Acrilatul injectabil se prezintă sub formă de ocluziei, frecventă în tehnologiile clasice este

granule cu greutate moleculară mică. Din punct de aproape absentă.

vedere chimic acrilatele injectabile sunt
polimetilacrilaţi cu polimerizare liniară, în care
procentul de monomer rezidual este minim,
conferind noi valenţe biocompatibilităţii.
Din categoria acestor materiale este necesar să
remarcăm superioritatea materialelor injectabile
produse de firmele Ivoclair şi Kulzer, intitulate
Ivocap “Plus” şi Pala X Press, asociate sistemelor de
injectare specifice: sistemul S.R.Ivocap şi sistemul
Palajet. Aceste materiale conduc la o excelentă
adaptare a protezei mobilizabile la nivelul liniei Ah,
zonă de închidere marginală deosebit de
importantă. Este de remarcat faptul că înălţarea
Baza pieselor protetice mobile realizate din răşini
acrilice injectabile se caracterizează prin
omogenitate, fapt ce asigură o compatibilitate
tisulară optimă, având ca rezultat minimalizarea
mucoasei la care contribuie în mod pregnant şi
conţinutul redus în monomer rezidual.
Recent, firma Detrey-Dentsply a propus un nou
sistem de injectare ce utilizează o răşină
poliuretanică monocomponentă, microbase.
Acrilatul flexibil tip VALPLAST (fig. 28) a fost
utilizat în stomatologie încă din 1954.

Fig. 28 Proteze din Valplast.

Aparţine familiei de nylon-uri, ceea ce înseamnă că de elecţie în tratamentul pacienţilor cu torus
este mai rezistent şi mai flexibil decât acrilatele foarte mare sau despicături palatine.
utilizate. Protezele din Valplast sunt durabile şi se Protezele parţiale din Valplast sunt cele mai
adaptează confortabil în jurul dinţilor naturali flexibile proteze parţiale (fig. 29).
restanţi pe arcadă. Datorită proprietăţilor sale Plasticul este translucid, permiţând culorii naturale
poate fi făcut foarte subţire şi flexibil, în croşete de a ţesuturilor să transpară prin proteză. Pacienţii
culoarea ţesuturilor naturale, făcându-l consideră aceste proteze ca fiind extrem de
neobservat. Poate fi utilizat şi în protezările când confortabile, durabile şi cu o estetică deosebită.
există afectarea ATM, la confecţionarea de gutiere,
etc. Are o rezistenţă mecanică deosebită şi poate fi
utilizat atât la confecţionarea şeilor şi conectorilor,
cât şi la confecţionarea EMSS. Poate fi utilizat de
asemeni şi la confecţionarea protezelor Kemmeny
(soluţii provizorii de tratament pentru edentaţii
parţiale reduse).
Fig. 29. www.dentalcare.ro
Între indicaţiile utilizării acestui biomaterial
Avantajele cheie ale protezelor realizate din acest
enumerăm:
material sunt:
pacienţii care prezintă protuberanţe osoase sau
Retenţia – proteza este flexibilă în zonele
tuberozităţi plonjante care în condiţiile unei stări
retentive;
generale bune ar trebui reduse chirurgical pentru a
Confortul – proteza este subţire, uşoară şi flexibilă;
permite inserţia unei proteze parţiale mobilizabile;
Estetica – proteza poate fi realizată în tonuri de
pacienţii care prezintă alergii la monomerul acrilic;
culori care permit obţinerea unor nuanţe cât mai
pentru căptuşiri cosmetice cu scopul de a masca
naturale;
recesiunea gingivală;
Duritatea – proteza nu este casantă, fiind mult mai
rezolvă mai multe probleme dificile de tratament
durabilă decât protezele acrilice;
care implică dinţi parodontotici, sensibilitate
Nu apar pete sau mirosuri neplăcute după purtarea
dentară, cancere orale sau alte situaţii în care dinţii
sa;
sunt compromişi sau confortul este problematic;
Uşurinţa în realizare: nu necesită preparări ale
dinţilor, astfel încât această soluţie terapeutică
este conservativă şi nedureroasă;
În plus, flexibilitatea răşinii conferă un efect de
scădere a stress-ului ocluzal fără a se utiliza alte
mijloace de menţinere complicate, greu de
realizat;
Ţesuturile gingivale sunt uşor stimulate în timpul
masticaţiei, iar forţele care acţionează asupra
dinţilor restanţi sunt reduse substanţial;
Duritatea materialului şi rezistenţa sa la acţiunea
substanţelor chimice asigură o durată crescută acestei Fig. 31. www.dentalcare.ro
proteze. Prin distribuţia forţelor în mod echilibrat, Baie cu ultrasunete pentru curăţarea protezelor din Valplast
natural la nivelul ţesuturilor din cavitatea orală, dinţii
restanţi şi ţesuturile parodontale adiacente îşi
păstrează sănătatea un timp mult mai îndelungat, spre
deosebire de pacienţii cu proteze acrilice
convenţionale;
Nu mai sunt necesare croşetele din sârmă;
Poate fi uşor rebazată.
Tehnica de realizare a protezei parţiale din
Fig. 32. Proteze din Valplast cu croşete din aliaj metalic
Valplast:
FLEXITE este un polimer monomer- free indicat la
Dinţii artificiali sunt confecţionaţi din acrilat sau din
pacienţii care prezintă reacţii alergice (fig. 33). Se
porţelan (fig. 30). Fabricile producătoare realizează
comercializează sub următoarele forme:
garnituri de dinţi de mărime, forme şi culori
FLEXITE MP: pentru proteze totale;
extrem de diferite, astfel încât practicianul are o
FLEXITE SUPREME CAST TERMO-PLASTIC: pentru
largă libertate de alegere.
proteze parţiale cu croşete de culoarea ţesuturilor,
cu un aspect estetic superior;
FLEXITE PLUS: pentru proteza parţială din nylon;
FLEXITE PRO-GUARD: pentru confecţionarea
gutierelor.

Fig. 30. www.dentalcare.ro

Aceste proteze, după o folosire îndelungată, suferă
o îmbătrânire firească a materialului, reuşind să-şi
recapete vigoarea prin curăţarea directă într-o baie
cu ultrasunete (fig. 31).
www.dentalcare.ro
În decursul timpului s-au făcut numeroase
Fig. 6.33.
cercetări şi s-a reuşit obţinerea protezelor THERMOFLEX: prezintă o flexibi-litate superioară -
scheletate cu noul material Valplast Combi (fig. asigură o funcţionalitate superioară a protezei
32). parţiale mobilizabilă şi stabilitate în timp (fig. 34).

