Let me see her. Out, alas! She’s cold.

Her blood is settled, and her joints are stiff.

Life and these lips have long been separated.
Death lies on her like an untimely frost
Upon the sweetest flower of all the field.

Act 4, Scene 5, Romeo and Juliet, William Shakespeare

TANATOLOGIE
Moartea
= sfârșitul vieții
= încetarea completă și permanentă a funcțiilor vieții ale unui organism
= oprirea ireversibilă a funcțiilor vitale (respiratorii, cardio-circulatorii și a activitatea sistemului
nervos superior)
Reprezintă mai degrabă un proces decât un eveniment
Tipuri de moarte
• Somatică
• Celulară
• Cerebrală
• Clinică
Diagnosticul de deces
• Prezența unui semn cadaveric SEMNELE CADAVERICE:
• Diagnosticul opririi ireversibile a funcției Precoce: Lividitate, Rigiditate, Răcire
circulatorii-respiratorii: constatarea opririi
Tardive:
ireversibile, iresuscitabile a funcției cardio-
circulatorii și/sau a celei respiratorii • Destructive: Putrefacția, Distrugerea de către
animale: rozătoare, insecte
• Diagnosticul morții cerebrale: conform
protocolului legal de moarte cerebrală • Conservatoare: mumificarea, adipoceară**,
• Leziuni incompatibile cu viața
Agonia
= Perioada procesului tanatogenerator ireversibil
• Ultrascurtă: explozii cu distrugere cvazicompletă ale organelor vitale (<1 secundă)
• Scurtă: asfixia prin spânzurare, fibrilație ventriculară după ischemie cardiacă acută (2 – 10 minute)
• Lungă: neoplazii, insuficiență cardiacă cronică, bronhopneumonii, șoc septic în arsuri (zile, ore)
Semne negative de viață (corespund morții
clinice și/sau morții aparente)
• poziția și aspectul corpului: tonusul abolit
• oprirea respirației
• oprirea circulației
• abolirea reflexelor
• modificări oculare
• suspendarea activității cerebrale
Etapele inițiale
• Pierdere de completă a reflexelor și a tonusului muscular
• Pupile fixe în poziție intermediară,
• Scade imediat tensiunea intraoculară consecutiv prăbușirii tensiunii arteriale (1/2 imediat
secundar stopului, e moale în câteva minute) și corneea devine mai mată (lipsă secreție lacrimală)
Semnele cadaverice precoce
• Lividitate
• Rigiditate
• Răcire
• Deshidratare
• Autoliză
Lividitatea cadaverică (livor mortis)
Mecanism: acumularea sângelui lichid decliv
sub acțiunea gravitației în condițiile încetării
circulației
Macroscopic:
• Colorație albăstrui – violacee (livor =
albăstrui) în zonele declive, vizibilă după 0,5 –
2 ore
• Paloare în zonele de presiune (sprijin, haine,
elastic, membre)
• Asociată cu paloarea în zonele proclive (Pallor
mortis)
• Poate să fie foarte redusă la persoanele
anemice, copii, după hemoragii externe
• Vizibilă și la alte organe: plămâni, intestine,
miocard, mediastin și cervical posterior
Lividitatea cadaverică (livor mortis)
Etape (în mediu rece se prelungesc aceste perioade, în
mediu cald se scurtează; presupune mari variații):
• Hipostaza (½-2) ore-(8-12) ore: la digitopresiune dispar
complet și reapar; la schimbarea poziției cadavrului se
redistribuie complet; se datorează fluidității sângelui și
stagnării gravitaționale în vase; la secțiune sângele curge
se scurge pasiv din vase
• Difuziune: (8-12) ore-18 ore: pălesc la digitopresiune; la
schimbarea poziției cadavrului se redistribuie parțial;
modificarea apare prin blocarea vaselor mici de coaguli și
prin extravazarea (difuzarea) transendotelială (endotelii
alterate) a hemoglobinei în țesuturi (hematii hemolizate);
la secțiune de asemenea curge pasiv sânge dar în
cantitate mai redusă.
• Imbibiție: după 18-24 ore; nu se mai modifică la
digitopresiune sau la schimbarea poziției cadavrului; la
secțiune cantitatea de sânge scursă din vase diminuă iar
țesuturile declive capătă o colorație vișinie; cantitatea de
sânge din vase se reduce
Lividitatea cadaverică (livor mortis)
Diagnostic diferențial:
• Echimozele: au culori diferite de la albăstrui la
galben, forme diferite, pot avea orice
localizare, de mărime redusă –cm-, nu au o
margine superioară,
• Echimozele pot afecta dermul și epidermul;
hipostaza este vizibilă prin afectarea
dermului; la secționare nu se scurge sânge
deoarece hematiile sunt într-o rețea de
fibrină
Rigiditatea cadaverică (rigor mortis)
Mecanism:
• Se eliberează Ca2+ din reticulul sarcoplasmic
• Scade ATP și se acumulează ADP ceea ce determină cuplajul actinei de miozină
• În absența resintezei ATP nu mai poate face decuplajul A-M și apare contracția plastică (gel de
actomiozină)
• NB: ATP este necesar atât pentru contracție cât și pentru relaxare
Surse ATP:
• Rezerve ATP: 3 secunde
• P eliberat de Creatina – fosfat: 10-15 sec.
• Prin transformarea glicogenului în acid lactic pentru 30-40 sec. (metabolism anaerob)
• Rigiditatea apare la depleție 85 % a ATP și e maximă la 15 %
Rigiditatea cadaverică (rigor mortis)
Macroscopic, constatări:
• Este precedată de flaciditatea cadaverică ( 1 – 2 ore)
• Poate să nu fie evidentă la persoanele cașectice, bătrâni,
• Este mai rapidă și mai intensă dacă rezervele de glicogen sunt deja diminuate - un efort fizic
intens (ex. alergare, convulsii, înecare, etc.)
• Debutează la toți mușchii deodată:
• Striați: mai evidentă la început la nivelul mușchilor cu articulații mici precum articulația
temporo-mandibulară; afectează și cordul (aspect fals de HVS)
• Mușchi netezi: iris (modificări pupilare), mușchii veziculelor seminale, prostatici și dartos
(ejaculare), mușchi piloerectori („piele de gâscă”)
• Procesul este cu atât mai încet cu cât temperatura este mai joasă
• Reprezintă mai mult o fixare flexori/extensori decât o contracție propriu-zisă
Rigiditatea cadaverică (rigor mortis)
Etapele rigidității (depinde de temperatură, sunt supuse la variații)
• Instalare (începe în 2-4 ore cu generalizare în 6-12); În etapa de instalare cât timp este încă flacid,
mușchiul este viu (aplicarea curenților electrici îi determină contracția).
• Generalizare (după 6 – 12 ore și durează circa 12-24 ore); În starea de rigiditate mușchiul scheletic
este mort.
• Rezoluție (după 24-36 ore de la moarte); Rezoluția survine că urmare a autolizei fibrelor
musculare și a neutralizării acidului lactic sub acțiunea produșilor alcalini ai putrefacției
Diagnostic diferențial:
• Spasmul cadaveric, mioza (se determină numai imediat postmortem)
• Înghețarea (sub 5 grade C)
• Carbonizarea (încălzirea mușchilor și denaturarea proteinelor)
• Mumificarea (deshidratare)
Răcirea cadavrului (algor mortis)
Mecanism: • raportul dintre masa și suprafața corporală (cu
