Sunteți pe pagina 1din 85

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ”SF. THEODOR CONSTAN ȚA”

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU

BRONȘITĂ ACUTĂ

Coordonator:

RA ȚĂ MARIA

Absolvent:

BALONA Ș LILIANA

1

– 2013 –

Motto:

Pentru a fi desăvârșită arta și meșteșugul medicinii trebuie să izvorască din dragoste.”

. Paracelsius.

2

Scopul și motivația

Lucrarea de faţă am întocmit-o pe baza cunoştinţelor acumulate în timpul stagiilor şi din literatura de specialitate. Am ales să expun în această lucrare subiectul în cauză, având ca suport următoarele motive:

• primul motiv constă în împlinirea dorin ț ei de informare personală corectă, bazându-se și pe sintagma: un om informat este un om prevenit !” . De aceea doresc să știu exact simptomele, modurile de tratament și profilaxia bolii;

• al-doilea motiv

este faptul că direct sau

indirect, foarte mul ț i oameni au fost afecta ț i de această boală și orice individ trebuie să fie con știent că datorită viciilor, neglijen ț ei sau indiferen ț ei contribuie la agravarea bolii și implicit la prelungirea duratei de vindecare și a perioadei de convalescen ț ă;

informării

societă ț ii, lucrul acesta poate reu și doar în măsura disponibilită ț ii celorlal ț i de a afla cât mai multe despre boală.

ultimul

motiv

ar

acela

al

3

CUPRINS

CAPITOLUL I No țiuni

respirator. CAPITOLUL II Prezentarea bron șitei acute Defini ț ie, etiologie Simptomatologia Simptome subiective Simptome obiective Metode de investiga ț ie Evolu ț ie complica ț ii prognostic Diagnostic diferen ț ial Examene de laborator Tratamentul Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacien ț ilor cu bron șită acută CAPITOLUL III Proces de nursing Cazul I Cazul II Cazul III CAPITOLUL VI Concluzii Bibliografie

de

anatomie

și

fiziologie

a

aparatului

4

CAPITOLUL I NO Ț IUNI DE ANATOMIE Ș I FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor dintre oxigenul din aerul atmosferic și bioxidul de carbon, rezultat din procesele metabolice din organism. Aparatul respirator este format din căile respiratorii și cei doi plămâni, drept și stang. Căile respiratorii sunt reprezentate de un sistem de conducte prin care aerul pătrunde în plămâni diferen ț iindu-se :

a-căile respiratorii superioare(cavitatea nazală);

b-căile respiratorii inferioare(faringe, bronhii);

laringe,

trahee,

nazală); ∑ b-căile respiratorii inferioare(faringe, bronhii); laringe, trahee, fig. 1 Aparatul respirator 5

fig.1Aparatul respirator

5

C ă ile respiratorii :

Cavitatea nazală cuprinde două etaje:

Fig. 2 Cavitatea nazală

nazală cuprinde două etaje: Fig. 2 Cavitatea nazală -unul superior, olfactiv, învelit de mucoasa olfactivă;

-unul superior, olfactiv, învelit de mucoasa olfactivă; -unul inferior, respirator, învelit de mucoasa nazală de tip respirator;

respirator, învelit de mucoasa nazală de tip respirator; Fig. 3 Faringele Faringele , al doilea organ

Fig. 3 Faringele

Faringele, al doilea organ al căilor respiratorii, este un organ cu dublă func ț ie, respiratorie ș i digestivă.

organ al căilor respiratorii, este un organ cu dublă func ț ie, respiratorie ș i digestivă.

Fig. 4 Laringele

6

Laringele, este situat în partea anterioară a gâtului, sub osul hioid, deasupra traheei, predominând sub piele. Are un schelet cartilaginos, format din trei cartilaje neperechi (cartilajul tiroid, cricoid, epiglotic) ș i trei perechi (cartilajele aritonoide, corniculate ș i cuneiforme).

( cartilajele aritonoide, corniculate ș i cuneiforme ). Fig. 5 Traheea Traheea , este un organ

Fig. 5 Traheea

Traheea, este un organ al căilor respiratorii inferioare și are forma unui conduct cilindric în lungime de 10-12 cm. Peretele traheei posedă un schelet format din 15-20 inele cartilaginoase, în formă de potcoavă. Peretele traheei este format din 2 tunici:

- externă - se află ț esutul conjuctiv - interna - se află mucoasa traheală, formată dintr-un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, având ș i celule care secretă mucus.

Bronhiile principale (primare), sunt ultimele segmente ale căilor respiratorii inferioare. Sunt reprezentate prin două ramuri care provin din bifurca ț ia traheei și se întind de la pintenele traheal până la hilul plămânilor, ele fac parte din pediculul pulmonar. Cele două ramuri, dreapta și stânga, sunt inegale ca lungime și calibru.

Bronhia principală dreaptă

Se îndreaptă spe hilul plămânului drept, este mai scurtă decât cea stângă, are o lungime de 2-3 cm, fiind formată din 4-7

7

inele cartilaginoase și un calibru mai mare, iar traiectul ei spre plămân este mai apropiat de verticală. Corpii străini pătrun ș i accidental în căile respiratorii intră mai frecvent în bronhia dreaptă.

Bronhia principală stângă

Se indreaptă spre hilul plămânului stâng și este mai lungă, având o lungime de 4-5 cm, cu un număr de 7-13 inele, calibrul său este mai mic, iar traiectul ei spre plămân este mai apropiat de orizontală.

Bronhiile principale intră în componen ț a pediculului

pulmonar:

Bronhiile au raporturi cu vasele mari de la baza inimii. La nivelul pedicului pulmonar ele vin în raport cu artera pulmonară, cu venele pulmonare, cu vasele bron șice și cu nervii care formează plexul pulmonar. Ținând seama de faptul că bronhiile fac parte din pediculul pulmonar, vom deosebi două feluri de raporturi:

comune cu pediculul ;

proprii fiecărei bronhii.

1. - Raporturile comune: vor fi urmărite în afara hilului și în

hil.

- în afara hilului: bronhilile deci ș i pediculul pulmonar sunt în raport cu artera pulmonară, venele pulmonare, arterele

bron șice.

- în hil : trunchiurile bron șice din plămânul drept sunt

înso ț ite de trei ramuri ale arterei pulmonare ș i de venele pulmonare, formând trei perechi de pediculi secundari(lobari).

2. - Raporturile proprii fiecărei bronhii: se referă numai la

organele din vecinătatea acestora, făcând abstrac ț ie de elementele pediculului pulmonar.

Bronhia dreaptă vine în raport:

- în partea anterioară, cu vena cavă superioară;

- posterior, cu marea venă azygos;

8

- superior, cu cârja mare a venei azygos;

- inferior, cu pericardul și atriul drept.

Bronhia stanga vine in raport:

-

pulmonar;

în

partea

anterioară,

cu

elementele

pedicului

- posterior, cu aorta, esofagul ș i cu nervul vag

stâng;

- superior, cu cârja aortei și nervul recurent stâng;

- inferior cu pericardul ș i atriul stâng.

arterele

bron șicale aortei toracice. Venele sunt reprezentate prin venelebronsice, care se varsă în marea ș i mica venă azygos. Limfaticele merg la ganglionii traheobronsici. Inervatia: este realizată de firi ș oare nervoase, provenite din plexul pulmonar posterior. Fibrele excitatoare(bronhoconstrictoare)ale mu ș chilor de la acest nivel provin de la nervul vag 10, iar cele inhibitoare (bronhodilatatoare) de la simpatic.

Vasculariza ț ie:

Bronhiile

sunt

vascularizate

de

Vasculariza ț ie : Bronhiile sunt vascularizate de Fig.6 Traheea ș i Bronhiile Arborele bron ș

Fig.6 Traheea ș i Bronhiile

Arborele bron șic reprezintă totalitatea bronhiilor pulmonare care rezultă din ramificarea bronhiilor principale.

9

Fig.7 Arborele bron ș ic Bronhiile principale se ramifică în: • Bronhii lobare - care

Fig.7 Arborele bron ș ic

Bronhiile principale se ramifică în:

Bronhii lobare - care se distribuie la lobii pulmonari • Bronhii segmentare - care se distribuie la segmentele pulmonare;

Bronhiolele terminale;

Bronhiolele respiratorii;

Ductele alveolare terminate cu alveole;

Bronhiolele respiratorii împreună cu forma ț iuni derivate din ele formează acini pulmonari. Acinul pulmonar este unitatea morfofunc ț ională a plămânului.

Arborele bron ș ic drept

Bronhia principală dreaptă (de gradul I) se împarte în două ramuri (reprezintă bronhii de gradul II):

Bronhia lobară superioară – pătrunde în lobul superior ș i se distribuie celor 3 segmente pulmonare, alcătuind trei bronhii segmentare (bronhii de gradul III). Trunchiul bronhic intermediar - dă na ștere la două bronhii lobare . Bronhia lobară mijlocie, care se împarte în două bronhii segmentare, repartizate segmentelor corespunzătoare ale lobului

10

mijlociu ; Bronhia lobară inferioară – care se împarte în cinci bronhii segmentare, repartizate segmentelor pulmonare ale lobului inferior.

