Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

FACULTATEA MEDICINĂ

Catedra Dermatovenerologie

TEZA DE DIPLOMĂ

SIFILISUL LA GRAVIDE:
ASPECTE CLINICO-EVOLUTIVE ŞI DE TRATAMENT

Studenta: Ojovan Vitalina

anul VI, grupa nr. 1612

Conducător ştiinţific:
Mircea Beţiu, conf. univ., dr. în şt. med.,
şef catedră Dermatovenerologie

Chişinău * 2015
 CUPRINS

INTRODUCERE .........................................................................................................4

I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI..............................................................8

1.1. Aspecte istorice şi epidemiologice ale sifilisului..........................................8

1.2. Date privind agentul patogen (etiologie şi morfologie)..............................12

1.3. Patogenie.....................................................................................................14

1.4. Forme clinice de sifilis................................................................................15

1.5. Infecţia cu Treponema pallidum în timpul sarcinii.....................................17

1.6. Complicaţii materno-fetale..........................................................................18

1.7. Diagnostic....................................................................................................20

1.8. Tratament.....................................................................................................22

1.9. Monitorizarea clinico-serologică post-terapeutică.......................................29

II. MATERIALUL ŞI METODELE DE CERCETARE.........................................30

2.1. Materialul de studiu.....................................................................................30

2.2. Metode de cercetare.....................................................................................31

III. REZULTATELE PROPRII ŞI DISCUŢII........................................................33

3.1. Incidenţa sifilisului asupra stării de sănătate a populaţiei: abordare

teoretico-comparativă......................................................................................33

3.2. Analiza unor indici a afecţiunilor de sifilis la gravide în staţionarul

Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii

2
 Comunicabile..................................................................................................38

3.3. Configurarea de vectori în tactica eradicării/atenuării eficiente a

cazurilor de infecţie cu Treponema pallidum asociată cu sarcina..............59

CONCLUZII GENERALE........................................................................................63

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................65

ANEXE.........................................................................................................................72

3
 INTRODUCERE

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Bolile cu transmitere

sexuală reprezintă o problemă de sănătate publică la nivel mondial prin ratele de
incidenţă mereu în creştere. Infecțiile cu transmitere sexuală au fost în creștere în mai
multe ţări europene, cel mai probabil din cauza mai multor factori, cum ar fi screening-
ul crescut, utilizarea unor teste diagnostice mai sensibile, sistemele de supraveghere şi
de raportare îmbunătățite si, nu în ultimul rând, un comportament sexual neprotejat în
cadrul anumitor subpopulații. Anumite subpopulații par a fi mai afectate decât altele:
homosexualii sunt in mod disproporționat afectați de gonoree şi sifilis [60, p.493-494].
Afecţiunea cunoscută sub denumirea de sifilis are consecinţe grave atât în aspect
personal, datorită diferitor afectări prin diferite leziuni şi suferinţe, cât şi în aspect social
prin răspândirea masivă a posibilităţii de a se transmite în timpul sarcinii la făt [36,
p.435].
Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală contagioasă, sistemică, complexă,
cronică şi intermitentă produsă de spirocheta Treponema pallidum, omul fiind singura
gazdă naturală. Unele manifestări clinice imită afecţiuni dermatologice. Agentul
infecțios este achiziționat de obicei în cursul activității sexuale, prin contactul cu
leziunile sifilitice mucoase sau cutanate deschise. Destul de rar, infecția poate fi
transmisă şi prin contactul nesexual, cu leziunile infecțioase de sifilis sau prin expunere
la fluide biologice. Gravidele infectate pot transmite infecția fătului pe cale
transplacentară. Infecţia treponemică evoluează stadial, progresiv, diferitele stadii
evolutive fiind despărţite de perioade de latenţă [4, p.228-243].
Pe parcursul istoriei epidemiile şi pandemiile de sifilis au zguduit viaţa socială a
Europei, făcând numeroase jertfe, sute de mii şi chiar milioane de bolnavi şi-au găsit
sfârşitul în suferinţe groaznice. După o epocă de atitudine libertină faşă de sex ce a dus

4
la adevărate catastrofe a stării de sănătate a populaţiei urmează un secol (XX) ce a oprit
şi în mare parte a stăvilit evoluarea aproape geometrică a sifilisului. De această maladie
au fost afectate şi personalităţi celebre: Henric al VIII-lea, Napoleon Bonaparte, Maria
Tudor, Vincent, van Gogh, Goya, James Cook, Cristofor Columb, Friedrich Nietzsche,
Artur Schopenhauer, Charles Baudelaire, Oscar Wilde, Stendhal, Adolf Hitler, Franz
Schubert, Eduard Manet ş.a. Chiar şi în prezent frecvenţa sifilisului este extrem de greu
de apreciat, deoarece în foarte multe ţări, dar mai ales în ţările în curs de dezvoltare,
această boală nu este declarată, iar în ţările avansate se admite că numai aproximativ
jumătate din cazurile existente sunt luate în evidenţă [11, p.460-461].
Un interes sporit pentru studierea şi terapia sifilisului în diferite aspecte se
menţine şi în prezent destul de persistent din respectivele motive: capacitatea crescută a
acestei infecţii de a determina epidemii, chiar şi acolo unde frecvenţa bolii pare scăzută;
imposibilitatea societăţii moderne de a obţine eradicarea acestei boli; menţinerea
capacităţii acestei afecţiuni, chiar în condiţii terapeutice moderne, de a produce leziuni
viscerale grave (cardio-vasculare, neurologice); transmiterea infecţiei pe cale
neveneriană,de la mamă la făt, cu consecinţe nefaste asupra dezvoltării produsului de
concepţie [32, p.116-118].
Creşterea ponderii persoanelor fără ocupaţie, deci fără un venit stabil, are la bază
cauze economice, reprezentate de reducerea nivelului de trai al populaţiei şi
neîncadrarea în muncă. Persoanele îmbolnăvite, fără ocupaţie, se declară în general
şomeri, iar cele înregistrate la „alte ocupaţii” sunt de regulă: lucrători temporari,
lucrători comerciali, paznici şi nu în ultimul rând, prostituate. Creşterea fenomenului
prostituţiei şi a vagabondajului sexual este indicată de ponderea tot mai mare a
persoanelor de sex feminin, fără ocupaţie tinere, necăsătorite [6].
Până în prezent s-a marcat un număr masiv de elaborări referitor în general la
sifilis, la femei şi la gravide. Acestea fiind clasificate ca fiind de origine universală [1; 8;
12; 16; 17; 19; 22; 24; 25; 39; 44; 63; 73 ş.a.], regională [9; 11; 15; 30; 32; 36; 52; 53;

5
60; 65; 67; 70; 71; 72 ş.a.] şi autohtonă [2; 3; 4; 5; 10; 13; 18; 42; 55; 57 ş.a.]. Cea mai
mare parte din acest lot de publicaţii sunt dedicate subiectelor medicale (modalităţi
terapeutice, tactică curativă, sociologie şi statistică biomedicală, management sanitar,
medicină socială s.a.). Dacă le analizăm mai atent cele cu referire la bolile venerice, şi
implicit la sifilis, abordate din punct de vedere al tacticii managementului sanitar,
medicinii sociale numărului lor este mult mai redus. Şi mai puţine sunt cele ce
abordează aspectele spiritual-morale, etice, bioetice, pedagogice, psihologice, al
asistenţei sociale şi al tacticii medicului de familie. Aproape că lipsesc atare prezenţe
investigaţionale în spaţiul autohton. Prezenţa acestei situaţii, inclusiv cel a dinamicităţii
accentuate a proceselor sociale cu impact asupra sănătăţii individului, face să trasăm o
elaborare ce ar evidenţia unele posibilităţi de a redresa starea de lucruri existentă la
moment.
Scopul tezei constă în evaluarea complexă a cazurilor de sifilis la gravide în R.
Moldova în vederea determinării aspectelor clinico-evolutive şi de tratament.
Reieşind din scopul de bază trasăm următoarele obiective:
1) analiza unei categorii de elaborări ştiinţifice, didactice, statistice ce relevă
diferite aspecte în studierea complexă a sifilisului, inclusiv la gravide;
2) relevarea comparativă a incidenţei sifilisului în aspect intern şi extern în
dependenţă de configuraţia unor factori;
3) evidenţierea particularităţilor manifestărilor sifilisului la gravide, caracteristica
cazurilor de îmbolnăvire în R. Moldova şi examinarea unor indici realizaţi prin
prelucrarea fişelor de evidenţă clinică din cadrul IMSP Spitalul Dermatologie şi Maladii
Comunicabile;
4) prezentarea unor eventuale soluţii interdisciplinare pentru diminuarea cazurilor
de sifilis asociat cu sarcina.