• Apare dacă temperatura mediului ambiant este cât e mai mare cu atât pierderea de căldură e
sub 37 grade C mai mică)
• temperatura mediului înconjurător
• Producerea de căldură de către metabolismul
celular (în special mușchi, ficat) dispare Căldura se pierde pasiv prin:
Variază în funcție de: • Conducție (contact cu o suprafață solidă,
• Îmbrăcăminte: grosimea acestora, umiditatea lichidă),
acestora • Radiație (raze infraroșii),
• poziția corpului: ghemuită, extinsă • Convecție (deplasări ale curenților de aer),
• protejarea de suprafețele de sprijin (suprafața • Evaporare
de contact, mediul de contact)
• grosimea țesutului adipos,
Răcirea cadavrului (algor mortis)
Caracteristici:
• Temperatura internă (rectală, hepatică)
variază diferit față de cea tegumentară
• Dacă temperatura mediului ambiant este mai
mare decât a interiorului cadavrului, acesta
din urmă se va încălzi până la egalizarea
temperaturilor.
• Scăderea temperaturii urmează după o curbă
sigmoidă, cu o fază inițială de platou (c)
urmată de o scădere (b)
• Regulă f. aproximativă: scădere cu 1°C/h
(1,5°F/h) după un platou de circa 3 – 5 ore de
la deces
Răcirea cadavrului (algor mortis)
În sinteză la primele 3 semne ale morții reale descrise se pot face următoarele aprecieri privind ora
/data probabilă a morții în condiții normale de temperatură constantă (circa 16-18 grade Celsius):
• corp cald, flacid, fără lividități: nu e mort sau e mort în prima ½ ora –1 ora.
• corp cald, flacid, cu lividități: mort de (½ ora –1 ora)-2 ore.
• corp cald, cu lividități și rigid: mort de 2-8 ore
• corp rece, cu lividități care se redistribuie complet și rigid: mort sub circa 12 ore
• corp rece, cu lividități care se redistribuie parțial și rigid: mort peste circa 12 ore
• corp rece și rigid cu lividități: mort de 8-36 ore
• corp rece, rigid și cu lividități: 18 ore-36 ore (după unii >12 ore)
• corp rece și flacid cu lividități: > 36 ore.
Deshidratarea cadaverică
Mecanism: Prin evaporare pasivă se pierde și
apă rezultând deshidratarea țesuturilor, dacă
sunt expuse curenților de aer, fiind mai evident
la țesuturile cu conținut hidric crescut neizolat
față mediul extern; dacă se asociază cu staza
sanguină din primele ore de la deces determină
o colorație brună
Macroscopic:
• Mucoase: colorație brună a globii oculari
(Dacă pleoapele sunt întredeschise apar 2
triunghiuri gălbui în câteva ore, care devin
brun – negricioase (tache noire)), opacifiere a
corneei;
Macroscopic:
• Mucoase: Colorația brună a feței interne a
buzelor și a limbii (dacă limba este
protruzionată)
• Piele subțire de culoare brună, mai indurată:
pergamentare scrot, labii mari, piele
dezepitalizată: excoriații, marginile plăgilor
• Retracție piele: „creșterea bărbii”
Autoliza cadaverică
Mecanism:
• Secundar distrugerii membranelor celulare și
intracelulare are loc eliberarea enzimelor lizozomale
care duc la digestia enzimatică a citoscheletului,
denaturarea proteinelor și a restului membranelor; Este
un proces difuz, pasiv, fără consum de energie,
abacterian, neinflamator; Celulele cultivate până la
debutul autolizei în mediu oxigenat își reiau funcțiile
vitale; odată început organul nu mai poate fi
transplantat; Are loc și în cursul vieții ca proces localizat Macroscopic:
în cadrul turn-over-ului celular sau în necroza celulară • Țesuturile devin mai moi, mai friabile și au culoare
când generează reacție inflamatorie și procese
reparatorii
• Este cel mai precoce proces al descompunerii
cadaverice și creează condiții optime dezvoltării
ulterioare a germenilor și a putrefacției consecutive.
• Viteza depinde de temperatură: în condiții obișnuite
începe în primele 3 – 5 ore postmortem, la 4 C începe
după 6 ore; la înghețarea în azot lichid (- 80 C) este
absentă pe timp nedefinit; Viteza autolizei depinde și de
conținutul celular în lizozomi și de fragilitatea tisulară:
este maximă în cazul pancreasului, mucoasei gastrice,
endoteliilor vasculare, glandei suprarenale, creier;
medie în cazul cordului, ficatului, rinichiului și
redusă/absentă pentru țesutul fibros, uter, oase, dinți
Microscopic : citoplasma devine mai omogenă, eozinofilă
vișinie (distrugerea membranelor și colorația cu
hemoglobină rezultată din hemoliză) – în condiții de
climat temperat 18 – 20 C apare la 12 – 24 de ore
• Macerarea: este autoliza fetusului decedat intrauterin
• Dispariția rigidității cadaverice și parțial fixarea
lividităților sunt cauzate de autoliză
Modificări cadaverice tardive
• Destructive:
• Putrefacția
• Distrugerea cadavrului de către animale: rozătoare, insecte
• Conservatoare:
• mumificarea, adipoceară
Putrefacția
Mecanism:
• Este precedată și stimulată de autoliză (primul
proces al descompunerii cadaverice)
• Se produce sub acțiunea bacteriilor anaerobe
și aerobe
• Rezultă putresceina, cadaverina, NH3, CO2
• H2S, CH4, sulfhemoglobină
Viteza depinde de:
• conținutul bacterian/septic al organismului
antemortem
• Temperatura externă (înghețarea suspendă)
• Deshidratarea cadaverică (dacă e completă
suspendă)
Putrefacția
Se pot observă cronologic:
• Colorația abdominală verde mai frecvent în fosa iliacă dreaptă care se
află în contact apropiat cu cecul cu bogat conținut bacterian (în circa 1
– 2 zile*); explicație - compuși verzi : H2S, SHb, SmetHb, Sulfură de
fier (hematina + H2S);
• Colorație vișinie a feței, gâtului, edem gazos (bacterii din orofaringe,
tract respirator)
• Scurgerea de lichid vișiniu din gură, nas, anus, vagin
• Circulația postumă (= marmorarea) de la 2-3 zile (dungi ramificate
maroniu-verzui pe traseul venos superficial subcutan); explicație -
hemoglobina rezultată din hematiile autolizate pigmentează țesuturile
și este transformată în SHb;
• Fermentația butirică a țesutului adipos (Grăsimea se lichefiază și are
un miros foarte rânced)
• De la 5 – 7 zile umflarea cadavrului începând cu abdomenul, a
scrotului
• Formarea de vezicule subepidermice inițial și predominant în zonele
declive
• La circa 2 -3 săptămâni* Colorația negricioasă a capului și restului
corpului, exteriorizarea de lichide abundent din orificii, protruzia
ochilor, Detașări de piele, scalp cu păr, unghii,
Putrefacția
• Afectarea organelor este mai redusă
decât a tegumentelor și la rate diferite
• Organe mai sensibile: Creierul,
pancreasul, medulosuprarenale,
mucoasa gastrică
• Cordul este relativ bine conservat
• Regula Devergie: iarna, cifrele care
indică zilele postmortem corespund
cifrelor care indică pe timp de vara
orele.
• Regula Casper: 1 săptămână în aer = 2
săptămâni în apă = 8 săptămâni în sol.

