PLEVNA

Situat în partea de nord a țării, la numai 50 km de hotarele României, Plevna - al șaptelea oraș ca număr de
locuitori din Bulgaria - rămas în istorie pentru luptele eroice și jertfele de sânge românești și rusești din 1877-
1878, merită atenția noastră, a celor care tranzităm țara vecină spre însorite destinații de vacanță. Orașul Plevna
este înfrățit cu Brăila, iar în România, în mai multe orașe mari există străzi numite Plevna în amintirea marilor
bătălii soldate cu înfrângerea otomanilor și câștigarea independenței de către România. Monumentele de la
Plevna și din jurul ei, comemorând faptele eroice din 1877-1878 în care și românii au avut de jucat un rol
dificil, merită vizitate. Articolul meu se vrea un îndemn în acest sens.Orașul Plevna cunoscut întregii lumi în
principal datorită marilor bătălii purtate în timpul Războiului Ruso-Turc, are nu mai puțin de 200 de
monumente, mausolee și parcuri memoriale care amintesc de evenimentele din 1877-1878.

Asediul Plevnei - deși cu grele pierderi - s-a soldat cu o răsunătoare victorie a armatelor ruso-române, la 28
noiembrie 1877 Plevna capitulând, iar Osman Pașa predând orașul și sabia sa colonelului român Mihail
Cerchez. La 16 mai 2015, în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Eroilor, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor
a organizat Ziua Porţilor deschise la Castelul Ţepeş eveniment care a inclus și ceremonia depunerii în mausoleu
a urnei comemorative cu pământ adus de la Plevna, de pe câmpurile de luptă pe care ostaşii români şi-au dat
viaţa în Războiul de Independenţă. A fost un moment emoţionant şi plin de semnificaţii, care s-a desfăşurat pe
platoul din faţa Mausoleului din Parcul Carol I. Lângă Mormântul Ostaşului Necunoscut vegheat de flacăra
veşnică a recunoştinţei neamului, pe o masă îmbrăcată în catifea roşie, am văzut urna aurie cu pământul de la
Plevna udat de sângele eroilor români și am asistat la întreg ceremonialul depunerii urnei în mausoleu.

În această toamnă, plănuind o incursiune la Plevna, ne-am amintit ceremonialul emoționant de atunci și ne-am
propus - dacă se va putea - să vizităm și câteva din monumentele din Plevna care amintesc de evenimentele din
1877-1878. Parcul Skobelev și Panorama "Epopeea Plevnei 1877" sunt două dintre cele mai importante și mai
atractive obiective care amintesc de sângeroasele lupte de pe redutele Plevnei.

Panorama "Epopeea Plevnei 1877"

Comemorând 100 de ani de la Asaltul Plevnei, Panorama "Epopeea Plevnei 1877" a fost construită pe locul
redutei Plevna, după modelul Panoramei rusești de la Borodino. Înălțată în 11 luni și inaugurată la 10 decembrie
1977, Panorama este rodul creației arhitecților Plamena Taceva și Ivo Petrov. Picturile din interior aparțin lui
Nikolai Ovechkin secondat de 13 pictori ruși și bulgari. Edificiul are o formă de trunchi de con de care se
sprijină baionete stilizate. Trei cercuri orizontale simbolizează cele trei atacuri asupra Plevnei. Înălțimea
construcției este de 47 m.