6
 Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării
Influenţa afecţiunilor de sifilis asupra stării de sănătate a populaţiei reprezintă una
dintre actualele probleme ale secolului XXI. În momentul de faţă acest flagel evoluează
în corespundere cu dinamica eficacităţii asistenţei medicale şi a interrelaţiei omului cu
mediul său social de existenţă, fapt ce a determinat necesitatea abordării subiectului
respectiv, pentru a desemna riscurile şi oportunităţile contemporane.
Importanţa teoretică a tezei respective constă în: identificarea şi analizarea
determinantelor fundamentale ale sifilisului la gravide în corespundere cu prezenţa
diferiţilor factori; contribuţia acestora în declanşarea patologiilor la nivel individual şi
social; evaluarea diferitor riscuri şi cauze; definirea unor condiţii şi premise teoretice în
configurarea soluţiilor posibile.
Valoarea aplicativă a lucrării prevede: redimensionarea contribuţiilor diferitor
domenii de activitate şi factori de decizie în tratamentul sifilisului; optimizarea
sistemului de sănătate cu contribuţie la domeniul venerologic; diminuarea influenţei
negative a mediului ambiant asupra încadrării în activităţile cotidiene; cristalizarea de
noi paradigme menite să eficientizeze eradicarea sau diminuarea morbidităţii sifilisului
in general, inclusiv la gravide, aplicând racordarea acţiunilor la necesităţile actuale prin
implementarea în practică a soluţiilor interdisciplinare.

7
 I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI

1.1. Aspecte istorice şi epidemiologice ale sifilisului

Privitor la faptul apariţiei sifilisului în Europa există poziţionarea a două şcoli

ştiinţifice – cea europeană care susţine faptul afecţiunii de sifilis la populaţia băştinaşă
americană şi care, ulterior, a fost transmisă prin contactul marinarilor lui Cristofor
Columb (1451-1506) cu femeile de aici ca mai apoi să se răspândească în Spania şi în
toată Europa; cea americană care afirmă că acest flagel a existat la europeni cu multe
secole înainte de expediţiile pe continentul american şi de fapt aceşti călători l-au
răspândit aici la aborigeni” [14]. Sunt şi afirmaţii că femeile băştinaşilor din America
erau infectate de soţii lor care, la rândul lor, întreţineau acte sexuale zoofilice cu lamele
prelevând, astfel, infecţia de la acestea. Ulterior, la debutul anilor ’60 ai secolului XX, s-
a constituit şi şcoala africană reprezentată de T. Cockburn şi E. Hudson. Aceştia susţin
că sifilisul tropical apare în Africa Centrală în neoliticul primar [71, p.9].
Alături de aceste poziţii cercetătorii antropologi, analizând diferite prezenţe
factologice, sunt de părerea că boala era prezentă, începând cu antichitatea, concomitent
pe continentele european, american, african şi asiatic [52, p.351-352]. Printre datele cele
mai recente se afirmă că sifilisul apare către anul 3000 înaintea erei noastre, în Asia de
Sud, dar în Europa ajungând în preajma anului 100 al erei noastre [11, p.460]. Este
interesant faptul că la Hipocrate, Galen, Celsus, Dioscaride, Plutarh, Avicena ş.a. se
descriu diverse leziuni foarte asemănătoare cu cele provocate de sifilis [52, p.352]. Cu
toate acestea până la moment problema etiologiei istorice a sifilisului rămâne deschisă.
Dar există în istoria medicinei un fapt evident – după călătoriile lui Columb
sifilisul s-a răspândit într-o formă accelerată în toată Europa. E posibil că agentul
patogen a devenit virulent datorită faptului că a găsit un mediu nou cu o imunitate foarte

8
scăzută faţă de el. Pandemia debutează cu anul 1494 când Carol al VIII-lea, regele
Franţei, îşi desfiinţează armata în număr de 30 mii de soldaţi în mare parte infectaţi cu
sifilisul parvenit de la cele 14 mii prostituate spaniole din Roma [52, p.351]. Aceşti
soldaţi fiind lăsaţi liber s-au răspândit în toată Europa, ducând cu ei şi această perfidă
maladie. Ulterior au apărut leprozerii pentru sifilitici. Tratamentul se făcea într-o
manieră diletantistă, iar medicamentul cel mai eficient se considera mercurul. A apărut
atunci chiar şi o zicală celebră: „O noapte în braţele lui Venus duce la o viaţă întreagă în
braţele lui Mercur…” [14].
Francezii numeau boala „mal de Naples”, iar napolitanii o numeau „morbul
gallicus”. Primele cazuri ale „bolii franceze” se întâlnesc în Transilvania la debutul sec.
al XVI-lea [60, p.491].
Se consideră că sifilisul a fost descris pentru prima dată în 1493 de către spaniolul
Ruy Dias de Isla din Barcelona. Denumirea de „sifilis” a fost lansată la sfârşitul sec. al
XV-lea de către Girolamo Fracastoro (1478-1553) medic, naturalist şi poet italian. El a
emis ipoteza existenţei microbilor şi a rolului lor în declanşarea bolilor contagioase.
Fiind impresionat de gravele epidemii de sifilis a scris în 1530 chiar şi un poem în
versuri dedicat acestei boli: „Syphillis sive de morbo gallico”. În acest poem un cioban
pe numele de Sifilis a fost osândit de zei cu o boală a genitalelor din cauza insultelor
aduse lor [52, p.353; 60, p.491]. Altă denumire – „lues” a fost utilizată de către François
Rabelais (1494-1553) dar intră în terminologia medicală ulterior, în sec. XVI, după ce
Jean Fernel (1497-1558) maladiei în cauză îi atribuie denumirea de „lues venera” adică
molima veneriană.
După lansarea acestor termeni aproape încă trei secole, până în anii ’30 - ’40 ai
sec. XIX între medici nu erau poziţii unice privitor la această maladie şi nu s-au atins
performanţe terapeutice semnificative. Începând cu a doua jumătate a sec. XIX încep să
se deruleze studii fundamentale referitor la afecţiunile venerice, inclusiv şi privitor celor

9
de sifilis. Cineva a spus că istoria studierii sifilisului este o istorie a încercărilor
(experimentelor) şi a erorilor.
E necesar de menţionat faptul că din sec. XVI şi până la începutul sec. XX
simptomatologia sifilisului a evoluat pe parcursul timpului: „Manifestările sale erau
esenţial cutaneo-mucoase, floride în cazul secolului al 16-lea, pentru ca apoi acestea să-
şi atenueze intensitatea şi să apară progresiv localizări ale infecţiei la nivelul a diverse
organe, cu predominaţie cardiovasculare şi nervoase” [60, p.492].
Privitor la sifilis pe parcursul se. XX s-au derulat studii în câteva direcţii: 1) în
1905 Fr. Schaudinn şi E. Hoffmann descoperă agentul etiologic al sifilisului – spirocheta
Treponema pallidum fapt ce a constituit un moment extrem de important în cunoaşterea
şi investigarea mai profundă a acestui flagel al tuturor timpurilor; 2) în 1906 A.-P.
Wassermann aplică diagnoza serologică a sifilisului cunoscută ca reacţia Wassermann;
3) în tratament cu anul 1910 începe să se aplice de către P. Erlich a preparatelor
arsenicale, iar din 1921 a bismutului de către C. Levaditti şi R. Sazerac; 4) în 1943 în
terapia sifilisului J.F. Mahoney aplică penicilina; 5) din 1952 se plică eritromicina; 6) au
urmat şi alte, multiple studii farmacologice, morfo-patologice, neurologice, serologice,
microbiologice, epidemiologice, sociale şi de management referitor la sifilis.
Conştientizând pericolul epidemiologic destul de accentuat şi potenţialitatea de
evoluţie severă a maladiei, cei afectaţi de sifilis erau căutaţi şi izolaţi forţat, fiind
totodată blamaţi în societate. Cu timpul în Europa au fost impuse măsuri de
supraveghere epidemiologică (sec. XVIII). Prima lege ce prevedea declararea
obligatorie a sifilisului a fost aprobată în Danemarca (1788), urmează apoi Italia (1888),
Suedia şi Austria (1918), Turcia (1921), Cehoslovacia (1922), Spania (1930).
Întemeietorul învăţământului medical românesc Carol Davila (1832-1884) în anul
1853 susţine la Paris teza de doctorat „Profilaxia sifilisului”, iar în anii 1870-1880 a
desfăşurat companii antivenerice în Moldova şi Muntenia [40, p.38].