Fig. 6.34. www.dentalcare.ro

Caracteristici:
este rezistent la abrazie, rezistent la forţe care ar
fractura acrilatele, durabil, stabil, uşor de ajustat -
rebazat, căptuşit;
utilizarea materialului la confecţionarea croşetelor,
a întregii proteze parţiale şi chiar la aparatele
orodontice;
procedeul de turnare a materialului în tipar
utilizează căldura şi presiunea, asigurând o
densitate optimă materialului şi o aplicare fidelă;
fiind un material termoplastic, odată ce a fost
injectat, poziţia şi forma sa nu se schimbă.
Bio Dentaplast (fig. 35, 36, 37a, b): Este o răşină
termo-plastică eminamente cristalină, având o bază
Fig. 35. Bioproteze – proteze suple fără metal, firma Bredent
Fig. 36. Bio Dentaplast – modelul cu elemente speciale de menţinere şi stabilizare
Fig. 37a. Dentalos
din poliosilmetilen; face parte din grupul de răşini
acetilice şi se prezintă sub formă de cartuş predozat.
Pentru a reuşi să fie injectată, firma Bredent
Germania recomandă ca aceste cartuşe predozate
mai întâi să fie preîncălzite la temperatura de 220°C
timp de 15 minute; încălzirea chiuvetei se face de la 50 °C
până la 120°C, iar după încălzirea cartuşului să se exercite
o presiune constantă de 7,2 – 7,5 bar. Densitatea acestei
răşini este de 1,41 gr/cm3; ea devine pentru un timp scurt
lichidă la temperatura de 150°C, apoi devenind o răşină
cristalină termoplastică. Spre deosebire de acrilatul clasic nu
este afectată de un pH mai mic de 4, iar după ce se
întăreşte devine microretentivă.

Răşina Bio Dentaplast este disponibilă în 4 nuanţe
dentare, culorile fiind codate astfel: A2, A3, B2, B3.
Este un material foarte rezistent din punct de
Prelucrarea titanului prin turnare: Componenta
metalică din titan a protezelor scheletate se
modelează pe modele de lucru integrale, montate
cu modelul antagonist în raport de ocluzia
corespunzătoare relaţiei centrice, în articulatoare
medii, parţial sau complet adaptabile. Pregătirea
machetei pentru ambalare şi ambalarea acesteia
se face în funcţie de aparatura utilizată pentru
topirea şi turnarea titanului. Aceasta poate fi
diferită atât în privinţa modului de topire a
titanului, cât şi în ceea ce priveşte introducerea
titanului topit în tipar.
S-a constatat că utilizarea curenţilor de înaltă
frecvenţă nu este cea mai bună soluţie pentru
topirea titanului nealiat, după cum nici
centrifugarea nu asigură în cea mai mare măsură
succesul pătrunderii metalului în tipar. Cea mai
modernă şi eficientă metodă pentru topirea
metalului nealiat este aceea cu arc electric sau cu
laser.
În cazul utilizării aparatului TITANIUMER
Tanaka/Ohara Japonia, este obligatorie amplasarea
la macheta canalelor de evacuare a gazelor (din
“sârmă de ceară”), care trebuie să se deschidă liber
la suprafaţa tiparului opusă conului de turnare.
Grosimea machetelor canalelor de turnare aplicate
pe machetele elementelor scheletului metalic
trebuie să aibă un diametru de 5 mm. Tiparul se
face în masa de ambalat specială pentru titan, pe
bază de silicat de aluminiu, cu liant fosfatic. După
ambalarea şi priza materialului de ambalat se
îndepărtează conformatorul. Tiparul se aşează cu
conul de turnare în jos în cuptorul de preîncălzire şi
se ridică lent temperatura până la 800 0C, la care se
ţine 30 min, după care, în cuptorul de coacere, în
decurs de 60 min. se ridică temperatura de 1080 0C
la care se ţine tot 30 min. Tiparul se răceşte apoi
până la 400C şi la această temperatură se aşează în
faţa creuzetului încălzit la 80-100 0C. Apoi se aşează
Tabelul 1.
Fig. 37b. Flexiplast
vedere biomecanic şi satisface cele mai riguroase
exigenţe fizionom
în creuzet bara (pastila) de titan, se centrează şi se
fixează vârful electrodului de Wolfram, se
echilibrează cu contragreutatea centrifuga
verticală şi apoi se armează arcul prin 36-38 de
rotaţii şi se imprimă centrifugii o forţă de 200G la
început. Se etanşează apoi camera centrifugii şi se
umple în decurs de 10 secunde cu gaz de protecţie
Argon. Urmează apoi fuziunea titanului cu arc
electric care durează 40 secunde pentru bara
(pastila) de 25g de titan nealiat, succedat imediat
de turnarea centrifugală, estimându-se umplerea
tiparului cu titan topit în 0,02 secunde.
După turnare, se evacuează Argonul şi se scoate
tiparul din centrifugă. Se procedează la
dezambalare prin sfărâmarea masei de ambalat cu
cleşti speciali cu fălci ascuţite, urmată de sablarea
cu oxid de aluminiu 250μm cu presiunea de 3-4
bari. Secţionarea tijelor metalice de turnare şi a
canalelor de evacuare se face cu discuri abrazive
speciale pentru titan.
Pentru realizarea componentei metalice din titan a
AGP scheletate este utilizat şi aparatul CYCLARC,
compania J.Morita, Frankfurt - Main, Germania.
Este un aparat modern pentru fuziunea titanului cu
arc electric rotativ în câmp magnetic variabil şi
turnarea titanului topit cu ajutorul presiunii cu gaz
inert Argon şi vacuum. Canalul principal de turnare
are forma circulară, în “S”, plecând din canalele
secundare care asigură o turnare foarte bună.
Instalaţia CYCLARC este prevăzută cu 2 camere mici,
legate între ele: în camera superioară are loc topirea
titanului pe creuzet de cupru masiv, în timp ce în
camera inferioară chiuveta preîncălzită este
poziţionată şi fixată etanş la camera superioară cu
ajutorul unui lift. Instalaţia dispune de un procedeu
automat de prelucrare a titanului prin stabilirea
puterii şi a timpului de topire în funcţie de
cantitatea metal/aliaj (Tabelul 1).
Sistemul REMATITAN, propus de firma Dentaurum, include instalaţia de topire în vacuum CASTMATIC, o
masă de ambalat specială cu lichide diferite pentru coroane, punţi şi schelete metalice, indicaţii pentru
machetare, turnare şi prelucrare a pieselor protetice din titan.