Panorama a fost creată de 13 și a fost construită în onoarea aniversării a 100 de ani de la asediul Plevnei și a fost
inaugurată oficial pe 10 decembrie 1977. Panorama a extins deja existentulparc Skobelev, care este situat pe
locul unde s-au desfășurat trei dintre cele patru bătălii care au dus la eliberarea Bulgariei. În primii trei ani de la
deschiderea sa, a fost vizitată de 2,5 milioane de persoane.[] Monumentul este unul dintre aproape cele 200 de
construite de către localnicii din Plevna în semn de omagiu pentru luptă și pentru cele aproape 35.000 de vieți
pierdute.Panorama din Plevna descrie evenimentele asediului Plevnei, care a constat în patru mari bătălii pe o
perioadă de cinci luni (20 iulie–10 decembrie 1877). Asediul a fost esențial în rezultatul Războiului Ruso-turc
din 1877-78, care în cele din urmă a dus la eliberarea Bulgariei, precum și la recunoașterea independenței
României și a Serbiei după aproape 500 de ani de dominație otomană. Panorama se concentrează în principal pe
evenimentele din cea de-a treia bătălie, care a început pe 31 August și s-a terminat pe 11 septembrie 1877. La
momentul respectiv, Plevna era sub control turcesc și a feldmareșalului Osman Pașa, care a înființat fortificații
după înfrângerea de la Nicopole pe 16 iulie. Osman a avut succes în apărarea de atacurile rusești asupra
fortificațiilor lui în primele două bătălii.În cea de-a treia luptă, forțele ruse, sub comanda Generalului Mihail
Skobelev, a capturat două redute turcești și o divizie română a capturat-o pe cea de a treia, reduta Grivița.
Trupele lui Osman Pașa au fost în măsură să recupereze cele două redute capturate de către ruși, dar nu au reușit
să disloce românii de la Grivița. Cea de-a treia bătălie a fost cea mai sângeroasă pentru forțele ruse, cu
aproximativ 20.000 de pierderi omenești, dar a fost, de asemenea, punctul de cotitură în asediu. Începând cu 24
octombrie, forțele ruse și române au înconjurat Plevna. Osman Pașa a cerut permisiunea să se retragă, dar
Înaltul Comandament Otoman nu-i permite să facă acest lucru. Pe 9 decembrie Osman Pașa și trupele sale au
făcut un atac scurt, pierzând 5.000 de oameni. A doua zi, Osman Pașa a predat orașul către colonelul român
Mihail Cerchez.

Cele mai multe dintre reperele istorice din Plevna sunt legate de războiul Ruso-turc, cu aproximativ 200 de
monumente comemorative pentru cele mai sângeroase bătălii ale războiului. Panorama din Plevna a fost
construită în onoarea centenarului capitulării forțelor otomane, care încheia asediul Plevnei. Aceasta a fost
concepută și proiectată de către N. Ovetchkin, un autor de la Moscova ca o replică a Panoramei Borodin
din Belgorod, Rusia. Panorama este situată în Parcul Skobelev, numit în onoarea generalului care a comandat
forțele ruse și i-a condus la victoria asupra turcilor, și situat pe locul care decide bătălia de cinci luni a asediului
asupra orașului.

Unsprezece artiști ruși și doi artiști bulgari au pictat și au construit pictura panoramică, care include o pânză
principală de 115×15 metri și 12 metri prim-plan. Scopul lui Ovetchkin și al artiștilor care au creat panorama a
fost de a crea un sentiment de empatie pentru lupta care în acel loc, precum și un sentiment de autenticitate a
evenimentelor care au avut loc pe 11 septembrie 1877. Panorama a fost deschisă pentru public pe data de 10
decembrie 1977, la 100 de ani de la ziua în care Mareșalul Osman Pașa s-a predat Colonelului Mihail Cerchez,
care încheie la Asediul Plevnei.

Unitatea arhitecturală este alcătuită din patru camere: panorama introductivă, diorama și finalul. Cele șase pânze
ale panoramei introductive  descoperă destinul tragic al poporului, lupta lor dramatică și compasiunea pentru
colegii soldați ruși. Spectatorul este în mijlocul câmpului de luptă, înconjurat de un regiment de atac rusesc,
obuze, un medic și o asistentă, atacul cavaleriei turcești, incendierea orașului și generalul rus Mihail Skobelev
efectuând un atac împotriva fortificației otomane.

Programul de vizitare este: vara (aprilie - octombrie) 9.00-18.00, cu pauză de masă 12.00-12.30, ultima intrare
17.30, iarna (noiembrie - martie) 9.00-17.00, cu pauză de masă 12.00-12.30, ultima intrare 16.30.

Taxa de intrare este: 6 leva/persoană - adulții, 3 leva/persoană - seniorii (peste 65 ani), 2 leva/persoană -
studenții. Intrarea este liberă pentru toți vizitatorii în fiecare ultimă zi de marți din lună, de asemenea este liberă
pentru copiii sub 7 ani, pentru copiii asistați social și pentru persoanele cu dizabilități. Taxa de fotografiere - 5
leva (fără flash), taxa de filmare - 30 leva. Un tur complet durează 30 minute, accesul făcându-se în fiecare oră
la fix și la și jumătate.

