Estoril

Trenuri directe ce pleaca din statia de metrou Cais do Sodre, la intervalul de 35 min; Costul unui bilet este sub 3
euro, sau gratuit cu cardul Lisbon Card.
Statiunea Estoril se afla la 26 km de Lisabona, si este o destinatie de vacanta cosmopolitana, cu o alee
promenade de-a lungul a trei plaje cu nisip fin, hoteluri de lux , terenuri de golf si restaurant excelente.

Aici au trait si au murit in exil importante figuri ai caselor regale din Spania (tatal lui Juan Carlos), regele
Albaniei, regele Umberto de Saboia al Italiei. Dorindu-si revenirea in Europa din Brazilia, unde se casatorise cu
Elena Lupescu, lui Carol al II-lea i se refuzase viza de sedere in Franta. Portugalia avea sa-l primeasca, iar
Estoril a devenit orasul sau de exil. In anul 1948 isi cumpara aici o casa pe care o renoveaza si decoreaza dupa
gustul sau si al sotiei. Uitat de tara si familie se stinge in 1953 la varsta de 59 de ani si este inhumat la
Manastirea Sao Vincente din Salazar langa Pantheonul regilor Portugaliei. Abia in anul 2003 osemintele
fostului suveran au fost repatriate din Portugalia, gasindu-si odihna vesnica pe pamantul tarii pe care a iubit-o.
Casa in care si-a petrecut ultimii ani se afla pe Rua do Alentejo, langa Hotel Lido si poarta numele de "Vila del
Sol". Antoine de Saint Exupery si Mircea Eliade si-au trait si ei ultimele zile aici, in Estoril.

Palacio Nacional de Queluz din secolul al XVIII-lea, de culoare roz foarte deschis. Stand in umbra zgarie-
norilor si a autostrazilor, acest palat regal odata gratios se afla acum aproximativ un deceniu intr-o stare jalnica
de deteriorare. Restaurarea estimata la suma de sapte milioane de euro este in desfasurare, insa va fi nevoie de
multi ani pentru a reinvia gradinile neglijate. O aripa, Pavilionul Reginei Maria, inca este folosita pentru sefii de
stat care fac vizite, iar alta sectiune este o pomada (han).
Palatul a fost ideea originala a printului Pedro (1717-1786), fratele regelui Jose. Arhitectul francez Jean-
Baptiste Robillion a conceput transformarea unei case de tara in aceasta imitatie portugheza de dimensiuni mici
a Versailles-ului, in care domina poleiala rococo, infrumusetarea elaborata si stucatura. In ciuda detaliilor si a
maiestriei exceptionale din cele 22 de camere, impresia de ansamblu este una de exces decorativ. Cu toate
acestea, palatul chiar expune o colectie valoroasa de mobila portugheza, carpete din Arraiolos, portrete regale,
bijuterii si portelan chinezesc si european.

De un interes aparte este Sala do Trono (Sala Tronului), o reflexie a Salii Oglinzilor din Versailles, unde
podelele din parchet lucios si peretii cu oglinzi reflecta candelabre stralucitoare dedesubtul unui tavan cu
stucatura si poleit. Mult mai neobisnuita este Sala de Don Quixote, unde regele Pedro al IV-lea a murit; opt
stalpi sustin un tavan circular, iar picturile de pe pereti infatiseaza scene din romanul lui Cervantes.
De asemenea proiectat de catre Robillion, cu mai mult decat un semn de incuviintare cu capul spre proiectantul
de peisaje francez Le Notre, gradinile intinse detin multe surprize. Peretii complet acoperiti cu dale ai canalului
au produs multe idei bizare - azulejos din secolul al XVIII-lea infatiseaza scene de rau si de port. Familia regala
mergea cu vasul in susul si-n josul canalului navigabil, ascultand muzica de camera care se auzea dintr-un
pavilion din apropiere. Aceasta reflecta destinatia originala pentru Queluz ca palat de agrement pentru distractia
de vara: expozitii ecvestre, lupte cu tauri, concerte si focuri de artificii aveau loc in turn. Astazi, intre mai si
octombrie, traditia continua - de la expozitiile ecvestre din fiecare miercuri de la 11 dimineata la concertele de
seara.Poti face o plimbare placuta prin gradinile oficiale punctate cu statui si poti cobori la un nivel mai jos si
mai italianizat cu bazine si "fantani, insa nu vei scapa de ragetul mut al traficului din fundal.
Capriciile vietii din palat
Palatul Queluz nu a fost locuit constant in duda transformarii sale extravagante din conac de tara in palat de
vara Ea mijlocul secolului al XVIII-lea, pusa la cale de printul Pedro (1717-1786), fratele regelui Jose, palatul a
fost de putina trebuinta inainte.
O exceptie a fost sotia lui Pedro (si nepoata acestuia), regina Maria I, care a trait aici multi ani inainte ca
excentricitatea sa melancolica sa se transforme in nebunie in 1794, un incendiu la palatul Ajuda din Lisabona a
adus familia regala la Queloz pentru totdeauna, insa aceasta resedinta, de asemenea, s-a dovedit a avea viata
scurta; in 1807, familia regala a fugii in Brazilia.
Pe parcursul secolului urmator, pana la sfarsitul monarhiei portugheze, Queluz a fost locuit doar sporadic.