1. Clasificarea inflamatiilor pulpare - Simptomatologie, examen subiectiv, obiectiv, diag.

posizitv si
diferential
 Hiperemia preinflamatorie
 Pulpita acuta seroasa partiala
 Pulpita acuta seroasa totala
 Pulpita acuta purulenta partiala
 Pulpita acuta purulenta totala
 Pulpita cronica inchisa propriu-zisa
 Pulpita cronica hiperplazica sau granulomul intern Palazzi
 Pulpita cronica deschisa ulceroasa
 Pulpita cronica deschisa granulomatoasa

Hiperemia preinflamatorie
Simptomatologie
 Durerea provocata de excitatiile termice
 Durerea este localizata
 Are intensitate moderata
 Durerea poate sa apara chiar si dupa terminarea cariei
 Durerea survine in urma prepararii unor cavitati sau slefuri de bonturi
Examen obiectiv
 Existenta unui proces carios care nu a deschis camera pulpara
 Palparea cu sonda, a fundului cavitatii, evidentiaza prezenta hipersensibilitatii, iar la periferia procesului
carios hiperstezie dentinara
 Probele de vitalitate sunt pozitive aratand o usoara hipersensibilitate, prin aparatia senzatiei de durere la
excitatii de mica intensitate
Diagnostic pozitiv
 Persistenta durerii cateva minute dupa indepartarea excitantului
 Existenta procesului carios fara deschiderea camerei pulpare si cu teste de vitalitate pozitive
 Semnalarea, de pacient, a unor tratamente efectuate pe dintele in cauza cu putin timp in urma
Diagnostic diferential
 Hipersensibilitatea si hiperstezia dentinara- durerea inceteaza odata cu actiunea excitantului
 Pulpite acute coronare - durerile tin cateva ore, au un caracter mai accentuat

Pulpita acuta seroasa partiala(coronara)

Simptomatologie
 Bolnavul acuza o durere vie, localizata la un anume dinte
 Durerea este provocata de excitanti termici
 Se manifesta pe o durata mai mare decat in hiperemie
 Crize dureroase mai rare la inceput, devin cu timpul mai frecvente
 Pot sa apara si spontan
Examen obiectiv
 Pune in evidenta un dinte de coloratie normala, cu o carie profunda si un depozit bogat de dentina alterata
 Dupa indepartarea dentritusurilor alimentare si a dentinei ramolite, ramane un strat subtire de dentina dura
si pigmentata
 Atingerea acestui strat cu sonda, provoaca o reactie dureroasa si puternica
 Uneori, prin indepartarea dentinei alterate, se poate deschide camera pulpara
 Percutia dintelui in ax si percutia transversala nu este dureroasa
 La testele de vitalitate, raspunsul este intens pozitiv, cu o durere prelungita

Diagnostic pozitiv
 Durere vie, spontana sau provocata
 Caracter localizat al durerii
 Teste de vitalite pozitive, mai ales la rece si curenti electrici
 Existenta unui proces carios profund, fara deschiderea camerei pulpare si cu hipersensib la atingerea
fundului cavitatii
Diagnostic diferential
 Hiperemia preinflamatorie- dureri numai provocate si de scurta durata
 Pulpita acuta seroasa totala- dureri mult mai violente, de lunga durata, insotite de sensibilitate la percutie
in ax
 Pulpita purulenta partiala- dureri cu caracter pulsatil, exacerbate de caldura si calmate la rece
 Pulpita purulenta totala- dureri cu aceleasi caractere ca si la partiala, cu sensibilitate la percutia in ax,
iradieri la dintii vecini si aparitia unei picaturi de
 puroi la deschiderea camerei pulpare

Pulpita acuta seroasa totala

Simtomatologie
 Tabloul clinic este dominat de acuitatea fenomenelor dureroase
 Criza dureroasa provocata initial de un agent extern, poate fi de la inceput violenta dar poate sa fie si
progresiva
 Durerea poate sa apara spontan fara o cauza aparenta
 Durerea tine mult timp
 Tendinta de iradiere catre dintii vecini si spre maxilarul antagonist
 Uneori, in raport cu pozitia dintelui pe arcada, durerea poate iradia in regiunea temporala, orbitala,
submandibulara sau chiar occipitala
 Niciodata aceasta iradiere nu depaseste linia fetei
Examen obiectiv
 Se constata existenta unui proces carios profund, camera pulpara fiind acoperita de un strat subtire de
dentina alterata
 Presiunile, chiar si foarte mici, excercitate cu sonda dentara rigida, pot duce la deschiderea camerei
pulpare, ceea ce provoaca exacerbarea durerii si aparitia unor picaturi de sange
 Unerori, in stratul de dentina, care acopera pulpa, se poate descoperi un punct de comunicare cu exteriorul
 Cercetarea cu sonda flexibila a acestei comunicari, pune in evidenta hipersensib pulpara
 Reactie dureroasa la percutia in ax a dintelui
Diagnostic pozitiv
 Caracterul continuu al durerii
 Mare intensitate a durerii
 Sensibilitatea la percutia in ax
 Hipersensib la testele de vitalitate termice
Diagnostic diferential
 Pulpita acuta seroasa partiala- durerea este in crize, cu perioade de remisiune, iar dintele nu este dureros
la percutia in ax
 Pulpita purulenta totala- dureri cu caracter pulsatil, sensibilitate la cald si calmare la rece, sensibilitatea la
curentul electric fiind mult mai scazuta
 Parodontita apicala acuta seroasa- durere cu caracter permanent, senzatie de egresiune a dintelui, durere si
congestie a mucoasei vestibulare la nivelul apexului, probe de vitalite negative

Pulpita acuta purulenta partiala

Simtomatologie
 Asemanatoare cu cele din pulpita acuta seroasa coronoara
 Durerea apare in crize spontate, mai ales noaptea
 Durerea este violenta, localizata la inceput, apoi iradiata
 Caracter pulsatil, sincron cu sistolele ventriculare
 Exacerbarea ei este provoacata de orice cauza ce realizeaza cresterea afluxului sanguin spre extremiatea
cefalica
Examenul obiectiv
 Consta o carie profunda, pe podeua careia se gaseste un strat de dentina ramolita
 Din camera pulpara deschisa, va fi evacuata o cantitate mica de puroi, sub forma unei picaturi, urmata de
usoara sangerare
 Consecutiv acestei deschideri, durerea se intensifica, apoi devine suportabila sau chiar inceteaza
Diagnostic pozitiv
 Caracter pulsatil al durerii, posibiliatea de localizare
 Exacerbarea la cald, diminuarea la rece
 Prezenta picaturii de puroi la deschiderea camerei pulpare, urmata de exacerbarea si apoi reducerea
durerii
 Probele de vitalitate la rece si electrice dau raspunsuri pozitive la intensitati mai mari decat cele obisnuite
Diagnostic diferential
 Pulpita seroasa coronoara- dureri cu caracter lancinant, exacerbate la rece, probe de vitaliate cu agenti
termici si electrici pozitive la intensitati mai mici decat normal
 Pulpita purulenta corono-radiculara- durata durerii prelungita, iradieri pe traiect trigeminal, sensibilitate la
percutia in ax a dintelui

Pulpita acuta purulenta totala

Simptomatologie
 Dureri spontante si foarte puternice, aproape continue, iradiate si cu caracter pulsatil
 Sensibiliate la cald
 Durerile nu cedeaza la calmante locale sau la analgezice
Examen obiectiv
 Se observa un proces carios extins si profund
 Exereza dentinei ramolite se realizeaza cu usurinta din cauza alterarii ei avansate
 Dupa evacuarea secretiei purulente, prin deschiderea camerei pulpare, durerea scade sau chiar inceteaza
 Sensibiliatea este crescuta numai in profunzime, in straturile superficiale fiind redusa
Diagnostic pozitiv
 Caracter pulsatil al durerii
 Calmarea temporara prin lichide reci
 Teste de vitalitate reduse sau abolite
 Sensibiliatea la percutia in ax
 Aparitia picaturii de puroi la deschiderea camerei pulpare
Diagnostic diferential
 Pulpita acuta seroasa totala - caracterul durerii este viu, ascutit, insuportabil, deschiderea camerei pulpare
provoaca exacerbarea durerii, iar prin orificiul de deschidere apare sange
 Pulpita purulenta partiala- durerile au remisiuni, iar percutia in ax nu este pozitiva
 Parodontopatita apicala acuta- senzatia de egresiune, durere puternica, semne loco-regionale si starea
generala alterate, probe de vitalitate negative

Pulpita cronica deschisa ulceroasa:

Semne subiective:
• Nu este dureroasa;
• Pacientul nu poate realiza masticatia;
• Incetarea durerii cand se deplaseaza bolul alimentar pe partea opusa;
• Durerea are o intensitate mai putin violenta;
• Exista un proces carios mai vechi cu antecedente dureroase puternice, miros neplacut, sangerare supa
periaj sau traumatisme masticatorii;
Examen obiectiv:
• PC profund + depozite de dentina alterata + deschidere larga a CP = pulpa dentara rosu-inchis spre bruna
+ depozite de fibrina + ulceratii superficiale;
• Subtiere / fracturarea peretilor cavitatii = margini taioase, dand leziuni ale limbii sau mucoasei jugale;
• Palparea cu sonda nedureroasa;
• Inteparea pulpei in profunzime: durere vie + sangerare abundenta;
• Percutia in ax si transversala : negative;
• Testele de vitalitate: pozitive la intensitati mai mari.
Diagnostic pozitiv:
• Lipsa durerii + aparitia ei in masticatie;
• Existenta cariei profunde si deschiderea camerei pulpare;
 • Sangerare la inteparea pulpei
• Teste de vitalitate „ – „ la intensitati mai mari ale excitantilot ;
• Percutia in ax +;
Diagnosticul diferential:
• Pulpita cronica deschisa polipoasa: apare polipul pulpar, epitelizat/neepitelizat si nu exista ulceratie;
• Necroza pulpara sau gangrena pulpara: sondarea CP si a canalelor radiculare nu sunt sangerande si nu e
sensibila, teste de vitalitate „ – „

Pulpita cronica deschisa granumolatoasa (polipoasa):

Simtomatologie:
• PC cu evolutie indelungata;
• Sangerare in masticatie si periaj;
• Jena dureroasa la presiuna alimentelor;
• Depozite de tartru pe dintele respectiv si cei vecini;
Examen obiectiv:
• PC mare + deschiderea CP ocupata partial/total de o formatiune polipoasa;
• Polipul are culoare roz, suprafata neteda si lucioasa (cand e epitelizat) si este rosu, suprafata neregulata +
depozite de fibrina cand nu e epitelizat;
• Polipul prezinta mobilitate superioara;
• Inteparea cu sonda provoaca sensibilitate in profunzime + sangerare;
• Percutia in ax si trasversala „ – „
• Teste de vitalitate „ + ” la intensitati mai mari decat normalul;
Diagnostic pozitiv:
• Carie profunda + deschiderea camerei pulpare;
• Formatiune polipoasa in continuarea pulpei dentare + sangerare si sensibilitate la inteparea cu sonda in
profunzime;
Diagnostic diferential:
• Polipul gingival: in continuarea epiteliului gingival;
• Polipul parodontal: insertia porneste dintr-o perforatie a podelei CP sau o cale falsa in zona coletului;
• Necroza pulpara: lipseste proliferarea polipoasa, sangerarea si sensibilitatea la sondare;
• Pulpita cronica deschisa ulceroasa: lipseste proliferarea polipoasa, prezinta ulceratie, la suprafata pulpei
sangereaza si are sensibilitate la palparea cu donda.

