Arnică

Arnica montana

DESCRIERE

Părțile medicinale: Părțile medicinale ale arnicăi sunt uleiul eteric al florilor, florile uscate, frunzele
colectate înainte de înflorire și uscate, rădăcina, și rizomul si rădăcina uscate.

Florea și fructul: Floarea compozită terminală se găsește în axilele frunzelor perechii superioare de
frunze. Au un diametru de 6 până la 8 cm, și de obicei au culoarea galbenului gălbenuș de ou spre
portocaliu-galben, dar ocazional galben deschis. Receptaculul și epicalixul sunt păroase. Cele 10 de până
la 20 de flori raze feminine sunt linguiforme. În plus, mai are cam 100 de flori disc, care sunt tubulare.
Fructul cu 5 nervuri este negru-brun și are un puf de par.

Frunzele, tulpina si rădăcina: Arnica este o plantă erbacee care crește între 20-50 cm în înălțime.
Rizomul este maroniu, are 0.5 cm lățime cu 10 cm lungime, de obicei neramificat, are 3 secțiuni si este
simpodial. Rizomul poate avea de asemenea 3 capete cu multe rădăcini galben-maronii secundare.
Frunzele sunt dispuse sub formă unei rozete bazale. Acestea sunt în 2 până la 3 perechi opuse
încrucișate și sunt obovate și mărginite în întregime cu 5 nervuri verticale proeminente. Tulpina cu păr
glandular are 2 până la 6 frunze mai mici, care sunt ovate spre lanceolate, întreg mărginite sau oarecum
dentate.

Caracteristici: Capetele de flori sunt aromate; gustul este amar si iritant.

Habitat: Arnica se găsește în Europa din Scandinavia până în sudul Europei. Este de asemenea întâlnită
în sudul Rusiei si Asia centrală.

Producție: Floarea arnicăi constă în inflorescența proaspătă sau uscată a Arnica montana sau Arnica
chamissonis. Florea trebuie uscată rapid la 45O până la 50O C.

A nu se confunda cu: Altă Asteracee cu floare galbenă.

Alte nume: podbal de munte, carul pădurilor, cujda, ciuda, iarba soarelui, carul zânelor și roit.

ACȚIUNI ȘI FARMACOLOGIE

COMPUȘI

Inflorescențele de Arnică conțin sesquiterpene lactonice de tipul henalaninei și dihydrohenelaninei,

flavonoide – în special izoquercitrină, luteolin -7- glicozid și astragalină, ulei esenșial conținând tymol și
derivații acestuia, acizi fenol carbonici , clorogenic, cynarinic și cafeic, precum și cumarine.

Ulei volatil: cu timol, esteri timolici, acizi grași liberi.

Multifilament: incluzând tri-dec-1-en-penta-3,5,7,9 11-in

Hidroxicumarine

Derivați ai acidului cafeic: incluzând acidul colorogenic, 1,5-acid dicaffeolylquinic

Flavonoide: numeroase flavone și flavonol glicozide și agliconele lor.

EFECTE

Preparate din arnică au arătat proprietăți vindecătoare, antiseptice si usor analgezice pe animale si in
studiile in vitro atunci cand este aplicată topic. Legăturile flavonoide, uleiurile esențiale si
multifilamentele pot fi, de asemenea, implicate. În cazuri de inflamație, preparatele din arnică arată
activitate analgezică și antiseptică. Sesqiuterpenul (henalina) din medicament are un efect anticrobian in
vitro si un efect antiphlogistic pe testele cu animale. A fost demonstrat un efect respirator-analeptic,
tonic uterin și cardiovacular (creșterea amplitudinii de contracție cu creșterea simultană a frecvenței, de
exemplu, efect inotropic pozitiv). Cercetări mai amănunțite in vitro si in vivo pe preparatele cu arnică
sau pe ingredientele izolate au aratat efect antiagregant, imunostimulator, citotoxic, cardiatonic si
antioxidant. Studii mai controlate și comparative sunt necesare pentru a defini terapiile optime și pentru
a determina locul arnicăi in terapie.

Efecte analgezice: Propritățile ușor analgezice ale florilor de arnică și ale preparatelor ei sunt atribuite in
principal lactonelui sesqiunterpene helenalin si dihidrohelenalinei (Wichtl, 1997). Testele dublu orb
efectuate pe soareci au demonstrat o acțiune analgezică marcată (Fachinformation Arthrosenex AR,
1998).