10
 Dacă ne referim la epidemiologia sa, atunci sifilisul este o afecţiune contagioasă
ce reprezintă categoria bolilor cu transmitere sexuală numite şi boli venerice. Acestea se
transmit prin contactul sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise şi pe alte
căi (contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate, ace de exemplu, de la
mamă la făt etc.).
Aceste boli pot fi clasificate în două mari categorii: 1) boli cu transmitere sexuală
majoră: sifilisul, gonoreea sau blenoragia, şancrul moale, granulomul inghinal,
limfogranulomatoza inghinală; 2) boli cu transmitere sexuală minoră: uretritele
negonococice, trichomanoza urogenitală, herpesul genital, vegetaţiile veneriene,
moluscum contagiosum, scabia, pediculoza, unele forme de hepatită virală [6].
Sifilisul atestă o morbiditate destul de ridicată înregistrând anual în plan global
circa 20 milioane cazuri noi, cele mai frecvente fiind întâlnite în statele sărace şi în curs
de dezvoltare (aşa-numitele ţări ale lumii a treia). Pretutindeni cazurile vădit frecvente
apar în centrele urbane mari. În ultimele decenii au crescut mult cazurile de sifilis în
rândul homosexualilor, unde există şi posibilitate sporită a infecţiei HIV. În Europa
incidenţa sifilisului variază între 5 şi 150 cazuri la 100 mii de locuitori [36, p.435].
[Anexele 1-2].
Sifilisul dobândit se transmite în majoritatea cazurilor pe cale sexuală (98% din
cazuri). Respectiva transmitere e posibilă după fiecare raport neprotejat, inclusiv felaţie.
Sursa de infecţie este bolnavul cu leziuni floride (erozive şi ulceroase). Leziunile
mucoase foarte contagioase sunt şancrul primar şi sifilidele erozive ale sifilisului
secundar [32, p.112]. Contaminarea extrasexuală este rar întâlnită şi poate fi directă
(sărut, transfuzii etc.) sau indirectă (instrumente medicale, obiecte de toaletă sau veselă).
Sifilisul congenital se transmite transplacentar – de la mamă la făt după luna a V-a de
sarcină [4, p.228].
Printre factorii ce catalizează răspândirea sifilisului se numără războaiele,
scăderea nivelului de trai al populaţiei, traficul de fiinţe umane, prostituţia, alcoolismul,

11
narcomania, slăbirea relaţiilor familiare, creşterea numărului de divorţuri, pregătirea
precară către viaţa de familie, nivelul scăzui de cultură individuală şi comunitară în
cadrul sociumului, nivelul înalt de migraţiune a populaţiei, asistenţa medicală joasă sau
nesatisfăcătoare, homosexualitatea etc.
Nivelul persistent menţinut de numărul cazurilor de sifilis rezidă şi din capacitatea
acestui agent patogen de a declanşa epidemii sau pandemii chiar şi acolo unde frecvenţa
pare neimportantă.
Cazurile de sifilis în R. Moldova au crescut de la 10 la 100 mii populaţie în anul
1990, până la 200 la 100 mii populaţie în anul 1996. În anul 2010 acelaşi indice era de
68,5, iar în 2011 – 61,5. În republică se observă o creştere a răspândirii sifilisului printre
adolescenţi şi gravide, reapariţia cazurilor la copii, depistarea tardivă a cazurilor în
stadiul secundar sau latent [48; 31; 29; 28; 27].
În anii 2009 au fost înregistrate în R. Moldova 2442 cazuri de sifilis, dintre care
1128 la femei şi inclusiv la 176 de gravide. Peste 4 ani tabloul este următorul: 2269
cazuri în total, 1037 la femei şi 190 la gravide [29; 21; 28].
Dacă analizăm incidenţa cazurilor noi de sifilis şi gonoree la 100 mii locuitori
relevanţi cu vârsta între 15 – 19 ani în anul 2012 se conturează un tablou în care R.
Moldova îi aparţine un indice de 168,3 cazuri (I loc), fiind urmată de Federaţia Rusă cu
137,6 cazuri (locul II), Belorusia are 82, 5 cazuri (locul III). României îi revine în acest
top locul VIII (23,5), iar pe ultimul, al XXI-lea, se situează Serbia (1,2) [20]. [Anexa 3].

1.2. Date privind agentul patogen (etiologie şi morfologie)

Debutul unui studiu intens şi complex al patogeniei sifilisului purcede din anul
1905 când Fr. Schaudinn şi E. Hoffmann descoperă agentul său etiologic: spirocheta
Treponema pallidum – un microorganism anaerob spiralat ce face parte din ordinul
Spirochetales, familia Treponemataceae, genul Treponema şi subspecia Pallidum.

12
Caracteristica „pallidum” a apărut din cauza capacităţii slabe de colorare pentru
examinare la microscop. Are lungime de 7-14 μ, lăţimea de 0,25 μ, grosimea 0,1 – 0,5 μ
şi un număr de 6-14 spire. Pentru acest microorganism e caracteristică o mobilitate
activă: mişcare de înşurubare înainte şi înapoi, uneori de rotaţie, pendulară şi de flexiune
[4, p.228; 52, p.357; 60, p.504; 65, p.9]. [Anexa 4].
Investigaţiile electronico-optice care au permis mărirea dimensiunilor spirochetei
palide de 25-30 mii ori a evidenţiat o structură a sa care are o membrană externă din 3
straturi. Fiecare strat are morfologia şi funcţia sa. Sub membrană sunt amplasate
fibrilele, apoi membrana internă şi cilindrul protoplasmatic. Corpul celular este format
din citoplasmă şi nucleu [52, p.358-359; 4, p.228].
O caracteristică a clasificării treponemelor este că nu se pot folosi criterii
biologice sau imunologice. Unica posibilitate de diferenţiere a speciilor este gazda
naturală sensibilă. Treponemele patogene nu pot fi cultivate in vitro, ele fiind patogene
pentru animalele cu sânge cald, gazdele fiind omul, maimuţa, iepurele şi unele păsări
[60, p.496-497].
Treponema pallidum este un microorganism foarte fragil ce piere rapid în afara
organismului-gazdă. Este sensibil la mediul uscat şi cald. Începe să reacţioneze la
temperaturi mai mari de 38° C. La 60° C piere timp de 15 min., iar la 100° C –
momentan. În stare congelată – la 7-8° C îşi menţine vitalitatea circa 1 an. În secret
umed acest agent rezistă până la 12 ore [52, p.357-358;]. Cele mai favorabile fluide, ce
se prezintă a fi pentru Treponema pallidum drept mediu vital, sunt: sângele, sperma,
secreţii vaginale, urina, saliva. La temperatura obişnuită rezistă 1 oră pe obiectele umede
– periuţa de dinţi, pahar ş.a. [49].

13
1.3. Patogenie

Sifilisul în 96-98% din cazuri se transmite pe cale sexuală şi numai în 2-4%

infectarea este extragenitală, prin transfuzii de sânge, transplacentar, în contact direct cu
secreţiile ce conţin treponema. Majoritatea autorilor susţin ideea că transmiterea
indirectă, prin obiecte contaminate, este mai mult ipotetică [36, p.436]. Faţă de sifilis nu
există imunitate, potenţial orice organism uman se poate contamina prin pătrunderea în
el a unui număr suficient de agent patogen.
Transmiterea pe cale sexuală presupune: contact sexual cu o persoană infectată,
mai ales când sunt leziuni deschise, netratate; existenţa unei porţi de intrare (soluţie de
continuitate, chiar şi microscopică); cantitate suficient de mare de spirochete (circa 200
000) [36, p.436]. O barieră importantă protectoare în calea pătrunderii respectivei
infecţii constituie integritatea pielii şi a mucoaselor. Cea mai serioasă sursă de infecţie
cu sifilis este persoana infectată mai ales în primii 2 ani de boală, iar subiecţii ce suferă
de respectiva maladie mai mult de 5 ani sunt mai puţin contagioşi. Concomitent trebuie
de menţionat faptul că la persoanele tinere cu vârsta de până la 12 ani există o altă cale
de infecţie decât cea sexuală, după 12 ani există ambele căi – cea nesexuală şi cea
sexuală, cu vârsta crescând posibilitatea infectării pe cale sexuală [71, p.22].
După pătrunderea Treponemei pallidum în piele sau în mucoasă, aceasta începe să
se înmulţească intensiv în locul pătrunderii şi să se răspândească prin vasele limfatice şi
sangvine în toate organele şi ţesuturile. Reactivitatea imunologică este esenţială în
fiziopatologia şi evoluţia infecţiei sifilitice. După afluxul iniţial de neutrofile la locul
infecţiei şi intervenţia macrofagelor, intră în acţiune mecanismele imunologice umorale
şi celulare. Răspunsul umoral predomină în sifilisul secundar, dar anticorpii nu sunt
capabili să producă eradicarea treponemelor. Infecţia incipientă de sifilis produce o
reacţie ce seamănă mai mult unui proces alergic decât infecţios. Imunitatea
antitreponeme dispare după 1+-12 luni de la vindecare. Aici e necesar de identificat

14
superinfecţia (o nouă infecţie în timpul evoluţiei sifilisului în care bolnavul va dezvolta
leziuni corespunzătoare stadiului bolii în care se află) şi reinfecţia (o nouă infecţie la un
bolnav vindecat de sifilis, acesta făcând un sifilis primar) [36, p.436]. Perioada de
incubaţie durează în medie 32 de zile.