Pulpita cronica inchisa propriu-zisa:

Simptomatologie:
• Lipsa aproape totala a simtomelor subiective, pacientul neavand dureri la dintele in cauza;
• Excitatiile chimice traumatice si termice nu provoaca sensibilitate.
La examenul obiectiv poate prezenta uneori:
• Cavitate carioasa cu dentina de duritate normala, usor colorata
• Obturatie mare, veche, cu adaptare la peretii cavitatii nu e corecta, dand carie secundara.
• Teste de vitalitate: + la intensitati foarte mari ale excitantului. Receptivitatea pentru rece, cald este abolita.
• Daca se indeparteaza obturatia, se constata lipsa obturatiei de baza si un strat de dentina, alterata pe
alocuri
• Deschiderea camerei pulpare se face fara probleme: lipsa se sensibilitate + sangerarea abundenta.
Diagnosticul pozitiv:
• Dificil de precizat;
• Scaderea vitalitatii la dintii cu PC profunde sau obturatii care nu intereseaza CP;
• Existent unei carii secundare sau recidive de carie;
• Trepanarea a peretelui de dentina pulpar: insensibila + sangerare abbundenta;
Diagnosticul diferential:
• Pulpita cronica deschisa ulceroasa: CP deschisa, pulpa e vizibila, si prezinta ulceratii superficial;
• Necroza pulpara: raspunsurile sunt negative la orice intensitate a excitantului, sondarea CP si a canalului
radicular: insensibile pe toata lingimea lor. Nu apare sangerare;
• Pulpit cronica inchisa granulomatoasa: absenta procesului carios sau a obturatiei. Examenul radiologic
pune in avidenta demineralizarea lacunara a dentinei si tendinta de herniere a pulpei in afara dintelui;
 • Gangrene pulpara: CP deschisa, lipsa oricarei sensibilitati si sangerari, miros fetid;

2. Plan de tratament la fiecare afectiune, inclusiv la necroza si gangrena pulpara.

Tratamentul hiperemiei pulpare

Fazele de tratament sunt
 Eliminarea tesuturilor alterate
 Tratarea plagii dentare
 Protejarea pulpei prin obturatii de baza, cu eugenat de Zn
 Obturatia de durata
Eliminarea tesuturilor alterate
 Indepartarea dentinei alterate, toaleta cavitatii si inchiderea cavitatii cu un material de obturatie provizorie
pot fi suficiente pt disparatia manifestarilor dureroase deoarece, pe de o parte sunt indepartati factorii
excitanti, iar pe de alta parte se izoleaza pulpa de eventuala actiune a excitantilor din mediul bucal
 Este recomandabil ca la indepartarea dentinei sa se evite, pe cat posibil, utilizarea instrumentelor rotative
 Daca totusi se folosesc, trebuie actionate cu prudenta, cu racirea lor si a cavitatii cu apa in tot timpul
lucrului si cu intreruperi cat mai dese, pt ca peste factorii care au determinat hiperemia sa nu se suprapuna
actiunea nociva a excitatiilor mecanice si termice rezultate din actiunea frezelor
Tratamentul plagii dcntare
 Va fi efectuat numai cu substante chimice necaustice
 Aceste substante trebuie sa aiba efecte calmante, remineralizante si usor antiseptice
Protejarea pulpei
 Cele mai bune rezulatate in tratarea hiperemiei s-au obtinut cu preparatele pe baza de hidroxid de Ca care
se aplica pe fundul cavitatii, protejat printr-o obturatie de baza cu eugenat de Zn sau ciment fosfat de Zn,
in functie de materialul care va fi folosit pt obturatia de durata
 In cazul unei cavitati superficiale, a carei adancime nu permite aplicarea unui strat protector gros, se
aplica un lac izolator care contine rasini ce polimerizeaza rapid cand vin in contact cu aerul
 Aplicarea eugenatului de Zn poate avea un rol pozitiv, deoarece eliberarea eugenatului se face in cantitati
mici si stimuleaza neodentinogeneza
 La mentinerea vitalitatii pulpei contribuie si metoda infiltratiei peridentare cu anestezice
Obturatia de durata
 La cele cu materiale compozite, se aplica obturatii de baza cu ciment fosfat de Zn sau cimenturi cu
ionomeri de sticla
 Tratamentul consta in indepartarea factorilor cauzali

Tratamentul pulpitei seroase partiale

 Leziunile cuprind doar o parte din pulpa dentara
 Metoda de tratament este coafajul direct
 O alta metoda terapeutica recomandata este amputatia vitala
 Limitele de aplicare a acestor 2 metode sunt restranse
 Extirparea totala a pulpei dentare
 Extirparea vitala este metoda de electie
 Amputatia vitala - in situatii exceptionale

Tratamentul pulpitei seroase totale

 Leziunile tisulare intereseaza pulpa in intregime
 Deseori este interesat si parodontiul apical
 Metoda terapeuica de electie este extirparea vitala
 Extiraparea devitala si mai ales amputatia devitala-in conditii speciale
 Metodele urmaresc prevenirea aparitiei unor complicatii pulpare si apicale

Tratamentul pulpitei purulente partiale

  Lezarea pulpei este importanta, mai ales in portiunea ei coronara, dar caracterul ireversibil al acestor
leziuni, impun aplicarea extirparii vitale
 Extirpare aseptico-antiseptica, deoarece gradut important de infectare a pulpei cu germeni bacterieni,
impune sterilizarea spatiului endodontic, dupa indepartarea pulpei
 Amputatia devitala ramane metoda terapeutica indicata, cu totul exceptional, in aceasta afectiune si numai
pt cazurile in care conditiile anatomo-topografice locale, impiedica extirparea pulpei in totalitate
Tratamentul pulpitei purulente totale
 Gradul inaintat de distrugere a intregului tesut pulpar, bogata infiltrare bacteriana, precum si interesarea in
procesul inflamator si a parondtiului apical, impun indeparatea in totalitate a pulpei si asigurarea unei
sterilizari a spatiului endodontic infectat ramas liber dupa extirpare
 Ambele obiective sunt atinse prin extirparea vitala a pulpei prin metoda aseptico-antiseptica

Tratamentul pulpitelor cronice

 Dintre metodele de tratament, cea mai indicata in pulpitele cronice este extirparea vitala antiseptico-
antiseptica
 In alte situatii- extirpare devitala
 Extirparea devitala este conditionata de deschiderea camerei pulpare in pulpitele inchise si de
excizarea hipertrofiilor pulpare pt crearea spatiului necesar substantelor devitalizante in pulpitele
granulomatoase

Tratamentul necrozei si gangrenei pulpare

Consta in 3 etape:
1. Evidarea canalului de resturile pulpare si de dentina alterata de pe peretii canalului pana in dentina
sanatoasa, prin tratamentul mecanic de canal, care se practica pe toata lungimea canalului, pana in
zona de jonctiune cemento-dentinara. Astfel se obtine si largirea canalului in vederea obturatiei
2.Sterilizarea canalului radicular si a canaliculelor dentinare, prin tratament medicamentos si agenti fizici.
3.Sigilarea spatiului endodontic prin obturatie etansa
Indicatii si contraindicatii
1. Factori generali
 Tratamentul gangrenei se poate realiza la pacienti sanatosi clinic sau la pacienti cu o forma usoara de
boala
 In formele grave, se va face imediat extractia dintelui sub protectie de antibiotic
2. Factori locali
 Valoarea masticatorie si protetica a dintelui
 Topografia dintelui
 Integritatea coronara
 Starea parodontiului marginal
 Calitatea radacinii
Nu beneficiaza de tratament:
 Dintii cu malformatii radiculare
 Dintii care au in canale corpi straini care nu pot fi indepartati(ace rupte)
 Dintii cu cai false interradiculare si radiculare
 Dintii cu implantare deficitara
 Dintii cu ostelite apicale cornice difuze intinse

3. Extirparea vitala/devitala – indicatii, contraindicatii, timpi operatori si tehnica

a. Extirparea vitala (pulpectomie vitala): Metoda chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa
coronara si radiculara dupa insensibilizarea ei prin anestezie
Indicatii
 Pulpite acute si cronice
 Deschiderile accidentale ale camerei pulpare ce nu pot beneficia de tratamentul indirect sau direct
 Hiperstezia si hipersenibilitatea dentinara care nu cedeaza la tratamentul obisnuit
 Abraziunile dentare patologice
 Dupa o tentativa de extirpare devitala in care nu s-a reusit desensibilizarea pulpei dentare
 Pierderi mari de substanta dura dentara coronara
  Fracturile dentare coronoare care au deschis camera pulpara
 Parodontite marginale cronice cu mobilitate de gradul 3;
 In scopul realizarii unei coroane de substitutie
 In cazurile in care necesitatea asigurarii paralelismului dintilor stalpi impune slefuiri importante ce duc la
scaderea camerei pulpare
 Dintii cu eruptii alveolare active
 Luxatiile dentare
 Fracturile radiculare in prima sau a doua treime a radacinii
 Dinti situati in focarele de fractura
 Nevralgii trigeminale produse de denticuli intrapulpari
Contraindicatii
 Afectiuni ale organismului in care este contraindicata folosirea anestezicelor sau vasocontrictorului
asociat(afectiuni cardiace, hipertensiunea arteriala, epilepsia etc)
 Stari fiziologice ca sarcina in primele 3 luni si ultimele 2 luni
 Existenta unor afectiuni loco-regionale care impiedica injectarea anestezicului in zona de electie
corespunzatoare dintelui respectiv
 Imposibilitatea efectuarii unui tratament corect si complet pe tot traiectul canalului din cauza unor
particularitati morfo-anatomice ale canalelor sau pozitiei dintelui pe arcada
 Imposibilitatea cooperarii cu pacientul in timpul interventiei(boli psihice)

Timpii operatori:
1. Anestezie
2. Realizarea campului operator;
3. Deschiderea camerei pulpare
4. Excizia si exereza pulpei coronare;
5. Reperares orificiilor canalelor radiculare;
6. Tratamentul mecanic al canalului radicular;
7. Obturarea canalului;
8. Obturatia definitiva a cavitatii