Efecte anti-inflamatorii: Efectele anti-inflamatorii ale lactonelui sesquinterpene helenalin s-au dovedit a
fi datorate unui mecanism molecular care împiedică eliberarea factorului de transcripție NF-kB (un
regulator imunitar). Helenalina a inhibitat eliberarea de lkB (o subunitate inhibitoare) prin modificarea
complexului de NF-kB (Lyss et al, 1997; Schaffner, 1997). Helenalina a inhibat fosforilarea oxidativă,
chimiotaxia și mobilitatea nuetrofilelor polimorfonucleare umane. Aceasta a contribuit la reducerea
dimensiunii zonelor inflamate prin stabilizarea membranelor lizozomale și s-a crezut că posedă
eficacitate terapeutică în tratamentul artritei cronice. (Fachinformation Arthrosenex AR, 1998).

Efect antiseptic: Proprietățile de vindecare a rănilor și antiseptice ale florilor de arnică și preparatele sale
sunt atribuite în principal lactonelor sesquiterpene helenalin și dihidrohelenalin și esterilor înrudiți, care
au demonstrat activitate bactericidă (ex. Salmonela) și fungicidă (Anon, 1998; Wichtl, 1997).

Efecte antistimulante: Polizaharidele conținând 65% până la 100% acid galacturonic izolat din florile de
arnica au provocat o modificare a reacției sistemului imunitar prin inhibarea sistemului complementar și
o îmbunătățire marcată a activității fagocitice in vivo (Anon, 1998). S-au descoperit că compuși de arnică
stimulează macrofagele pentru a excreta factorul de necroză tumorală (Puhlmann et al, 1991).

STUDII CLINICE

Gonartroza

Gonartroza a fost tratată eficient prin injecții intra-articulare ale unui preparat combinat care conține
Arnică. Injecția intra-articulară a unui preparat de combinație homeopatică care conține extracte de
Arnica montana, Sanguinaria canadensis, Solanum dulcamara, sulf și toxicodendron quercifolium (Zeel
comp (R)) a avut efecte benefice în tratamentul a 446 de pacienți cu gonartroză. Preparatul combinat a
fost tolerat bine și a avut un efect secundar favorabil în comparație cu alte medicamente prescrise
frecvent. Nu s-au înregistrat efecte adverse, cu excepția iritațiilor locale reversibile ale genunchiului
(Anon, 1996).

Mialgie
Mai multe studii dublu-orb, randomizate, controlate cu placebo nu au reușit să găsească efecte benefice
ale preparatelor homeopate de arnică în prevenirea și tratamentul durerilor musculare cu debut
întârziat (Vickers et al, 1998; Vickers et al, 1997; Gulick et al, 1996).

Rezultate similare au fost obținute cu terapia homeopatică cu arnica 30x a durerii musculare cu debut
întârziat la 519 pacienti într-un studiu dublu orb, controlat cu placebo randomizat. Cinci pastile (fie
placebo, fie arnica) au fost luate de două ori pe zi începând cu seara înaintea începerii tratamentului
timp de 5 zile. Nivelul de durere musculară a fost determinat de o scară Likert în 7 puncte (o listă de
descriptive pentru nivelul de durere musculară). Nu s-au găsit diferențe între grupul Arnica și grupul
placebo pentru scorurile Leikert sau durata tratamentului (Vickers et al, 1998).

Terapia homeopatică a fost ineficientă în tratamentul durerii musculare întârziate într-un studiu
randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat pe 68 de voluntari care au efectuat un exercitiu o
perioadă de 10 minute de urcat și coborât pe bancă susținând o greutate mică. Pacienții au fost tratați
fie cu un comprimat dintr-un complex homeopat de Arnica 30C, Rhod toxicodendron (Rhus tox) 30C,
acid sarcolactic 30C de trei ori pe zi sau cu placebo. Durerea medie a durerii musculare a fost evaluată
pe o perioadă de 5 zile după exercițiul fizic. Nu au fost găsite diferențe semnificative între terapia
homeopatică și placebo (Vickers et al, 1997).

