Untul pământului

Tamus communis

DESCRIERE
Părți medicinale: Partea medicinală este rădăcina.

Flori și fructe: Florile sunt mici de culoare alb-verzuie și în ciorchine libere. Sunt formate din 6 petale și
se găsesc pe diverse plante în formă fertilă și infertilă. Florile fertile se dezvoltă în fructe de pădure
crude.

Leaves, stem, and root: Untul pământului este o plantă cățărătoare. Tulpina moare iarna, dar rădăcina
este perenă. Frunzele sunt cordate, netede, acute și lucioase. Rădăcina este aproape cilindrică cu un
diametru de 2 până la 3 cm. Rădăcina are 6 - 8 cm lungime și are fibre radiculare subțiri. Extern, rădăcina
este brun-negricioasă. Intern, este albicioasă și produce o pastă subțire atunci când este decojită.

Caracteristici: Gustul rădăcinii este acru, iar mirosul este ușor pământesc.

Habitat: Planta este indigenă din anumite părți ale Europei.

Producție: Rădăcinile sunt adunate la sfârșitul perioadei de vegetație. Sunt dezgropate și coaja este
decojită și tăiată în felii sau bucăți. În timpul procedurii, mănușile trebuie purtate pentru a proteja
mâinile, deoarece rădăcinile proaspete provoacă înroșirea gravă a pielii.

Alte nume: viță neagră

ACȚIUNI ȘI FARMACOLOGIE
COMPUȘI
Histamina-oxalat: sub formă de ace iritante ale pielii și mucoaselor

Mucilages (2.5-5%)

Ulei volatil (1%)

Derivați de fenantren

Saponine sterile, diosgenină agliconă

EFECTE
Untul pământului încălzește articulațiile si stimulează circulația sângelui. O substanță similară cu
histamina crește circulația sângelui în zonele pielii pe care este aplicată.

INDICAȚII ȘI UTILIZARE
Utilizări nedovedite: Iarba stimulează și înroșește pielea. Este utilizat pentru vânătăi, tulpini, mușchi
sfâșiați, gută și alte afecțiuni reumatice. Untul pământului este de asemenea utilizat pentru iritarea
mucoasei intestinale și ca emetic. De asemenea, este utilizat ca tonic pentru căderea părului, deoarece
îmbunătățește circulația sângelui la nivelul scalpului.

PRECAUȚII ȘI REACȚII ADVERSE

Contactul pielii cu planta proaspătă duce la formarea de erupții cutanate, umflare, pustule și sâmburi,
din cauza acelor de oxalat iritante ale pielii și mucoaselor și histaminei. Administrarea internă
declanșează semne de iritație severă la nivelul gurii, spațiului faringian și tractului gastro-intestinal,
combinate cu vărsături și diaree intensă. Extractele din plantă sunt inofensive toxicologic. Leziunile pielii
sunt tratate cu spumă de cortizon și acoperiri sterile; ar putea fi necesară profilaxia tetanică. Dacă este
luat pe cale orală, după spălarea gastrică cu soluție de permanganat de potasiu în culori de visiniu și
administrarea de cărbune activat, tratați spasmul cu diazepam (IV) și colici cu atropină. Monitorizarea
funcției renale este esențială. Ar putea fi necesară respirația la intubare și oxigen.

DOZARE
Mod de administrare: Rădăcina este aplicată extern sub formă de loțiune/unguent.

LITERATURĂ
Aquino R, Conti C., DiSimone F, Orsi N, Pizza C, Stein ML. Antiviral activity of constituents of Tammis
communis. J Chemother. 3:305-309. 1991

Aquino R et al., (1985) J Nat Prod 48(5):811.

Barbakadze V, Usov Al, Isolation and characterisations of glucans from roots of Tamus communis L. In:
PM 62, Abstracts of the 44th Ann Congress of GA, 127. 1996.

Frohne D, Pfander HJ, Giftpflanzen – Ein Handbuch fur Apotheker, Toxikologen und Biologen, 4. Aufl.,
Wiss. Verlags-Ges. Stuttgart 1997.

Ireland CR et al., (1981) Phytochemistry 20:1569.

Kern W, List PH, Horhammer L (Hrsg.), Hagers Handbuch der Pharmazeutischen Praxis, 4. Aufl., Bde. 1-8:
Springer Verlag Berlin, Heidelberg, New York, 1969.

Lewin L, Gifte und Vergiftungen, 6. Aufl., Nachdruck, Haug Verlag, Heidelberg 1992.

Roth L, Daunderer M, Kormann K, Giftpflanzen. Pflanzengifte, 4. Aufl,. Ecomed Fachverlag Landsberg

Lech 1993.

Teuscher E, Lindequist U, Biogene Gifte – Biologie, Chemie, Pharmakologie, 2. Aufl., Fischer Verlag
Stuttgart 1994.