Sunteți pe pagina 1din 71

Examenul radiologic

al aparatului respirator
I. Imagistica radiologică toracică normală

• Vizualizează
- Toracele frontal în incidență postero-anterioară (PA);

- Toracele frontal în incidență antero-posterioară (AP);

- Torace de profil:
- transversal drepta (TD) și
- transversal stânga (TS);

- Torace oblic:
- oblic anterior dreapta (OAD) și
- oblic anterior stânga (OAS).
Măsurători şi repere pe rgf profil

• Diametrul antero-posterior toracic: 22-25 cm

• Aorta descendentă proximal: 2,5 - 3 cm

• Scizura oblică : D3 => partea cea mai anterioară a diafragmului

• Scizura orizontală : de la mijlocul scizurii oblice dr.


=> peretele toracic anterior
Analiza radiografiei pulmonare în incidență PA

• În incidență PA se vizualizează:
1. configurația și simetria toracelui,
2. scheletul și părțile moi toracice,

3. opacitatea cordului,
4. diafragma și camera de gaz a stomacului,

5. sinusurile costo-diafragmatice laterale,


6. transparența pulmonară

7. vascularizația pulmonară,

8. pleura și scizurile.
Radiografie frontală PA – sex masculin și feminin

Sex masculin Sex feminin


Scizurile în incidență PA
Regiunile pulmonare în incidență PA
Indici, repere și măsurători în incidență PA

• Traheea: 15-18 mm pe 3-4 vertebre.

• Butonul aortic: 1,5-2 cm sub extremitatea internă a claviculei stângi.

• Cordul: 1/3 din hemidiagrafmul drept și 1/2 din hemidiafragmul stâng.

• Bifurcația traheei: 75 grade la D5.

• Hemidiafragma dreaptă: mai sus cu 1,5-2 cm decât cea stângă.

• Sinusurile costo-diafragmatice: unghiuri ascuțite la aceeași adâncime.

• Excursia diafragmei: 4-6 cm.

• Diafragama proiectată: în inspir profund la arcul costal anterior VI-VII.


Indici, repere și măsurători în incidență PA

• Opacitatea hilului drept: extern anterior coaste II-IV.


• Opacitatea hilului stâng: cu 1-1,5 cm mai sus.
• Artera pulmonară dreaptă (intermediară): 13-14 mm.
• Mantaua Felix: 1-2 cm.
• Vasele pulmonare: vârfuri/ baze, sunt de 1:2.
• Diametrul transvers bazal maxim: 28-30 cm.
• Indicele cardio-toracic: 0,45-0,50.
• Scizura orizontală: la înălțimea spațiului intercostal IV anterior
dreapta la mijlocul hemitoracelui drept.
Analiza radiografiei de profil

• Vizualizează:
- scheletul toracic;
- diferențierea celor două cupole diafragatice;
- sinusurile posterioare și anterioare;
- opacitatea cordului;
- spațiul retrosternal;
- spațiul retrocardiac;
- hilurile;
- traheea, bronhiile lobare superioare și scizurile.
Profil – transversal drept și stâng

- Vizualizează:
- scheletul toracic;
- diferențierea celor două cupole diafragatice;
- sinusurile posterioare și anterioare;
- opacitatea cordului;
- spațiul retrosternal;
- spațiul retrocardiac;
- hilurile;
- traheea, bronhiile lobare superioare și scizurile.

Profil TS
Profil toracic

Profil TD Profil TS
Lobul inferior drept

TD PA
Lobul superior drept

TD PA
Lobul mediu

TD PA
Lobul inferior stâng

TS PA
Lobul superior stâng

TS PA
Semiologie radiologica pulmonara
Aspecte patologice decelate la examenul radiologic

Modificările patologice decelate la examenul radiologic sunt descrise ca:


modificări ale elementelor normale toracopleuropulmonare

• modificările statice constau din:


• asimetrii toracice, deformări, retracţii sau bombări,
• modificări de contur ale diafragmei (în pleurezii, pahipleurite, paralizie de nervi frenici),
• modificări mediastinale: deplasarea laterală de mediastin prin atelectazie sau împingere,

• modificări dinamice constau din:


• mişcări toracice reduse (în emfizem, astm, fibrotorace),
• limitarea mişcărilor diafragmului prin paralizie de nerv frenic sau aderenţe pleuromediastinale,
• mişcări pendulare ale mediastinului (atelectazie, pneumotorace, fibrotorace)
Aspecte patologice decelate la examenul radiologic
Avantaje:

Acest tip de examinare permite:

• confirmarea diagnosticului clinic (diagnosticul de sindrom);

• evidenţierea leziunilor pleuro pulmonare asimptomatice (rol detector);

• stabilirea conduitei diagnostice ulterioară (rol de orietare);

• obţinerea unui document obiectiv, ale cărui informaţii vor putea ulterior fi comparate cu cele ale altor imagini
radiografice.