Arborele bron șic stâng

Bronhia principală stanga se împarte în două ramuri lobare(gradul II):

Bronhia lobară inferioară; Bronhia lobară superioară; Bronhia lobară superioară se împarte în :

1. Trunchiul superior (culminal ), care se termină prin trei

bronhii în segmentele: apical, posterior ș i anterior .

2. Trunchiul anterior, care se termină cu două bronhii în

segmentele: lingual, superior și inferior. Fiecare bronhie segmentară (de gradul III), dă ramnifica ț ii din ce în ce mai sub ț iri (gradul IV), ajungând la dimesiuni foarte reduse, 1/10 mm în ultimă instan ț ă, se formează bronhiile intralobulare, bonhiile terminale și bronhiile repiratorii, care se termină cu acini pulmonari . Ramurile terminale ale arborelui bron șic au pere ț i alcătui ț i de la exterior la interior din următoarele forma ț iuni:

• O teaca fibroconjunctivă, ce acoperă o pătură de fibre musculare netede, a șezate oblic; sub acestea se află un strat sub ț ire de fibre conjunctive . • În interior se găse ște un epiteliu unistratificat (tunica mucoasă) formată din celule ciliare; la acest nivel nu mai există glande secretorii bron șice. Această structură dă posibilitatea bronhiilor să se dilate mai mult ș i să primească aerul inspirator. Spre deosebire de ramurile bronhiale (terminale), celelalte ramuri ale arborelui bron șic, bronhiile lobare segmentare ș i ramifica ț iile acestora până la bronhiile intralobulare, au în structura peretelui ș i un ț esut cartilaginos cuprins în prima teacă, formând teaca fibrocatilaginoasă . Ramifica ț iile arborelui bron șic se pot grupa din punct de vedere structural în bronhii cu ț esut cartilaginos, în pere ț ii lor și în bronhia fără ț esut cartilaginos, numite și bronhiole .

11

Plămânii

Alcătuiesc organele repiratorii propiu-zise, unde au loc schimburile de gaze dintre organism ș i aerul atmosferic . Ei sunt în număr de doi, unul stâng ș i altul drept, a șeza ț i în cavitatea toracică, având fiecare o cavitate pleurală proprie. Ocupă aproape intreaga cavitate toracică, cu excep ț ia păr ț ii mijlocii, numită mediastin. Mediastinul, este o regiune a toracelui, cuprinsă între stern (anterior), coloana vertebrală toracală posterior și pleurele mediastinale. Pleura prezintă o foi ț ă parietală, care aderă la pere ț ii viscerelui ș i o foi ț ă viscerală care aderă la plămân. Ele delimiteaza o cavitate pleurală, în care se găse ște lichid pleural, secretat de celulele epiteliului pleural. Acest lichid are rol în mecanica inspira ț iei. Greutatea plămânului reprenzintă, indiferent de vârstă , a cinzecea parte din greutatea corpului, plămânul drept fiind mai greu decât cel stâng. La adul ț i, plămânul drept are medie 700 g iar cel stâng 600 g. Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con cu baza spre diafragmă.

asemănătoare unui trunchi de con cu baza spre diafragmă. Fig.8 Plămânii Capacitatea totală, exprimată prin

Fig.8 Plămânii

Capacitatea totală, exprimată prin volumul de aer pe care îl

12

con ț in cei doi plămâni, este de aproximativ, 4500-5000 cm 3 . Culoarea plămânului diferă cu vârsta . Ea este roz-pal, la copii iar la adul ț i, din cauza depunerii în spa ț iul periilor lobulari a particulelor de praf și cărbune din aerul inspirat, culoarea devine albă –cenu șie, cu mici pete negricioase.

Configura ț ia externă: unui plămân i se descriu:

un vârf

baza

trei fe ț e

trei muchii

Vârful plămânului: se găse ș te la limita superioară a cutiei toracice, depă ș ind cu 5 cm coasta I și cu 2,5 cm clavicula. Baza plămânului: este mai largă și mai concavă, sprijinindu- se pe burta diafragmului , după care se mulează. Prin aceasta vine în raport indirect cu organele abdominale:

ficatul la dreapta, stomacul ș i splina la stânga și rinichiul în parte posterioară.

Faț a costală: este în raport cu coastele.

Faț a medială (mediastinală): prive ș te spre celălalt plămân, spre mediastin.

Faț a diafragmatică: corespunde bazei ș i se găse ște în

raport cu fa ț a superioară a diafragmului.

Marginea anterioară: este mai ascu ț ită ș i cuprinde, la

plămânul stâng, incizura cardiacă( patul inimii), sub care se

găse ște o prelungire ca o limbă, lingura.

Marginea posterioară: este mai rotunjită și vine în raport

cu lan ț ul toracal. • Marginea inferioară: reprezintă circumferin ț a bazei plămânului. Constitu ț ia anatomică a plămânului, pe fe ț ele costale sunt ni ș te ș an ț uri profunde, scizuri, care împart plămânul în lobi. Plămânul drept are două scizuri: una oblică și alta orizontală, care determină trei lobi: superior, mijlociu ș i inferior; Plămânul stâng are numai o scizură, scizură oblică, care îl

împarte în doi lobi, superior ș i inferior. Fiecare lob are un pedicul format din bronhia lobară, ramura lobară a arterei pulmonare, ramurile lobare ale venelor pulmonare, vasele bron șice, limfatice ș i nervii proprii.

13

Împăr ț irea în lobi a plămânului nu mai dă astăzi satisfac ț ie în clinică ș i de aceea s-a introdus alături de no ț iunea de lob, ca ș i la ficat și notiunea de segment sau zonă pulmonară, care se bazează pe autonomie anatomică, bron șică, vasculară ș i nervoasă. Segmentele pulmonare, reprezintă unitatea anatomică și func ț ională clinică (patalogică și chirurgical) care formează lobul pulmonar. Fiecare segment are un pedicul segmentar, format din bronhia segmentară, vase ș i nervi ai segmentului respectiv.

segmentară, vase ș i nervi ai segmentului respectiv. Structura plămânului drept : • Lobul superior, are

Structura plămânului drept :

• Lobul superior, are cinci segmente: apical, posteror sau apico-posterior, căci au un trunchi bron ș ic de origine comun; anterior; lingular–superior; lingular–inferior . Ultimile două segmente corespund lobului mijlociu al plămânului drept. • Lobul inferior are patru segmente: apical al lobului inferior; antero-bazal; latero-bazal, postero-bazal. La acest lob, comparativ cu plămânul stâng, lipse ș te în peste 60% din cazuri, segmentul medio-bazal, care corespunde, pe fa ț a mediastinală, impresiunii cardiace, care este mai adâncă la plămânul stâng, din cauza pozi ț iei inimii. Lobul pulmonar este unitatea anatomica și functională a

14

plămânului care intră în constitu ț ia segmentelor pulmonare. Lobulii pulmonari sunt saci plini cu aer, care spa ț ial au ș i ei ca ș i segmentele, o formă piramidală, cu vârful către bronhia lobulară și baza spre suprafa ț a plămânului. Baza lor are formă poligonală . Lobulii pulmonari sunt separa ț i incomplet între ei prin septuri, forma ț i din ț esut conjunctiv lax, denumite septuri intracelulare. În aceste septuri, pe lângă celulele conjunctive, fibrele colagene și fibrele elastice se găsesc vase limfatice mari și re ț eua de vene colectoare, care, în traiectul lor spre hil vor forma venele pulmonare. Dintre celulele conjunctive, unele denumite macrophage sunt cele care înglobează particulele de praf ș i cărbune din aerul inspirat. Lobul pulmonar este format la rândul său din acini pulmonari, iar acinii din alveole pulmonare, după cum urmează:

Bronhia intralobulară, numită ș i bronhiolă, ea mai posedă un perete sau ț esut cartilaginos ș i glande, cu un diametru de 0,200-1 mm, se ramifică, în lob încă de 3-4 ori, dând na ș tere, ca ultime ramifica ț ii, bronhiolelor terminale. Ele se numesc bronhiole terminale pentru că sunt considerate ultimile ramifica ț ii ale arborelui bron șic, cu rol de conducere a aerului. De la nivelul lor pleacă componenta respiratorie a arborelui bron șic . Bronhiolele terminale dau na ș tere în lobul bronhiolelor respiratorii sau acinoase, care prezintă din loc în loc, la nivelul peretelui lor, alveole pulmonare.

loc î n loc, la nivelul peretelui lor, alveole pulmonare. Un acin pulmonar este format din

Un acin pulmonar este format din toatalitatea bronhiolelor respiratorii și a canalelor alveolare, care provin dintr-o bronhiolă terminală, plus alveolele corespunzatoare. Peretele sacilor alveolari este perforat de orificii microscopice, ostiolele alveolare. În număr de trei sute de milioane, alveolele reprezintă o suprafa ț ă totală evaluată în medie la 70 m 2 , corespunzând unui volum de aproximativ 4 l.

