Tanatologia este știința care studiază procesul instalării morții, modificările

postmortem, condițiile, cauzele, natura morții. (din greacă – Tanatos (θάνατος: „moarte") și - logos

(-λόγος: ”știință”).

Clasificarea medico-biologică

• naturală • nenaturală (patologică, violentă)

Clasificarea juridică (2 categorii)

• violentă • neviolentă

Genul morții violente

• Accident • Suicid • Omucidere.

Probleme ale tanatologiei:

Diagnosticul pozitiv al morții reale:

• Estimarea vechimii morții

• Determinarea cauzei morții și a tanatogenezei

• Aprecierea circumstanțelor și împrejurărilor în care a avut loc moartea

• Aprecierea raportului de cauzalitate (cauză-efect)

• Îmbălsămarea (tanatopraxia).

Stările terminale:

Preagonia – diminuarea conștiinței, pulsul filiform, piele pată sau pătată, respirație superficială și
frecventă, scade TA. Durează până la câteva ore.

• Pauza terminală – oprirea tranzitorie a respirației (durează până la 2-4 minute)

• Agonia – conștiința lipsește, respirație rară și superficială/profundă, inhibiția treptată a SNC

• Moartea clinică – oprirea respirației și a activității cardiace (4-7 minute)

• Moartea biologică – proces ireversibil – moartea propriu-zisă

Semne negative de viață (probabile)

– lipsa conștientei

– poziția pasivă a corpului

– tegumente pale

– absența mișcărilor respiratorii

– absența contracțiilor cardiace și a pulsului

– lipsa răspunsului la excitanți dolori, termici, odoriferi

– lipsa reflexelor.

Semne pozitive ale morții

modificările cadaverice (tanatomorfoza)

– Precoce

– Tardive

Probe de diagnostic

• Magnus • Beloglazov.

Modificări cadaverice precoce:

Răcirea cadaverică (algor mortis)

• Deshidratarea

• Lividitățile cadaverice (livor mortis)

• Rigiditatea cadaverică (rigor mortis)

• Autoliza

Răcirea cadaverică – scăderea temperaturii corpului după deces

Depinde de mai mulți factori:

Externi

• - temperatura mediului ambiant

• - umiditate

• - mișcarea aerului

• - hainele și caracterul lor

• - mediul de aflare a cadavrului (în apă sau aer)

Interni sau individuali

• - grosimea stratului celuloadipos subcutanat

• - vârsta

• - cauza morții.
Deshidratarea

Se usucă structurile fine și/sau umezite ale pielii și corpului (buzele, sclera,

genitalele (labiile, scrotul))

Semne ale deshidratării

• pete pergamentoase (consistență dură, inițial galbene, apoi

brune)

• pete triunghiulare pe sclera ochilor deschiși sau

întredeschiși (petele L’Arche)

Depind de factori

• externi: temperatura și ventilarea, haine

• individuali: nutriție, gradul de deshidratare

Lividități cadaverice:

- Hipostază;
- Stază;
- Imbibiție.

Rigiditatea cadaverică – contracția postmortem a mușchilor

Poate fi mai rapidă și pronunțată în caz de

• temperaturi ridicate

• convulsii

Poate fi mai puțin pronunțată sau să lipsească în caz de

• intoxicații (substanțe hemolitice, ciuperci, narcotice)

• malnutriție

• sepsis

• prunci

Autoliza – destrucția țesuturilor și organelor de către enzimele proprii

Depind de

• saturația țesuturilor cu enzime

• temperatura mediului ambiant

• acidoza tisularămai repede apare în pancreas, suprarenale, splină, stomac, ficat.

Importanța medico-legală a modificărilor cadaverice precoce:

diagnosticul pozitiv al morții

• estimarea vechimii morții

• stabilirea cauzei probabile a morții (ex.: culoarea roșu-aprinsă a lividităților – CO)

• tempoul instalării morții

• stabilirea poziției inițiale a corpului și dacă aceasta a fost schimbată

• determinarea reliefului lojei cadavrului.

Modificări cadaverice tardive:

Destructive: - putrefacția; - destrucția cadavrului de către animale (insecte, pești, păsări, mamifere)

Conservative:

- mumificare; - lignificare; - saponificare; - congelare.

Putrefacția – dezintegrarea țesuturilor și organelor de către microorganisme (aerobe sau anaerobe).

Condiții ale putrefacții

• temperatura

• aerație

• umiditatea

Tipuri ale putrefacției

1. uscată, când sunt puține lichide (hemoragii masive, cașexie) și umiditatea este joasă

2. umedă: exces de lichide (ex. edem)

3. gazoasă: infecții, putrefacția anaerobă (ex. sepsis, înec)

Semne ale putrefacției:

Verdeața de putrefacție (pata verde de putrefacție)

Colorare roz a dinților

Rețeaua venoasă

Vezicule de putrefacție

Emfizem cadaveric; Miros fetid

Mumificarea - este deshidratarea completă a țesuturilor în condiții de aer uscat, temperatură

înaltă și ventilație bună.

Saponificarea (adipoceara) se dezvoltă în condiții de umiditate înaltă și acces limitat de oxigen.

Lignificarea se dezvoltă în mediu acid, bogat în acizi tanic și humic (ex. mlaștini).

Importanța medico-legală a modificărilor cadaverice tardive:

Avantaje:

• estimarea vechimii morții

• păstrarea îndelungată a leziunilor (modificările conservatoare)

• aprecierea condițiilor de păstrare a cadavrului

Dezavantaje:

• dificultăți de:

– identificare

– stabilirea a vechimii morții

– estimare vitalității leziunilor

• scârbos pentru procesul de examinare

Starea de putrefacție nu poate servi drept motiv de refuz al autopsiei medico-legală.

Determinarea vechimii morții:

• reacțiile supravitale

• modificările cadaverice precoce

• modificările cadaverice tardive

• marcheri biochimici

Reacțiile supravitate

• Proba Beloglazov este pozitivă în 10-15

minute după deces.

• Excitarea mecanică a mușchilor

– Reacția tendinoasă (Zsako) - 1.5-2.5 ore

– Contracția idiomusculară – până la 10 ore

• Excitarea electrică a mușchilor scheletali

• Excitarea chimică (farmacologică) a mușchilor (irisul)

Modificări cadaverice precoce:

• petele L’Arche apar după 5-6 ore

• temperatura corpului scade în mediu cu 1 grad C pe oră la temperaturaaerului de 16-18 grade C

• Lividitățile cadaverice

– hipostaza 1,5-2ore - 8-12ore

– staza – 8-12ore – 24-36ore

– imbibiție – peste 24-36 ore

• Rigiditatea cadaverică

– apare în 3-4 ore

– prezentă în toți mușchii după 8-14 ore

– nu se restabilește după 10-12 ore dacă a fost distrusă

– la 24 ore instalarea maximă

– Rezoluția completă și independentă după 3-4 zile.

Determinarea vechimii mortii:

MOTIVELE EXAMINĂRII MEDICO-LEGALE A CADAVRULUI

• moartea violentă (omor, suicid, accident);

• moartea subită (suspectă, lipsa evidenței medicului, etc.);

• cadavrele persoanelor necunoscute, inclusiv nou-

născuți;

• decesul în primele 24 ore de spitalizare (lipsa diagnosticului clinic);

• moartea în spital în rezultatul unui proces patologic după 24 ore de spitalizare, dacă sunt obiecții
sau solicitări ale rudelor

• malpractica (eroarea medicală, greșeala, boli iatrogene, etc.)