Singurele dezavantaje ale acestui procedeu imagistic sunt:

• imposibilitatea decelării unor cantităţi mici de lichid în cavităţie pleurale (modificare decelabilă doar prin
echografie pleurală) şi

• incapacitatea decelării unor focare congestive pulmonare incipiente.


Aspecte patologice decelate la examenul radiologic

• Imagini anormale sunt reprezentate de opacităţi, hipertransprarenţe si imag mixte.


Opacităţile
• Opacităţile mici, micronodulare specifice:
 tuberculozei miliare, pneumoconiozei și carcinomatozei miliare.

• Opacităţile nodulare medii întâlnite în:


 bronhopneumonie, infiltratul tuberculos, carcinomatoză pulmonară, sarcoidoză şi stafilococie
pulmonară (pneumatocele).

• Opacităţile mari care pot fi:


• macronodulare:
• tumori (maligne sau benigne), chisturi hidatice, tuberculoză, abces pulmonar, actinomicoză
pulmonară, pleurezii închistate, guşă plonjantă;
• triunghiulare:
• pneumonii lobare, lobita bacilară, neoplasmul pulmonar, infarct pulmonar;
• fuziforme: pleurezia interlobară;
Aspecte patologice decelate la examenul radiologic

• Opacităţile lichidiene sunt opacităţi marginale, omogene, cu limită superioară cocavă:


 în pleurezie;

• Opacităţile liniare, longitudinale, trabeculare realizează două aspecte radiologice:


• accentuarea desenului pulmonar şi hilar normal în:
 accentuarea circulaţiei arteriale pulmonare şi îngraşarea ţesutului interstiţial (scleroză perilobulară
sau peribronşică)

• opacităţi liniare supraadăugate, patologice:


 fibroze pulmonare de cauză cunoscută (tbc, sufilis, colagenoze) sau idiopatică
Aspecte patologice decelate la examenul radiologic

• Caracteristicile radiologice care sunt descrise pentru aceste tipuri de opacitați sunt:
• Numărul,
• Forma,
• Localizarea,
• Dimensiunile,
• Intensitatea,
• Structura,
• Conturul,
• Raportul cu vecinii...
Aspecte patologice decelate la examenul radiologic

Hipertransparenţele pot fi:

• Difuze pot cuprinde:

• ambele câmpuri pulmonare:

 emfizem (hipertransparenţă bilaterală, coaste orizontalizate, spaţii intercostale lărgite,


diafragme coborâte, cu mobilitate redusă).

• un singur câmp pulmonar:

 pneumotorace (hipertransparenţă unilaterală, clară, fără desen pulmonar, situată în porţiunea


externă a câmpului pulmonar, plămân colabat în hil).
Aspecte patologice decelate la examenul radiologic
• Localizate
• rotunde, inelare pot îmbrăca aspect de imagine clară, bine delimitată, pe fondul unui desen pulmonar normal:
 chist pulmonar congenital, chist hidatic evacuat, caverne tuberculoase, pneumotorace închistat.

• rotunde, situate în mijlocul unei zone opace, apar în:


 abces pulmonar golit, cavernă tbc, neoplasm pulmonar excavat, bronşiectazie gigantă;

• multiple, cu aspect de „miez de pâine” în :


 tbc ramolită, pneumonie abcedată;

• longitudinale, întâlnite în:


 dilataţii bronşice, pneumotorace
Sindroamele radiologice

I. Modificari ale
A. Cutiei toracice (Sindroame parietale) și ale

A. Pleurelor (sindroame pleurale)

II. Modificări ale bronhiilor (Sindromul bronșic)

III. Modificari ale transparentei pulmonare (Sindroame parenchimatoase)

IV. Modificari ale vaselor pulmonare (Sindromul vascular)


1A. Modificări ale cutiei toracice
(Sd parietal)
1. Modificări de formă a toracelui
Normal:
• Normostenic
• Astenic (longilin)
• Hiperstenic ( picnic)

Patologic :
• cifo-scoliotic
• cifotic
• Emfizematos
• paralitic
• torace excavat
• torace în carenă

• postchirurgical (toracoplastie, pneumonectomie), etc.


