Legea Salică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Legea Salică (Pactus Legis Salicae) a fost un cod sau

o compilație de legi folosite de franci, forma lor
oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia
lui Clovis I.

Printre prevederi se numărau:

erau stabilite pedepse pentru omor, respectiv

amenzi pentru furt și pagube aduse
proprietății personale (care includea sclavii),
o treime din amenzi era rezervată pentru
cheltuielile tribunalului;
interpretarea legilor era făcută de către un
juriu de cetățeni.

Un aspect interesant și cu o mare importanță în istoria Clovis I, în mijlocul conducătorilor săi militari,
Europei este legea moștenirii; legea salică interzicea dictează Legea Salică (Reproducere după un
femeilor să moștenească pământuri și, prin urmare, manuscris din sec. XIV).
ascensiunea lor la tron. Datorită acestei legi, s-au
declanșat un număr de războaie pentru succesiune, cel
mai celebru fiind războiul de 100 de ani și cel mai recent, războaiele carliste din Spania (1833-1876).

În ciuda acestei restricții, Ana de Bretania a devenit ducesă la moartea tatălui ei Francisc al II-lea, duce de
Bretania (în 1488) și a domnit până la moarte, în 1514.

Legea salică în România

În conformitate cu art. 83 din Constituția României din 1866, în lipsă de descendenți în linie bărbătească ai
regelui, succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborâtorilor acestora. Pe
această bază, la 18 mai 1881, moștenitor al Coroanei României a devenit principele Ferdinand de
Hohenzollern, nepotul lui Regelui Carol I.

Vezi și
Casa Regală de România
Wergeld

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Legea_Salică&oldid=13556808

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 2 august 2020, ora 21:44.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.