MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ” FUNDENI ”

BUCUREŞTI
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE
APLICAREA PROCESULUI DE
ÎNGRIJIRE PACIENTULUI CU
BRONHOPNEUMONIE

COORDONATOR
Prof. NEACȘU ILEANA

ABSOLVENT
STANCA…………

SESIUNEA AUGUST
2023
APLICAREA PROCESULUI DE
ÎNGRIJIRE PACIENTULUI CU
BRONHOPNEUMONIE

2
 MOTTO

„Când sensibilitatea nursei către nevoile umane este cumulată

cu abilitatea de a găsi şi de a se folosi de opinie expertă ,
cercetări raportate și cu explicarea practică a acestora, când
sora medicală însăşi foloseste metode ştiinţifice de investigaţie,
influenţa sorei medicale asupra îngrijirii medicale în întreaga
lume nu cunoaşte limite.”
VIRGINIA HENDERSON (1987)

CUPRINS
ARGUMENT...................................................................................................................................5
CAPITOLUL I.................................................................................................................................7
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR....................................................7
ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR............................................................................7
FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI....................................................................................................12
CAPITOLUL II..............................................................................................................................16
BRONHOPNEUMONIA...............................................................................................................16
1.DEFINIŢIE.............................................................................................................................16

3
 2.ETIOLOGIE............................................................................................................................16
3.PATOGENIE..........................................................................................................................16
4.FACTORI DE RISC...............................................................................................................18
5.FORME CLINICE..................................................................................................................18
6.TABLOU CLINIC..................................................................................................................18
7.EVOLUŢIE.............................................................................................................................20
8.COMPLICAȚII.......................................................................................................................20
9.PROGNOSTIC........................................................................................................................22
10.DIAGNOSTIC POZITIV......................................................................................................22
11.TRATAMENT......................................................................................................................23
CAPITOLUL III.............................................................................................................................24
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU
EXAMENUL CLINIC ŞI PARACLINIC SPECIFIC ÎN BRONHOPNEUMONIE.....................24
CAPITOLUL IV............................................................................................................................31
ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE PACIENȚILOR CU BRONHOPNEUMONIE...............31
CAPITOLUL V..............................................................................................................................51
Cazul 1.......................................................................................................................................51
Cazul 2.......................................................................................................................................63
Cazul 3.......................................................................................................................................74
CAPITOLUL VI............................................................................................................................85
EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE.............................................................................................85
Vaccinare................................................................................................................................85
Alte măsuri preventive...........................................................................................................86
CONCLUZII..................................................................................................................................88
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................89

ARGUMENT

Am ales să fac acest proiect despre bronhopneumonie pentru că este o boală foarte des
întalnită, cu toții cred că suntem familiarizati cu ea, dar depinde cat de mult am lasat-o să
avanseze atunci când a aparut în viețile noastre. În cazurile în care se asociază cu alte boli,
bronhopneumonia poate fi fatală , văzând asta în practica medicală.
Potrivit statisticilor europene, bronhopneumonia este responsabilă pentru aproximativ
50.000 de decese anual, majoritatea cazurilor fiind la adulți de peste 65 de ani. Aceasta reprezintă

4
principala cauză de deces prin boli infecțioase, cu o incidență anuală de 11,6/1000 locuitori.
Incidența este mai mare la vârstele extreme. Bronhopneumonia este o infecție intraspitalicească
comună (dobândită în spital, asociată cu mediul spitalului).
Bronhopneumonia este tipul cel mai comun de pneumonie la copii și principala cauză de
deces în urma infecției la copiii sub 5 ani. La nivel mondial, în anul 2018, aproximativ 920.000
de copii sub 5 ani au murit din cauza pneumoniei. Această incidență a mortalității s-a datorat în
principal bronhopneumoniei.
În primul capitol am început cu „Anatomia și fiziologia aparatului respirator„ am descris
organele componente ale sistemului respirator și cum funcționează acestea.
În al doilea capitol „Noțiuni despre boală„ am definit noțiunea de bronhopneumonie,
etiologia acesteia, patogenie, factori de risc, formele clinice sub care boala se manifestă, evoluția
bolii precum și complicațiile, prognosticul bolii ,analize speciale care atestă diagnosticul pozitiv
și de asemenea diagnosticul diferențial pentru a se infirma alte diagnostice.Tratamentul de
asemenea în bronhopneumonie care este relativ simplu în cazurile necomplicate, fiind de trei
feluri și anume:igieno-dietetic, tratament simptomatic și tratament profilactic.
În capitolul III am subliniat rolul asistentei medicale în pregătirea bolnavului pentru
examenul obiectiv, recoltează spută pentru examenul radiologic, psihic și fizic și explică
pacientului necesitatea tehnicilor în vederea stabilirii unui diagnostic corect.
În capitolul IV „Îngrijiri specifice acordate pacienților cu bronhopneumonie„ ,se explică
rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor cu această afecțiune.Ea are pregatire
pluridisciplinară și îi revine rolul de a asigura condiții de microclimat comfortabil, patul și
accesoriile sale să fie comfortabile, asigură igiena corporală și generală, are în vedere alimentația
bolnavului să fie comformă cu nevoile pacientului.Nursa recoltează probe de laborator, asistă
medicul la investigațiile specifice și anume la : bronhoscopie, spirometrie, aspirație bronșică,
tomografie, computer tomografie, RMN, bronhografie, puloximetrie, electrocardiograma care
este executată chiar de ea, are rolul de a urmări funcțiile vitale : respirație, puls, temperatură,
tensiune arterială și le notează în foaia de observație, aplică și supraveghează tratamentul indicat
de medic , iar orice modificare se sesizează medicului , nursa pregătind pacientul psihic și fizic
înainte de orice investigație pentru a se face în condiții de siguranță și pentru o bună colaborare
între pacient-nursă-medic.
În capitolul V am prezentat trei cazuri unde am vorbit despre fiecare în parte pentru ca
fiecare caz este unic și cu simptomatologie diferită dar cu unele aspecte asemănatoare.Am
analizat datele obținute și prin interpretarea lor am întocmit câte un plan de îngrijire pentru
fiecare în parte pe o perioadă de cinci zile, înregistrând evoluții favorabile pentru fiecare caaz.

5
 În ultimul capitol „Educație pentru sănătate„ rolul îi revine tot nursei de a instrui
pacientul atât în prevenire, tratare și profilaxia bolii.Educarea pacientului este foarte importantă
pentru că majoritatea pacienților nu au cunoștințe medicale.Vaccinarea este foarte importantă în
prevenție, evitarea fumatului de asemenea, tratarea bolilor asociate, un regim de viață echilibrat,
normosodat sau hiposodat după caz, evitarea zonelor poluate, respirarea unui aer curat, neviciat și
evitarea stresului psihic și fizic.
Boala este și invalidantă, capacitatea de muncă fiind compromisă în stadiile mai
avansate.În țările în care bronhopneumonia este mai frecventă, ea deține un loc frunte printre
cauzele de deces, tratată corect și depistată la timp pacientul se poate vindeca complet și își poate
relua cursul normal al vieții beneficiind de independența nevoilor fundamentale.

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

6
 Totalitatea organelor care asigură mecanismul respiraţiei, cu rolul de a asigura aportul de O2
şi de a elimina CO2 alcătuiesc aparatul respirator .
Aparatul respirator este format din:
I. Căile respiratorii aeriene superioare :
- Fosele nazale
- Faringe
- Laringe
- Trahee
II. Căile respiratorii inferioare :
- Plămânii
- Arborele bronşic – bronhi
-Bronhiole
- Sacii alveolari

NASUL ŞI CAVITATEA NAZALĂ

Nasul reprezintă primul segment al căilor respiratorii cu rol dublu funcţional : respirator şi
olfactiv. Este o formaţiune mediofacială de forma unei piramide cu baza în jos, despărţită de
septul nazal în două cavităţi, numite fosele nazale. Acestea comunică cu sinusurile şi faringele
prin două orificii largi .
Cavităţile nazale sunt căptuşite de o mucoasă foarte bogat vascularizată şi împărţită funcţional în
două regiuni :
- treimea superioară : mucoasa olfactivă
- partea inferioară : mucoasa respiratorie.

FARINGELE
Este un conduct muculo–membranos, situat posterior în cavitatea bucală şi înaintea
coloanei vertebrale , care reprezintă segmentul de încrucişare a căii respiratorii cu cea digestivă.
Este divizat în trei etaje :
- nazofaringe
- orofaringe
- laringofaringe.
Este alcatuit din :
- tunica externă de înveliş (adventicea faringelui)
- tunica musculară (muşchi).

7
La nivelul său activează plexul faringian , o reţea de nervi ce coordonează pătrunderea aerului în
plămânii şi a hranei în esofag.
Amigdalele formează inelul limfoepitelial al faringelui.
LARINGELE
Este alcătuit dintr-un schelet cartilaginos, de formă triunghiulară, cu baza în sus, ce
deserveşte funcţia respiratorie şi pe cea de fonaţie.
Este situat :
- sub osul hioid;
- deasupra traheei;
- înaintea esofagului;
- pe linia mediană a gâtului , în dreptul vertebrelor C5, C6 .
Laringele este format din :
I.Un schelet cartilaginos alcătuit din :
- patru cartilagii pereche
- trei cartilagii nepereche . Dintre acestea cel mai important fiind epiglota ce închide glota în
timpul deglutitiei.
II.Articulaţii şi ligamente ce unesc cartilagiile între ele;
III.Muşchii ce acoperă scheletul şi intervin în respiraţie şi fonaţie .
Cavitatea laringelui prezintă trei etape :
- Supraglotic (vestibular) ;
- Subglotic (intraglotic, continuat cu traheea);
- Glotic.
Laringele este acoperit de o mucoasă bogat vascularizată.

TRAHEEA
Este un tub fibrocartiloginos ce începe la nivelul vertebrei C6 şi se termină în cavitatea
toracică la nivelul vertebrelor T4, T5.
Este situată :
- în faţa esofagului ;
- înapoia marilor vase sanguine.
Este formată din 15-20 semi-inele cartilaginoase a căror parte dorsală este înlocuită de un muşchi
neted transversal .
Este captuşită cu două tunici :

8
- tunica externă – fibro-musculo-cartilaginoasă
- tunica internă – mucoasa ciliată.
Traheea se bifurcă în partea inferioară, la nivelul ultimului inel traheal, cu cele doua bronhii
principale.

ARBORELE BRONŞIC
Este format din căile respiratorii extra şi intra-pulmonare , constituind un sistem de tuburi
ce servesc la tranzitul aerului.
La nivelul T4 , traheea se împarte în două bronhii : dreaptă şi stangă . Aceste bronhii pătrund în
plămâni prin hil, unde se vor ramifica intra-pulmonar, formând arborele bronşic : la dreapta în
trei bronhii lobare (superioară , mijlocie şi inferioară), iar la stanga în două bronhii lobare
(superioară şi inferioară).
Bronhiile principale se ramifică progresiv în bronhii lobare, apoi în bronhii terminale, care se
continuă cu canale alveolare (ai căror pereţi prezintă dilataţii în formă de saci), saci alveolari în
care se deschid alveolele pulmonare.
I. Bronhia dreaptă :
Inainte de a pătrunde adânc în plămanul drept, bronhia principală dreaptă se împarte în :
1. bronhia lobară superioară ce pătrunde în lobul superior şi se distribuie segmentelor pulmonare
alcătuind trei bronhii segmentare;
2. trunchiul bronhic intermediar, ce se împarte în două bronhii lobare:
a. bronhia lobară mijlocie, ce se împarte în două bronhii segmentare corespunzator segmentelor
lobului mijlociu;
b. bronhia lobară inferioară ce se împarte în cinci bronhii segmentare, corespunzator segmentelor
pulmonare ale lobului inferior.
II. Bronhia stângă :
După ce a intrat prin hil, înainte de a pătrunde mai adânc în plămân, bronhia principală se
împarte în :
1. bronhia lobară superioară care pătrunzând în lobul superior se împarte în :
a. trunchiul superior ce se termină prin trei bronhii segmentare;
b. trunchiul inferior terminat prin două bronhii segmentare.

9
2. bronhia lobară inferioară , împărţită în cinci bronhii segmentare. Fiecare bronhie segmentară
dă ramificaţii din ce in ce mai reduse astfel :
a. bronhii lobulare;
b. bronhii terminale;
c. bronhii acinoase.

PLĂMÂNII
Sunt organe pereche , situate în cavitatea toracică prin care se realizează schimbul de gaze :
O2 şi CO2 .
La exterior sunt înveliţi într-o membrană seroasă numită pleură , care este de două tipuri :
- pleura viscerală - ce acoperă plămânul ;
- pleura parietală - ce acoperă pereţii cavităţii toracice.
Cavitatea pleurală este virtuală , în general devenind patologică în urma acumulării între cele
două foiţe a unor produse ca :
- sange - hemotorax

10
- lichid - hidrotorax
- aer - pneumotorax
- puroi - piotorax
- limfă - kilotorax
Plămânul este alcătuit din :
I. Lobii pulmonari sunt unităţi morfologice mari, delimitate prin scizuri :
- plămânul drept are două scizuri - trei lobi
- plămânul stâng are o scizură - doi lobi .
II. Segmentele sunt unităţi morfologice delimitate imperfect prin septuri conjunctive. Acestea
sunt alcătuite din lobuli.
III.Lobulul este o formaţiune anatomică, constituită din :
1. ramificaţii ale bronhiilor şi vaselor de sânge înconjurate de ţesut conjunctiv;
2. acini pulmonari sunt constituiţi din :
a. bronhiola respiratorie
b. canale alveolare
c. alveole pulmonare - reprezintă suprafaţa de schimb a plămânului .
peretele alveolar este adaptat schimburilor de gaze şi este format din :
- epiteliu alveolar unistratificat aşezat pe o membrană bazală
- ţesut conjunctiv - bogat în fire elastice în care există o reţea de capilare provenite din ramurile
terminale ale arterei pulmonare.
Peretele alveolar este adaptat schimburilor de gaze şi este format din :
- epiteliu alveolar unistratificat aşezat pe o membrană bazală
- ţesut conjunctiv - bogat în fire elastice în care există o reţea de capilare provenite din ramurile
terminale ale arterei pulmonare.

11
Vascularizaţia plămânului este :
I. Nutritivă :
- face parte din marea circulaţie
- este asigurată de arterele şi venele bronşice .
Venele drenează sânge în vena cavă superioară .
II. Funcţională :
- asigură schimburile gazoase prin intermediul vaselor de sânge (mica circulaţie)
Reţeaua nervoasă a plămânului este reprezentată de :
- fibre motorii parasimpatice provenite de la nervul vag
- fibre simpatice provenite de la simpaticul toracal şi cervical .

FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Respiraţia reprezintă funcţia prin care organismul ia din mediul său de viaţă O2 şi elimină
CO2.
MECANISMUL RESPIRAŢIEI - este asigurat de scheletul cutiei toracice şi muşchii respiratori.
Modificarea volumului cutiei toracice permite pătrunderea aerului în plămâni fiind realizată prin
contracţia muşchilor ridicători ai coastelor. Revenirea la poziţia iniţială se realizează sub acţiunea
muşchilor ridicători ai coastelor .

12
Diafragmul este cel mai important muşchi respirator contribuind la micşorarea volumului cutiei
toracice în repaus, iar prin contracţie la mărirea acesteia.
Datorită elasticităţii lor şi presiunii negative existente între foiţele pleurale, plămânii urmează
expansiunea cutiei toracice .
TIPURI DE RESPIRAŢIE FIZIOLOGICĂ :
I.Respiraţia de tip costal - este cea în care, la mişcările respiraţiei contribuie mai ales muşchii
costali. Acest tip este caracteristic femeilor.
II.Respiraţia de tip abdominal - este cea în care rolul cel mai important îl are diafragmul .
Această respiraţie este caracteristică barbaţilor şi copiilor mici
MIŞCĂRILE RESPIRATORII - reprezintă totalitatea mişcărilor respiratorii care permit
pătrunderea aerului în plămâni şi eliberarea lui în afară, realizând inspiraţia şi expiraţia.
I.Inspiraţia - constă în contracţia muşchilor inspiratori, având drept rezultat mărirea de volum a
cutiei toracice. Plămânii urmează expansiunea cutiei toracice, presiunea intrapulmonară scăzând
cu 2-3 mmHg faţă de cea atmosferică, iar aerul atmosferic patrunde in plamani.
II. Expiraţia - este un proces pasiv, ce constă în revenirea cutiei toracice la volumul iniţial în
momentul în care muşchii inspiratori se relaxează, plămânii se contractă. Are loc o creştere a
presiunii intrapulmonare cu 2-4 mmHg faţă de cea atmosferică, ceea ce permite ca o parte din
aerul ce intra in în plămâni sa fie expirat.
Inspiraţia şi expiraţia realizează ventilaţia pulmonară.
Numărul mişcărilor respiraţiei în stare de repaus este :
- 16 respiraţii/minut la barbaţi;
- 18 respiraţii/minut la femei.
VOLUMELE ŞI CAPACITĂŢILE PULMONARE
Volumele pulmonare sunt mărimi anatomice, statice, care măsoară dimensiunile pompei
pulmonare.
ETAPELE RESPIRAŢIE
I.Etapa pulmonară - reprezintă perioada în care aerul pătrunde prin căile respiratorii la plămâni şi
se distribuie la alveolele pulmonare.
Factorul ce determină sensul difuziei este reprezentat de presiunile parţiale ale gazelor din aerul
alveolar, sangele venos, sangele arterial, sângele capilar şi ţesuturi, gazele trecând de la o
presiune mai mare la una mai mică. Prin presiunea parţială se întelege presiunea pe care ar
trimite-o un gaz dintr-un amestec de gaze, dacă ar putea ocupa volumul amestecului respectiv
astfel.
Alveola Artere Vene Ţesuturi

13
 Pulmonară
O2=100 mm Hg O2=95 mm Hg O2=40 mm Hg O2=40 mm Hg
CO2=40 mm Hg CO2=40 mm Hg CO2=46 mm Hg CO2=46 mm Hg
N=573 mm Hg N=573 mm Hg N=573 mm Hg N=573 mm Hg
Trecând din alveolă în sângele venos, oxigenul se combină cu hemoglobina, sângele venos luând
treptat culoarea sangelui arterial, fiind readus la inimă prin venele pulmonare. Acest proces este
numit hematoză pulmonară.
II. Etapa sanguină – reprezintă transportul oxigenului şi dioxidului de carbon de către sânge .
1. Oxigenul este transportat astfel (de la plămâni la ţesuturi) :
- restul sub forma unei combinaţii chimice labile cu hemoglobina din celulele roşii, rezultând
oxihemoglobina.
2. Transportul dioxidului de carbon se face de la ţesuturi plămâni astfel :
- dizolvat fizic în plasmă ; - o mică parte este dizolvat fizic în plasmă – 1% ;
- legat chimic sub formă de bicarbonat;
- legat chimic cu hemoglobina sub forma de carbhemoglobină.
III. Etapa tisulară - reprezintă schimbul de gaze din sânge şi ţesut cu ajutorul unui sistem
complex enzimatic, în urma căreia oxigenul este cedat ţesuturilor, în vederea asigurării
proceselor de ardere, iar dioxidul de carbon este încorporat în sânge pentru a fi eliminate.
La nivelul ţesuturilor, sensul difuziei gazelor este următorul : oxigenul trece din sânge în ţesutul
interstiţial şi apoi în celule, iar dioxidul de carbon din celule în ţesutul interstiţial în sânge.
Utilizarea oxigenului de către celule are loc în mitocondriile acestora în care se desfăşoară
procese de oxidoreducere complexe, sub acţiunea enzimelor specifice, substanţele organice fiind
oxidate până la CO2 şi H2O, eliberând energia chimică.