Tehnica:
1. Insensibilizarea pulpei dentare – anestezie locala sau tronculara, xilina 2% cu/fara adrenalina sau
procaina 4% cu sau fara adrenalina. Pentru extirpare pulpei dentare este necesar anestezie profunda, de
aceea se instileaza in CP ( solutie de cocaina/xilina) prin pistonare cu ac Miller sau Kerr.
2. Izolarea dintelui +bandijonare cu alcool iodat
3. Deschiderea CP: cu o freza sferica, miscari de introducere si scoatere activa, largind orificiul de
deschidere. Apoi cu freza cilindrica se indeparteaza tavanul CP + indepartare de resturi de pulpa coronara
cu ajutorul lingurilor Black.
4. Reperarea orificiilor canalelor radiculare – cu sonda dentara.
5. Extirparea pulpei radiculare – cu ace Tirre-nerf, ce se introduc mereu pe cat posibil in axul canalului
radicular pana intalnim o rezistenta, se retrage 1 mm, pt a degaja varful, apoi efectuam 2-3 rotatii de 360°,
apoi se retrage acum din canal.
6. Masurarea lungimii canalului radicular:
 Lungimea medie a dintelui;
 In zona apicala canalul prezinta o ingustare;
 Comparare lungime gasita clinic cu radiografia
Se introduce acel Kerr nr 1 sau 2 pana intampinam rezistenta, se stabileste un reper pe F.Oc. sau MI. Se
retrage acul din canal si se compara lungimea medie cunoscuta si cu radiografia. Daca cel putin 2 parametri
corespund , lungimea canalului, este corecta si notam in fisa in mm. Se are grija sa nu se depaseasca lungimea
de lucru.
7. Tratamentul mecanic de canal – cu ace de canal, largindu-se canalele radiculare pt aplicarea obturatiei
de canal. Acesta se realizeaza dint-o data pe tot canalul, in conditii de asepsie, nu se trepaneaza apexul si
nu se folosesc mijloace chimice de permeabilizare. Se incepe cu un ac Kerr nr. 1 sau 2 pt canale mai
voluminoase, introduse prin usoare miscari de propulsie si alunecare, pana in apropierea apexului. Apoi
cu miscari energice, de dute-vino, se racleaza peretii canalului pe toata lungimea, apoi se trece la ac Kerr
nr 3., ce se introduce pana in 1/3 apicala si se continua largirea. Acul nr.4 se introduce pana in 1/3
mijlocie, efecatuandu-se aceleasi miscari, apoi ace nr 5 si 6, departndu-se din ce in ce mai mult de 1/3
 apicala si medie, rezultand un canal radicular de forma unei palnii alungite, cu pereti netezi. Dupa
indepartare rumegusului se revine la acul 1 si 2 pentru controlul permeabilitatii pana la limita stabilita.
8. Toaleta canalelor si tratamentul medicamentos:
 Toaleta se realizeaza prin introducerea meselor imbibate in apa oxigenata montate pe ace Miller, iar
degresarea se face cu mese imbibbbate in neofalina. Uscarea – cu mese sterile uscate.
 Tratamentul: in aceeasi sedinta cu extirparea sau efectuarea tratamentului medicamentos si amanarea
obturarii pt sedinta urmatoare. Tratamentul medicamentos se poate realiza cu solutie de eugenol sau
pasta de antibiotice. Pansamentul – introducerea meselor inbibate in solutii antiseptice in canal +
inchidere cu material de obturatie provizorie. In cazul in care obturarea se amana pentru sedinta
urmatoare se va proceda astfel:
 Realizarea CO + izolare dinte;
 Indepartare material de obturatie provizorie;
 Indepartarea meselor din canal cu ace extractoare de nerv;
 Toaleta canalelor cu mese inbibate in apa oxigenata, acool si uscarea lor cu mese sterile uscate;
 Obturarea canalului – cu ace lentullo;
 Control radiologic al obt de canal
 Obturatia coronara definitiva – in sedinta III daca obturatia de canal e bine efectuata.

b. Extiraparea devitala: Metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in totalitate, dupa
insensibilizarea ei cu mijloace chimice
Indicatii
 Cazurile in care nu poate fi folosita anestezia din cauza alergiei la substanta anestezica
 Boli generale ce contraindica anestezia
 Imposibiliatea injectarii substantei anestezice datorita unor afectiuni la locul de electie al anesteziei
 Dinte cu canele foarte curbe care nu permit permeabilizarea pana la apex
 Dinti situati distal pe arcada, la care accesul este dificil
Contraindicatii
 Extirparea in scop protetic la dintii fara procese carioase deoarece nu exista cavitatea in care sa se aplice
pansamentul chimic necrozant
 Pulpite purulente partiale si totale la care aplicarea asenicului poate duce prin difuzarea lui rapida la
complicatii parodontale
 Pulpite cronice deschise granulomatoase, din cauza faptului ca hiperplazia pulpara ocupa cavitatea
carioasa si impiedica inchiderea etansa a pansamentului necrozant
 Cariile cu evolutie subgingivala, unde inchiderea pansamentului arsenical pune probleme deosebite

Timpi operatori:
Sedinta I:
 Aplicare pansament arseniacal;
Sedinta II:
 Creare CO;
 Dechidere CP;
 Excizie si exereza pulpei coronare;
 Pansament cu tricrezolformalina;
 Obturatie provizorie;
Sedinta III:
 Crearea CO;
 Indepartare pansament cu tricrezolformalina;
 Extirpare pulpa radiculara;
 Tratament mechanic al canalelor radiculare;
 Pansament cu tricrezolformalina in canale radiculare;
 Obturatie provizorie;
Sedinta IV:
 Crearea CO;
 Indepartare pansament radicular;
 Toaleta si obturarea canalului;
  Control radiologic
Sedinta V:
 Obturatie definitive coronara in cazyl in care radiografia arata ca obturatia de canal e corecta.

Tehnica extirparii vitale:

Sedinta I: se aplica pansamentul arseniacal ( ca la amputatia devitala);

Sedinta II:
 Creare CO – izolare si antiseptizare;
 Se indeparteaza materialul de obturatie provizorie si pansamentul arseniacal;
 Se largeste orificiul de deschidere al CP ( freza sferica ) si apoi se indeparteaza tavanul CP ( freza
cilindrica).
 Pulpa dentara se poate gasi :
1. Insensibilizare totala – coronara + radiculara;
2. Pulpa coronara insensibbila + pulpa radiculara sensibila;
3. Pulpa coronara insensibila + pulpa radiculara sensibila in 1/3 apicala;
4. Pulpa coronara + radiculara sensibile

In cazul 1 – se realizeaza extirparea pulpei coronare + radiculare si se continua cu tratamentul mechanic pe canal,
aplicandu-se un pansament cu tricrezol-formalina in canal.
In cazul 2- dupa indepartarea pulpei coronare se aplica pansament cu tricrezol-formalina in CP si se inchide etans
cu material de obturatie provizorie pt 2-3 zile;
In cazul 3- se realizeaza insensibilizarea prin folosire de : anestezie , 2-3 picaturi in CP, iar cu acul miller sau kerr
se pistoneaza solutia sau prin electrocoagularea pulpei.
In cazul 4 – se poate realize extirparea vitala ( daca nu e contraindicate anestezia) sau desensibilizarea prin
substante chimice ( cand e contraindicata anestezia)
Dupa tratamentul mecanic urmeaza tratamentul mechanic: aplicare in canale a meselor umectate in
tricrezolformalina.(24-72h). Rol: mumicarea bontului pulpar apical + substanta organic din canaliculele apicale.
Sedinta III si IV:
 Se creaza CO;
 Se indeparteaza materialul de obbturatie provizorie;
 Se indeparteaza mesele de pe canale + toaleta canalelor radiculare + obturare canale radiculare;
 Control radiologic
Sedinta IV si V:
 Daca radiologic – obturatia de canal e corecta (1-1.5 mm de apex), se face obturatia definitive.

4. Coafajul direct si indirect (timpi operatori, indicatii, contraindicatii)

a. Coafajul indirect: Metoada terapeutica indicata in tratamentul plagii dentinare a cavitatilor rezultate prin
tratarea cariilor simple. Poate fi aplicat si in tratamentul inflamatiilor pulpare incipiente.

Coafajul indirect in 2 timpi:

Timpul 1
 Izolarea dintelui
 Toaleta plagii dentinare cu apa oxigenta sau neofalina
 Uscarea cavitatii cu jet de aer cald sau bulete sterile
 Aplicarea pe fundul cavitatii a pastei cu antibiotice, care se aplica in 2 moduri (cu o spatula bucala sau cu
ajutorul unor bulete sterile)
 Acoperirea cu eugenat de Zn
Timpul 2
 Uscarea dintelui
 Indepartarea eugenatului de Zn
 Indepartarea buletei de vata
 Indepartarea urmelor de pasta de antibiotice prin stergerea peretilor cu bulete sterile umectate in neofalina
 Uscarea cavitatii cu jet de aer cald
  Aplicarea unei cantitati de pasta de hidroxid de Ca, in cavitate, intr-un strat de 1 mm grosime
 Acoperirea cavitatii cu eugenat de Zn avand grija sa nu se disloce, prin presiune, pasta de hidroxid de Ca

Coafajul indirect intr-un singur timp

 Izolarea dintelui
 Toaleta cavitatii cu apa oxigenta si neofalina
 Uscarea cavitatii cu jet de aer
 Aplicarea, in cavitate, a unei pastei de hidroxid de Ca
 Obturatie provizorie cu eugenat de Zn

b. Coafajul direct : Metoda terapeutica de pansare a pulpei dentare descoperite, cu o substanta izolanta,
neiritanta cu actiune antiinflmatorie si antiseptica

Indicatii
 Indicat la dintii ce ofera accesibilitate si au valoare masticatorie
 Indicatii majore in cariile ocluzale, mai putin recomandabil in cariile aproximale cu evolutie subgingivala,
deorece nu se poate obtine o buna izolare
 Indicat in deschiderile accidentale ale camerei pulpare, hiperemia preinflamatorie si pulpita acuta seroasa

Contraindicatii:
1. Factori generali:
 Varsta;
 Sanatatea generala;
 Factori de ordin social;
2. Factori locali:
 Accesibilitate si vizibilitate redusa;
 Dinti suprasolicitati in disfunctii;
 Dinti slefuiti in scop protetic;
 Dinti cu PC cu evolutie rapida;
 Dinti unde nu se poate face izolare buna;
 Dinti cu volum coronar redus;
 Dinti cu afectiuni parodontale;
 Dinti cu PAST, PPP sau PPT;
 Dinti cu pulpite cronice.

