Patogenitatea bacteriana

Factori si mecanisme de
patogenitate

1
 DEFINITII

• Aderență (atașare, adeziune)

– procesul prin care bacteria se leagă de suprafața
celulei țintă
– principalul pas în inițierea procesului infecțios.

• Diseminare (invazie)
– procesul prin care microorganismul se răspândește de
la poarta de intrare în tot organismul

• Agent etiologic
– microorganism care cauzează boala

2
 DEFINITII

• Patogenitate
– capacitatea unui microorganism de a cauza
boală prin virulență sau toxigenitate

• Purtător asimptomatic
– persoană care adăpostește microorganismul
fără a prezenta semne clinice de boală
– poate transmite microorganismul celor din jur

3
 DEFINITII

• Infecție
– multiplicarea unui agent infecțios patogen în interiorul
organismului, chiar dacă este neînsoțită de manifestări clinice
de boală.
– interacțiunea dintre organismul gazdă și microorganismul care
a depășit barierele antimicrobiene primare

• Boală infecțioasă
– interrelația organism gazdă-microorganism are ca urmare
leziuni importante cauzatoare de perturbări ale homeostaziei
manifestate prin simptome și semne de suferință

• Infecție inaparentă
– Interrelația se rezumă la răspunsul imun, agentul infecțios
determină leziuni minime, care nu perturbă homeostazia 4
organismului gazdă
 INFECTII
• După proveniența
agentului infecțios
– Endogene
• Determinate de
microorganisme ale
microbiotei proprii
– Exogene
• Determinate de
microorganisme
provenite de la un
rezervor de infecție
care a străbătut o cale
de transmitere și a
găsit o gazdă 5
receptivă
 Rezervorul de infectii

• Organismul care adăpostește agentul

infecțios asigurând supraviețuirea și/sau
înmulțirea acestuia
– Omul
• Cu boală cronică sau acută
• Purtătorul sănătos
– Animalul
– Mediul înconjurător

6
 Transmiterea

• Eliminarea agentului infecțios din rezervor

• Contaminarea elementelor din mediu
– Acestea devin suportul material al transmiterii
 Transmitere
– Directă
 Contact sexual
 Sărut
 Transplacentar
 intrapartum
– Indirectă
 Aer
 Apă
 Sol
 Mână murdară
 Vectori
▪ poarta de intrare diferă în raport cu natura agentului infecțios 7
 Gazda receptiva

• Agentul infecțios pătruns în gazdă:

– Se adaptează
– Găsește țesutul sau organul care îi asigură
condiții optime de dezvoltare

8
 Gazda receptiva

• în funcție de modul diseminării de la poarta de intrare:

– infecție de suprafață
• determinată de agenți infecțioși care se multiplică în vecinătatea
porții de intrare
– infecții localizate
» microorganismul rămâne cantonat la poarta de intrare
– infecții care difuzează prin continuitate în suprafața sau profunzimea
dermului/mucoaselor
– diseminare pe cale limfatică
– diseminare pe cale sanguină
• bacteriemie
• septicemie
– diseminare pe cale nervoasă
9
 Boala infectioasa

• incubația classical
clinical disease

• perioada de debut less severe

disease

• perioada de stare
• convalescența asimptomatic
asymptomatic infection
disease

The iceberg concept of infectious disease

10
 Patogeneza infectiei bacteriene

• include
– inițierea procesului infecțios
– mecanismele care duc la instalarea semnelor și
simptomelor bolii infecțioase

• interacțiunea bacterie - gazdă depinde de

– capacitatea microorganismului de a se stabili în
macroorganism și de a cauza leziuni
– mecanismele de apărare ale macroorganismului

11
 Patogeneza infectiei bacteriene

• Bacteria acționează prin

– capacitatea de aderare la substratul specific
– invazivitate
– toxigenitate
– abilitatea de a se sustrage răspunsului imun

• Dacă bacteria sau reacțiile imune lezează

suficient macroorganismul apare boala
infecțioasă manifestă clinic.
12
Procesul infectios

