Sunteți pe pagina 1din 37

ASPECTE DE MORFOLOGIE

RADICULARĂ EXTERNĂ

ASPECTE DE MORFOLOGIE RADICULARĂ


EXTERNĂ PRIVIND DINŢII SUPERIORI

Prof. Univ. Dr. Victor NIMIGEAN


Incisivul central:
RădăRădăcina - puţin mai lungă decât coroana,
proporţia rădăcină coroană în medie 1,16:1.
Aspectul vestibular al rădăcinii:
Rădăcina Ic este mai groasă în 1/3 cervicală
- forma de con; convexa;
- nu prezintă de obicei curburi apicale.
Este singurul dintre dinţii superiori a cărui
rădăcină prezintă aproximativ aceeaşi grosime
la colet (6,4 mm) atât în sens mezio-distal cât şi
în sens vestibulo-oral.
Ceilalţi dinţi superiori prezintă rădăcinile mai
groase vestibulo-oral decât mezio-distal.
Aspectul oral al rădăcinii:
Rădăcina, pe ansamblu, este convexă şi este
mai îngustă mezio-distal.
cina - puţin mai lungă decât coroana, proporţia
rădăcină coroană în medie 1,16:1.
Incisivul central:

Aspectul proximal al rădăcinii:

-Faţa mezială este turtită şi prezintă un şanţ longitudinal în


treimea medie.
-Faţa distală radiculară este convexă şi nu prezintă şanţuri.

Pe secţiune transversală rădăcina are aspect de triunghi


echilateral cu unghiuri rotunjite.

- Înălţimea medie coronară: 10,3 mm.


- Lungimea medie a rădăcinii: 13 mm.

Curbura rădăcinii: dreapta 92%.reaeaptă 92%


Incisivul lateral:

Aspectul vestibular al rădăcinii: convexă.


Rădăcina se îngustează spre apex, înclinat
în multe cazuri distal.
Apectul oral al rădăcinii: convexă
Este mai îngustă decât vestibular,.
Aspectul proximal al rădăcinii: turtită.
Prezintă un şanţ longitudinal pe mijlocul
feţei meziale.
Suprafaţa radiculară distală nu prezintă şanţ
longitudinal.
Pe secţiune transversală rădăcina este
ovalară, aplatizată mezio-distal.
- înălţimea medie a coroanei: 9,6 mm.
-lungimea medie a rădăcinii: 13 mm.
Curbura radăcinii: dreaptă 35%, curbă distal
55%, etc.
Caninul:

Rădăcina lui este lungă şi conică.


Este cea mai lungă de pe arcada superioară.
Faţa vestibulară radiculară este convexă.
Palatinal, rădăcina este mai îngustă decât
vestibular, convexă.
Aspectul proximal al rădăcinii:
Faţa mezială prezintă un şanţ vertical de la colet
la apex (70%).
Faţa distală prezintă un şanţ longitudinal mult
mai accentuat decât cel de pe faţa mezială (90%).
Pe secţiune transversală rădăcina poate fi
ovalară şi aplatizată mezio-distal sau are aspect
de triunghi isoscel.
Înălţime medie a coroanei: 10,5 mm.
Lungimea medie a rădăcinii: 15,5 mm.
Curbura radăcinii: dreaptă 50%, curbă distal 38%,
etc.
PREMOLARII:
Aspectul vestibular al rădăcinilor:
În general, PM 1 maxilar are 2 rădăcini: vestibulară
şi palatinală, iar PM 2 frecvent prezintă o rădăcină).
Rădăcina PM 2 este mai lungă decât a PM 1 cu 0,6
mm şi este aproape dublă (ca lungime) faţă de
coroană.
Raportul dintre rădăcină şi coroană este 1,8:1 fiind
cel mai mare raport dintre toţi dinţii maxilari.
Aspectul palatinal al rădăcinilor: convexe.
Rădăcina palatinală a PM 1 este mai scurtă decât
rădăcina vestibulară (cu ≈ 0,8 mm).
Aspectul proximal al rădăcinilor :
Şanţurile de pe suprafaţa rădăcinii:
Rădăcinile premolarilor, văzute dinspre mezial sau
distal, prezintă adesea o depresiune care variază ca
adâncime.
Premolarul 1:
Este singurul premolar cu o depresiune evidentă
pe faţa mezială a coroanei care se continuă pe
rădăcină (100%). Datorită acestui lucru acest dinte
are de obicei două rădăcini, cu o bifurcaţie în
treimea apicală a rădăcinii.
Chiar şi când PM1 are doar o rădăcină, există o
depresiune mezială pe aceasta.
pe faţa distală este o depresiune mică sau nu are
nici o depresiune.
Secţiunea transversală la nivelul coletului prezintă
un aspect aplatizat mezio-distal.