Probleme juridice: se poate masca identitatea persoanei și leziunile traumatice

Distrugerea cadavrului
• Artropode necrofage și necrofile
• De către animalele carnivore
• Larvele muștelor devorează cadavrul, lăsând
zone circulare
• Rozătoare (șoareci, șobolani), câini, rar pisici
• Scheletizare cu resturi de păr în 9-10 ani (în
cavou) și absente la 20 ani (aceste intervale
sunt foarte variabile fiind dependente de felul
solului -argila împiedică putrefacția-, contact
cu aerul, îmbălsămare, etc.).
Scheletizarea
• Cu tendoane: circa 12 – 18 luni
• Complet: circa 3 ani
Mumificarea
Mecanism – împiedicarea
descompunerii (autoliză, putrefacție)
• Uscare: curenți de aer, aer uscat
(mediu forte cald). Completă în 6 luni-
1 an.
• Favorizată de un alt proces care
oprește descompunerea (autoliza și
putrefacția):
• Mediu foarte acid sau foarte bazic
• Înghețare (permafrost, congelator)
• Îmbălsămare
Macroscopic:
• Pielea devine dură, maronie, organele uscate,
indurate,
• Greutatea corpului scade
• Trăsăturile faciale pot fi recunoscute
Adipoceara
Mecanism:
• Contact prelungit cu apă sau medii umede,
preferabil caldă, cu conținut scăzut în O2.
Grăsimile neutre se scindează în acizi grași
(oleic, palmitic, stearic) care mai departe, în
lipsa O2, se hidroxilează sub acțiunea
hidrolazelor bacteriene (Clostridium
Perfringens, Cl. Vechii) dar și a propriilor
hidrolaze. Saponificarea acestor acizi
împreună cu calciul formează adipoceara.
Dacă acizii se oxidează (în prezența O2) se
produc aldehide și cetone care conduc la
distrugerea adipocerei.
Macroscopic:
• Aspect gri-albicios- maroniu ceros cu miros
rânced: (3-4) săptămâni-(3-4) luni. Completă
în 1-2 ani; Miros amoniacal, brânzos
Lignificarea
Mecanism
• Acidul tanic și humic (frecvent în turbării
din țări nordice Anglia, Scoția, Irlanda),
pătrund în piele și inhibă acțiunea
hidrolazelor; Se asociază absența O2 și
prezența unor substanțe antibacteriene
(sfagnol); Este completă în ani de zile și se
adresează în special structurilor tisulare
bogate în colagen - piele, fanere, restul
țesuturilor moi fiind adesea distruse iar
oasele decalcificate.
Macroscopic:
• Cadavru negricios, moale, cu trăsături
faciale care pot fi recunoscute
Înghețarea
• Înghețarea naturală (conservare indefinită până la decongelare,
moment din care putrefacția evoluează accelerat).
• Înghețarea artificială
Îmbălsămarea
• Îmbălsămarea (soluții de formaldehidă de obicei 5-7%).
• Tanatopraxia reprezintă suma îngrijirilor ce se acordă cadavrului
pentru a putea fi prezentat într-un mod demn aparținătorilor, ce
include îmbălsămarea.
Manifestări postvitale.
• Reprezintă viața reziduală a țesuturilor după
moartea organismului ca întreg. La un nivel
pur biologic, celulele pot continua să
supraviețuiască și în absența creierului,
cordului și chiar a întregului organism (culturi
celulare în vitro) înainte de declanșarea
autolizei.
• Timpul de supraviețuire este util de cunoscut
pentru transplant
• Ex: contracția musculară după stimulare
mecanică și electrică
• Acestea încetează odată cu
autoliza/rigiditatea
Tanatocronologia
Data morții este o problemă juridică
importantă. Criteriile macroscopice pot face
doar o estimare a intervalului postmortem,
fără a se putea preciza cu exactitate
momentul morții (ora și minutul) – se
folosește data probabilă a morții
Intervalul postmortem poate fi apreciat prin:
• Prezența semnelor cadaverice precoce:
lividitățile, rigiditatea, răcirea cadaverică
• Măsurarea temperaturii corpului și a
condițiilor în care este găsit cadavrul
• Determinări tanatochimice în funcție de
temperatura externă: K+ în umoarea
vitroasă în primele 24 - 48 de ore
postmortem.
• conținutul stomacului: o masă mică
(sandwich) se digeră în ½-2 ore, una medie
în 3-4 ore și una bogată în 4-6 ore
• putrefacția, distrugerea ulterioară a
cadavrului de către animale și entomologia,
starea oaselor
• microscopia firului de par (dacă se
cunoaște data ultimului tuns)
• date de anchetă: declarații martori, camere
de supraveghere, ceasuri, telefoane
mobile
• Documentație medicală, monitorizare ECG
la pacienții internați, sfârșitul manevrelor
de resuscitare
Simularea
Simularea
Definiție
• încercarea conștientă și premeditată de a imita, provoca, ascunde sau exagera unele tulburări
morbide subiective sau obiective, în scopul obținerii anumitor avantaje sau pentru a se sustrage
de la unele obligații sociale.

