PRIMUL MOLAR MAXILAR

Carte de identitate:

- Inceputul calcifierii: in jurul nasterii ( L7-L9)

- Eruptia: 6 ani

- Definitivarea radacinii: la 10 ani

- Sistem de notare FDI: 1.6 ; 2.6

- Numarul de radacini: 3

- Numarul de coarne pulpare: 4 ( 2 vestibulare si 2 palatinale)

- Numarul de lobi: 4-5

- Numarul de canale radiculare: 3,4 sau mai multe

Observatii:

1.Molarul unu superior erupe la 6 ani, după M1 inferior, realizând cu acesta un raport de
ocluzie important numit cheia lui Angle: cuspidul MV al M1 superior oclude in primul şanţ
intercuspidian al M1 inf, situat intre cuspizii MV şi CV ai M1 inferior.

2.Suprafata ocluzala prezinta 4 sau 5 cuspizi: 4 ating planul de ocluzie: 2 V si 2P, fiind
cuspizi functionali si se mai intilneste un al 5-lea cuspid , M-P, denumit tuberculul lui
Carabelli, cuspid suplimentar, nefunctional si care nu atinge planul de ocluzie.

3.Cel mai frecvent M1 superior prezinta 3 radacini: P, MV si DV, care initial au traseu
comun, apoi au traseu divergent spre apex, oferind o baza larga de implantare in osul alveolar.

4.Este cel mai mare dinte al arcadei maxilare.

Morfologia coronară:

Are o formă cuboidală cu 5 fete: 4 feţe laterale (V, Orală, M şi D) şi o faţă ocluzală.

Faţa vestibulară (F.V.) : are contur trapezoidal cu baza mare ocluzal

Margini:

- proximale – uşor convexe şi foarte puţin convergente spre colet, cea D mai scurtă, mai
convexă şi mai convergentă.
- colet – linie aproape orizontală care, corespunzător zonei interradiculare, are o denivelare
mai accentuată.
- ocluzală – linie frântă asemănătoare cu un W, cele două V-uri reprezentând relieful
cuspizilor MV şi DV, cel mezial fiind mai mare.

Relief: Dublu convex cu convexitatea maximă mezial în 1/3 cervicală. Cei doi lobi
vestibulari sunt separaţi printr-un şanţ ce se continuă pe FO şi se termină într-o fosetă
vestibulară situată la ½ înălţimii feţei. Acest şanţ este mai aproape de marginea distală a FV, de
unde rezultă că cuspidul MV este mai mare.

Faţa palatinală (F.P.) : contur asemănător cu FV dar dimensiunea cervico-ocluzală este

mai mare ca la FV.
 Margini:

- proximale – convergente spre colet.

- colet – linie uşor curbă cu convexitatea spre apex.
- ocluzală – linie frântă asemănătoare cu un W, cele două V-uri reprezentând relieful
cuspizilor MP şi DP, cel mezial fiind mult mai mare.
Relief: Dublu convex cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie. Prezintă un şanţ ce se
continuă de pe FO şi se termină treptat. Acest şanţ este mai aproape de marginea distală a FP.

50-60% din cazuri prezintă o proeminenţă pe cuspidul MP – tuberculul lui Carabelli –

cuspid supranumerar.

Feţele proximale :

- Faţa mezială (F.M.): cea mai lată dintre feţele laterale, prezintă un relief plan în sens
vertical şi convex în sens V-P, cu convexitatea maximă mai aproape de marginea
ocluzală.
- Faţa distală (F.D.): asemănătoare cu FM dar de dimensiuni mai reduse şi cu relieful
convex în ambele sensuri.

Faţa ocluzală (F.O.) : contur de paralelogram cu diagonala mare între cuspizii MV şi

DP, unghiurile MP şi DV sunt obtuze, iar cele MV şi DP sunt ascuţite.

Margini:

- vestibulară – de formă convexă, bilobată, lobul M mai mare ca cel D, separaţi printr-un
şanţ.
- Palatinală – bilobată, dar lobul M este de 2 ori mai mare ca cel D. Marginea P este mai
mare ca cea V, iar cea V faţă de cea P converge spre distal.
- Mezială – cea mai mare, formează unghiuri ascuţit cu marginea V şi obtuz cu cea P. Este
reprezentată de creasta marginală de smalţ.
- Distală – creasta marginală distală de smalţ, mai scurtă şi mai convexă ca cea M.

Relieful FO – 5 cuspizi, 3 fosete, 3 şanţuri intercuspidiene, creste de smalţ.

Cuspizii – 5, care in ordine descrescatoare sunt: MP, MV, DV, DP si tuberculul lui
Carabelli.

Cuspidul MP este unit cu cel DV printr-o creastă oblică de smalţ, ce rezultă din unirea
crestelor esenţiale ale celor doi cuspizi. Această creastă este angulată, cu deschiderea spre M.
 Şanţurile – în număr de 3: MCentral, Centro-V, şi D-P.

- MC – separă cuspizii MV şi MP şi se termină în foseta centrală. Este o linie dreaptă cu

orientare M-D, situată mai aproape de marginea vestibulară (cuspidul V mai mic decât
cel P).
- C-V – între cuspizii MV şi DV şi se continuă pe FV.
- D-P – începe în foseta D, separă cuspizii DP de cel DV şi se continuă pe FP.
Fosetele – in numar de 3: o foseta centrala si 2 fosete marginale: M şi D, delimitate
spre M şi D de crestele marginale de smalţ.

Crestele de smalţ – mărginesc fosetele principale.

Rădăcina :

- Pluriradicular, are cea mai voluminoasa radacina si cea mai puternica implantare de pe
arcada maxilara: cu 3 rădăcini: 2 V si 1 P. Rădăcinile vestibulare – MV şi DV, aplatizate
V-P, curbe şi diverg în 1/3 coletală, dar devin convergente în 1/3 apicală. Rădăcina P este
aplatizată V-P şi are o orientare divergentă faţă de cele 2 rădăcini vestibulare.

Camera pulpară :

Reproduce ca formă coroana, prezentând 4 coarne pulpare corespunzătoare celor 4

cuspizi. Se continuă, în peste 90% din cazuri cu 4 canale radiculare: 1 palatinal cilindroconic
uşor abordabil şi 3 vestibulare, unul pentru rădăcina DV și 2 pentru cea MV, mai greu accesibile.

Implantare : Înclinat în dublu sens:

- Privit dinspre M este înclinat V-O astfel încât marginea ocluzală a FV este mai spre V ca
şi coletul.
- Privit dinspre V, axul coroanei este uşor înclinat spre M.
Aceasta face ca FO să fie orientată în jos, înafară şi înapoi.