Nici unguentul topic Arnica montana și nici peliculele sublinguale Arnica montana nu au fost eficiente în
reducerea semnelor și simptomelor durerii musculare întârziate, după exercițiul musculaturii extensoare
a antebrațului pe un dinamometru izokinetic Lido într-un studiu randomizat controlat cu placebo, a 70
de voluntari ne instruiți. Pacienții au fost supuși la diverse tehnici de tratament. În cele două grupuri de
Arnică, pacientul a primit fie un strat subțire (aproximativ 0,5 g) de 0,4% unguent topic Arnica montana
pe antebrațul posterior la fiecare 8 ore, fie trei pelete sublinguale Arnica montana 6C la fiecare 8 ore,
timp de trei zile. Date despre flexia și extensia încheieturii active și pasive, circumferința antebrațului,
volumul membrelor, scala durerii analoage vizuale, indicele de durere musculară, rezistența izometrică,
lucrul total al încheieturii concentric și excentric, cuplul media maximă concentrică și excentrică și
unghiul concentric și excentric al vârfului cuplul a fost colectat la începutul și la sfârșitul exercițiului și
după 20 de minute, 24, 28 și 72 de ore după tratament. Nu au fost găsite diferențe semnificative între
regimurile de terapie și grupul de control (Gulick et al, 1996).

Terapia combinată constând din Arnica și Rhus tox 30C a produs efecte benefice în tratamentul durerilor
musculare cu debut întârziat, într-un studiu randomizat, dublu orb, controlat cu placebo, al voluntarilor
care au făcut exerciții intense de urcare si coborâre pe bancă. Un comprimat de preparat homeopat a
fost administrat de 3 ori pe zi, începând cu 24 de ore înainte de exercițiu. Diferențele, însă, între terapia
homeopatică și placebo nu au atins o semnificație statistică (Jawara, 1997).

Terapia durerii

Un preparat constând în gel de flori de arnică aplicat extern la membrele a 12 voluntari bărbați a fost
mai eficient decât placebo în tratamentul durerilor musculare. Într-un studiu randomizat, dublu-orb,
controlat cu placebo, 89 de pacienți cu insuficiență venoasă au primit gel Arnica (20% tinctură) sau
placebo. S-a raportat că tratamentul cu Arnica a dus la îmbunătățirea tonusului venos, a edemului și a
senzației de greutate la nivelul picioarelor.
Nu s-au găsit diferențe semnificative în tratamentul durerilor și al infecției postoperatorii între terapia
homeopatică cu Arnica 30C și placebo într-un studiu randomizat, controlat cu placebo, dublu-orb,
asupra a 93 de femei supuse histerectomiei abdominale totale. Două doze de Arnica 30C sau placebo au
fost administrate cu 24 de ore înainte de operație urmate de 3 doze zilnice timp de 5 zile. Cu
tratamentul homeopat, 76% dintre pacienți au fost nevoiți să ia antibiotice suplimentare, comparativ cu
71% din grupul placebo; și scorurile durerii medii au fost 32,6 pentru Arnica și 31,0 pentru placebo (Hart
et al, 1997).

Remediile homeopate, inclusiv Arnica D30, au fost ineficiente în gestionarea durerii la 24 de pacienți
supuși procedurilor chirurgicale orale într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo.
Durerea postoperatorie măsurată prin cântari analogi vizuali și recuperarea postoperatorie evaluată prin
umflare, sângerare și capacitatea de a deschide gura nu a fost afectată în mod semnificativ de terapia
homeopatică. Regimul de tratament a constat dintr-o doză de 3 comprimate administrate trimestrial
pentru primele 3 ore, după aceea 1 doză pe oră până la culcare și 2 doze în dimineața următoare, la un
interval de 3 ore. Tratamentul a continuat cu 4 doze zilnice (Loekken et al, 1995). Preparatele Arnica
homeopate nu au avut niciun efect asupra traumatismelor induse chirurgical după histerectomie
abdominală totală sau chirurgie orală bilaterală.