1.4. Forme clinice de sifilis

Maladia sifilitică reprezintă o afecţiune extrem de serioasă ce decurge, de cele mai

multe ori, ascuns, asimptomatic, confuz. Evoluţia sa cuprinde mai multe stadii specifice
care uneori pot fi stopate şi preluate de procese asimptomatice.
Din punct de vedere clinico-evolutiv cercetătorii contemporani clasifică
afecţiunile de sifilis în modul următor:
- sifilis recent – cu o vechime sub 2 ani şi manifestări prin sifilis primar şi
secundar;
- sifilis latent – perioada fără leziuni cutaneo-mucoase, dar cu serologie pozitivă,
se împarte în sifilis latent recent (vechime sub 2 ani), sifilis latent tardiv (vechime de
peste 2 ani), sifilis latent neprecizat (vechimea nu se cunoaşte);
- sifilis tardiv – cu o vechime de peste 2 ani, prezentând manifestările clinice de
sifilis terţiar, sifilis visceral, neurosifilis [4, p.230].
Perioada de incubaţie variază între 10-90 de zile, care preced apariţia şancrului
(sifilisul primar) şi adenopatiei sifilitice satelite în evoluţia simptomatică. Sifilisul
secundar se dezvoltă peste 3-8 săptămâni după apariţia şancrului.
Şancrul sifilitic (şancrul dur sau sifilomul) reprezintă o leziune foarte contagioasă
care apare la locul inoculării. Constituie o eroziune rotund-ovalară, nedureroasă, cu
dimetrul de 0,5-2 cm de culoare roşie, suprafaţa fiind acoperită de serozitate clară, baza
fiind indurată. Netratat şancrul se vindecă în 30-45 zile. Şancrul tipic se întâlneşte în
50% de cazuri. Şancrul atipic se caracterizează prin: localizare în zone extragenitale

15
(7%); dimensiuni (pitic sau gigant); aspectul clinic; profunzime; balanita sifilitică
Follmann [36, p.437]. [Anexa 4].
Adenopatia satelită, care apare la 7-8 zile după apariţia şancrului, este poliganglionară,
unilaterală, mobilă, dură, neinflamatorie şi nedureroasă. Se resoarbe spontan în 2-6 luni
[32, p.113].
Diagnosticul diferenţial se face cu: herpesul, şancrul moale, limfogranulomatoza
benignă, balanita erozivă circinată, eroziunile traumatice, scabia, sifilidele secundare,
aftele genitale, carcinoamele.
Conform aspectului serologic sifilisul primar este seronegativ în fază incipientă,
ulterior reacţiile serologice se pozitivează şi acest fapt indică prezenţa sifilisului primar
seropozitiv. Cazurile netratate pot duce la stadii de sifilis tardiv (neurosifilis) fără a
prezenta semne de sifilis secundar [32, p.113; 36, p.438].
Caracterizarea sifilisului secundar reprezintă o succesiune a mai multor erupţii
cutaneo-mucoase cu intervenţii de faze asimptomatice de câteva săptămâni sau luni
prelungindu-se circa 1an (2 ani). Printre simptomatica generală putem menţiona: febra
de 39° C, cefalee, dureri osteocope, dureri de tip nevralgic, sindrom meningean,
poliadenopatie, hepatosplenomegalie, manifestări oftalmice ş.a.
Sifilisul secundar provoacă leziuni cutanate, numite sifilide care sunt de culoare
roză sau roşie, nedureroase, nepruriginoase, neinflamatorii, diseminate. Cele mai
răspândite tipuri de sifilide sunt: rozeola sifilitică, sifilidele papuloase, sifilidele
pigmentate, sifilidele ulcerative, sifilidele mucoaselor (afectează cel mai frecvent
mucoasa genitală şi bucală), leziunile sifilitice ale anexelor pielii. Sifilisul secundar
durează 2-3 ani, reacţiile serologice sunt pozitive [71, p.110-117]. [Anexa 5].
Sifilisul latent se caracterizează prin clinică asimptomatică cu reacţii serologice
pozitive sau parţial pozitive. Sifilisul latent se clasifică în: sifilis latent recent când apare
în primii 2 ani de la infectare; sifilis latent tardiv când depăşeşte 2 ani. Sifilisul terţiar
urmează perioadei secundare în care nu s-a realizat un tratament. De obicei, după

16
sifilisul secundar, derulează un timp de „linişte” aparentă ce se poate situa între 1 şi 20
ani, doar când infecţia e prezentă în organism. Afecţiunile se localizează de obicei în
ţesuturile cutaneo-mucoase, sistemul nervos central, ficat, rinichi, oase, plămâni etc.
Sifilisul terţiar include: sifilisul gomos (noduli, plăci, ulcere tipice); neurosifilisul
(meningovascular, parenchimatos, asimptomatic); sifilisul cardiovascular (aorta,
anghina, regurgitaţia aortică, stenoza orificiului coronarian, anevrismul aortic) [18,
p.21].

1.5. Infecţia cu Treponema pallidum în timpul sarcinii

Problema sifilisului în timpul sarcinii constituie una dintre cele mai importante în
zilele noastre, deoarece are o potenţialitate de afecţiune atât asupra organismului femeii,
cât şi a viitorului copil. Concomitent se conturează o perspectivă sumbră, primejdioasă
asupra sănătăţii generaţiilor viitoare.
Faza cea mai vulnerabilă, periculoasă în transmiterea sifilisului pe cale
transplacentară o reprezintă sifilisul recent, virulent al mamei mai ales în primul an al
infecţiei sifilitice. Dacă gravida s-a infectat în ultimele 2 luni de sarcină, este posibilă
transmiterea unei infecţii la făt mai atenuate. În acest caz se nasc copii aparent sănătoşi
ce pot face sifilis congenital tardiv.
Dacă infecţia gravidei este în latenţă tardivă, într-o formă atenuată, sarcina poate
finaliza prin variante diverse – de la un sifilis congenital tardiv în copilărie şi
adolescenţă, până la un copil sănătos. Faptul că primele 3 luni de sarcină sifilisul poate fi
transmis de la mamă la făt rămâne încă neprecizat. O eventuală infecţie în această fază
de sarcină (primele 3 luni) finalizează cu moarte intrauterină a fătului ori cu avort [60,
p.705]. Adică bariera placentară poate fi traversată în orice stadiu al sarcinii şi cu cât
contaminarea mamei poate surveni mai târziu, cu atât e mai mare riscul infectării fătului.

17
Tratamentul înainte de luna a IV-a de graviditate poate reduce riscurile de contaminare
fetală la zero.
După luna a IV-a sifilisul trece bariera placentară şi provoacă leziuni a venei
ombilicale şi a ficatului la făt.

1.6. Complicaţii materno-fetale

Consecinţele contaminării cu sifilis în timpul sarcinii sunt destul de grave atât

pentru mamă, cât şi pentru făt. Totodată cercetările recente stipulează că cea mai mare
parte din numărul respectivei patologii poate avea consecinţe severe şi în contextul
patologiei generale. O deosebită importanţă, în acest context, reprezintă corelaţiile dintre
bolile venerice şi patologia materno-infantilă, fiindcă maladia sifilitică este implicată
direct în sterilitatea feminină, în evoluţia nefavorabilă a sarcinii, în patologia fătului
şi/ori a copilului născut ş.a.
Implicarea infectării cu sifilis în timpul sarcinii e necesar de a fi privite din trei
aspecte: influenţa sifilisului asupra sarcinii ; influenţa sarcinii asupra sifilisului; influenţa
sifilisului asupra fătului [51].
Influenţa sifilisului asupra sarcinii. Placenta contaminată cu sifilis este evident
de mărită în volum atingând 1/4 din greutatea fătului. Placenta prezintă edeme, alteraţii
vasculare, culoare palidă şi aspect cărnos. Histologic în vase se atestă endo-, mezo- şi
perivascularite, în vilozităţi – scleroză. Are loc hiperplazia celulelor conjunctive. Rolul
principal îl joacă depistarea treponemelor în cordon sau în organele fătului. În placentă
treponemele sunt rar depistate [52, p.399].
Procesul naşterii la femeile afectate de sifilis decurge, în general, normal. Însă în
cazul leziunilor valvare aparente, extinse, pot apărea complicaţii hemoragice. Uneori în
cadrul travaliului şancrul sifilitic localizat pe colul uterin poate servi drept obstacol al
dilatării acestuia. Naşterea pe cale naturală în aşa situaţii poate produce deteriorări ale