Coafajul direct in 1 singur timp – se realizeaza in deschideri accidentale ale camerei pulpare
1. Izolare
2. Indepartarea salivei cu aspirator/ bulete sterile;
3. Hemostaza
4. Degresarea peretilor cu bulete + neofalina;
5. Uscare
6. Aplicare Ca(OH)2 – 1 mm, cu o spatula bucala sterile se aplica pe fundul cavitatii;
7. Aplicare eugenat de Zn + FOZ/CIS;
8. Pacientul se tine sub observatie 20-30 de zile, daca nu apar dureri, se trece la obturatia de durata.

Coafajul direct in 2 timpi: - se realizeaza in inflamatii ale pulpei dentare

Sedinta 1:
1. Izolare
2. Indepartare dentina alterata;
3. Hemostaza;
4. Toaleta cavitatii cu bulete + neofalina;
5. Uscare;
6. Aplicare Ca(OH)2 pe peretele pulpar, cu un fuloar de ciment se aplica pe pulpa descoperita, apoi pe tot
peretele care acopera pulpa – 1 mm;
7. Aplicare buleta de vata sterile;
8. Aplicare eugenat de Zn/CIS;
9. Se mentine 48h – daca trece = timpul 2, daca nu = se reaplica pt alte 48h.
Sedinta 2:
1. Izolare dinte;
2. Indepartare pasta de antibiotic + buleta de vata sterila cu neofalina;
3. Aplicate Ca(OH)2 pe orificiile de deschidere a CP + baza cavitatii;
4. Aplicare eugenat de Zn – in restul cavitatii;
5. Pacientul e rechemat dupa 20-30 de zile.

5. Amputatia vitala/devitala

a. Amputatia vitala (pulpotomia): Procedura endodontica, chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa coronara
vie, nesensibilizata prin anestezie si se conserva pulpa radiculara vie cu ajutorul unui pansament histofil ce
stimuleaza procesele de vindecare. Scop: dintele sa poata functiona normal si sa-si pastreze integritatea

Indicatii
 Pentru tratamentul dintilor temporari sau al dintilor permanennti tineri
 In cazul dintilor monoradiculari traumatizati la copii, unde apexul nu este complet inchis
 In cazul dintilor permanenti maturi este un nou concept
 Esecuri ale coafajului direct si indirect
 In cazul pulpitelor reversibile, in special in situatiile cu hipermeie pulpara sau pulpita seroasa partiala
 Aplicata numai in cazurile in care exista o buna vizibilitate asupra campului operator
Contraindicatii
 Persoane varstnice
 Pacineti cu boli generale ce modifica vascularizatia pulpei dentare
 Etape avansate ale inflamatiei pulpare
 Resorbtie radiculara ce atinge 1/3 cervicala
 Prezenta leziunilor periodontale
 Absenta sangerarii la deschiderea camerei pulpare
 Hemoragii incontrolabile dupa amputatia pulpara
 Prezenta exsudatului seros sau purulent
 Prezenta unui traiect fistulos
Avantaje
 Caracter biologic, ca urmare a cicatrizarii plagii pulpare si conservarii pulpei radiculare vii
 Permite dezvoltarea radacinii dintelui si eruptia finala a dintelui
Dezavantaje
 Tehnica greu de realizat
 Necesita conditii absolute de asepsie antisepsie
Tehnica:
1. Anestezie;
2. Izolare + bandijonare cu alcool iodat;
3. Exereza resturilor de dentina alterata din cavitate;
4. Se largeste orificiul de deschidere al CP/ se deschide CP;
5. Excizia pulpei coronare cu linguri Black, evitand smulgerea celei radiculare;
6. Hemostaza;
7. Se repereaza orificiile canalelor cu sonda dentara;
8. Se alege o freza sferica cu diamtrul mai > decat orifiul = se creaza un lacas de 1-1,5 mm
9. Hemostaza + curatare + degresare + uscare;
10. Aplicare Ca(OH)2 in lacasurile create – 1 mm.
11. Eugenat de zinc / eugenat de zinc + FOZ – in restul cavitatii;
12. Pacientul se tine sub control 15-20 de zile – daca nu are dureri , se face obturatia definitiva.

b. Amputatia devitala
  Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa coronara dupa insemsibilizarea chimica si se
pastreaza pulpa radiculara
Indicatii
 Molarii persoanelor in varsta
 Molarii de minte
 Dinti mobili parodontici
 Dinti temporari
 Dinti cu canale foarte curbe
Contraindicatii: in cazul pulpitelor acute purulente sau al pulpitelor necrozate
Tehnica :
Sedinta 1:
- Indepartare dentina alterata;
- Spalare cavitate;
- Izolare + uscare;
- Aplicare pansament arseniacal;
- Daca volumul cavitatii permite, se aplica o buleta de vata sterila + material de obt provizorie ( eugentar de
Zn/ CIS);
- Se mentine 48h la pluriradiculari, 24h la monoradiculari;
Sedinta 2:
- Izolare;
- Indepartare obturatie provizorie + buleta de vata + resturi de pamsament arseniacal;
- Toaleta cu apa oxigenata si alcool;
- Uscare cav;
- Largire orificii de deschidere a CP / deschidere CP;
- Aplicarea unei bulete cu tricrezol-formalina in cavitate + eugenat de Zn;
- Pansamentul se mentine 3-5 zile
Sedinta 3:
- Izolare + antiseptizare;
- Se indeparteaza materialul de obturatie provizorie+ buleta;
- Se largeste accesul CP ( freza sferica) si apoi se indeparteaza tavanul camerei pulpare ( freza cilindrica);
- Se excizeaza pulpa coronara cu linguri black;
- Se repereaza orificiile canalelor;
- Se realizeaza, in portiunea initiala a canalelor, cavitati sau palnii (1-1,5mm) excizand si pulpa de la acest
nivel;
- Toaleta cavitatii;
- Se aplica o cantitate de pasta mumifianta in CP – 1 mm;
- Se umple cavitatea cu eugenat de Zn / eugenat de Zn + FOZ;
- Se lasa 15-20 zile
Sedinta 4:
- Daca nu au aparut semne de parodontita apicala – aplicam obturatia definitiva;
- Daca apar – se trateaza sau se extrage dintele;
- Pacientul se dispensarizeaza din 5 in 5 luni;

6. Cauzele hemoragiei pe canal (locale, generale):

1. Generale:
 Diateze hemoragice
 Hemofilie
 Afectiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare
 Stari fiziologice (menstruatie)
2. Locale
 Lezarea parodontiului marginal( hemostaza : apa oxigenata + cauterizare superficial cu acid tricolor
acetic + curatare cu mese + obturatie);
 Perforarea podelei CP: hemostaza: cu substante sau aplicare de fragmente de bureti coagulanti +
toaleta cavitatii + obturarea lui;
 Cai false: se amana obturatia de canal + inchidere etansa, o mesa cu vata sterile uscata in canal;
 Extirparea vitala incomplete: extractoare de nerv si ace de raclat canalul pana la indepartarea
fragmentului pulpar + obturare de canal;
  Apex larg deschis la copii si tineti ( se pune o mesa si se inchide)
 Traumatism parodontal apical in tratamentul de canal.

7. Tehnici de preparare a canalelor:

A. Conventionala:
 Tratament clasic pentru canale drepte;
 Dupa cateterizare, se introduce acele pana la nivelul constrictiei apicale;
 Se incepe cu ace de la mic la mare;
 Se realizeaza miscari de pilire circumferentiala sau de rotatie de un sfert de cerc pe toata lungimea de lucru;
 Se incepe cu acul de 10/15 sau 06/08 in cazul canalelor foarte mici in diametru. In cazul canalelor mai largi
se pot folosi ace de 20.
 Dupa ce acele de diametru mic au ajuns la apex, acele mari se retrag in 1/3 medie, apoi ace si mai mari in
1/3 coronara;
 La canalele curbe, instrumentarul va fi precurbat sau se utilizeaza ace flexibile cu vf inactiv;
 Tratamentul se face cub irigare continua cu solutie de lavaj + lubrifiant/ chelator;
 Pentru evitarea de praguri – se recapituleaza cu acul initial;
 Canalele tratate prin aceasta tehnica se obtureaza cu 1 singur con central de gutaperca sau conuri de argint.
 Nu se recomanda condensarea lateral – conicitate redusa.

B. Step-back:
 In canale cu curbura usoara spre moderata;
 Se realizeaza stopul apical, fiind limita pana la care se va efectua tratamentul + limita obturatiei de canal;
 Ultimul ac utilizat pe toata lungimea de lucru = acul Master;
 Urmatoarele intrumente se aleg crescator, la fiecare ac lungimea de lucru se scurteaza cu 1 mm;
 Dupa fiecare ac se realizeaza controlul permeabilitatii pe toata lungimea de lucru = recapitulare cu ac de
nr. inferior;
 Pt canalele curbe se foloseste lubrifiant si ace ultraflexibile;

C. Tehnica telescoparii progresive (crown-down):

 Se realizeaza prin utilizeaza descrescatoare a acelor;
 Permeabilizarea : cu ace de 08, 10, 15;
 Largirea segmentului coronar si mijlociu: cu instrument manual apoi cu freze Gates;
 Se iriga abundant canalul;
 Dupa largirea canalului in 2/3 coronare se utilizeaza ace din ce in ce mai mici pt a patrunde in zona
apicala;
 Se introduce instrumente la interval de1 mm, din ce in ce mai adanc pana la lungimea de lucru;
 Odontometria finala: cand instrumental a actionat la 2-3 mm de constrictia apicala;

D. Tehnica fortelor compensate:

 Se folosesc pt canale cu o curbura accentuata;
 Se folosesc ace pila cu vf netaietor, introduce pe toata lungimea de lucru si se rotesc 90° in sesns orar +
usoara presiune in directie apicala;
 Se folosesc si frees Gates pt a facilita patrunderea pe canal ( 1/3 coronara sau pana la nivelul curburii);
 A 2a rotatie = in sens invers orar, de 120-360° + presiune apicala;
 Ultima miscare: rotatie de Reaming pt incarcare si indepartare DDR;
 Se pot utilize ace Reamer sau Fille;
 Se combina cu tehnica pilirii.

E. Tehnica dublei telescopari:

 Imbinare de telescopare progresiva ( step-down) cu cea regresiva (step-back);
 Canalul se largeste dinspre coronar spre apical, incepand cu instrumente groase pana cand lungimea de
lucru este accesata cu ace subtiri;
  Preevazarea coronara: freze Gates;
 Se instrumenteaza zona apicala, apoi se aplica tehnica Step-back dinspre apical spre coronar, crescand
conicitatea canalului.