Retinopatie diabetică

Două studii clinice au demonstrat efecte benefice ale terapiei cu Arnica homeopatică în tratamentul
retinopatiei diabetice (Zicari et al, 1998; Zicari, 1997). Terapia Arnica 5CH homeopatică a produs o
îmbunătățire statistică semnificativă a sensibilității retinei și îmbunătățirea funcțională a zonelor
periferice ale retinei într-un studiu dublu mascat, randomizat, controlat cu placebo, la 29 de pacienți cu
diabet zaharat dependenți de insulină cu retinopatie diabetică. Fie 3 perle de Arnica 5CH sau placebo pe
zi au fost administrate de trei ori pe zi, timp de trei luni. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative în
ceea ce privește presiunea intraoculară, aspectul oftalmoscopic sau starea metabolică între grupul
placebo și grupul Arnica (Zicari el al, 1998; Zicari 1997).

O creștere semnificativă statistic a fuziunii de reticență critică a retinei roșii a fost găsită într-un studiu
efectuat la 30 de pacienți cu diabet zaharat non-dependent de insulină după trei luni de terapie cu
Arnica 5CH. S-a administrat o doză zilnică de 3 perle de Arnica 5CH sau placebo. Presiunea intraoculară și
aspectul oftalmoscopic nu au fost afectate de terapia cu Arnica, dar starea metabolică s-a îmbunătățit în
timpul terapiei cu placebo (Zicari, 1995).

Trauma

Preparatele Arnica homeopate nu au avut efect asupra traumatismelor induse chirurgical după
histerectomie abdominală totală sau chirurgie orală bilaterală (Hart et al, 1997; Loekken et al, 1996).

INDICAȚII ȘI UTILIZARE

Aprobate de Comisia E:

 Febra si răcelile
 Inflamația pielii
 Tusea / bronșită
 Inflamația gurii și a faringelui
 Reumatism
 Răceli obișnuite
 Leziuni contondente
 Tendința la infecție

Utilizări nedovedite: Utilizările medicamentelor populare externe includ consecințe ale leziunilor, cum ar
fi edemul traumatic, hematomul, contuziile, precum și problemele musculare reumatice și ale
articulațiilor. Alte aplicații sunt inflamarea regiunii bucale și a gâtului, furunculoza, imflamarea cauzată
de mușcăturile de insecte și flebita. În medicina populară rusă, medicamentul este utilizat pentru a trata
hemoragiile uterine. Mai mult, medicamentul este utilizat pentru miocardită, arterioscleroză, angină
pectorală, epuizare, insuficiență cardiacă, entorse și contuzii și pentru căderea părului din cauze
psiologice. While some uses are plausible, most have been proved.

CONTRAINDICAȚII

Arnica este contraindicată persoanelor cu o sensibilitate cunoscută față de membrii familiei de

margarete, cum ar fi mușețelul, gălbenele sau vâscoasa.

Sarcină: Preparatele Arnica nu trebuie utilizate în timpul sarcinii.

PRECAUȚII ȘI REACȚII ADVERSE

Preparatele Arnica nu trebuie administrate pe mucoase, ochi sau piele deteriorată.

Administrarea frecventă, în special a tincturii nediluate, precum și a contactelor cu planta, duc la

sensibilizare. Administrare topică prelungită pe pielea deteriorată, de ex. în leziuni sau ulcus cruris (ulcer
indolent al picioarelor) poate provoca eczeme și dermatite edematoase cu formarea de pustule.
Preparatele Arnica pot provoca aritmie cardiacă, tremor, amețeli și colaps atunci când sunt utilizate
intern, în doze mai mari decât cele recomandate. Administrarea orală este considerată a fi potențial
nesigură, iar ingestia părților întregii plante sau a preparatelor Arnica a fost raportată ca cauzând
gastroenterită, dureri de stomac, diaree severă, vărsături, stop cardiac și deces.

Interacțiunile medicamentoase

Anticoagulante, antiplachetare, heparine cu greutate moleculară mică și agenți trombolitici: utilizarea

concomitentă de Arnica poate duce la un risc crescut de sângerare. Management clinic: Arnica este
utilizat în general ca preparat homeopat sau extern și nu poate fi ingerat în cantități suficient de mari
pentru a provoca o interacțiune.

SUPRADOZARE

Supradozajul luat intern poate duce la otrăvire și se caracterizează prin iritare severă a membranei
mucoase (vărsături, diaree, hemoragii mucoase) și o scurtă stimulare a activității cardiace, urmată de
paralizie musculară cardiacă. Din acest motiv, administrarea internă a medicamentului este puternic
descurajată. Terapia cu arnica în doză mare poate provoca aritmie și tahicardie.