18
colului şi infecţii locale, fapt ce poate indica o naştere prin intervenţie cezariană. Infecţia
cu sifilis la gravide potenţial poate provoca următoarele accidente clinice: avort în
primele 3-4 luni în caz de infecţie ovulară; avort în luna a 4-a de sarcină în caz de sifilis
secundar al mamei; hidramnios (se întâlneşte foarte rar). [10, p. 239; 71, p.61-129].
Influenţa sarcinii asupra sifilisului. Sarcina intensifică sifilisul secundar, astfel
manifestările cutanate devin mai intense. Lipsesc dovezi concludente asupra faptului că
sifilisul terţiar influenţat de sarcină. La acest capitol are o mare importanţă şi
determinarea proceselor hormonale şi al stării statutului imunitar al gravidelor cu sifilis,
statut care are o dinamică specifică în atare organisme. Totodată problemele imunităţii
la gravidele cu sifilis este studiată insuficient [71, p.44-61].
Influenţa sifilisului asupra fătului. Treponema pallidum nu atinge placenta
decât după luna a IV-a de sarcină. După traversarea barierei placentare, treponema poate
provoca leziuni la vena ombilicală, apoi ficatului fătului. Ficatul infectat provoacă un
proces de septicemie sifilitică care duce la moartea fătului în uter. Dacă infecţia este mai
puţin virulentă, fătul se poate naşte cu semne evidente de sifilis.
Sifilisul congenital are următoarea clasificare: sifilisul fetal; sifilisul congenital
precoce (nou-născut şi copil sub 2 ani); sifilisul congenital tardiv (copilul mai mare de 2
ani) [10, p.239].
În cazul sifilisului fetal diagnosticul se stabileşte la autopsie, când se constată
avort spontan sau naştere prematură cu făt mort. Sifilisul congenital precoce presupune
naşterea prematură a unui făt viu care prezintă manifestări sifilitice sau care moare la
scurt timp după naştere (din cauza sifilisului). Această variantă de afecţiune de sifilis se
caracterizează prin: manifestări cutaneo-mucoase (pemfigus, coriza); afectarea osoasă
(osteocondrita diafizoepifizară, osteoperiostita şi periostita, osteita şi osteomielita
sifilitică); afectarea articulaţiilor, afectarea sistemului nervos (meningita, hidrocefalia,
meningoencefalita, afectarea nervilor cranieni); afectarea organelor interne
(hepatosplenomegalia, afectarea pulmonară, nefropatia, diareea, miocardita acută,

19
anemia). Sifilisul congenital tardiv reprezintă naşterea unui copil în aparenţă complet
sănătos, dar care după câţiva ani dezvoltă manifestări sifilitice. Această formă de sifilis
constă din semne clinice de certitudine, de probabilitate şi stigme (distrofii). Leziunile de
certitudine se împart în cutanate, mucoase, viscerale şi osoase. Semnele clinice de
certitudine include aşa-numita triadă Hutchinson: dinţii Hutchinson, keratita interstiţială
sau parenchimatoasă, labirintita sifilitică. Semnele clinice de probabilitate: corioritinita
specifică, osteoperiostita plastică, gomele nazale, craniu natiform, distrofii dentare,
cicatrici Robinson-Fournier, gonite specifice, afectarea sistemului nervos. Stigme sau
distrofii ale sifilisului congenital tardiv: îngroşarea treimii medii a claviculei, disfuncţii
ale craniului, palatul dur de tip gotic, modificările scapulei, distrofii dentare [4, p. 239-
243; 51]. [Anexa 6].

1.7. Diagnostic
Un proces de diagnoză profesionistă a sifilisului presupune un set integru de
componente şi etape. Acesta purcede cu o examinare externă a persoanei prin care se
poate sesiza leziunile externe specifice. În diagnosticul incipient un procedeu de bază
constă în relatarea unui istoric minuţios al simptomelor şi al activităţii sexuale. Acestea
din urmă sunt şi mai importante în cazul lipsei leziunilor vizibile caracteristice. În
situaţia prezenţei leziunilor se preia lichidul din acestea şi se examinează la microscop
pentru identificarea bacteriilor patogene (examinate pe câmp întunecat). Se examinează
pielea şi cavitatea bucală în eventuala identificare a unor modificări sau erupţii. La femei
se efectuează în plus un examen ginecologic pentru identificarea respectivelor semne –
leziuni nespecifice ale vaginului, vulvei, labiilor, ariei genitale (acestea apar în cazul
sifilisului primar). Pentru gravide se recomandă screening-urile pentru sifilis, din cauza
riscului infecţiei fătului. Acest screening se realizează: 1) la prima vizită prenatală a
gravidei; 2) la începutul trimestrului trei de sarcină, apoi la naştere (pentru femeile cu
risc crescut de a fi infectate). De asemenea se realizează un examen al genitalilor la
20
bărbaţi. Pentru nou-născuţi evaluarea sifilisului congenital purcede cu o evaluare a
sănătăţii mamei şi testarea ei la sifilis. Când se stabileşte sifilisul primar şi secundar
uneori se face puncţia lombară [38; 50].
De obicei, diagnosticarea privind prezenţa Treponemei pallidum în organism se
realizează prin metode serologice, care sunt accesibile în toate laboratoarele. Metodele
directe (microscopia cu fond întunecat, imunofluorescenţa, inocularea la animal) ca
regulă sunt efectuate în laboratoare speciale.
Reacţia imună la infecţie presupune producerea anticorpilor faţă de o mare
diversitate de antigene. Aici sunt implicaţi anticorpi specifici şi nespecifici. Anticorpii
specifici antitreponemici sunt de tipul IgM ce sunt depistaţi după 2 săptămâni de la
infectare. În a IV-a săptămână apar anticorpi de tip IgG. După 4 săptămâni de la
infectare apar anticorpi nespecifici [38; 50].
Conform prescripţiilor expuse în: „Ghidul naţional de conduită a infecţiilor cu
transmitere sexuală” (Chişinău, 2015) se evidenţiază câteva componente esenţiale în
diagnosticul de laborator:
Testele de screening preliminar (teste de triaj):
• În Republica Moldova testul screening este RMP.
• TPHA, MHA-TP sau TPPA sunt cele mai utile teste pentru un screening solitar.
Uneori adiţional se efectuează VDRL, RW şi RPR.
• Testul EIA/IgG este un test alternativ de screening (triaj)
• Testul FTA-abs sau EIA-IgM poate fi aplicat în calitate de primul test, atunci când este
suspectat sifilisul primar, acesta fiind pozitiv în 70-90% cazuri.
Testele ce confirmă diagnosticul în cazul unui test de screening pozitiv:
• În Republica Moldova testul de confirmare este TPHA sau EIA
• De regulă, testul EIA treponemal sau testul FTA-abs (ex.: alt test treponemal, TPHA
dacă EIA e folosit pentru screening, EIA dacă TPHA e folosit pentru screening)

21
• Testul IgG-immunoblot pentru T. pallidum dacă testele: TPHA/MHA-TP şi/sau testul
FTAabs se suspectă a fi fals-pozitive.
• Întotdeauna se vor repeta testele pozitive pentru a confirma rezultatele.
Testele pentru estimarea activităţii serologice a sifilisului şi monitorizarea eficacităţii
tratamentului:
• În Republica Moldova testul de monitorizare este RMP sau RW cantitativ.
• Testul VDRL sau testul RPR [18, p.22-24].

1.8. Tratament

După cum se remarcă în literatura de specialitate, procesul tratamentului

afecţiunilor de sifilis trebuie să realizeze două deziderate de bază: să asigure în plan
social profilaxia sifilisului prin tratarea leziunilor provocate într-un timp cât mai rapid;
să conducă în plan individual la vindecarea completă a pacienţilor, absolvindu-i de
urmările posibile de perspectivă ale bolii. Reieşind din acest context tratamentul realizat
trebuie să aibă drept reper următoarele principii: să fie precoce; să aibă o eficienţă
deplină; durata tratamentului să fie proporţională cu vechimea afecţiunii; aplicarea
tratamentului să urmeze după stabilirea diagnosticului condus în mod ştiinţific şi sub
control serologic regulat [60, p.604-605].
În plan istorico-evolutiv tratamentul sifilisului are următoarele perioade: 1)
perioada antepenicilină; 2) perioada penicilinei; 3) perioada de diversificare a aplicării
penicilinei, ale derivaţilor ei şi a eventualei înlocuiri ale acestora cu alte preparate. În
acest context trebuie de menţionat că din 1910 s-a introdus preparatele arsenicale, care
au venit să înlocuiască pe cele cu mercur aplicate încă din sec. al XVI-lea. Urmează apoi
Bismutul, fiind introdus în terapie din 1924. Dar o adevărată revoluţie în lupta cu sifilisul
survine odată cu descoperirea penicilinei şi utilizarea acesteia din anul 1943 în stăvilirea
treponemei palide. Iniţial în cazurile de intoleranţă la penicilină se recomandă