Cele mai utilizate aliaje folosite în confecţionarea croşetelor sunt:

a) Aliajele nobile: sunt aliaje din aur de 833%o sau 750%o şi 12%o platină.
Caracteristici:
Au o duritate mare (140 în scala Brinell);
Rezistenţă la rupere, tracţiune şi încovoiere (80-90 kgf-mm 2);
Au contracţie mică (1,1-1,2%);
Sunt uşor de prelucrat;
Curg bine, realizând turnături de precizie;
Sunt bine tolerate în cavitatea bucală;
Au greutate specifică mare;
Preţul de cost ridicat le limitează utilizarea;
Adaosul de platină le conferă o structură destul de fină.

b) Aliajele inoxidabile tip Crom-Cobalt:

Au o duritate foarte mare (350 pe scara Brinell);
Sunt foarte rezistente la rupere şi la încovoiere;
Sunt suficient de fluide, dar mai puţin fluide ca aliajele nobile, având contracţia mai ridicată de 1,8-2,2%;
Prelucrarea este mai dificilă, dar luciul se păstrează o perioadă mai lungă de timp;
În turnături subţiri sunt mai elastice la dimensiuni egale cu o structură din aliaje nobile;
Au greutate specifică mai mică, un schelet având 20g. şi necesitând pentru turnare aproximativ 40g;
Au preţ de cost mult mai redus, ceea ce constituie un avantaj considerabil în favoarea aliajelor de Crom-
Cobalt.