8. Instrumentar (indicatii, contraindicatii, avantaje, dezavantaje):

Instrumentar manual:
1. Instrumentar de largire:
1. Reamer: ▲
 Poate avea 8-10 spire;
 Introducere in canal pana la obtinerea contactului cu peretii;
 Sunt 3 seturi : 15-40, 45- 80, 90-140 de la alb la negru: 6 ace + 08 (gri) + 10 (mov).
 Usoara impingere in directie apicala si rotatia: 1/4 tura in sens orar;
 Retractie in directie coronara
 Indicatii: cateterizare, odontometrie, largire canale, pistonare de solutii medicamentoase, dezobturare canale
radiculare, realizarea stopului apical;
 Avantaje: flexibil, eficacitate de taiere, capacitate crescuta de indepartare a resturilor dentinare, parte activa
mai eficace decat K-file dar mai fragile;
 Dezavantaje: mai fragil decat K-file, razuire mai putin eficace, insurubare redusa ( risc de despiralare si
fractura) , varf activ ( risc de cale falsa)

2. File: ■
 Aproape universale, 15-20 de spire
 Se folosesc cu miscari de rotire si tragere;
 Incep de la 06 (roz), 08 (gri), 10 (mov) + cele 3 serii de la alb la negru
 Indicatii: cateterizare, odontometrie, largire canale, pistonare de solutii medicamentoase, dezobturare canale
radiculare, realizarea stopului apical, indepartarea pulpei din canale inguste prin pilire
 Avantaje: mai rigid si mai rezistent decat Reamer si sunt eficiente in miscarea de dute-vino in contact cu
peretii dentinari
 Dezavantaje: rigid, spatiu redus intre spire, lucreaza lent
3. Hedstrom ●
 Sectiune rotunda, 14-13 conuri suprapuse spiralate;
 Se utilizeaza cu miscari de razuire, dute-vino, contraindicate misca de rotatie;
 3 serii: 15-40, 45-80, 90-140 + acul de 10 (mov)
 Indicatii: largirea canalelor radiculare, odontometrie radiologica, indepartare corpi straini si a pulpei
radiculare din canalele inaccesibile pt acul tire-nerf, dezobturarea canalelor;
 Avantaje: mai putin activ ca Reamer;
 Dezavantaje: rigiditate crescuta, cateterism redus, spatial mic intre spire, lucreaza lent.

2. instrumente extractoare de nerv :

a. Ace tirre-nerf:
 Utilizare: pentru extirpare pulpei se patrunde in 2/3 din lungimea canalului, se retrage acul, se roteste 180-
360° sau se fac mai multe rotatii de 360° pana se infasoara filetul pulpar, apoi se retrage fara a sprijini pe un
perete.
 Indicatii: extirpare vitala, indepartarea pulpei radiculare din canale largi si drepte, indepartare mese, conuri de
hartie/gutaperca sau bulete;;
 Avantaje: extirpare intr-un singur timp si creare de camp endodontic curat;
 Dezavantaje: fragilitate = fractura intercanalara

b. Ace codita de soricel:

 Mai eficace decat tire-nerf, rigide;
 Indicatii: indepartarea pulpei din canale largi, a rumegusului dentinar si a corpilor straini moi ( bulete, conuri,
mese);
 3. Instrumente de obturare:
a. Ace lentullo:
 La piesa contraunghi
 Elastice si flexibile
 Plasarea in spatii endodontice a anumitor paste antiseptice
 Utilizare:
 Se verifica daca acul este oxidat, indoit, rupt sau despiralat
 Acul se incarca cu pasta in zona de varf
 Se introduce acul pana in 1/3 apicala fara turatie si se actioneaza piesa contraunghi
 Se retrage printr-o miscare elicoidala
 Se repeta pana cand nu se maiformeaza o palnie in interiorul materialului la nivelul emergentei
acesteia

b. Spredere:
 Instrument conic, sectiune rotunda si varf ascutit
 Clasificare: A B C D sau 15-40
 Sensibilitate tactila ma buna, rotire cu usurinta a sprederului in ambele sensuri
 Indicatii:
1. condensare laterala a gutapercii la rece dar si la cald
2. incalzirea gutapercii

c. Plugere:
 Cilindrice, conicitate scazuta, sectiune rotunda si varf tesit
 Dimensiuni de la 1-8, lungime de 21 mm
 Conform ISO 30-40-50-60 de sutimi de mm la varf
 Indicatii:
1. Condensare verticala la cald a gutapercii
2. Ultima etapa a condensarii laterale la rece pentru compactarea conului de gutaperca

9. Clasificarea instrumentarului (dupa ISO – numar/culoare)

Grupa ISO I Instrumente endodontice activate manual (ace endodontice)

Acele endodontice sunt folosite in tratamentul mecanic de canal. Acestea prezinta o variatie larga de forme si
marimi. Exista ace endodontice actionate manual (Grupa ISO I) si ace endodontice actionate mecanic (Grupa ISO
II). Acele actionate manual se gasesc de diferite lungimi: 19mm, 21mm, 25mm, 28mm si 31mm. Manerele acelor
au diferite culori, in fucntie de marimea lor. Culorile alb-negru se repeta de 3 ori (vezi tabel). Sunt confectionate
din otel inoxidabil, aliaje de Ni-Ti si Ti-Al.
Exemple de ace:
Ac extractor de nerv, ac extractor pulpar, ac Tiernerv, nerve boarch: Sunt utilizate la indepartarea pulpei
canalare, dar si a meselor, conurilor de hartie sau la indepartarea unor corpi straini.
Ac coada de soricel, Rattenschwanzfeile, rat-tail file: Este asemanator cu acul extractor de nerv. Acesta
prezinta pe ax o serie de spini mai puternici. Sunt recomandate pentru indepartarea resturilor de vata si a
rumegusului de dentina ramasa in canal dupa razuire.
Ac Kerr, ac pila, K-Feile, K-file ( pe capul manerului e insemnat: ■ ): Sunt folosite pentru largirea canalelor
radiculare. Actiunea de taiere a pilei se poate efectua atat la miscarea de scoatere-razuire, cat si in cea de
penetrare-avansare.
Ac de tip K modificat, K-Flex File: Acestea pornesc de la configuratia patrata si triunghiulara a tipului K -
conventional. Forma pe sectiune a instrumentului e un romb. Partea taietoare e formata de catre cele 2 unghiuri
ascutite ale rombului. Celelalte 2 unghiuri ale rombului, cele obtuze, ofera o zona mai mare pt. indepartarea
debriurilor ( evitand astfel in timpul actiunii compactarea dentinei in canal ).
Pathfinder CS: Sunt relizate dintr-un nou tip de otel recomandate pt permebilizarea canalului radicular. Au o
grosime de 0,06 si 0,08; maner de culoare portocalie, inscriptionat cu litera "P".
Ac de avansare, ac Kerr burghiu , K-Reamer ( pe capul manerului e insemnat: ▲ ) Cu acesta se determina
lungimea canalului radicular; lungimea de lucru trebuie sa se intinda pana la jonctiunea cemento-dentinara.
Reamer-ul apical are lame numai pe cei 3 mm ai varfului instrumentului.
Ac Hedström, Hedström Feile, H-file ( pe capul manerului e insemnat: ●): Se utilizeaza la completarea
largirii canalului radicular. Aspectul este al unei serii de conuri suprapuse, cu varful spre apical si baza spre
maner. Dat. configuratiei partii active este total interzisa rasucirea sau insurubarea acestui instrument. Acest ac
este activ doar intr-o singura directie - retractie.
Plugger, spreader: Sunt instrumente condensatoare. Ambele sunt metalice, netede si conice. Sunt folosite la
compactarea materialului de gupapercha. Pluggerele se termina fara varf cu un capat plat. Sprederele sunt mai
conice si se termina cu varf ascutit.
In functie de maner, atat pluggerele cat si spreaderele sunt:
• palmere ( hand-plugger sau hand-spreader ) prezentand un maner identic cu al unei sonde
• digitale ( finger-plugger sau finger-spreader ) manerele sunt similare cu cu cele ale instrumentelelor K-
pila ( se gasesc de la 0,15mm mov, pana la 0,40mm negru )
Grupa ISO II Instrumentar endodontic actionat mecanic, de tipul acelor de canal
Acele endodontice actionate mecanic prezinta un mandren care permite atasarea lor la piesa contra-unghi.
Piesele contra-unghi pot fi:
 obisnuite
 cu miscare oscilanta de un sfert de tura
 cu miscare oscilanta de un sfert de tura asociata cu o miscare vertical ( miscarea verticala este de 0,8-
1mm )
Exemple de ace:
 Ac Lentullo: Se prezinta pt. piesa dreapta si pt. piesa contra unghi. Materialul de obturatie canalara este
introdus in canalele radiculare cu ajutorul acestui ac.
 Acele Dynatrak: Sunt folosite la piesa contra-unghi oscilatorie. Se recomanda numai pt portiunea apicala
a canalului pt a fi finisata cand e deja largita. Avantaje: se previne fractura instrumentului in canal in caz
de rotatie de un sfert de tura.

Grupa ISO III Instrumentar endodontic actionat mecanic, de tipul frezelor de canal
Sunt compuse din 2 parti: un mandren si un cap activ. Cele mai populare instrumente sunt: Gates-Glidden si
Pesso. Acestea prezinta la unirea mandrenului cu capul o zona de minima rezistenta care va ceda in cazul care
instrumentul se blocheaza in canal, fapt ce va permite inlaturarea usoara a partii restante. Partea activa a lor se
termina cu o mica zona inactiva, ce va permite evitarea pragurilor sau cailor false.

Exemple de freze:
 Gates-Glidden (tip G): Se folosesc pt. largirea initiala a orificiilor canalelor radiculare, si pt. penetrarea
in adancime in caz de canale drepte.
• Peeso (tip P):Sunt cel mai frecvent utilizate in prepararea portiunii coronare a radacinii in vederea
realizarii unui DCR. In acest caz gutapercha de pe canal se va indeparta, pana la lungimea ideala cu
ajutorul plugger-elor incalzite.

Grupa ISO IV: Sunt incluse toate conurile radiculare

1. Conuri de hartie: Sunt conice si netede. Se folosesc dupa irigarea canalelor radiculare. O uscare
completa a canalului va permite sealer-ului sa adere intim la peretii canalului. Conurile sunt sterilizate
prin iradiere cu raze gamma. Dimensiunile conurilor corespund instrumentarului endodontic standardizat.
2. Conuri de gutapercha: Gutapercha e dura, mult mai casanta si mai putin elastica decat cauciucul natural.
La 65°C reteaua cristalina dispare. In endodontie i se adauga: ceruri, materiale de umplutura si
opacifianti. Exista conuri standardizate ( master ) si conuri auxiliare. Conurile standardizate au varfurile
rotunjite iar cele auxiliare au varfurile ascutite ( pt. a completa cat mai bine spatiul dintre conul master si
peretii canalari )

3. Conuri de argint: Sunt materiale de obturatie solide ce ofera o manipulare usoara in obturarea canalelor
curbe sau inguste. Sunt confectionate din argint 99,8%, Ni, Cu. Prezenta conului de argint in fluidul
tisular, va cauza corodarea sa permanenta, insotita de iritatie cronica a regiunii periapicale, corodarea
dentinei radiculare, distructie osoasa si discromie a mucoasei acoperitoare. De aceea ele au o mare
toxicitate tisulara, ceea ce a dus la reducerea utilizarii lor in endodontie.