22
Eritromicina sau Tetraciclina (acestea au restricţii la gravide), apoi o serie de alte
preparate. Din anii ’50 ai sec. XX şi până la moment au fost realizate noi scheme de
tratament şi sintetizate noi preparate.
Penicilina a fost descoperită în anul 1928 de către A. Fleming, apoi purificată şi
adaptată pentru aplicarea terapeutică între anii 1939-1941 de către H.W. Florey şi E.B.
Chain. Peste doi ani Mahoney şi Harris introduce penicilina în tratamentul sifilisului.
Penicilina acţionează în perioada de multiplicare a treponemelor împiedicând refacerea
peretelui după diviziune prin blocarea transpeptidazei. Pe parcursul timpului penicilina a
rămas tratamentul de elecţie. La penicilină nu s-au semnalat treponeme rezistente.
Totodată acest antibiotic pătrunde în toate organele interne, inclusiv în sistemul nervos,
trece bariera feto-placentară [45].
Penicilina G va fi administrată în toate stadiile bolii. T.Pallidum este distrusă la
concentraţii mici de penicilină cu condiţia unei expuneri prelungite la acest medicament.
Doxiciclina şi tetraciclina reprezintă opţiuni terapeutice alternative; totuşi,
datorită riscului de apariţie a unor defecte congenitale, acestea nu sunt recomandate la
femeile gravide. Rezistenţa la antibiotice a apărut la un număr de medicamente,
incluzând macrolide, clindamicină şi rifampină. Ceftriaxona, un antibiotic din clasa
cefalosporinelor de generaţia a treia, poate fi la fel de eficientă ca şi tratamentul pe bază
de penicilină [46].
Pentru vindecarea în scurt timp a bolnavului, tratamentul trebuie să fie aplicat cât
mai precoce şi să fie adaptat (doza totală; perioada de tratament) formei clinice, vechimii
infecţiei şi stării generale a bolnavului.
Scheme de tratament recomandate în cazul sifilisului precoce (primar, secundar şi
latent recent dobândit < 2 ani precedenţi):
Opţiuni terapeutice de elecţie:
- Benzatin-benzilpenicilina (Retarpen, Extencilline) în 2 doze săptămânale a câte
2,4 mln unităţi, intramuscular (IM), (câte 1,2 mln unităţi în fiecare fesă), fiind efectuate

23
în ziua 1-a şi a 8-a. În Ghidul naţional de conduită a infecţiilor cu transmitere sexuală
tratamentul sifilisului precoce se reduce la o singură doză de 2,4 mln unităţi de benzatin
penicilină (Penidural). Folosirea soluţiei de lidocaină ca solvent va reduce disconfortul
produs la injectare.
- Procain-penicilina 600 000 de unităţi IM, doză zilnică, pe parcursul a 10-14 zile.
Unii medici recomandă o doză majorată de procain-penicilinã (1,2 mln unităţi), în
special pentru pacienţii mai obezi (ex.: 80-100 kg).
- Benzilpenicilina 1 mln unităţi, IM, 4 ori/zi, pe parcursul a 10-14 zile. În Ghidul
European se recomandă benzilpenicilina 1 mln unităţi, IM, zilnic, 10-14 zile.
Alergie la penicilină sau refuzul la tratamentul parenteral:
- Doxiciclina 200 mg zilnic (100 mg de două ori pe zi sau 200 mg în doză unică)
în decurs de 14 zile.
- Tetraciclina 500 mg de patru ori pe zi în decurs de 14 zile.
- Eritromicina 500 mg de patru ori pe zi în decurs de 14 zile.
- Alte opţiuni: azitromicină 500 mg o dată pe zi timp de 10 zile, ceftriaxona 250-
500 mg IM o dată pe zi timp de 10 zile.
Scheme de tratament recomandate în cazul sifilisului latent tardiv (dobândit ≥ 2
ani precedenţi sau de durată neprecizată), cardiovascular şi sifilisul gomos:
Opţiuni terapeutice de elecţie:
- Benzatin-benzilpenicilina (Retarpen, Extencilline) în 3 doze săptămânale a câte
2,4 mln unităţi, IM, (câte 1,2 mln unităţi în fiecare fesă), efectuate în zilele a 1-a, a 8-a şi
a 15-a. În Ghidul European . Penidural în acelaşi dozaj. Folosirea soluţiei de lidocaină
ca solvent va reduce disconfortul produs la injectare.
- Procain-penicilina 600 000 unităţi IM, doză zilnică, pe parcursul a 17-21 de zile.
Unii medici recomandă o doză majorată de procain-penicilină (1,2 mln unităţi), în
special pentru pacienţii mai obezi (ex.: 80-100 kg)

24
 - Benzilpenicilina 1 mln unităţi, IM, 4 ori/zi, pe parcursul a 21 de zile. În Ghidul
European se recomandă benzilpenicilina 1 mln unităţi, IM, zilnic, 21 de zile.
Alergie la penicilină sau refuzul la tratamentul parenteral:
- Doxiciclina 200 mg zilnic (100 mg de două ori pe zi sau 200 mg în doză unică)
în decurs de 21-28 de zile.
- Tetraciclina 500 mg de patru ori pe zi în decurs de 28 de zile.
- Eritromicina 500 mg de patru ori pe zi în decurs de 28 de zile [18, p.28-29].
Tratarea sifilisului în sarcină constă în faptul că fiecare femeie gravidă ar
trebui să efectueze un test non-treponemic la primul său consult prenatal, iar femeile cu
risc înalt de expunere trebuie să repete testul în trimestrul al treilea şi la naştere.
Penicilina este singura terapie pentru sifilis recomandată în sarcină. Dacă pacienta
are alergie la penicilină bine dovedită, iar aceasta este confirmată prin demonstrarea unei
reacţii imediate (papula-eritem) la testarea pielii cu peniciloil poliliyină sau cu mixtură
de determinanţi minori ai penicilinei G. După tratament, testul reaginic cantitativ trebuie
repetat lunar in tot cursul sarcinii si daca apare o creştere de patru ori a titrului, terapia
trebuie repetata. Femeile tratate care nu prezintă o scădere de patru ori a titrului intr-o
perioadă de 3 luni trebuie, de asemenea, retratate.
La gravidele cu sifilis precoce netratat în 70-100% cazuri va fi infectat şi fătul,
naşterea de făt mort survenind în 1/3 din cazuri. Opţiunile terapeutice de elecţie în
tratamentul sifilisului precoce (dobândit în <2 ani precedenţi):
- Benzatin-penicilina (Retarpen, Extencilline) în 2 doze săptămânale a câte 2,4
mln unităţi IM (în fiecare fesă câte 1,2 mln unităţi) în zilele a 1-a şi a 8-a..
- Procain-penicilina 600 000 sau 1,2 mln unităţi IM zilnic timp de 10-14 zile.
Alergie la penicilinã:
- Hiposensibilizarea la penicilină, urmată de tratamentul de elecţie (când
procedura antişoc este disponibilă în volum deplin)
- Opţiuni alternative:

25
 - Azitromicina, 500 mg, per os, o dată pe zi timp de 10 zile (raportată în analiza
Cochrane pentru tratamentul infecţiei chlamidiene la gravide). Cu toate acestea,
publicaţii cu privire la inofensivitatea administrării în sarcină nu există.
- Ceftriaxona, 250-500 mg, IM, zilnic timp de 10 zile (poate fi administrată în
sarcină). Cu toate că publicaţii cu privire la inofensivitatea administrării în sarcină nu
există.
- Sunt consideraţii cu privire la tratamentul repetat a mamelor cu doxiciclină după
naştere.
Profilaxia sifilisului congenital prin monitorizare serologică pe parcursul sarcinii
şi tratamentul neo-natal profilactic:
- În Republica Moldova sunt recomandate cel puţin 3 examinări de monitorizare
serologică: în prima jumătate (12-14 săptămâni), în a doua jumătate a perioadei de
sarcină (20-24 de săptămâni), precum şi nemijlocit la naştere.
- În SUA monitorizarea serologică se recomandă astfel: (a) controlul iniţial în
sarcină; (b) la 28 săptămâni de gestaţie; (c) la naştere, dacă există riscul înalt pentru
sifilisul congenital. În Federaţia Rusă această monitorizare se recomandă la: (a)
controlul iniţial în sarcină; (b) la 21 de săptămâni de gestaţie; (c) la 36 de săptămâni de
gestaţie.
- Toţi nou-născuţii de la mame sero-pozitive trebuie trataţi cu o singură doză de
benzatinpenicilină de 50 000 unităţi/kg IM, indiferent dacă mama a fost sau nu tratată pe
parcursul sarcinii [18, p.30-31].
Tratamentul specific şi profilactic la gravide
Tratamentul specific:
A. Tratamentul specific la femeile gravide cu termenul de sarcină de până la 18
săptămâni este similar tratamentului femeilor non-gravide.
B. Pentru tratamentul specific la femeile gravide după termenul de 18 săptămâni
de sarcină se recomandă următoarele scheme:

26
 - Sifilisul primar:
1. PBP 1,2 mln unităţi, IM, zilnic sau NBP 600 000 unităţi, IM, de două ori pe zi
timp de 10 zile.
2. SPB 1 mln unităţi, IM, de 4 ori pe zi (fiecare 6 ore) timp de 10 zile.
- Sifilisul secundar şi latent precoce:
1. Aceleaşi scheme ca şi în cazul sifilisului primar, dar cu durata curei de 20 de
zile.
Tratamentul profilactic al femeilor gravide care fuseseră tratate de sifilis, dar
rămân seropozitive:
A. Tratamentul conform schemei corespunzătoare sifilisului primar, este, de
obicei, administrat după a 20-a săptămână de sarcină;
B. Dacă tratamentul specific s-a administrat după săptămâna a 18-a, acesta trebuie
urmat de tratamentul profilactic.
Tratamentul alternativ în caz de alergie la penicilină: eritromicina sau penicilinele
semisintetice [18, p.30-33].