15

Vasculariza ț ia și inerva ț ia plămânului

Plămânul are o dublă vasculariza ț ie :

- una func ț ională;

- alta nutritivă.

Vasculariza ț ia func ț ională: pusă în slujba schimburilor gazoase dintre aer ș i sânge, formează ceea ce se nume ș te mica circula ț ie a organismului . Acesta începe cu artera pulmonară, care pleacă din ventriculul drept al inimii. Artera pulmonară aduce de la inimă sânge venos, încărcat cu oxigen. După realizarea schimbului gazos, sângele oxigenat pleacă din re ț eaua capilară a alveolei prin vene, care în drumul lor spre hilul pulmonar, formează trunchiuri tot mai mari și în ultimă instan ț ă câte două vene pulmonare (superioară ș i inferioară ) pentru fiecare plămân. Acestea după ce străbat pediculul pulmonar, ajung la baza inimii unde se deschid în atriul stâng.

, ajung la baza inimii unde se deschid în atriul stâng . a orga nismului ș

a

organismului și este formată de arterele și venele bron ș ice. Arterele bron șice pleacă din partea superioară a aortei descendente toracice ș i obi șnuit, sunt două pentru plămânul stâng și una pentru cel drept .

Vasculariza ț ia

nutritivă:

apar ț ine

marii

circula ț ii

16

Ele se capilarizează în pere ț ii bronhiilor până la nivelul bronhiolelor respiratorii, cărora le aduc sânge oxigenat și substan ț e nutritive, creând ramuri pentru pere ț ii vaselor pulmonare. Limfaticile plămânului încep printr-o re ț ea de capilare limfatice care înso ț esc bronhiolele respiratorii ș i ramurile arterei pulmonare. Spre hil (locul unde bronhiile pătrund în plămân), limfa este adunată de trunchiuri colectoare, care merg la ganglionii bronho pulmonari, ai hilului și ai bifurca ț iei traheobron ș ice iar de aici la ganglionii paratraheali. De la acest nivel, limfa este drenată de la ganglionii mediastinali anteriori și vărsată în canalul toracic în stânga, iar prin ganglionii bronho-mediastinali, în trunchiul limfatic drept.

Inerva ț ia plămânului

Este realizată de sistemul nervos vegetativ printr-un plex pulmonar anterior și altul posterior. Ramurile vegetative parasimpatice ale acestora provin din nervul vag iar cele simpatice din ganglioni simpatico-toracali și din nervii cardiaci. Plămânul este alcătuit din două forma ț iuni anatomice distinse: arborele bron șic și alveolele pulmonare. Alveolele pulmonare: au forma unor săcule ț i cu pere ț ii sub ț iri adapta ț i schimburilor gazoase. Epiteliul alveolar are dublă func ț ie, fagocitară ș i respiaratorie. Suprafa ț a totală a acestora este de 20 m 2 . În jurul alveolelor se găse ș te o bogată re ț ea de capilare.

17

Respira ț ia Este un fenomen vital prin care se asigură eliminarea bioxidului de carbon

Respira ț ia

Este un fenomen vital prin care se asigură eliminarea bioxidului de carbon ș i aportului de oxigen către celulele organismlui. Centrul respirator se găse ș te în bulbul rahidian. Dacă organismul poate rezista mai mult de 30 de zile fără hrană, 3-4 zile lipsit de apă, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de câteva minunte. Această func ț ie cuprinde trei timpi: pulmonar, saguin și hisular. • Timpul pulmonar: realizează primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul membranei alveolo-capilare, O2 trece din aerul alveolar în sânge iar CO2 în sens invers; • Timpul sanguin: realizează transportul gazelor între plămâni-organ de aport ș i eliminare ș i ț esuturi care consumă O2 ș i eliberează CO2 ; • Timpul hisular: reprezintă al doilea moment al schimburilor gazoase, respira ț ia internă. La nivelul ț esuturior oxigenul pătrunde în celule iar CO2 produsul rezidual al catabolismului este eliminat. Frecven ț a normală a respira șiei este de 12-16 resp/min . Măsurarea respira ț iei unui bolnav se face prin numărarea expansionării cutiei toracice in inspir și expir.

18

Ventila ț ia

Este o succesiune de mi șcări alternative de inspira ț ie ș i exprira ț ie care reprezintă deplasarea unui volum de aer. • În timpul inspira ț iei se aduce la nivelul alveolei aer atmosferic bogat în O2 și practic lipsit de CO2 . • În timpul expira ț iei se elimină aerul pulmonar sărac în O2 ș i bogat în Co2.

Inspira ț ia

Este un proces activ care constă în mărirea bruscă a cutiei toracice datorită contrac ț iei mu șchilor inspiratori. Diametrul longitudinal se măre ște prin contrac ț ia por ț iunii centrale a diafragmei care coboară bolta diafragmatică cu 1-7 cm, coborârea cu un cm a cupolei diafragmatice măre ște dimensiunea cutiei toracice.

Expira ț ia

Este un process pasiv în condi ț ii obi ș nuite, toracele revenind la dimensiunile sale de repaus, nu datorită contrac ț iei anumitor mu șchi, ci din cauza relaxării musculaturii inspiratorii. Dimensiunile toracelui se mic ș orează iar plămânii care nu mai sunt în stare de tensiune se retractă . În mod normal prin inspira ț ie pătrund în plămâni aproximativ 500 ml aer bogat în O2 și acela și volum de aer părăse ș te plămânul prin expira ț ie.

CAPITOLUL II BRON Ș ITA ACUT Ăâ

19

Defini ț ie Bron ș ita acută este o inflama ț ie acută a mucoasei

Defini ț ie Bron șita acută este o inflama ț ie acută a mucoasei bron ș ice interesând de obicei bronhiile mari ș i mijlocii ș i frecvent traheea (traheo-bron șita).

Etiologie După natura lor, factorii etiologici ai bron șitei acute pot fi împăr ț i ț i în :

• Infec ț io și

• Fizico-chimici

• Alergici

Rolul principal revine factorilor infec ț io ș i reprezenta ț i în 80% din cazuri de virusuri. Au fost identificate peste 100 tipuri diferite de virusuri, după cum urmează:

Infec ț ia virală:

Adenovirusuri - 31 serotipuri; Reovirusuri - 3 serotipuri;

Picornavirusuri:

a. rinovirusuri.

b. enterovirusuri: -polivirusuri

- coxsackie A

- coxackie B

20

Mixovirusuri:

a. virusul gripal Ao , A1 , A2 , B și C

b. virusul gripal , virusul rujeolei

c. scin ț ial respirator(afectează copii și persoanele tinere)

Coronavirusuri:

În

ceea

ce

prive ște

infec ț iile

bacteriene,

acestea

sunt

reprezentate cu frecven ț ă crescută de către:

Pneumococi;

Streptococi;

Haemophilus;

Stafilococi;

Micrococcus catarhalis;

Ciuperci;

Unele Spirochete.

Factorii fizico – chimici sunt reprezenta ț i îndeosebi de:

Gaze toxice: clor, oxid de sulf;

Vapori de acizi tari: clorhidric, sulfuric, acetic;

Oxizi de azot;

Aspira ț ia de suc gastric ș i aspira ț ia de apă de mare;

Fumul, în (condi ț ii climatice necorespunzătoare, amestec cu cea ț ă întâlnit în zonele puternic industrializate), fumul de tutun;

Formol;

Vapori de amoniac;

Particule fin pulverizate;

Acetona;

Hidrogen sulfurat.

variate substan ț e organice ș i anorganice,

Factorii alergici:

diferite microorganisme. Al ț i factori care declan șează bron șita acută pot fi:

• Termenul general favorizant, care este reprezentat prin :

- vârstă (copii, vârstnici);

- predispozi ț ie ereditară;

- lipsa de antrenare a vasomotricită ț ii, la schimbările de microclimat;

- teren alergic spasmogen;

• Principalii factori care favorizează instalarea bolii sunt :

21

- frigul

- alterarea barierei glotice și a refluxului de tuse

- imunitatea de suprafa ț ă;

- bolile cornice bronhopulmonare;

- infec ț iile repetate rinofaringiene;

- modificările cutiei toracice;

- sclerozele pulmonare;

- emfizemul pulmonar; Ac ț iunea frigului apare la:

- inhalarea de aer rece;

- expunerea pere ț ilor toracici la frig;

- ingestia de lichide sau alimente foarte reci.