REGLALREA NEUROUMORALĂ A RESPIRAŢIEI PULMONARE

Prin reglarea respiraţiei se întelege totalitatea mecanismelor nervoase şi umorale care
menţin şi modifică mişcările respiratorii şi care au drept rezultat adaptarea în fiecare moment, de
respiraţie, la necesităţile aportului de O 2 şi ale eliminarilor de CO2.
I. Reglarea nervoasă a ventilaţiei se realizează prin inervaţia centrilor respiratori :
- centrii respiratori primari, situaţi sub bulb
- centrii respiratori ascensori, situaţi la nivelul punţii reprezentaţi prin :
- centrul apneustic în 2/3 posterioară;

14
- centrul pneumotoxic 1/3 anterioară.
Prin conexiunile sale multiple, centrul respirator din bulb, primeşte impulsuri din diferite părţi ale
aparatului respirator, capabil să modifice activitatea centrului respirator, acţionând fie asupra
centrului inspirator, fie asupra centrului expirator inhibându-le sau excitându-le.
Cele mai importante impulsuri sunt cele provenite de la nivelul plămânului prin intermediul
fibrelor senzitive ale nervului vag de la nivelul diferitelor segmente (alveole).
Principiul de bază al reflexului Herring-Brener este : distensia plămânilor opreşte inspiraţia
făcând să urmeze expiraţia, iar replierea plămânilor (turtirea lor), inhibă expiraţia şi provoacă
inspiraţia.
Reflexul de tuse şi de strănut au punct de plecare receptorii situaţi în mucoasa cailor aeriene
inferioare (tuse) şi superioare (strănutul). Ele sunt reflexe de apărare.
Prin intermediul scoarţei cerebrale există posibilitatea de a rări sau accelera voluntar ritmul
respirator
II. Reglarea umorală :
Reglarea umorală a ventilaţiei se datorează influenţelor excitante asupra centrilor respiratori de
catre o serie de substanţe. Rolul cel mai important îl joacă :
- concentraţia gazelor respiratorii : O2 şi CO2;
- variaţiile de pH ale sângelui şi LCR .Creşterea concentraţiei CO 2 din aerul alveolar, determină o
dublare a numărului de respiraţii pe minut, ceea ce reprezintă adaptarea mişcărilor respiratorii la
nevoile crescute de O2 ale muşchilor aflaţi în activitate. În concentraţii prea mari, CO2 nu mai are
rol de excitant, din contră : deprimă centrul respirator o scădere exagerată a CO2 din sânge duce
la mărirea mişcărilor respiratorii. Scăderea pH-ului sanguin determină o excitaţie a centrului
respirator, urmată de inspiraţii mai profunde.

15
 CAPITOLUL II

BRONHOPNEUMONIA

1.DEFINIŢIE

Bronhopneumonia este acea formă clinică de pneumonie bacteriană ale cărei procese
inflamatorii multinodulare afectează concomitent bronhiile și alveolele pulmonare unor teritorii
limitate, de obicei lobular şi se caracterizează clinic prin concordanța dintre semnele funcţionale
şi obiective pulmonare şi întinderea leziunilor pulmonare.

2.ETIOLOGIE

Este variată, agentul patogen fiind reprezentat de germenii saprofiti ai căilor respiratorii-
pneumococ, stafilococ, hemofil streptococ, bacilul Friedlander-care acţionează separat sau
asociaţi. Apare de obicei la copii, bătrâni, bolnavi cronici, cu insuficienţă cardiacă, hepatite
conice, diabet zaharat, nefrita cronica, supuratii cronice, neoplazii diverse etc.
De cele mai multe ori, un germene iniţial-cel mai adesea un virus ( gripal, adenovirus,virusul
rujeolei, al tusei convulsive etc ), declansează boala pe care se grefează bacterii de suprainfecţie
(pneumococ, streptococ ) care-i conferă caracterul specific.
Boala iniţial virotică scade forţele de aparare ale organismului și exacerbează flora saprofită.
Infecţia este favorizată de frig, umiditate, denutritie, alcoolism, deformari toracice, boli cronice
etc.

16
3.PATOGENIE

Suprafața extrem de mare a aparatului respirator prin care acesta intră în contact cu aerul
inspirat, cu componentele infecțioase si neinfecțioase din atmosferă, explică incidența mare a
infecțiilor pulmonare și bronhopneumoniilor. Pătrunderea agenților infecțiosi la nivelul
plămânului se face cel mai frecvent pe cale aerogenă sub forma microorganismelor existente în
particulele din aerul inspirat sau sub forma microorganismelor care se localizează inițial în
nasofaringe și în gură, de unde sunt aspirate în plăman. Afectarea infecțioasă pulmonară se mai
poate realiza - mai rar - pe cale limfatică sau hematogenă, germenii ajunsi la plămâni fiind filtrati
și eventual reținuti la nivelul capilarelor pulmonare.

Se formează o leziune caracteristică nodului Charcot , un nodul de alveolită centrat pe o

bronsiolă, se mai intalnesc și leziuni de alveolită ( alveolele au lumenul ocupat de un exudat
inflamator abundent cu numeroase leucocite ) şi de un exudat purulent în bronhii.
Infecția pulmonară cu pneumococ se face pe cale aeriană. Persoanele care fac bronhopneumonie
pneumococică sunt de obicei colonizate la nivelul orofaringelui cu germeni virulenti, care în
condițiile scăderii mecanismelor de apărare ale aparatului respirator, tranzitorii sau cronice, și
aspirarii pulmonare de secreții, dezvoltă modificari patologice tipice.

Pneumococii aspirați de la nivelul orofaringelui pâna la alveolele pulmonare, determina o reacție

inflamatorie, cu producerea unui exudat alveolar bogat în proteine, care permite proliferarea
rapidă a germenilor și raspândirea lor. Exudatul alveolar infectat trece în teritoriile alveolare
adiacente prin porii interalveolari descrisi de Cohn. Pe de altă parte exudatul ajunge la nivelul
bronșiilor, de unde este aspirat în alte teritorii pulmonare. În câteva ore se constituie o alveolită
cu polimorfonucleare și eritrocite, care cuprinde mai multe segmente sau un lob pulmonar. Într-
un stadiu ulterior, macrofagele migrate în alveole împreună cu polimorfonuclearele realizează
procesul de fagocitoză. Fagocitoza este dependentă de activarea complementului, pe cale alternă,
de către componente ale peretelui microbian. Anticorpii anticapsulari specifici apar între a cincea
și zecea zi de la infecția pneumococică și ei accentuează fagocitarea pneumococilor. Procesul de
vindecare al leziunilor este complex, un rol important jucându-l macrofagele alveolare și drenajul
limfatic.

Drenajul limfatic al germenilor se realizează precoce în timpul infecției pulmonare. Dacă

ganglionii limfatici regionali sunt depasiți, germenii pot sa patrundă în sânge realizând
bacteriemii, întâlnite la 15-30% din bolnavi. Bacteriemia este mai frecventă în caz de infecție cu

17
serotipuri mai virulente (pneumococ tip 3) și poate fi la originea unor metastaze septice
(articulții, endocard, meninge, peritoneu).

Leziunile confluează uneori, ocupand aproape un lob ca in pneumonie. Desi individul sanatos are
o capacitate eficientă de aparare fata de invazia pneumococică, o serie de factori care acționează
temporar sau de lungă durată, pot interfera cu mecanismele de apărare respiratorie crescând
susceptibilitatea la infecții. Printre acestia mai importanți sunt : expunerea la frig și/sau
umezeală, oboseală excesivă, infecții virale respiratorii, alcoolism, insuficientă cardiacă, diabet-
ciroza, boli pulmonare cronice, hipogamaglobulinemii câstigate sau congenitale, mielom
multiplu, situatii dupa splenectomie sau transplant renal.

4.FACTORI DE RISC

Vârstele extreme : copiii mici si persoanele peste 65 de ani.

Fumatul, acoolismul, consum de droguri in special cele administrate injectabil.
Malnutritie : prin boli existente sau la cazuri sociale cu lipsa accesului la hrană.
Boli pulmonare preexistente : mucoviscidoza, astmul bronsic, bronhopneumopatia obstructivă
cronică, chist bronhogenic congenital.
Sistem imunitar scăzut : infectie HIV , transplant de organe, chimioterapie, tratament
imunosupresor pentru boli autoimunitare.
Dificultatea de a tusi : accident vascular cerebral, sedare medicamentoasa sau prin consum
exagerat de alcool, persoane imobilizate la pat.
Rezistenţa in colectivitaţi : azile de bătrâni, camine, spitale sau alte instituţii de ingrijire.
Infecţie recentă de tract respirator superior incluzând și gripa.

5.FORME CLINICE

După criterii anatomo-clinice bronhopneumoniile se impart in:

1 Forma meningeală ( hipoxie cerebrală )
2 Forma asfixică ( cu cianoză intensă şi crize de apnee )
3 Forma pulmonară ( comună )
4 Forma atonă ( cu meteorism, pareza intestinală )
5 Forma toxico-septică ( cu tegumente cenusii, șoc grav )
6 Forma astenică ( semne clinice minore, cu focare paravertebrale, la malnutriţi )
7 Forma cardiacă ( mai rară )
8 Forma intestinală ( cu vărsături, diaree )

18
6.TABLOU CLINIC

Manifestările clinice ale bronhopneumoniei sunt relativ uniforme.

Debutul este de obicei brusc în plină sănătate, prin frison solemn, febră, junghi toracic şi tuse. La
aproape jumătate din bolnavi se regăseşte o infecţie de căi respiratorii superioare, precedând cu
2-10 zile, manifestările pneumonice.
Frisonul : “solemn” poate marca debutul bolii : este de obicei unic, durează 30-40 minute, se
poate însoţi de cefalee, vărsături şi este invariabil urmat de ascensiune termică. Frisoanele
repetate pot apare în primele zile de boală, sugerând bronhopneumonie severă sau complicaţii.
Febra : este importantă, 39-40 °C, adesea “în platou” sau neregulată. Ea cedează de obicei
rapid , în aproximativ 24 ore, la antibioticele la care pneumococul este sensibil (de regulă la
Penicilină). Febra persistentă sau reapariţia febrei după câteva zile de subfebrilitate, denotă de
obicei o pneumonie complicată.
Junghiul toracic : apare imediat după frison; este de obicei intens, are sediu submamar şi se
accentuază cu respiraţia sau tusea. Adică are caracterele durerii pleurale. Sediul durerii toracice
poate varia în raport cu sediu pneumoniei, ca de exemplu durere abdominală în pneumonia
lobului inferior, sau durere în umăr, în bronhopneumonia vârfului.
Tusea : apare rapid după debutul bolii : este iniţial uscată, iritativă, dar devine productivă, cu
spută caracteristic ruginie şi aderentă de vas. Uneori sputa poate deveni franc hemoptoică sau
purulentă.
Dispneea : este o manifestare comună; polipneea, de obicei moderată, se corelează cu întinderea
condensării pneumonice şi cu statusul pulmonar anterior bolii. Mecanismul dispneei este atât
central (toxic, hipoxic), cât mai ales pulmonar (reflex), prin creşterea rigidităţii pulmonare.
Expectoraţia este ruginie, omogen colorată, foarte aderentă la vas, cantitatea ei depăşind
50ml/24h. Culoarea ruginie se datorează prezenţei globulelor roşii şi hemoglobinei în consistenţa
mucusului.
Semnele digestive apar în formele grave, manifestându-se prin greaţă, vărsături, meteorism
abdominal, diaree toxică (datorită stării de şoc bacterian). Bolnavul mai poate prezenta icter
datorită insuficienţei hepatice toxice.
Aspectul bolnavului – pielea este fierbinte şi uscată. Faciesul este congestionat (facies vultuos),
buzele, limba şi unghiile sunt cianotice, frecvent apărând un herpes peribucal. Limba este albă,
savurală, uscată şi arsă în formele gravă. Bolnavul poate prezenta urini rare, reduse şi închise la
culoare.

19
7.EVOLUŢIE
Două elemente frapează in evoluţia bronhopneumoniei : variabilitatea simptomelor care se
schimbă de la o zi la alta în raport cu reabsorţia unui infiltrat și apariţia altuia în discordanţa
dintre starea generală gravă a bolnavului şi absenţa sau discreţia simptomelor îndeosebi
obiective-fizice.
Evoluţia bolii este variabilă fiind continuată de o mulţime de factori. Ea depinde in primul rând
de natura agentului cauzal şi de posibilitatea stapânirii lui cu medicaţia antiinfecţioasă.
Forma clinică a bronhopneumoniei şi tulburările complexe pe care le poate determina, deţin, de
asemenea un rol important ca și precocitatea aplicării unui tratament complex în care sa fie
cuprinsă şi corectarea corespunzatoare a tuturor tulburărilor fiziopatogenice.

8.COMPLICAȚII
Complicaţiile pot fi:

1.Pleurezia serofibrinoasă (aseptică) se întâlneste la peste ⅓ din bolnavi, mai ales când
antibioterapia nu este începuta prompt. Ea apare printr-o reacție de hipersensibilitate la antigenul
pneumococic de tip polizaharidic. Revărsatele pleurale mai importante sau prelungirea
subfebrilitatii, obligă la evacuarea lichidului.

2. Pleurezia purulentă (empiemul pleural) survine rar la aprox. 5% din bolnavii netratați și la
aprox. 1% din cei tratați. Ea se manifestă prin durere pleurală continuă, elemente de pleurezie la
examenul clinic, reapariția sau persistenta febrei, stare generală toxică. Tratamentul presupune
puncție-aspirație sau mai bine toracotomie minimă și instituirea unui tub de dren, cu aspirarea
continuă a lichidului, alaturi de antibioterapia corespunzatoare pe cale generală și eventual local.

3. Abcesul pulmonar survine foarte rar în pneumonia pneumococică, întrucât germenul nu

produce necroză tisulară.

4. Atelectazia este de asemenea o complicație rară. Ea este produsă prin dopurile de mucus care
nu pot fi evacuate prin tuse sau, mai frecvent, printr-o obstructie bronșica prin tumoră sau corp
strain.

5 Suprainfecția este complicația importantă a bronhopneumoniei pneumococice, rareori

diagnosticată. Ea survine rar dupa tratamentul cu Penicilină, cel mai frecvent dupa asociere de
antibiotice, pentru o bronhopneumonie prezumată nepneumococică. Cel mai frecvent

20
suprainfecția se realizează cu microorganisme ca Echerichia coli, Enterobacter, Proteus,
Pseudomonas.

6. Rezoluția întarziată și eventual constituirea unei condensari cronice sunt posibile la bolnavii
vârstnici sau la cei cu bronsită cronică, fibroza pulmonară, malnutriție sau alcoolism.

7. Pericardita purulentă este o complicație foarte rară. Se întâlneste mai ales în

bronhopneumoniile lobare stângi și se maifestă prin durere retrosternală (accentuată de respirație
sau miscări), sindrom pericarditic caracteristic (frecătura pericardică, marirea matitații cardiace
etc.) și semne radilogice sau electrocardiografice sau, mai precoce, ecografice. Rareori evoluează
spre tamponada cardiacă, mai ales în cazurile tardiv recunoscute sau constrictie pericardică
ulterioară. Tratamentul revărsatului pericardic este similar cu cel al empiemului pleural:
aspirație, instilare de antibiotice și, dacă este necesară, drenaj pericardic chirurgical.

8.Endocardita pneumococică poate surveni la bolnavi valvulari sau mai rar pe valve normale. Ea
afecteaza mai ales valva aortică, dar posibil și mitrală și tricuspida. Însamânțarea endocardică se
produce în timpul bacteriemiei, iar dezvoltarea bolii se face în timp de câteva saptamâni.

9. Meningita pneumococică apare, în prezent, foarte rar, tot prin diseminare hematogenă. Ea se
poate manifesta prin semne clasice (cefalee, fotofobie, vărsaturi, redoarea cefii etc.) sau prin
dezorientare, confuzii, somnolentă și lipsa de raspuns la antibiotice. Având în vedere gravitatea
acestei complicații, puncția rahidiană se impune la orice suspiciune de afectare meningeală.
Tratamentul cu Penicilină, pe cale generală, și eventual și intrarahidian sau alternativ, cu
Ampicilină, Cefalosporină, poate produce vindecari fara sechele, desi mortalitatea ramâne înca
mare (20-40%).

