Endodonție. Noțiuni generale.

Anatomia
topografică a cavităților pulpare a dinților
permanenți.Tehnici, materiale șisubstanțe folosite în
menținerea vitalității pulpare.
Cuprins:

★ Endodonție.
1. Noțiuni generale.Scopul endodonției.
2. Noțiuni despre camera pulpară.
★ Anatomia topografică a cavităților pulpare a dinților
permanenți. Particularități de grup și individuale.
★ Tehnici, materiale și substanțe folosite în menținerea
vitalității pulpare.
1. Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare.
2. Necroza și gangrena pulpară.
3. Coafajul indirect și direct.
4. Metode de amputație și extirpație vitală a pulpei.
Endodonție
—Este o ramură a stomatologiei clinice, asociată cu
prevenirea, diagnosticarea și tratamentul patologiilor
pulpei dentare și sechelelor acestora.

—Obiectivele de bază ale endodonției sunt :

Ømenținerea vitalității pulpare
Øconservarea și restabilirea dintelui cu pulpa necrotică
Øconservarea și restabilirea dinților care au fost supuși
tratamentului endodontic eșuat
 Scopurile endodonției
—Terapia pulpei vitale (pulpotomia, coafaj
direct/indirect)
—Diagnosticul diferențial al durerii orale
—Tratamentul canalelor radiculare a dinților cu sau
fară patologii periradiculare de origine pulpară
—Managementul chirurgical al patologiilor ca rezultat
al afecțiunilor pulpare
—Managementul dinților avulsionați (replantarea)
—Rezecții apicale, premolarizări și rezecții radiculare
—Retratarea dinților tratați endodontic anterior
—Înălbirea dinților modificați în culoare
—Restaurări coronare cu ajutorul pivoților
intraradiculari
 Camera pulpara
❖ Camera pulpara este spatiul din interiorul coroanei
dintelui. La dintii vitali spatiul este ocupat de pulpa
dentara.
❖ Porțiunea coronară repetă forma externă a coroanei
dentare. Ocupă porțiunea coronară a cavității pulpei

Plafonul camerei pulpare este format din dentină care

acoperă camera pulpară ocluzal sau incizal.

Planșeul camerei pulpare se contopește cu canalul

radicular la nivelul orificiilor de deschidere a acestora.
Astfel, aceste orificii sunt deschiderile din planșeul
camerei pulpare care duc în canalele radiculare.

Coarnele pulpare sunt niște prelungiri coronare ale

pulpei dentare

Ostiumurilereprezintă orificiile care unesc pulpa coronară

cu cea radiculară.
 Canalul radicular
Canalul radicular se extinde de la orificiul canalului la foramenul apical.

Anatomia treimii apicale:Reperele anatomice și histologice ale treimii apicale

canalului radicular sunt :

