Molarul 1 superior

Cavitatea de acces

Cavitatea de acces pentru abordarea camerei pulpare este situatã în jumãtatea mazialã a
coroanei dentare. Punctul de penetraţie iniţialã se realizeazã la nivelul fosetei centrale ocluzale,
pânã se pãtrunde în camera pulparã. Ulterior se lãrgeşte spre :

-mezial - pentru evidenţierea orificiului canalului mezio-vestibular, situat de cele mai multe ori
sub vârful cuspidului mezio-vestibular, în apropierea peretelui mezial

-distal – pentru evidenţierea orificiului canalului disto-vestibular, situat mai aproape de axul
dintelui decât de peretele distal

-oral - pentru evidenţierea orificiului canalului palatinal, situat sub vârful cuspidului mezio-
palatinal

Variatii morfologice

Canale radiculare – numãr şi formã

Este cel mai probabil, dintele cu morfologia canalicularã cea mai variatã. În mod frecvent
prezintã 3 rãdãcini cu 3 sau 4 canale. Al patrulea canal este dificil de gãsit la inspecţia clinicã şi
nu este vizibil radiologic. În mod excepţional poate prezenta 2 rãdãcini cu 2 canale. Canalele
molarului sunt:

- canalul disto-vestibular – este adesea uşor de localizat şi instrumentat, este cel mai
scurt, subţire, drept sau cu o uşoarã curburã spre mezial sau mai rar spre distal

- canalul palatinal –radiologic apare ca fiind un canal drept, larg, uşor de localizat şi
instrumentat.

Rãdãcina este apaltizată V-P şi poate prezint un şanţ longitudinal ce dedublează canalul
radicular al acestei rădăcini. Profunzimea şanţului determină aspectul bifid al apexului sau chiar
apariţia a două rădăcini. Adesea prezintã o curburã spre vestibular care nu este evidenţiatã
radiologic. Dacã aceastã curburã nu este evidenţiatã, se recomandã ca explorarea cu ace kerr file
sã se facã cu mare atenţie pentru a nu produce o perforaţie radicularã la 3-4 mm de apex.
 În literaturã au fost citate diferite morfologii endocanaliculare la nivelul rãdãcinii
palatinale:

-1 rãdãcinã cu un canal -1 rãdãcinã cu un canal care frecvent prezintã canale laterale accesorii în
treimea apicalã

-1 rãdãcinã cu douã canale care conflueazã spre un singur foramen apical

-1 rãdãcinã cu douã canale care prezintã foramene apicale independente

-2 rãdãcini cu douã canale independente

-canalul mezio-vestibular este dificil de depistat şi instrumentat, deoarece frecvent

rãdãcina este curbatã spre distal pe toatã lungimea sa.

Rădăcina MV este puternic aplatizatã M-D. Poate prezenta un şanţ longitudinal prin a
cărui profunzime, lumenul canalicular al acestei rădăcini poate fi dedublat. Apare astfel
configuraţia radiculară trei rădăcini cu patru canale radiculare. Adîncimea şanţului pe rădăcina
MV poate duce la apariţia apexului bifid al acestei rădăcini sau chiar la apariţia a două rădăcini
MV.

-canalul mezio-vestibular accesoriu este present în 50% din cazuri, însã dupã alţi autori în 90%
din cazuri. Orificiul canalului, dificil de gãsit, este localizat la 1-3 mm spre palatinal faţã de
canalul mezio-vestibular. În cele mai multe cazuri canalul accesoriu conflueazã cu canalul
mezio-vestibular înainte de foramenul apical.

Kulild JC and Peters DD. analizând incidenţa şi configuraţia sistemului canalicular la

primul şi al doilea molar maxilar, au descoperit un al doilea canal M-P în jumãtatea coronarã a
rãdãcinii în 95.2% din cazuri. Molarul I superior este un dinte cu 3 rãdãcini şi 3 canale, la care
întotdeauna trebuie cãutat şi al patrulea canal.