Muzeul are 4 săli principale, care se vizitează: Sala introductivă, Panorama, Diorama și Sala finală. În holul de
la intrare este expusă tehnică de război, tablouri care redau scene din evenimentele anului 1877, precum și
busturile unor personalități implicate în război. Am văzut aici și bustul Regelui Carol I. Panorama, cea de-a
doua sală, adăpostește o pânză pictată de 115 x 15 m. Lucrarea excelent realizată, redă cea mai sângeroasă luptă
pentru cucerirea Plevnei. Vizitatorul are senzația că se află în mijlocul luptei, pe cel mai înalt deal din
apropierea orașului, privind pozițiile armatei turcești aflate între redutele Kovanlak și Isaa-Aga. Sunt înfățișate
părți din oraș și oștile otomane care înconjoară dealurile atacând trupele rusești și românești, de asemenea sunt
înfățișați ofițerii ruși și comandamentul lui Osman Pașa.

Cele două redute turcești de la Plevna, tranșee, tunuri, puști, căruțe, cai, fum, sânge, groază, moarte… toate sunt
reprezentate acolo. Din păcate, fără nici un fond sonor.

Am fost la Waterloo și am vizitat locul marii bătălii din 1815 dintre armatele lui Napoleon și cele ale coaliției
anglo-prusace aflate sub comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalului von Blücher, bătălie care a dus la
căderea definitivă a lui Napoleon și a imperiului său. Și Panorama de acolo - tot o construcție circulară -
adăpostește o frescă gigantică (110 x 12 m). Marea aglomerare de oameni în uniforme și veșminte de epocă,
arme și efecte de luptă, cai și tot felul de dispozitive de apărare și de tragere este însoțită de o sonorizare
impresionantă, în fapt o suprapunere de zgomote - zăngănit de săbii, tropote și nechezături de cai, salve de tun,
sunete de trâmbițe și strigăte de răniți căzând în luptă… Toate acestea îl fac pe vizitator să se simtă el înșuși
prins în iureșul bătăliei. La Panorama din Plevna acest efect special lipsește și îmi place să cred că doar
temporar. Ar aduce monumentului un plus de atractivitate.

Diorama, cea de a treia sală, prezintă o lucrare de 17 x 5 m care înfățișează ultima bătalie, cea de la 10
decembrie 1877, când - în încercarea de a ieși din asediu - armata otomană a fost învinsă, iar Osman Pașa
capturat. Sala finală prezintă echipamente de luptă și uniforme ale celor trei armate beligerante, precum și alte
două tablouri, unul dintre ele înfățișând capitularea lui Osman Pașa și predarea armei colonelului Mihail
Cerchez.

La Biserica Sf. Treime - "Света Троица" am fost doar o dată și nu am zăbovit prea mult. Doar atât cât să
înțelegem că sfântul lăcaș datează de la sfârșitul sec. XIX și a fost înălțat din donații publice și cu multă muncă
voluntară. Prima slujbă s-a oficiat în 1898. Iconostasul realizat un an mai târziu - înalt, cu ușile împărătești și cu
cele 8 icoane principale - nu este sculptat. Datorită proiectului foarte ambițios, necesitând mari cheltuieli,
construcția bisericii a durat aproape 20 de ani. A fost sfințită la 14 mai 1912, iar pictarea interiorului, lucrare
datorată meșterului Ilia Pefev, a fost finalizată abia în 1946.

Muzeul regional de Istorie și Arheologie - un monument cultural de importanță națională - a fost unul dintre
obiectivele principale pentru care am ales Plevna ca destinație de minivacanță. Este amenajat într-o clădire cu
două etaje, foarte frumoasă, o fostă cazarmă construită de italieni în 1884-1888. Adresa exactă este: ul. Stoyan
Zaimov, nr. 3. 24 de săli organizate în cinci secțiuni - Arheologie, Perioada otomană și Renașterea Națională,
Etnografie, Istorie Modernă și Contemporană și Natură - etalează mii de exponate care prezintă istoria, cultura,
flora și fauna din Plevna și din împrejurimi începând cu cele mai vechi timpuri și încheind cu perioada actuală.

Programul de vizitare este: vara (aprilie - octombrie) 9.30-18.00, cu pauză de masă 12.00-12.30, iarna
(noiembrie - martie) 9.00-17.30, cu pauză de masă 12.00-12.30. Muzeul este închis duminica.