Prin efectul lui vasoconstrictor, frigul produce la nivelul mucoasei bron șice, reducerea mi șcării cililor vibratili ș i reducerea diapedezei leucocitare, ceea ce duce la condi ț ii de înmul ț ire a virusurilor și bacteriilor în mucoasa traheobron ș ică. Virusurile afectează întâi func ț ia și apoi structura aparatului

ciliar, iar prin dezgolirea termina ț iilor nervoase și coborârea pragului de excitabilitate, excita ț iile neînsemnate, subliminare, dau na ș tere unor reac ț ii deosebit de intense.

inflama ț iei traheobron ș ice intervin atât

tulburări locale cât ș i mecanisme reflexe, în care ramul aferent este reprezentat de nervul vag. Ac ț iunea substan ț elor chimice se datorează faptului că acestea se dizolvă în pelicula de mucus, determinând, în mod direct, procesul inflamator acut și semnele obi ș nuite ale bron ș itei acute. Majoritatea alergenilor inhala ț i odată cu atmosfera poluată pot determina inflama ț ia traheobron șică prin intermediul reac ț iei alergice de tip I. În bron șita acută procesele inflamatorii interesează atât mucoasa traheei și bronhiilor mari, cât și cea a bronhiilor mici, de unde ș i denumirea preferată de unii autorii, de traheobron șită acută. Mucoasa traheei și bronhiilor mari prezintă la examenul bronhoscopic o îngro șare variabilă, prin edem ș i infiltrare celulară în submucoasă. Lumenul căilor aeriene se reduce, iar mucoasa are tendin ț a să lunece, să prezinte pliuri, când bolnavul face un efort de tuse. Biopsiile bron șice eviden ț iază prezen ț a în corionul mucoasei,

22

În

producerea

a unei infiltra ț ii cu granulocite, limfocite ș i macrofage, care de altfel intersectează toate straturile peretelui bron ș ic. De re ț inut că ș i epiteliul apare adesea cu infiltra ț ii intercelulare, alcatuit mai ales din granulocite, iar întregul proces determină o denudare a stratului de celule bazale pe întinderi variabile.

a stratului de celule bazale pe întinderi variabile. Bron ș ită Simptomatologia SIMPTOME SUBIECTIVE ∑ Tuse

Bron șită Simptomatologia

SIMPTOME SUBIECTIVE

Tuse uscată în fază de cruditate;

Expectora ț ie mucopurulentă în fază de coc ț iune;

Eventual dispnee;

Catarul concomitent al căilor superioare respiratorii.

23

În bron șita alergică, brusche ț ea cu care apare adesea noaptea, este caracteristică. Gâdilitură faringo-laringiană, coriza, tusea, presiunea respiratorie, eructa ț iile, dispnee. Obi șnuit boala începe cu:

Frison, senza ț ie de frig, stare generală de rău, dureri musculare difuze, cefalee, uneori dureri oculare, lăcrimare, strănut, rinoree, stare subfebrilă, senza ț ie de jenă laringo- fariangiană, arsuri pe fundul gatului. Afectarea traheei ș i a bronhiilor mari este semnalată prin apari ț ia unei arsuri retrosternale, înso ț ită de tuse, fără expectora ț ie. Tusea se înso ț eș te deseori cu accentuarea durerilor toracice retrosternale, a cefaleei, de efort respirator minim, la schimbarea temperaturii atmosferice. La unii bolnavi, tusea este atât de rebelă și chinuitoare încât împiedică somnul ș i epuizează bolnavul, motiv pentru care ea trebuie combătută. Când procesul inflamator cuprinde ș i laringele, apare răgu șeala, tusea fiind numită de cruditate, urmată la câteva zile de o alta, caracterizată prin apari ț ia expectora ț iei. Tusea mai poate fi neproductivă, atunci când în etilogia bron șitei acute intră și infec ț ia microbiană, ea devine purulentă, uneori cu striuri de sânge. Ulterior sputa cre ște cantitativ de la o zi la alta, căpătând caracter purulent mucoprulent și devine mai fluidă și mai u ș or de eliminat, de aceea a fost numită faza de coc ț iune. Odată cu apari ț ia și eliminarea ei, starea generală se îmbunătă ț eș te. Când peste infec ț ia virală se suprapune cea bacteriană, situa ț ie frecvent întâlnită, starea febrilă persistă, iar gradul purulen ț ei sputei este în func ț iune de cantitatea polinuclearelor. Temperatura revine la normal după 4-5 zile, tusea se reduce ca intensitate, iar sputa scade progresiv.

SIMPTOME OBIECTIVE

Examenul fizic:

La asculta ț ie inflama ț ia traheei poate rămâne mută sau poate da na ștere câtorva raluri perceptibile parasternal.

24

Când procesul inflamator cuprinde bronhii în genera ț ia 3-4 asculta ț ia pune în eviden ț ă raluri ronflante și sibilante, deseminate bilateral. Afectarea bronhiilor mai mici se exprimă clinic prin raluri subcrepitante, de diferite mărimi. Inhalarea de vapori și gaze toxice, ca ș i apari ț ia de la suc gastric sau apă de mare, provoacă un tablou clinic cu un debut, mult mai dramatic, cu edem glotic sau cu grave tulburări respiratorii deosebit de severe. Bron șita alergică înso ț eș te adesea o rinită sau sinuzită alergică, în care tusea are un caracter spastic, astmatiform, cu respira ț ie ș uierătoare, iar sputa este bogată în eozinofile. Flora microbiana din spută este cea care o întâlnim obi șnuit în căile respiratorii superioare. Expectora ț ia, la început este mucoasă, devenind apoi treptat mucopurelentă, de culoare galbenă, abundentă, eliminându-se mai u șor. Se aud zgomote punând urechea pe pieptul bolnavului, produse prin vibra ț ia secre ț iilor bron șice, la trecerea aerului prin bronhii, în inspira ț ie și expira ț ie.

Laringo-traheo bron șita obstructivă:

Este provocată de prezen ț a edemului glotic ș i de bron ș iolita capilară. Ea se manifestă prin alterarea profundă a ventila ț iei plămânului, cu hipoventila ț ie alveolară. Zone de hiperinfla ț ie realizate prin efect de capcană alterează cu teritorii atelectatice, ceea ce perturbă schimburile gazoase. Temperatura cre ște rapid, dispneea este severă cu polipnee, cianoză a mucoaselor, bătaia aripilor nasului, facies toxic, stare de agita ț ie, tahicardie, hipotensiune arterială și tendin ț e de colaps. La vârstnici instalarea acestor semne este mai lentă. La examenul fizic, pe lângă ralurile bron ș ice mari uneori apar raluri subcrepitante și crepitante, pe ambele arii pulmonare.

Metode de investiga ț ie

se

întâlnesc cu precădere în anotimpurile reci și umede, datorită faptului că unele virusuri se multiplică preferen ț ial, la temperaturi mai scăzute. Examene paraclinice. Examen bacteriologic. • Se face identificarea germenilor pentru a depista

25

Examen

clinic:

Bron ș itele

acute,

datorate

virozelor,

bacteriile patogene incriminate în inflama ț ia căilor aeriene inferioare. Examene hematologice. • Hemograma pledează pentru o infec ț ie virală, dacă arată leucopenie cu limfocitoză relativă; • Pentru o afectare de natura bacteriană, dacă se găse ște o heperleucocitoză cu polinucleoză neutrofilă. Sindromul inflamator atestă evolu ț ia procesului infec ț ios.

Evolu ț ie, Complica ț ii, Prognostic

Bron șita acută primitivă nespecifică, care poate apărea în adevărate “epidemii”, fiind determinată de agen ț ii virali sau bacterieni ș i favorizată de frig, umezeală. Are o evolu ț ie de scurtă durată, favorabilă ș i benignă. Evoluează în trei faze:

Faza de coriză sau de angină , care durează 1-3 zile

(u ș oara ascensiune termică, jenă la degluti ț ie, arsură sau înfundare a nasului);

Faza de cruditate, care durează 2-3 zile (cu tuse uscată

spasmodica, cu o foarte mică expectora ț ie mucoasă, durere vie retrosternală, uneori febră moderată și voce răgu șită); Ascultatoriu avem raluri ronflante și sibilante, diseminate pe toata aria pulmonară.

Faza de coc ț iune, durează 4-6 zile (cu tuse înso ț ită de

expectora ț ie mucoasă sau mocupurulentă ș i valuri difuze). Ascultatoriu avem raluri bron șice uneori wheezing, precum și apari ț ia de raluri subcrepitante la baza toracelui. Recidivele sunt posibile, ele fiind declan șate de virozele căilor aeriene superioare și favorizate de condi ț iile meteorologice.