❏ apex radiologic
❏ apex anatomic
❏ foramen apical (diametrul apical major)
❏ constricția apicală (diametrul apical minor)
❏ joncțiunea cemento-dentinară
Clasificarea morfotipurilor canalare după Ingle
❏ Tipul I – canal radicular ușor curbat
❏ Tipul II – particularitățile anatomice,
cum ar fi curbura canalului radicular,
partea apicală complexă, canale
sinuoase sau divizate, câteva
foramene apicale
❏ Tipul III – apex deschis, rădăcină
needificată
❏ Tipul IV – dinți deciduali, resorbția
apexului radicular
Clasificarea morfotipurilor canalare după Weine
❏ Tipul I – Un singur canal principal care merge de
la cavitatea dintelui pâna la apex
❏ Tipul II – Două canale principale trec separat de la
cavitatea dintelui și se unesc în 1/3 apicală a
rădăcinii, formând un singur canal cu un orificiu
apical
❏ Tipul III – Două canale separate pe toată lungimea
rădăcinii de la cavitatea dintelui pâna la vârful
rădăcinii, se deschid prin două foramene apicale
❏ Tipul IV – Un canal principal distinct din cavitatea
dintelui și parcurge toată lungimea rădăcinii și se
împarte în două canale la nivelul apexului
radicular, cu două foramene apicale
Clasificarea morfotipurilor
canalare după Weine (1989)
 Clasificarea morfotipurilor
canalare după Vertucci
Anatomia topografică a cavităților
pulpare a dinților permanenți.
Particularități de grup și individuale.
 Incisivul central superior
● Lungimea medie a dintelui – 22.5 mm
● Camera pulpară este localizată în centrul coroanei dentare, la o dinstanță
egală între pereții dentinari.
● Pacienții tineri prezintă 3 coarne pulpare, care corespund mameloanelor
marginii incizale.
● Incisivul central superior are o singură radacină cu un singur canal radicular.
● Coronar sau cervical, canalul în secțiune transversală are o formă ovoidă , pe
când în regiunea apicală capată o formă ovoidă.
 Incisivul lateral superior
● Lungimea medie 21 mm
● Conturul incizal al camerei pulpare tinde să fie mai rotungit
● Are 2 coarne pulpare, care corespund mameloanelor.
● Canalul radicular are un diametru mai mic decât cel al incisivului central, chiar
dacă au forma identică.
● Canalul are forma ovoidă în sens V-O în treimea cervicală, ovoidă în treimea
medie și rotundă în treimea apicală.
● Regiunea apicală a canalului este de regulă curbată în sens palatinal.
 Incisivul central inferior Incisivul lateral inferior
● Lungimea medie 21 mm
● Lungimea medie 21 mm
● Configurația camerei pulpare este
● Este cel mai mic în dimensiune dinte de pe
asemănătoare cu cea a incisivului central,
arcadă, camera pulpară fiind asemănătoare
cu excepția faptului că este mai mare în
cu cea a incisivului central superior, fiind mai
dimensiuni.
largă V-O și prelungită cu 3 coarne pulpare
● Canalul radicular este practic asemantor
spre incizal.
cu incisivul central.
● În secțiune transversală prezintă o formă
● De regulă rădăcina este dreaptă sau
ovoidă.
curbată spre distal/vestibular, însă curbura
● Prezintă o singură rădăcină cu un canal
distală este mai scutită decât la incisivii
radicular unic, care uneori se poate bifurca în
centrali inferiori.
2, sau poate avea 2 canale separate (41%).
● În secțiune transversală, canalele radiculare
apar mai largi în sens V-O, prezentând o
formă ovoidă, care apoi devine rotundă în
treimea apicala.
Incisivul central și lateral inferior
 Caninul superior
● Lungimea medie 26-27 mm
● V-O, camera pulpară are practic o formă
triunghiulară.
● În secțiune transversală are formă ovoidă cu
diamet
● De regulă prezintă un singur corn pulpar, care
corespunde cuspidului.
● În mod normal, prezintă o singură rădăcină ,
care este mai lată V-O decât în direcție M-D.
● În secțiune transversală, în treimea cervicală și
medie prezintă formă ovoidă, iar la nivelul
apexului devine rotundă.
● De obicei canalul radicular este drept, dar
poate prezenta o curbare apicală spre distal.
Caninul inferior
● Lungimea medie 22.5 mm
● V-O, camera pulpară se îngustează până în
treimea incizală a coroanei dentare.
● În treimea cervicală a dintelui, camera
pulpară este mai mare în dimensiuni și are o
formă ovoidă în secțiune transversală.
● M-D, camera pulpară este mai îngustă.
● Este prezentă constricția cervicală.
● De regulă prezintă 1 rădăcină și 1 canal
radicular, uneori poate avea 2 (14%).
● Coronar, canalul radicular are formă ovoidă,
în treimea apicală devine rotundă.
● Canale laterale sunt prezente în 30% cazuri.
Caninul superior si inferior
 Premolarul 1 superior
● —Lungimea medie 21 mm
● Camera pulpară este mai largă în sens V-O și are 2
cornuri pulpare, care corespund cuspizilor palatinal și
vestibular.
● Canalul palatinal este de regulă mai larg decât cel
vestibular.
● Apexul rădăcinii este separat de sinusul maxilar