Efectele secundare ale penicilinoterapiei în sifilis:

1. Şocul anafilactic reprezintă o urgenţă medicală majoră. Astfel, la nivelul
tegumentului, bolnavul poate prezenta imediat sau la câteva minute de la administrarea
penicilinei eritem difuz, plăci şi placarde eritemato-edematoase, prurit, transpiraţii
profuze. Tensiunea arterială se prăbuşeşte, apare disfonie, dispnee inspiratorie, stridor,
tuse şi senzaţie de sufocare. Bolnavul este agitat şi confuz, uneori prezintă convulsii sau
intră în comă. Prezintă, de asemenea, crampe abdominale, vărsături. Se poate ajunge la
deces prin insuficienţa cardio-respiratorie acută [45].
- Conduita terapeutică:
- Epinefrină (adrenalină) 1:1000 IM 0,5 ml, urmată de:
- Antihistaminice IM/IV, de exemplu: clorfeniramină 10 mg;

27
 - Hidrocortizon IM/IV 100 mg. [18, p.33-34].
2. Reactia Jarisch-Herxheimer se produce de obicei în decurs de o oră şi
durează timp de 24 de ore, cu simptome de febră, dureri musculare, cefalee
şi tahicardie. Aceasta este provocată de citokine eliberate de către sistemul imunitar, ca
răspuns la lipoproteinele eliberate prin ruptura bacteriilor care provoacă sifilisul [46].
Evoluţia reacţiei Herxheimer este în general de scurtă durată şi fără complicaţii,
excluzând apariţia ei la gravide, unde poate declanşa avort sau naştere premature [45].
- Conduita terapeutică:
- Se recomandă regimul de staţionar, dacă există afectarea cardio-vasculară sau
neurologică (inclusiv neurită optică);
- Prednisolon 10-20 mg de 3 ori pe zi timp de 3 zile, începând tratamentul anti-
treponemal peste 24 de ore după startul prednisolonului;
- Antipiretice [18, p.33-34].
3. Reactia Hoigne apare la 0,1% dintre pacienţii trataţi cu penicilină depozit.
Bolnavul prezintă agitaţie extremă, senzaţie de moarte iminentă, tahicardie, HTA,
cianoză. Se produce prin embolizarea capilarelor, în special la nivelul plămânilor [45].
Conduita terapeutică:
- Excluderea anafilaxiei;
- Calmarea verbală, în caz de necesitate, imobilizarea;
- Diazepam per rectum/IV/IM, în caz de convulsii [18, p.33-34].

28
1.9. Monitorizarea clinico-serologică post-terapeutică

Monitorizarea post-terapeutică clinico-serologică se realizează pentru a verifica

eficacitatea tratamentului (vindecării), determinarea rezistenţei la tratament, aprecierea
faptului dacă a avut loc o reinfectare sau o recidivă.
Pentru sifilisul precoce, investigaţiile clinice şi serologice (testele
cardiolipinice/netreponemice – RMP, VDRL, RPR sau RW) se vor aplica conform
schemei la 3, 6 şi 12 luni după tratament. În cazul sifilisului tardiv (inclusiv cel latent),
răspunsul serologic al testelor cardiolipinice/netreponemice frecvent lipseşte [4, p. 247].
Examinarea post-terapeutică a LCR trebuie efectuată peste 1-2 ani după
tratamentul neurosifilisului. Testele treponemale specifice pot rămâne pozitive pentru
toată viaţa, chiar şi după tratamentul adecvat; documentaţia corespunzătoare trebuie
întocmită pentru a preveni tratamentul inutil. Reinfecţia sau recidiva vor fi tratate
repetat, preferabil în condiţii de supervizare (staţionar) pentru asigurarea complianţei
terapeutice, iar partenerii sexuali vor fi remonitorizaţi [18, p.35].

29
 II. MATERIALUL ŞI METODELE DE CERCETARE

2.1. Materialul de studiu

Materialul de studiu s-a grupat în câteva categorii. În prima categorie se include

materialul datelor clinice selectate în baza fişelor medicale ale gravidelor cu sifilis ce au
fost internate în staţionarul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi
Maladii Comunicabile în perioada anilor 2009-2013. Vârsta pacientelor a variat de la 15
până la 39 de ani. La respectivul contingent diagnosticul de Treponema pallidum a fost
stabilit în baza rezultatelor analizelor de laborator ce au fost indicate în majoritatea
cazurilor de către medicii de familie (78,5%) apoi, respectiv de către specialiştii
dermatovenerologi (14,9%) şi ginecologi (6,5%). Caracterizarea contingentului
examinat de paciente s-a realizat prin colectarea minuţioasă a datelor fiecărui caz în
parte sub forma unei anchete-tabel. Rezultatele obţinute au fost clasificate după diferite
criterii în scopul conturării unui tablou concludent ce reflectă situaţia existentă nu numai
într-un cadru concret, ci şi în unul dinamic.
Alţi indici au fost colectaţi din baza de date a Cabinetului de Statistică Medicală
din Cadrul Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile.
O altă categorie al materialului de studiu implicat constituie sursele statistice
publicate în R. Moldova de către „Centrul Naţional de Management în Sănătate”
(CNMS) care, pe lângă alte funcţii, o are şi pe cea de menţinere şi gestionare a bazei de
date statistice în sănătate, şi „Biroul Naţional de Statistică al R. Moldova”. Respectivele
date au fost oferite de către aceste instituţii prin internet, altele ca culegeri tipărite sub
formă de anuare statistice.
Următoarea categorie de materiale se prezintă a fi datele în cifre extrase episodic
din diferite surse informative şi comentate sub anumite aspecte. Acestea reprezintă

30
evoluţia afecţiunilor de sifilis la diferite categorii de pacienţi din R.Moldova şi în diferite
zone geografice ale lumii.
În fine, ultima categorie de materiale constituie elaborările ştiinţifice la temă
prezentate sub formă monografică sau de articole ştiinţifice şi publicate în tipar pe hârtie
sau în reţeaua de internet.

2.2. Metode de cercetare

Studiul actual reprezintă o cercetare în care s-au utilizat câteva metode

investigaţionale. În prima categorie de metode au fost incluse cele cu referire directă la
datele personale ale pacientelor. S-a purces cu metoda prelevării datelor anamnestico-
clinice şi de alt gen din documentaţia medicală (informaţii generale, anamnestice,
clinice ş.a. însă preponderent din fişele medicale stocate în arhivă). Datele au fost
incluse în tabele special alcătuite în vederea selectării unei informaţii concrete, relevante
pentru elucidarea subiectului tezei: data internării, vârsta, mediul de trai, termenul
sarcinii, starea civilă a gravidei, profesia, studiile, modul de depistare a sifilisului,
reacţiile serologice, diagnosticul clinic, tratamentul indicat ş.a. [Anexa 18].
Următoarea este metoda prelucrării statistice a datelor colectate. În baza
tabelelor cu material din fişele medicale individuale s-a purces la o cercetare complexă a
datelor obţinute. Caracteristicile statistice au fost calitative (atributive) şi cantitative
(numerice). Prelucrarea statistică a datelor acumulate s-a realizat computerizat prin
utilizarea programelor Microsoft Office Excel 2007 şi Statistica 7. Rezultatele obţinute
au fost prezentate în tabele, grafice şi diagrame.
Nucleul investigaţional al lucrării este metoda sintezei sociologice. Ea constituie
un complex întreg de procedee şi metode proprii şi împrumutate. De fapt, metoda
statistică se încadrează parţial în cea sociologică. Metoda sociologică include procedee
bazate pe studii cu „nefixe” şi anume pe urmărirea pe „viu” a evenimentelor, proceselor,

31
fenomenelor de către cercetător pentru a realiza o imagine integră, completă a
subiectului investigat.
O metodă apropiată de cea statistică şi cea a sintezei sociologice este metoda
epidemiologică ce a permis sinteza datelor obţinute prin observare.
A doua categorie a complexului metodologic a cuprins metode specifice unui grup
mai vast de domenii ale ştiinţei – metodele istorică, analitică, a observării. Acestea
sunt potrivite dat fiind faptul că medicina constituie un domeniu interpătruns de
realităţile sociale ale unei perioade istorice concrete.

