare);

închinarea la icoane, chipuri ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului și ale sfinților,
considerate de Biserica Ortodoxă un simbol al persoanei reprezentate; astfel,
închinarea nu se adresează materiei icoanei, ci celui reprezentat;

închinarea la moaștele sfinților (Biserica Ortodoxă consideră că aceștia, asemeni lui
Hristos în Schimbarea la Față, și-au preschimbat și transfigurat întreg trupul, prin
lucrarea harului dumnezeiesc, acesta devenind astfel nestricăcios; închinarea la
sfinți este, astfel, o cinstire a lui Dumnezeu, prezent prin harul dumnezeiesc din
acele oseminte sau moaște);

Biserica Ortodoxă respinge interpretarea simbolică a Euharistiei, considerând că
pâinea și vinul se preschimbă la Liturghie în adevăratul trup și sânge al lui Hristos;

Biserica Ortodoxă practică botezul copiilor, bazându-se pe obiceiul Bisericii
primare, când o întreagă familie, indiferent de vârsta membrilor săi, se convertea la
creștinism, dar acceptă și botezul adulților.
Biserica ortodoxă în ziua de azi
Există astăzi 14 biserici
ortodoxe locale autocefale și 2
autonome, aflate între ele în
comuniune euharistică; mai
sunt, de asemenea, una a cărei
autocefalie este parțial
recunoscută și 5 cu autonomie
parțial recunoscută. O serie de
comunități ortodoxe, din
cauza unor probleme
canonice, se află în afara
acestei comuniuni liturgice,
dar împărtășesc aceeași
credință dogmatică .