Taxa de intrare este: 4 leva/persoană - adulții, 2 leva/persoană - elevii, studenții și seniorii. În ziua de luni,
intrarea este liberă pentru toți vizitatorii. Fotografierea nu este permisă în interior, ci doar în curtea frumos
amenajată și decorată cu statui și fragmente de construcții antice. Casa de bilete se află în curte, vizibilă de
îndată ce treci prin gangul de la intrarea principală. Traseul de vizitare începe cu latura din dreapta conducându-
te încet, încet, prin tot parterul, urcând la etaj, apoi coborând în curtea interioară. Pentru cealaltă aripă, dedicată
florei, faunei și culturii moderne a orașului, revii în gangul de la intrare. Toate cele cinci secțiuni au câte un
custode. Acolo este întreaga istorie a zonei începând cu cele mai îndepărtate perioade. Bogata istorie a locului a
dus la fondarea în 1903 a Societății de Arheologie. Săpăturile arheologice de la Cetatea Storgozia de lângă
Plevna, descoperirile ulterioare, au avut ca rezultat crearea unei colecții muzeale în 1911. Muzeul regional de
Istorie din Plevna fondat în 1953 funcționează în actualul local din 1984.

Beneficiind de un spațiu generos, într-o clădire istorică, ea însăși de valoare patrimonială, Muzeul regional de
Istorie și Arheologie din Plevna este după părerea noastră una dintre cele mai bogate, mai complexe și mai bine
organizate expoziții de acest gen din Bulgaria.

Dincolo de interseție, pe Bulevardul Skobelev, nr. 1, chiar în fața statuii ecvestre a generalului rus Mihail
Skobelev, se află Galeria de Artă "Ilia Beshkov". Galeria de Artă fondată în 1958 la inițiativa unor artiști din
oraș, funcționează în prezent într-o clădire modernă, construită în 1978.Prezintă principalele etape și tendințe
ale artei bulgare de la sfârșitul sec. XIX și până în sec. XX. Mai mult de 1200 de lucrări semnate de artistul
bulgar Ilia Beshkov pot fi văzute aici, alături de lucrări ale altor autori. În celălalt colț al micii piațete se află
Restaurant "Deja Vu" o locație frumoasă, modernă, cu o terasă generoasă.
Dacă vei continua plimbarea în sus, pe scară, vei ajunge la Monumentul "Mama Bulgaria" înălțat cu ocazia
aniversării a 100 de ani de la eliberarea țării de sub dominația otomană. Statuia executată de sculptorul Dimitar
Boykov și arhitectul Atanas Atanasov, reprezintă o femeie rupând lanțurile robiei. În spatele monumentului,
după ce mai urci câteva trepte, vei ajunge la poarta de la intrarea în Parcul Skobelev cu Panorama "Epopeea
Plevnei 1877", două dintre cele mai interesante obiective turistice din oraș. Dacă ajungeți la Plevna, merită cu
prisosință să urcați pe deal, la fostele redute otomane, atât de greu cucerite în Războiul Ruso-Turc din 1877-
1878. Iar dacă nu doriți sau nu aveți puterea de a urca dealul, mergeți în Piața centrală - Piața Renașterii!
Construită în 1976-1977 cu prilejul aniversării a 100 de ani de la eliberarea Plevnei, piața are o fântână
arteziană frumoasă și găzduiește clădiri importante - Administrația Regională și Primăria orașului, Mausoleul
Sf. Gheorghe Biruitorul, Casa Armatei, Librăria Hristo Smirnenski, Poșta Centrală. Renovată complet acum
câțiva ani, piața are zone cu verdeață, bănci pentru odihnă, terase, magazine, locuri de plimbare și un grup
interesant de fântâni și cascade din păcate fără apă atunci când am fost noi acolo.

Mausoleul-Paraclis "Sf. Gheorghe Biruitorul" a fost construit în perioada 1903-1907, în memoria soldaților
ruși și români căzuți în luptele de lângă Plevna din timpul Războiului Ruso-Turc din1877-1878. Clădirea, un
monument de recunoștință, a fost construită în stilul bisericii bulgare.