Scopul simulării
• Obținerea unor pensii de invaliditate sau boală, certificat de handicap
• Obținerea permisului de conducere
• Obținerea unor despăgubiri și asigurări mai mari
• Concediu medical
• Ocuparea unor funcții
• Sustragerea de la responsabilitatea juridică (proces, vinovăție)
• Sustragerea de la executarea unor pedepse
Specialități medicale interesate în simulare
• medicina legală (examinarea clinică traumatologică, psihiatrică, comisia de amânare și întrerupere
de pedeapsă)
• expertiza capacității de muncă,
• medicii implicați în comisiile de handicap
• medicii de penitenciare,
• medicii implicați în examinările pentru obținerea permisului de conducere, pentru angajare,
pentru pensionare pe caz de boală
Clasificarea simulării
• Simularea propriu zisă: când se provoacă manifestări clinice ale unei boli inexistente
• Suprasimularea (agravarea): când se amplifică manifestări clinice ale unei boli reale
• Metasimularea (preservarea simptomelor): când se provoacă manifestări clinice ale unei boli care
a trecut sau s-a vindecat
• Disimularea: când se ascund manifestările clinice ale unei boli
Clasificarea simulării
• Simularea propriu zisă
• Suprasimularea (agravarea)
• Metasimularea (preservarea
simptomelor)
• Disimularea
NEPREJUDICIEREA PACIENTULUI /
EMPATIE/ TRATAMENT SOLICITAT
vs
OBIECTIVITATEA EVALUĂRII/
ECHITABILITATE/ TRATAMENT
ADECVAT
Modalitățile simulării
• Simularea de simptome (elemente subiective)
• Simularea de semne (elemente obiective)
• Crearea artificială de boli
Simularea de simptome
• Durerea: lombalgii, dureri articulare, nevralgii, reumatism, colici, disconfort abdominal
• Tulburări de vedere: vedere încețoșată, alterarea câmpului vizual, diplopie.
• Tulburări de auz: tinitus, auz înfundat, hipoacuzie
• Disimularea surdității și extragerea conștientă a surdității sunt cele mai frecvente
• Oboseala fizică sau intelectuală
• Halucinații, amnezie
Simularea de semne
• Eritem: frecarea pielii
• Echimoză: colorarea pielii cu cerneală sau cu fond de ten
• Tahipneea și tusea
• Tremorul, paralizii, criză de epilepsie, halucinații
• Retardul mental, idei delirante, agitație psihomotorie
• Leziuni osteoarticulare: aparate ghipasate, guler cervical, orteze, anchiloză, impotență
funcțională
• Intervenții chirurgicale: plăgi superficiale suturate care simulează intervenții operatorii
profunde: proteze, hernii de disc
Suprasimularea (agravarea)
• Presupune existența unei boli reale, dar a cărei simptomatologie este exagerată de către bolnav.
• Exagerarea de semne subiective: durere, impotență funcțională
• Exagerarea de semne obiective: șchiopătare, anchiloză
Ex:
• Imediat după agresiuni, când impactul emoțional este mare
Metasimularea
• prelungirea artificială a unor procese patologice: infectarea unor răni, lipsa recomandărilor
medicale de tratament, lipsa igienei
• afirmarea în continuare a existenței unor semne subiective sau obiective de boală, deși procesul
patologic s-a vindecat
• Ex: sinistroza = tulburare psihică care apare după catastrofe sau după traume psihice, implicând
pierderea capacității de muncă și inhibarea voinței, în condițiile existenței unor despăgubiri/ajutor
social [fr. sinistrose = traumă majoră]
• foarte des întâlnită în expertizele medico-legale traumatologice în accidente rutiere când se
încearcă obținerea unor despăgubiri mai mari
Disimularea de simptome
• Ascunderea tulburărilor de văz, de auz, de echilibru pentru a exercita anumite profesii
• Ascunderea bolilor psihice (tulburări psihotice, tratament neuroleptic) pentru obținerea
permisului de conducere, încetarea aplicării măsurilor de siguranță; noncomplianță și negativism
• Ascunderea tulburărilor cognitive (demență) pentru acte de stare civilă
Disimularea de semne
• Ascunderea unor boli organice pentru a putea face școală militară, pentru a exercita anumite
profesii, pentru a fi externat, pentru a conduce autovehicule
• Ascunderea semnelor de violență după împăcarea părților
• Alterarea probelor toxicologice (alcoolurie, test cu droguri la șoferi) sau sustragerea de la
recoltări de sânge periferic pe criterii „medicale” (vene sensibile, tulburări psihice)
• Noncomplianță pentru furnizarea istoricului medical
Diagnostic diferențial
Criterii de diagnostic diferențial
• Analize medicale obiective (IRM, CT, RX, EMG, potențiale evocate, examen clinic macroscopic
descriptiv, ecografie)
• Complianța pacientului la efectuarea analizelor obiective
• Reacția pacientului la aflarea rezultatului analizelor
• Persistența semiologică în timp și evoluția acesteia consecutiv tratamentului
• Diagnosticul altor patologii psihiatrice/tulburări psihice în care manifestarea clinică nu are
substrat organic evidențiabil și nici nu se identifică scop (motiv) pentru producerea acestora
Diagnostic diferențial
• Semne/Simptome involuntare: tulburarea de somatizare (se percep semne/simptome somatice),
tulburarea de conversie (semne neurologice fără substrat), tulburarea anxioasă (există o
preocupare fără perceperea simptomelor)
• Semne/Simptome voluntare: tulburarea faptică („rolul de bolnav” – pentru compasiune,
protecție), [în simulare există un scop bine definit]
• Automutilarea: de obicei este urmarea unor tulburării de personalitate (antisocială, borderline,
depresivă) sau tulburărilor de adaptare/comportament la minori sau manifestări ale unei crize
psihotice, demonstrativitate. Exemple: deținuți, persoane din medii defavorizate. Exemple: Plăgi
tăiate pe fața dorsală a antebrațelor, pe trunchi; leziuni demonstrative sau reale de suicid, plăgi
înțepate la deținuți (cuie în craniu)
• Sindromul de stres posttraumatic (PTSD)
Psihiatrie
EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ
• Medicina legală psihiatrică (forensic psychiatry) este o subspecialitate medicală interdisciplinară
(între diagnosticul psihiatric și interesul juridic) cu scopul de a furniza elementelor specifice de
diagnostic pentru stabilirea responsabilității penale sau civile de către organele judiciare.
• Conform art. 28, al.l din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea
expertizelor, a constatărilor si a altor lucrări medico-legale nr. 1.134/C/25.05.2000 al Ministerului
Justiției si nr.255/04.04.2000 al Ministerului Sănătății și Familiei “expertiza medico-legală
psihiatrică se face numai prin examinarea nemijlocită a persoanei, în cadrul unei comisii
alcătuite dintr-un medic legist, care este președintele comisiei, și 2 medici psihiatri”.
• Conform art. 28, al.4, al aceluiași act normativ principalele obiective sunt reprezentate de:
stabilirea competenței psihice la momentul comiterii unei fapte penale/exercitării unui drept
civil, a capacitații psihice la momentul examinării și, în cazul faptelor penale, aprecierea
periculozității sociale și necesității instituirii măsurilor de siguranță cu caracter medical.
PSIHIATRIE MEDICO-LEGALĂ
• Spețe civile
• Spețe penale
• Diagnosticul psihiatric
• Competența psihică
• Imputabilitatea, responsabilitatea și discernământul
• Periculozitatea socială și măsurile de siguranță
Când e necesară?
Spețe civile Spețe penale
• Acte de dispoziție: testamente, contract de • Abuz sexual minori: evaluarea minorului și a
vânzare – cumpărare (Acte civile la bătrâni, presupusului agresor
Bătrâni vulnerabili)
• Tulburare posttraumatică: după accidente
• Punere sub interdicție: drepturile și obligațiile rutiere, vătămări corporale
civile • Măsurile de siguranță: tratamentul obligatoriu
• Divorțuri cu copii: alienare parentală, și internarea non-voluntară la persoanele cu
capacitatea de a crește și îngriji copii pericol social
• Transsexualism: psihic ce aparține sexului opus • Discernământ: fapte penale
Codul civil
Articolul 34: Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații
civile.
Articolul 35: Capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei* și încetează odată cu moartea
acesteia.
Articolul 37: Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice
civile.
Articolul 38: Începutul capacității de exercițiu
(1) Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră.
(2) Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.
Codul civil
Articolul 43 :Lipsa capacității de exercițiu
(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu:
a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
b) interzisul judecătoresc.
(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de
reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 42 alin. (1) sunt aplicabile în
mod corespunzător.
(3) Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercițiu poate încheia singură actele
anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică valoare, cu
caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor.
(4) Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute și de reprezentantul său legal, afară
de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.
Interdicția judecătorească
Articolul 164
• (1) Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza
alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească.
• (2) Pot fi puși sub interdicție judecătorească și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Articolul 172
• Actele încheiate de cel pus sub interdicție judecătorească
• Actele juridice încheiate de persoana pusă sub interdicție judecătorească, altele decât cele
prevăzute la art. 43 alin. (3), sunt anulabile, chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut
discernământ.
Infracțiunea (CP)
ART. 15
Trăsăturile esențiale ale infracțiunii
(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și
imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Responsabilitatea CP
ART. 28 Iresponsabilitatea ART. 113 Limitele răspunderii penale
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14
penală săvârșită de persoana care, în momentul ani nu răspunde penal.
comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de
(2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani
acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le
răspunde penal numai dacă se dovedește că a
controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie
săvârșit fapta cu discernământ.
din alte cauze.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani
ART. 29 C.P. răspunde penal potrivit legii.
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea
penală săvârșită de persoană care, în momentul
comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de
acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le
controleze, din cauza intoxicării involuntare cu
alcool sau cu alte substanțe psihoactive
Discernământ
Discernământul reprezintă capacitatea persoanei de aprecia critic conținutul și consecințele faptei
comise.
Din punct de vedere legal, existența discernământului este prezumată, absența acestuia trebuind a
fi demonstrată.
a) discernământul față de faptă păstrat, în momentul săvârșirii acesteia, echivalează cu
responsabilitatea sau conservarea capacității psihice de apreciere asupra conținutului și
consecințelor social-negative ce pot decurge din săvârșirea ei;
b) discernământul față de faptă scăzut, echivalează cu menținerea responsabilității, însă cu
diminuarea capacității de apreciere critică asupra conținutului și uneori numai asupra
consecințelor social-negative: personalitatea imatură, alterarea capacității psihice de exprimare
liberă a voinței sau a consimțământului, tulburări grave în sfera afectiv-volitivă
c)- discernământul față de faptă absent, în momentul săvârșirii faptei echivalează cu starea de
iresponsabilitate sau lipsa capacității psihice de apreciere critică asupra conținutului, cât și asupra
urmărilor social-negative ce pot decurge din comiterea acesteia.
Discernământ
• Circumstanțele biologice (starea de oboseală, travaliul la o gravidă etc.), cele psihologice (condiția
de frică, panică, amenințare, izolare, ca și situația grupului familial și microsocial apartenent în
configurația conflictului) precum și cele patologice (trauma fizică și psihică, afecțiuni psihiatrice,
afecțiuni somatice concomitente, starea de beție etc.) influențează momentul de conștiință și stau
la baza MOTIVAțIEI actului antisocial (este complexă), care nu trebuie confundată cu MOBILUL
(scopul săvârșirii actului) și nici cu MOTIVUL (sau motivația exterioară - parte a motivației care a
declanșat comiterea faptei).
• Discernământul nu trebuie raportat în mod formal la vârsta cronologică sau la diagnosticul de
boală, ci la natura și circumstanțele de săvârșire a faptei, la elementele consecutive ale actului
antisocial.
Periculozitatea socială
= în psihiatrie, se referă la atributul unei stări psihice sau al unui comportament ce implică riscul
unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri materiale
importante.
Internarea nevoluntară (atribuție exclusivă a medicului psihiatru de gardă ) apare ca o formă de
“privare de libertate”,
• În urgență este stabilită prin opinia medicală a medicului psihiatru (Legea sănătății mintale
487/2002)
• Internarea provizorie poate fi dispusă de judecător la cererea procurorului (Codul de Procedură
Penală, Art. 247, 248) – necesită expertiză medico-legală psihiatrică
• Internarea medicală non-voluntară (pe termen nelimitat dar cu posibilitatea revizuirii) poate fi
dispusă de instanța de judecată: (codul penal art. 107, 109, 110) – necesită expertiză medico-
legală psihiatrică
Măsurile de siguranță CP
ART. 107
Scopul măsurilor de siguranță
(1) Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii
faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală,
nejustificată.
(3) Măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Măsurile de siguranță CP
ART. 109
Obligarea la tratament medical
(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte
substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până
la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
(2) Când persoana față de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea
medicală.
(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se
efectuează și în timpul executării pedepsei.
ART. 110
Internarea medicală
Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă de o boală
infectocontagioasă și prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de
specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Infracțiuni privitoare la viața sexuală
 Infracțiuni privitoare la viața sexuală
CODUL PENAL:
• Art. 218: Violul
• Art. 219: Agresiunea sexuală
• Art. 220: Actul sexual cu un minor
• Art. 221: Coruperea sexuală a minorilor
• Art. 222: Racolarea minorilor în scopuri sexuale
• Art. 223: Hărțuirea sexuală
 VIOLUL
Definiție (cf. art. 218 CP):
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în
imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu
închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în
condițiile alin. (1).
(5) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) și alin. (2) se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepsește.
 VIOLUL
PENETRAREA LIPSA DE CONSIMȚĂMÂNT A
VICTIMEI
 Circumstanțe agravante viol
• Violul 3 – 10 ani
• Victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau 5 – 12 ani
tratamentul făptuitorului; 7 – 18 ani
• Victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
• Victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
• Fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
• Fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
• Fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
• Fapta a avut ca urmare moartea victimei
 AGRESIUNEA SEXUALĂ
Definiție (cf. art. 219 CP):
(1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârșit prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această
stare, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârșirea actelor sexuale
prevăzute în art. 218 alin. (1) și alin. (2), fapta constituie viol.
(5) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
 Circumstanțe agravante agresiune sexuală
• Agresiunea sexuală 2 – 7 ani
• Victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul 3 – 10 ani
făptuitorului; 7 – 15 ani
• Victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
• Victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
• Fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
• Fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
• Fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
• Fapta a avut ca urmare moartea victimei
 ACTUL SEXUAL CU UN MINOR
Definiție (cf. art. 220 CP):
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau
anală comise cu un minor cu vârsta între 14 și 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 16 și 18 ani, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi dacă:
a) minorul este membru de familie al majorului; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza
sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de
autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau
fizic, unei situații de dependență, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze; c) fapta a
pus în pericol viața minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(6) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2), precum și la alin. (4) lit. e) nu se sancționează dacă diferența de
vârstă nu depășește 3 ani.
 CORUPEREA SEXUALĂ A MINORILOR
Art. 221
(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor
care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel
de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natură săvârșit de un major în prezența unui minor care nu a împlinit vârsta de 14
ani se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani să asiste la comiterea
unor acte cu caracter exhibiționist ori la spectacole sau reprezentații în cadrul cărora se comit acte sexuale
de orice natură, precum și punerea la dispoziția acestuia de materiale cu caracter pornografic se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 3 ani.
 ALTE INFRACȚIUNI REFERITOARE LA VIAȚA SEXUALĂ
INFRACȚIUNI CONTRA ORDINII șI LINIșTII PUBLICE
Art. 374. Pornografia infantilă
(1) Producerea, deținerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziționarea, stocarea,
expunerea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale
pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc
de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 375 Ultrajul contra bunelor moravuri
Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o
activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârșește acte de exhibiționism
sau alte acte sexuale explicite se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI
Art. 377 - Incestul
Raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori, se
pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani.
 INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE
Art. 352, Zădărnicirea combaterii bolilor
(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare
răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.
Art. 353, Contaminarea venerică
(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care știe că suferă de o astfel
de boală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Instanța de judecată va dispune măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
Art. 354, Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit
(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o persoană care știe că suferă de
această boală se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o altă persoană decât cea
prevăzută în alin. (1) se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă a cauzat
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
 Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea
drepturilor copilului
Articolul 96
(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are
suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să
sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția
copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcții generale
de asistență socială și protecția copilului se înființează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi
adus la cunoștința publicului.