10. Tehnici de obturatie pe canal

Tehnici de obturare cu gutaperca:

1. Tehnica de cimentare a unui con unic calibrat la apex:
- se utilizeaza un con de gutaperca cu conicitate 02 sau mai mari correspondent frezelor Ni-Ti (master);
 - fixarea definitive a conului in canal, se va face pe toata lungimea de lucru cu ajutorul unui ciment de
sigilare pt a completa si eventualele spatii goale sau neregulate ramase intre con si peretii canalului;
- indicatii: in canale largite prin tratament mechanic sau ace Kerr manual sau intrumentar rotativ sau in
cazul canalului M-V la P1 superior;
- avantaje:
o simplitate si rapiditatea executiei;
o la conurile cu conicitate mai > de 02 poate servi ca prima etapa in condensarea verticala la cald in
val continuu;
- dezavantaje: conul nu asigura o sigilare eficienta de unul singur;

Etape de lucru:
1. pregatirea canalului prin spalaturi endodontice;
2. ramolirea unui segment de 2-3 mm de la varful conului prin procedeu termic sau chimic;
3. introducerea conului pe canal sub o usoara presiune pt ca varful sau ramolit sa amprenteze apexul canalului.

2. Tehnica obturatiei prin modelarea individuala a conului:

- Indicatii: canale mai largi decat cel mai gros con standardizat de gutaperca;
Etape de lucru:
1. Ramolirea simultana a mai multor conuri de gutaperca groase tinute cu pensa in flacara;
2. Transformarea conurilor prin rulare intre 2 placute de sticla intr-o masa unica de gutaperca;
3. Modelarea ruloului de gutaperca intr-un con de grosime corespunzatoare;
4. Racier in apa a conului + proba clinica – radiologica a conului, in scopul fixarii pana la 1-2mm de apex;

3. Tehnica condensarii laterale la rece

Avantajele tehnicii:
• Asigura o sigilare superioara oburatiilor prin cimentarea unui monocon;
• Success clinic considerabil in timp;
Dezavantaje: obturatie neomogena
Timpii operatori:
• Toaleta canalului
• Uscarea canalului
• Proba spreaderului in canalul radicular: selectarea unui spreader de calibru corespunzator astfel incat sa
ajunga de-a lungul conului de gutaperca principal (master), pana la o distant de 1-2 mm de constrictia
apicala
• Alegerea conului de gutaperca principal (master): trebuie sa fie cu un calibru mai mare decat calibrul
celui mai gros instrument cu care s-a largit canalul pe toata lungimea de lucru;
• Coafarea peretilor canalului cu ciment de sigilare
• Coafarea conului cu ciment de sigilare si introducerea sa in canal pana la distant déjà amintita de 0,5-1
mm de constrictia apicala;
• Introducerea spreaderului in pozitia finala timp de 15-30 secunde
• Indepartarea sprederului din canal prin miscari reciproce de rotatie cu o amplitudine de 30-40°
• Introducerea imediata a unui con auxiliary de gutaperca, cu varful coafar de ciment de sigilare, in spatial
realizat de spreader
• Reintroducerea spreaderului si condensarea lateral simulatana a ambelor conuri de gutaperca;
• Repetarea manevrelor se face pana la complete obturare a canalului, cand nu se mai poate introduce
niciun con
• Indepartarea excesului de gutaperca prin sectionarea conurilor cu un fuloar incalzit de la nivelul orificiilor
de emergent ale canalelor radiculare
• Condensarea ferma finala, verticala, cu ajutorul unui plugger;
• Indepartarea cimentului de sigilare la monoraduculari pana la un nivel situate sub joctiunea cement-smalt
• Coafarea podelei camerei pulpare cu ciment de sigilare la pluriradiculari si condensarea la cald de
gutaperca peste stratul de ciment pt sigilare;
• Radiografie de control
• Aplicarea unei obturatii de baza cu ciment policarboxilat sau CIS, de preferat FOZ
• Obturatie coronara provizorie
Ordinea in obturarea canalelor radiculare (Stock):
1) Canale cu probleme, apoi cele largi, accesibile;
2) M superiori: intai MV, DV si P
3) M inferiori: MV, ML si D

4. Tehnica condensarii laterale la cald:

- Diferenta fata de condensarea laterala la rece: incalzirea spreaderului inaintea folosirii sale in canal;
- Avantaje: protectia fata de microinfiltratie;
- Indicatii: in obturatiile de canal prin condensarea la rece care au o densitate induficienta in 2/3 coronare si
in obturatiile neomogene de gutaperca, cu spatii vide prin condensarea la rece;

Timpi operatori:
1. Indepartarea spreaderului incazit din canal, inainte de a se raci intr-o miscare continua de rotatie;
2. Introducerea unui spreader neincalzit;
3. Condensarea lateral a gutapercii cu spreaderul neincalzit;
4. Indepartarea spreaderului neincalzit din canal;
5. Introducerea unui con de gutaperca accesoriu in spatiul spreaderului neincalzit;
6. Introducerea spreaderului neincalzit si reluarea pana la complete obturare a canalului;

5. Tehnica de condensare vericala la cald:

- Se realizeaza cu pluggere ( varf tesit);
Timpi operatori:
1. Introducerea unei cantitati de ciment de sigilare in portiunea apicala;
2. Coafarea cu ciment de sigilare a varfului conului master + introducerea in canal pana se blocheaza ( 2-3 de
apex);
3. Fularea in canal a extremitatii ramolite a conului cu un plugger neincalzit ( calibru corespunzator 1/3
coronare);
4. Introducerea unui spreader incalzit in masa de gutaperca + fularea materialului ramolit mai departe spre apex
cu plugger neincalzit;
5. Repetarea manevrelor alternative de ramolire + condensarea pana la realizarea unei obturatii compacte in
portiunea apicala, cu materialul oferit de conul master;
6. Restul canalului se obtureaza prin adaugarea succesiva de segmente de con se face in canal cu spreaderul
incalzit astfel incat sa patrunda in masa de gutaperca déjà condensate, dand o continuitate obturatiei;
7. Evitarea supraincalzirii si aplicarea sigilantului pe fragmentele plastifiate;
8. Condensarea simultana a segmentului de con nou adaugat si masa de gutaperca déjà existent cu un plugger
neincalzit;
9. Se vor folosi pluggere din ce in mai mai mari

6. Tehnica condensare verticala la cald in val continuu:

Are 2 timpi operatori:
4. obturarea initiala a segmentului apical
1. alegerea unui con master de gutaperca corespunzator ca marime si a unui plugger care sa se opreasca
la 5-7 mm de limita lungimii de lucru pentru evitarea termoplastifierii excessive a gutapercii in zona
apicala;
2. fixarea unui stopper pep luger ce marcheaza intervalul de 5-7 mm;
3. alegerea si marcarea cu opritoare ocluzale a 3 hand-pluggere conventionale care sa patrunda pe rand,
dar nu complet in cele 3 segmente ale canalului;
4. toaleta canalului (alcool etilic);
5. uscarea canalului cu conuri de hartie;
6. coafarea conului de gutaperca la limita apicala a lungimii de lucrul
7. plasarea conului de gutaperca la limita apicala;
8. declansarea incalzirii pluggerului System B;
9. sectionarea conului de gutaperca la nivelul orificiului canalului radicular;
10. condensarea segmentului de gutaperca termoplastifiat cu hand-pluggerul neincalzit de diametru
maxim;
 11. activarea incalzitii pluggerului system B si avansarea continua in masa conului de gutaperca cateva
secunde pana la 3-4 mm de reperul apical;
12. pluggerul system B coontinua deplasarea pna la 1 mm de reperul apical, pe masura ce se raceste si
mentinerea lui sub presiune 5-10 secunde;
13. reincalzirea scurta a pluggerului la 300 grade timp de 0,5 secunde, urmat de coborare la 200 grade tot
timp de 0,5 secunde, permitand retragerea rapida din canal, evitand dezlocarea;
14. introducerea hand-pluggerului de calibru minim neincalzit si finalizarea compactarii apicale a
obturatiei de gutaperca;
• obturarea retrogada a segmentului mediu si coronar: injectarea termoplastica a unor volume successive reduse
de gutaperca de 2-3 mm care sa permita compactarea vertical eficienta = adaptare buna a gutapercii si
cimentului de sigilare la peretii canalului

11. Izolarea campului operator. Mijloace izolante/ absorbante

Diga:

Avantaje:
• Previne ingestia sau aspirarea instrumentelor endodontic, fragemente dentare sau solutii de irigatii
• Camp operator curat si uscat
• Imbunatateste vizibilitatea si previne aburirea oglinzii
• Clema si folia exercita o usoara retractie a tesuturilor parodontale, protejand tesuturile moi inconjuratoare
• Creste viteza excutiei tratamentului endodontic
• Medicul si asistenta sunt protejati de infectii transmise prin saliva
• Ofera liniste operatorie si confort fizic/psihologic pacientului
Dezavantaje:
• Alocarea unui timp suplimentar actului terapeutic
• Sporeste costul tratamentului
• In caz de alergie la cauciuc, necesita folosirea unei folii fara latex
• Situatie in care este greu de aplicat (M3)
• Contraindicata in cazuri de deficiente respiratorii majore, astm sau psihopatii
Componente: folia elastica, clemele de prindere, perforatorul, cleste pentru clema, cadrul, sablon, materiale
ajutatoare (spatula, servetele de protectie, ata dentara), aspirator de saliva

Etape preliminare:
• Stabilirea manoperei de efectuat, alegerea culorii, grosimii si marimii foliei, tipul de clema si elemente
auxiliare de fixare
• Indepartarea tartrului supra- si subgingival in zona de lucru
• Testarea contactelor interdentare cu ata dentara
• Proba clemei pe dinte: dupa alegerea clemei, aceasta se prinde cu clestele port-clema, se deschide
corespunzator si se blocheaza cu inelul. Se introduce peste dinte pana la nivelul coletului, impingand usor
parodontiul. Se scoate clestele si se verifica stabilitatea clemei
• Anestezia de contact: badijonaj/spray pe mucoasa V sau O la dintele respectiv

Aplicarea simultana a clemei si foliei de diga

• Perforarea foliei in dreptul dintelui de tratat, conform sablonului
• Intinderea foliei peste cadru si introducerea aripioarelor clemei in interiorul orificiului perforat, cu arcul
clemei spre D
• Introducerea clestelui in interiorul gauilor clemei
• Indepartarea cu indexul de catre medic a obrajilor si buzelor
• Plasarea clemei la coletul dintelui si indepartarea indexului din vestibul
• Deplasarea cu ajutorul spatulei a marginilor foliei peste aripile clemei cand folia ajunge la colet
• Se da drumul la folie, se aplica capetele foliei cu ajutorul asistentei, dupa care se deplaseaza cu spatula
marginile foliei peste aripile clemei
• Facilitarea trecerii peste punctul de contact interdentar cu ajutorul atei dentare
• Plasarea aspiratorului sub diga
 • Uscarea dintelui cu spray de aer
• Suplimentar se pot folosi ligaturi la coletul dintilor sau pene elastic