2) Biomateriale acrilice:
Materialele polimerice domină de mai multe decenii tehnologia protetică, fiind utilizate în realizarea în
totalitate a protezelor mobilizabile sau ca parte componentă în structura acestora.
Polimetacrilatul de metil a fost introdus în 1937; chimic este stabil, dar are afinitate pentru apă (0,3 -
0,4% la 24 ore); mecanic, are proprietăţi satisfăcătoare, duritate KNOOP 18-20, rezistenţă la tracţiune de
60 N, iar modulul de elasticitate –2, 4, având o rezistenţă scăzută la abraziune.
Răşinile acrilice pot fi clasificate astfel:
Polimetacrilatul de metil termo-polimerizabil, ce cuprinde 2 categorii de răşini:
convenţionale - comportă 2 aspecte, putând fi neşarjate (fără umplutură), cealaltă variantă fiind
reprezentată de răşinile armate cu polifibre sau carbon.
high impact.
Polimetacrilatul de metil auto-polimerizabil – cuprinzând răşinile utilizate în realizarea sau repararea
imediată a protezelor parţiale mobilizabile, precum şi răşinile injectabile (Bratu, 1994).
Răşinile acrilice convenţionale
Se prezintă în sistem bicomponent - lichid şi pulbere, ambalate separat.
Lichidul este reprezentat de monomer, materializat prin metacrilatul de metil polimerizabil.
Componenta lichidiană a polimetilmetacrilatului este un lichid clar la temperatura camerei, volatil, cu
miros puternic aromat; este inflamabilă, bactericidă, solubilă în solvenţi organici; temperatura de
fierbere este 1030C; se caracterizează prin tendinţa spontană de polimerizare sub acţiunea căldurii şi
luminii. Se păstrează prin adăugarea unui inhibitor de polimerizare (hidrochinonă şi pirogalol). La 65 0
reacţia de polimerizare se declanşează în toată masa materialului; prin polimerizare, monomerul suferă
o contracţie foarte puternică, eliminarea acestui neajuns realizându-se prin amestecul cu pulberea de
polimetacrilat de metil.
Pulberea este reprezentată de polimetacrilatul de metil, element stabil din punct de vedere chimic:
proprietăţile mecanice ale polimetilmetacrilatului sunt corespunzătoare din punct de vedere al durităţii,
rezistenţei la tracţiune; un inconvenient ce caracterizează această componentă este reprezentat de
rezistenţa scăzută la abraziune; în ce priveşte proprietăţile optice, putem constata că sunt remarcabile
datorită indicelui de refracţie apropiat de cel al smalţului. Posibilităţile de colorare oferă o gamă largă de
combinări, conferindu-i restaurării protetice un aspect cât mai natural. În acest scop în pulbere se mai
pot adăuga fibre minuscule colorate din naylon sau acrilat, care simulează reţeaua de capilare din
mucoasă, mimând vascularizaţia, aspect ce are un important impact asupra esteticii finale (Craig, 2001).
Răşinile acrilice clasice – sisteme monocomponente
Este cunoscut faptul că cea mai mare parte a produselor se prezintă în sistem bicomponent pulbere-
lichid. O serie de firme producătoare au lansat pastele de polimetilmetacrilat, care au în general aceleaşi
componente cu sistemele alcătuite din pulbere şi lichid.
Pastele de polimetilmetacrilat se caracterizează printr-o durată scurtă de conservare a produsului.
Durata de viaţă a pastei, ce se poate încadra într-un interval de 2 ani, este în strânsă corelare cu
temperatura de păstrare şi cantitatea de inhibitor pe care o deţine compoziţia materialului. Produsele
sub formă de paste se depozitează în congelatoare; în ziua în care sunt folosite se menţin în frigidere
(Romînu, 2000).
Un mare avantaj pe care-l prezintă polimetilmetacrilatul sub formă de pastă îl constituie faptul că
pulberea şi lichidul sunt predozate industrial, aspect ce conferă o înaltă precizie elementelor
componente, conducând la o omogenizare foarte bună, având ca finalitate obţinerea unui produs de
polimerizare caracterizat de certe calităţi superioare.
Polimetacrilaţii hidrofili
Acest tip de produse, cunoscute şi sub denumirea de poliHEMA, sunt utilizaţi ca materiale pentru baza
protezelor, găsindu-şi o largă utilizare şi în sfera manoperei de căptuşire cu materiale moi.
Polimerul absoarbe apa în proporţie de 20% în procente de greutate, ceea ce conduce la o consistenţă
moale a acestuia. Acest material se aseamănă foarte bine cu produsele utilizate în confecţionarea
lentilelor de contact (Romînu, 2000).
Monomerul se copolimerizează cu metilmetacrilatul în scopul obţinerii unui material optim în ce
priveşte parametrii biomecanici pentru realizarea bazelor protezelor.
Răşinile acrilice “high-impact”
Acest tip de răşini a fost elaborat cu scopul obţinerii unui material cu indici de rezistenţă foarte buni, cu
posibilităţi reduse de abraziune, elemente ce conduc la o integrare şi menţinere optimă a pieselor
protetice la nivelul sistemului stomatognat.
Rezistenţa crescută la impact a fost obţinută prin înglobarea unei faze de cauciuc în perle în cursul
obţinerii acestora. În stomatologia actuală se utilizează perle cu distribuţie uniformă de incluziuni de
cauciuc precum şi perle în care numai nucleul este constituit din cauciuc, învelişul extern fiind format din
paste de polimetil metacrilat (Frederick, 2001).
Alături de rezistenţa crescută la impact este notabilă scăderea riscului de fisurare sau fracturare, factori