Programul de vizitare este: vara (aprilie - octombrie) 9.00-18.00, cu pauză de masă 12.00-13.00, iarna
(noiembrie - martie) 8.30-17.00, cu pauză de masă 12.00-12.30. Mausoleul este închis duminică și luni. Nu se
percepe taxă de vizitare. Mausoleul din Plevna este un monument cu adevărat remarcabil. Edificiul are o cupolă
centrală mai mare, terminată cu o cruce de fier și alte patru în jur, mai mici. Pe zidurile din nord și din sud sunt
plăci mari cu numele trupelor rusești și românești, cu ofițerii și soldații căzuți la Plevna. Cu litere de bronz, sus,
sunt menționate orașe, sate și câmpuri de luptă în care s-au dat cele mai aprige bătălii: Plevna, Grivița, Shipka,
Stara Zagora, Plovdiv, etc… Lângă mausoleu, în fața porții, arde flacăra recunoștinței veșnice.Gardul care
înconjoară monumental este masiv, construit din blocuri de piatră și este decorat cu tunuri și proiectile de
artilerie. Interiorul este deosebit. Trebuie să fii avizat mai înainte pentru a remarca faptul că reprezentarea Sf.
Gheorghe Biruitorul de deasupra ușii din față a muzeului este unică. Autorul a plasat pe fruntea balaurului
semiluna otomană, iar lancea cu care este străpuns dușmanul are în vârf o cruce creștină. Iconostasul - sculptură
în lemn de tei aurit - este o lucrare deosebită. Mai înainte de a fi instalat în capela mausoleu, iconostasul a fost
medaliat cu aur la Târgul Mondial de la Paris. O scară îngustă conduce la demisol, acolo unde se află osuarul.
Aici se pot vedea plăci comemorative, omagiale și trei sarcofage care adăpostesc osemintele ostașilor din
armata română și armata rusă care și-au dat viața în luptele de la Plevna.

Tot în zona centrală a orașului putem vedea Teatrul dramatic "Ivan Radoev" înființat în 1919 - instituție care
a jucat și continuă să joace un rol important în viața culturală a Plevnei.

Galeria Svetlin Rusev amenajată în vechile băi publice, prezintă lucrările lui Rusev, pictor născut la Plevna,
precum și lucrări ale altor artiști bulgari și străini.Privită de la distanță, clădirea cu turlă în formă de ceapă pare a
fi o biserică. Așadar, iubitori de artă! Am mai descoperit o galerie la Plevna.

Parcul Skobelev

Sunt multe parcuri în Plevna. Octombrie începea să le coloreze cu auriul toamnei, dar zilele erau încă foarte
frumoase. Comparativ cu celelalte, Parcul Skobelev are ceva care-l face deosebit. A fost amenajat în perioada
1904-1907 pe câmpul de luptă, acolo unde a avut loc asediul Plevnei în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-
1878, mai exact acolo unde a avut loc al treilea asalt al armatei ruse comandată de generalul Mihail Skobelev
între 30 august și 11 septembrie 1877. Parcul este presărat cu morminte și gropi comune în care își dorm somnul
de veci mulți dintre aceia care au luptat împotriva turcilor și cu prețul vieții lor i-au alungat definitiv de la
Dunăre. Ei au eliberat Bulgaria după 500 de ani de dominație otomană, ei au adus independența României.

Din oraș, la Parcul Skobelev se ajunge foarte ușor, pietonal sau cu mașina. Din centru, de la Muzeul regional de
Istorie și Arheologie, traversând, te afli în fața Galerilor de artă "Ilia Beșcov", pe platoul de la baza dealului. O
alee în trepte, destul de lungă, te conduce la Monumentul "Mama Bulgaria". Monumentul înalt de 27 m
reprezentând Bulgaria personificată într-o femeie rupând lanțurile robiei, a fost inaugurat în 1978. Treptele
scării prezintă pe ici pe colo urme ale trecerii timpului, dar urcușul se poate face în bune condițiuni. Din când în
când, privind în urmă, vei descoperi panorama orașului rămas în vale.

Flancată de tunuri, intrarea în Parcul Skobelev este în spatele monumentului, acolo unde începe dealul pe care
s-au dat cele mai crâncene lupte pentru cucerirea Plevnei. La intrare întâmpină o placă comemorativă și bustul
generalului rus Mihail Skobelev (1843-1882) care a participat la luptele din 1877 atacând redutele turcești de la
Plevna.

