Ortodoxia in contextul crestin

Crestinismul este una dintre cele trei religii monoteiste

contemporane, alaturi de iudaism si islam. Considerand impreuna
catolicii, protestantii si ortodocsii sub eticheta globala de “crestini”,
religia acestora este cea mai importanta din pucnt de vedere
numeric, cu un numar de 2,4 miliarde de adepti.
Biserica Ortodoxa (sau Biserica Ortodoxa Rasariteana) este o
comunitate de credinta crestina. Astazi crestinii ortodocsi sunt
organizati in biserici ortodoxe autocefale, aflate in comunitate
liturgica unele cu altele
Numele de Ortodoxie vine din limba greaca de la ortho – drept,
corect si doxa – slavire, opinie, traducandu-se, deci, literal “dreapta
slavire” cu intelesul de credinta, opinie corecta
In crestinism, termenul “ortodoxie” apare in denumirile oficiale dupa
Marea Schisma, in spatial Bisericii Rasaritene din Bizant, cu o cultura
predominant greaca, ca o incercare de delimitare fata de Biserica
Apusului, denumita ulterior Biserica Catolica.
Dogma reprezinta invatatura Bisericii. Ca enunturi, dogmele au
aparut din necesitatea de a exprima clar si sintetic invataturi cu
privire la modul de vietuire orthodox, dar doar ca reactii la denaturile
asupra Adevarului relevat de Hristos.
Ortodoxia, in mod essential, inseamna dreapta-credinta, dreapta
slavire. Nu este una dintre “biserici”, pentru ca este unica biserica
adevarata a lui Hristos. Aceasta nu este, deci, aroganta, ci adevarul.
Crestinismul orthodox este viata in credinta Bisericii Ortodoxe, care
este de neseparat de comunitatea sa concreta si istorica cuprinzand
intregul ei mod de viata.
Credinta ortodoxa este acea credinta “data sfintilor odata pentru
totdeauna” (Iuda 1:3), incredintata apostolilor de catre Hristos si
apoi transmisa prin Sf. Traditie din generatie in generatie, fara
adaugire sau sustragere.
Unicul scop al crestinismului orthodox este mantuirea omului. Astfel,
omul devine unit cu Hristos in Biserica, transformat intr-o persoana
sfanta si impartasit cu viata vesnica.
“Peste tot, astazi, Ortodoxia este rastignita si acest lucru da nastere,
pentru noi toti, la o responsabilitate deosebita, responsabilitatea
acceptarii crucii Ortodoxiei, dar si cea a rabdarii si a rodirii
duhovnicesti in rabdare.” (Parintele Gheorghe Kapsanis)