printr-un strat subțire de tesut osos.
● Planșeul camerei pulpare este de regulă convex, cu
două orificii de deschidere.
● Prezintă de regulă (>60%) două rădăcini, iar uneori
poate prezenta o singura rădăcină sau chiar 3 la
număr.
●
Canalul vestibular se află direct sub cuspidul omonim,
la fel și canalul palatinal se află sub cuspidul omonim.
● În sectiune transversală canalul radicular prezintă
formă ovoidă în treimea cervicală, cu dimensiuni mai
largi în sens V-O.
Premolarul 2 superior
● Lungimea medie 21.5 mm
● De regulă prezintă o singură rădăcină cu un
singur canal radicular, de forme variate.
● Camera pulpară este mai lată în sens V-O și
aplatizată M-D.
● În secțiune transversală, camera pulpară are
o formă ovoidă.
● În mai mult de 60% cazuri premolarul 2
superior are o singură radacină cu un singur
canal radicular.
● Dacă există două canale radiculare, acestea
sunt separate între ele pe parcursul întregii
rădăcini, sau pot fuziona într-un singur canal
unic spre apical.
● În secțiune transversală, la nivelul coletului
canalul are o formă ovoidă.
Premolarul 1 superior si 2 superior
 Premolarul 1 inferior
● Lungimea medie 21.5 mm
● M-D, camera pulpară este îngustată.
● Camera pulpară prezintă două cornuri
pulpare, cornul vestibular fiind mai
proeminent.
● V-O, camera pulpară este lată și
de formă ovoidă în secțiune transversală.
● Prezintă 1 rădăcină și 1 canal
radicular, uneori poate avea 2 canale.
● V-O, canalul radicular în secțiune transversală
are formă ovoidă, iar în treimea apicală devine
rotundă.
● Canale laterale sunt prezente în 44% cazuri.
Premolarul 2 inferior
● Lungimea medie 22.5 mm
● Camera pulpară este asemănătoare cu
cea a primului premolar, cu excepția
cornului lingual care este mai proeminent.
● În secțiune transversală, camera pulpară
are formă ovală, cu dimensiuni mai mari
în sens V-O.
● De regulă are 1 rădăcina și 1 canal, dar în
11% cazuri poate avea 2 canale.
● V-O, canalul radicular este mai lat decât
cel al primului premolar inferior.
● În secțiune transversală,canalul radicular
tinde să aibă o formă ovoidă, iar în
regiunea apicală o formă rotundă.
Premolarul 1 si 2 inferior
 Molarul 1 superior
● Lungimea medie 21 mm
● Are cea mai largă cameră pulpară, cu 4 cornuri
pulpare:mezio-bucal, mezio-palainal, disto-bucal,
disto-palatinal.
● Cea mai mare parte a camerei pulpare se găsește
mezial de creasta oblică a suprafeței dintelui.
● Cornurile pulpare sunt amplasate în asa mod încât
conferă camerei pulpare o formă romboidă, pe secțiune
transversală. Orificiile canalelor radiculare sunt localizate în
trei unghiuri ale planșeului camerei pulpare, orificiul palatinal
fiind cel mai larg.
● În mai mult de 80% rădăcina M-V prezintă două canale.
Canalul M-V2 este localizat la 2-3 mm spre palatinal
față de canalul M-V1.
● Molarul 1 superior de regula are 3 radacini si 3-4
canale radiculare.
Molarul 2 superior
● Lungimea medie 20 mm
● Camera pulpară este asemănătoare cu molarul
1 superior, cu excepția faptului că este ma
îngust în sens M-D.
● Plafonul camerei pulpare are formă romboidă în
secțiune transversală, iar planșeul – triunghi
obtuz.
● În sens M-V și D-V, orificiile canalelor radiculare
se află în apropiere unul de altul, uneori se pot
afla într-o linie dreaptă.
● Canalul radicular este asemanator cu cel al
molarului 1 superior , cu excepția faptului că la
molarul 2 sup. rădăcinile sunt mai puțin
divergente.
● Conține mai puține canale laterale la nivelul
furcației.
Molarul 1 si 2 superior
 Molarul 1 inferior Molarul 2 inferior
● Lungimea medie 21 mm ● Lungimea medie 20 mm
● Camera pulpară în secțiune transversală are o formă
patrulateră, fiind mai largă M decât D ● Camera pulpară este similară cu cea
● Plafonul camerei pulpare este dreptunghiular, peretele a molarului 1 inferior , însa este mai
M fiind drept, iar cel D rotungit.
●
redusă în dimensiuni.
Poate avea 4-5 cornuri pulpare
● Orificiul M-V se află sub cuspidul M-V ● Orificiile radiculare sunt mai mici și
● Orificiul M-L se află în depresiunea formată de peretele amplasate mai aproape.
M și L
● Orificiul D este cel mai larg din toate 3 canale, este oval
● De obicei molarul 2 inferior are 2
ca formă cu diametrul mai mare în direcția V-O. rădăcini și 3 canale radiculare, însa
● Prezintă 2 rădăcini și 3 canale. Dinții cu 3 rădăcini pot pot exista și alte variații.
avea 4-5 canale radiculare.
● Canalele pot fi curbate în forma literei
● Rădăcina M are 2 canale : M-V si M-L; care pot ieși prin
“C”, iar canalul M și D uneori pot
două orificii apicale (41%) sau prin unul singur (30%).
fuziona.
Molarul 1 si 2 inferior
Tehnici, materiale și substanțe folosite în
menținerea vitalității pulpare
 Teste diagnostice în endodonție
Teste de vitalitate:

● La cald se pot realiza folosind un con de gutapercă încălzit, System B sau Touch’n Heat
(Castellucci, 2004).
● La rece necesită uscare sau izolare prealabilă a dintelui și se pot realiza folosind apă
rece, spray cu clorură de etil (−5°C), diclorodifluorometan (DDM−50°C), spray de zăpadă
carbonică pe buletă de vată, cuburi de gheață (0°C) sau aplicatoare cu dioxid de carbon
(−78°C) (Arun, 2015).
● Electrice se realizează cu aparate create special în acest scop, care conțin un capăt
metalic ce generează curent electric de intensități variabile

Metoda anestezierii selective este utilă mai ales atunci când durerea iradiază și pacientul nu
poate identifica sursa acesteia.

Transiluminarea este utilă în identificarea fisurilor și fracturilor pentru că acestea nu transmit

lumina.
Formele anatomo-clinice ale pulpitelor:

Pulpita cronică:

- deschisă-ulceroasă
- granulomatoasă (polipoasă)
- închisă-propriuzisă
- hiperplazică (Palazzi sau pink spots)

Pulpita acută:
- hiperemie preinflamatorie
- PA seroasă parţială (coronară)
- PA seroasă totală (corono-radiculară)
- PA purulentă parţială-PA pirulentă totală

Inflamatia pulpara, definita ca fiind totalitatea reactiilor si proceselor de adaptare, se desfasoara in

pulpa intr'o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen.
 Necroza și gangrena pulpară.
Prin necroza pulpara se intelege mortificarea aseptica a pulpei, cu epuizarea mijloacelor sale defensive, sub actiunea agresiva a unor agenti
fizico-chimici. Prin gangrena pulpara se intelege mortificarea septica a pulpei si descompunerea sa sub influenta germenilor anaerobi de
putrefactie, care intereseaza strict teritoriul dintelui (gangrena simpla), sau si cu implicarea parodontiului apical (gangrena complicata).

Diagnostic pozitiv:

-Modificarea de culoare a dintelui;

– Lipsa sensibilitatii, la palpare cu sonda, in camera pulpara si canalul radicular;

– Teste de vitalitate negative;

– Insamantare bacteriana negativa (cu rezerve).

Diagnostic diferential

– Gangrena pulpara simpla: insamantarea bacteriana este pozitiva;

– Parodontita apicala cronica: semne radiologice concludente prin prezenta osteitei apicale, examen bacteriologic pozitiv;
 Metodele de tratament în inflamațiile pulpare se clasifică în următoarele categorii:

1. Metode biologice de conservare în totalitate a pulpei inflamate:

a) coafajul indirect;

b) coafajul direct.

2. Metode de conservare parțială a pulpei vii:

a) amputația vitală (pulpotomia vitală);

b) amputația devitală (pulpotomia devitală).

3. Metode de îndepărtare în totalitate a pulpei dentare:

a) extirpare vitală (pulpectomie vitală);

b) extirpare devitală (pulpectomie devitală)