Înălţimea medie a coroanei: 7,3 – 7,7 mm.


Lungimea medie a rădăcinii: 14 mm.

Curbura radăcinii: - vestibulară: dreaptă 30%,


curbă oral 40%, etc.
- orală: dreaptă 50%, curbă
vestibular 26%, etc.
- o radacină: dreaptă 40%, curbă
distal 38%, etc.
Premolarul 2:

Prezintă o depresiune longitudinală pe faţa


mezială a rădăcinii (78% cazuri) dar niciodată nu
se întinde pe faţa mezială a coroanei.
Pe faţa distală a rădăcinii există, de obicei, o
depresiune longitudinală în 1/3 medie a rădăcinii,
care este mai adâncă decât cea de pe faţa
mezială.
Această caracteristică este exact opusă P1 sup.

Pe secţiune transversală cervicală, aspectul


radicular este asemănător cu P1.

Înălţimea medie a coroanei: 7,4 mm.


Lungimea medie a rădăcinii: 14,6 mm

Curbura radăcinii: curbă distal 40%, dreaptă 25%, etc.


MOLARII :

A) Rădăcinile molarilor de 6 şi de 12 ani:


În mod normal fiecare molar prezintă 3 rădăcini:
- palatinală (cea mai lungă);
- mezio-vestibulară;
- disto-vestibulară (cea mai scurtă).

La nivelul liniei cervicale există o bază mai largă şi nedivizată ce


poartă numele de trunchi radicular = limita dintre coroana si
radacina (mai lung la molarul 2).
Acest trunchi se împarte în trei părţi (rădăcini).
Zona de furcaţie este situată frecvent la joncţiunea dintre treimea
medie şi treimea cervicală a rădăcinilor.
Această zonă se numeşte trifurcaţie pentru că din trunchi ies trei
rădăcini.
Aspect vestibulo-oral al rădăcinilor:
Molarul 1:
La M 1, rădăcinile MV şi DV sunt adesea, bine separate şi în aşa
fel înclinate încât arată ca mânerele unui cleşte.
La M1, rădăcinile MV şi DV : frecvent curbate spre distal.
Rădăcinile au aproximativ aceeaşi lungime (± 1,5 mm),
- de obicei rădăcina MV = DV+0,75 mm;
= P- 0,75 mm.

Caracteristic este faptul că pe secţiune, diametrul ( în 1/3 medie)


a rădăcinilor DV si MV = diametrul coroanei.

Molarul 2:
Rădăcinile sunt mai puţin curbate şi mai apropiate decât ale M1.
La M2, rădăcinile MV şi DV sunt mai puţin curbe decât ale M 1;
sunt mai mult paralele între ele, ambele curbându-se spre distal în
treimea apicală (nu întotdeauna).
Aspect proximal al rădăcinilor:

Molarul 1:
- rădăcina MV- mai lată în sens vestibulo-oral şi mai scurtă decât rădăcina P;
- apexul ei este în linie cu vârful cuspidului MV;
- faţa meziala are un şanţ longitudinal.
- rădăcina P - cea mai lungă;
- formă de “banană”;
- se extinde mult în afara feţei palatinale a coroanei (M1/ M2);
- rădăcina DV - mai scurtă şi mai îngustă decât rădăcina MV;
- suprafaţa distală fără şanţ longitudinal.
Pe secţiuni transversale:
- rădăcina P de aspect ovalar, apare aplatizată V - O;
- rădăcinile MV si DV de aspect ovalar, sunt aplatizate în
sens mezio-distal.

Înălţimea medie a coroanei: 7,7 mm.