Aplicarea initiala a foliei si apoi a clemei

• Indicata in cazul elementelor cu 2 arcuri pentru grupul I-C
• Se perforeaza folia in dreptul dintelui conform sablonului
• Folia se intinde peste cadru
• Aplicarea foliei peste dinte pana la colet folosind ata dentara pentru a facilita trecerea la nivelul
contactelor interproximale
• Aplicarea clemei la nivelul coletului astfel incat sa se inchida ermetic zona coletului
• Se plaseaza aspiratorul sub diga

Indepartarea sistemului de izolare:

• Se scot mijloacele suplimentare de ancoraj (pene sau ligaturi)
• Se indeparteaza clema cu ajutorul clestelui
• Se indeparteaza folia, cadrul si aspiratorul
• Se sterg tegumentele si buzele cu servetelul
• In izolarile multiple se indeparteaza mai intai clemele, apoi cu indexul introdus spre V se indeparteaza
folia axial
• Se taie folia aproximal cu foarfeca si se indeparteaza de pe dinti
• Se verifica integritatea foliei in zona septurilor astfel incat sa nu ramana niciun fragment de diga
interdentar

12. Materiale de obturatie pe canal

 Gutaperca:
 Consistenta se modifica in functie de temperatura
 Conurile devin plastice la 64 grade si se dizolva cu cloroform sau balotan
 Inainte de obturarea de canal conurile se sterilizeaza in solutie dezinfectanta timp de 5 minute (5%
NaClO) apoi sterse prin spalare cu alcool etilic
 Este biocompatibila, toxicitate tisulara foarte scazuta
 Pt adeziune se foloseste un strat de rasina
 Pt proprietati antimicrobiene se asociaza Ca(OH)2, clorhexidina sau ambele
 Resilon:
 Polimer sintetic
 Se utilizeaza impreuna cu Epiphany (sub aceeasi forma ca si gutaperca)
 Termoplastic
 Se dizolva in cloroform
 Sigilantii:
 Actiune biologica nedorita si toxicitate =>degenerare tisulara si intarzierea vindecarii
 Conditii: aderenta la dentina radiculara si con + sigilarea perfecta a canalului radicular, forta de
coeziune buna pt mentinerea obturatiei, vascozitate scazuta, neiriant si stimulator al vindecarii
periapicale
 Sigilanti moderni: materiale pe baza de MTA, AH+, Gutaflow
 Sigilanti pe baza de oxid de Zn si eugenol
 Cei mai cunoscuti: Roth sealer, Kerr PCS, Procoseal, Endermethasone
 Caracteristici: capacitatea de sigilare scazuta datorita solubilitatii crescute a oxidului de Zn, adeziune
scazuta intre gutaperca si sigilantul cu oxid de Zn, eugenolul are efect negativ/citotoxic
 Sigilantul pe baza de mineral tiroxide aggregate (MTA)
 MTA = oxid + aluminat + silicat tricalcic + oxid de bismut + aluminoferita tetracalcica + oxid de Si +
oxizi minerali
  Pt actiunea sa biologica si priza materialului necesita un mediu umed (lichide bilogice sau solutii de
irigare)
 Adaptare marginala: superioara, blocand microorganismele restante
 Irigarea finala cu NaClO are efect antibacterian + eliminarea resturilor tisulare + crarea mediului
alcalin pt hidratarea sigilantului
 Avantaje:
 biocompatibilitate foarte buna;
 stimuleaza vindecarea;
 elibereaza Ca(OH)2 cu efect antimicrobian;
 adeziune superioara;
 este non-mutagenic, non-neurotoxic si nu influenteaza circulatia de la nivelul lig. parodontal;
 realizeaza o inchidere ermetica la nivelul dentinei si cementului;
 radioopac;
 nu are contractie de priza;
 priza si calitatea sigilarii nu sunt influentate de fluidele tisulare

 dezavantaje:
 modificari coloristice ale dintelui datorita ionilor de Fe
 timp de priza lung (2 ore si 45 minute)
 lipsa unui solvent determina dizolvare dificila din canal
 produse comerciale pe baza de MTA:
 Pro Root Endo: prin condensare laterala la rece sau tehnica cu carrier. Capacitate de sigilare
superioara cimenturilor pe baza de oxid de Zn si eugenol. Actiune instanta: minima
 MTA Fillapex: MTA + rasina + bismut + siliciu. Proprietati: vascozitate scazuta, capacitate de
sigilare foarte buna, timp de priza 35 minute, solubilitate scazuta, actiune antimicrobiana (14
zile), radioopacitate
 CPM: are o cantitate mare de carbonat de Ca, Cantitate crescuta de ioni de Ca eliberati +
capacitate de sigilare crescuta, adeziune foarte buna la peretii dentinari, vascozitate scazuta si
biocompatibilitate. Calitati: activitate antimicrobiana, radioopacitate
 MTA obtura: solubilitate scazuta si stabila timp de 15-30 zile pana la 60 zile, vascozitate
crescuta
 Cimentul F-doped MTA: contine florura de Na; este osteoconductiv si are o capacitate de
sigilare buna
 AH+
 Format din 2 paste
 Proprietati: solubilitate scazuta si stabilitate chimica, adeziune ridicata la dentina, timp de priza lung
 Gutta Flow:
 gutaperca introdusa intr-o matrice de silicon cu particule de Ag.
 Este insolubila, biocompatibila, fluiditate mare si adeziune crescuta la dentina, nu e toxic
 Timp de priza 25-30 minute
 Sisteme bioceramice:
 Biocompatibilitate. Hidrofile, lipsa contractiei de priza, stabilitate chimica
 A fost conceput ca un ciment silicat de Ca nontoxic
 Umiditatea din canalul radicular nu influenteaza inchiderea marginala si asigura cresterea rezistentei
la fractura
 Rasinile metacrilice
 Permit realizarea obturatiei radiculare intr-un mediu usor umed, avand proprietati hidrofile
 Tehnica presupune evitarea solutiei de irigare cu continut de peroxid de hidrogen
 Timpi operatori:
 Uscarea canalului de 1-2 conuri de hartie
 Alegerea conului principal in functie de sigilantul folosit
 Control radiografic al adaptarii conului
 Introducerea acului de descarcare al materialului pana la 2-3 mm de capatul can. rad.
 Umplerea canalului pana la nivel coronar
 Introducerea conului principal
  Umplerea spatiului endodontic in caz de necesitate cu conuri auxiliare
 Avantaje:
 Scade microinfiltratia
 Toxicitate acceptabila determinand biocompatibilitate
 Indepartarea din canal se face usor

13. Morfologie (clasificarea dupa Weine)

Superior:
1. IC superior:
- erupe la 7-8 ani si incheie formarea radacinii la 10 ani, lungimea medie: 23mm;
- nr radacini = 1, numar canale = 1, curburi = in 1/3 apicala catre distal;
- camera pulpara = imita forma coroanei dintelui, se ingusteaza spre colet, la tineti prezinta un volum mai mare.
- Canalul radicular = forma conica, ingust spre apex, prezinta o formatiune dentinara, imediat apical, pe
peretele palatinal ce se numeste constrictie, umar sau protuberanta palatinala, ce trebuie indepartata pentru un
acces corect;

2. IL superior:
- Erupe la 8-9 ani, incheie formarea radacinii la 10-11 ani, lungimea medie: 22,5mm;
- Nr radacini = 1, nr canale = 1, curburi = spre distal in 1/3 apicala;
- Camera pulpara: in vedere vestibulara respecta forma coroanei, cu marginea incizala mai rotunjita;
- Canalul radicular: aplatizat M-D + curbura 1/3 apicala spre distal

3. C superior:
- Erupe la 11-13 ani, incheie formarea radacinii la 12-14 ani, lungime medie: 27 mm;
- Nr radacini = 1, nr canale = 1, curburi = apicale spre distal si palatinal;
- Diamtrul V-P > decat cel M-D;
- Prezinta 1 singur corn pulpar, de forma ovoida sau triunghiulara;
- Canalul radicular: aplatizar M-D.

4. P1 superior:
- Erupe la 10-11 ani, incheie formarea radacinii la 11-13, lungime medie: 21mm;
- Nr radacini: 2 ( rar 1 sau 3); nr canale: 2 ( rar 1 sau 3); curburi: usor spre distal;
- Camera pulpara: aplatizata M-D, cu 2 coarne pulpare;

5. P2 superior:
- Varsta eruptiei: 10-12 ani si incheie formarea la 12-14 ani, lungimea medie: 21 mm;
- Nr radacini: 1 (rar 2 sau 3); nr canale: 1 (rar 2 sau 3), curburi: D,V sau baioneta;
- Camera pulpara: diamentru mare V-O si 2 coarne pulpare ( V si P);

6. M1 superior:
- varsta eruptiei: 6-7 ani si incheie formarea radacinii la 9-10 ani, lungimea medie: 20,5 mm;
- nr radacini: 3, numar canale: 3 sau 4, curburi: radacinile converg
- camera pulpara: pe sectiune orizontala are forma triunghiulara sau patrulatera ( datorita formei alungite MD a
canalului P). Prezinta 4 coarne pulpare: MV, DV si 2P).

7. M2 superior:
- varsta eruptiei: 11-13 ani si incheie formarea radacinii la 14-16 ani, lungimea medie: 20;
- nr radacini: 3 ( rar 2 sau 1), nr canale: 3 sau 4 ( rar 2 sau 1), curburi: radacinile converg;
- camera pulpara: dimensiuni mari, diametrul V-O > decat cel M-D. Pe sectiune transversal are forma
patrulatera.

Inferior:
1. IC inferior:
- Varsta eruptiei: 6-8 ani si incheie formarea radacinii la 9-10 ani, lungime medie: 21mm;
- Nr radacini: 1, nr canale: 1 sau 2; curburi: moderat catre distal sau lingual;
 2. IL inferior:
- Varsta eruptiei: 9-10 ani si incheie formarea radacinii la 13 ani, lungime medie: 24 mm;
- Nr radacini: 1 sau 2, nr canale: 1 sau 2;
La IC si IL inferiori: camera pulpara este asemanatoare ca la IC si IL superior, dar mai redusa in dimensiuni,
ascutita spre incizal, cu diamtrul V-O > M-D si are 3 coarne pulpare reduse;

3. C inferior:
- Varsta eruptiei 10-12 ani si incheie formarea radacinii la 12-13 ani, lungimea medie: 21,5 mm;
- Nr radacini: 1, nr canale: 1, 2, 3;
- Camera pulpara este extinsa V-O, diametrul < M-D de forma ovala pe sectiune transversala;

4. P1 inferior:
- Lungime medie: 21,5 mm;
- Nr radacini: 1 conica, putin extinsa V-O, rar 2 radacini; nr canale: 1 sau 2;
- Camera pulpara: sub cuspidul V, cu 2 coarne pulpare ( cel V mai bine dezvoltat), forma ovalara, cu diametrul
V-O mare;

5. P2 inferior:
- Varsta eruptiei: 11-12 ani si incheie formarea radacinii la 13-14 ani, lungimea medie 22 mm;
- Nr radacini: 1, nr canale: 1/2/3;
- Se diferentiaza de P1 prin dimensiunea mai mare a cuspidului L;
- Camera pulpara: forma ovala cu diametrul V-O mare.