Torace deformat

Torace normal

T. Cifo-scoliotic T. Cifotic
Pectus excavatum
2. Torace de dimensiuni crescute

• Hiperinflatie pulmonara (hipertransparenta)

• Cresc toate diam. cutiei toracice

• Orizontalizarea arcurilor costale posterioare

• Lărgirea spaţiilor intercostale

• Aplatizarea diafragmelor

• Cord verticalizat

Cauza: emfizemul pulmonar


Emfizem pulmonar

PA: Diafragmul sub arcul costal ant.7 TS: Largirea spatiului retrosternal si retrocardiac
3. Modificări diafragmatice frecvente

Feston: Semnul ”cortului”

Boselarea diafragmei
Diafragm patologic

Ascensiunea unui hemidiafragm

• Cauze:

1. Paralizie unilaterala de nerv frenic (semnul Balanţei)

2. Colecţie închistată în pleura diafragmatică → ecografie

3. Hepatomegalie tumorală sau nu, splenomegalie → ecografie

Ascensiunea unui hemidiafragm


Diafragm patologic

In inspir

Semnul
”balanței”

Diafragm patologic
Simfiza costo-diafragmatică

Mişcarea în
balama Diagnostic radioscopic,
+ ingrosarea
foitelor pleurale Digrafie, sau
două radiografii: în inspir şi în expir

• inspir
cauze: - aderenţe masive pleurale
- inflamaţii supra sau sub diafragmatice
- simfiza costo-diafragmatică

• expir

semnul mişcării în balama
IA. Sindromul parietal radiologic
Sindrom parietal

Sindrom parietal

Definește semnele radiologice pentru un proces expansiv în peretele toracic,


 situat în afara foiţelor pleurale.

Cauze:
• tumori maligne, benigne
• abcese, etc
Procese tumorale parietale
• Caracteristicile opacității
care face corp comun cu peretele toracic
• Dezvoltare spre interior

• Dezvoltare spre exterior


Semnul coafării pleurale
• În toate incidenţele formatiunea nu poate fi disociată
de perete  apare atunci când pe rgf. tangente

• Opacitate net sau fluu delimitată în funcţie de ( oblice) la perete se vede


incidenţă
 lizereul clar al grăsimii extrapleurale
• Afectare costală (+/-) endotoracice

• Se mişcă cu coastele

• Nu are bronhogramă aerica

• Semnul coafării pleurale este prezent


Structura parietala Semnul coafării pleurale Aspectul radiologic dupa localizare

1.M. Intercostali
1. Pleura parietala si viscerala
2. Fascia endotoracică 1. Pleura parietala si viscerala
3. Grasimea endotoracică 2. Grasimea endotoracica
2. Grasimea endotoracica
4. Pleura parietală 3. Procesul expansiv
3. Procesul expansiv
5. Pleura viscerală
Tumoră parietală

OBLIGATORIE:

radiografie de profil (+/- oblica, tangenta la


perete)
IB. Sindromul pleural radiologic
IB. Sindromul pleural radiologic
Definește
 totalitatea semnelor care indică prezența:
 fluidului,
 aerului sau
 structurilor tisulare anormale la nivelul pleurei.

• Revărsatul lichidian pleural liber


 determină o opacitate:
- declivă (la baza plămânului),
- omogenă,
- cu limita superioară difuză,
- concavă în sus,
-ce maschează cupola diafragmatică,
- care deplasează (împinge) mediastinul,
-mobilă cu schimbarea poziției bolnavului.
IB. Sindromul pleural radiologic
• Revărsatul lichidian pleural localizat
- determină o opacitate localizată pe peretele toracic,
- tangent la perete,
- care se dezvoltă spre interior,
- împingând plămânul.

• În incidența tangențială,
- opacitatea face corp comun cu peretele toracic,
- formând unghi obtuz cu peretele (semnul Bernou) și
- este imobilă la schimbarea poziției bolnavului.
IB. Sindromul pleural radiologic

Revărsatul lichidian interlobar (scizural)


- apare atunci când pleura este simfizată sau cînd plămânul își pierde elasticitatea.

• Opacitatea este
- omogenă,
- are aspect fusiform (opacitate omogenă biconvexă) și
- se prelungește spre scizura ingrosată.