ce asigură longevitatea protezelor total mobilizabile. Cauciucurile utilizate în compoziţia răşinilor acrilice
high-impact sunt reprezentate de cauciucurile butadien-stirenice solubile în metil metacrilat.
Răşinile acrilice injectabile
Această categorie de materiale prezintă avantajul unui grad înalt de densitate. Balanţa avantaj-
dezavantaj în ce priveşte utilizarea acestor materiale în practica curentă este destabilizată de investiţia
iniţială mare pe care o presupune folosirea acestora, asociată cu o rezistenţă mică la fracturare,
neeludând nici dificultăţile legate de adeziunea la dinţii artificiali.
Acrilatul injectabil se prezintă sub formă de granule cu greutate moleculară mică. Din punct de vedere
chimic acrilatele injectabile sunt polimetilacrilaţi cu polimerizare liniară, în care procentul de monomer
rezidual este minim, conferind noi valenţe biocompatibilităţii.
Din categoria acestor materiale este necesar să remarcăm superioritatea materialelor injectabile
produse de firmele Ivoclair şi Kulzer, intitulate Ivocap “Plus” şi Pala X Press, asociate sistemelor de
injectare specifice: sistemul S.R.Ivocap şi sistemul Palajet (Romînu, 2000) – fig. 39.
Aceste materiale conduc la o excelentă adaptare a protezei parţiale mobilizabile sau tip overdenture la
nivelul liniei Ah, zonă de închidere marginală deosebit de importantă. Este de remarcat faptul că
înălţarea ocluziei, frecventă în tehnologiile clasice, este aproape absentă.
Dintre cele două sisteme de injectare produse de firmele Ivoclar şi Kulzer, balanţa performanţelor se
înclină spre sistemul propus de firma Kulzer. În acest sens pledează conţinutul în monomer rezidual mult
mai redus pe care-l regăsim atunci când utilizăm materialul Pala X Press, acesta fiind după 6 zile de 0,8%,
comparativ cu Ivocap “Plus” unde atinge valoarea de 2% după 7 zile.
Baza pieselor protetice mobilizabile realizate din răşini acrilice injectabile se caracterizează prin
omogenitate, fapt ce asigură o compatibilitate tisulară optimă, având ca rezultat minimalizarea
mucoasei la care contribuie în mod pregnant şi conţinutul redus în monomer rezidual.
Firma Detrey-Dentsply a propus un nou sistem de injectare ce utilizează o răşină poliuretanică
monocomponentă, microbase.
Tehnologia Microbase propune un biomaterial microcompozit cu matrice organică pe bază de
poliuretan, biomaterial ce va fi termopolimerizat în cuptor special cu microunde timp de 20 min., la
presiune de 5,5 bari. Elementul cheie al acestui sistem îl reprezintă indubitabil acest biomaterial
injectabil în stare plastică ce se întăreşte rapid sub influenţa energiei electromagnetice. Polimerizarea cu
microunde este net superioară celorlalte tipuri de polimerizări asigurând o întărire totală şi uniformă a
materialului.
Mecanismul de acţiune al microundelor se bazează pe creşterea energiei interne a pastei polimerice prin
creşterea agitaţiei moleculare şi încălzirea consecutivă a materialului. Trebuie menţionat faptul că
această căldură este utilizată de răşină pentru declanşarea propriei reacţii de polimerizare,
confruntându-ne de fapt cu o termopolimerizare.
În urma unui studiu comparativ realizat de Ballesteros J.C. şi colab. (1999) între 3 tehnici de
polimerizare: poli-merizarea cu microunde (tehnica KIMURA), termopolimerizarea clasică şi
polimerizarea după prealabila injectare a materialului acrilic s-au constatat cele mai nefavorabile
rezultate privind interfaţa dinţi artificiali - răşină, întinderea şi profunzimea maximă a hiatusurilor la
interfaţa dinte -răşină precum şi prezenţa polilor la suprafaţa răşinii în cazul polimerizării cu microunde.
Rezultatele nefavorabile nu s-au datorat tipului de polimerizare propriu-zisă ci presiunii insuficiente,
nefavorabile adeziunii răşinii la dinte. Prezenţa porozităţilor remarcate în cazul polimerizării la microunde cât
şi în tehnica clasică de termobaropolimerizare se explică prin inserarea manuală a răşinii în tipar, ceea ce
atrage încorporarea unor bule de aer.
Se conturează concluzia că asocierea dintre tehnica de injectare a pastei polimerice şi polimerizarea cu
microunde este benefică.
Răşini acrilice de tip fluid
Această categorie de răşini are avantajul că piesa protetică poate fi eliberată din tiparul flexibil de
hidrocoloid într-un timp foarte scurt, cu un efort minim, finisările ulterioare ale protezei fiind reduse.
Dezavantajele majore ale acestei tehnici sunt reprezentate de conţinutul ridicat de monomer rezidual,
ceea ce atrage reacţii inflamatorii la nivelul mucoasei de sprijin; este necesar să remarcăm proprietăţile
mecanice mai slabe, neputând exclude o distorsiune posibilă a protezei total mobilizabile datorată
flexibilităţii tiparului.
În scopul anulării dezavantajelor prezente în metoda expusă anterior s-a realizat o perfecţionare a
tehnicii, materializată prin utilizarea unei răşini acrilice de tip fluid termopolimerizabilă într-un tipar de
hidrocoloid sub influenţa duală a vidului răspunzător de adaptarea bazei protezei la tipar, şi a presiunii
ce diminuă efectul contracţiei de polimerizare (Romînu, 2003).