1. pătrunderea

2. aderarea la substratul specific

3. multiplicarea bacteriană

4. diseminarea

5. eliminare
13
• Poarta de intrare
– tractul respirator
– gastro-intestinal
– genito-urinar
– tegumente și mucoase lezate (mai rar prin
cele intacte)

• una sau mai multe căi pentru a

pătrunde, a se instala și a se multiplica în
organismul gazdă
14
• Tractul respirator
– inhalare aerosoli
– depunerea microorganismului pe
mucoasa nazală cu
• mâna
• obiecte
– mecanisme de apărare a tractului
respirator
• Factori mecanici – mucus, cili
• IgA secretorii, macrofage și fagocite
situate subepitelial, amigdale, ggl
adenoizi 15
• Tractul gastro-intestinal:
– cu mâna murdară, salivă,
obiecte, alimente și apă
contaminate
– prin mucoasa orofaringiană,
intestinală, rectală
– mecanisme de apărare:
• pH-ul intragastric acid (1,5-2) și
intestinal alcalin
• enzimele proteolitice: tripsina,
pancreatina, elastaza etc.
• sărurile biliare
• mucus bogat în IgA 16
• Tractul genito-urinar
– sexual prin
• secreții genitale
• secreții uretrale
– factori favorizanți
• eroziuni/leziuni ale mucoaselor
– factori de apărare
• mucus cervical
• pH-ul secrețiilor vaginale

17
• Tegumente/mucoase
– factori favorizanți – soluții
de continuitate
• excoriații, înțepături de insecte,
mușcătură de animal, tatuaj,
piercing, acupunctură , injecții
etc.
– factori de apărare
• integritatea tegument/mucoasă
• lipoliza sebumului care asigură
pH acid 18
• cel mai adesea de o celulă epitelială
• etapa obligatorie, indispensabilă inițierii procesului
infecțios
– dacă bacteriile nu aderă de suprafața celulei sau a
țesutului ele pot fi îndepărtate de mucus sau de alte fluide
care spală suprafața țesutului
• proces complex în care au rol important
– prezența unor molecule de legare specifice pe suprafața
bacteriei
– existența receptorilor specifici pe suprafața celulei țintă
– încărcătura electrică a suprafețelor

19
• După localizarea bacteriei în focarul
primar de infecție începe multiplicarea
bacteriană și diseminarea germenilor în
organism.

20
• poate avea loc
– direct prin țesut (prin contiguitate)
• extindere locală sau în profunzime
• extindere regională
– prin torentul sanguin
• bacteriemie - prezența bacteriilor tranzitoriu în
sânge
• septicemie - prezența permanentă a bacteriilor în
torentul sanguin unde se varsă încontinuu din
focare septice primare și/sau secundare, însoțită
de manifestări clinice caracteristice
21
• Microorganismul poate fi eliminat din
organismul infectat
– pe tot parcursul bolii
– doar în anumite etape de evoluție ale bolii

• prin intermediul excrețiilor și secrețiilor

eliminate de pacient:
– materii fecale,
– urină,
– spută,
– puroi etc.
22
Factori de patogenitate ai
bacteriilor

23
• PATOGENITATEA
– capacitatea unui microorganism de a declanșa
în organismul gazdă fenomene patogene:
• modificări locale
• modificări generale
• lezări ale unor funcții.
– este un caracter de specie, determinat genetic
– microorganismele pot fi patogene prin
• VIRULENŢĂ
• TOXIGENITATE

24
 Virulenta

• reprezintă gradul diferit de patogenitate al tulpinii

microbiene agresoare și nu al întregii specii
bacteriene

• depinde de condițiile în care trăiește germenul

• factorii care condiționează virulența unei tulpini

bacteriene sunt
– multiplicarea
– invazivitatea 25
•Patogenitatea este un proces complex şi
multi-factorial, care cuprinde totalitatea
mecanismelor biochimice prin care
microorganismele produc infecţii. Este un
caracter de specie