DGASPC
 Probarea elementelor constitutive ale violului
• Penetrarea (Raportul/Actul sexual)
• Lipsa de consimțământ a victimei
 PROBAREA ACTULUI SEXUAL
Raport sexual
Act sexual anal
Act sexual oral
Probarea actului sexual vaginal

Poziție de litotomie (supinație, decubit dorsal)

 Probarea actului sexual vaginal
Certitudine:
• Detectarea spermei la nivel vulvar/vaginal prin
examen serologic și identificare ADN: de
preferat <72 h de la faptă; f. rar până la 5 – 7
zile în fundul de sac vaginal posterior
• Profil genetic străin din celule epiteliale (mai
ales detectare profil ADN – cromozomul Y)
• BTS la minori de vârstă mică
• Pozitivarea testului de sarcină și determinare
ADN produs de concepție

Poziție de litotomie (supinație, decubit dorsal)

 Probarea actului sexual vaginal
Certitudine/posibilitate/probabilitate:
• Rupturi himenale recente la minore fără
raporturi sexuale în antecedente
• Leziuni traumatice vulvare la minore de vârstă
mică sau la persoane vârstnice
• Leziuni traumatice la nivel vulvar și vaginal:
plăgi, hematoame, echimoze, excoriații (≠
igienă precară, sânge menstrual, candidoză,
manevre de examinare)
NB: La o femeie de vârstă fertilă existența unui
himen intact sau absența leziunilor traumatice
vulvare nu exclude un raport sexual
Termenul de virginitate în practica medico –
legală se referă exclusiv la aspectul himenului

Poziție de litotomie (supinație, decubit dorsal)