 Coafajul direct
Este o procedura endodontica prin care se acopera – panseaza
pulpa dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica
si antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei
dentare. Aceasta procedura conservatoare este implementata in
cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are
scopul de a pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de
dentina noua, care sa acopere pulpa.
Tehnica hidroxidului de calciu – Dupa izolarea si antiseptizarea
dintelui incepe prepararea cavitatii si toaleta acesteia. Oprirea
sangerarii este obligatorie. Imediat peste tesutul pulpar expus
se aplica hidroxid de calciu, apoi o obturatie provizorie.
Obturatia definitiva se poate realiza peste 3 luni si numai daca
nu sunt simptome de inflamare a pulpei.
Coafajul indirect este o procedura endodontica utilizata in
cazul cariilor profunde, in care eliminarea tesuturilor carioase ar
duce la expunerea camerei pulpare. In loc sa elimine intreg
tesutul afectat, medicul plaseaza in cavitate agenti de coafare si
o obturatie temporara. Tratamentul are rolul de a proteja pulpa de
agentii exteriori si de a stimula formarea de dentina noua
La prima sedinta se izoleaza campul operator, apoi se
indeparteaza tesuturile carioase pana in apropirea de camerei
pulpare. Medicul stomatolog elimina dentina infectata in totalitate,
dar lasa stratul de dentina care este afectata de carie intr-o
masura mai mica. Se aplica pe planseul cavitatii hidroxid de
calciu, apoi se aplica o obturatie provizorie, care va ramane pe o
perioada de 3 luni.La a doua sedinta se izoleaza dintele si se
dezobtureaza, apoi se evalueaza starea dentinei si vitalitatea
pulpei. Daca nu a avut loc remineralizarea dentinei, se repeta
manopera de coafaj indirect, insa daca se constata ca dentina s-
a reintarit, se continua cu prepararea cavitatii, tratamentul
adecvat al dentinei expuse si realizarea obturatiei definitive.
Coafajul direct si indirect
 Materiale curative
I. Materiale pe bază de hidroxid de calciu;((Calcicur, Calasept, Calcipulpe,Calcimol, Dycal)

II. Materiale pe bază de eugenat de zinc;(Z.O.E. cement)

III. Paste curative combinate.

 Amputația vitală ( pulpotomia vitală)
Prezintă metoda chirurgicală prin care se îndepărtează pulpa coronară după insensibilizarea ei prin anestezie,
menținîndu-se pulpa radiculară vie, sub protecția unui pansament histofil.

Pulpotomia se realizează imediat după traumatism pentru a reduce contaminarea bacteriană. Se îndepărtează
stratul superficial al pulpei; se spală; se realizează hemostaza și apoi se aplică hidroxidul de calciu direct pe țesutul
pulpar. Apoi se restaurează dintele prin tehnicile convenționale. Se folosesc combinații de materiale cu efect de
sigilare antibacteriană, restaurînd fizionomia și funcțiile dintelui. Pacientul se află sub supraveghere. Controlul
repetat se efectuează peste 2-3 luni, ½ an, 1an. Se determină durerea la percuție și se face controlul radiologic.
Lipsa schimbărilor din partea pulpei indică eficacitatea metodei aplicate.
 Extirparea vitala
Extirparea vitala sau pulpectomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa
dentara infectata - tratament mecanic.

Procedura de extirpare vitala sau pulpectomie incepe cu anestezia locala si izolarea campului operator cu diga.
Dupa ce pacientul este amortit, medicul va crea o cale de acces in coroana dintelui spre camera pulpara, indepartand
materialele restaurative vechi sau tesutul dentar.Dupa reperarea canalelor radiculare se indeparteaza tesutul pulpar
infectat sau mort, cu ajutorul acelor endodontice. Tratamentul mecanic se efectueaza cu blandete si asociat cu irigatii
antiseptice (ser fiziologic, apa distilata sau apa salina) pentru a evita liminarea excesiva de dentina si patrunderea
acelor endodontice dincolo de apex. Apoi va opri sangerarea.Tratamentul se incheie cu obturarea canalelor cu un
material biocompatibil, care previne reinfectarea, precum si diverse proceduri de reconstructie coronare, dupa caz.
Succesul procedurii de extirpare vitala se reflecta in disparitia durerii sau a mobilitatii dintelui, iar la copii
continuarea cresterii radacinii si inchiderea apexului.
 Bibliografie
● “Tratat de endodontie” volum 1 ,Andrei Iliescu (2014);
● https://odontologie.usmf.md/sites/default/files/inline-files/3-4.Tratamentul%20conserv
ator%20al%20inflama%C8%9Biilor%20pulpare

;
● “Odontologie practica moderna “ Gheoghe Nicolau ,Corneliu Nastase ,Alexei Terehov;
● “Parodotologie” de Horia Traian Dumitriu.