Prolog

Cu mare bucurie răspund rugăminții slujitorilor Bisericii canonice din

Moldova de a prefața studiul istorico-canonic pe care mi l-au trimis, intitulat
Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove este Biserica Ortodoxă canonică
din Republica Moldova. Alcătuirea acestui excelent studiu a apărut din
necesitatea de a evita o nouă schismă, similară celei care a avut loc în Ucraina,
unde, deși exista Biserica canonică, aflată sub conducerea Mitropolitului
Onufrie, autonomă și independentă, în jurisdicția Bisericii Ruse, a fost creată
de către Patriarhul Bartolomeu o Biserică paralelă, autocefală, anticanonică,
alcătuită din clerici schismatici, conduși de către clericul schismatic Epifanie
ca mitropolit.
Această nouă „Biserică” autocefală anticanonică nu este recunoscută de
zece (10) dintre cele paisprezece (14) Biserici canonice autocefale, dintre care
unele au întrerupt comuniunea cu celelalte patru care au recunoscut-o
(Constantinopol, Alexandria, Cipru, Grecia). Ne aflăm deja în stare de
schismă, una creată pe criterii etnofiletiste, deoarece susținătorii acțiunilor
anticanonice ale Patriarhului grec Bartolomeu sunt și ei greci; aceștia au pus
identitatea lor națională mai presus de unitatea Bisericii Ortodoxe
Sobornicești, care este asigurată și de respectarea Sfintelor Canoane.
Am avertizat deja asupra acestui pericol al „etnofiletismului”, pe care
Constantinopolul l-a condamnat sinodal în 1872, deoarece la acea vreme
bulgarii căutau ca acolo unde existau credincioși bulgari pe teritoriile altor
Biserici Ortodoxe locale, să fie instalați episcopi bulgari, creându-se astfel
îndelungata Schismă bulgară (1870-1945). În cartea pe care am publicat-o în
decembrie 2018, imediat după acordarea pseudoautocefaliei schismaticilor
din Ucraina, intitulată Autocefalia ucraineană. Intervenția anticanonică și
dezbinătoare a Constantinopolului, care a fost tradusă în limbile rusă și
bulgară, într-o secțiune specială semnalam pericolul ca Bisericile de limbă
greacă să cadă acum în erezia etnofiletismului, așa cum s-a și întâmplat 1. Din
păcate, după presiuni enorme din partea unor forțe geopolitice extraecleziale
din Occident, opoziția și rezerva inițiale au fost înfrânte, fără a se ține cont de

1
Protopresbiter THEODOROS ZISIS, Τό Οὐκρανικό Αὐτοκέφαλο. Ἀντικανονική καί διαιρετική
εἰσπήδηση τῆς Κωνσταντινούπολης, Ed. To Palimpsiston, Salonic 2018, pag. 32-35.
faptul că planul general al Vaticanului, al Americii, al Europei și al NATO este
slăbirea Ortodoxiei, prin diviziuni și schisme, și chiar și războaie 2. Trebuie
remarcat faptul că doi întâistătători greci, cel al Ierusalimului și cel al
Albaniei, nu au cedat nici etnofiletismului, nici presiunilor externe.
Desigur, Biserica Română nu a avut motive etnofiletiste pentru a
susține acțiunile anticanonice ale Patriarhului grec Bartolomeu, așa cum au
făcut cele patru Biserici de limbă greacă. Din păcate, ea joacă acum un rol
principal în acțiuni similare de dezbinare și schismatice, mult mai rele și mai
agresive, printr-o intruziune dezbinătoare în jurisdicția unei alte Biserici
canonice locale, Biserica Ortodoxă a Moldovei, care, fiind Biserica canonică
oficială a Republicii Moldova, autonomă și independentă, consacrată
constituțional și condusă de Mitropolitul Vladimir, se află de mai bine de două
sute de ani (din 1812) sub jurisdicția Bisericii Rusiei. Etnofiletismul, care
desființează caracterul transfiletist al creștinismului, este evident aici, întrucât
se urmărește desprinderea de jurisdicția rusă a poporului moldovenesc, care
într-un anumit grad și procent are conștiință națională românească, și
integrarea acestuia în Biserica Română. Acest lucru se face cu intervenția
nesocotită a Mitropolitului român al Basarabiei, Petru, ierarh al Bisericii
Române, căruia Biserica canonică a Moldovei îi îngăduie cu mărinimie să-și
aibă sediul la Chișinău, care este și sediul Episcopului canonic, Mitropolitul
Vladimir, și să-i păstorească pe moldovenii care gândesc etnofiletist, și care, în
orice caz, după cum o arată studiul, sunt o foarte mică minoritate.
Cu puternice argumente canonice, istorice, juridice și sociologice,
studiul de față fundamentează canonicitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova și
respinge linia etnofiletistă a Mitropoliei românești a Basarabiei, care își
dezvăluie motivele și dependențele geopolitice, numind Biserica canonică a
Moldovei „structură de opresiune rusească”. Felicitări călduroase i se cuvin
autorului studiului atât pentru plenitudinea teologică și istorică a lucrării, cât
și pentru susținerea caracterului transfiletist și ecumenic al Bisericii,
protejând-o de erezia etnofiletismului.