Himen intact
 Rupturile himenale
Recente (<14 zile): Margini roșiatice, Vechi (>14 zile): rupturi complete
sângerânde, apoi acoperite de vindecate
fibrină, eritematoase (mai evident
sub 7 zile); până la baza de inserție a
himenului
Rupturi himenale recente
Diagnostic diferențial
 Probarea actului sexual anal
Certitudine:
• Spermă la nivel ano-rectal (dacă nu a defecat și
< 24 de ore)
• BTS la minorii de vârstă mică
Certitudine/posibilitate/probabilitate:
• Echimoze perianale (≠ congestia,
hiperpigmentarea, hemoroizii)
• Excoriații, mici sângerări (≠ fisuri cu sângerare
recentă secundare constipației)
• Tonus anal foarte scăzut, prezența de cicatrici
(relevant pentru abuzul cronic)
• BTS (condilomatoza ≠ pliuri cutanate)
NB: aspectul normal nu exclude un act sexual
anal
Poziție genupectorală (pronație, decubit ventral)
Leziuni traumatice anale
Diagnostic diferențial
 Probarea actului sexual oral
• Dificil/rareori de demonstrat clinic sau prin
investigații de laborator (clearance salivar
ridicat)
• Recoltarea de probe în vederea identificării
suspectului se face de preferat din
pliurile/șanțurile gingivale
• Recoltarea cu tampoane bucale de pe fața
internă a obrajilor sunt de referință pentru
identificarea victimei
 PROBAREA LISPEI DE CONSIMȚĂMÂNT A VICTIMEI
• Leziuni traumatice de apucare, de imobilizare, de intimidare
• Stări fiziologice: vârste extreme
• Stări patologice imobilizante: comă, paralizii
• Patologie psihiatrică: demență, retard mintal (examen psihiatric)
• Intoxicații: substanțe psihoinhibitorii și în special etanol, narcotice, barbiturice, benzodiazepine
(examen toxicologic)
 PROBAREA LISPEI DE CONSIMȚĂMÂNT A VICTIMEI
LEZIUNI TRAUMATICE SUGESTIVE
Leziuni de intimidare:
• Regiunea facială: echimoze periorale, leziuni endobucale, linguale, pe fața internă a buzelor, obrajilor,
echimoze auriculare secundare lovirii
• Leziuni interne: fracturi maxilare, fracturi costale
Leziuni secundare comprimării cervicale:
• Peteșii oculare conjunctivale
• Echimoze ovale, șanțuri de comprimare cervicale
Leziuni de imobilizare
• Echimoze și excoriații dispuse transversal pe ARC, glezne
• Echimoze ovale pe fața medială a brațelor
 PROBAREA LISPEI DE CONSIMȚĂMÂNT A VICTIMEI
LEZIUNI TRAUMATICE SUGESTIVE
Alte leziuni: de autoapărare pe mâini și antebrațe,
leziuni de tortură (arsuri, tăieturi, echimoze
multiple)
NB: există leziuni traumatice care pot să apară și
în acte sexuale consimțite: echimoze peteșiale la
baza gâtului, unele echimoze în zone erogene,
mărci mușcate, unele zgârieturi, posibil BDSM
 ALTE ASPECTE
• Datele de anchetă furnizate de poliție: momentul/perioada comiterii faptei, câte persoane au fost de față
(martori/coautori), zonele anatomice implicate (oral/vaginal/anal), dacă s-au folosit mijloace de protecție,
dacă/unde agresorul a ejaculat , dacă a efectuat igienă locală, dacă victima a defecat/urinat;
• Date de istoric personal: DUM, dacă este cunoscută cu BTS, trecut sexual; trebuie întrebată victima la cât
timp anterior de la viol a avut un act sexual și dacă a mai avut un act sexual cu o altă persoană după viol
• Identificarea agresorului: orice probe biologice recoltate de pe victimă care pot conține celule ale
agresorului și care îl pot identifica: fire de păr cu bulb, depozite subunghiale, salivă, sânge uscat
• Orice igienă/toaletă locale distruge probele
• De regulă după 24 de ore șansa de a identifica probe biologice e fff. redusă
• Hainele și mai ales lenjeria intimă (chiloți, pantaloni) pot păstra probe uscate și identifica agresorul
• Dacă s-a folosit prezervativ și este găsit acesta trebuie analizat pe ambele fețe
• Examenul medico-legal și probele biologice se recoltează ÎNAINTE de un examen ginecologic
• După examinare se recomandă examene de specialitate de boli infecțioase, ginecologic, psihiatric
Toxicologie
Definiții
Toxic = substanță care provoacă moartea, leziuni organice sau tulburări funcționale de obicei prin reacții
chimice sau moleculare, atunci când doza absorbită de organism este în cantitate suficientă
Toxina este o substanță dăunătoare produsă în organismele/celulele vii
Intoxicația = prezența toxicului în organism și manifestările clinice cazate de acesta (ex: intoxicație
etanolică)
Toxicitatea se referă la efectul dăunător al unei substanțe toxice asupra organismului, (ex: supradozarea
cumarinică și sângerări secundare)
Toxicologia este disciplina științifică, care studiază efectele adverse ale substanțelor chimice asupra
organismelor vii precum și diagnosticul și tratamentul expunerii la substanțe toxice
Toxidromul este un sindrom cauzat de un nivel periculos al unui toxic în organism.
Definiții
Doza letală (LD):
• Cantitatea unui toxic/agent/medicament care poate provoca moartea
• Se măsoară ca unități de masă sau volum (grame, cm3, litri); uneori este utilă concentrația
• Pentru o precizie mai mare se exprimă în kilograme pe greutate corporală
• Pentru substanțe gazoase se utilizează concentrația letală în aerul respirat exprimată în mg/m3 sau
ppm (părți per milion: monoxid de carbon); pentru alte substanțe care sunt rapid detoxificate de
către organism, este mai utilă durata expunerii (ex: acid cianhidric)
DL50= doza care omoară 50 % din animalele de laborator (doza letală medie)
DML = doza minimă care omoară un adult
0,1 g = 100 mg = 100.000 pg = 100.000.000 ng
0,1 L = 100 mL = 10 cL = 1 dL = 0,1 dm3 = 100 cm3 = 100.000 mm3
1g/L = 100 mg/1 dL = 0,1 mg/mm3 = 100 µg/mm3
Toxicologie medico-legală
Se ocupă cu obținerea probelor, analiza probelor și interpretarea rezultatelor
Este necesară pentru a stabili cauza decesului, a se exclude unele cauze de deces, a evalua capacitatea
de a conduce autovehicule, să se clarifica circumstanțele privind expunerea la anumite substanțe
chimice sau medicamente.
Referitor la corpul uman, este necesar a fi avut în vedere calea de intrare, metabolismul, excreția și
depozitarea tisulară
În cazul unei morți suspecte, ancheta începe cu:
• Datele furnizate de familie, anturaj sau poliție cu privire la un consum recent sau cronic de droguri,
comportament neobișnuit sau o simptomatologie
• Fișe medicale privind o boală psihiatrică, rețete medicale
• Probe înregistrate și/sau prelevate la locul faptei: ambalaje cu blistere, flacoane pentru pastile,
pulberi, recipiente, reziduuri, seringi, garouri, pachete și linguri suspecte
• Mediul: camera de zi, prezența unui încălzitor sau unei sobe, uzină, un posibil incendiu
Toxicologie medico-legală
Probe
• Urină: este mai ușor de obținut, testele sunt mai rapide, de obicei sunt detectați metaboliți care apar
mai târziu decât în sânge, dar și pentru o perioadă mai lungă; eșantionul poate fi modificat dacă este
oferit de persoana în cauză; dacă persoana a urinat anterior testul nu mai poate fi aplicat
• Sânge: este cel mai precis pentru determinarea cantitativă; cea mai bună probă este prelevată din
sângele periferic; este cea mai bună alegere pentru măsurarea conținutului de alcool din sânge în
cazurile de conducere în stare de ebrietate
• Păr: părul capului crește cu o viteză de aproximativ 1 - 1,5 cm/ lună, poate oferi o estimare a
expunerii anterioare la un anumit toxic / medicament (doar calitativ, deoarece cantitățile sunt foarte
mici)
• Autopsie: conținut gastric, umoare vitroasă, ficat, rinichi, lichid pericardic, splină
NB: calitativ//cantitativ//concentrația în sânge este diferită de doza letală//concentrația în sânge este
diferită de concentrația în aerul expirat
Toxicologie medico-legală
Teste:
• Testele de screening: ex pentru droguri: Ag - Ac
• Gaz - Cromatografia (GC): analizează compușii care pot fi vaporizați fără a se descompune
• Gaz - Cromatografia Spectrometria de masă (GC-MS): poate fi utilizat pentru a identifica produșii din
cromatografie prin spectrul lor de masă
• Cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC): folosită pentru a separa, identifica și cuantifica
fiecare component într-un amestec
• Detectarea metalelor: analizată prin distrugerea matricei organice prin oxidare chimică sau termică
• Cromatografia în strat subțire și cromatografia gaz - lichid: pentru substanțe nevolatile
Etanolul (CH3−CH2−OH)
• Cea mai frecvent întâlnită substanță în analizele toxicologice și cel mai răspândit drog psihoactiv.
• Lichid, incolor, molecula slab polară, solubilă în apă și lipide (distribuită în principal în țesuturile
corpului bogate în apă)
• Temperatura de fierbere: 78,3 C, Lichid, temperatura de înghețare -114,1°C, miros eteric
• Densitate: 0,79 g/cm3 (o băutură de 40 grade alcool = 40% volum alcool = 31,6 % masă alcool)
• Pentru un adult, doza letală este considerată a fi de 5 - 8g / kg (70*8*(100/31,6) = 1,8 litri de whisky
40%)
Absorbția
Teoretic la orice nivel: respirator, digestiv, transcutanat, de departe cel mai frecvent este la nivel digestiv
(cale de intrare orală)
Pe stomacul gol: 20% la stomac și 80% în intestinul subțire proximal.
Variații între indivizi și chiar pentru același individ, cauzate în principal de viteza cu care alcoolul ajunge
în intestinul subțire:
• Pe stomacul gol, la o concentrație optimă (aproximativ 20 de grade), concentrația maximă apare în
aproximativ 30 de minute; Absorbția și distribuția sunt rapide, astfel încât nivelele mai mici de alcool
pot fi găsite chiar și în primele minute
• Băutura cu tărie crescută induce spasmul piloric
• În combinație cu o alimentație bogată și în special grăsimi, absorbția alcoolului este întârziată
Absorbția, metabolismul și eliminarea
• Comparația curbei
alcoolemiei la același
individ, după ce a
consumat 0,8 g/kg pe
stomacul gol (nemâncat
de 10 ore) sau după
consumul unui mic dejun
• Liniile punctate în
diagonală care se
intersectează cu verticala
arată deficitul de
absorbție la consumul de
alcool după masă.
Metabolismul și eliminarea
Metabolizarea:
• Aproape în totalitate hepatică
• Depinde de cantitatea de ADH
(alcool dehidrogenază)
• Este de obicei mai scăzută la
femei, la cei cu patologii
hepatice (steatoză severă,
ciroză)
Eliminare
• Circa 0,15 – 0,4 g 0/00 pe oră (8-
10 g/oră)
• 2 – 10 % este excretat
Aspecte clinice și fiziopatologie
Ca mecanism principal, deprimă excitabilitatea SNC prin stimularea de tip GABA și NDMA: efecte
anxiolitice, anticonvulsivante, sedative, hipnotice, afectare cognitivă, incoordonare motorie
1. faza euforică (<1 g / L): funcțiile intelectuale, reflexele, coordonarea motorie sunt reduse moderat;
crește încrederea în sine și se percepe dezinhibiție
2. faza neurologică (1-3 g / 1000 ml): nistagmus orizontal (la <45 grade deviere), absența urmăririi
fine a pixului, halenă etanolică (aproximativ 1 g/L); reducerea marcată a coordonării motorii,
tulburări de echilibru Romberg pozitiv, testul de mers înainte și întoarcere pe loc)
3. faza comatoasă (> 3 - 4 g/L): anestezie
De obicei, efectele apar la mai mult de 0,3 g / L; există o mare variație în ceea ce privește semnele și
simptomele: sunt descrise cazuri cu simptome neurologice ușoare la 7 - 8 g/L
 ALCOOLEMIE – CONDUCĂTORI
AUTOVEHICULE
• < 0,8 g/L: contravenție
• > 0,8 g/L: infracțiune, se
pedepsește cu închisoarea 1
– 5 ani
• refuzul: infracțiune, se
pedepsește cu închisoarea
1- 5 ani
ETILOTEST
• < 0,4 mg/L în aerul
expirat: contravenție;
prelevarea de sânge se
face la cerere
• > 0,4 mg/L în aerul
expirat: infracțiune;
prelevarea de sânge se
face obligatoriu