10. Icterul poate complica bronhopneumoniile foarte severe. Mai frecvent se constata subicter,
hiperbilirubinemie mixtă semne biologice de citoliză moderata. Mecanismul icterului nu este
bine precizat, dar explicatii plauzibile sunt: hemoliza eritrocitelor în focarul pneumonic, leziuni
hepatice toxice sau hipoxice, deficientă de glucoză - 6-fosfat dihidrogenază. Afectarea hepatică
este tranzitorie.

11.Glomerulonefrita pneumococice apare rar, la 10-20 zile dupa debutul pneumoniei și se

manifestă numai prin sindrom urinar. Mecanismul sau de producere este imunologic, boala fiind
declansată de un antigen pneumococic. Activarea complementului se face pe cale alternă.
Evoluția glomerulonefritei este paralelă cu cea a pneumoniei vindecându-se complet.

21
12. Insuficiența cardiacă acută poate apare la persoane vârstnice cu pneumonii severe. Ea este
rezultatul afectarii miocardice toxice sau hipoxice, de obicei în condițiile unor leziuni cardiace
preexistente. Frecvent se însoțește de hipotensiune sau aceasta urmeaza unei pneumonii grave, cu
deschidratare si afectarea starii generale. Apariția unei insuficiențe circulatorii acute (colaps) în
cadrul unei pneumonii, sugerează o altă etiologie decât pneumococică (de obicei cu germeni
gram negativi).

13. Alte complicații sunt posibile de asemenea. Turburarile psihice, manifestate prin confuzie sau
delir, se întâlnesc în special la bolnavii alcoolici sau tarați. Dilatația gastrică acută, ileusul
paralitic, tromboflebită profundă, artrită septică sunt complicații rarisme.

9.PROGNOSTIC
Prognosticul depinde de natura agentului patogen, de sistemul imunitar al pacientului si de
eficacitatea tratamentului. Factorii cu impact negativ asupra evoluţiei bolii sunt : varsta înaintată
şi patologiile cardiace sau pulmonare asociate.
Mortalitatea este de 15-20% in cazul in care există şi alte complicaţii grave.

10.DIAGNOSTIC POZITIV

Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomele clinice, examenul radiologic si datele de

laborator. Laboratorul evidentiază leucocitoza cu neutrofilie, adesea leucopenii cu elemente
tinere (meta- si promielocite), uneori trombopenii; VSH crescută.
Examenul radiologic are o deosebita valoare, imaginile radiologice, de cele mai multe ori,
transpun fidel procesele patologice pulmonare. Sunt astfel puse în evidență focarele
bronhoalveolare, usor de recunoscut prin opacităţi micro- sau macromonodulare, rotunde sau
neregulate, de dimensiuni variabile, izolate sau grupate sau diseminate. Ele corespund nodulilor
lui Charcot şi sunt de intensitate costală (osoasă).Imaginile radiologice prezintă o anumită
particularitate care constă in faptul ca ele se modifică relativ repede, prin ştergerea şi dispariţia
lor, precum şi apariţia de noi focare in raport cu evoluţia bolii.
Radiologic există urmatoarele aspecte:
- forma paravertebrală – mai frecventă la prematuri, distrofici, nou-nascuti
- forma diseminată macronodulară.
- forma diseminată micronodulară.
- forma hilo-bazală.
- forma „pseudo-lobară” sau segmentara.

22
 Diagnosticul diferenţial se face cu:
- bronsita acută
- laringita acută
- pneumonia interstitială
- stafilococia pleuro-pulmonară
- atelectazii pulmonare
- bronhopneumonii de altă etiologie ( bronhopneumonia tuberculoasă )
11.TRATAMENT

Tratamentul bronhopneumoniei este relativ simplu în cazurile uşoare, necomplicate şi

persoane anterior sănătoase, dar poate deveni complex, în formele severe de boală sau complicate
.În general bolnavii necesită tratament etiologic şi igieno-dietetic, tratament simptomatic şi
profilactic .Majoritatea bolnavilor trebuie spitalizaţi, deşi persoanele tinere cu infecţie uşoară sau
medie pot fi trataţi excelent la domiciliu. Sub tratament antibiotic febra dispare în 24-72 ore,
starea toxică se ameliorează rapid (1-3 zile) iar sindromul de condensare clinic regresează în 5-7
zile. Rezoluţia radiologică se obţine în 7-14 zile. Oricare din aceste eventualităţi impun
reconsiderarea tabloului clinico-radiologic, examenul bacteriologic al sputei sau alte explorări
ţintite. Ca alternative de tratament antibiotic, în cazurile bronhopneumoniei : Medicamentație :
Egilok 25 mg, Digoxin 0,25 mg, Nitromint fl, cu aerosol 10 g, Prestrarium5 mg, HHC.

I. Tratament igeno-dietetic :

Este foarte important în vederea bunei evoluţii .

Se recomandă :
- repaus la pat în perioada febrilă şi încă 6-10 zile după defervescenţă, într-o cameră luminoasă,
bine aerisită, la o temperatură potrivită de aproximativ 20ºC
- regim hidro-zaharat, bogat în vitamine, sucuri de fructe, siropuri, ceai, lapte. Treptat se va trece
la un regim lacto-faino-zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţială
- în perioada febrilă se va asigura o hidratare suficientă a bolnavului,
- asigurarea igienei bucale prin îndepărtarea reziduurilor, gargarisme, ungerea mucoaselor cu
glicerină boraxată
- asigurarea igienei tegumentelor prin spălarea cu apă caldă şi fricţiuni cu alcool mentolat .
II. Tratamentul simptomatic :
Administrarea de oxigen pentru 24 – 36 ore, este adesea necesară pentru bolnavii cu stare
toxică ,cu afecţiuni pulmonare asociate sau hipoxemie (de preferinţă monitorizată, în special la

23
bolnavii cu istoric de boală pulmonară preexistentă). Hidratarea corectă, pe cale orală sau
i.v., este adesea necesară, având în vedere tendinţa la deshidratare şi tulburări electrolitice,
produse de febră, transpiraţii intense, vărsături etc.
Medicaţia antipiretică (Aspirină , Paracetamol) este în special indicată la bolnavii cu febră mare,
care tolerează prost tahicardia (vârstnici, cardiopaţi, pulmonari cronici) .
Durerea pleurală poate fi mult redusă cu Aspirină, Codeină .
III.Tratament profilactic:
Prevenirea bronhopneumoniei este necesară la persoane cu “risc înalt” de a face o boală severă,
cu prognostic grav. În afara măsurilor generale de profilaxie, se foloseşte un vaccin
antipneumococic conţinând polizaharide capsulare de la 23 tipuri de pneumococ, care ar fi
responsabile de 90% din pneumoniile pneumococice bacteriemice. Persoanele apreciate cu “risc
înalt” sunt cele peste 55 ani cu boli cronice debilitante ca : bronhopneumopatie cronică
obstructivă sau broşiectazii, insuficienţe cardiace cronice sau cardiopatii avansate, ciroze
hepatice, insuficienţe renale cronice, diabet, neoplazii (inclusiv limfoame maligne), mielom
multiplu, alcoolism. Vaccinul se administrează o singură doză i.m. şi produce reacţii locale şi
generale minime. De obicei nu este necesară reimunizarea, decât în cazuri de excepţie.
Eficacitatea vaccinări este de peste 70% la adulţii imunocompetenţi, iar eşecurile sunt datorită
imunodepresiei severe sau infecţiei pneumococice cu serotipuri care nu sunt incluse în vaccine .

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA BOLNAVULUI

PENTRU EXAMENUL CLINIC ŞI PARACLINIC SPECIFIC ÎN
BRONHOPNEUMONIE

Diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor respiratorii necesită o anamneză foarte atentă , un

examen fizic sistematic, un examen radiologic, examene complementare (teste funcţionale
pulmonare, analiza gazelor sanguine, teste chimice microbiologice sau investigaţii speciale) .
Rolul asistentei medicale constă în pregătirea pacientului pentru executarea investigaţiilor
paraclinice şi chiar efectuarea unora dintre acestea precum şi asistarea medicului.
In cadrul vizitei medicale , asistenta medicală are îndatorirea :

24
- de a explica pacientului în ce constă aceasta, a-l sprijini, a-l linişti şi ai explica cele ce se vor
petrece;
- de a dezbraca pacientul pentru consultaţie - dacă este necesar, în funcţie de starea sa fizică şi
psihică;
- de a poziţiona pacientul conform etapei de investigare;
- de a prezenta medicului evoluţia stării pacientului şi intervenţiile efectuate.

1.ANAMNEZA : - reprezintă un interogatoriu la care este supus pacientul în vederea depistării

cauzelor ce au dus la îmbolnavire, momentul apariţiei primelor simptome şi tipul acestora, a
atitudinii adoptate de pacient în aceste circumstanţe.
Caţiva parametrii necesită o abordare inevitabilă, ei influenţând posibilitatea stabilirii
diagnosticului :
a.Varsta :
- la copii apar mai frecvent infecţii acute ale căilor respiratorii superioare, ce afectează mai rar
plămânii;
- la pubertate riscul maxim este al infecţiilor pleuro-pulmonare de etiologie bacilară;
- adultul şi vârstnicul se confruntă cu boli cronice ce afectează mai des parenchimul pulmonar.
b. Sexul : poate determina particularităţi, ca de exemplu, bărbaţii fac frecvente boli toraco-
pulmonare cronice;
c. Antecedentele heredo-colaterale : explică existenţa unei predispoziţii ereditare;
d. Antecedentele personale patologice : trebuie cunoscute , existând posibilitatea sensibilizării
locale , ca în cazul pneumoniei lobare , ceea ce favorizează repetarea pneumoniei în acelaşi loc ;
e. Conditiile de muncă : pot induce, favoriza sau agrava bolile pulmonare;
f. Conditiile de viaţă : privesc salubritatea locuinţei, numărul de persoane ce locuiesc într-o
încapere , cantitatea şi calitatea alimentelor, consumul de alcool, tabagismul ;
g. Condiţiile psiho-sociale : vizează existenţa problemelor morale, familiale sau profesionale.
Pentru realizarea planului de îngrijire, asistenta va purta o discuţie similară cu pacientul,
denumită “culegere de date”, insistând asupra sferei socio-familiale.
In timpul anamnezei asistenta va îndemna pacientul să vorbească deschis medicului, îl va
încuraja şi susţine.

2.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EXAMENUL OBIECTIV

- este realizat de către medic bazându-se pe date obiective furnizate de metodele utilizate în acest
scop .

25
a. Inspecţia – are drept scop depistarea modificării conformaţiei toracelui ce poate reprezenta
substratul cauzal al bolii pulmonare sau consecinţa afecţiunii respiratorii.
Uneori în pneumonie se poate observa o deformare toracică asimetrică, unilaterală, mai exact
dilatarea unilaterală a toracelui însoţită de bombarea spaţiilor intercostale.
b. Palparea oferă date privind :
- conţinătorul (cutia toracică cu toate elementele sale constitutive : tegumente, ţesut celular
subcutanat, coaste, stern, vertebre, articulaţii) ;
- conţinutul cutiei toracice (pleura, plămânii , mediastinul, cordul şi vasele mari) .
Prin palpare se pot percepe unele fenomene toracice precum :
- vibraţii vocale;
- frecături pleurale sau pericardice;
- sufluri cardiace;
Tehnica constă în amplasarea suprafeţei palmare a unei mâini pe faţa anterioară iar cealaltă pe
faţa posterioară a hemitoracelui examinat, palpând sistematic şi succesiv întreaga suprafaţă.
Pentru determinarea vibraţiilor vocale se roagă pacientul să pronunţe un cuvânt cu multe
consoane: “33”
c. Percuţia toracelui - este o metodă de examen fizic care constă în lovirea unor regiuni ale
corpului cu degetele pentru a obţine sunete din a căror interpretare să reiasă informaţii asupra
procesului patologic din regiunea explorată. Percuţia toracelui trebuie să respecte anumite reguli:
- se face de sus în jos şi dinspre medial spre lateral;
- se face pe toate feţele : anterior, posterior , lateral;
- se face o percuţie generală şi una comparativă , topografică pe aceeaşi regiune .
Sunetul rezultat din percuţia toracelui poartă denumirea de “sonoritate pulmonară”. Modificările
sonorităţii pulmonare privesc intensitatea, timbrul şi tonalitatea sonorităţii sau privesc
intensitatea şi limitele sale.
La percuţia toracelui , în stări patologice se observă :
- sonoritate diminuată (submatitate);
- sonoritate abolită (matitate) - pneumonie;
- sonoritate crescută (hipersonoritate) - emfizem pulmonar;
- sonoritate înlocuită de sunet timpanic .
d. Auscultaţia - permite sesizarea şi interpretarea diverselor zgomote care se produc în timpul
respiraţiei, a tusei sau în timpul vorbirii.
Auscultaţia se poate realiza :
- direct cu urechea pe torace;

26
-indirect prin intermediul stetoscopului aplicat pe cutia toracică;
Poziţia pacientului trebuie adaptată :
- în picioare sau semişezând când starea pacientului o permite;
- poziţia în care se afla pacientul.
Auscultaţia se face în ambii timpi ai respiraţiei (inspir/expir), inclusiv după tuse. Murmurul
vezicular rezultă din trecerea undei fluide sonore din bronhiole în spatiul lărgit al alveolelor.
e. Suflurile sau zgomotele respiratorii rezultă din înlocuirea murmurului vezicular cu zgomotul
laringo-traheal, modificat. Ele pot fi :
- suflu tubar;
- suflu pleuretic;
- suflu cavitar.
f. Ralurile sunt zgomote patologice care iau naştere în alveole sau bronhii şi se modifică prin
respiraţie sau tuse . Ele pot fi umede sau uscate.
Dintre ralurile umede întalnim :
- raluri subcrepitante (bronşite , TBC , supuraţii pulmonare);
Dintre ralurile uscate întâlnim :
- raluri crepitante (pneumonii, edem pulmonar);
- raluri ronflante;
- raluri sibilante.
g. Frecăturile sunt zgomote patologice care iau naştere între cele două foiţe pleurale, când se
produce o inflamaţie la acest nivel . Ele nu se modifică după tuse sau repiraţie.
Asistenta medicală :
- trebuie să cunoască etapele examenului clinic, pentru a putea explica pacientului în ce constau
tehnicile;
- asigură confortul psihic şi fizic al pacientului;
- poziţionează pacientul conform indicaţiilor medicului sau etapei de execuţie;
- asigură instrumentarul necesar efectuării tehnicilor.

3. RECOLTAREA SPUTEI :
Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile
respiratorii prin tuse. Se recoltează pentru examinări: macroscopice, citologice, bacteriologice,
parazitologice în vederea stabilirii unui diagnostic.
În bronhopneumonia pneumococică, sputa are un aspect particular ruginiu iar prin examinarea
frotiului şi a examenului bacteriologic este pus în evidenţă agentul cauzal.

27
Pentru recoltarea sputei se folosesc mai multe metode :
Recoltarea sputei în cutia Petri dupa expectoraţie spontană sau provocată :
Pregătirea materialelor :
- cutie Petri, pahar conic;
- scuipătoare specială (sterilizată);
- pahar cu apă;
-şerveţele sau batiste de unică folosinţă.
Pregătirea psihică a pacientului :
- i se anunţă şi i se explică tehnica;
- se instruieşte să nu înghită sputa şi să nu o împraştie;
- să expectoreze numai în vasul dat;
- sa nu introducă în vas şi salivă.
Execuţia tehnicii :
- i se oferă paharul de apă să-şi clătească gura şi faringele;
- i se oferă vasul de colectare în funcţie de examenul cerut;
- se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse;
- se colectează sputa matinală sau pe 24 de ore.
Pregătirea produselor de laborator :
- se acoperă recipientele;
- se etichetează;
- se trimit la laborator.
. Reorganizarea locului de muncă şi notarea în foaia de observaţie a tehnicii effectuate.
Recoltarea sputei prin frotiu faringian :
Pregătirea materialelor :
- apă distilată;
- port-tampon;
- eprubetă;
- abeslang;
- serveţele sau batiste de unică folosinţă;
- pahar cu apă.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului :
- i se explică tehnica şi necesitatea ei;
- este instruit să nu înghită sputa;
- pacientul este aşezat în poziţie şezândă, cu capul uşor aplecat spre spate.

28
Execuţia tehnicii :
- i se oferă paharul cu apă pacientului, pentru a-şi clăti gura;
- se umezeşte tamponul cu apă distilată sterilă;
- se apasă limba cu abeslangul;
- se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească;
- sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată , care se introduce imediat în eprubeta sterilă.
Pregătirea produselor pentru laborator;
Reorganizarea locului de muncă şi notarea în foaia de observaţie a tehnicii efectuate.
Recoltarea sputei prin spălătură gastrică :
- se introduce sonda Einhorn sau Faucher în stomac dimineaţa pe nemâncate;
- lichidul recoltat se trimite imediat la laborator, deoarece germenii căutăţi pot fi distruşi dacă
stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric;
- dacă recoltarea se face pentru însamânţare şi lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul obţinut
poate fi neutralizat cu bicarbonat de sodiu.
Recoltarea sputei prin spălătură bronşică :
- se utilizează la pacienţii ce nu expectorează în cazuri speciale;
- se pun în recipientul cu aerosoli 5 ml de ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu 1 ml
soluţie de stricnină 1 ‰;
- pacientul inhalează de câteva ori prin inspiraţii adânci, repetate urmate de expiraţii scurte;
- se face o pauză scurtă de 4-5 secunde şi se execută până la aerosolizarea întregii cantităţi de
lichid;
- după aspiraţii, pacientul începe să tuşească , chiar dacă nu a tuşit niciodată;
- spută expectorată se recoltează într-un vas steril , recoltarea repetându-se zilnic, în următoarele
4 zile , în vase separate.
Recoltarea prin aspiraţie traheală cu cateter;
Aspiraţie prin executarea unei puncţii traheale prin cartilajul cricoidian şi cateterism.
Ultimele tipuri de recoltări se utilizează foarte rar şi doar în cazuri speciale : bolnavi în stare
gravă , comă profundă, tuse ineficientă.
Astfel, prin examenul bacteriologic al sputei va fi precizată etiologia infecţiei iar examenul
citologic va preciza modificările produse la nivelul parenchimului pulmonar.