6. M1 inferior:
- Varsta eruptiei: 6 ani si incheie formarea radacinii la 9-10 ani, lungimea medie: 21 mm;
- Nr radacini: 2 sau 3, nr canale: 2 (mai rar 3 sau 4)
- Camera pulpara: situate in primele 2/3 meziale ale coroanei, de forma triunghiulara, pe sectiune trransversala
cu varful distal sau patrulatera cand sunt 2 canale distal.
- Canalele meziale au diametrul mic, curbate M-Dsi V-O. canalul MV = curbat V apoi L. Canalul ML= drept
apoi curvat V. Canalul radacinii distal = cand are 1 canal: situat central in sens V-O, larg si forma ovala sau de
panglica, cu diametrul mare V-L; cand are 2 canale: DV si DL sunt mai subtiri si plasate excentric;

7. M2 inferior:
- Varsta eruptiei: 11-13 ani si incheie formare radacinii la 14-15 ani, lungimea medie 20 mm;
- Nr radacini: 2 ( mai rar 1), nr canale: 3 ( mai rar 2, 4, 1);
- Camera pulpara: plasata la jumatatea meziala a coroanei.
- M2 inferior cu 1 singura radacina = are un canal larg sub forma de litera “c”, convex spre V si deschiderea
spre L si se poate ramifica apical.

Malformatii
 La IL si C sup, putem avea 2 canale
 La PM 2 sup: 2 canale si 2 radacini
 C sup: radacina bifida(2 canale/ 2 radacini si 2 canale sau 1 radacina si 2 canale)
 IL inf: 2 canale

Clasificarea dupa Weine

Tip 1: 1 orificiu- 1 canal- 1 foramen apical
Tip 2: 2 orificii- 2 canale- 1 foramen apical
Tip 3: 2 orificii- 2 canale- 2 foramen apicale
Tip 4: 1 orificiu- 2 canale- 2 foramen apicale

14. Solutii de irigare

1. Hipocloritul de sodiu
2. EDTA
3. Solutii iodurate
4. Digluconatul de clorhexidina CHX
5. MTAD
6. Acid citric
1. Hipocloritul de sodiu:
 Agent antimicrobian sigur
 concentratia antimicrobiana eficienta 0,5-5,25%
 solutia este frecvent iritanta ,alcalina, hipertonica
 se prefera dilutia cu 0,5% bicarbonat de sodiu in endodontie,reducand pH-ul fara afectarea
proprietatilor bactericide
 inlocuirea si agitarea permanenta este necesara pentru o eficacitate maxima intrucat volumul de irigant
este mic de aceea poate fi cu usurinta inactivat
 indeplineste o serie de criterii mentionate pentru irigantul ideal:
-un spectru antimicrobian larg
-capacitate de inactivare a endotoxinelor
-capacitate de a dizolva tesuturile organice si componenta organica a detritusului dentinar
 este necesara irigarea cu o solutie chelatoare aproximativ 3 min intrucat irigarea doar cu Hipocloritul de
sodiu poate duce la detritus dentinar remanent (smear layer) in interiorul sistemului endodontic

2. EDTA
 are proprietati chelatoare
 permite indepartarea detritusului dentinar remanent prin solubilizarea componentei anorganice
 se foloseste o grosime de la 2 um la 40 um,aderent de dentina cu rol de rezervor pt microorganisme
 impiedica actiunea antimicrobiana a irigantilor,blocand penetrarea acestora in caniculele dentinare
 previne cresterea fungilor ,bacteriilor gram negative
 capacitate de demineralizare pe o adancime de 20-50 um
 in retratamente usureaza indepartarea mecanica a obturatiei
 se poate uiliza sub forma de gel sau sol. Apoasa 17%
 alternarea solutiilor

3. Solutii Iodurate
 datorita iodului din solutia de iodura de potasiu este indicata ca irigant
 la un contact de 10 min irigant-dentina impiedica cresterea bacteriei in cazul unei dentine infectate
 in practica concentratia sa este de 5% iodura din iodura de potasiu,sub forma Churchill:
 iod 16,5 g
 iodura de potasiu 3,5g
 apa distilata 20g
 etanol 90% 60g
 pentru o eficacitate maxima ,detritusul dentinar remanent trebuie indepartat

4. Digluconaul de clorhexidina - CHX

 are spectru larg si toxicitate redusa
 sub forma de gel sau solutie 2%
 abilitate crescuta de aderare la cristalele de hidroxiapatina din dentina
 folosit cel mai frecvent in tratamente ca irigant cat si ca medicament intracanalar - pansament antiseptic
 folosit singur este ineficient deoarece nu dizolva tesuturile si nu indeparteaza detritusul dentinar remanent
 combinatia CHX + hipoclorit de sodiu dizolva resturile pulpare si detritusul dentinar remanent de pe
peretii interni ai canalului
 combinatia CHX 2% cu NaOCl 2,5% este cea mai eficace decat oricare solutie folosita separat
 CHX 2% ramane activa pana la 12 saptamani in caniculele dentinare
 Eficienta in irigatia finala cand peretii canalului sunt debridati
 Nu are rol chelator,nu dizolva tesutul necrotic
5. MTAD
 Solutie cu continut de tetraciclina ,acid acetic si detergent
 Indeparteaza detritusul dentinar remanent si poate elimina E.faecalis
 Indeparteaza componenta organica cat si cea anorganica a detritusului fara efecte nocive
  Irigarea finala se face 5 min
6. Acid Citric
 Eficienta maxima chelatoare la pH 1,2
 Se gaseste sub diferite concentratii , cele de la 25-50% sunt mai eficiente decat EDTA
 Concentratia de 10% este cea folosita ,avand un pH neutru si nefiind iritanta.

TEHNICI SI PROTOCOALE DE LAVAJ:

 Inainte de a ajunge la lungimea de lucru se foloseste un ac de irigatie scurt de 27 Ga.
 dupa atingerea lungimii de lucru si largirea adecvata a canalului ,se poate introduce un ac de irigatie cu
fereastra de siguranta pe intreaga lungime pentru a nu lasa irigantul sa treaca de periapex.
 prepararea zonei apicale este importanta
 irigarea zonei apicale
 activarea ultrasonica pasiva a irigantului -utilizarea unei anse ultrasonice pt agitarea solutiei existente in
canal
 activarea sonica si ultrasonica a irigantului prin actvare termica si mecanica
 hipocloritul de sodiu trebuie sa patrunda zona apicala
 folosirea irigantilor impreuna se va face cu mare atentie deoarece sunt inflamabile si pot produce acid
15. Hidroxidul de Ca (proprietati, tehnici de aplicare):
Proprietati:
1. Puternic bactericid ( distruge in 1-6 minute aprox. 99% din bacteria);
2. Actiune antitoxica;
3. Dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale;
4. Opreste reactiile persistente din canale ce apar in parodontite apicale cronice;
5. Determina procesul de vindecare al leziunilor in parodontite apicale cronice;
6. Se resoarbe usor in caz de depasire a foramenului;
7. Superior fata de celelalte pansamente in gangrene pulpara – in accidente terapeutice (cai false)
Modalitati de prezentare: preparate magistrale: apa distilata + pulbere de Ca(OH)2 sau produse comericale: ce
contin o cantitate mai < de Ca(OH)2 + aditivi sub forma de pasta/carpule/seringa.
Tehnici de aplicare pe canal:
1. Aplicare cu instrument rotativ (ace lentullo) la turatie redusa, printr-o miscare circumferentiala pe pereti,
evitand bulele de aer;
2. Aplicare cu instrumentele de mana (ace tip burghiu), prin rotirea acului in sens invers orar + miscari
vertical;
3. Condensare cu fuloare de canal (plugger) ce are acces la toata lungimea de lucru;
4. Injectarea cu seringa in care se livreaza sau cu o seringa de presiune.
Indicatii de utilizare:
1. Gangrena simpla – aplicare 1-2 sapt;
2. Parodontita apicala cronica – preparate magistrale (3 luni);
3. Apexificarea in gangrene simpla _ parodontita apicala cronica ( 3-18 luni);
4. Resorbtia radiculara interna cu sau fara perforarea radacinii
5. Resorbtia radiculara apicala externa
6. Cai false radiculare;
7. Fracture radiculare orizontale inchise.

16. Agentii patogeni ai inflamatiei pulpare

Agentii patogeni poti fi:

I. Externi:
1. Fizici:
a. Termici;
b.Traumatic;
2. Chimici:
a. Acizi;
b. Baze;
c. Substante oxidante;
d. Metale grele;
 3. Animati:
a. Bacteria;
b.Virusi;
II. Interni:
1. Dismetabolisme;
2. Avitaminoze;
3. Boli de sistem;
4. Intoxicatii endogene;

Agentii termici: excitatii termice brutale – vasodilatatie parida cu exudat, apoi fenomen de precipitare a
proteinelor din substanta fundamental si din corpul cellular; intensitati mici si repetate – accelerarea ritmului
metabolic cu epuizarea rapida a potentialului cellular si alterarea funtiei celulei = acumulare de corpi toxici.
Agentii traumatici:
1. brutali :
• Fractura coronara:
 fara deschiderea camerei pulpare: accelerearea metabolismului prin hiperemie si vasodilatatie
vasculara si hiperfunctie neodentinogenetica + depuneri minerale in zona predentinara. Pot
aparea atrofii ale odontoblastilor.
 cu deschiderea camerei pulpare: se produc reactii inflamatorii intense si immediate
• luxatia dintilor
• turatiile inalte: rastoarna echilibrul osmotic de la nivelul dentinei, se produce un process inflamato de
resorbtie, urmat de unul cronic de substitutie (pulpita cronica);
2. de mica intensitate si repetate: provocate de compresiunea si strangularea vaselor sanguine de la nivelul
foramenului apical;
Agentii chimici: sunt incriminate materiale si medicamente stomatologice, pe baza de fenol si formol, perhidrol.
Au efect caustic, da nastere la saruri instabile si astfel se spoliaza pulpa de ionii minerali sau pot provoca
hiperexcitabilitate sip e vasele sanguine determinand tulburari ale hemodinamicii.
Agentii microbieni: apare inflamatia pulpara.