• Incidența de profil poate preciza:


- sediul si mărimea revarsatului,
- pe incidența posteroanterioară imaginea
- apărând ca o masă ovală cu contur șters.
IB. Sindromul pleural radiologic

II. Revărsatul gazos pleural (pneumotoracele),


- care poate fi total sau partial, se caracterizează prin următoarele semne
radiologice:

• hipertransparența difuză a unui câmp pulmonar,


• în care se observă dispariția desenului vascular normal;

• pleura viscerală care descrie o opacitate liniară care mărginește parenchimul


pulmonar colabat;

• lărgirea spațiilor intercostale,


• aplatizarea hemidiafragmului homolateral și
• împingerea controlaterală a mediastinului (pneumotoracele compresiv cu
supapă sau sufocant).
IB. Sindromul pleural radiologic

Calcificările pleurale și fibroza pleurală (pahipleurita)


 sunt secundare unor procese inflamatorii, traumatice sau neoplazice determină:
- imagini opace,
Pahipleurită bazală stângă cu tracționarea
- neregulate, hemidiafragmului în „foaie de cort”.
Placard calcar pleural întins latero-toracic
- neomogene, stânga.
- cu intensitate variabilă,
- bine delimitate.

• În incidență laterală se poate observa:


- dispoziția lor periferică,
- lângă grilajul costal, mediastin sau diafragm.

Calcificari pleurale (1, 2, 3)


Pahipleurită dreaptă
II. Sindromul bronșic
Sindromul bronșic este întâlnit în patologia traheobronșică
de etiologie:
 infecțioasă,
 inflamatorie sau
 tumorală.

Principalele caracteristici ale acestui sindrom derivă din


modificările anatomopatologice ale acestor structuri:
- îngroșarea pereților bronșici,

- mărirea calibrului bronșic și

- obstrucția calibrului bronșic.


II. Sindromul bronșic
1. Îngroșarea pereților bronșici datorată afectării mucoasei bronșice
prin:
- inflamația mucoasei în bronșitele acute sau cronice,
- leziunile cicatriciale sau
- îngroșarea datorată unui edem interstițial din jurul bronhiei.

Astfel,
 dacă razele X sunt paralele cu axul bronhiei,

 va rezulta o imagine formată


 dintr-un inel cu centrul clar,
 însoțit de opacifierea arterei satelite.

Aspect de bronșită cronică


II. Sindromul bronșic

2. Mărirea calibrului bronșic


- demonstrabilă cel mai bine prin prin bronhografie, se întâlnește în
bronșiectazie.

La nivelul radiografiei pulmonare,


 bronșiectaziile sunt caracterizate:

 fie de dilatarea chistică a bronhiilor, la capătul unor linii clare


(care atestă prezența aerului),

 fie sunt caracterizare de opacități liniare terminate “in deget de


manușă“ (care atestă prezenta produselor patologice acumulate).
II. Sindromul bronșic

3. Obstrucția calibrului bronșic datorată aspect de bronșită cronică


- fie unei compresii extrinseci,
- fie unui proces intrinsic (stenoze bronșice).

3a. Atelectazia pulmonară


 se datorează obstrucției complete a unei bronhii și
 se traduce radiologic prin

Neoplasm bronhopulmonar
- hipoventilația în teritoriul deservit de o bronhie, care va determina
• opacifiere parenchimatoasă sistematizată (segmentară sau lobară),
• omogenă,
• intensă (intensitate costală),
• însoțită de retracția structurilor învecinate (coaste, mediastin, scizuri) și

- hiperventilația compensatorie în teritoriul pulmonar neafectat.

Atelectazia din neoplasm bronhopulmonar


III. Sindromul parenchimatos
III. Sindroamele parenchimatoase

Cuprinde:

A. Sindromul interstițial

B. Sindromul alveolar

C. Sindromul parenchimatos nespecific


IIIA. Sindromul interstițial

Țesutul interstițial pulmonar se împarte în:


• țesut interstițial peribronhovascular,
• interlobular și
• parenchimatos sau parieto-alveolar.