Complica ț ii Rareori boala se cronicizează, de regulă, după mai multe recidive. La persoanele în vârstă, cu rezisten ț ă scăzută, bron șita se poate complica cu bronhopneumonie, congestii pulmonare, pleurezii, nefrite parcelare. Complica ț iile pot surveni în trei circumstan ț e particulare:

- La sugarul infectat de virusul respirator scin ț ial, cu dezvoltarea unei bron șite acute ș i a unei detrese respiratorii; - La insuficientul respirator cronic, la care infec ț ia virală sau

26

bacteriană reprezintă o cauză majoră de decompensare;

- În cadrul unui sindrom gripal, cu constituirea unui tablou de

gripă malignă la subiectul fără vreun antecedent pulmonar particular. Majoritatea persoanelor nu dezvoltă complica ț ii. În cazul în care acestea apar, ele pot fi:

pneumonia: atunci când simptomele se modifică (oboseala marcată, febra înaltă, durere în piept, respira ț ie îngreunată), este semn că s-a instalat pneumonia; recuren ț a bron șitei: aceste recuren ț e apar de obicei la persoanele fumătoare, la cei cu imunitatea scăzută (bolnavii de SIDA, fibroză chistică sau cancer). Bron șita acută poate de asemenea să determine distrugeri ale pere ț ilor bronhiilor (bron șiectazii). La persoanele care au boli respiratorii cronice, ca astm, bron șita acută poate determina înrăută ț irea tusei și a wheezing- ului.

Copiii ș i pesoanele în vârstă au risc mai mare de dezvoltare a complica ț iilor. Copiii cu episoade repetate de bron ș ită acută se investighează suplimentar, pentru a depista existen ț a altor probleme ale tractului respirator ca:

- fibroză chistică, o boală genetică, ce este caracterizată prin prezen ț a de mucus gros în căile aeriene;

- bron șiectazii, o boală în care căile aeriene sunt afectate (acestea sunt lărgite ș i se infectează frecvent);

- alergii, reac ț ii ale sistemului imun la substan ț e prezente în mod obi șnuit în atmosferă; simptomele includ tuse și respira ț ie îngreunată (rinita alergică este o manifestare frecventă a alergiilor);

- sinuzita, o infec ț ie a mucoaselor care acoperă nasul și

sinusurile faciale, care se manifestă prin: durere la apăsarea

sinusurilor și tuse productivă;

- amigdalita, care reprezintă inflama ț ia amigdalelor, care

sunt mici formatiuni, aflate în partea posterioară a nasului și gâtului. O complica ț ie secundară frecventă este reprezentată de suprainfec ț ia bacteriană a unei infec ț ii virale, datorită diminuării mijloacelor de apărare ale aparatului respirator.

27

Această eventualitate solicită aplicarea unui tratament cu antibiotice, fiind des întâlnită în cursul unui sindrom gripal, cu o evolu ț ie în doi timpi. Germenul responsabil este adesea Hemophilus influenzae, care astfel î ș i trage numele “influenza” din faptul că mult timp s-a considerat că reprezintă agentul cauzal al gripei ș i nu un germen de suprainfec ț ie. La distan ț ă, bron șitele acute repetate pot constitui terenul unei tulburări obiective respiratorii cronice, reprezentând mai ales o sursă majoră a bron ș ictaziilor. Antibioterapia are meritul important de a fi redus astăzi în mod considerabil frecven ț a acestora din urma afec ț iunii. Prognosticul este rezervat sau grav în bron șitele recidivante, complicate ș i în bron ș iolita capilară difuză, care poate duce la insuficien ț a respiratorie acută.

Diagnosticul diferen ț ial Se face cu pneumoniile virale sau bacteriene, bolile infec ț ioase virale ce debutează cu sindrom cataral și bron șitic:

rujeolă, varicelă, gripă, bron ș ita acută obstructuctivă, care necesită diferen ț iere de un debut de astm bron șic. Tratamentul

Tratamentul igienic În bron șitele acute usoare, tratamentul este nuan ț at după severitatea clinică ș i forma acesteia. În cazurile u șoare este insuficient repausul fizic și vocal în încăperi igienice (acasă sau la spital), la căldură, într-un mediu cu temperatură constantă și umiditate corespunzatoare. În acest scop se aplica pe calorifer sau sursa de caldură folosită, ș erve ț ele umede sau într-un vas cu apă clocotită câteva picături de tinctură de eucalipt. Se beau ceaiuri calde, de obicei de flori de tei, se aplică comprese cu alcool pe piept peste noapte. Se pot adăuga diferite procedee inhalatorii, a căror eficien ț ă, de și discutabilă, este fixată de tradi ț ie. Este interzis fumatul. În cazuri cu transpira ț ii abundente se schimbă lenjeria, se înlocuiesc lichidele pierdute prin ceaiuri calde, regim hidrozaharat. Sunt indicate proceduri fizioterapeutice (fric ț iuni, ventuze).

Tratamentul bron ș itei acute

28

Se efectuează în func ț ie de forma și stadiul evolu ț iei bron șitei și constă în:

• Regim igieno-dietetic – repaus la pat 3-4 zile în cameră încălzită și cu atmosferă umezită.

• Dieta va fi hidrică: ceaiuri calde, supe, lapte.

• Treptat se trece la o alimenta ț ie normală, cu excluderea alimentelor greu digerabile. Antitermice ASPIRINĂ, 2-3 comprimate pe zi asociată cu ALGOCALMIN 2-3 tablete pe zi după masă + Pansament gastric(DICARBOCALM, CIMETIDIN). Calmante ale tusei

administra CODEINA centrului tusei de

FOSFATICĂ,

CODENAL (CODEINĂ + FENOBARBITAL), 3 COMPRIMATE pe zi.

• În

perioada

cu

de

cruditate

sedativă

se

vor

ac ț iune

asupra

• CALMOTU Ș IN – solu ț ie, 15 picături de 3-4 ori pe zi.

• TUSAN – 50mg, 2 comprimate pe zi la adul ț i.

• TRECID 5-6 picături pe zi.

Expectorante

• SIROP EXPECTORANT 3 linguri pe zi.

• SIROGAL 3 linguri pe zi.

• Tablete expectorante 6 comprimate pe zi.

• Se pot administra băuturi calde cu efect emoliant pentru

mucoasa gâtului buco-faringial (ceai, lapte, infuzii de plante -tei).

• Antialergice

Pentru combatarea alergiei se administrează:

• FENIRAMIN, 2-3 comprimate pe zi.

• CLARITINE-TAVEGYI , NILFAN.

• HEMILSUCCINAT – cazuri grave.

Antibiotice și chimioterapeutice

• În formele severe ș i la bolnavii debilită ț i (copii, batrâni,

gravide) sau pentru prevenirea suprainfec ț iei bacteriene ș i în

formele mixte de traheobron ș ite:

Se administrează :

• AMPICILINĂ 500-1000 mg/6h

• BISEPTOL 2 comprimate/24h după masă, pentru efect

iritativ gastric.

• Tratament cortizonic și miofilină.

• Indicate în formele cu hipersecre ț ie accentuate sau înso ț ite de spasm bron șic, pe durată scurtă, 3-4 zile de tratament.

29

Pacientul cu bron ș ită acută:

• Va întrerupe fumatul

• La externare va evita mediul cu pulberi

• Va efectua inhala ț ii cu mu șeț el ș i uleiuri volatile, pentru a

favoriza scăderea edemului mucoasei căilor respiratorii ș i vindecarea acestuia.

Tratamentul preventiv

Vaccinarea antigripală Trebuie reînoită în fiecare an, căci compozi ț ia genomului viral se schimbă de la un sezon la altul. Vaccinarea reduce cu 60% până la 90% morbiditatea imputabilă gripei. Rata de acoperire nu era decât de 17% la subiec ț ii mai tineri de 70 ani. Beneficiază de gratuitatea vaccinării și subiec ț ii atin ș i de una dintre cele 8 afec ț iuni de lungă durată, diabet, accident vascular cerebral, nefropatie cronică, atingere neuromusculară gravă, mucoviscidoza, cardiopatie congenitală, insuficien ț ă cardiacă, insuficien ț ă respiratorie cronică gravă. Vaccinarea Antipneumococică Are o eficacitate de aproximativ 60%. Sinteza de anticorpi protectori pare a fi mai bună la subiectul de vârstă medie, comparativ cu cel de peste 70 ani. Această vaccinare este, pentru moment, destul de rar prescrisă, de și ar merita să fie mai frecvent utilizată. Vaccinurile Antibron șitice Primele disponibile au fost preparatele vaccinale con ț inând un amestec al surselor, cel mai frecvent implicate în suprainfec ț iile bron șiticului cronic. Acestea tind să fie înlocuite actualmente de vaccinuri elaborate, plecând de la glioproteinele unor bacterii (Biostin, Ribomung, Inour), care au drept scop o întărire nespecifică a imunită ț ii antiinfec ț ioase. Acestea se prescriu în cure secven ț iale, în timpul toamnei și al iernii.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacien ț ilor cu

30

bron șită acută - Educa ț ia pacientului Educaţia terapeutică sau învăţământul terapeutic reprezintă una dintre cele mai noi direcţii adoptate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în ceea ce priveşte preocuparea pentru educaţia şi pentru creşterea calităţii vieţii pacienţilor cronici. Educaţia terapeutică a pacientului urmăreşte ca acesta să dobândească şi să menţină capacităţi şi competenţe care să îl ajute să îşi trăiască optim viaţa, incluzând boala de care suferă.