4.RADIOGRAFIA PULMONARĂ :

29
 Este o metodă statică de examinare şi reprezintă fixarea imaginii radiologice pe filmul
radiologic la un moment dat cu scopul de a studia morfologia şi funcţionalitatea plămânilor.
Acest examen oferă certitudinea diagnosticului de pneumonie lobară datorită imaginii radiologice
specifice de opacitate cu topografie lobară sau segmentară, uneori triunghiulară cu varful în hil.
Asistenta medicala realizează pregatirea fizică şi psihică a pacientului în vederea examenului ce
va fi efectuat.
Pregătirea psihică :
- asistenta medicală anunţă pacientul, explicandu-i condiţiile de obscuritate în care va fi efectuat
examenul;
- conduce pacientul în serviciul de radilologie;
- instruieşte pacientul cu privire la caracterul inofensiv al tehnicii şi asupra necesităţii efectuării
ei 2. Pregatirea fizică :
- se dezbracă complet regiunea toracică;
- se aşază pacientul în poziţie ortostatică, cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte fără a
ridica umerii;
- pacientul va sta în spatele ecranului cu pieptul apropiat de caseta ce poartă filmul;
- când poziţia verticală este contraindicată , se aşază pacientul în poziţie şezândă sau în decubit;
- se explică pacientului necesitatea apneei în timpul radiografierii, după o inspiraţie profundă;
- după terminarea examenului, pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la salon, la pat
- se va nota în foaia de observaţie examenul efectuat şi data.
Plămânii, organe pline cu aer, contrastează cu opacitatea inimii şi a vaselor cutiei toracice,
oferind o orientare relativ uşoară medicului. Imaginea plămânilor apărută pe filmul radiologic, va
fi în funcţie de conţinutul lor în aer, sânge sau lichid.

30
 CAPITOLUL IV

ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE PACIENȚILOR CU

BRONHOPNEUMONIE

Asistenta medicală este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinar, cu responsabilităţi

în păstrarea şi restaurarea sanătăţii, prevenirii îmbolnăvirilor, înlăturarea suferinţei.
Bolnavi cu boli contagiaoase se amplasează în saloane separate, în funcţie de boală.
Bolnavi contagioşi trebuiesc spitalizaţi în saloane mici de 1-2 maximum 4 paturi. Paturile trebuie
să fie comode, camerele bine luminate şi aerisite.
Asistenta medicală asigură toaleta zilnică a bolnavului şi lenjerie de pat şi de corp curată şi
uscată.
1.SALONUL
- va avea ferestrele îndreptate spre nord pentru ca bolnavul să beneficieze de luminozitate intensă
şi permanentă;
- temperatura optimă a saloanelor să fie de 18-19oC, eventual mai scăzută cu 1-2oC;
- salonul sa fie aerisit ori de cate ori este necesar;

31
- în sezonul rece, se vor plasa pe calorifere vase cu apă caldă care vor emana vapori umezi;
- curăţenia se va efectua zilnic : dimineaţa şi după-masa.

2.PATUL ŞI ACCESORIILE SALE

- patul , de preferinţă deplasabil pe rotile, rabatabil, prevăzut cu rezemător mobil fiind necesar
asigurării confortabilităţii în poziţie sezândă, pentru a favoriza respiraţia;
- salteaua poate fi confecţionată din cauciuc sau din material plastic şi umplută cu apă sau aer,
pentru a preveni escarele la bolnavii imobilizaţi;
- perna trebuie să fie moale şi elastică;
- pătura trebuie sa fie confecţionată din lână moale;
- lenjeria trebuie sa fie albă, din bumbac, cu cât mai puţine cusături, conţinând : două feţe de
pernă, un cerşaf de pat şi un cerşaf plic;
- muşamaua din cauciuc sau material plastic va fi aşezată pe saltea pentru a o proteja de dejecţii;
- o aleză din pânză fină, ce acoperă muşamaua.

3.ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ŞI GENERALE

- în funcţie de starea generală a bolnavului, asistenta medicala va efectua toaleta pacientului pe
porţiuni, respectând intimitatea acestuia şi măsurile de igienă;
- se insistă asupra toaletei bucale, după aspirarea prealabilă a secreţiilor, clătindu-se apoi gura cu
apă boricată, ungând apoi mucoasele în buzele crăpate cu glicerină boraxată;
- dacă pacientul este independent, i se vor asigura condiţiile necesare în vedearea efectuării unei
băi generale sau a unui duş;
- deasemenea se insistă asupra zonelor inghinale pudrându-se apoi cu talc pentru a preveni
escarele;
- unghiile şi părul vor fi curăţate regulat, având în vedere faptul că la acest nivel stagnează un
mare număr de agenţi microbieni;
- îngrijirea mucoasei nazale în scopul menţinerii permeabilităţii căilor respiratorii superioare,
prevenirea escarelor, infecţiilor nazale în cazul în care pacientul prezintă sonde pe această cale;

4.ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

Organismul uman are nevoie de hrană în cantitate suficientă şi de bună calitate pentru a-şi
menţine starea de sănătate şi homeostazie.

32
În cazul pacientului, este vital stabilirea regimului alimentar pentru a asigura aportul caloric
necesar susţinerii forţelor fizice, recuperării şi vindecării acestuia.
În perioada febrilă - regim hidrozaharat, bogat în vitamine mai ales vitamina C, sucuri de fructe,
siropuri , ceaiuri calde , lapte . Treptat , după scaderea febrei , se va trece la regim lacto-făino-
zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţială, hipercalorică, uşor digerabilă.
Cantitatea de lichide ingerate va fi de 2000-2500ml/24h, adăugând câte 500 ml la fiecare grad de
febră.

5.RECOLTARE PROBE DE LABORATOR

RECOLTAREA SÂNGELUI :
Puncţia venoasă reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac, ataşat la seringă sau la holder,
în lumenul unei vene, în scop explorator sau terapeutic.
Sistemul Vacutainer de recoltare a sângelui venos constituie şi prezintă o tehnică simplă, sigură,
menţinănd însă precauţii generale ca :
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun , dezinfectarea lor;
- echipament de protecţie : mănuşi , halat , şort , ochelari;
- evitarea expunerii la contaminare cu agenţi infecţioşi;
- menţinerea securităţii personalului medical.
În funcţie de codul de culoare al dopului , tuburile Vacutainer sunt :
- roşu - vacutainer pentru chimie clinică;
- verde - vacutainer cu litiu heparină , pentru analize bio-chimice;
- galben - vacutainer SSTTM, pentru chimie clinică;
- mov - vacutainer EDTA-K3, pentru analize hematologice;
- albastru - vacutainer, pentru determinări de coagulare;
- negru - seditainer pentru determinări VSH.
Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru investigaţii de laborator se practică dimineaţa pe
nemâncate, în timpul frisoanelor sau la indicaţia medicului la orice oră.
Pregătirea materialelor :
- ac special vacutainer;
- tampoane de vată;
- soluţie dezinfectantă
- eprubete vacutainer;
- holder;
- garou.

33
Loc de elecţie :
- plica cotului;
- antebraţ;
- faţa dorsală a mâinilor;
- vena maleolară internă;
- vena jugulară;
- venele epicraniene la sugari şi la copii.
Tehnica :
Înainte de efectuarea puncţiei, asistenta medicală pregăteşte pacientul din punct de vedere psihic
şi îl aşează în decubit dorsal cu antebraţul în extensie şi supinaţie.
Asistenta se spală pe mîini cu apă şi săpun şi apoi montează acul la holder. Execută o mişcare de
răsucire, având loc astfel ruperea benzii de siguranţă a acului, apoi îndepărtează carcasa
protectoare de culoare albă şi înşurubează capătul liber al acului în holder.
Se aplică garoul deasupra plicii cotului, menţinând braţul pacientului înclinat în jos cu pumnul
strâns. Se alege vena şi se dezinfectează vena cu policele de la mâna stângă, iar cu acul fixat la
holder, într-un unghi de 45 ̊ se puncţionează, micşorând unghiul şi înaintând 1-1,5 în lumenul
venei.
Se introduce tubul Vacutainer în holder, apucând aripioarele laterale ale holderului cu indexul şi
mediusul, iar cu policele împingem tubul. Presiunea de împingere se efectuează numai asupra
holderului, nu şi asupra acului aflat în venă. Când sângele nu mai curge în tub, acesta va fi scos
din holder printr-o uşoară împingere a policelui asupra aripioarelor.
După ce s-au recoltat analizele, se scoate acul şi se comprimă locul puncţiei 3-5 minute cu un
tampon steril în soluţie antiseptică.
Accidente :
- producerea de hematoame sau sufuziuni sanguine prin perforarea venei şi infiltrarea sangelui în
ţesutul perivenos;
- stare de lipotimie;
- colaps.
CONSTANTE BIOLOGICE

ANALIZA VALORI NORMALE MOD DE

FEMEI BĂRBAŢI PRELEVARE
Hemoleucogramă Hematii 4-5ml/mm³ 4,5-5,5 ml/mm³ Se recoltează 2
Hemoglobină 12-15 g % 14-16 g % ml singe pe

34
 Hematocrit 40-45±5 g % EDTA
Leucocite 4000-8000 / mm³
VSH 5-10 la o oră Se recoltează 1,6
10-20 la două ore ml sânge pe
citrate de sodium
0,4 ml .
Glicemia 80-120 mg % -2 ml sânge pe
florură de sidiu ;
- 2 ml sânge pe
heparină ;
- sânge simplu .
Colesterol 120-250 mg %
Trigliceride 50 mg % 2 ml sânge
Uree 20-40 mh % simplu
Acid uric 3-5 mg % 2 ml sânge
Creatinină 0,6-1,3 mg% simplu .

HEMOCULTURA reprezintă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen

bacteriologic în scopul depistării unei bacteremii sau septicemii.
Pregătirea materialelor :
- mască de tifon;
- mănuşi sterile;
- flacoane de hemocultură cu mediu sub vacuum;
- holder;
- ace pentru puncţie venoasă;
- alcool iodat, alcool 70 %;
- tampoane şi comprese sterile;
- tava medicală, săpun, prosop
Pregătirea psihică a pacientului se face explicând tehnica şi necesitatea ei.
Pregătirea fizică :
- locul puncţiei se dezinfectează pe o arie mare, cu un tampon cu alccol 70 % şi se aplică prin
frecare tinctură de iod lăsând să acţioneze dezinfectantul cel puţin 2 minute;
- aria dezinfectată nu se recontaminează;
Executia tehnici :

35
- asistenta medicală îşi spală mâinile cu grijă şi îmbracă mănuşi sterile.
- şterge capacele flacoanelor de recoltare cu alcool iodat;
- se înşurubează acul pentru puncţie în holder;
- se aplică garoul deasupra plicii cotului, menţinând braţul pacientului îndreptat în jos cu pumnul
strâns;
- se alege vena şi se dezinfectează;
- se fixează vena cu policele de la mâna stângă şi se puncţionează;
- se introduce flaconul pentru hemocultură în hoder; când sângele nu mai curge în flacon, se
scoate din holder şi se răstoarnă flacoanele de hemocultură pentru a asigura omogenizarea fără a
produce spumă;
- se scoate acul, se dezinfectează locul puncţiei şi se aplică un pansament compresiv;
- se aşează pacientul în poziţie comodă;
Pregătirea produsului pentru laborator :
- se notează pe flacon : numele pacientului, data şi ora recoltării, curba termică, medicaţia
antibiotică;
- se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat, la o temperatura de 37 °C;
- se notează în foaia de observaţie data şi numele persoanei ce a recoltat;

6.BRONHOSCOPIA
Bronhoscopia este o procedură terapeutică ce permite doctorului să vadă interiorul căilor
respiratorii cu ajutorul unui instrument subțire numit bronhoscop. În timpul bronhoscopiei
doctorul va vizualiza gâtul, laringele, traheea și căile respiratorii inferioare.
- bolnavul este pregătit psihic de către asistenta medicală;
- i se administrează calmante;
- examinarea se face dimineața, pe nemâncate;
- cu 30 de minute înainte de examinare se administrează sedative ale tusei și mucolitice;
- pacientul se va așeza pe scaun și este rugat să colaboreze;
- va fi anesteziat prin gargara cu lichid încălzit la 35º;
- pacientul ține limba afară;
- seringa cu anestezic împrăștie substanța prin laringe în trahee și bronhii;
- uneori sunt necesare două anestezii sau anestezia generală;
- bolnavul se așează în decubit dorsal cu capul în extensie;
-una din asistente fixează capul și urmărește bolnavul;

36
-după examinare, pacientul nu mănâncă 4 ore, apoi timp de 2-3 zile primește un regim pentru
cruțarea laringelui.direc

DE SATURAȚIEI OXIGENULUI ÎN SINGELE PERIFERIC ÎN REPAUS ȘI LA EFORT

7.SPIROMETRIA

Spirometria este o metodă neinvazivă şi foarte precisă de apreciere a funcţiei pulmonare.

Pregătirea materialelor:
- spirometre de dimensiuni şi capacităţi mari disponibile în laboratoarele de explorări funcţionale
şi respiratorii;
- spirometre mici, portabile de obicei, calibrate prin sisteme electronice;
- piese bucale de unică folosinţă;
- spirometrul este racordat la un computer ce înregistrează rezultatele şi le reprezintă grafic
(spirograma) şi numeric;
- spirometria se efectuează numai la cabinete medicale şi în servicii de explorări funcţionale, iar
tehnica este complet diferită de cea folosită pentru măsurarea debitului expirator de vârf (pefr).

Pregătirea pacientului:
- Psihică
- explicarea testului şi demonstrarea procedurii corecte;
- obţinerea consimţământului informat.
- Fizică
- să nu fumeze şi să nu consume băuturi alcoolice cu cel puţin 4 ore înainte de testare;
- să nu facă efort fizic important cu cel puţin 30 de minute înainte de testare;
- să evite să mănânce copios şi să bea băuturi acidulate cu cel puţin 2 ore înainte de testare;
- să nu poarte haine care împiedică expansiunea toracelui/abdomenului.
- se cere să-şi golească vezica urinară;
- se măsoară greutatea şi înălţimea pacientului (fără încălţăminte, cu picioarele apropiate, capul
drept);
- se recomandă poziţia şezând, ca poziţie de siguranţă;
- se ataşează clipul nazal pentru pensarea nărilor;
- se cere pacientului să efectueze o inspiraţie maximală rapidă şi completă;

37
- se introduce piesa bucală în gură, având grijă ca buzele să fie lipite în jurul tubului, iar pauza să
dureze maxim 1-2 secunde;
- pacientul suflă cu putere prin tub, expirând tot aerul din plămâni; durata minimă a expiraţiei
forţate trebuie să fie de 6 secunde;
- se va încuraja permanent pacientul să înspire şi să expire puternic şi prelungit; în tot acest timp
pacientul va respira numai pe gură;
- de obicei sunt necesare minim 3 măsurători corect executate, timpul necesar pentru spirometrie
variind între 5 minute şi 30-45 minute;
- testarea se poate încheia prematur dacă pacientul nu mai poate continua.
Îngrijirea pacientului după procedură
- este necesară deplasarea cu fotoliul rulant la pat dacă este internat, sau cu un mijloc de transport
sigur dacă efectuează testul în ambulatoriu;
- se recomandă repaus fizic întrucât spirometria implică efort respirator şi unii pacienţi acuză
greutate în respiraţie şi senzaţie de oboseală.

8.ASPIRAȚIA TRAHEOBRONȘICĂ

Constă în îndepărtarea secreţiilor din trahee şi bronşii prin introducerea unei sonde cuplate
la aspirator fie prin cavitatea bucală, fie prin fosele nazale, prin traheostomă, prin canula traheală
sau prin sonda endotraheală.
Scop
Prevenirea pneumoniei determinată de stagnarea secreţiilor în căile aeriene la pacienţii
imobilizaţi, la care reflexul de tuse este diminuat sau abolit sau care nu pot să tuşească.

Pregătirea materialelor

- sursă de oxigen portabilă sau pe perete;

- balon Ruben cu mască detaşabilă;
- aspirator de perete sau portabil;
- sonde de aspirare de diferite mărimi;
- mănuşi sterile şi nesterile, mască facială;
- seringă pentru umflarea balonaşului;
- soluţie cu ser fiziologic, flacon cu apă sterilă;
- comprese sterile;

38
- seringă de 10 ml;
- recipient de colectare.