A. Sindromul interstițial radiologic


apare secundar modificărilor anatomopatologice survenite la nivelul acestor structuri:

• îngroșarea
• septurilor interlobulare,
• tecilor peribronhovasculare,
• cât și a interstițiului peretelui alveolar
IIIA. Sindromul interstițial

• Îngroșarea septurilor interlobulare este tradusă prin prezența liniilor Kerley:


• liniile Kerley B (B-bază), cele mai întâlnite, au aspect de mici opacități liniare, cu
diametrul de 1-2 cm, orizontale, grosimea și lungimea de 1-1,5 cm, situate la nivelul
bazelor pulmonare sau sinusului costo-frenic;

• liniile Kerley A (A-apex) sunt rare, de aspect curbiliniu, cu o lungime de aproximativ


3,5 cm, localizate în partea superioară a parenchimului pulmonar;

• liniile Kerley C (C- croisées) vizibile în incidența de profil, ca urmare a încrucișării


liniilor Kerley A și B;

Linii Kerley A,B și C


• liniile Kerley D, vizibile doar în incidența de profil, au aspect de opacități liniare
localizate în partea superioară a parenchimului pulmonar, având o lungime de 4-6 cm și
o grosime de 3-4 cm.

• Îngroșarea tecilor vasculare determină un contur imprecis al opacităților vasculare.


IIIA. Sindromul interstițial

• Opacitățile interstițiale parenchimatoase parieto-alveolare se prezintă sub


diferite aspecte:

• opacități în “sticlă mată” care reprezintă prima etapă a modificărilor radiologice


determinate de scăderea raportului aer/țesut, ca urmare a îngroșării pereților alveolari,
evidențiate radiologic prin scăderea transparenței pulmonare;
• opacități micronodulare (miliare) sunt bine conturate, au diametrul de 1-3 mm,
caracterizează diseminarea procesului inflamator sau tumoral pe cale hematogenă;
localizarea este predominant bazală din cauza vascularizației bogate la acest nivel;
• opacități reticulare iau naștere din îngroșarea septurilor alveolare;
Opacițăti în sticlă mată distribuite
pe ambele arii pulmonare
• opacități reticulo-micronodulare, însoțesc imaginile anterioare;
• opacități nodulare sau macronodulare care au dimensiuni variabile, diseminează
hematogen, predominant bazal (diseminări secundare);
• aspect de “fagure de miere” apare în cazul fibrozării țesutului pulmonar, format din travee
liniare.

Opcități micronodulare
IIIA. Sindromul interstițial

Caracteristicile comune opacităților interstițiale:


• sunt bine conturate;
• nesistematizate;
• nu confluează;
• nu asociază brohogramă aerică;
• evoluează lent.
IIIA. Sindromul interstițial
Principalele afecțiuni care se manifestă radiologic prin sindrom interstitial sunt:

• fibrozele interstițiale difuze cauză necunoscută (lupusul eritematos sistemic, poliartrita


reumatoidă, sclerodermie) sau cunoscută (tuberculoză pulmonară și pneumoconioze);

• granulomatozele de cauză cunoscută (tuberculoza pulmonară; granulomatoza exogenă


alergică);

Limfangita
• granulomatozele de origine necunoscută (sarcoidoza);
carcinomatoasă cu punct
de plecare pulmonar
• afecțiuni interstițiale maligne, reprezentate de
• metastazele pulmonare pe cale hematogenă (care determină imagini nodulare sau
macronodulare, imagini care sunt întâlnite în: cancerul osos, tiroidian și renal) sau
• pe cale limfatică (care determină imagini reticulare și linii Kerley; sunt vizualizate în:
cancerul gastric, pancreatic și primitive bronșic);

• edemul pulmonar interstitial, determinat de acumularea lichidului la nivelul interstițiului


pulmonar; asociază edemul subpleural și linii Kerley).
III B. Sindromul alveolar

B. Sindromul alveolar
• este determinat de acumularea
 lichidelor sau a celulelor la nivelul alveolelor.

• poate fi
• localizat întâlnit în:
 infarctul pulmonar,
 pneumoniile bacteriene,
 tuberculoză și
 micoză, sau

• difuz, care în funcție de modul de debut, poate fi:


• acut, prezent în pneumoniile virale, sindromul de detressă respiratorie acută a adultului, hemoragiile
intrapulmonare, obstrucția arterei pulmonare și sindromul de inhalație;

• cronic întâlnit în cancerul alveolar, boala Hodgkin (forma parenchimatoasă), tuberculoză și micoză
III B. Sindromul alveolar

Caracteristicile acestui sindrom radiologic sunt:

Opacitățile unice sau multiple:


• cu densitate hidrică,
• cu margini imprecise (procesul patologic putând atinge neomogen un grup
alveolar, unele alveole fiind pline altele aerate);
• confluența opacităților este expresia comunicării interalveolare prin porii
Cohn și canalele Lambert (procesul difuzând din aproape în aproape);
• sistematizarea apare sub formă de opacitate triunghiulară cu vârful către hil
și baza la periferie, delimitată de una sau două scizuri; (incidența profil
evidențiază sistematizarea);
• bronhograma aerică apare ca o transparență liniară, despărțită în interiorul
opacității alveolare.
Opacitate sistematizată
în incidență PA și de
profil
III B. Sindromul alveolar

Opacitatea cu aspect în “aripă de fluture”


• imaginea este situată de o parte și de alta a hilurilor,
• care atinge bazele,
• respectă vârful și periferia,
• nodulii alveolari care sunt
• opacități ovalare sau rotunde
• cu margini imprecise,
• de mărimea unui acin (1,5 mm),
• situați la periferia opacităților confluente, Opacitate cu aspect în “aripă de fluture”
• evoluția este rapidă și prematură,
• durata persistenței acestei opacități fiind de câteva zile.
IIIC. Sindromul parenchimatos nespecific
Sindromul parenchimatos nespecific
 este un sindrom radiologic caracterizat
• prin aspecte radiologice parenchimatoase patologice,
• care nu se încadrează in celelalte sindroame.

Aceste aspecte patologice pot fi


• centrale,
• când sunt înconjurate de țesut pulmonar normal, iar dacă sunt Opacitate nodulară
• periferice
• se raportează la peretele toracic sau mediastinal, realizând un unghi ascuțit.

1. Opacitățile pulmonare sunt clasificate în:


• opacități nodulare unice -în cazul neoplasmului pulmonar bronhiolo-alveolar, metastaze
pulmonare, tumoră benignă pulmonară, chist hidatic pulmonar sau tuberculom pulmonar;
• opacități nodulare multiple -în cazul: metastazelor pulmonare multiple, tuberculozei
pulmonare, granulomatozelor: sarcoidoză, chisturilor hidatice multiple.
Metastaze pulmonare
III C. Sindromul parenchimatos nespecific

2. Imaginile cavitare Abces


• sugerează prezența: pulmonar
• abcesului pulmonar,
• cavernei tuberculoase, chistului hidatic rupt, neoplasmului
pulmonar excavat.

3. Imaginile hipertransparente
• sugerează,
• fie un plămân emfizematos,
• fie: chisturi hidatice evacuate, chisturi aeriene sau Emfizem
polichistoza pulmonară. pulmonar

4. Imaginile calcificate
• pot fi de
• natură neoplazică,
• tuberculoasă sau
• silicotică.
IV. Sindromul vascular
Este sindromul radiologic care se constituie în urma
• modificărilor de calibru,
• număr sau
• localizare ale vaselor pulmonare.

A. Mărirea calibrului vascular


• poate fi difuză (hiperemie) sau
• poate fi localizată.

Creșterea difuză a calibrului vaselor pulmonare


• apare fiziologic în
• sarcină, febră, efort, iar
• patologic apare în
• staza venocapilară pulmonară secundară (HTVCP): IVS, SM, IC hipodiastolice;
• șunturi intracardiace, peristența de canal arterial, cu prezența unui șunt stanga-dreapta intracardiac.
Radiologic se traduce prin Stază pulmonară
• creșterea intensității și calibrelor hilurilor și vaselor pulmonare,
• modificări vizibile până în periferia câmpului pulmonar, cu micșorarea transparenței pulmonare.
IV. Sindromul vascular

B. Hipertensiunea arterială pulmonară secundară (HAP)


• se datorează
• șunturilor intracardiace stânga-dreapta,
• bronhopneumopatiei cronice obstructive sau
• cardiomiopatiilor.

• caracterizată radiologic prin

• creșterea calibrului vaselor centrale si

• micșorarea calibrului vaselor din periferie,

Hipertensiune pulmonară
IV. Sindromul vascular

C. Redistribuirea arterială pulmonară


• reprezintă scăderea perfuziei într-un teritoriu și creșterea ei în teritoriile din
jur sau controlaterale.