2
V. Protopresbiter THEODOROS ZISIS, «Δυτικοί “Σταυροφόροι” ἐναντίον τῆς Ὀρθόδοξης Ρωσίας.
Οἱ ἴδιοι διέλυσαν καί τό Ὀρθόδοξο Βυζάντιο. Στόχος ἡ Ὀρθόδοξη Ἐκκλησία», [„«Cruciați» occidentali
împotriva Rusiei Ortodoxe. Tot ei au distrus și Bizanțul ortodox. Ținta este Biserica Ortodoxă”], în
Theodromia XXIV 1 (ianuarie-martie 2022) 5-17 și online.
 Nici din Evanghelie, nici din Tradiția patristică și canonică, și nici din
realitatea istorică nu rezultă că cei care împărtășesc aceeași conștiință
națională trebuie să aparțină aceleiași Biserici locale. Bisericile
Constantinopolului, Ciprului și Greciei au turme cu conștiință națională
greacă. Niciodată nu s-a susținut că trebuie să se unească într-o Biserică
autocefală. Schimbările istorice, care au dus la diferențierea granițelor
naționale și locale, impun ajustări, potrivit principiului transmis prin tradiție,
al administrației bisericești exprimat clar de Sfântul Patriarh Ecumenic Fotie
cel Mare (858-867, 877-886). Potrivit acestuia, jurisdicțiile bisericești se
preschimbă odată cu schimbările politice, așa cum s-a întâmplat în cazul
Bisericii canonice a Moldovei, care, aflându-se sub jurisdicția
Constantinopolului, după victoria rușilor asupra turcilor musulmani (1812), a
fost trecută sub jurisdicția Moscovei. Fotie cel Mare spune că: „Se obișnuiește
ca jurisdicțiile bisericești, și mai ales cele referitoare la parohii, să urmeze
jurisdicțiilor și administrațiilor politice” 3, urmând unor decizii anterioare ale
Sinoadelor Ecumenice4.
Din motive etnofiletiste, noi, ortodocșii, nu am reușit să rezolvăm
problema diasporei, unde în același loc avem atâția episcopi câte sunt și etniile
imigranților ortodocși (SUA, Europa, Australia), încălcând astfel hotărârile
Sinoadelor Ecumenice, care stabilesc că într-un loc trebuie să existe un singur
episcop, sub păstorirea căruia se află ortodocșii de toate etniile 5. Acum,
această problemă a diasporei este transferată de Constantinopol și București
în teritoriul Bisericilor Autocefale locale (respectiv din Ucraina și Moldova),
creând jurisdicții paralele, duble, și făcând presiuni asupra credincioșilor în
mod dezbinător, și uneori, așa cum s-a întâmplat în Ucraina, prin persecuții și
mijloace violente.
Ce s-ar putea spune despre argumentul Mitropoliei Române a
Basarabiei, pe care, din fericire, studiul de față îl anulează, potrivit căruia,
pasămite, moldovenii trebuie să iasă de sub jurisdicția Bisericii Rusiei și să fie