•Virulenţa este gradul de patogenitate a

unei tulpini în cadrul speciei este un caracter
de tulpină.
•În timp ce unele microorganisme (patogene)
produc în mod obişnuit infecţii la indivizii
neimunizaţi dar cu rezistenţa naturală intactă,
altele (oportuniste) produc infecţii doar la
indivizi cu barierele apărării naturale
compromise.
26
 Clasificarea bacteriilor în funcţie de
patogenitate
Flora normală a organismului
Flora oportunistă Salmonella Treponema
• microorganisme nepatogene pallidum
Yersinia
• microorganisme
pestis patogene Streptococcus
pyogenes
– îmbolnăviri cu penetraţie mare în
populaţie
– sau îmbolnăviri cu consecinţe grave
• microorganisme condiţionat
patogene S. aureus, E. coli, Klebsiella,
P.aeruginosa
• Microorganisme accidental
patogene: Staphylococcus
epidermidis, Streptococcus viridans

27
După capacitatea de invazie
• bacteriile toxigene (C. diphteriae, Clostridium
tetani, Clostridium botulinicum), care se
multiplică discret la poarta de intrare, iar toxina,
secretată şi apoi vehiculată de sânge în
organsim, este responsabilă de apariţia bolii
• bacteriile invazive (B.antracis) pentru care
ataşarea constituie un prim pas în penetrarea
mai adâncă a ţesuturilor sterile. Ajunse aici, se
vor multiplica, vor secreta diverşi factori de
patogenitate, rezultatul fiind infecţia
• bacteriile sensibilizante, care prin infecţie
sensibilizează organismul. Acesta va răspunde
prin reacţii imunopatologice ce îi sunt nocive şi
generează leziuni 28
 Streptococcus pyogenes
• Invaziv: infectii ale pielii, inf.respiratorii,
• Toxigen: eritrotoxina – scarlatina
• Sensibilizanta: mecanism alergic
– Reumatismul poliarticular acut
– Glomerulonefrita acuta
– Cardita reumatismala

29
 Factorii somatici bacterieni care asigura virulenta
bacteriei

 pili (fimbrii) de adeziune;

 lectine – proteine cu tropism pentru carbohidrați;

 liganzi – molecule care realizează legături specifice

cu molecule complementare de la nivelul substratului;

 slime – mediu vâscos peribacterian care mediază

atașarea nespecifică a bacteriilor;

 capsula – rol antifagocitar, uneori rol în aderare 30

 Factorii solubili bacterieni care asigura virulenta
bacteriei

 coagulaza – liberă sau legată la S.aureus;

 leucocidina – produsă de S.aureus după ce a fost

fagocitat;

 catalaza – inhibă sau inactivează radicalii activi de

oxigen;

 enzime litice:
– colagenaza, fibrinolizina, hialuronidaza – stafilococ,
streptococ
– hemolizine;
– lecitinaze, proteaze, DN-aze, RN-aze, lipaze etc.
31
 substanțe care inhibă sau modifică răspunsul imun
FACTORI DE PĂTRUNDERE ŞI ADERENŢĂ
Leptospirele
prin înşurubare

• Pătrunderea prin tegumente

Stafilococi, intacte
Pseudomonas integrităţii
• Pătrunderea prin întreruperea
anaerobi
tegumentelor sau a mucoaselor
Plasmodium,
– Leziuni traumatice Borrelia
Virusul rabic
Pasteurella multocida
– Înţepături de insecteVirusurile hepatitice
– Muşcătura unui animalVirusul SIDA
– Manevre medicale
Pătrunderea pe alte căi (digestivă,
respiratorie, urogenitală, conjunctivală)
32
 Factorii de aderenţă
Prima relaţie între microorganismul care se stabileşte
infectant şi gazda sa este ataşarea
microorganismului de suprafaţa celulelor.
Aderenţa:
• Adezine microbiene:
• adezine nefimbriale
• Fimbrii
• Receptori specifici pe suprafaţa celulelor