Scăderea calibrului vascular,


• difuză sau localizată,
• se traduce radiologic prin:
• hipertransparență, fiind datorată
• fie trombemboliei pulmonare, cu obstrucție completă sau
incompletă a arterei pulmonare,
• fie pneumotoraxului,
• distrugerii patului capilar prin creșterea presiunii în alveole-în
emfizem,
• sindromului Mac-Leod și
• obstrucției bronșice incomplete.
II. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ TORACICĂ

 Tomografia computerizată nativă

 permite o examinare amănunţită a întregului spaţiu endotoracic, secţiunile efectuându-se la distanţe foarte mici, în funcţie de necesităţi.

Această metodă este utilă în special pentru analiza:

• formaţiunilor nodulare pulmonare,

• a cavităţilor,

• maselor tumorale,

• adenoptiilor mediastinale şi

• tumorilor pleurale.

 Prin injectarea unei substanţe de contrast

 se pot diferenţia masele tisulare de structurile vasculare, permiţând şi o analiză a raporturilor anatomice, precum şi diferenţierea tumorilor
benigne de cele maligne, acestea din urmă fiind bine vascularizate.
III. REZONANŢA MAGNETICĂ NUCLEARĂ (RMN)

Metodă de explorare mai recentă, care permite o definire mai fină a:

• leziunilor mediastinale, pleurale şi parenchimatoase pulmonare, dar şi a

• ocluziilor embolice ale arterelor pulmonare mari.

Rezonanţa magnetică pare superioară tomografiei computerizate pentru

 analiza maselor tumorale nonvasculare din regiunile hilare şi porţiunile centrale ale plămânilor, ca şi

 a vaselor mari din acest spaţiu.


IV. ULTRASONOGRAFIA TORACICĂ
a. ECHOGRAFIA TORACICĂ (PLEURALĂ)

• Echografia pleurală permite

 obţinerea unor imagini cu ajutorul ultrasunetelor emise de un transductor,

 singura aplicabilitate practică în patologia respiratorie fiind decelarea lichidului din cavităţile pleurale.

b. ECHOGRAFIA CARDIACĂ

 este o metodă excelentă de screening neinvaziv pentru pacienţii cu suspiciune de hipertensiune arterială pulmonară (HAP), fiind utilă
pentru:

• detectarea HAP la pacienţii asimptomatici,

• confirmarea HAP la pacienţii cu suspiciune clinică de HAP,

• gradarea severităţii HAP,

• evaluarea consecinţelor asupra dimensiunilor şi funcţiei ambilor ventriculi.


V. SCINTIGRAFIA PULMONARĂ
Explorarea scintigrafică a plămânului se poate realiza prin administrarea unui trasor radioactiv pe cale intravenoasă sau
inhalatorie.
Imaginile obţinute reflectă distribuţia sângelui sau a aerului inpirat în plămân, identificând în special defectele de irigaţie sau
de ventilaţie localizate.

 Scintigrafia de perfuzie presupune microembolizarea circulaţiei capilare pulmonare cu un material inert marcat cu iod sau
techneţiu radioactiv.
Această metodă permite:
• Evidenţierea unor zone pulmonare neperfuzate, care sugerează prezenţa trombembolismului pulmonar (o scintigramă
pulmonară de perfuzie normală exclude TEP);
• Evidenţerea bolilor care necesită angiografie pulmonară digitală (trombembolism pulmonar, infarct pulmonar, malformaţii
arteriovenoase);
• Evidenţierea bolilor care indică necesitatea bronhografiei (bolile bronhopulmonare supurative);
• Evidenţierea cancerului bronhopulmonar central şi periferic (prin folosirea 67Ga, care prezintă tropism tumoral);
• Evidenţierea bronhopneumopatiei cronice obstructive datorită aspectului neomogen al perfuziei (aspect de tablă de şah)
şi abolirii perfuziei la baze şi accentuării perfuziei la vârfuri.
SCINTIGRAFIA PULMONARĂ

Scintigrafia de ventilaţie presupune inhalarea unor aerosoli radioactivi în scopul aprecierii repartiţiei
ventilaţiei în cei 2 plămâni.

Principalele indicaţii ale acestei metode sunt:

• Cancerul bronhopulmonar, pentru indicarea gradului stenozei bronşice;

• Astmul bronşic, în care ventilaţia este mai afectată decât perfuzia;

• Emfizemul pulmonar, pentru a deosebi emfizemul panacinar (unde radioactivitatea în periferie este
neomogenă) de emfizemul centroacinar (unde radioactivitatea periferică este sub forma unor
depozite);

• Trombembolismul pulmonar, în care perfuzia este mai afectată decât ventilaţia.