- se spală mâinile şi se îmbracă echipamentul de protecţie;

- se pune masca facială;
- se explică procedura pacientului chiar dacă nu este total conştient;
- se avertizează pacientul că aspirarea îi poate provoca tuse tranzitorie şi reflex de vomă (uneori);
- se poziţionează pacientul în poziţie proclivă sau semişezândă pentru a uşura expansiunea
plămânilor şi tusea productivă;
- se pregătesc două recipiente: unul cu ser fiziologic, altul cu apă sterilă;
- folosind tehnica aseptică, se deschide folia protectoare a sondei de aspiraţie;
- se îmbracă mănuşi sterile considerând mâna dominantă sterilă şi cea nedominantă nesterilă;
- cu mâna dominantă se scoate sonda de aspiraţie din ambalaj şi se înfăşoară în jurul mâinii
pentru a nu atinge obiecte sau suprafeţe nesterile cu ea;
- cu cealaltă mână, nesterilă se conectează se conectează capătul sondei la tubul de la aspirator şi
se setează acesta la valori cuprinse între 80-120 mmHg;
- cu mâna sterilă se introduce vârful cateterului în recipientul steril cu ser fiziologic pentru
a-l umecta;
- se introduce apoi cu seringa sterilă, soluţie sterilă prin lumenul sondei pentru a facilita trecerea
secreţiilor prin sondă;
- se oxigenează pacientul înainte de aspirare;
- se introduce sonda de aspiraţie pe una din fosele nazale (dacă pacientul este neintubat) pe
sonda de intubaţie (dacă este intubat) sau pe canula traheală prin mişcări blânde, de rotaţie pentru
a-i facilita înaintarea, până când pacientul începe să tuşească (15-20 cm);
- se aspiră blând, intermitent câte 10-15 sec., nu mai mult; pentru a nu creşte timpul de aspirare
se recomandă ca cel care face aspiraţia să rămână în apnee;
- între retrageri, sonda se va înfăşura în jurul mâinii dominante pentru a preveno infectarea;
- dacă secreţiile sunt abundente şi vâscoase, se va spăla sonda introducând-o în recipientul cu apă
sterilă şi se va aspira din nou;
- se aspiră pe rând fiecare bronhie (dreaptă şi stângă), bronhia stângă fiind mai greu de aspirat
întrucât este mai lungă şi mai subţire decât cea dreaptă;
- se repetă procedura de aspiraţie a pacientului până când nu mai sunt secreţii şi dispar zgomotele
hidroaerice şi semnele de tiraj;

39
- se evaluează aspectul secreţiilor bronşice.
- după aspirare se aruncă materialele şi echipamentele folosite în recipientele de colectare
specifice;
- se notează procedura în Fişa pacientului.

9.TOMOGRAFIA
Tomografia este o radiografie a unui strat dintr-o parte a organismului.

COMPUTER TOMOGRAFIA

Oferă imagini în straturi subțiri:

- se fac secțiuni în plan axial;
- oferă o vizualizare calitativă a unor secțiuni foarte mici;
- se obțin detalii despre organe greu de abordat: pancreas, creier, ganglioni
intraabdominali,plămâni.
-camera de examinat trebuie sa aibă temperatura de minim 20 C, pentru că pacientul
va fi dezbrăcat;
- pacientul va fi transportat și însoțit de asistentă;
- îi vor fi îndepărtate bijuteriile și obiectele de metal;
- pacientul va avea o anumită poziție;
- asistenta va evita să se așeze în vecinătatea aparatului care emană radiații nocive;
- medicul va avea șort și mănuși de protecție radiologică.

10.BRONHOGRAFIA

Este examenul radiologic al arborelui bronșic; se folosește pentru diagnosticul

tumorilor pulmonare, a bronșiectaziei.
Pregătirea bolnavului pentru bronhografie:
- cu 2-3 zile înainte de examinare i se vor da pacientului expectorante;
- în ajunul examinării bolnavul va fi sedat cu fenobarbital;
- cu 30 de minute înainte de bronhografie i se va administra o fiolă de atropină pentru a
reduce secrețiile din căile respiratorii și apoi i se administrează un calmant al tusei;

- se va testa în prealabil sensibilitatea la iod și se va opacifica apoi arborele traheo-bronșic

40
cu o substanță pe bază de iod (lipiodol);
- bronhografia se face pe nemâncate;
- medicul face anestezia arborelui traheo-bronșic și îi introduce o sondă prin care se
introduc substanțele de contrast;
- bolnavul va fi plasat pe rând în decubit dorsal, lateral stâng, decubit ventral, lateral drept,
cu toracele ridicat, apoi în poziția Trendelen-burg;
- după terminarea examinării bolnavul nu mănâncă și nu bea timp de două ore, până când
nu încetează efectul anestezicului;
- asistenta va avea grijă apoi ca pacientul să expectoreze sputa cu substanță iodată și să nu
o înghită;
- foarte rar poate apărea dupa examinare febra și eventual o supurație pulmonară.

11.PULSOXIMETRIA

Este un aparat de măsurare a gradului de oxigenare sanguină și saturație a hemoglobinei.

Este un aparat neinvaziv.
Tehnica: -asistenta medicală va aplica puloximetrul pe pulpa degetului arătator și în cateva
secunde vor aparea valorile.
-valori :saturație Oxigen intre 0-100% Puls între 18-321 bmp.

12.ELECTROCARDIOGRAMA

(ECG sau EKG) este o înregistrare a activității electrice a fibrelor musculare ale inimii.
Fiecare contracție amiocardului este urmarea unei excitații electrice care provine de la nodulul
sinusal și transmis musculaturii inimii. Aceste modificări ale potențialelor electrice ale inimii se
pot măsura la suprafața organismului, fiind prezentate printr-o imagine repetată a activității
cardiace electrice. Cu ajutorul electrocardiogramei se pot enunța o serie de proprietăți și boli ale
inimii.

Materiale necesare:
-Electocardiograf; -Gel; -Curea pentru fixarea electrozilor; -Vată cu alcool.
Pregatirea pacientului:

- asistenta pregatește pacientul din punct de vedere pshihic căutand să-i împrastie orice neliniște,
frică, sau tensiune nervoasă;

41
-în cazul in care bolnavul nu este transportabil, aparatul va fi transportat în salon și inregistrarea
se va face chiar la pat;

-bolnavul va fi adus în poziția cea mai comodă, pentru ca să nu îsi încordeze musculatura în
vederea menținerii unor poziții forțate;

- temperatura camerei să fie de cca 20 grade.

Tehnica:

- pacientul este dezbracat de la talie în sus;

- tegumentul este curătat pentru a obține un bun contact electric, uneori rasul pe piept este
necesar;

- electrozii sunt aplicați în locuri specifice: pe brat, picioare și piept

- derivatiile precordiale ( V1 -> V6 ): V1 (rosu) – spațiul IV intercostal parasternal drept; V2

(galben) – spațiul IV intercostal parasternal stâng; V3 (verde) - la jumatătea distanței dintre V2 -
V4; V4 (maro) – spațiul V intercostal pe linia medioclaviculară; V5 (negru) – spațiul intercostal
pe linia axilară anterioară; V6 (violet) – spațiul V intercostal pe linia axilară medie. Electrozii
sunt fixați de torace cu o curea, aparatul se pune în contact cu sursa de curent, se controlează
funcționarea, se fixează electrozii și se procedează la înregistrare. Pentru fiecare bolnav se
notează numele pe diagramă.

13.RMN-ul

Aparatul cu rezonanță magnetică este recomandat și copiilor sau celor care poartă proteze
medicale.Durerile puternice de cap, amețelile repetate, vederea încetoșată, mișcarea cu greutate a
unei mâini sau a unui picior sunt semne care v-ar putea trimite către un centru medical unde va
puteți efectua o rezonanță magnetică nucleară (RMN).

Această investigație este o metodă precisă pentru depistarea leziunilor nervoase, iar aparatul cu
care se lucrează seamană cu un tub. Odată ce ați intrat în acest aparat vă pot fi scanate în detaliu
diferite regiuni ale corpului, cum sunt capul, coloana, ficatul, căile biliare,plămânii.

Pentru cei care suferă de claustrofobie, poartă o proteză medicală sau un stent (n.r. - mic cilindru
care menține vasele de sânge deschise) există și aparate „deschise„
Înainte de investigație, medicul și asistenta o sa va facă instructajul.

-pacientul este pregătit psihic;

42
-o să ii se arate camera și aparatul în care va fi introdus;
-o să fie informat despre zgomotul special pe care acesta il emite;
-va completa un chestionar referitor la istoricul medical (va fi intrebat de ce boli suferă, dacă
poartă sau nu o proteză auditivă, un sterilet ori alte dispozitive medicale);
-va semna un document prin care va demonstra că și-a dat acordul asupra investigației.
-apoi, fi condus intr-o cameră unde va lăsa o parte din haine și telefonul mobil care s-ar putea să
se defecteze.
-RMN-ul durează între 10 si 30 de minute timp în care pacientul trebuie să stea nemișcat pentru a
se obține imagini cât mai clare.

14.URMĂRIREA FUNCŢIILOR VITALE

A. RESPIRAŢIA – funcţia şi capacitatea vitală a organismului de a asigura oxigenul necesar

metabolismului celular şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest metabolism .
Factorii care influentează respiraţia :
1. Biologici : vârsta, sexul, statura, somnul, postura, alimentaţia, exerciţiul fizic.
2. Psihologici : emoţiile.
3. Sociologici : mediul ambient, climatul, locul de muncă.
Calităţile respiraţiei :
1. Frecvenţa : reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
- nou-născut : 30-50 R/min;
- 2 ani : 25-35 R/min;
- 12 ani : 15-25 R/min;
- adult : 16-18 R/min;
- vârstnic : 15-25 R/min .
2. Amplitudinea : este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la fiecare
respiraţie .Poate fi :
- profundă;
- superficială.
3. Ritmul : reprezintă pauzele dintre respiraţii.
4. Simetria : ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul
inspiraţiei şi expiraţiei.
Asistenta medicală :
- numără respiraţiile fără a anunţa în prealabil pacientul, când acesta se relaxează sau în timpul
somnului;

43
- observă folosirea muşchilor accesori respiratori;
- observă aspectul unghilor mâini;

B. TEMPERATURA reprezintă necesitatea menţinerii constante a temperaturii corpului între 36 ̊

C şi 37 ̊ C, datorită procesului de termoreglare.
Termogeneza este rezultatul proceselor de oxidare a factorilor de nutriţie ce au loc în special în
muşchi şi ficat.
Termoliza este procesul de eliminare a căldurii realizat prin piele, pămâni şi rinichi.
Pierderile se realizeaza prin :
- evaporare;
- radiaţie;
- conducţie;
- convecţie.
Măsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului în cavităţi închise sau semiînchise ,
care sunt : axilă, cavitatea bucală, rect, vagin.
Tehnica de măsurare a temperaturii :
Nursa se spală pe mâini cu apă şi săpun – se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă se
clateste şi se şterge cu o compresă :
a) masurarea in axilă - se asează pacientul în decubit dorsal sau sezand - se şterge axila prin
tamponare cu prosopul pacientului - se asează termometrul cu rezervorul de mercur în central
axilei, paralel cu toracele - se apropie braţul de trunchi, se flectează antebratul pe torace -
termometrul se menţine timp de 10 minute;
b) masurarea în cavitatea bucală - se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limba sau pe
latura externă a arcadei dentare - pacientul este rugat sa închida gura şi sa respire pe nas - se
menţine termometrul timp de 5 minute;
c) masurarea rectală - se lubrefiază termometrul - se asează pacientul în decubit lateral, cu
membrele inferioare în semiflexie, asiguradu-i intimitatea - se introduce rezervorul cu mercur în
rect prin mişcari de rotaţie şi înaintare - termometrul va fi ţinut cu mana tot timpul măsurarii - se
menţine termometrul timp de 3 minute - se scoate termometrul, se şterge cu o compresă şi se
citeste gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului.
Asistenta medicală :
- are obligaţia de a masura temperatura de cel puţin două ori pe zi : dimineaţa şi seara;
- va nota valorile obţinute în foaia de observaţie;
- va raporta medicului modificările intervenite.

44
C. TENSIUNEA ARTERIALĂ reprezintă presiunea exercitată de sangele circulant asupra
pereţilor arteriali.
Factorii ce determină tensiunea arterială sunt :
- debitul cardiac;
- forţa de contracţie a inimii;
- elasticitatea şi calibrul vaselor;
- vâscozitatea sângelui.
Tensiunea maximă este obţinută în timpul sistolei ventriculare , iar cea minima în timpul
diastolei

Valorile tensiunii arteriale

Vârsta Tensiunea maximă (mm Hg) Tensiunea minimă (mm Hg)
1-3 ani 75-90 50-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60-75
Adult 115-140 75-90
Vârstnic Peste 150 Peste 90
Tehnica de măsurare a tensiunii arteriale :
Se poziţionează manşeta tensiometrului la nivelul 1/3 inferioare a braţului, se decelează pulsul la
nivelul arterei brahiale şi se aplică membrana stetoscopului. Apoi se închide ventilul şi se
comprimă manşeta prin introducerea aerului cu ajutorul pompei până la obţinerea unei tensiuni
superioare celei din arteră.
Se decomprimă uşor prin deschiderea ventilului şi urmăreşte cadranul manometrului pentru
vizualizarea primelor oscilaţii, ascultând totodată prima bataie, ceea ce reprezinta tensiunea
maximă. Se urmăresc oscilaţiile şi bătăile până la încetarea lor completă, ultima bataie
reprezentând tensiunea minimă.
Se deschide complet ventilul şi se decomprimă aerul.
Asistenta medicală :
- va nota tensiunea arterială în foaia de observaţie;
- va cunoaşte semnele hiper şi hipotensiunii şi metodele de intervenţie în aceste cazuri;
- va raporta medicului orice schimbare semnificativă;
- va îndemna pacientul să se relaxeze timp de 10-15 minute înainte de luarea tensiunii pentru a nu
se înregistra valori eronate.

45
D. PULSUL - reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan osos şi este
sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul ia naştere din conflictul existent între sangele aflat în
sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea
ritmică a arterei.
Calităţile pulsului :
- Frecvenţa - reprezintă numărul de pulsaţii pe minut.
nou-născut : 130-140 P/min;
- copil mic : 100-130 P/min
- 10 ani : 90-100 P/min;
- adult : 60-80 P/min;
- vârstnic : 80-90 P/min.
- Ritmul - pauzele trebuie sa fie egale între pulsaţii.
- Amplitudinea - este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase.
- Tensiunea - este determinată de forţa necesară în comprimarea arterei pentru ca unda pulsatilă
să dispară.
- Celeritatea - reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.
Pulsul poate fi masurat în orice arteră accesibilă palpaţiei :
- radială;
- temporală;
- carotidiană;
- humerală;
- femurală;
- pedioasă;
- poplitee;
- apical : la vârful apexului în spaţiul V intercostal.
Tehnica măsurarii pulsului :
Efectuarea tehnicii – spalarea pe maini - reperarea unei artere - fixarea degetelor palpatoare pe
traiectul arterei - exercitarea unei presiuni asupra pertelui arterial cu varful degetelor si
numararea pulsatiilor timp de un minut.
-consemnarea valorii obtinute pe foaia de temperatura.

15.SUPRAVEGHERE TRATAMENT

46
 DEFINIŢIE : Medicamentele sunt substanţe extrase sau sintetizate din produse de origine
minerală, vegetală sau animală cu scopul de :
- profilaxia îmbolnăvirilor;
- ameliorarea bolilor;
- vindecarea bolilor.
În funcţie de doza administrată acelaşi produs poate acţiona ca aliment , medicament sau toxic .
Astfel se pot difernţia :
- doza terapeutică – doza administrată în scop terapeutic fără efect toxic;
- doza maximă – doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică asupra
organismului;
- doza toxică – doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru organism ;
-doza letală – doza care duce la decesul pacientului.
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului internat sau
pe reţete în cazul pacientului ambulator.
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze :
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv;
- doza corectă de administrare;
- timpii de execuţie;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
- efectul ce trebuie obţinut;
- contraindicaţiile şi efectele secundare;
- interacţiunea între medicamente.
Înainte de administrare , asistenta medicală verifică şi identifică următoarele :
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor;
- sedimentarea , precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţii;
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenţa soluţiilor .
La administrarea medicamentelor trebuie respectat :
- calea de administrare prescrisă de medic;
- dozajul prescris , orarul de administrare şi somnul pacientului;

47
- incompatibilitatea de medicamente;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
- oridinea de administrare a medicamentelor ( tablete, soluţii, picături, injecţii, supozitoare, ovule
vaginale );
Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de igienă, asepsie,
dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor
nozocomiale sau intraspitaliceşti.
Medicamentele se pot administra pe mai multe căi :
- calea orală;
- calea respiratorie;
-calea percutanată;
-calea parenterală.
În bronhopneumonie se folosesc prioritar următoarele căi de administrare :
I. Calea respiratorie;
II. Calea orală;
III. Calea parenterală;

I. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie :

Pe cale respiratorie se administrează medicamente având în vedere suprafaţa mare a alveolelor
pulmonare şi vascularizarea lor bogată.
Se administrează :
- gaze sau substanţe gazeificate;
- lichide fine pulverizate sau sub formă de vapori;

Scopul administrării pe cale respiratorie este :

- dezinfecţia ,decongestionarea mucoasei căilor respiratorii;
- îmbogăţirea aerului inspirit în oxigen , pentru combaterea hipoxiei;
- fluidificarea sputei, expectoraţie.
În cazul bronhopneumoniei se administrează oxigen opţional, în cazurile foarte grave, pentru
combaterea hipoxiei determinată de scăderea oxigenului alveolar.
Sursele de oxigen sunt :
- staţia centrală de oxge;
- microstaţie de oxigen;
- butelie de oxigen.

48
Precauţii în utilizarea surselor de oxigen :
- pacienţii şi vizitatori vor fi atenţionaţi asupra pericolului reprezentat de fumatul în preajma
sursei de oxigen;
- se vor verifica echipamentele electrice din încăpere, evitându-se utilizarea materialelor
generatoare de electricitate statică şi a materialelor inflamabile;
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen;
- buteliile de oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală , pe un suport şi fixate de perete cu inele
metalice;
- cunoaşterea de către personalul ce manevrează oxigenul a locului de plasare a extinctoarelor şi
a modului de utilizare a acestora.
Metode de administrare a oxigenului :
1. Administrarea oxigenului prin sondă nazală :
- este metoda cea mai frecvent utilizată;
- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25-45 %;
- poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung;
- nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale.
2. Administrarea oxigenului prin mască :
- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40-60 %;
- este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare;
- accentuează starea de anxietate , mai ales la copii;
- poate cauza iritaţia tegumentelor feţei;
- nu se va utilize la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei.
3. Administrarea oxigenului prin ochelari pentru oxigen :
- sunt prevăzuţi cu 2 sonde ce se introduce în ambele nări;
- se utilizează la copii şi la pacienţii agitaţi;
- sunt ai bine toleraţi de pacient.
4. Administarea oxigenului prin cort de oxigen :
- se utilizează frecvent la copii;
- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50 %;
- are dezavantajul că atmosfera de suport se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori datorită
aerului expirat de pacient în acelaşi mediu cu aerul inspirit;
- oxigenul introdus în cort nu va fi modificat, ci trecut prin instalaţii de răcire.
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului :
- va fi liniştit , asigurându-l că s-au luat toate măsurile de precauţie;

49
- va fi aşezat într-o poziţie corespunzătoare , decubit dorsal sau preferabil în poziţie semişezândă
pentru favorizarea expansiunii pulmonare;
- dezobstruarea căilor respiratorii.