Lungimea medie a rădăcinii: MV-12,8; DV-12,4; P-13,3 mm.
Curbura radăcinii: -MV : dreaptă 20%, curbă distal 78%, etc.
- DV: dreaptă 55%, curbă mezial 20%, etc.
- P: dreaptă 40%, curbă vestibular 55%, etc.
Aspect proximal al rădăcinilor:
Molarul 2:
Rădăcinile sunt mai apropiate decât la M1.
Pădăcina P e mai dreaptă şi, de obicei nu depăşeşte
faţa P a coroanei (se înscrie în perimetrul coroanei).
Rădăcina MV este mai lungă şi mai lată decât cea DV.
Rădăcinile M2 nu depăşesc limitele coronare ; apexul
rădăcinii P este, în linie cu vârful cuspidului DP.
Aspectul secţiunilor transversale radiculare este
asemănător cu cel al M1.
Înălţime medie a coroanei: 7,2 mm.
Lungimea medie rădăcinii: MV-12,8; DV-12,1;
P-13,5mm.
Curbura radăcinii:- MV: dreaptă 30%, curbă distal
65%, etc.
- DV: dreaptă 65%, curbă mezial
25%, etc.
- P: dreaptă 65%, curbă vestibular
35%, etc.
B) Rădăcinile molarului de minte:

Prezintă 3 rădăcini: MV, DV şi P care pot fi separate, ca la M1 si M2,


dar de cele mai multe ori sunt sudate aproape pe toată lungimea.
Aceasta arată un trunchi radicular lung.
Frecvent aceste rădăcini sunt sudate în totalitate de la colet până la
apex, mai scurte decât ele primilor doi molari cu 2-2,5 mm.
Deseori sunt foarte curbe ( majoritatea se curbează în 1/3 apicală
spre distal).
Circa 20% din populaţie nu prezintă unul sau mai mulţi molari 3.

Variante privind rădăcinile: unică, bifidă, 4-5 rădăcini.

Dimensiuni medii: - înălţimea medie a coroanei 6-6,5 mm;


- lungimea medie radiculară 10-12 mm.
ASPECTE DE MORFOLOGIE
RADICULARĂ EXTERNĂ

ASPECTE DE MORFOLOGIE RADICULARĂ


EXTERNĂ PRIVIND DINŢII INFERIORI
Incisivul central :

Dinspre vestibular rădăcinile: foarte înguste


meziodistal, dar late vestibulolingual (ca o
panglică), se subţiază uniform spre apex.
Dinspre lingual rădăcina este uşor mai îngustă pe
faţa linguală decât pe faţa vestibulară.
Aspectul radicular dinspre proximal:
-porţiunea sa cervicală este cu 2 mm mai lată V-O
decât M-D.
Rădăcinile sunt în mod vizibil mai late – trăsătură
caracteristică.
Există un şanţ în treimea medie a feţei meziale şi
distale, cel distal fiind mai pronunţat.
Pe secţiune transversală rădăcina este ovalară şi
aplatizată M-D.
Înălţime medie a coroanei: 10 mm.
Lungimea medie rădăcinii: 12,5 mm.
Curbura radăcinii: dreaptă 80%, curbă distal 10%, etc
Incisivul lateral :

Dinspre vestibular: rădăcina este foarte subţire M-


D şi se subţiază spre apex.
Dinspre lingual: faţa linguală a rădăcinii e convexă
şi mai îngustă decât faţa vestibulară.
Conturul proximal: există un şanţ longitudinal pe
faţa mezială, superficial; şanţul de pe faţa distală e
uşor mai pronunţat.
Pe secţiune transversală rădăcina acestui dinte
este ovalară şi aplatizată M-D.

Înălţime medie a coroanei: 8,6 mm.


Lungimea medie a rădăcinii: 13 mm.

Curbura radăcinii: dreaptă 74%, curbă distal 20%,


etc.
CANINUL :
Caninii mandibulari se disting faţă de cei maxilari
prin rădăcini mai drepte şi mai scurte care nu sunt
atât de angulate.
Faţa vestibulară a rădăcinii: convexă şi se subţiază
apical.
Aspectul radicular dinspre lingual: convexă şi e mai
îngustă pe faţa linguală.
Aspectul radicular dinspre proximal: prezintă şanţuri
longitudinale, cel de pe faţa distală fiind mai adânc
decât cel de pe faţa mezială.
Există posibilitatea ca rădăcina să se bifurce într-o
rădăcină vestibulară şi una linguală, situaţie rar
întâlnită.
Pe secţiune transversală rădăcinile au aspect ovalar
şi sunt aplatizate M-D.

Înălţime medie a coroanei: 10,3 mm.


Lungimea medie rădăcinii: 15 mm.

Curbura radăcinii: dreaptă 80%, curbă distal 15%, etc.


