Algoritm de diagnostic în

Bronhopneumopatia Cronică
Obstructivă (BPOC)
Algoritm (matematică și informatică) – o metodă sau o procedură
de calcul, alcătuită din pașii elementari necesari pentru rezolvarea
unei probleme sau categorii de probleme.

Exemple de algoritmi:
- algoritmul de construcție a unui automobil (urmărind procedeele
și schițele de fabricație);
- algoritmul de folosire a unei mașini-unelte (citind manualul de
folosire);
- algoritmul de explorare a unui labirint în vederea găsirii unei ieșiri
Proprietăți ale unui algoritm:

• Corectitudinea - soluție corectă a problemei date

• Caracterul univoc sau determinist - rezultatul este unic, --, repetarea execuției
algoritmului duce întotdeauna la aceleași rezultate.
• Claritatea - descrie cu exactitate și fără ambiguități pașii care trebuiesc parcurși în
rezolvarea problemei.
• Verificabilitatea - fiecare pas să poată fi verificat într-un timp rezonabil
• Optimalitatea - proprietatea unui algoritm de a se termina după un număr minim
de pași.
• Finitudinea - este proprietatea algoritmului de a se termina într-un număr finit de
pași.
• Eficiența - este proprietatea unui algoritm de a se termina nu numai într-un număr
finit, ci și "rezonabil" de pași, chiar dacă acesta nu este cel mai mic
posibil (nu este optim).
• Existența unei intrări (datele de prelucrat)
• Existența unei ieșiri (rezultatele).
 ANAMNEZĂ

 Pacienţii cu BPOC sunt cel mai frecvent fumători, cel puţin un

pachet (20 tig.) pe zi, de cel puțin 20 de ani.
 ≥ 20 pachete-an

 Afecţiunea apare de obicei în decada a 5-a de viaţă.

 Expunerea ocupaţională la pulberi sau praf are un efect aditiv

în declinul funcţiei pulmonare.
 SIMPTOMATOLOGIE
 Tusea poate fi iniţial intermitentă (dimineaţa) ulterior devenind
prezentă pe tot parcursul zilei. Tusea de obicei este productivă. Sputa
apare iniţial dimineaţa, ulterior este prezentă pe tot parcursul zilei. De
obicei este mucoasă şi în cantitate mică.
 Prezenţa expectoraţiei mai mult de 3 luni pe an, 2 ani consecutiv,
reprezintă însăşi definiţia bronşitei cronice.
 O schimbare în culoarea sputei (transformare purulentă) sau creşterea volumului semnifică o
exacerbare infecţioasă a BPOC. Creşterea volumului sputei poate orienta şi spre existenţa
broşiectaziilor.

 Dispneea este progresivă şi devine persistentă. La început apare la efort

fizic susţinut; cu timpul, pe măsură ce boala evoluează, apare chiar la
efort fizic minim, sau chiar în repaus.

 Cefaleea matinală poate indica instalarea hipercapniei.

 Scăderea în greutate este frecventă în stadiile avansate ale bolii.
 EXAMEN OBIECTIV
Inspecţie: patternul respirator la pacienţii cu BPOC este caracteristic
 prelungirea expirului, unii pacienţi adoptând protruzionarea buzelor în
timpul expirului, fapt care reduce colapsul căilor aeriene în timpul
expirului;

• folosirea musculaturii accesorii respiratorii este des întâlnită în

fazele avansate, pacienţii adoptând poziţii de aplecat înainte,
sprijinindu-se în braţe, favorizând participarea muşchilor pectorali şi
dorsali la creşterea mişcărilor respiratorii.
• în stadiile avansate ale bolii, la inspecţie se pot observa semne de
hiperinflaţie, precum creşterea diametrului antero-posterior toracic,
orizontalizarea coastelor şi proeminenţa unghiului sternal.

Palpare – reducerea VV
 EXAMEN OBIECTIV

Percuţia poate arăta semne de hiperinflaţie, precum scăderea

matităţii hepatice şi cardiace.
Auscultaţia – Murmurul vezicular poate fi uniform diminuat pe
ambele arii pulmonare.
Ralurile bronşice (ronflante, sibilante) şi
wheezing-ul (respirație șuierătoare) sunt frecvent
întâlnite,

Pe măsură ce BPOC evoluează apare hipoxemia, care va conduce la

dezvoltarea policitemiei şi a
cianozei, iar în caz de instalare a cordului pulmonar cronic pot apare
edemele periferice.
 EXPLORĂRI PARACLINICE
 Spirometria este cea mai importantă explorare care apreciază limitarea
fluxului expirator la pacienţii cu BPOC.

 În stadiile incipiente ale afecţiunii, spirometria poate să fie normală,

deoarece în stadiile iniţiale BPOC afectează pereţii alveolari şi căile
aeriene mici, producând o creştere moderată în rezistenţa căilor aeriene
periferice, care nu este reflectată prin măsurătorile spirometrice uzuale.