50
 CAPITOLUL V

Cazul 1

Date personale
Nume:MM
Varsta:45 ani
Domiciliu:Bucuresti
Mediul:urban
Data internarii:07.02.2023
Data externarii:21.02.2023
Stare externare:vindecat
Motivul internarii::febră, junghi toracic stâng, tuse seacă, frisoane, hiperhidroză.
Istoricul bolii: Simptomatologia actuală a debutat de aproximativ 10 zile prin tuse seacă
chinuitoare. De aproximativ 5 zile se adaugă frisoane, hiperhidroză, junghi toracic. Radiografia
pulmonară relevă hipertransparența câmpului pulmonar superior stâng .Ambulator se instituie
tratament antibiotic cu AMPICILINĂ+GENTAMICINĂ sub care persistă tusea și febra. Se
internează pentru investigații suplimentare și tratament de specialitate.
Antecedente heredo-colaterale: fără importanță pentru boala actuală.
Antecedente personale: coxatroză, lombopșciatică dreaptă.
Simptomatologie in curs:În ziua internarii pacientul prezintă febră 38,0 °C, senzație de
sufocare, tuse chinuitoare, frisoane transpirații abundente, cefalee,insomnie, slabiciune marcantă.
EXAMENUL OBIECTIV:
TA=140/90 mmHg
P= 75 pulsații/minut
R= 21 r/minut
TºC= 38,0ºC
EXAMEN CLINIC GENERAL
Starea generală: influențată
Strarea de nutriție: corespunzătoare

51
Starea de conștiență: prezentă
Facies: normal
Tegumente și mucoase: normal colorate
Fanere: normale
Țesut conjunctiv- adipos: slab reprezentat
Sistem ganglionar: nu se palpează
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteoarticular: intergu, mobil
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară, MV cu expirație prelungită.
Raluri ronflante rare diseminate, raluri subcrepitante la baza plămânului stâng.
Aparat cardiovascular: TA= 140/90 mmHg, AV= 75/ min, zgomote cardiace ritmice, pulsuri
periferice prezente.
Aparat digestiv: abdomen liber fără sensibilitate la palpare profundă; tranzit intestinal prezent.
Ficat, căi biliare, splină: ficat la 2 cm subrebord, splina nu se palpează.
Aparat uro-genital: loje renale libere, Giordano negativ bilateral, micțiouni fiziologice.
SNC, endocrin, oranul de simț: orientat temporo- spațial, ROT prezent bilateral.

Diagnostic medical: BRONHOPNEUMONIE

52
Analiza și interpretarea datelor
Număr curent Nevoia afectată Diagnostic Manifestari de Surse de
nursing dependentă dificultate
1 A respira Dispnee Senzație de Durere
sufocare

Respirație Accelerare ritm Scăderea

superficială respirator capacității de
expansiune
pulmonară

Tuse chinuitoare
Hiperemia

2 A bea și a manca Alimentație Inapetență Durere

ineficientă Slabiciune

3 A elimina Diaforeză Transpirații Durere

abundente

Sete permanentă Hipertermie

4 A menține Hipertermie Diaforeză Durere

temperatura Frisoane Stare de rău
corpului in limite general
normale

5 A se mișca si a Discordanța Dificultate in a Durere in

53
 avea o buna mișcărilor pastra o pozitie regiunea toracică
postură adecvată

6 A dormi și a se Insomnie Ore insuficiente Dispnee

odihni Dificultate in a de somn
dormi

7 A evita Durere toracică Creșterea Depistarea

pericolele moderată ritmului cauzei
Anxietate respirator

8 A se imbraca și Dificultate in a Limitarea Junghi toracic

dezbraca se imbraca și miscărilor din Dispnee
dezbraca cauza durerii
9 A-și pastra Dificultate in a- Dificultate în a Durere
tegumentele și și acorda îngrijiri se ingriji
mucoasele de igienă
integre
10 A invata și a Cunoștințe Lipsa de Lipsa de
descoperi insuficiente informații in cunostințe a
despre boală legatură cu boala mijloacelor ce se
pot folosi pentru
a-și menține
sanatatea
11 A comunica

12 A acționa
conform
propriilor
convingeri și
valori,de a
practica religia
13 A fi preocupat în

54
 vederea realizarii
14 A se recrea

Plan de îngrijire

07-08 februarie 2023

Problema de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
dependență autonome delegate

Dispnee usoară -observarea -aprecierea -ora 10:00

pacientului ritmului 20 respiratii pe
-menținerea în respirator minut
stare optimă a -a 2 a zi 19
functiei respirații pe
respiratorii minut
-înlăturarea -așezarea în
discomfortului pozitie comodă
printr-o mai
bună pozitionare
Durere toracică -calmarea durerii -asezarea -administrez la -în decurs de 30
de intensitate in urmatoarele pacientului în indicația de minute
moderată ore și linistirea pozitie medicului durerea se
pacientului comodă ,antalgic Algocalmin 1 ameliorează
ă ,stau de vorbă fiola
cu el,îl încurajez Penicilină
și îi explic sa 2x1 gr|zi i.m.
aibă rabdare ca Kanamicină
va primi 2x1|gr|zi i.m.
tratament și iși
va reveni
Hipertermie -menținerea -măsor Paracetamol Temperatura:
Frisoane temperaturii temperatura 3x1 tb|zi 38,0°C

55
 corpului în limite dimineața și -febra se
normale seara menține
-schimb lenjeria
de pat și de corp
de cate ori este
nevoie
-îi pun comprese
reci pe frunte
Diaforeză -asigurarea -schimb lenjeria -tegumentele se
comfortului de pat și de corp mențin
-evitarea de cate ori este curate ,uscate cu
modificarii nevoie aspect normal
integritații -îi șterg
tegumentelor suprafata
tegumentelor cu
un prosop moale
și uscat și îl
fricționez cu
alcool mentolat
Inapetență -menținerea -îi servesc masa -dupa cateva zile
starii nutriționale la pat cat mai apetitul îi revine
și prevenirea des și in cantități
scăderii în mici ,țin seama
greutate în in limita
urmatoarele zile posibilităților de
preferințele
pacientului dar
nu neglijez
regimul : supa cu
carne și salată,
branză,
lapte ,ouă,
mezeluri
Insomnie,ore -asigurarea -încerc să îl Diazepam 1 -somn destul de

56
insuficiente de condițiilor determin să se fiolă i.m. linistit pe timpul
somn necesare odihnei acomodeze cu Diclofenac noptii
spitalul supozitor
-stau de vorbă cu 2x1 zi
el
-încerc sa fac
liniște in salon
-învăt pacientul
tehnici de
relaxare
-ajut la aplicarea
acestora
-aerisesc salonul
și creez un
mediu adecvat
Imobilitate din -se acordă ajutor -ajut pacientul să -dupa 3-4 zile
cauza durerilor -îl incurajez se ridice din pat pacientul se
-fac cateva deplasează
plimbări cu el singur
prin salon
-stau de vorbă cu
el și îi explic
importanța
mobilizarii
Dificultate in a- -prevenirea -creez un -pacientul este
și acorda îngrijiri complicațiilor ce comfort curat și îngrijit
pot apărea corespunzator
neacordând -ajut pacientul la
îngrijirile de efectuarea
bază toaletei
personale
-îl ajut la
schimbarea
lenjeriei de pat și

57
 de corp de cate
ori este nevoie
Cunoștințe -informarea -îi spun noțiuni -este interesat de
insuficiente corectă a despre boală, ceea ce îi spun și
despre boală și pacientului prevenire și încearcă să se
asupra măsurilor tratare adapteze situației
de prevenire -îi prezint
cazurile
favorabile

09-11 februarie 2023

Problema de Obiective Intervenții autonome Intervenții Evaluare
dependență delegate
Tuse umedă -calmarea tusei -ajut pacientul când are -recoltarea -tusea scade în
însotită de in continuare accese de tuse sputei intensitate
expectorație -recoltarea -îl instruiesc cum să -administrez
muco- sputei pentru elimine sputa intr-un Codein fosfat
purulentă analiză recipient pregatit 2x1 tb| zi
-învat pacientul să Brofimen
expectoreze corect și să 3x1 tb| zi
nu devină sursă de
infecție
Junghi -calmarea -asez pacientul în pozitie -Algocalmin -dupa
toracicic durerii toracice antalgică, decubit dorsal, filole la administrarea
intens din îi administrez medicația nevoie calmantului
cauza scade
procesului intensitatea
inflamator junghiului
Hipertermie -menținerea -măsor zilnic Paracetamol -febra scade în
Frisoane temperaturii temperatura,dimineața și 3x1 tb|zi urmatoarele
corpului în seara și notez valorile in zile
limite normale foaia de observație

58
 și asigurarea -îi aplic comprese reci pe
comfortului frunte și in jurul
toracelui
Diaforeza -înlaturarea -șterg tegumentele cu un -tegumentele
Transpirații discomfortului prosop moale ,apoi se mențin
abundente provocat de frictionez cu alcool intacte
transpirații mentolat
-evitarea -schimb lenjeria de pat și
modificarii de corp de cate ori este
integritații nevoie
tegumentelor
Insomnie -calmarea -stau de vorbă cu -administrez -somn destul
datorită durerii și pacientul, încerc să îl medicația de linistit pe
spitalizarii asigurarea unui linistesc și îi dau recomandată parcursul
somn odihnitor exemple de pacienti cu de medic nopții
aceeași boală care s-au
vindecat complet
-încerc să îl conving să
aibă rabdare că se va
vindeca în urma
tratamentului
Dificultate în -să acord -previn complicațiile ce -pacientul este
a-și acorda îngrijiri pot apărea neacordând curat si îngrijit
îngrijiri de specifice îngrijirile de bază
igienă -schimb lenjeria de corp
și de pat de cate ori este
nevoie

12-15 februarie 2023

Problema de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
dependență autonome delegate

59
 Junghi toracic -calmarea durerii -asigur pozitia -Algocalmin fiole -durerea încet-
datorită antalgică la nevoie încet cedează
procesului -liniștesc
infalamator pacientul

Tuse cu -calmarea tusei -liniștesc -Codein fosfat -tusea se

expectorație pacientul 2x1 tb| zi linișteste, devine
muco-purulentă -creez un mediu mai puțin
ambiant liniștit chinuitoare

Predispoziție la -pacientul să nu -asigur condiții -pacientul nu

alte infecții prezinte adecvate astfel prezintă
complicații încat pacientul să complicații
beneficieze de un
mediu adecvat
lipsit de pericole
și alte infecții
A invața și a -cunostințe -cunoașterea -este foarte atent
descoperi insuficiente suficientă și la ceea ce spun și
despre boală corectă a încearcă să se
masurilor de adapteze situației
prevenire a bolii
și consecințele ei

Analize
Analize biochimice :
07.02.2023
- Tymol: 2
- Bilirubinemie T: 0,80 nmol/l
- Creatinină: 1,80 mg%

- Colesterol: 2,8 ‰

- Lipide: 4,00 gr/l

60
- Ionogramă sanguină: - Na: 139 nmol/l

- K: 5,0 nmol/l

- Ca: 3,53 nmol/l

S-a recoltat sânge pentru examen hematologic:

- Hematocrit: 40%

- Leucocite: 8.500/mm3

- VSH: 75-142 mm/h

- Glicemie:100 mg %

S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente:

- Albumină: negativ

- Puroi: negativ

- Zăhar: negativ

- UBG și pigmenți: usor crescut

- Sediment: 3-4 leucocite și hematii,u cilindri

Exudat faringian:

- floră microbiană mixtă

- nu are germeni

Rx toracic

09.02.2023

Examen de urina:

- Albumină: negativ

- Puroi: negativ

- Zahar: negativ

- UBG: urme

15.11 -Rx toracic

20.11- Rx toracic

61
Tratament
07.02.2023-08.02.2023
Penicilină : 2x1gr|zi i.m.
Kanamicină:2x1gr|zi i.m.
Paracetamol:1tb|zi
Brofimen:3x1tb|zi
Diclofenac supozitoare:2x1|zi
Codein fosfat:2x1tb|zi
Algocalmin:1 fiolă|zi
Diazepam 1tb|seara
09.02.2023-15-02.2023
Penicilină :2x1gr|zi i.m.
Kanamicină:2x1gr|zi i.m
Paracetamol:1tb|zi
Brofimen:3x1tb|zi
Kanamicină:2x1gr| zi i.m
Codein fosfat:2x1tb|zi
Algocalmin:1 fiolă|zi
16-02.2023-20.02.2023

Penicilină :2x1gr|zi i.m.

Kanamicină:2x12 gr |zi i.m.
Paracetamol:1tb|zi

Epicriza
Pacient în varstă de 45 de ani se internează cu urmatoarele simtome:febră 38.0°, frison,
junghi toracic, tuse chinuitoare cu expectorație muco-purulentă, transpirații
generalizate,stare generală alterată, astenie, adinamie.
Rămâne spitalizat pe o perioadă de 14 zile în care primeste tratament cu antibiotice,
antipiretice, tonice generale și sedative.
În data de 21.02.2023 se externează cu urmatoarele recomandari:
-repaos fizic încă 2 saptamâni

62
-evitarea frigului, umezelii și stresului
-urmarea în continuare a tratamentului prescris
-control medical dupa 7 zile.

Cazul 2

Date personale
Nume:NM
Varsta:55 ani
Domiciliu:Bucuresti
Mediul:urban
Data internarii:05.01.20
Data externarii:21.01.20
Stare externare:ameliorat.
Motivul internarii::febră, junghi toracic stâng, tuse seacă,frisoane, febră, dispnee.

63
Istoricul bolii: Simptomatologia actuală a debutat de aproximativ 5 zile prin tuse seacă
chinuitoare. De aproximativ 2 zile se adaugă frisoane, febră, junghi toracic. Radiografia
pulmonară relevă hipertransparența câmpului pulmonar inferior stâng. Se internează pentru
investigații suplimentare și tratament de specialitate.
Antecedente heredo-colaterale: fără importanță pentru boala actuală.
Antecedente personale: hepatita virală A în urmă cu 5 ani. Nu mai cunoaște tratamentul.
Simptomatologie in curs: În ziua internarii pacientul prezintă febră 39,0 ° C,senzație de
sufocare,tuse chinuitoare, frisoane transpirații abundente, cefalee, insomnie, slabiciune marcantă,
greață ,varsaturi, tahicardie.
EXAMENUL OBIECTIV:
TA=130/80 mmHg
P= 120 pulsații/minut
R= 16 r/minut
TºC= 39,0ºC
EXAMEN CLINIC GENERAL
Starea generală: influențată
Strarea de nutriție: corespunzătoare
Starea de conștiență: prezentă
Facies: normal
Tegumente și mucoase: normal colorate
Fanere: normale
Țesut conjunctiv- adipos: slab reprezentat
Sistem ganglionar: nu se palpează
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteoarticular: intergu, mobil
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară, MV cu expirație prelungită.
Raluri ronflante rare diseminate, raluri subcrepitante la baza plămânului stâng.
Aparat cardiovascular: TA= 130/80 mmHg, AV= 120/ min, zgomote cardiace ritmice, pulsuri
periferice prezente.
Aparat digestiv: abdomen liber fără sensibilitate la palpare profundă; tranzit intestinal prezent.
Ficat, căi biliare, splină: ficat la 2 cm subrebord, splina nu se palpează.
Aparat uro-genital: loje renale libere, Giordano negativ bilateral, micțiouni fiziologice.
SNC, endocrin, oranul de simț: orientat temporo- spațial, ROT prezent bilateral.