Pacientul trebuie să fie informat despre măsurile igieno- dietetice necesare pentru prevenirea bron ș itei sau cronicizarea ei:

-

alimenta ț ie echilibrată, evitarea expunerii la rece;

 

-

vaccinarea

antigripală

în

sezonul

rece,

în

special,

a

vârstnicilor, copiilor și a tinerilor ce sufera de mucoviscedoză.

- Internarea pe sec ț ie

Internarea bolnavului cu bron șită acută se face în clinică, de când acesta ia primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment important în viata bolnavului, deoarece el

se desparte de mediul său obi ș nuit ș i este nevoit să recurgă la ajutorul oamenilor străini. Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de: cabinetul medical individual care recomandă internarea, de la medicul din ambulatoriu sau pe baza biletului de transfer eliberat de către un alt spital. La internarea unor persoane găsite pe stradă, în vederea identificarii lor, asistenta de serviciu va anun ț a imediat organele de poli ț ie. Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii interna ț i fiind înscri și în registrul de urgen ț ă. Acolo se completează foaia de observa ț ie cu datele de identitate ale bolnavului și datele anamnestice, culese de la bolnav sau înso ț itori. În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul să se dezbrace ș i va asigura condi ț iile necesare bunei desfă șurări a acestei activită ț i. Examinarea clinică poate fi completată cu prelevări de produse biologice și patologice, precum ș i de un examen psihologic. După stabilirea diagnosticului, înainte de a ajunge în sec ț ia cu paturi, bolnavul trece prin serviciul de internare unde:

-

va fi îmbăiat și dacă e cazul și deparazitat;

 

-

hainele

ș i

obiectele

personale

vor

fi

înregistrate, în vederea înmagazinării, pe perioada internării;

31

- după terminarea băii, bolnavul va fi îmbrăcat

cu pijama sau căma ș ă de noapte, ciorapi ș i papuci; Bolnavul astfel pregătit va fi dirijat pe sec ț ie, unde se prezintă la asistenta șefă sau la registratorul medical, în vederea internării. De re ț inut este faptul că o primire adecvată în sec ț ie diminuează stresul suferit de bolnav la internare și uș urează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi face cuno ș tin ț ă cu ceilal ț i bolnavi, îl ajută să- și aranjeze obiectele personale în noptieră, îl conduce pentru a cunoa ș te sec ț ia, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar și îi aduce la cuno ș tin ț ă regulamentul de ordine interioară. Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării în pat, acesta trebuie să aibă anumite calită ț i: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerin ț ele de confort ale bolnavului, cât ș i ale personalului de îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată mi ș ca în voie, să nu-i limiteze mi ș cările. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat ori de câte ori este nevoie. În sala de mese trebuie să se asigure condi ț ii igienice de mediu, să se aerisească permanent; se vor aranja estetic mesele, în vederea cre șterii apetitului.

- Observarea pozi ț iei pacientului

La majoritatea afec ț iunilor de bază cea mai convenabilă pozi ț ie pentru bolnav este cea semi ș ezândă. Acest lucru nu trebuie for ț at ș i dacă starea bolnavului nu contrazice, alegerea pozi ț iei trebuie lăsată la latitudinea lui. În toate cazurile însă el va fi îndemnat să- ș i schimbe pozi ț ia cât mai des pentru a evita complica ț iile hipostatice. De asemenea bolnavului i se explică faptul că pozi ț ia ș ezând la marginea patului, cu toracele împins înainte, cu mâinile pe lângă corp, favorizează o bună oxigenare.

- Rolul asistentei medicale în drenarea secre ț iilor

traheo-bron ș ice

Rolul asistentei medicale este în primul rând acela de a comunica cu pacien ț ii, deoarece comunicarea cu pacien ț ii este un instrument modern de management pentru o institu ț ie medicală, indispensabil atunci când pre ț uie ști sănătatea bolnavilor. Asistenta medicală, prin drenarea secre ț iilor traheobron ș ice previne apari ț ia infec ț iilor supraadăugate.

- Indica ț iile pe care le dă asistenta medicala

la

externare

32

Asistenta medicală va spune spune bolnavului să vină la control. Să facă controlul periodic prescris de medic. Să ia medicamentele la orele indicate, conform re ț etei prescrise de doctor, să aibe o alimenta ț ie corespunzătoare. Să se ferească de current ș i de alte surse care îi pot afecta starea de sănătate. Să păstreze biletul de ie ș ire din spital ș i să-l prezinte atunci când vine la control.

- Profilaxia

Măsurile profilactice vor ț ine cont de factorii men ț iona ț i la etiopatogeneză. În afara măsurilor generale luate pentru evitarea rinitelor, laringitelor și care sunt la fel de importante în profilaxia bron șitelor, aici mai sunt importante unele măsuri în privin ț a factorilor profesionali. Astfel, vor fi de cea mai mare importan ț ă măsurile de protec ț ie în industriile în care lucrătorii inhalează pulberi de carbune, siliciu, ca ș i în cele cu gaze toxice. Se va sfătui abandonarea fumatului, care, prin ac ț iunea în timp, poate conduce la bron ș ita cronică. Se vor depista factorii alergizan ț i și se vor lua măsuri pentru combatere. Profilaxia se realizează prin călirea organismului și cre ș terea rezisten ț ei biologice la agen ț ii infec ț io și, prin evitarea sau tratarea factorilor etiologici ș i favorizan ț i men ț iona ț i, iar în cazul instalării unui catar nazofaringian prin tratarea acestuia fiind recomandate curele helio-marine pentru aerosoli naturali.

Interven ț ii pentru mobilizarea secre ț iilor

• Hidratarea corespunzătoare ț inându-se cont de ingestie-excre ție, anotimp, vârstă, fiind eficace pentru func ț ionarea sistemului mucociliar, la un pacient cu o hidratare adecvată , o tuse slabă poate usor disloca secre ț iile; Se recomandă aproximativ 2000 ml lichide/ zi. • Umidificarea, constă în adăugarea vaporilor de apă la aerul inspirat, cu rolul de a păstra căile aeriene umede. Nebulizarea

• Constă în adaos de umiditate sau medicamente la aerul

inspirat.

• Se realizează prin pulverizare (folosind atomizorul) sau cu

ajutorul aerosolilor egal un amestec de gaz cu medicament dispersat în particule sferice de ordinul micronilor (antibiotic, antialergice, brohodilatatoare, expectorante). Tapotament

33

• Constă în lovirea peretelui toracelui, cu mâna, ritmic, pe

toată suprafa ț a, timp de 1-2 min;

• Încheietura mâinii trebuie să fie relaxată, iar cotul în flexie;

• Pacientul este rugat să respire lent ș i adanc;

• Toracele pacientului trebuie să fie aoperit;

• Este contra indicat la pacien ț ii cu osteoporoză sau coaste

fracturate ș i la cei cu probleme de coagulare. Vibra ț ia

• Pacientul este rugat să inspire adânc pe gura și să expire

lent pe nas;

• În timpul expira ț iei se aplică cu mâna pe peretele toracic o

presiune u ș oară ș i oscilatorie;

• După cinci expira ț ii pacientul este încurajat să tu ș ească ș i să expectoreze;

• Este contraindicat la sugari și la copii mici. Drenajul postural

• Este

un

secre ț iilor.

procedeu

pozi ț ional

care

permite

eliminarea

• Pozi ț ia pacinetului se schimbă la 20-30 min:

– Decubit ventral cu pernă sub abdomen;

– Decubit ventral cu patul înclinat la 20 0 ;

– Decubit dorsal;

– Decubit lateral drept;

– Decubit lateral stâng;

- Pozi ț ia șezând.

• La sfâr șitul fiecărei pozi ț ii pacientul este rugat să respire profund;

• Să renun ț e la pozi ț iile în care pacientul prezintă disconfort sau dispnee;

contra indicat la pacien ț ii cu leziuni ale măduvei

spinării sau cu hiepertensiune intracraniană.

Este

Aspira ț ia traheobron șică – fi ș ă tehnical Scop:

Prevenirea

obstruc ț iei

căilor

aeriene

respiratorii

prin

stagnarea secre ț iilor;

 

Prevenirea

pulmonară

determinată

tot

de

stagnarea

secre ț iilor. Materiale necesare :

• Dispozitiv de aspira ț ie;

• Sonde sterile;

34

• Mănu și sterile;

• Prosop;

• Solu ț ii sterile pentru umectarea sondei;

• Comprese sterile. Interven ț ii :

• Asigurarea intimită ț ii;

• Pregătirea psihică a pacientului-pozi ț ie semi șezând, dacă nu este contraindicată;

• Asamblarea echipamentului de aspira ț ie;

• Umectarea sondei ce urmează a fi introdusă prin canulă;

• Introducerea sondei cu mi ș cări blânde prin orificiul canulei; •Aspira ț ia secre ț iilor timp de cel mult 1sec (pentru a nu produce hipoxie);

• Se repetă aspirarea după oxigenarea pacientului;

•După

terminarea

temperaturii

se

cură ț ă

canula

traheostomie.

de

PLAN GENERAL NURSING

 

DIAGNOSTI

Alterarea respira ției din cauza procesului de boală manifestat prin tuse seacă câcâietoare, oboseală la efort sus ținut

C

NURSING

OBIECTIV

Pacientul să prezinte func ție respiratory nealterată, să poată efectua effort fără a resim ți tulburare respiratorie.