PREMOLARII :
Aspectul dinspre vestibular al rădăcinilor : sunt în mod
vizibil mai teşite la premolarii 2 decât la premolarii 1.
Rădăcina este aproape de două ori mai lungă decât
coroana, cu un raport rădăcină: coroană de 1,80:1.
Aspectul radicular dinspre lingual: rădăcina
premolarului 2 este mai subţire şi uşor mai lungă decât
cea a premolarului 1 (în medie cu 0,2 mm mai lungă).
Aspectul radicular dinspre proximal:
Premolarul 1: ocazional poate avea rădăcina bifurcată
în zona apicală, într-o porţiune vestibulară şi una
linguală şi excepţional poate avea două rădăcini
vestibulare şi una linguală.
Premolarul 2 : rădăcina de asemenea se subţiază apical,
rareori se bifurcă, într-o rădăcină mezială şi una distală.
PREMOLARII :
Şanţurile de pe feţele proximale radiculare:
Premolarul 1: prezintă un şanţ longitudinal superficial
mezial, întâlnit la aproximativ 45% din dinţi. Este mai
probabil să aibă un şanţ longitudinal pe faţa distală
(86% din dinţi).
Premolarul 2: şanţ longitudinal pe faţa mezială, la 19%
din cazuri, şanţ în treimea mijlocie a feţei distale (73%
din dinţi.
Premolarul
Secţiunea transversală la nivel cervical este1:ovală , cu
diametrul mai mare vestibulolingual. Premolarul 2 cu
trei cuspizi prezintă pe secţiune porţiunea linguală mai
lată decât tipul cu doi cuspizi.
Premolarul 1: - Înălţimea medie a coroanei: 8,5 mm.
- Lungimea medie a rădăcinii: 13,7 mm.
- Curbura radăcinii: dreaptă 50%, curbă distal 38%, etc.
Premolarul 2: - Înălţimea medie a coroanei: 8,4 mm.
- Lungimea medie a rădăcinii: 14 mm.
- Curbura radăcinii: dreaptă 45%, curbă distal 40%, etc.
MOLARII:

Trăsături caracteristice ce diferenţiază molarii mandibulari


de cei maxilari:
- doar 2 rădăcini, M (cu 1 mm mai lungă) şi D;
- bifurcaţia radiculară - aproape de linia cervicală →
trunchiul radicular mai scurt decât la molarii superiori;
- trunchiul radicular este uşor mai lung la molarii secunzi.
Caracteristicile M 1 şi 2 :
Aspectul radicular dinspre vestibular al molarilor de 6 şi 12 ani:
- rădăcinile mezială şi distală au aproximativ aceeaşi lungime;
în cazul M1, rădăcina mezială este în medie cu 1 mm mai lungă
decât cea distală.
- amândouă rădăcinile sunt aproape de două ori mai lungi decât
coroana, raportul rădăcină: coroană este de 1,83:1 pentru M1, cel
mai mare dintre toţi dinţii.
- ambii molari prezintă un şanţ la nivelul trunchiului radicular, ce
uneşte linia cervicală cu bifurcaţia radiculară.

M1 prezintă rădăcinile mai larg distanţate între ele, iar rădăcina distală
este mai dreaptă decât cea mezială.
Curbura este de aşa manieră încât apexul rădăcinii meziale poate fi pe
aceeaşi linie cu şanţul meziovestibular coronar, iar apexul rădăcinii
distale adesea se situează distal de faţa distală a coroanei.
M 2 rădăcinile se subţiază apical, adesea apexul ambelor rădăcini este
orientat spre linia mediană a dintelui (CLESTE) sau ambele se pot curba
spre distal.
Cea mezială este uşor mai lungă decât cea distală, în medie cu 0,9 mm.
Caracteristicile M 1 şi 2 :

Variaţii radiculare: în unele cazuri rădăcinile pot fi


curbate extrem de mult spre distal, situaţie
denumită flexiune.
Ocazional la M1 rădăcina mezială este bifurcată
într-o rădăcină MV şi una ML, astfel M1 având 3
rădăcini.

Aspectul rădăcinilor dinspre lingual:


Trunchiul radicular este mai lung pe faţa L decât
pe cea V si poate prezenta un şant vertical.
Rădăcinile sunt mai înguste pe faţa L decât V.