Răşini acrilice rapid termopolimerizabile

Aceste materiale au fost elaborate în scopul reducerii timpului necesar polimerizării bazelor protezelor
totale. Din punct de vedere chimic aceste răşini aparţin clasei de acrilaţi hibrizi. Polimerizarea se
realizează prin introducerea chiuvetei în apă clocotindă timp de 20 min.
Sistemul de iniţiere este reprezentat de o variantă hibridă între cea utilizată la răşinile acrilice
autopolimerizabile şi cele termopolimerizabile convenţionale, condu-când la o polimerizare rapidă fără
apariţia porozităţilor, deziderat deosebit de important cu impact în ce priveşte rezistenţa şi estetica
protezei totale (Craig, 2001).
Copolimerii vinil-acrilici
Aceste materiale sunt termo-polimerizabile, putând fi utilizate atât prin tehnica clasică cât şi prin injectare.
Sunt livrate în sisteme bicomponente compuse din pulbere şi lichid. Pulberea este reprezentată de un
copolimer obţinut din clorură şi acetat de vinil, în timp ce lichidul este metilmetacrilatul.
Ulterior saturării pulberii cu lichid se obţine o pastă omogenă ce se introduce în tipar. Regimul de
polimerizare este identic cu cel aplicat în vederea obţinerii polimetil metacrilatului.
După finalizarea procesului de polimerizare se obţine o structură corespunzătoare din punct de vedere
biomecanic, restabilind în egală măsură şi funcţia fizionomică, compunându-se din polimetilmetacrilat,
compoziţia majoritară revenindu-le copolimerilor vinilacrilici (Bratu, 1994).
Răşini fotopolimerizabile pentru realizarea protezelor parţiale mobilizabile
Fotopolimerizarea a cuprins conside-rabil atât teritoriul cabinetului stomatologic cât şi cel al laboratorului
de tehnică dentară. Răşinile diacrilice compozite fotopolimerizabile îşi găsesc utilizarea în ultimii ani în
elaborarea bazelor protezelor totale. Din punct de vedere chimic matricea organică este un uretan
dimetacrilat şarjat cu silice pirolitică, perle din acrilat şi monomeri de răşini acrilice cu masă moleculară
mare. Fotoiniţiatorul, reprezentat în cazul acestor tipuri de răşini de camforchinonă, este activat de sursele
de lumină care au aceeaşi lungime de undă şi intensitate cu sursele de lumină utilizate în cabinetul
stomatologic. Polimerizarea finală se realizează cu ajutorul unei surse de lumină specială foarte puternică.
Răşinile colorate, precum şi cele utilizate în rebazări, se găsesc livrate sub formă monocomponentă în
ambalaje ermetice protejate de lumină.
Referitor la rezistenţa straturilor superficiale ale bazelor pieselor protetice totale realizate din răşină
acrilică este necesar să ne referim la fotopolimerizarea acestora şi la efectul asupra structurii finale şi al
rezistenţei în timp. Utilizarea acestor materiale, cunoscute sub denumirea de polimetilmetacrilate de
“glazurare”, se derulează de peste 10 ani. Folosirea acestora în laboratoarele de tehnică dentară
transformă fenomenul de finisare într-o sarcină relativ uşoară.
Procedeul de finisare asigurat de utilizarea acestor materiale conduce la creşterea durabilităţii
protezelor totale precum şi la creşterea confortului pacientului. Ceea ce afectează o proteză dentară
este uzura acesteia în timpul utilizării sau curăţirii. Întrucât uzura se datorează contactului cu materialele
abrazive, duritatea suprafeţelor externe ale protezelor totale este o proprietate fizică intrinsecă
importantă. Metodele de finisare convenţionale afectează rezistenţa la impact a suprafeţelor din răşina
acrilică, în timp ce folosirea polimetilmetacrilatelor de “glazurare” conferă o rezistenţă sporită la
zgârieturi, reducând considerabil colonizarea bacteriilor şi formarea plăcii dentare la nivelul suprafeţelor
protezelor (Delacrix, 1991).
Ultimele 2 aspecte sunt în deplină concordanţă cu duritatea şi porozitatea redusă a suprafeţelor
protezelor parţiale mobilizabile. În plus, aceste răşini protejează suprafaţa împotriva soluţiilor
dezinfectante ce afectează materialul din răşina acrilică.
Prin urmare reducerea rugozităţii suprafeţelor materialelor prin aplicarea unui strat de suprafaţă asociat
cu augmentarea durităţii are ca rezultat creşterea rezistenţei la uzură.
Spre deosebire de reducerea rezistenţei de suprafaţă în cazul răşinilor compozite ce sunt acoperite cu un
agent de sigilare penetrant, aplicarea răşinilor “de glazurare” duce la o creştere semnificativă a rezistenţei
de suprafaţă. În conformitate cu studiile efectuate în acest sens s-a constatat că în timpul desfăşurării
funcţiilor sistemului stomatognat se vor observa mai puţine zgârieturi şi un grad de uzură redus după mese
şi igienizare.
Structura mijloacelor protetice
mobilizabile parţiale
1. CONECTORII PRINCIPALI ŞI SECUNDARI
Conectorul principal:
Realizează unirea şeilor protetice şi transmiterea forţelor de solicitare ocluzală de la o şea la alta şi de la
şea la elementele de menţinere şi stabilizare;
Pentru a atinge aceste deziderate este obligatoriu ca acest arc de conexiune să fie rigid şi plasat cât mai
simetric;
Pentru a se asigura profilaxia parodontală a dinţilor restanţi se va plasa la distanţă suficientă de
parodonţiul marginal;
Va avea un volum redus şi o grosime minimă pentru a nu modifica volumul cavitaţii bucale şi pentru a nu
jena funcţionalitatea limbii.