 Scăderea VEMS
criterii de diagnostic
 Scăderea raportului VEMS/CV < 70%
pentru BPOC
(indice Tiffeneau) – 0,7
 Severitatea BPOC este clasificată în patru stadii în funcţie
de valoarea procentuală a VEMS (GOLD)

STADIU CRITERII CRITERII

1. uşoară VEMS >80%

2. moderată 50% < VEMS < 80%

VEMS/CVF
3. severă 30% < VEMS < 50%
< 70%
4. foarte severă VEMS < 30% sau
VEMS < 50% +
Insuficienţă
Respiratorie Cronică
 EXPLORĂRI PARACLINICE
Volumele pulmonare sunt măsurate la pacienţii cu BPOC pentru a
aprecia gradul hiperinflaţiei / volumul aer sechestrat.

În bronşita obstructivă
 CV normală/scăzută
 CRF normală/moderat crescută
 CPT normală

În emfizem
 VR crescut
 CRF crescută
 CV scăzută
 CPT normală/crescută
EXPLORĂRI PARACLINICE
EXPLORĂRI PARACLINICE
 EXPLORĂRI PARACLINICE
 Determinarea gazelor sanguine (gazometria) este folosită pentru
aprecierea gradului hipoxemiei şi a hipercapniei.

 Statusul acido-bazic poate fi de asemenea determinat prin măsurarea

pH –lui sanguin şi a bicarbonatului. (alcaloză / acidoză)
 EXPLORĂRI PARACLINICE

Factorul de transfer al CO (TLCO) este scăzut la mulţi pacienţi

cu BPOC, scăderea acestuia fiind cu atât mai severă cu cât
emfizemul este mai extins (suprafață de schimb mai redusă).

Determinarea nivelelor de alfa-1-antitripsină nu se efectuează

de rutină, dar trebuie efectuată la:
- pacienţii cu BPOC nefumători, cu bronşiectazii, cu ciroză
hepatică fară factori identificabili sau cu emfizem bazal;
- pacienţii sub 50 de ani, cu astm bronşic, care nu este remisibil;
- pacienţii cu istoric familial de deficienţă de alfa-1-antitripsină.
 EXPLORĂRI PARACLINICE
Radiografia pulmonară
 Se efectuează pentru a exclude alte suferinţe pulmonare.

 În stadiile incipiente şi moderate de BPOC poate fi normală,

sau accentuarea desenului pulmonar doar
 În stadiile avansate poate arăta hiperinflaţie -
hipertransparenţă pulmonară = emfizem pulmonar obstructiv

 sau hipertensiune pulmonară

Tomografia computerizată are o mai mare sensibilitate şi

specificitate pentru determinarea emfizemului decât radiografia
standard, dar rareori este necesară, exceptând cazurile de
diagnosticare a bronşiectaziilor.
EXPLORĂRI PARACLINICE
 EVOLUȚIE
- Stabil
- Exacerbarea - eveniment acut, caracterizat prin
înrăutățirea simptomelor respiratorii ale pacientului, ce
depășește variațiile zilnice ale acestora și care conduce la
modificarea medicației

Cauze:
- infecțiile virale și bacteriene
- pneumonia, pneumotoraxul și pleureziile,
- tromboembolismul pulmonar, insuficiența cardiacă,
aritmiile

- Complicații
 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Afecţiune Caracteristici
BPOC Debut în decada a 5-a de viaţă,
Evoluţie lent progresivă a simptomelor
Istoric vechi de mare fumător
Astmul bronşic Debut mai precoce, variabilitatea simptomelor
Prezenţa alergiilor, rinitelor sau eczemelor
Istoric familial
Obstrucţia are un grad mult mai mare de reversibilitate
Insuficienţa cardiacă Raluri subcrepitante fine bazal
congestivă Cord mărit radiologic
Debite expiratorii normale la testele funcţionale respiratorii
Bronşiectaziile Volum mare de spută mucopurulentă
Frecvent asociate cu infecţii bacteriene
Dilataţii bronşice la radiografie sau CT
Tuberculoza Apariţie la orice vârstă
Modificări radiologice caracteristice – noduli, caverne
Confirmare microbiologică
Bronşiolitele difuze Afectează în speciali nefumătorii
Majoritatea au sinuzită cronică
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Puncte cheie:
1. BPOC este o boală cu o evoluție insidioasă de-a lungul anilor,
cu o fază inițială adesea nediagnosticată.
2. Prezența sa poate fi suspectată după o evaluare clinică directă
și apoi confirmată fiziologic cu o simplă spirometrie.
3. Radiografia toracică ajută la diagnosticul diferențial.
4. Alte teste pot fi utile pentru a stabili mai bine fenotipul și
caracteristicile fiziologice ale pacienților individual.
Vă mulțumesc
pentru atenție!