64
Diagnostic medical: BRONHOPNEUMONIE

Analiza și interpretarea datelor

Număr curent Nevoia afectată Diagnostic Manifestări de Surse de

nursing dependență dificultate
1 A respira și a Dispnee Cianoză Durere
avea o bună perionazală
circulație
Tahicardie 120 Tiraj costal Scăderea
pulsații| minut Senzație de expansiunii
sufocare pulmonare

2 A bea și a manca Dificultate în Inapetență Slăbiciune

alimentație Senzație de Durere
greată
Meteorism
abdominal
3 A-și menține Hiperemie Frisoane Procesul
temperatura în Febră 39,0 °C inflamator
limite normale pulmonar
4 A dormi și Insomnie Agitație Obstrucție căi
odihni respiratorii
Dispnee
Tuse

5 A avea Alterarea Eritem Durerea

tegumentele și integrității Limitarea
mucoasele tegumentelor mișcărilor
integre Deshidratarea

6 A elimina Eliminare Diaforeza Febra ridicata

inadecvată
Greață Procesul
,varsături infecțios

7 A evita Durerea toracică Agitație Durere

pericolele Anxietate Tahicardie Lipsa de
cunostințe

8 A se mișca și a Discordanța Dificultate în a Durere in

avea o bună mișcărilor pastra o poziție regiunea toracică
postură adecvată
9 A învața și Cunoștințe Lipsa de Lipsa de
descoperi insuficiente cunostințe cunostințe
despre boală privind boala
10 A se imbraca și
dezbraca
11 A comunica

65
 12 A acționa
conform
propriilor
convingeri și
valori, de a
practica religia
13 A fi preocupat în
vederea realizării
14 A se recrea

Plan de îngrijire

Problema de Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare

dependență autonome

Dispnee -pacientul sa -asigur un mediu -recoltez sânge și urină -obiectiv

Tiraj prezinte ambiant pentru examene de nerealizat:se
intercostal respirație favorabil laborator menține dispneea,
normală -salon luminos și -măsor funcțiile vitale și polipneea și tirajul

66
 temperatură de vegetative și le notez în
20° C foaia de observatie
-învaț pacientul -administrez la indicația
să aibă o poziție medicului O2 umidificat
care sa îi , debit 8-10 l | min
favorizeze Pe sonda naso-
respirația, cu faringiană
trupul și umerii -administrez Ampicilină
ridicați 2x1 gr|zi i.m.
-învat pacientul Kanamicină 2x1| gr zi
exerciții i.m.
respiratorii -administrez medicație
-urmăresc bronhodilatatoare și
culoarea cortizon: Miofilin 1 fiolă
tegumentelor și | zi i.v
mucoaselor la Prednison 3x1 tb|zi
extremități și Brofimen 3x1 tb|zi
perionazal -monitorizez respirația și
celelalte funcții vitale și
le notez în foaia de
observație

-pacientul să -aplic tehnici de -administrez O2 -obiectiv realizat,

Tahicardie prezinte o favorizare a umidificat pe sondă dispare cianoza
Cianoză bună respirației,exerciț naso-faringiană -dupa 12 ore
perionazală circulație ii de relaxare -monitorizez pulsul la pulsatiile scad la
-să aibă un -liniștesc intervale indicate de 95 btm,
puls normal pacientul, îi medic -a doua zi la 90
-să nu reduc anxietatea btm
prezinte
cianoză
Inapetență -pacientul să -incerc -medicație antiemetică -obiectiv
Greață ,vărsă fie alimentat hidratarea orală Metoclopramid 1 fiolă nerealizat în
turi și hidratat cu ceai i.v în perfuzie cu primele 6 ore
Scădere suficient -calculez bilanțul Glucoză 5 % și -se menține
ponderală ingeta-escreta electroliți senzația de greată,
zilnic -corectez tulburările inapetență și
-cântaresc zilnic electrolitice și rezerva varsăturile
pacientul alcalină -pacientul nu mai
-explorez -monitorizez funcțiile varsă la 12-14 ore
preferințele vitale de la instituirea
culinare ale tratamentului
pacientului
-rehidratarea
orală începe
încet, cu cantitați
mici de lichide

67
 cu lingurița
-în caz de
vărsături îl
susțin,îi ofer
tavița renală apoi
un pahar cu apă
mentolată să îsi
clatească gura
-îl asez în poziție
semisezând sau
dacă nu este
posibil îl asez în
decubit dorsal cu
capul într-o parte
Deshidratare -pacientul să -măsor și notez -administrez o perfuzie -obiectiv parțial
datorită nu prezinte bilanțul ingesta- cu Glucoză 5 % , realizat
varsăturilor semne de escreta vitamine și electroliți -în primele 6 ore
prelungite deshidratare -cântaresc zilnic -recoltez sânge și urină pierderile sunt
pacientul pentru examen de acoperite prin
-mențin laborator perfuzie
integritatea -dupa 24 de ore de
membranelor la instituirea
mucoase prin tratamentului
igiena riguroasă pacientul nu mai
-îngrijesc prezintă semne de
tegumentele cu deshidratare
atenție pentru
evitarea atingerii
integritații lor
-inspectez zilnic
zonele
predispuse la
presiune și le
masez la fiecare
2 ore
Hipertermie -pacientul să -asigur condiții -măsor temperatura -raspunde
datorită prezinte de comfort dimineața și seara inadecvat la
procesului temperatură termic în salon -administrez antitermice tratament, febra se
infecțios, în limite -mențin igiena la indicatia medicului menține
febră 39 °C normale tegumentelor și Paracetamol 3x1|tb |zi
mucoaselor
-se pot face
împachetari reci
-fac bilanțul
lichidelor și
alimentelor
ingerate
-pacientul să fie
schimbat dupa
fiecare val de
transpirație

68
Insomnie -pacientul să -asigurarea Diazepam 1 fiolă|zi -obiectiv partial
aibă un somn liniștii nocturne realizat
linistit și a condițiilor de
comfort termic
-planificarea
intervențiilor
delegate astfel
încât să nu
trezesc pacientul
-exerciții de
relaxare înainte
de culcare
-asigurarea unui
climat fară
zgomote și
stimuli
-oferirea unui
pahar cu lapte
înainte de
culcare
Diaforeză -asigurare -schimbarea -tegumentele se
comfort lenjeriei de pat și mențin curate și
de corp de câte uscate
ori este nevoie
-asigurarea
îmbrăcaminții
lejere și din
bumbac
-aerisirea
salonului
Alterare -pacientul să -asigur igiena -obiectiv realizat
integritate prezinte corporală ,genera
tegumente și tegumente și la și
mucoase mucoase locală ,zonele
manifestată integre predispuse la
prin eritem -reducerea escare , le
eritemului fricționez cu
alcool mentolat

Problema de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare

dependență
Tuse umedă -calmarea tusei -ajut și sustin pacientul -colectez sputa pentru -tusea
muco- când are accese de tuse analiza de laborator scade în
purulentă -îl instruiesc cum să -administrez medicație intensitate
tusească și să scuipe în bronhodilatatoare și
batistă de unică folosință cortizon: Miofilin 1
sau în scuipatoare fiolă | zi| i.v
Prednison 3x1 tb| zi

69
 Brofimen 3x1 tb| zi
-monitorizez respirația
și celelalte funcții vitale
și le notez în foaia de
observație

Hipertermie -menținerea -măsor zilnic temperatura Paracetamol 3x1tb| zi -febra se

Frisoane temperaturii corporală, dimineața și menține
corpului în seara
limite normale și -coprese reci în jurul
asigurarea toracelui
comfortului -aerisesc salonul

Durerea -reducerea -asez pacientul în pozitie -administrez -dupa 2 zile

toracică durerii antalgică Algocalmin 1 filolă este mai
-psihoterapie putin
intensă
Senzație de -să fie hidratat -asigurarea unui aport -a băut
sete hidric corespunzator 1500 ml de
-administrez cat mai des ceai
lichide orale :ceai, supă,
apa plată
Inapetentă -reluarea -îi servesc mesele la pat în -perfuzie cu Glucoză 5 -pacientul
persistentă apetitului cantitați mici si dese % , vitamine și nu
-nu neglijez regimul electroliți consumă
alimentar toată
cantitatea
de alimente
Discomfort -inlăturarea -schimb lenjeria de pat si -pacientul
din cauza discomfortului de corp de cate ori este transpiră in
transpirației -evitarea nevoie continuare
abundente modificarii -aerisesc salonul
generalizate integrității -asigur imbracaminte
tegumentelor lejeră
-ii sterg tegumentele
transpirate

Problema de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

dependență autonome delegate
Febra -menținerea Aplic comprese -măsor -dispare febra
frisoane temperaturii în reci în jurul temperatura -frisoanele
limite normale toracelui și pe corporală dispar complet și
frunte dimineața si pacientul se
-asigur seara liniștește
îmbracaminte Paracetamol 3x1
lejeră tb|zi
-aerisesc salonul
Inapetență -reluarea -îi servesc masa -treptat apetitul
apetitului la pat pacientului

70
 revine și
consumă
aproape toată
cantitatea de
alimente
Discomfort din -înlaturarea -schimb lenjeria -tegumente
cauza disconfortului de pat și de corp curate cu aspect
transpirației -evitarea de cate ori este normal
abundente modificării nevoie
generalizate integritații -îi șterg
tegumentelor tegumentele de
transpirație
A învața și a -cunostințe -cunoașterea -pacientul este
descoperi suficiente și suficientă a foarte atent la ce
corecte despre măsurilor de îi spun și
boală prevenire a bolii încearcă să se
și consecințelor adapteze
ei situației

Analize
Analize biochimice :
-Tymol: 3 u
-Bilirubinemie T: 0,60 nmol/l
-Creatinină: 1,50 mg%

- Colesterol: 2,5 ‰

- Lipide: 5,00 gr/l

- Ionogramă sanguină: - Na: 150 nmol/l

- K: 4,0 nmol/l

- Ca: 4,5 nmol/l

S-a recoltat sânge pentru examen hematologic:

- Hematocrit: 42%

- Leucocite: 7.500/mm3

- VSH: 70-140 mm/h

- Glicemie: 95 %

S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente:

- Albumină: negativ

71
- Puroi: negativ

- Zăhar: negativ

- UBG și pigmenți: usor crescut

- Sediment: 3-4 leucocite și hematii,u cilindri

Exudat faringian:

-floră microbiană mixtă

Examenul sputei:

- nu are germeni

Rx toracic

Examen de urina:

- Albumină: negativ

- Puroi: negativ

- Zahar: negativ

- UBG: urme

13.01 -Rx toracic

18.01- Rx toracic

Tratament:

Ampicilină 2x1gr|zi i.m.

Kanamicină:2z1 gr|zi i.m.
Miofilin:1 fiolă|zi
Prednison:3x1tb|zi
Brofimen:3x1tb|zi
Glucoză 5 % 500 ml| zi
Paracetamol:3x1tb|zi
Diazepam 1 fiolă|zi

72
Ampicilină 2x1gr|zi i.m.
Kanamicină:2z1 gr|zi i.m.
Miofilin:1 fiolă|zi
Prednison:3x1tb|zi
Brofimen:3x1tb|zi
Glucoză 5 % 500 ml| zi
Paracetamol:3x1tb|zi
Ampicilină 2x1gr|zi i.m.
Kanamicină:2z1 gr|zi i.m.
Brofimen:3x1tb|zi
Paracetamol:3x1tb|zi

Epicriza
Pacient în varstă de 55 de ani se internează cu urmatoarele simtome: febră 39. 0°C, frison,
junghi toracic, tuse chinuitoare seacă, transpirații generalizate, stare generală alterată,
astenie, adinamie.
Rămâne spitalizat pe o perioadă de 16 zile în care primeste tratament cu antibiotice,
antipiretice, tonice generale și sedative.
În data de 21.01.20 se externează cu urmatoarele recomandari:
-repaos fizic încă 2 saptamâni
-evitarea frigului, umezelii și stresului
-urmarea în continuare a tratamentului prescris
-control medical dupa 7 zile.

73
 Cazul 3

Date personale
Nume: IL
Varsta:60 ani
Domiciliu:Bucuresti
Mediul:urban
Data internarii:10.01.20
Data externarii:31.01.20
Stare externare:vindecat

Motivul internarii::febră, junghi toracic stâng, tuse seacă, frisoane, HTA.

Istoricul bolii: Simptomatologia actuală a debutat de aproximativ 8 zile prin tuse seacă
chinuitoare. De aproximativ 4 zile se adaugă frisoane, febră, junghi toracic, HTA.
Radiografia pulmonară relevă hipertransparența câmpului pulmonar superior drept. Se
internează pentru investigații suplimentare și tratament de specialitate.
Antecedente heredo-colaterale: fără importanță pentru boala actuală.
Antecedente personale: HTA ,operație de apendicită in urmă cu 10 ani, hernie de disc lombară.
Simptomatologie in curs:În ziua internarii pacientul prezintă febră 40,0°C, senzație de
sufocare, tuse chinuitoare, frisoane transpirații abundente, cefalee, insomnie, slăbiciune
marcantă, greață, varsaturi, tahicardie, diaree.

EXAMENUL OBIECTIV:
TA=180/100 mmHg
P= 80 pulsații/minut
R= 22 r/minut
TºC= 40,0ºC
EXAMEN CLINIC GENERAL
Starea generală: influențată
Strarea de nutriție: corespunzătoare
Starea de conștiență: prezentă
Facies: normal
Tegumente și mucoase: normal colorate

74
Fanere: normale
Țesut conjunctiv- adipos: slab reprezentat
Sistem ganglionar: nu se palpează
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteoarticular: intergu, mobil
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară, MV cu expirație prelungită.
Raluri ronflante rare diseminate, raluri subcrepitante la baza plămânului stâng.
Aparat cardiovascular: TA= 180/100 mmHg, AV= 80/ min, zgomote cardiace ritmice, pulsuri
periferice prezente.
Aparat digestiv: abdomen liber fără sensibilitate la palpare profundă; tranzit intestinal prezent.
Ficat, căi biliare, splină: ficat la 2 cm subrebord, splina nu se palpează.
Aparat uro-genital: loje renale libere, Giordano negativ bilateral, micțiouni fiziologice.
SNC, endocrin, oranul de simț: orientat temporo- spațial, ROT prezent bilateral

Diagnostic medical:BRONHOPNEUMONIE

Analiza și interpretarea datelor

Număr curent Nevoia afectată Diagnostic Manifestari de Surse de
nursing dependență dificultate

1 A respira Dispnee Senzație de Scăderea

sufocare expansiunii
Accelerare ritm pulmonare
respirator

A avea o bună Circulație Creșterea HTA

circulație inadecvată presiunii
arteriale
2 A bea si a manca Alimentație Inapetentă Durere
insuficientă Slăbiciune

3 A elimina Diaforeză Transpirații Durere

abundente
Eliminare
intestinală Diaree Procesul
inadecvată Scaune moi infecțios
4 A menține Hipertermie Diaforeză Durere
temperatura în Stare de rău
limite normale general

75
 5 A se mișca și a Postură Dificultate în a Durere în
avea o bună inadecvată pastra o poziție regiunea toracică
postură Discordanța adecvată
mișcărilor
6 A dormi și a se Insomnie Dificultate în a Durere
odihni dormi Tuse permanentă

7 A evita Durere toracică Creșterea Depistarea

pericolele Anxietate ritmului cauzei
respirator
8 A păstra Dificultate în a- Dificultate în a Durere
tegumentele și și acorda îngrijiri se îngriji
mucoasele curate de igienă
și integre
9 Nevoia de a Risc de Sistem imunitar Procesul
evita pericolele complicații scăzut infecțios
10 A invața, a Cunoștințe Lipsa de Lipsa de
descoperi insuficiente cunostințe în cunostințe
despre boală legatură cu boala Lipsa de interes
11 A comunica
12 A acționa
conform
propriilor
convingeri și
valori, de a
practica religia
13 A fi preocupat în
vederea realizarii
14 A se recrea
Plan de îngrijire

Problema de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

dependență autonome delegate

Senzație de -asigurarea unui -apreciere ritm -măsurarea -pacientul se

sufocare din comfort respirator funcțiilor vitale mai linișteste la
cauza procesului corespunzator -crearea unui și vegetative și 12 ore de la
inflamator -eliminarea comfort notarea lor în instituirea
senzației de corespunzator , foaia de tratamentului
sufocare salon luminos , observație
umiditate -recoltarea
corespunzătoare sângelui și urinii
-învaț pacientul pentru examen
să aibă o poziție de laborator
care să-i -administrarea
favorizeze medicației
respirația prescrise de
medic

76
 Miofilin 1 fiolă |
zi
Romergan 1
filolă |zi
-oxigenoterapie
la nevoie
Tuse seacă si -calmarea tusei -învăt pacientul -administrez -tusea persistă
chinuitoare -pacientul să sa întrerupă medicația
prezinte căi consumul de prescrisă de
respiratorii tutun medic
permeabile și o -să aibă o Codein fosfat
bună respirație alimentație 2x1 tb |zi
bogată în fructe Brofimen 3x1 tb|
și legume zi
-să reducă Algocalmin 1
clorura de sodiu fiola| zi
și grasimile din
alimentație
-îl instruiesc cum
sa tusească
corect și să
elimine sputa
într-un recipient
Hipertensiune -pacientul să -învat pacientul -măsurarea TA scade cu 2
prezinte să intrerupă tensiunii unități în
circulație consumul de arteriale seara și primele 2 zile
adecvată tutun dimineața și
-să aibă o notarea ei în
alimentație foaia de
bogată în fructe observație
și legume -administrez
-să reducă medicația
grăsimile din prescrisă de
alimentație și să medic
aibă un regim tonicardice și
hiposodat hipotensoare
Enap 5 mg|zi
Furosemid
40mg|zi
Polivitamine 3x1
tb|zi

Durerea toracică -calmarea durerii -asezarea -administrarea -durerea se

și linistirea pacientului în de Algocalmin 1 atenuează dar tot
pacientului pozitie antalgică fiolă|zi persistă
și comodă Ampicilină 3x4
-încurajez gr|zi
pacientul

77
Hipertermie -menținerea -îi aplic -măsor -febra se
Frisoane temperaturii în comprese reci pe temperatura menține
limite normale frunte și în jurul dimineața și
toracelui seara și notez
-aerisesc salonul valoarea în foaia
-asigur de observație
îmbracaminte -administrez
lejeră antitermice la
-încalzesc indicația
pacientul în caz medicului
de frisoane Paracetamol 3x1
-calculez bilanțul tb|zi
ingeta-escreta
-servesc
pacientului
cantități mari de
lichide

Diaforeză -asigurarea -schimb lenjeria -tegumentele se

comfortului de pat și de corp mențin curate,
-evitarea de câte ori este cu aspect normal
modificării nevoie
integritații -șterg suprafața
tegumentelor tegumentelor cu
un prosop moale
-asigur
îmbracaminte
lejeră și din
bumbac
Diaree -pacientul să -se urmarește -administrez -după 3 zile apar
Scaune moi aiba scaun culoarea antidiaretice la scaune normale
normal scaunului, aspect indicația
precum și medicului
numarul Furazolidon 2x1
scaunelor tb|zi
-asigur un aport
suficient de
lichide
-cântaresc și
urmăresc bilantul
ingeta-escreta pe
24 de ore
-corectez
pierderile
hidroelectrolitice
dacă este cazul

78
Inapetență -menținerea -îi servesc masa -apetit
stării nutriționale și explorez semiabsent în
și prevenirea preferințele primele 2 zile
scăderii în pacientului și țin
greutate seama de regimul
-stimulare apetit hiposodat și fară
grăsimi
-respect senzația
de sațietate a
pacientului
-îi servesc
pacientului
cantităti mici de
alimente