Cad-cam
Introducere
În anii 1970, Francois Duret a conceptualizat modul în care tehnologia digitală utilizată în
cadrul altor industrii ar putea fi adaptată în stomatologie, ca de exemplu în înregistrarea
amprentei digitale fie direct intraoral, fie indirect pe un model. Cel din urmă reprezintă
procesul original de capturare a datelor, utilizat în ceea ce a devenit în cele din urmă
fabricarea asistată de calculator(computer-assisted manufacturing, CAM) a
restaurărilor dentare, cu transferul informaţiilor digitale ale amprentei către o unitate de
producţie-frezare în scopul fabricării restaurărilor.
Conceptul nu s-a schimbat mult de atunci, dar s-a îmbunătăţit şi s-a perfecţionat. Totuşi,
interesant este că 80% din producţia CAD/CAM, de mare volum, bazată pe laborator este
destinată bonturilor, pe care porţelanul se stratifică manual sau se presează.
Evoluţia CAD/CAM dentară de-a lungul ultimilor 25 ani s-a focalizat pe piaţa destinată
activităţii din cabinet. Aceasta se datorează faptului că mesajul real al conceptului CAD/CAM
este acela că oferă practicienilor dentari şi pacienţilor acestora confortul stomatologiei într-o
singură zi. Alte companii încearcă, de asemenea, să pătrundă pe piaţă. Acum este posibil ca
pacienţii să se prezinte cu o problemă care necesită tratament, se prepară dinţii şi se scanează
digital (spre deosebire de înregistrarea unei amprente tradiţionale) şi se aplică restaurarea finală
în aceeaşi zi.
În mod interesant, după 25 de ani, în SUA tehnologia CAD/CAM pentru cabinete a pătruns doar
în cca 10% din piaţa domeniului dentar. Deşi semnificativ, spre deosebire de modelele de afaceri
care adoptă produse revoluţionare la o rată de penetrare de 10% după numai 10 ani şi la o rată
de peste 50% după 25 de ani, stomatologia este depăşită de modelul tipic de afaceri.
CAD/CAM şi laboratoarele dentare
Ritmul mai lent în care medicii dentişti adoptă aparatele CAD/CAM destinate cabinetelor ar
putea oferi astăzi oportunităţi interesante pentru laboratoarele dentare. Într-o perioadă în care
industria laboratorului se străduieşte să supravieţuiască într-o piaţă dentară cu schimbări
drastice – una în care tehnicienii calificaţi sunt înlocuiţi cu dispozitive dentare şi laboratoare
externalizate internaţionale – CAD/CAM oferă noi posibile modele de lucru pentru laborator.
De exemplu, tehnicienii dentari aplică porţelanul pe bonturi fabricate din zirconia, alumină,
ceramică de sticlă (de diferite forme) sau titan, utilizând procese CAD/CAM.
Aceasta oferă o oportunitate incredibilă pentru industria de laborator din SUA să se adapteze la
necesitatea unei echipe dentare digitale, în care medicii stomatologi pot valorifica beneficiile
aparatelor de amprentare digitală pentru a transfera laboratorului datele referitoare la
preparaţiile pacientului pentru a accelera fabricarea restaurării şi a spori confortul şi
convenienţa pacientului. Personalul laboratorului devine apoi o echipă de designeri digitali care
prelucrează restaurări unidentare sau pluridentare sub forma punţilor şi, la nevoie, stratifică sau
presează porţelanul de faţetare pe bonturile CAD/CAM – putând fi numiţi “smălţuitori” – şi
totodată imprimă caracterizări estetice sau contururile finale ale restaurărilor.
Acestea reprezintă oportunităţi reale de dezvoltare. Dispar toate procedurile normale, de bază şi
repetitive şi se înlocuiesc cu CAD/CAM. În viitorul nu foarte îndepărtat, majoritatea modelelor
de lucru pentru restaurările unidentare sau cele pentru doi dinţi se vor realiza cu CAD/CAM,
întrucât cel mai probabil medicii dentişti vor integra amprentarea digitală în practica lor
curentă. Când se vor folosi modele tradiţionale – care se pot genera la rândul lor de CAD/CAM /
ele vor presupune fie lucrări pluridentare, fie cazuri care necesită ajustări ocluzale.
Aplicaţiile şi indicaţiile CAD/CAM în stomatologie
Tentativa iniţială a lui Duret a fost aceea de a fabrica o restaurare cu contur total dintr-o formă
de ceramică de sticlă. Până de curând, cele mai multe aplicaţii dentare CAD/CAM erau limitate
la fabricarea bonturilor pentru înlocuirea proceselor de turnare a modelelor în laborator.
Majoritatea aplicaţiilor de cabinet pentru medicii dentişti erau destinate pentru inlay-uri, onlay-
uri şi coroane posterioare singulare.
Odată cu apariţia materialelor mai bune şi pluristratificate, aplicaţiile pentru tehnologia dentară
CAD/CAM a evoluat spre indicaţii frontale şi aproape orice tip de restaurări. Materialele
disponibile pentru CAD/CAM-ul dentar oferă acum beneficii precum o calitate mai bună,
utilizare facilă şi estetică îmbunătăţită. Iniţial doar zirconia sau alumina era disponibilă pentru
prelucrarea bonturilor, dar producătorii au introdus materiale prelucrabile, inclusiv ceramica de
sticlă şi disilicatul de litiu. Sunt disponibile, totodată, blocuri multistratificate pentru
îmbunătăţirea semnificativă a esteticii.
Îmbunătăţirile aduse tehnologiei de frezare în sine au dat naştere unei anatomii mai exacte şi
precise la restaurările efectuate cu CAD/CAM, astfel şi forma şi funcţia s-au îmbunătăţit
semnificativ faţă de anatomia rudimentară originală a restaurărilor prelucrate iniţial. Astăzi, un
pacient s-ar simţi confortabil cu estetica şi adaptarea unei restaurări generate de CAD/CAM în
cazul unui molar şi poate un premolar, dar în acest punct ar putea deveni necesară o oarecare
augmentare din partea unui ceramist – prin conceptul de echipă dentară digitală – pentru ca
restaurarea să fie personalizată pentru cavitatea orală a pacientului.
Cu toate acestea, în opinia autorului, în cazul restaurărilor CAD/CAM pentru dinţii frontali –
deşi disponibile prin sistemele utilizate în cabinet – calitatea esteticii finale obţinută doar prin
prelucrare este cea mai bună la nivel marginal. În mod ideal, dinţii frontali care iniţiali sunt
prelucraţi, chiar şi cu CAD/CAM pentru cabinet, beneficiază puternic de ceramişti dentari
pregătiţi care pot oferi finisajele artistice şi estetice necesare pentru zona frontală. În plus
restaurările care trebuie să satisfacă cerinţele pentru aria resurgentă a faţetelor cu preparaţie
minimă-spre-zero—sau a faţetelor mini sau secţionale— nu sunt adecvate pentru procesele
CAD/CAM dentare. Întrucât aceste restaurări sunt în mod tipic subţiri sau substituie doar un
colţ al marginii incizale, utilizarea tehnologiei CAD/CAM pentru asemenea aplicaţii ar fi prea
greoaie şi de aceea ar contraveni obiectivelor acestei tehnologii privind simplificarea utilizării şi
confortul.
O altă aplicaţie convenabilă pentru procesele CAD/CAM constă în fabricarea bonturilor
personalizate de implante, fie din titan, fie din ozid de zirconiu. Aceasta este îndeosebi valabilă
pentru aria frontală dintre premolari, deoarece implantele din zona estetică necesită în mod
tipic forme de bonturi individualizate.
În opinia autorului, în cele din urmă toate scheletele şi barele vor fi fabricate prin unele procese
CAD/CAM, pentru că acum sunt disponibile materiale îmbunătăţite. Când aceste componente se
prelucrează mecanic în loc de modele, survine o mai mică distorsiune în cursul aplicării
porţelanului.
Cerinţe pentru succesul CAD/CAM-ului dentar
În mod similar altor restaurări indirecte, predictibilitatea şi succesul restaurărilor CAD/CAM se
bazează pe o bună preparaţie, pe o amprentă detaliată (în acest caz scanare optică/digitală) şi
înţelegerea modului de concepere a formei (sau wax-up tradiţional) unei restaurări care va
satisface aşteptările medicului şi ale pacientului. Acurateţea marginală este întotdeauna o
îngrijorare şi CAD/CAM a progresat la un punct în care marginile se adaptează actualmente în
limitele a 50µm, dacă toate procesele sunt respectate adecvat.
Acest lucru presupune că în tratament vor fi încorporate proceduri pas-cu-pas şi subliniază
beneficiul de a lucra cu designeri digitali experimentaţi, fie în cabinet, fie în cadrul unui
laborator cu calificare CAD/CAM. Cu toate acestea, ar fi o concepţie greşită a crede că tehnologia
CAD/CAM a avansat către punctul în care persoane calificate în afara domeniului dentar ar
putea rula tehnologia şi ar putea fabrica restaurări. Nu este cazul acesta.
Mai degrabă succesul clinic, funcţional şi estetic al restaurărilor CAD/CAM necesită operarea de
către un medic stomatolog inteligent care poate vizualiza în lumea tridimensională (3-D) cum ar
trebui să fie restaurările propuse. Aceasta include anatomia şi plasarea marginilor, precum şi
caracterizările smalţului (porţelanul de faţetare). Asemenea persoane trebuie să înţeleagă
totodată capacităţile de prelucrare mecanică a unităţii de frezare şi modul de optimizare a
formelor pentru a putea lucra în cadrul respectivelor capacităţi.
Concluzii
Tehnologiile CAD/CAM contemporane cresc eficienţele, ajută la rezolvarea problemelor de
laborator şi permit profesioniştilor din domeniul dentar şi pacienţilor acestora să interacţioneze
în moduri mai convenabile şi mai orientate pe servicii decât oricând înainte. Materialele şi
capacităţile de prelucrare se îmbunătăţesc drastic. Pe măsură ce costurile tehnologiei continuă
să scadă, cu creşterea uşurinţei de utilizare şi a predictibilităţii, se pot realiza oportunităţi mai
mari de creştere a locurilor de muncă în industria laboratoarelor dentare şi a cabinetelor
dentare prin crearea designerilor digitali pregătiţi din punct de vedere stomatologic.
Dacă motivaţia unui dentist realizează o durată de producţie redusă pentru tratamente sau
asigură un serviciu, pe care nu era capabil să îl ofere anterior, a sosit momentul oportun pentru
a lua în calcul încorporarea tehnologiei CAD/CAM în orice mod care se potriveşte cel mai bine
cabinetului şi/sau laboratorului dentar.