1

INTERVEN ȚI

-asigurăm repaus la pat al pacientului în perioada de acutizare -hidratăm corespunzător pacientul pentru a asigura fluidificarea secre țiilor -aplicăm măsuri de mobilizare a secre țiilor prin drenaj

 

I

postural și tapotament thoracic -învă țăm pacientul să expectoreze în scuipătoare -indicăm pacientului să î și dozeze efortul fizic pentru a preveni oboseala

EVALUARE

În urma măsurilor aplicate pacientul afirmă că starea sa s-a îmbunătă țit

2

DIAGNOSTI

Alterarea alimenta ției prin deficit din cauza procesului de

C

NURSING

boală manifestată prin inapeten ță, disfagie.

35

   

Pacientul să se poată alimenta în 1-2 zile fără a mai resim ți

OBIECTIV

disfagie și aversiune fa ță de alimente.

 
 

-încurajez pacientul să consume alimente care ăi fac placer

 

-amendez disfagia, procesul de boală prin administrarea de

INTERVEN ȚI

I

medicamente prescrise de către medic

 

-recomand consumul de alimente care să asigure pacientului

principiile alimentare de care acesta are nevoie

 

EVALUARE

Pacientul consumă alimente în special fructe proaspete

 

DIAGNOSTIC

Eliminări inadecvate din cauza procesului de boală

NURSING

manifestate prin tuse înso țită de expectora ție mucoasă.

 
 

Pacientul să prezinte în decurs de 1-2 săptămâni, lipsa tusei

OBIECTIV

și expoectora ției.

 
 

-asigurăm

repaus

la

pat

al

pacientului

în

perioada

de

acutizare

-hidratăm corespunzător pacientul pentru a asigura fluidificarea secre țiilor

3

INTERVEN ȚII

-aplicăm măsuri de mobilizare a secre țiilor prin drenaj postural și tapotament thoracic

-învă țăm pacientul să expectoreze în scuipătoare

 

-indicăm pacientului să î și dozeze efortul fizic pentru a preveni oboseala

 

În urma măsurilor aplicate pacientul pacientul prezintă lipsa

EVALUARE

expectora țieila sfâr șitul primei săptămâni, după instituirea

tratamentului medicamentos.

 

4

DIAGNOSTIC

Alterarea termoreglării din cauza procesului de boală

NURSING

manifestată prin febră moderată.

 
 

Pacientul să prezinte în decurs de 2-4 ore temperatură

OBIECTIV

corporală în limite normale.

 

INTERVEN ȚII

-administrez antitermice la indica ția medicului

 

-încurajez pacientul să se hidrateze corespunzător

 

-monitorizez temperatura corporală, masurând-o cu ajutorul termometrului gradat la nivelul axilei și o notez în foaia de

36

   

observa ție a pacientului;

 

-identific semnele deshidratării

EVALUARE

După aproximativ două ore pacientul prezintă temperature corporală în limite normale.

DIAGNOSTIC

Alterarea somnului din cauza tusei nocturne manifestată prin oboseală diurnal.

NURSING

OBIECTIV

Pacientul să aibă un somn cu durata de 7-8 ore noaptea, să fie odihnitor, lini ș titor.

 

-aplic măsuri de combatere a tusei:drenaj postural, ingestie de lichide calde u șor îndulcite

5

INTERVEN ȚII

-administrez antitusive la indica ția medicului

 

-asigur

condi ții

de

microclimate

adecvate

somnului

și

odihnei

EVALUARE

La sfâr șitul primei săptămâni pacientul se odihne ște 6-7 ore noaptea.

DIAGNOSTIC

Risc potential de apari ție acomplica țiilor din cauza evolu ției nefavorabile a bolii manifestată prin noi semne și simptome.

NURSING

OBIECTIV

Pacientul să respecte tratamentul prescris și recomandările personalului medical pentru o evolu ție spre vindecare.

 

-indic apacientului respecatarea indica țiilor medicale

 

6

INTERVEN ȚII

-educ pacientul să evite factorii de risc: umezeala, frigul, tutunul, mediul poluat cu praf și substan țe toxice

-educ pacientul să se prezinte la medic în cazul apari ției altor focare de infec ție pentru a fi asanate

EVALUARE

Pacientul prezintă lipsa simptomatologiei după 10-14 zile de tratament.

7

DIAGNOSTIC

Neputin ță din cauza afec țiunii manifestată prin sentiment de

37

NURSING

OBIECTIV

inutilitate fa ță de familie.

Pacientul să fie încrezător în revenirea la starea de sănătate anterioară.

INTERVEN ȚII

EVALUARE

-încurajăm pacientul să respecte tratamentul asigurându-l că-ș i poate relua activitatea după 14-21 zile

-încurajăm familia să îl sprijine și să îi demonstreze că se pot descuraca financiar pe perioada cât pacientul se află în tratament

Pacientul este optimist și încrezător cu privire la evolu ția favorabilă a stării sale de sănătate și inser ția reintegrării cât mai curând la locul de muncă.

SPITALUL Județean Constanța

SECȚIA

UPU Medicală

DOSAR DE ÎNGRIJIRE Cazul I

DATE DE IDENTITATE

NUME:

V

VÂRSTA: 46 ani

STRADA: Florilor

ET.: ----------

SEXUL: F

NR.:5

AP :-------------

PRENUME: C

DOMICILIUL: Murfatlar

BL.:----------

SC.:-----------

JUDETUL: Constanța

DATE DESPRE SPITALIZARE

38

DATA INTERNĂRII- ANUL: 2013

LUNA: Aprilie

ZIUA:03

DATA EXTERNĂRII- ANUL: 2013

LUNA: Aprilie

ZIUA:03

MOTIVELE INTERNĂRII Pacienta se internează în data de 03.04.2013 în UPU Constanța-Medicală, fiind adusă de către ambulanță pentru următoarele semne și simptome:

-tuse însoțită de expectorație mucoasă

-senzație de arsură retrosternală

- voce răgușită

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: I.A.C.R.S. Bronșită acută

SITUATIA FAMILIALA SI SOCIALA

SITUATIA FAMILIALA: Căsătorită

SITUATIA SOCIALA: Salariată- profesia croitoreasă

CONDITII DE LOCUIT: Relativ bune, locuiește la casă împreună cu soțul

ANTECEDENTE

HEREDO-COLATERALE: Nesemnificative

PERSONALE-FIZIOLOGICE: Menarha la 14 ani

Nașteri 2 normale

Avorturi 0

PERSONALE-PATOLOGICE: Apendicectomie la 12 ani

FACTORI DE RISC LEGATI DE MODUL DE VIATA:

39

-Lucrează într-o hală mare, unde nu există sursă de furnizare a căldurii ambientale

ISTORICUL BOLII EXTRAS DIN

EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Pacienta în vârstă de 46 ani, se prezintă în UPU Constanța- Medicală, acuzând următoarele: tuse sâcâitoare de aproximativ 5 zile, însoțită de expectorație mucoasă, senzație de arsură retrosternală accentuată în momentul efortului de tuse și disfonie.

Pacienta afirmă că simptomatologia a debutat la o zi , după ce la locul de muncă, timp de 8 ore a stat la temperaturi scăzute, neexistând sursă de căldură.

Examenul clinic pe aparate evidențiază:

Aparat respirator:torace normal conformat, murmur vezicular prezent bilateral, raluri bronșice absente.

Aparat circulator:bătăi cardiace ritmice, puls periferic prezent, ritmic, TA 125/75 mm Hg, puls 72 bătăi/minut

Aparat renal: loje renale libere, micțiuni fiziologice.

Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare.

PRESCRIPȚII MEDICALE LA INTERNARE

TRATAMENTUL LA INTERNARE:

-Glucoză 5 % 500 ml

40

-No-spa 1 fiolă

-Algocalmin 1 fiolă

-HHC 200 mg

TRATAMENT AMBULATOR PRESCRIS LA EXTERNARE:

-Ampicilină 1 gr./12 h

-Tusomag 20 picături/3 ori/zi

-Fluimucil 600 mg/zi/doză unică

PRESCRIPȚII MEDICALE LA INTERNARE

EXAMINĂRI:

-Radiografie toracică

-Recoltare sânge venos pentru analize de laborator

-Electrocardiogramă

-Examen clinic boli interne

REGIMUL:

- Hiposodat pe perioada administrării hemisuccinatului de hidrocortizon

- Fructe și legume proaspete pe perioada administrării tratamentului în ambulator și în perioada de recuperare

41

OBSERVAREA INIȚIALĂ A

NEVOILOR FUNDAMENTALE

SITUAȚIA LA INTERNARE: Î-168 cm mmHg

P-72 b/min. T 0 -37,2 0 C

R-18 r/min.