Determinare cu etilotest: Există un raport relativ egal între

concentrația din sângele funcțional pulmonar și cea din aerul
alveolar: 1000 mg/l în sânge = 0,476 mg/l în aerul expirat
(proporția de 2100:1)
Probleme medico – legale
• Alcoolemie = concentrația de alcool în sânge; este exprimată în g/l (‰)
• Alcoolurie = concentrația de alcool în urină; este exprimată în g/l (‰)
• Cut-off < 0,1 g/L (!)
• Asocierea cu activități infracționale comise cu violență sau accidente rutiere.
• De obicei, este o circumstanță agravantă și nu este natură să reducă capacitatea psihică și
responsabilitatea juridică. Pentru a se susține iresponsabilitatea juridică este necesar să se
demonstreze imprevizibilitatea, o intoxicație patologică (adică cantitate mică de alcool) involuntară,
sau un sindrom de sevraj
Mecanisme de deces – etilism acut
• Asocierea cu activități infracționale comise cu violență (în familie, agresiuni în general) sau accidente
rutiere
• Tulburări de echilibru – risc crescut de cădere cu TCC secundar
• Aspirat pulmonar de conținut digestiv
• Edem cerebral – vulnerabilitatea crescută a creierului la traumatisme mecanice mai mici
• Potențarea efectului altor substanțe deprimante SNC
• Risc crescut de hipotermie prin vasodilatație
• Hipoglicemie
• Efect proaritmic cardiac
• Decesul secundar intoxicației etanolice se consideră a fi la o alcoolemie de peste 4 g‰ , deși această
valoare poate fi supusă la mari variații individuale: mecanismul este de inhibiție respiratorie centrală
Mecanisme de deces – etilism cronic
• Tulburări de coagulare: leziuni hemoragice mult mai întinse (hematoame, hemoragii meningo-
cerebrale) + leziuni de cădere repetată
• Sindrom de sevraj: epilepsie sau leziuni cerebrale
• Steatohepatită etanolică și status imunitar scăzut – risc crescut de infecții
• Cardiomiopatie dilatativă – aritmii, ICC
• Ciroză și decompensarea vasculară și parenchimatoasă
• Pancreatită acută/cronică
Metanolul (CH3−OH)
• Lichid, Temperatura de fierbere: 64,7 0C, −97.6 °C, densitate: 0,79 g/cm3
• Miros eteric, Hidrosolubil
• Circa 10 ml de metanol pur ingerat este metabolizat în acid formic și poate provoca orbire
permanentă prin distrugerea nervului optic.
• Doza letală este de obicei peste 100 ml (1-2 ml/kgc de metanol pur)
Etilenglicol (CH2OH)2
• Etilenglicolul este un lichid dulce, incolor, inodor, care se găsește frecvent în antigel
• Doza letală orală la om: 1,4 ml/kg etilen glicol pur = 224 ml 50% etilenglicol pentru un adult de 80 kg
și 56 ml pentru un copil de 20 kg
Intoxicația cu monoxid de carbon
PROPRIETĂȚI
• Reprezintă cea mai frecventă intoxicație letală în activitatea medico-legală.
• Felul morții este de obicei accidental și calea de pătrundere: aeriană.
• CO reprezintă un gaz incolor, inodor, mai ușor decât aerul rezultat în urma arderilor incomplete (de
regulă sobe fără aerisire corespunzătoare sau în incendii)
• Se găsește în mod normal în fumul de țigară, gaze de eșapament, generatoare electrice, echipamente
cu combustie internă
MECANISM:
• Cel mai important: afinitate de 200 – 250 de ori mai mare decât a oxigenului pentru Hb și blochează
transportul oxigenului la țesuturi (asfixie chimică de transport)
• Secundar: blochează activitatea enzimelor lanțului respirator (electroni), a mioglobinei și a altor
metaloproteine
Intoxicația cu monoxid de carbon
CONCENTRAȚIA LETALĂ ȘI SEMNELE CLINICE
• Concentrația normală a aerului: azot 78,084%; Oxigen 20,947%, Dioxid de carbon 0,0407%
• Concentrația letală depinde de durata expunerii
• 200 ppm (0,02%): dureri de cap ușoare în două-trei ore; pierderea judecății
• 1.600 ppm (0.16%): cefalee, ritm cardiac crescut, amețeli și greață în 20 min; decesul în mai puțin
de 2 ore
• 3.200 ppm (0.32%): cefalee, amețeli și greață în cinci până la zece minute. Decesul în 30 de minute.
• 6.400 ppm (0,64%): cefalee și amețeli în unul – două minute. Convulsii, stop respirator și moarte în
mai puțin de 20 de minute.
• 12.800 ppm (1,28%): inconștiență după 2-3 respirații. Moartea în mai puțin de trei minute.
Intoxicația cu monoxid de carbon
SURSE ȘI CONCENTRAȚIE LETALĂ
• 0,1 ppm (0,00001%): atmosfera naturală
• 0,5 până la 5 ppm: nivel mediu în locuințe
• 5 - 15 ppm: în apropierea sobelor de gaz
reglate corespunzător în interiorul caselor
• 100 - 200 ppm (0,01% - 0,02%): Eșapamentul
automobilelor în centrul orașului
• 5.000 ppm (0,5%): gazele eliberate dintr-un
foc cu lemne
• 7.000 ppm (0,7%): gazul cald de eșapament de
mașină, fără catalizator
Intoxicația cu monoxid de carbon
PARTICULARITĂȚI CLINICE
• HbCO <3%: Nefumători
• HbCO ≤12%: fumători
• La HbCO> 15%: creșterea riscului deces la cei cu boală coronariană prin aritmie
• HbCO de peste 10 - 20% - semne clinice neurologice nespecifice: cefalee, greață, vărsături, astenie
• HbCO peste 30% sângele are culoare mai roșu aprins; risc crescut pentru cei cu anemie, boli
cerebrovasculare
• HbCO peste 50 - 60% duce la moarte
• HbCO mai mare de 80 - 90% este foarte improbabil
Tratament: Se scoate din mediu și se administrează oxigen (la 30 - 60 minute după tratament, diagnosticul
toxicologic devine irelevant): timpul de înjumătățire este:
• 21% O2: 5 min și 20 min
• 100% O2: 1 oră și 20 min
• 100% O2, hiperbar (3 atm): 23 min
Intoxicația cu monoxid de carbon
Autopsie:
• Reacție vitală în incendii (persoană era în viață
în timpul incendiului)
• Colorație roșie – roz a sângelui, lividităților,
mușchilor (la o concentrație de peste 30%
HbCO); mai puțin evidentă la persoanele
anemice
• Semne ale incendiului: depozite de funingine
pe piele, în trahee, bronhii
Intoxicația cu monoxid de carbon
Autopsie:
• Reacție vitală în incendii (persoană era în viață
în timpul incendiului)
• colorație roșie – roz a sângelui, lividităților,
mușchilor (la o concentrație de peste 30%
HbCO); mai puțin evidentă la persoanele
anemice
• Semne ale incendiului: depozite de funingine
pe piele, în trahee, bronhii
Intoxicația cu monoxid de carbon
Autopsie:
• Reacție vitală în incendii (persoană era în viață
în timpul incendiului)
• colorație roșie – roz a sângelui, lividităților,
mușchilor (la o concentrație de peste 30%
HbCO); mai puțin evidentă la persoanele
anemice
• Semne ale incendiului: depozite de funingine
pe piele, în trahee, bronhii
Intoxicația cu monoxid de carbon
Autopsie:
• Reacție vitală în incendii (persoană era în viață
în timpul incendiului)
• colorație roșie – roz a sângelui, lividităților,
mușchilor (la o concentrație de peste 30%
HbCO); mai puțin evidentă la persoanele
anemice
• Semne ale incendiului: depozite de funingine
pe piele, în trahee, bronhii
Intoxicația cu monoxid de carbon
Leziuni secundare hipoxemiei, encefalopatiei și
supraviețuirii îndelungate:
• Patologii de decubit cauzate de comă cu
imobilizare prelungită: sepsis,
bronhopneumonie, edem cerebral, anasarcă,
escare
• Necroze în ganglionii bazali și hipocamp
(cornul lui Amon) - zone cerebrale mai
sensibile la hipoxie
• Ischemie / infarct miocardic, mai ales dacă
există leziuni aterosclerotice preexistente
Intoxicația cu cianuri
SURSE ȘI CIRCUMSTANȚE
Incendii: HCN poate fi eliberat ca urmare a arderii
materialelor plastice, fibrelor naturale, covoarelor –
decesele în incendii pot rezulta din intoxicații cu
cianuri + monoxid de carbon (efect sinergic): de
obicei accidente
Industrie: sărurile de cianură sunt utilizate la
extragerea aurului, la galvanizare; fabricarea de
coloranți, pigmenți, insecticide: de obicei accidente
Pastile de cianură (cu săruri de cianură): omucidere
sau suicid
Pesticide pe bază de cianuri: Zyklon B
Migdale amare (4–9 mg HCN/sâmbure de migdală
amară); acestea sunt diferite de migdalele dulci
disponibile în comerț (migdalele dulci au de 42x mai
puțin cian)
Nitroprusiat de sodiu (antihipertensiv): supradozaj
Intoxicația cu cianuri
EXEMPLE:
• HCN = acid cianhidric (acid prusic): punctul de
fierbere 26 C, miros de migdale amare
• Cianură (săruri ionice de cianură): KCN, NaCN
• Doză letală = 200 până la 300 mg săruri de
cianură sau 50 mg acid hidrocianic sau
aproximativ 3 mg / kg corp cianură de sodiu
sau potasiu
• Concentrația letală: 0,2 până la 0,3 mg / m3
HCN
TRATAMENT
• Inhalator amilnitrit, urmat de nitrit de sodiu
intravenos și tiosulfat de sodiu, edetat de
dicobalt
Intoxicația cu cianuri
MECANISM:
• Blocarea enzimelor lanțului respirator celular -
oxigenul din sânge nu poate fi utilizat
• Cianurile în reacție cu apa sau acidul clorhidric
din stomac - eliberarea de HCN cu o capacitate
de difuzie foarte mare - moarte în câteva
minute
AUTOPSIE:
• Miros de migdale amar (uneori)
• Culoarea roz-roșie a sângelui (sânge bogat în
oxigen)
• Eroziuni gastroesofagiene (efect ușor coroziv al
înghițirii cianurii)
 Intoxicația cu droguri psihoactive
EFECT PRINCIPAL
• Stimulante: amfetamine (pervitin), cafeină, cocaină, MDMA (ecstasy), nicotină
• Deprimante: etanol, anestezice, opiacee (heroină), canabis, barbiturice, benzodiazepine (anxiolitice)
• Halucinogene: LSD, scopolamină, fenilciclidină
 Intoxicații cu substanțe medicamentoase
• Barbiturice
– cu efect foarte scurt (sub 60 min) - Thiopental (anestezic general); cu efect scurt (1-3 ore)-
Ciclobarbital; cu efect lung (3-5 ore)-Amital; cu efect foarte lung (6-9 ore) – Fenobarbital
– DML este de 1,5 - 3 g pentru cele cu acțiune scurtă, sau pentru fenobarbital de 10g
• Benzodiazepine: diazepam (Valium)
• Alte: propofol (receptori GABA)
 Aspecte clinice ale toxicomaniei
• Mai caracteristice în toxicomania cu droguri intravenoase
• Infecții: VHC, HIV, TBC (recidivat)
• Cașexie
• Cicatrici discoide cutanate
• Grauloame +/- ulcerații +/- sângerări în zone injecționale: inghinal, plica cotului
• Tromboflebite cornice
• Leziuni carioase dentare foarte extinse, la dinții frontali, la tineri
• Tatuaje foarte extinse, mai neobișnuite