Insomnie -pacientul să -încerc să-l -administrez -pacientul se

beneficieze de determin să se Diazepam la odihneste mai
un somn adapteze cu indicația bine dupa 3 zile
odihnitor mediul medicului 1 tb|
spitalicesc seara
-înlătur orice
stimul care ar
putea să-i
perturbe somnul
Imobilitate din -se acordă ajutor -creez un mediu -dupa 3 zile
cauza durerilor -îl incurajez comfortabil pacientul se
-planific un deplasează
program de singur
exerciții cu -face exerciții
pacientul active seara și
-îi redau dimineața
încrederea în
sine
Dificultate în a- -prevenirea -ajut pacientul la -pacientul a 2 a
și acorda complicațiilor efectuarea zi se îngrijeste
îngrijiri de datorare igienei toaletei personale singur, fară
igienă deficitare -schimb lenjeria ajutor
de pat și de corp
de cate ori este
cazul
Cunoastințe -informarea -îi spun noțiuni -este interesat
insuficiente corectă a despre boală și -imi pune
despre boală pacientului importanța întrebari despre
tratamentului boală
-îi prezint
cazurile
favorabile

79
Problema de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
dependență autonome delegate
Senzație de -eliminarea -învăt pacientul -administrez -pacientul
sufocare din senzației de cum să aibă o medicația respiră usor
cauza limitării sufocare poziție care să-i prescrisă de
expansiunii favorizeze medic Miofilin 1
cutiei toracice respirația fiolă|zi
-asigur un salon Romergan
cu umiditate 1 fiolă|zi
corespunzătoare
-liniștesc
pacientul
Tuse chinuitoare -calmarea tusei -ajut pacientul -administrez -după 3-4 zile
seacă în continuare caâd are accese medicația apare
de tuse prescrisă de expectorația
-învăt pacientul medic
să întrerupă Codein fosfat
consumul de 3x1 tb|zi
tutun și să aibă o
alimentație
corectă
-învăt pacientul
cum să
expectoreze
corect
Hipertensiune TA să fie în -învat pacientul -administrez -pacientl
limite normale să renunțe la medicația prezinta TA in
fumat prescrisa de limite normale
-îl invăt cum să medic Enap 5
aibă o mg|zi
alimentație Furosemid 1 tb|3
corect și fară zile
grăsimi
Diaree -reluare tranzit -cântăresc -administrez -pacientul și-a
Scaun moale intestinal normal pacientul zilnic medicația reluat tranzitul
-calculez bilanțul prescrisă de intestinal normal
ingeta-escreta medic
-hidratez Furazolidon 2x1
pacientul cu supe tb|zi
și ceaiuri
-alimentație
usoară și bogată
în proteine
-urmaresc
consistența și
frecvența
scaunelor
Junghi toracic -calmarea durerii -asez pacientul în -administrez la -după
datorită toracice pozitie antalgică, indicația administrarea

80
procesului comodă medicului calmantului
inflamator -liniștesc Algocalmin fiole junghiul toracic
pacientul la nevoie scade intensitate
Hipertermie -menținerea -îi pun comprese -administrez -febra se
frisoane temperaturii reci in jurul antitermice la menține
corpului în toracelui și pe indicația
limite normale frunte medicului
-asigurare -aerisesc salonul Paracetamol 3x1
comfort -asigur tb|zi
îmbracaminte
lejeră
Diaforeză -asigurare -șterg -tegumentele se
Transpirații comfort tegumentele cu mențin curate
abundente -evitarea un prosop moale
atingerii -asigur
integritații îmbracaminte
tegumentelor și lejeră din
mucoaselor bumbac
-schimb lenjeria
de pat și de corp
de cate ori este
nevoie
Insomnie -pacientul să -încerc să -somn linistit pe
beneficieze de liniștesc timpul nopții
un somn pacientul
liniștitor -încerc să-l fac să
se acomodeze cu
mediul
spitalicesc
-exercitii active
și pasive
-îi ofer un pahar
cu lapte inainte
de culcare

Problema de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

dependență autonome delegate

Junghi toracic -calmarea durerii -asigur comfortul -Algocalmin -durerea cedează

datorită pacientului fiole la nevoie
procesului -îl linistesc și îi
inflamator inlătur anxietatea
-asigur poziția
antalgică și
comfortabilă
-aerisesc salonul
și înlătur orice
stimul
Tuse cu -calmarea tusei -salon cu -administrez -tusea se mai

81
 expectorație umiditate medicația linistește
muco-purulentă adecvată prescrisă de -accese de tuse
-învat pacientul medic foarte rare
cum să tusească Ampicilină 3x4
corect și cum să gr|zi
expectoreze
corect în batistă
sau în recipiente
speciale
Risc de -prevenire -am grijă ca -pacientul nu
complicații complicații pacientul să nu prezintă
devină sursă de complicații
infecții
-creez un mediu
adecvat lipsit de
infecții
intraspitalicesti
Cunostinte -pacientul să -respect regulile -pacientul este
insuficiente beneficieze de de asespie și atent
despre boală informații antisepsie -pacientul este
necesare privin -prezint interesat și pune
boala sa informații despre intrebari
boală atat -a primit și
prevenție ,tratam inteles
ent și complicații informațiile
necesare

Analize
Analize biochimice :
- Tymol: 3 u
- Bilirubinemie T: 0,70 nmol/l
- Creatinină: 1,30 mg%
- Colesterol: 2.00 ‰
- Lipide: 5,00 gr/l
- Ionogramă sanguină: - Na: 144 nmol/
- K: 4,9 nmol/l
- Ca: 4,55 nmol/l
S-a recoltat sânge pentru examen hematologic
- Hematocrit: 47%
- Leucocite: 8.500/mm3
- VSH: 70-152 mm/h

82
- Glicemie:80 mg %

S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente:

- Albumină: negativ

- Puroi: negativ

- Zăhar: negativ

- UBG și pigmenți: usor crescut

- Sediment: 3-4 leucocite și hematii,u cilindri

Exudat faringian:

- floră microbiană mixtă

Examenul sputei:

- nu are germeni

Rx toracic

Examen de urina:

- Albumină: negativ

- Puroi: negativ

- Zahar: negativ

- UBG: urme

16.01 -Rx toracic

21.01- Rx toracic

Tratament
Miofilin 1 fiolă|zi
Romergan 1 fiolă|zi
Codein fosfat 2x1 tb|zi
Brofimen 3x1 tb|zi
Algocalmin 1 fiolă|zi
Enap 5 mg|zi
Furosemid 40 mg |zi

83
Polivitamine 3z1tb |zi
Ampicilină 3x4 gr|zi
Paracetamol 3x1 tb|zi
Furazolidon 2x1 tb|zi
Diazepam 1 fiolă |zi

Miofilin 1 fiolă|zi
Romergan 1 fiolă|zi
Codein fosfat 2x1 tb|zi
Brofimen 3x1 tb|zi
Algocalmin 1 fiolă|zi
Enap 5 mg|zi
Furosemid 40 mg |zi
Ampicilină 3x4 gr|zi
Paracetamol 3x1 tb|zi
Diazepam 1 fiolă |zi
Polivitamine 3z1tb |zi

Codein fosfat 2x1 tb|zi

Algocalmin 1 fiolă|zi
Enap 5 mg|zi
Furosemid 40 mg |zi
Ampicilină 3x4 gr|zi
Paracetamol 3x1 tb|zi

Epicriza
Pacient în varstă de 60 de ani se internează în secția de Interne cu urmatoarele
simtome:febră 40.0°C, frison,junghi toracic, tuse chinuitoare seacă, transpirații generalizate,
stare generală alterată, astenie, HTA, diaree din cauza procesului infecțios.
Rămâne spitalizat pe o perioadă de 21 de zile în care primește tratament cu antibiotice,
antipiretice,tonice generale, antidiareice, antihipertensive și sedative.

84
În data de 31.01.20 se externează cu urmatoarele recomandari:
-repaos fizic încă 2 saptamâni
-evitarea frigului,umezelii și stresului
-urmarea în continuare a tratamentului prescris
-control medical dupa 7 zile
-regim hiposodat și fără grăsimi.

CAPITOLUL VI

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Omul poate trăi cinci săptămâni fără hrană, cinci zile fără apă, dar nu poate rezista nici măcar
cinci minute fără aer.

Creierul și inima nu pot suporta lipsa de oxigen.

Viața și sănătatea noastră depind, în primul rând, de aportul respirator, de calitatea aerului
respirat, cât și de prevenirea acțiunii factorilor de risc.

Prevenția include vaccinare, măsuri legate de mediu și tratamentul adecvat al altor probleme de
sănătate.Se crede că, dacă s-ar lua măsuri corespunzătoare de prevenire la nivel global,
mortalitatea în rândul copiilor ar putea fi redusă cu 400,000 și dacă tratamentul adecvat ar fi
disponibil la nivel mondial, decesele în rândul copiilor s-ar diminua cu încă 600,000.

Vaccinare
Vaccinarea, previne anumite pneumonii bacteriene și virale atât la copii, cât și la
adulți. Vaccinurile antigripale au o oarecare eficiență împotriva tulpinilor virale A și B ale
gripei.Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC) recomandă vaccinarea anuală pentru
fiecare persoană începând cu vârsta de 6 luni. Imunizarea personalului sanitar diminuează riscul
răspândirii pneumoniei virale printre pacienți.

Există suficiente dovezi care să susțină utilitatea vaccinărilor împotriva Haemophilus

influenzae și Streptococcus pneumoniae.Vaccinarea copiilor împotriva Streptococcus
pneumoniae a redus incidența acestor infecții la persoanele adulte, deoarece mulți adulți
contactează infecții de la copii. S-a demonstrat că vaccinul pneumococic (Streptococcus
pneumoniae), disponibil pentru adulți, scade riscul apariției bolii pneumococice invazive. Există

85
și alte vaccinuri care oferă protecție împotriva pneumoniei, iar printre acestea se numără și cele
contra: pertussis, varicelei și rujeolei.

Alte măsuri preventive

Renunțarea la fumat și reducerea poluării aerului din interiorul locuințelor, cum ar fi în cele în
care se gătește cu foc de lemne sau băligar, sunt două măsuri recomandate în cazul persoanelor
adulte sănătoase, fumatul pare să constituie singurul factor major de risc pentru pneumonia
pneumococică. Igiena mâinilor și acoperirea gurii atunci când se tușește pot reprezenta, în egală
măsură, metode preventive eficiente.Purtarea măștilor chirurgicale de către persoanele bolnave
poate împiedica răspândirea bolii.

Tratarea corespunzătoare a bolilor subiacente (cum ar fi HIV/SIDA, diabet zaharat și malnutriție)

poate reduce riscul îmbolnăvirii de pneumonie. La copiii sub 6 luni, alăptarea exclusivă la sân
reduce atât riscul de îmbolnăvire, cât și severitatea bolii. La persoanele cu HIV/SIDA și un
număr de CD4 sub 200 celule/uL, antibioticul trimetoprim/sulfametoxazol scade riscul
de pneumocistoză și poate fi util și în prevenție la persoanele imunodeprimate, dar care nu sunt
pulmonară infectate cu HIV.

Testarea femeilor însărcinate pentru depistarea streptococului de grup B și administrarea

tratamentului cu antibiotic, dacă este necesar, reduc incidența cazurilor de pneumonie la sugari
măsurile de prevenire a transmiterii HIV de la mamă la copil pot fi și ele eficiente. La nou-
născuți, aspirarea lichidului amniotic contaminat cu meconiu din gură și din gât nu a indicat o
reducere a ratei îmbolnăvirilor de pneumonie de aspirație, dar poate provoca leziuni astfel că, în
majoritatea cazurilor, această procedură nu este indicată.La persoanele în vârstă, igiena orală
corectă poate scădea riscul îmbolnăvirii de pneumonie de aspirație.

Pentru evitarea afectiunilor pulmonare este foarte important un stil de viata sanatos precum si o
igiena corecta, avand in vedere ca o mare parte dintre infectiile respiratorii se pot transmite prin
mainile murdare.
Principalele măsuri de prevenire a bolilor de plămani
Pentru a vă proteja de bolile de plămani, trebuie sa aveti în vedere măsuri luate atât în interiorul
casei, cât și în exterior.

Renunțarea la fumat și o igienă corectă sunt primii pasi în prevenția bolilor de plămâni.
Persoanele care fumează trebuie să ceară ajutorul necesar pentru a reusi să renunțe la fumat.
Fumatul este principala cauză a bolilor de plămâni, precum cancerul de plămâni și obstrucția

86
pulmonară cronică. Chiar daca fumați de foarte mult timp, niciodată nu este prea târziu să
renunțați pentru a preveni aceste afecțiuni.
Evitarea fumatului pasiv este o masură importanță din cauza substanțelor chimice eliminate
prin arderea tutunului în timpul fumatului. Fumatul pasiv poate avea aceleași efecte ca fumatul,
boli pulmonare și chiar decesul.
Pentru a evita fumatul pasiv, nu permiteți să se fumeze în casă, în masină sau în biroul de la
serviciu. Protejați copiii de expunerea la fumatul pasiv în casa rudelor, a prietenilor sau în
mijlocul anturajului.
Spalati-vă regulat pe maini cu apă si săpun. Statisticile arată că 80% dintre cazurile de infecții
respiratorii (gripa sau răceala) se transmit prin mâini murdare. Este important sa vă învatați copiii
cum anume trebuie să se spele corect pe mâini.
Evitati zonele poluante. Poluarea poate cauza probleme de sănatate în special persoanelor care
suferă de boli de plamani. Poluarea din aer poate irita, inflama și chiar distruge țesuturile
plămânilor.
Pentru a evita poluarea aerului, nu folosiți pesticide sau alte produse chimicale în gradina sau în
curtea casei.
În interiorul casei, controlați nivelul de umiditate. Este recomandat să păstrați nivelul de
umiditate între 30-50%.
Controlați sistemele de ventilație, de aer condiționat. Este foarte important să le curatați regulat
pentru a evita depunerea de bacterii.
Curățarea suprafețelor din casă, a căzii sau a dușului, a chiuvetelor este esentială.
Controlul prafului din casă este important mai ales daca sunteti alergic la acarieni. Acarienii
pot exista în saltelele de pat, în fotolii.
Aerisiti casa de fiecare dată cand faceti curat, când varuiți, când schimbați covoarele.

87
 CONCLUZII
Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu trei cazuri cu „bronhopneumonie„ la trei
persoane cu vârstă, medii, cultură diferită.
Îngrijirile nursing sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale umane în conceptul Virginiei
Henderson care permit abordarea celor cinci dimensiuni (bio-psiho-socio-culturale și spirituale)
pentru fiecare nevoie afectată.
Problemele derivă din afectarea nevoilor și intensitatea cu care se manifestă, sunt legate de
receptivitatea fiecarei fată de boală, de starea generală a organismului și de starea psihică.
Toți cei trei pacienți se prezintă pentru dureri toracice, tuse, febră, astenie, transpirații, frison,
stare generală alterată.
În toate cele trei cazuri prima nevoie afectată este „Nevoia de a-și menține temperatura în limite
normale„ , problema fiind hipertermia persistentă datorată procesului infecțios.A doua afectată
este „Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație„ problema de dependență fiind tusea
persistentă, seacă sau muco-purulentă.A treia nevoie afectată este „Nevoia de a elimina„ ,
pacienții prezentând transpirații abundente.
Alte nevoi afectate: „Nevoia de a fi curat și de a avea tegumentele și mucoasele integre„ ,
„Nevoia de a dormi și de a se odihni„ problema de dependență fiind insomnia, „Nevoia de a evita
pericolele„ , „Nevoia de a-și păstra o bună postură„ problema fiind durerea toracică și nu in
ultimul rând „Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea„ .
Analizând și interpretând datele obținute, stabilind care sunt nevoile afectate, diagnosticele de
nursing și sursele de dificultate, am întocmit trei planuri de îngrijire pentru fiecare caz, stabilind
care sunt problemele de dependență, obiectivele, intervențiile autonome și delegate, iar la sfârșit
am întocmit o evaluare a fiecărei îngrijiri pe cinci zile.

88
Toate cele trei cazuri au avut o evoluție favorabilă, vindecați fiind au fost externați cu
următoarele recomandări:
-repaos fizic în următoarele 2 săptămâni ;
-evitare frig, umezeală și stes;
-urmare în continuare a tratamentului prescris;
-control medical după 7 zile .

BIBLIOGRAFIE

1.AGENDA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ-Editura Medicală, 2013.

2. „Anatomia și fiziologia omului-compediu „Bogdan Voiculescu, Cătălina Ciornei, Carmen

Salavastru, Cezar Th.Niculescu, Cristian Niță, Radu Cârmaciu, Editura Corint, București, 2009.

3. „Explorări funcționale și îngrijiri acordate bolnavului„ Lucreția Titircă, Editura Viața

Medicală Românească, București, 2008.

4. „Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale

„ Elena Dorobanțu, Georgeta Baltă,Liana Pârvu,Lucreția Titircă,Ludmila Răchioru,Maria
Zamfir,Monica Seuchea,Valeria Volumul 1 , Editura Viața Românească, București , 2008.

5. „Îngrijiri acordate pacienților de către asistenții medicali„ Manual pentru colegiile și școlile
postliceale sanitare, Elena Dorobanțu, Florica Udma, Gherghinica Gal, Lucreția Titircă, Monica
Seuchea, Editura Viața medicală Românească, București, 2008.

6. „Îngrijirea omului bolnav și a omului sanătos„ Manual pentru școlile sanitare postliceale,
Florian Chiru, Gabriela Chiru, Letiția Morariu, Editura Didactică,București, 2012.

89
7. „Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicalii„ Ghid de nursing, Elena
Dorobanțu, Georgeta Baltă, Gherghina Gal, Lucreția Titircă, Mariana Ardeleanu, Maria Pesek,
Maria Zamfir, Măriuca Ivan, Monica Seuchea Volumul 2, Editura Viața Medicală Românească,
București, 2008.
8. „Urgențele medico-chirurgicale,, ,Sinteze, Lucreția Titircă-Editura Medicală, 2006.

90