G-64 Kg

VAZ- bun

T.A.-125/75

AUZ-bun

NEVOI FUNDAMENTALE

01.A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE:torace normal

conformat, simetric bilateral cu respirația, murmur vezicular prezent bilateral, zgomote cardiace ritmice, puls regulat, funcții vitale în limite normale

02.A MANCA, A BEA:pacienta afirmă că de aproximativ trei zile prezintă inapetență

03.A ELIMINA:prezintă diureză normală cantitativ și calitativ, scaun unu-două pe zi de consistență normală;prezintă tuse însoțită de expectorație mucoasă

04.A TE MISCA: prezintă aparat locomotor integru structural și morfologic, se deplasează fără ajutor

05.A DORMI, A TE ODIHNI: afirmă că de aproximativ trei nopți nu se odihnește corespunzător din cauza tusei

06.A TE IMBRACA, A TE DEZBRACA: prezintă haine curate adecvate mediului spitalicesc, se îmbracă fără ajutor

07.A-TI MENTINE TEMPERATURA IN LIMITE NORMALE:

pacienta prezintă temperatură corporală în limite normale, aceasta afirmă că nici în zilele anterioare nu a prezentat frisoane sau febră

42

OBSERVAREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE 08.A FI CURAT, A-TI PROTEJA TEGUMENTELE:pacienta prezintă tegumente și

OBSERVAREA INITIALA A

NEVOILOR FUNDAMENTALE

08.A FI CURAT, A-TI PROTEJA TEGUMENTELE:pacienta prezintă tegumente și mucoase integre, curate, îngrijite, pijamale
08.A FI CURAT, A-TI PROTEJA TEGUMENTELE:pacienta
prezintă tegumente și mucoase integre, curate, îngrijite, pijamale
curate,
unghii tăiate scurt, ingrijite
09.A EVITA PERICOLELE:pacienta prezintă risc de apariție a
complicațiilor în cazul nerespectării indicațiilor și a
recomandărilor personalului medical precum și în cazul instituirii
unui tratament greșit
10.A COMUNICA:comunică cu ușurință cu personalul medical și
colegele de salon
11.A TE RECREEA:se relaxează când calcă rufe sau privește
telenovelele preferate la televizor
12.A FI UTIL:se simte neputincioasă față de familie și își dorește
să ajungă cât mai curând acasă la copii
13.A
INVATA:
pacienta
este
receptive
la
recomndările
personalului medical

43

14.A-TI PRACTICA RELIGIA:pacienta este creștin ortodox merge destul de rar la biserică ALERGIC LA: nu
14.A-TI PRACTICA RELIGIA:pacienta este creștin ortodox
merge destul de rar la biserică
ALERGIC LA: nu se știe alergică

ASPECTE PSIHOLOGICE

STAREA DE CONSTIENTA: păstrată

COMPORTAMENT: orientată temporo-spațial

MODUL DE INTERNARE- adusă de către ambulanță

PARTICULARITATI: nu prezintă

ASPECTE SOCIOLOGICE

MOD DE VIATA- căsătorită

MEDIUL (HABITAT)- rural

OCUPATII (HOBBY): să privească la televizor telenovele

PARTICULARITATI: nu prezintă

PROBLEME SOCIALE: insuficientul câștig financiar care nu acoperă nevoile familiei

INTERPRETAREA DATELOR

44

A

MANCA, A BEA: Alterarea alimentației prin defict din cauza

procesului de boală manifesta prin inapetență.

A

ELIMINA: Eliminări inadecvate din cauza procesului de

boală manifestat print use însoțită de expectorație mucoasă.

A

DORMI: Alterarea somnului din cauza tusei nocturne

manifestată prin oboseală diurnal.

A

EVITA PERICOLELE:Risc potențial de apariție a

complicațiilor din cauza evoluției nefavorabile bolii manifestat prin noi semne și simptome.

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

VINDECARE:

Da

STABILIZARE, AMELIORARE: Da

AGRAVARE: Da, în condițiile nerespectării indicațiilor primate.

DECES: Nu

COMPORTAMENT AȘTEPTAT, ÎN CE INTERVAL

Pacienta să prezinte înlăturarea simptomatologiei.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Ora 8 30 –internarea în UPU Constanța

Ora 9 00 –efectuarea consultului de specialitate

45

Ora 9 30 –efectuarea electrocardiogramei

Ora 9 45 –recoltarea sângelui venos pentru analize de laborator

Ora 10 00 -efectuarea radiografiei toracice

Ora 10 30 -administrarea tratamentului prescris

Ora 17 00 -externarea din UPU Constanța

OBIECTIVUL GLOBAL

Pacienta să prezinte în decurs de 1-2 săptămâni lipsa simptomatologiei în special a tusei și expectorației.

ALIMENTAȚIA

ALIMENTE PERMISE:

Pacienta poate consuma sărace în sare, fructe și legume proaspete.

ALIMENTE INTERZISE:

Îi sunt interzise mezelurile, conserve, alimentele grase.

PREFERINȚE ALIMENTARE:

Îi plac cartofii prăjiți și costițele afumate.

46

TRATAMENT PE TIMPUL SPITALIZĂRII

Prescripții Indicații -Ampicilină Antibiotic -Glucoză 5 % Furnizează energia necesară funcționării normale a
Prescripții
Indicații
-Ampicilină
Antibiotic
-Glucoză 5 %
Furnizează energia necesară funcționării
normale a celulelor
-No-spa
Antispastic
-Algocalmin
Antialgic, antitermic

EXAMENE PARACLINICE

DATA

03.04.20

13

EXAMENE CERUTE

- efectuarea radiografiei toracice

-electrocardiogramei

-consult

specialitate boli interne

clinic

de

REZULTATUL

-fără leziuni pulmonare active

- normal, fără modificări

-se confirmă Bronșita acută

EXAMENE BIOLOGICE

   

VALORI

VALORI REFERINTA

DATA

EXAMENE CERUTE

OBTINUTE

LABORATOR

47

8.04.20

Numar

de

6800

4.1–8.1 mii

13

leucocite

3.34

4,2-5,6 mil. g/dl

Numar

de

12.5

12-16 mg/dl

eritrocite

38

%

42%–52%

Hemoglobina

 

260.000

150.000-

Hematocrit

400.000mm 3

58

%

Număr

de

 
 

50%–62%

trombocite

32

%

 

25%–40%

Granulocite

1

%

0%–1%

Limfocite

5

%

3%–7%

Bazofile

1

%

0%–3%

Monocite

111

Eozinofile

25

UI

70-120 mg/dl

 

< 37 UI

Glicemie

20

UI

 

< 45 UI

TGO

20

mg

/dl

20 – 45 mg /dl

TGP

0.9

0,70- 1,4 mg/dl

Uree

mg/dl

6-13 mm/1h

Creatinină

15

VSH

Rare epiteliale, rare leucocite

Rare

Sumar urină

celule

 

epiteliale

,

rare

leucocite

,

rare

48

hematii
hematii

PARAMETRII FIZIOLOGICI

DATA

OR

TEM

PULS

RES

T.A.

DIUREZ

SCAUN

A

P

P

A

b/mi

mmHg

Nr./zi

0 C

n

r/mi

ml/24h

n.

03.04.20

8 00

18

13

37,2

72

125/75

03.04.20

 

37,2

 

17

 

13

9 00

72

125/75

Micțiuni

03.04.20

 

37,1

 

17

 

spontan

Scaun

13

12

00

70

120/70

e

normal

03.04.20

 

37,1

 

17

 

15

00

72

120/70

13

 

03.04.20

 

37,1

 

18

 

17

00

70

120/70

13

 

CONCLUZII GENERALE

Evolutia nevoilor fundamentale,tratamentul si efectele, evolutia

valorilor examenelor medicale.

49

Pacienta în vârstă de 46 ani, se prezintă în UPU Constanța- Medicală , adusă de către ambulanță, acuzând tuse sâcâietoare de

aproximativ 5 zile, însoțită de expectorație mucoasă, senzația de arsură retrosternală acccentuată în momentul efortului de tuse și

disfonie.

Din anamneză reiese că simptomele au debutat în urmă cu aproximativ o săptămână, când la locul de muncă, a lucrat opt ore în frig , neexistând sursă de căldură.

În timpul scurs până la prezentarea în Serviciul de urgență, pacienta s-a tratat acasă fără a fi investigată de către un medic, administrându-și Nurofen comprimate și ceaiuri antitusive.

În urma examenului clinic și a investigațiilor efectuate se pune

diagnosticul de IACRS Bronșită acută și se administrează tratament

medicamentos.

Pacienta se externează în data de 3.04.2013 ora 17 00