3
Ἐπιστολή 2, πρός τόν Πάπαν Νικόλαον [Scrisoarea 2, către Papa Nicolae], PG 102, 613C.
4
Canonul 17 al Sinodului IV Ecumenic: „Rânduielilor politice şi obşteşti să le urmeze şi orânduirea
parohiilor bisericeşti”. Același lucru este repetat și de Canonul 38 al Sinodului VI Ecumenic.
5
V., de pildă, Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, care, interzicând ca în același oraș să existe mai
mulți episcopi, conchide: „Ca să nu fie doi episcopi într-un oraș” (Ἵνα μή ἐν τῇ πόλει δύο ἐπίσκοποι
ὦσιν).
încorporați în Biserica Română, pentru că acest lucru este permis de
binecunoscutul Canon 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol din timpul lui
Fotie cel Mare (861), care recomandă întreruperea comuniunii cu episcopul
care predică pe față erezia. Acest lucru provoacă râsul pentru că în textul
Mitropoliei Basarabiei a fost descoperită o erezie care nu a fost găsită timp de
două mii de ani de atâția Sfinți și Înțelepți Părinți și Învățători, cu toate că
întotdeauna au avut loc războaie și deseori nedrepte. Există studii excelente și
profunde despre atitudinea Bisericii față de marele rău pe care îl reprezintă
războiul. Nimeni însă nu a descris războiul ca erezie, pentru că atunci când
este vorba de războaie defensive și drepte, Biserica binecuvântează și este
alături de turma sa care luptă. Acum, Mitropolia Basarabiei apreciază că
Biserica Rusiei a căzut în „erezia războiului” și că ortodocșii moldoveni trebuie
să aplice canonul 15 al Sinodului I-II Ecumenic. Au descoperit inexistenta
erezie a războiului și păstrează tăcerea cu privire la erezia flagrantă și vădit
reală a ecumenismului, care a fost legitimată de pseudosinodul de la
Colimbari, Creta (2016), cu sprijinul Bisericii României. Îi pedepsesc în mod
nejustificat prin caterisiri și persecutări pe clericii români care invocă în mod
justificat Canonul 15 al Sinodului I-II și nu pomenesc episcopii ecumeniști,
fără a trece la o altă jurisdicție bisericească, deci fără a provoca schismă, în
timp ce ei descoperă existența unei „erezii a războiului” și îi îndeamnă pe
ortodocșii moldoveni să procedeze la schismă, la separare de jurisdicția
bisericească canonică.
La schisma interortodoxă provocată de Constantinopol în Ucraina,
Biserica României nu a luat parte, fiind în acord cu majoritatea covârșitoare a
Bisericilor Autocefale. Acum imită Constantinopolul și creează o altă schismă
într-un alt stat liber și independent, Moldova, prin ingerința în jurisdicția
Bisericii canonice de acolo, recunoscute constituțional ca autonomă, care se
află sub conducerea Mitropolitului Vladimir. Aici există în mod evident erezia
etnofiletismului, care a fost condamnată sinodal, și încălcarea flagrantă a
Sfintelor Canoane, care interzic amestecul într-o jurisdicție străină și existența
a doi episcopi în același loc.
Nădăjduim că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu va
conlucra la acțiunile Mitropolitului Basarabiei și va considera încheiată
problema. Altfel, va lărgi și va extinde schisma realizată de Patriarhul
Bartolomeu, care i-a bucurat pe răucredincioși și i-a întristat pe
dreptcredincioși. Excelentul studiu al slujitorilor moldoveni, pe care îl
prefațăm, sperăm să ajute în direcția acestei unități și păci între ortodocși.

Protopresbiter
Theodoros Zisis
Profesor emerit al Facultății de Teologie a
Universității Aristotel din Tesalonic

28 iulie/10 august 2023