Aspectul rădăcinilor dinspre proximal:


Rădăcina meziala: este mai lată V-L si
prezinta un şanţ adânc de la linia cervicală la
apex→(probabilitatea existenţei a două canale
radiculare : un canal vestibular şi unul lingual).
Rădăcina distală: mai scurta prezinta uneori un
şanţ longitudinal superficial ( poate indica
prezenţa a 2 canale).
Caracteristicile M 1 şi 2 :

Aspect pe secţiuni transversale radiculare, în 1/3


medie:
- aspect ovalar, rădăcinile fiind aplatizate în sens M-D.
- rădăcinile nu se separă imediat sub linia coletului, ci
pornesc dintr-un trunchi radicular comun, ( interes
deosebit în extracţiile cu separaţie radiculară).
.
Observaţie: localizarea furcaţiilor, precum şi a
şanţurilor verticale şi a concavităţilor este importantă.
Aceste zone sunt predispuse la acumularea
depozitelor tartrice. Îndepărtarea acestor depozite
devine în timp destul de dificilă.
Furcaţia cu cât este situată mai coronar, cu atât este
mai probabil să fie implicată în boala parodontală, dar
este şi mai uşor de tratat prin tratament parodontal
tradiţional. Cu cât este situată mai apical, cu atât
tratamentul devine mai complex.
Caracteristicile M 1 şi 2 :

- Înălţimea medie a coroanei : M1- 7,7 mm ;


M2- 7,2 mm;

- Lungimea medie a răd. meziale: M1- 13,3 mm ;


M2- 13,8 mm.

- Lungimea medie a răd. distale: M1- 13,2 mm ;


M2- 13,7 mm.

- Curbura radăcinii: M1- meziala: dreaptă 15%, curbă distal 85%,


M1- distala: dreaptă 76%, curbă distal 22%, etc.
M2- meziala: dreaptă 30%, curbă distal 70%,
M2- distala: dreaptă 66%, curbă distal 20%, etc.
Caracteristicile M3 :
1. Rădăcinile M3 sunt mai scurte în medie cu peste 2 mm.

2. Prezintă frecvent două rădăcini, M şi D, (adesea sunt fuzionate);


dacă rădăcinile sunt separate trunchiul radicular este lung.

3. Pot avea una sau mai multe rădăcini (chiar 7) care variază ca formă.

3. Raportul rădăcină: coroană la M3 este în mod evident diferit faţă de M1 si


M2 – 1,6:1 faţă de 1,83:1.

- Înălţimea medie a coroanei : 7 mm.


- Lungimea medie a răd. meziale: 10,5 mm ;
- Lungimea medie a răd. distale: 9,5 mm.
- Curbura radăcinii: meziala: dreaptă 10%, curbă distal 80%, etc;
distala: dreaptă 50%, curbă distal 40%, etc.
CONSIDERAŢIUNI CLINICE PRIVIND PROCESELE ALVEOLARE ŞI
MORFOLOGIA RADICULARĂ EXTERNĂ

I. Din punct de vedere parodontal :


Suprafaţa de contact (de suport) radiculară depinde de:
- lungimea rădăcinii,
- numărul rădăcinilor,
- diametrul secţiunii transversale a rădăcinii,
- prezenţa sau absenţa concavităţilor sau a curburilor radiculare.
Aceste trăsături determină rezistenţa dintelui la forţele ocluzale.

Concavităţile şi alte curburi radiculare cresc suportul parodontal în două


moduri:
1. cresc suprafaţa totală a rădăcinii,
2. configuraţia arcuată duce la o orientare multidirecţionată a fibrelor, ceea
ce face dintele mai rezistent la forţele ocluzale.
I. Din punct de vedere parodontal :

Dinţii pluriradiculari au suportul şi rezistenţa la forţe crescute. Pentru aceşti


dinţi localizarea furcaţiei este importantă; cu cât este situată mai coronar, cu
atât este mai bună stabilitatea. În plus, convergenţa sau divergenţa
rădăcinilor influenţează suportul. Rădăcinile divergente cresc stabilitatea şi
permit existenţa unei cantităţi mai mari de os interradicular de suport. Dar
extractia dentară ☻devine mai grea!

