Asediul Plevnei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale

Războiului Ruso-Turc din 1877–1878. După ce armata Asediul Plevnei
rusă a traversat Dunărea la Sviștov, ea a început să Parte a Războiul Ruso-Turc din 1877-1878
avanseze spre centrul Bulgariei de astăzi, cu scopul de a
trece Munții Balcani spre Constantinopol, evitând
cetățile turcești fortificate de pe malul Mării Negre.
Armata otomană condusă de Osman Pașa, întoarsă din
Serbia după un conflict cu acea țară, a fost masată în
orașul fortificat Plevna, oraș întărit și înconjurat de
numeroase redute, aflat la o importantă intersecție de
drumuri.

După două asalturi nereușite, în care pierduse efective

prețioase, comandantul trupelor ruse de pe frontul
balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistență (prin
telegrama din 19 iulie[1]) ajutorul aliatului său român Capturarea redutei Grivița, de Henryk Dembitzky
Carol I. Carol a trecut și el Dunărea cu o armată Informații generale
românească și a fost pus la comanda trupelor ruso- Perioadă 20 iulie - 10 decembrie
române. El a decis să nu mai facă niciun asalt, ci să 1877
asedieze orașul, tăind căile de aprovizionare cu alimente Loc Plevna, Bulgaria
43°25′N 24°37′E
și muniții. Armata ruso-română a reușit la începutul
asediului să cucerească mai multe redute din jurul Rezultat victorie ruso-română
Plevnei, păstrând pe termen lung doar reduta Grivița. Beligeranți
Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna Imperiul Rus Imperiul Otoman
decembrie a aceluiași an când Osman Pașa a încercat România

fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În Voluntari bulgari

cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit Conducători
delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez și a Marele Duce Nicolai Osman Pașa
Carol I
acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta.
Generalul turc, Osman Pașa, atunci când a capitulat și s- Efective
a declarat prizonier în timpul Războiului de 130.000 48,000
Independență, a predat sabia generalului român Mihail Pierderi
Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la 50.000 răniți și uciși 15.000 răniți și uciși,
40.000 prizonieri
Plevna. Aceasta se afla la Muzeul Regiunii Porților de
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
Fier, dar a fost furată în anul 1992. p?title=Asediul_Plevnei&action=edit&section=0)
 
În urma bătăliei, armatele ruse au putut avansa și au
atacat în forță pasul Șipka, reușind să învingă defensiva otomană și să își deschidă drumul spre
Constantinopol.

Note
 1. ^ Pagini din lupta poporului român pentru independență
națională. Documente și texte social-politice, Editura
Politică, București, 1967, p.175

Dioramă ce ilustrează asediul

Plevnei la Muzeul Militar Național

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Asediul_Plevnei&oldid=14948154

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 21 mai 2022, ora 12:34.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.