33
 Adezine nefimbriale
a. Substanţe de pe suprafaţa bacteriilor
Bacterie

adezină

receptor

Epiteliu
Salmonella typhimurium
Bordetella pertussis hemaglutinină

34
35
b.Capsula: inhibiţie a înglobării de fagocite

• Streptococcus
pneumoniae
• Klebsiella
pneumoniae
• Haemophilus
influenzae
• Bacillus anthracis
• Streptococcus
K. pneumoniae
mutans
36
Avoidance of Phagocytosis

Capsules are Involved in

avoidance of phagocyte-
mediated recognition
and attachment.
37
c. Substanţe proprii organismului
• Fibronectina: glicoproteină plasmatică cu
proprietatea de a adera pe suprafaţa
mucoselor şi prin intermediul căreia bacteriile
aderă şi ele de celulele epiteliului

Streptococcus pyogenes lipoteichoic acid

Staphylococcus aureus F-protein
Treponema pallidum

fibronectina
38
 Fimbrii
• fimbriile de tip 1, pilii comuni: prezente la multe specii
de Enterobacteriaceae. Se leagă de glicoconjugaţii din
m. citoplasmatică a celulelor gazdă ce conţin manoză
• fimbriile P: pe tulpinile de Escherichia coli pielone-
fritogene. Receptorul pentru aceste fimbrii sunt
glicolipidele ce conţin două molecule alăturate de
galactoză prezente în membrana celulelor epiteliului
urinar
• fimbriile S: la tulpinile de E.coli implicate în meningite
şi se ataşează de glicoconjugaţii ce conţin acid sialic
• fimbriile K88 şi K89: la tulpinile de E.coli
enterotoxigene ce produc diaree. Receptorii celulelor
sensibile conţin acid sialic şi lactoză
• fimbriile ce conţin N-metilfenilalanină: la unele
genuri de bacterii gram-negative, ca Pseudomonas,
Neisseria (gonococ şi meningococ), Bacteroides, 39
Vibro etc
E. coli cu fimbrii
40
 Fimbrii la Escherichia coli

Tip 1

manoză

• galactoză
– glicolipide
– glicoproteine

41
Factori de invazie microbiană

Diseminarea infecţiei:
• din aproape în aproape: exoenzime
• endocitoza şi translocare
• Pe cale sanguină sau/şi limfatică

42
 Exoenzime
• Hialuronidaza: Streptococcus pyogenes,
Staphylococcus aureus, Clostridium welchii
• Coagulaza: S. aureus
• Fibrinolizina: Streptococcus pyogenes
• Enzime hidrolitice (proteaze, nucleaze, lipaze)
• Enzime citolitice: hemolizine, leucocidine (SLO-
Streptococcus pyogenes, S.aureus,etc
• Componente de inveliş ale unor bacterii
(capsula, proteina M a Str.pyogenes, proteina A a S.
aureus)

43
Enzymes and toxins that harm eukaryotic cells.

44
 Endocitoza şi translocarea
• Habitat extracelular-mai accesibile MApA
• Habitat intracelular : endocitoza
• Habitat facultativ intracelular
Endocitoza:pătrunderea bacteriilor cu
habitat intracelular în celula gazdă
Translocare: preluarea intracelulară şi
ejectarea ulterioară a bacteriilor fiind un
mijloc de diseminare
- Shigella (internalizată în incluzii ale celulelor epiteliale
si translocata in citoplasma),
- Salmonella(endocitată în vacuole şi translocată din
celule spre straturi mai profunde) 45
Toxine bacteriene=substanţe solubile cu efect
toxic
TOXIGENEZA
• Germenii
– se multiplică la poarta de intrare
 elaborează toxine
 produc alterări celulare și tisulare la distanță.

• Bacteriile produc 2 categorii de toxine:

– toxine proteice (exotoxine)
– toxine lipopolizaharidice (endotoxine)
46
Exotoxins versus Endotoxins

47
 Exotoxinele

• sunt produse de

– bacili Gram pozitivi

• toxina difterică (Corynebacterium diphtheriae)
• toxina botulinică (Clostridium botulinum)
• toxina tetanică (Clostridium tetani)
• toxina cărbunoasă (Bacillus anthracis)

– bacili Gram negativi

• Vibrio cholerae
• Shigella dysenteriae tip 1
• Pseudomonas aeruginosa
• unele tulpini de E.coli 48
 Exotoxinele

• pot fi:
– citotoxine
• acționează asupra membranei celulelor eucariote.