Alt factor important în determinarea stabilităţii radiculare este gradul de


îngustare radiculară spre apex.
Inflamaţia parodontala şi forţele ocluzale excesive pot influenţa foarte mult
stabilitatea dentară.
De asemenea, densitatea şi structura osului de suport influenţează
stabilitatea dentară.
Cunoaşterea furcaţiilor şi a localizării lor potenţiale, a concavităţilor,
anatomiei rădăcinilor atipice şi a altor aspecte privind anatomia radiculară îi
ajută pe stomatolog şi igienistul dentar să identifice zonele de risc pentru
dezvoltarea bolii parodontale.
2. Din punct de vedere endodontic :

Forma şi numărul canalelor radiculare ale unei singure rădăcini au fost din
punct de vedere anatomic împărţite în 4 mari clase (pentru orice dinte):
- tipul 1: un singur canal de la camera pulpară la apex ; tipul 2: două canale
pornind separat de la camera pulpară şi unindu-se spre
apex pentru a forma un canal apical ;
- tipul 3: două canale ce pornesc separat de la camera pulpară şi rămân
separate;
- tipul 4: un singur canal ce porneşte de la camera pulpară şi se divide în
treimea apicală în două canale ce vor avea orificii apicale diferite .

+Varianta dr. Nimigean


2. Din punct de vedere endodontic :

Nerespectarea raportului dinţilor cu formaţiunile anatomice de vecinătate


(sinus maxilar, canal mandibular) poate duce la împingerea conţinutului
canalului radicular sau a materialelor de obturaţie de canal la aceste nivele,
cu consecinţele de rigoare.

De asemenea direcţia curburii radiculare este de importanţă fundamentală


pentru alegerea instrumentarului necesar tratamentului endodontic şi
parodontal sau pentru extracţii radiculare.

Studiile anatomiei interne şi externe a dinţilor mandibulari au arătat că


variaţiile anatomice pot sa apară la orice grup de dinţi, la orice persoană şi la
orice grup populaţional.
3. Din punct de vedere al anesteziei loco-regionale:
Având în vedere grosimea compactei alveolare vestibulare mandibulare în
dreptul apexurilor dentare în zona incisivo-canină, anestezia paraapicală
supraperiostală se poate practica în această zonă. La aceasta se adaugă şi
poziţia inferioară şi vestibulară a canalului incisiv la acest nivel.

La nivel premolar şi molar, grosimea mai mare a compactei vestibulare


mandibulare face dificile aceste anestezii, respectiv imposibile.

La maxilar, atât în zona laterală cât şi în zona frontală anesteziile


supraperiostale paraapicale vor avea succes datorită grosimii reduse a
compactei vestibulare, cât şi datorită poziţiei apropiate a apexurilor dentare
faţă de această compactă.
4. Din punct de vedere al difuziunii infecţiilor dentare:

a) De la nivelul dinţilor frontali inferiori, infecţia va difuza vestibular pentru că


la acest nivel compacta vestibulară este mai subţire, chiar dacă apexurile
dentare sunt mai apropiate de compacta orală.

b)La nivel premolar mandibular, infecţiile pot difuza vestibular şi oral datorită
faptului că la acest nivel cele două compacte sunt sensibil egale ca grosime.

c) La nivel molar mandibular, raportul lor facilitează difuziunea orală a


infecţiilor. Ulterior evoluţia acestora poate fi influenţată de inserţiile muşchilor
milohioidieni şi buccinatori la nivel mandibular.

d) La nivelul dinţilor frontali superiori infecţiile pot difuza astfel: de la incisivul


central- vestibular sau în meatul nazal inferior; de la incisivul lateral- oral şi
mai rar vestibular; de la canin- vestibular.
e) La nivel premolar maxilar: de la P1- vestibular şi oral; de la P 2- vestibular
sau sinus maxilar.

f) La nivel molar maxilar: vestibular, oral sau sinus maxilar.


5. Din punct de vedere chirurgical:
Faptul că la nivelul coletului dentar, atât vestibular cât şi oral, de la incisivul
central la molarul de 12 ani, cantitatea osoasă este redusă, intervenţiile
preprotetice de genul gingivo-alveoloplastiilor vor fi uşor accesibile.

De asemenea, cunoaşterea dimensiunii compactei vestibulare cât şi a


distanţelor dintre apexurile dentare şi această compactă, pot fi deosebit de
utile în cazul intervenţiilor chirurgicale ajutătoare terapiei endodontice de
genul rezecţie apicală şi chiuretaj periapical.

Datele centralizate pot fi utile şi în cazul extracţiilor alveoloplastice.


6. Din punct de vedere ortodontic:

În ortodonţie se va face distincţie între osul bazal, nemodificabil, şi osul


funcţional al procesului alveolar, care poate fi modificat prin proceduri
ortodontice.
“ Modul în care un om îşi acceptă
destinul este mai important decât
destinul său.”

Octavian Paler