Aleile parcului mărginite de arbori umbroși te conduc pe lângă tunuri, proiectile și plăci comemorative amintind
de unități militare care au luptat pentru aceste pământuri. Cu greu - pentru că totul este scris numai în bulgară -
descifrăm că acolo s-a aflat reduta Issa-Aga, cucerită într-un atac comandat chiar de Skobelev la 11 septembrie
1877, pierdută însă în noaptea următoare. Impresionant este osuarul care adăpostește la un loc oseminte ale
soldaților ruși, români și turci, jertfiți în bătăliile de aici. Patru tunuri, patru porți încuiate la care poți accede pe
niște scări înguste și abrupte, pavaj de piatră în care zac înfipte - demonstrativ - proiectile de artilerie, mai multe
proiectile plasate unul lângă altul înconjurând osuarul, iar peste toate acestea, creștinește, veghează o cruce.

Deasupra intrării ferecate se află o placă inscripționată pe care nu am putut-o descifra, iar alături, în dreapta,
sunt depuse câteva coroane de flori. La câțiva metri distanță există un chioșc pe geamul căruia o fițuică în
bulgară și engleză înștiințează că osuarul din Parcul Skobelev poate fi vizitat din octombrie și până în aprilie în
fiecare zi - exceptând duminică și luni - în intervalele orare 9.00-12.00 și 12.30-17.00. De la osuar, pe aleea
principală, se ajunge la cel mai căutat obiectiv - Panorama "Epopeea Plevnei 1877".

Nikopol

Situat la 4 km de gura de vărsare a râului Osam, întinzându-se la poalele dealurilor abrupte de lângă Dunăre și
în zona îngustă de la malul fluviului, Nikopol nu este un oraș mare. Abia dacă atinge 4000 de locuitori.

Nikopol este un orașel-port, ferry-boatul care îl leagă - din 2010 - de orașul românesc Turnu Măgurele
stimulând dezvoltarea locală. Au fost deschise noi restaurante și s-a construit primul hotel din oraș. Vizitatorii
sosiți pe calea apei la Nikopol, se pot deplasa cu autobuzul până la Plevna - oraș istoric, cu multe obiective
turistice demne de a fi vizitate. Am citit că cel de-al cincilea cel mai mare parc natural din Bulgaria, Parcul
Natural Persina, se află parțial în Nikopol. Parcul Natural Persina este singurul parc natural bulgar situat pe
fluviul Dunărea, cu insule și cu mlaștini care adăpostesc numeroase specii de păsări, plante și animale.

Nikopol este înfrățit cu orașul Zimnicea din România, nu și cu Turnu Măgurele - orașul de peste fluviu, așa cum
m-aș fi așteptat. Am aflat însă că există planuri de dezvoltare a programului comun de turism cultural care
cuprinde orașele Nikopol și Turnu Măgurele. Se spune că spre deosebire de Turnu Măgurele, Nikopol are o
infrastructură turistică mai slab dezvoltată. Probabil că specialișii știu mai bine, mie - ca turist care le-a vizitat
pe ambele - mi s-au părut cam tot pe aolo. Dacă ajungeți în Nikopol nu trebuie să aveți mari așteptări turistice.
Totuși, cu răbdare și timp disponibil, veți descoperi câteva atracții.

Monumentul Victoriei din Nikopol este cel pentru care veniserăm la Nikopol și deci îl voi menționa primul.
Mai întâi trebuie să spun că privindu-l în urmă cu un an de pe malul românesc, din Turnu Măgurele, nu știam ce
monument este. Nici documentările ulterioare nu m-au lămurit. Abia la fața locului, după ce am urcat dealul de
deasupra orașului, descifrând cu greutate cele două inscripții, am înțeles că monumentul a fost înălțat în 1906 în
memoria ostașilor rusi căzuți în luptele din 3-4 iulie 1877. De lângă monument se deschid privirii frumoase
imagini asupra Dunării, a orașului de jos - Nikopol, dar și a orașului de peste fluviu - Turnu Măgurele.
Dacă nu doriți să vă aventurați pe drumul șerpuit și foarte îngust (ne-am rugat Domnului să nu apară o mașină
din sens opus), dacă ați ajuns la Nikopol, vă puțeți plimba prin oraș.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" situată mai jos de Gold Hotel, a fost construită în 1840, este
funcțională, iar dacă veți intra pentru câteva momente, veți remarca decorațiunile și icoanele viu colorate,
pictate la un an de la finalizarea construcției. În 1927, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost declarată
monument cultural de importanță națională, iar în 1976 a fost declarată monument de arhitectură și artă de
importanță locală. Aproape de Biserica "Adormirea Maicii Domnului" veți descoperi Fântâna Eliya o rămășiță
din perioada antică, o fântână construită în memoria soției unui demnitar roman. Piatra comemorativă cu epitaf
care exprimă durerea soțului supraviețuitor, se spune că datează din sec. II (perioada 160-181 d. H.).