Piloni de sticla
Bonturile din sticla Zx27 vin in intampinarea medicilor, tehnicienilor si pacientilor cu o gandire
progresiva  care se confrunta de regula cu cazuri mai dificile, de regula cand avem edentatii bi-terminale
si nu numai, iar in mod normal ar fi necesare implanturi sau proteze scheletate si/sau telescopate.
Unor pacienti le e frica de implant, altii nu vor sa poarte o proteza scheletata sau telescopata, iar altii pur
si simplu nu-si pot permite o astfel de lucrare si atunci exista "Pilonul - ZX27". Mai e si timpul de
realizare a unei lucrari pe pilon zx27 care nu difera de cel al unei lucrari fixe normale.
Punctele de fixare din sticla ZX27 fabricate din material special adera la mucoasa osului alveolar din
partile edentate ale arcului dentar superior si inferior si astfel inlocuiesc punctele de fixare proprii lipsa,
adica bontul protetic. Fiecare pacient primeste propriul punct de fixare din sticla ZX27 facut dintr-o piesa
prefabricata tratata termic cat si mecanic de catre tehnicieni dentari certificati, pentru a se potrivi exact pe
mucoasa arcului alveolar al pacientului.
Experienta inernationala de-a lungul anilor a mai multor laboratoare certificate si un numar mai mare de
15.000 de pacienti satisfacuti precum si numeroase studii clinice dovedesc faptul ca ZX27 functoneaza
foarte bine. Poate fi aplicat cu succes atat arcelor alveolare scurtate la unul sau ambele capete cat si
pentru sustinerea protezelor fixe, astfel rezolvand problema unei punti despartitoare mari. Sistemul poate
fi aplicat cu succes si cu implanturi.
De retinut - doar laboratoare si tehnicieni care au  cursuri si atestate din partea producatorului pot folosi
aceste elemente, piloni ZX27. Aceste sisteme sunt protejate prin marca inrregistrata international si au
primit cel mai inalt certificat de calitate ISO 9002 precum si marca de calitate europeana CE pentru
produs medical testat.
Este 100% biocompatibil, nu contine Pb ca si o sticla normala, se personalizeaza pt. fiecare pacient in
parte, se igienizeaza f. usor si nu creeaza disconfort, pacientul obisnuindu-se din prima zi cu lucrarea.
Contraindicatii:
- creasta alveolara instabila si moale , balanta (miscari laterale 5-8 mm),
- inaltime si latime alveolara insuficienta cu resorbtie extinsa a osului , creasta lamelara,
- alveole insuficient vindecate dupa extractie,
- boala a mucoasei orale( leucoplaca, lichen ruber planus, etc...) consultati un peri-odontolog,
- daca antagonistul viitorului punct de fixare din sticla ZX27 este in supra-ocluzie.
Principiile sistemului de fixare din sticla ZX27
- cel mai important e sa avem o creasta alveolara ferma si pronuntata la locul viitoarelor puncte de fixare
din sticla ZX27,
- regula nescrisa: cu cat punctele de  fixare proprii sunt meziale la nivel, cu atat mai multi dinti lipsa poti fi
inlocuiti distal ( cu defecte de classa 2a, 2b, in conformitate cu Wild-Voldrich),
- punctul de fixare din sticla e intotdeauna partea cea mai distala a puntii cu arc dentar scurtat (exp, cand
se inlocuiesc 5 si 6 e ideal sa se slefuiasca 3 si 4 , adica slefuim 2 dinti si punem 2 extensii, cea distala
sprijinindu-se pe punctul de fixare ZX27),
- trebuie sa existe cel putin un sprijin de clasa 1, printre dintii proprii slefuiti , cu cat exista mai multe
puncte de sprijin clasa 1 cu atat e mai bun rezultatul,
-punctul de fixare din sticla ZX27 trebuie sa isi aiba antagonistul pentru a reinnoi relatiile ocluzale si
functiile protezei.
Procedura
Se examineaza pacientul, de retinut ca pacientul ideal pt implant dentar se potriveste cu cel ideal pentru
Zx27, apoi daca spatiul intre creasta si antagonist e suficient (minim 0,8 cm) putem amprenta, atentie
amprentati intreg arcul dentar si nu doar o parte a acestuia. Obligatoriu se face proba de schelet si cu
pilonul din sticla Zx27 si doar dupa aceasta se poate trece la ceramizarea puntii metalice.
Cimentarea este facuta astfel: mai intai se cimenteaza pilonul Zx27 in puntea protetica in timp ce
bonturile mobile si pilonul sunt pe modelul de lucru. Aplicati ciment mixt, cel mai bun e fosfat de
consistenta slaba . Ulterior se departeaza lucrarea de pe model , se curata surplusul de ciment din jurul
pilonului Zx27 si se trece la cimentarea lucrarii in cavitatea bucala. Atentie nu lasati pacientul sa muste pe
ruloari de vata sau de hartie, trebuie usor apasata cu mana lucrarea in dreptul dintilor stalpi proprii.
E normal ca pacienul sa simta o usoara presiune pe mucoasa din jurul pilonului Zx27 pentru 3-5 zile.
Instruiti pacientul referitor la igiena orala si dentara precum si asupra ingrijirii protezei. Eventual faceti o
radiografie panoramica la un an dupa cimentarea protezei si bineinteles controlul o data la 6 luni.
O punte pe implante este aproape identica cu o punte dentara cu precizarea ca aceasta lucrare
protetica va fi agregata pe implante inserate anterior. In cele mai multe cazuri cand se foloseste
o punte pe implante, este nevoie de inserarea unui implant pentru fiecare dinte care lipseste.
Ulterior coroanele se solidarizeaza una de cealalata pentru a forma o singura piesa protetica cu
rezistenta sporita.
Puntea pe implante
Atunci când lipsesc mai mulți dinți alăturaţi, puntea dentară ancorată pe implanturi este soluția
ideală pentru înlocuirea lor. Deși fiecare caz este diferit, realizarea unei punți dentare pe
implanturi implică în general mai multe etape.
Atunci când lipsesc mai mulți dinți alăturaţi, puntea dentară ancorată pe implanturi este soluția ideală
pentru înlocuirea lor. Deși fiecare caz este diferit, realizarea unei punți dentare pe implanturi implică în
general mai multe etape.
Primul pas constă în anestezierea zonei de lucru, pentru confortul pacientului. Apoi, gingia este incizată şi
îndepărtată, cu expunerea osului. În următoarea etapă se forează osul în vederea inserării implantelor. În
canalele realizate se plasează, în general prin înşurubare, implanturile dentare. Orificiul implantului
dentar este protejat cu şurubul de acoperire sau cu bontul de cicatrizare gingivală, iar apoi gingia este
suturată la loc. În cazurile de încărcare protetică imediată, peste implanturi se înşurubează bonturile
protetice, iar peste acestea se cimentează puntea provizorie. Vindecarea poate dura câteva luni până
când implanturile se ancorează bine în os.
Etapa următoare constă într-o serie de programări pentru realizarea lucrărilor definitive. Dacă gingia a
fost suturată peste implanturi, se vor decupa orificii circulare în dreptul implanturilor, se vor înregistra
amprente şi se va stabili muşcătura corectă. Laboratorul foloseşte aceste materiale pentru a creea un
model de gips identic cu cel al cavităţii tale orale. Modelul se utilizează pentru realizarea lucrării finale
care se va potrivi perfect peste implante şi în armonie cu muşcătura. În funcţie de caz, lucrarea implică
mai multe etape. Medicul va verifica adaptarea, forma şi culoarea acesteia, va stabili muşcătura ideală,
iar când va considera că totul este perfect va fixa proteza finală pe implanturi. O punte ancorată
pe implanturi are nenumărate avantaje:
- Implantele împiedică resorbţia osoasă atât de frecventă atunci când se pierd dinţi
- Puntea va împiedica migrarea dinţilor vecini
- Spre deosebire de cazul punţilor clasice, în acest caz nu este nevoie de şlefuirea dinţilor vecini
Cu o ingrijire corespunzătoare şi controale regulate la medicul dentist, acest tratament îţi conferă un
zâmbet natural şi pe termen lung.