– toxine A-B
• formate din 2 părți:
– polipeptidul A (active) (enzimă, ADP-riboziltransferaza)
– una sau mai multe polipeptide B (bind) cu rol de liganzi

49
 Exotoxinele
• Exotoxinele A-B au următoarele
caracteristici:
1. se desprind ușor de bacteriile care le produc,
difuzând în mediul înconjurător;
2. pot fi obținute pe medii de cultură, pot fi separate
prin filtrare;
3. sunt proteine cu greutate moleculară mare;
4. sunt termolabile (excepție enterotoxinele) și sunt
descompuse de enzimele proteolitice;
5. sunt antigene complete, puternice
50
Exotoxinele

6. anticorpii specifici formați față de exotoxine = antitoxine

– antitoxinele se formează în urma bolii sau a vaccinării;

7. pot fi transformate, sub acțiunea concomitentă a căldurii

și a formolului, în anatoxine
– netoxice
– puternic antigenice
– utilizate
• în profilaxia bolilor produse de germenii respectivi
• pentru hiperimunizarea animalelor de laborator în scopul
obținerii de seruri antitoxice.
– Anticorpii (antitoxine) apăruți după vaccinare cu anatoxină
neutralizează activitatea toxică prin cuplare specifică cu
toxina; 51
 Exotoxinele

8. au toxicitate foarte mare (DLM de ordinul ng/kg corp);

9. efectul lor se instalează după o perioadă de incubație;

10. au efect specific

– simptomele declanșate - specifice pentru fiecare toxină în
parte

52
 După activitate exotoxinele
sunt:
• toxine care blochează sinteza proteinelor celulare:
– toxina difterică(Corynebacterium diphteriae):o singură
moleculă de toxină difterică este suficientă pentru a
omorî celula în care a pătruns;

– Toxina bacilului piocianic (Pseudomonas aeruginosa)

53
 După activitate exotoxinele
sunt:
• neurotoxine:
– toxina tetanică (Clostridium
tetani) provoacă paralizia
spastică a musculaturii striate
prin inhibarea eliberării
inhibitorilor sinaptici ai
transmiterii nervoase. Moartea se
produce prin paralizia muşchilor
respiratori
– toxina botulinică (Clostridium
botulinum), produce paralizia
flască a musculaturii netede,
moartea survenind tot prin
paralizia muşchilor respiratori; 54
După activitate exotoxinele
sunt:
• toxine ce modifică metabolismul
celulei. Aceste toxine nu duc la moartea
celulei, ci la modificarea unei funcţii ale
acesteia. Le amintim pe cele care cresc
nivelul de AMP ciclic: toxina holerică,
toxina termolabilă a E.coli, toxina
produsă de Bordetella pertussis etc.
• toxine care distrug substanţa
fundamentală a ţesutului conjunctiv
(C. perfringens - colagenaza , S. pyogenes -
55
hyaluronidaza)
MICROORGANISM TOXIN DISEASE ACTION

Clostridium Several Botulism Paralysis; blocks neural

botulinum neurotoxins transmission

Clostridium tetani Neurotoxin Tetanus Spastic paralysis; interferes

with motor neurons

Corynebacterium Cytotoxin Diphtheria Blocks protein synthesis

diphtheriae

Bordetella Pertussis Whooping cough Blocks G proteins that are

pertussis toxin involved in regulation of cell
pathways
Streptococcus Hemolysin Scarlet fever Food Lysis of blood cells
pyogenes

Staphylococcus Enterotoxin Poisoning Intestinal inflammation

aureus

Aspergillus flavus Cytotoxin Aflatoxicosis Blocks transcription of DNA,

thereby stopping protein
synthesis
Amanita Cytotoxin Mushroom food Blocks transcription of
phalloides poisoning DNA,thereby stopping
protein synthesis 56
Endotoxinele