Casa Smolyanovi un exemplu de arhitectură bulgară este în același timp un muzeu. Această casă a oferit
refugiu și adăpost lui Vasil Levsky - "Apostolul Libertății" pentru Bulgaria.

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție și dacă vă plac astfel de aventuri, căutați Biserica "Sfântul Ștefan".
Este un lăcaș săpat în stâncă, la 1 km est de oraș. Aflasem despre ea mai înainte de a ajunge la Nikopol, știam și
că în 2003 a fost declarată monument și că face parte dintr-un complex de rămășițe ale unor lăcașuri de cult
datând din sec. X-XI. Se spune că Sf. Apostol Andrei cel Întâi Chemat a slujit în această biserică înainte de a
ajunge în zona Mării Negre.

Cetatea Nikopol situată pe un deal, la capătul vestic al orașului, a fost construită inițial de romani ca fortificație
de hotar. Așezarea fondată pe la anul 169 în jurul acestei cetăți, mult mai târziu, sub bizantini (în 1059), va
căpăta numele Nicopolis. În ultimii ani ai celui de-al doilea Țarat Bulgar, când a părăsit Târnovo, Ivan
Shishman - ultimul țar din perioada premergătoare ocupației otomane - și-a mutat reședința în Cetatea Nikopol.
Scrierile vremii spun că țarul nu avea o "cetate mai bună și mai fortificată" decât Nikopol. Timp de doi ani,
până în 1395 când cetatea a fost cucerită de turci, iar ultimul țar a fost capturat, Nikopol a fost capitala
Bulgariei.

Biserica "Sf. Petru și Pavel" - ruinată, cu pronaosul prăbușit - situată în partea de nord-est a cetății medievale,
datează din sec. XIII-XIV, din timpul celui de-al Doilea Țarat Bulgar, când Nikopol era un important centru
administrativ și cultural în zonă. Dacă ajungeți la Cetatea Nikopol, căutați din priviri și Biserica "Sf. Petru și
Pavel", acest edificiu inclus în 1927 pe lista monumentelor culturale de importanță națională din Bulgaria. Stilul
construcției este foarte asemănător cu cel al vechilor biserici de la Veliko Târnovo și Nessebar, blocurile de
piatră brută alternând cu rândurile de cărămidă roșie.

Bătălia de la Nicopole

Nikopol - Nicopole sau Nicopolis - rămâne în istorie ca fiind locul Bătăliei de la Nicopole, din 25 septembrie
1396. Cucerirea aproape în întregime a Peninsulei Balcanice în a doua jumătate a sec. XIV şi intenţiile
expansioniste ale otomanilor au determinat pe Sigismund al Ungariei să mobilizeze principii occidentali - sub
steagul Papalităţii - pentru a opri înaintarea musulmanilor şi a-i alunga din Balcani. În primăvara anului 1396, la
chemarea regelui maghiar şi a Papei au sosit cavaleri din Franţa, Germania, Italia şi Anglia. Trupelor din
Ungaria şi din Transilvania li s-a alăturat ulterior și domnul Țării Românești - Mircea cel Bătrân. Armatele
creștine au trecut Dunărea pe la Orşova, au ocupat Vidinul şi Rahova şi au început asediul cetăţii Nicopole.
Lupta s-a dat la 25 septembrie 1396 și a fost un dezastru pentru cruciați. Cu armuri grele, cu mobilitate redusă
pe teren accidentat, oastea creștină nu a rezistat atacurilor cavaleriei uşoare şi a pedestrimii turcești. Înfrângerea
de la Nicopole a însemnat sfârșitul epocii armurilor grele și a descurajat pentru multă vreme încercările
creștinilor de a-şi uni forțele pentru alungarea turcilor din Europa, Ungaria și Țările Române rămânând să ducă
singure tot greul luptei cu otomanii care își întinseseră imperiul până la Dunăre. După victoria de la Nicopole,
Bayezid a desfiinţat țaratul bulgar şi a transformat cetăţile de pe malul drept al fluviului în puncte de plecare în
expediții de pradă în nordul Dunării.