54 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECTIEI CU VIRUSUL IMUNODEFICIENTEI UMANE (HIV) 54.1. DATE GENERALE 54.1.1. O minidefinitie si repere structurale Virusul imunodeficienjei umane este un retrovirus, adic& un virus al cArai genom ARN este transcris in celula gazda in secvente de ADN proviral de catre reverstranscriptaza, asociata genomului viral si care este o enzima unica in biologie (la toate celelalte organisme transcrierea mesajului genetic se face din secventele ADN in secvente ARN). Virionii HIV sunt sferici, cu diametrul de 100—140 nm si au o structura complexa, care include: Un nucleoid cilindric cuprins intr-un invelis format din proteina p24 dublat de alt Invelig format din proteina p17. = © anvelop lipoproteici in care sunt infipte, radiar, complexele formate din slicoproteinele gp41 i gp120. Genomul cuprins in nucleoid este ARN m. c., liniar ete si are asociate cateva proteine, dintre care refinem dou enzime: reverstranscriptaza si integraza. Harta geneticd 9 HIV incinde 10 gene care cadifich: = proteine structurale ale virionului: gag codifica proteinele asociate nucleoidului (e. 8. p24, p17 etc.), pol — reverstranscriptaza, env — glicoproteinele anvelopei gp4l 5i gp120, LTR — inifiatorii transcripfiei; = proteine de reglare a replicarii: genele vif, vpr, ypu, tat, rev, nef. HIV este foarte sensibil la acjiunea eterului, detergentilor si, in general, a factorilor de mediu extern. 54.1.2, Repere taxonomice Virusul HIV face parte din familia Retroviridae, subfamilia Lentivirinae, care reuneste agenji ai unor infectii lente (cu’ incubatie gi evolujie indelungate). Are dou’ serovaruri: HIV-1 si HIV-2. 54.1.3, Habitat In afar de HIV sunt cunoscute si virusuri ale imunodeficiensei altor mamifere (ale maimufelor, ale felinelor). 39054.1.4, Factori de patogenitate Glicoproteina gp120 este un ligand care are ca receptor antigenul CD4 de pe membrana limfocitelor T4 (limfocitele T helper), a monocitelor, macrofagelor si celulelor dendritice din foliculii imfoizi. Dupa endocitare si decapsidare In citoplasma, reverstranscriptaza transcric ARN viral in catena ADN, care, la randul ci, serveste ca matrita pentru formarca ADN proviral 4. c., care se integreaza liniar in genomul celulei gazd4, unde ramane latent lungi perioade de timp. Exprimarea provitusului (wanscrierea ta ARNm, sinteza proteinelor virale, moc~ fogeneza virionilor gi eliberarea lor cu liza celulelor gazd8) se produce cand limfocitele T4 sunt activate in raspunsul imun fafa de antigenii HIV sau prin infectii microbiene secun- dare. Cele mai afectate sunt limfocitele T4 din cauza densitatii mari a receptorilor de membrana. Modificari histopatologice apar Ins& yi tn foliculii imfoizi Glicoproteina gp41, exprimata pe membrana celulelor infectate, functioneaza ca factor de fuziune celulara si determina aparisia de celule multinucleate. Astfel glicoproteinele gp120 si gp4l actioneaz ca imunosupresori prin sciderea sumarului de limfocite T4 si prin perturbari in prezentarea antigenului. De distrugerea limfocitelor T4 este responsabil si un rAspuns autoimun fafi de antigenul CD4 modificat prin fixarea HIV. Hipervariabilitatea gp120 face inoperant Aspunsul imun al gazdel fajd de acest esential factor de patogenitate al HIV. 54.1.5. Receptivitatea la infectia cu HIV Receptivitatea la infecjia cu HIV este generala. 54.1.6. Infectia cu HIV Infectia cu HIV este deci o infectie lent&, caracterizati prin afectarea selectiva a limfocitelor T helper cu o depresie ulterioara profunda si globala a imunitatii si moarte cauzatd do infoctii secundare (oportuniste). Clinic deosebim: w Infectie asimptomatica. w Infectie acuta. = Limfadenopatia persistenta generalizata. Sindromul de imunodeficienja dobandita (SIDA) manifestat prin reactivari ale unor infectii cu microorganisme oportuniste (manifestari cutanate, pulmonare, gastrointestinale, meningoencefalitice 5. a.); neoplazii; dementa. 54.2, INVESTIGATIA ETIOLOGICA A INFECTIEI CU HIV Se prelevi si se examineazi, in functie de manifestarile clinice: sange, lichid cefalorahidian, sperma, material bioptic sau necroptic (ganglioni limfatici, maduva osoast, fragmente de splina). Mai accesibil este diagnosticul serologic, care permite depistarea anticorpilor specifici fata de glicoproteinele virale de invelis (gp41, gp120) sau protcina p24 a miezului. In acest Scop se utilizeaza testul ELISA cu truse comercializate de diverse firme. 391Ca test de confirmare a rezultatelor obfinute prin ELISA folosim imunoblotingul: in prealabil se efectueaza separarea proteinelor virale prin electroforeca in gel, apoi trans- ferarea acestora pe membrana de nitroceluloz4, care se trateazA cu serul de examinat. Complexul antigen-anticorp se developeaz cu ser antiglobulinic marcat cu peroxidazé. Detectarea virusului sau a antigenilor virali se efectueazA prin RIF, ELISA sau ARI. Pentru izolarea HIV se utilizcaza culturi de limfocite T activate cu interleuchind-2 (factor de crestere), pe culturi de celule T helper (tulpina H9). Urmarim formarea de sincifii $i moartea rapida a celulelor. Pe suprafaja si in interiorul limfocitelor infectate virusul poate fi depistat la microscopal electronic. Identificarea tulpinilor virale izolate se face prin RN, ELISA sau RIF cu seruri imune objinute de la persoane seropozitive. Preparate specifice utilizate in profilaxie si tratament nu sunt elaborate. Un anumit interes prezintd unele preparate imunostimulatoare ca timozina, interleuchinele, T-ac- tivina, levamizolul; preparate care tmpiedica multiplicarea virusului ribavirin, azidotimidinay.