• produse de bacterii Gram negative

• codificate cromozomial

57
 Endotoxinele

• Caracteristici
1. sunt localizate pe membrana externă a bacteriilor Gram
negative și sunt eliberate după liza acestora;

2. nu pot fi obținute pe medii de cultură;

3. sunt lipopolizaharide în compoziția lor fiind incluși acizi

grași, un lipid A și lanțuri de polizaharide;

4. sunt termostabile și nu sunt descompuse de enzimele

proteolitice
58
 Endotoxinele

5. sunt imunogene în anumite condiții dar anticorpii nu le

neutralizează complet efectele;

6. nu pot fi transformate în anatoxine;

7. au toxicitate moderată (DLM de ordinul μg/kg corp);

8. efectul lor se instalează imediat ce sunt eliberate; 59

 Endotoxinele

9. nu au efect specific
– simptomele declanșate - aceleași indiferent de bacteria
care le produce
– acționează prin stimularea eliberării de citokine din
macrofage (interleukina 1, 6, 8)
– În funcție de cantitatea de endotoxine eliberată pacientul
va prezenta
 febră
 leucopenie urmată de leucocitoză
 hiperglicemie urmată de hipoglicemie
 diaree hemoragică
– Dozele mari eliberate brusc în circulație determină colaps
cardio-vascular cu coagulare intravasculară diseminată
(șocul endotoxinic).
60
Endotoxinele

61
 Efectele endotoxinei (se
eliberează după liza bacteriilor)
• Reacţii de alarmă în cantităţi mici
 febra: 100 ng de endotoxină injectate iv. induc febra,
ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 10
milioane de bacterii. Endotoxina determină reacţia
febrilă prin acţiunea ei asupra macrofagelor care vor
secreta pirogeni endogeni (interleukina I, Tumor
Necrosis Factor);

62
ENDOTOXINE

63
• activarea complementului:
– direct pe cale alternativă, ceea ce favorizează liza
bacteriilor şi chemotaxia fagocitelor în focarul
infecţios.
– se vor acumula PMN sub acţiunea C5a şi vor
fagocita bacteriile opsonizate de C3b.
– eliberarea anafilatoxinelor în cantităţi fiziologice
(C3a şi C5a) duce la creşterea permeabilităţii
capilare şi degranularea mastocitelor. Se produce
astfel răspunsul inflamator;

64
 activarea macrofagelor
macrofagele vor secreta enzime lizozomale în
cantităţi crescute, intensificându-şi fagocitoza.
 macrofagele, activate de endotoxină, sunt
capabile să distrugă unele celule tumorale.

 stimularea limfocitelor B.
 Interleukina I secretată de macrofagele activate
de endotoxină induce proliferarea limfocitelor B.
Din acest considerent, endotoxina este
considerată un imunomodelator.

65
Şocul endotoxic
Reacţiile descrise anterior fac parte din
rezistenţa antiinfecţioasă. În situaţia când
depăşesc anumite limite, ele devin foarte nocive
organismului. Acest aspect se întâlneşte uneori
în septicemiile cu bacili gram-negativi, când în
organism se eliberează cantităţi mari de
endotoxină şi se produce şocul endotoxic.
Acesta se caracterizează prin
• hipotensiune,
• coagulare intravasculară diseminată,
• evoluţia este gravă
Şocul endotoxic poate apărea şi în cazul
administrării unor perfuzii în care endotoxina
provine de la bacili gram negativi omorâţi prin
sterilizare. 66
 ENDOTOXINE EXOTOXINE

• În peretele celular al G(-) • Secretate de unele G(+) şi G(-)

• LPZ – Lipid A • Polipeptide
• Cromozom • Plasmide/bacteriofagi
• Toxicitate scazută (MLD~100 μ) • Toxicitate înaltă (MLD~ 1 μg)
• febră, şoc • Efecte variate
• NU vaccin • Anticorpi = antitoxine
• Stabile la 100°C pentru 1 h • anatoxine => vaccin
• Sepsis • Distruse la 60°C (excepţie
enterotoxina stafilococică)
• Tetanos, botulism, difteria, etc.

67
68