32
 III. REZULTATELE PROPRII ŞI DISCUŢII

3.1. Incidenţa sifilisului asupra stării de sănătate a populaţiei: abordare teoretico-

comparativă

Sifilisul reprezintă o afecţiune inclusă în categoria celor sexual transmisibile sau

venerice. Aceste maladii sunt strâns legate de realităţile sociale, de modul de viaţă şi de trai,
de incidenţa factorilor civilizaţionali la nivel global şi autohton. Reieşind din aceste
considerente se explică faptul, că în pofida abordării problemelor etiologice şi curative,
cunoaşterii parametrilor epidemiologici, asupra cărora se poate acţiona, totuşi morbiditatea
prin sifilis se menţine ridicată pe plan mondial [Anexele 4-6].
În R.Moldova, la fel ca în ţările învecinate, se remarcă o creştere a incidenţei acestei
boli. Majoritatea autorilor remarcă drept cele mai importante cauze următoarele:
modificările comportamentului sexual (raporturi sexuale multiple, cu persoane
necunoscute); scăderea vârstei începerii vieţii sexuale; creşterea longevităţii sexuale;
dezvoltarea prostituţiei în condiţii de clandestinitate; educaţia sexuală insuficientă; abaterea
ocazională de la mijloacele individuale de protecţie antiveneriană; neglijarea de către
personalul medical a unor măsuri de depistare activă.
Analizând diferite surse de date, statistici, relatări privitor la cazurile de sifilis, se
constată diferite variaţii de creştere sau scădere a acestora, anumite evoluări în cadrul
contingentelor de vârstă, stare socială sau statut marital. Aceste procese, însă, în plan
regional, nu indică anumite accentuări în procesele dinamice, schimbări calitative evidente.
Nu se constată o scădere a incidenţei sifilisului, iar principalii factori constataţi, care
determină creşterea incidenţei reale a sifilisului sunt: modificarea comportamentului sexual,
prostituţia necontrolată, degradarea condiţiilor socio-economice şi nivelul scăzut de
educaţie pentru sănătate.

33
 În 2005 OMS şi-a intensificat acţiunea desfăşurată la nivel mondial pentru a
elimina sifilisul congenital până în 2015. PAHO (the Pan American Health
Organization) a definit eliminarea sifilisului congenital ca problemă de sănătate publică.
OMS a propus 4 piloni ai strategiei de eliminare a sifilisului congenital: 1) asigurarea
unui angajament politic susţinut (parteneriate la nivel naţional şi internaţional,
demonstrarea cost-beneficiu a intervenţiilor de prevenire a sifilisului congenital etc.; 2)
îmbunătăţirea accesului şi calităţii serviciilor de sănătate acordate mamei şi nou
născutului (creşterea procentului femeilor însărcinate care solicit îngrijire devreme în
cursul sarcinii, screening-ul şi tratamentul tuturor femeilor însărcinate, tratamentul
adecvat al partenerilor femeilor ş.a.); 3) screeningul şi tratamentul gravidelor şi a
partenerilor lor (fiecare ţară are nevoie de stabilirea unei strategii proprii de screening a
femeilor însărcinate în funcţie de prevalenţa bolii); 4) stabilirea unor sisteme de
supraveghere, monitorizare şi evaluare [40, p.45 ].
Harta bolilor sexual transmisibile în R.Moldova denotă faptul că cele mai multe
cazuri de infectare cu sifilis, în anul 2011, au fost identificate în raioane de centru. În
Nisporeni, Ialoveni şi Cimişlia, totalitatea cazurilor de îmbolnăvire cu sifilis a depăşit
numărul de 100 de cazuri la 100 de mii de persoane. Aceasta înseamnă că cel puţin un om
dintr-o mie, în aceste raioane, a fost diagnosticat cu sifilis într-un an. Cea mai joasă rată de
infectare cu sifilis a fost înregistrată în raioanele Briceni, Ocniţa şi Basarabeasca [Anexele
7-8; 17 ş.a.].
Republica Moldova se situează pe primul loc printre ţările din fosta URSS,
Europa Centrală şi de Sud-Est după incidenţa infectării cu sifilis şi gonoree. Numărul
cazurilor noi de infectare cu sifilis şi gonoree printre tinerii de 15 şi 19 ani a constituit
168 de cazuri la 100.000 de oameni care au aceeaşi vârstă. Astfel, printre state ca
Ungaria, Cehia, Croaţia sau Bulgaria suntem lideri. Vecinii noştri din Ucraina şi
România se pot „lăuda” cu cifre mai modeste - 42 şi respectiv 23 de cazuri la 100.000
de persoane de aceeaşi vârstă. Pe locul doi după R.Moldova, cu 137 de cazuri noi, se

34
situează Federaţia Rusă, iar pe locul trei - Belarus - cu 82 de cazuri noi. Cel mai mic
indice de infectare a fost înregistrat în Cehia, Serbia, Croaţia şi Armenia [Anexele 2-3].
Specialiştii în sănătatea reproducerii adolescenţilor menţionează că părinţii şi
profesorii trebuie să discute cu adolescenţii despre relaţiie sexuale, despre momentele
potrivite pentru a începe o astfel de relaţie şi care sunt riscurile. Practic tineretului nu i
se comunică despre metodele de protejare. În programa şcolară ar trebui să existe un
curs obligatoriu care să abordeze aceste aspecte.
Legea privind sănătatea reproducerii, adoptată în 2012 prevede că în instituţiile de
învăţământ trebuie să existe obligatoriu cursuri de educaţie sexuală şi pregătirea pentru
viaţa de familie, în funcţie de vârstă, sex şi de particularităţile de dezvoltare
psihosexuală a adolescenţilor. Cursurile însă sunt abia în proces de elaborare.
Specialiştii în sănătatea reproducerii adolescenţilor spun că cifrele alarmante vorbesc
despre lipsa educaţiei copiilor atât la şcoală, cât şi acasă.
Cu toate că într-o serie de ţări răspândirea epidemică a sifilisului are tendinţa de
diminuare în ultimele decenii, stabilizarea cazurilor de sifilis recent lipseşte. După 1982 se
constată o diminuare a prevalenţei sifilisului. Această evoluţie este legată de schimbarea
comportamentului la homosexuali, care, având frica de infectare cu HIV şi-au redus
numărul partenerilor, a fost înregistrată o creştere a prevalenţei sifilisului la
heterosexuali. În plan global sifilisul cunoaşte o recrudescenţă epidemiologică avansată.
Astfel, morbiditatea a crescut în ultimii 10 ani de 8 ori în Portugalia, de 5 ori în Polonia,
de 5 ori în România, iar în Franţa s-a dublat, etc. Prevalenţa sifilisului la femeile gravide
variază între 0,03%-0,5% şi 10-15%. Densitatea mare a populaţiei în oraşele mari
favorizează difuzia MST, în special a sifilisului. Astfel, de aceasta maladie mai frecvent
suferă populaţia urbană. Frecvenţa, în funcţie de sex, diferă de la o ţară la alta.
Este relevantă incidenţa sifilisului (toate formele clinice) în România în perioada
1985-2006). Incidenţa prin sifilis în judeţul Mureş a variat între 20,1% în anul 2005 şi
10,2% în 2012, cu un vârf de incidenţă în anul 2007 (22,3%), iar în judeţul Harghita a

35
variat între 36,4% în 2005 şi 13,4% în 2012, cu un vârf de incidenţă în anul 2005. La
nivel naţional, incidenţa a variat între 31,7% în 2005 şi 7,2% în 2012 [Anexele 9-10].
În Republica Moldova în ultimii 5 ani numărul contaminaţilor a sporit de 13 ori.
În 1990 indicii morbidităţii la 100000 de locuitori constituiau 15,7, iar la sfârşitul
anului 1998 ei au sporit până la 149,4. În multe ţări, în pofida legislaţiei, numărul de
cazuri declarate este considerabil mai mic decât realitatea. Conform datelor Centrului
de Dermatovenerologie din Republica Moldova s-a constatat, că de această maladie
suferă în proporţii aproape egale atât femeile, cât şi bărbaţii [Anexa 11].
Cercetări de rigoare indică la faptul că R. Moldova se plasează prima într-un top
al bolilor cu transmitere sexuală [Anexa 2]. Numărul cazurilor de sifilis, gonoree şi
tricomonază creşte alarmant printre tinerii moldoveni. Conform datelor Biroului
Naţional de Statistică, tinerii din R. Moldova ocupă primul loc în topul bolilor cu
transmitere sexuală din republicile ex-sovietice, Europa Centrală şi de Sud-Est. Cele mai
răspândite infecţii sunt sifilisul şi gonoreea [Anexele 12-13]. În 2010, a fost înregistrată
cea mai mare rată a cazurilor cu infectare cu HIV/SIDA în rândul tinerilor de 15–24 de
ani (21,6%). Se constată că adolescenţii îşi încep viaţa sexuală de la 13 ani, iar, la 16 ani,
unele fete devin deja mame. În fiecare zi, naşte o adolescentă cu vârsta sub 16 ani.
Conform datelor Centrului Naţional de Management în Sănătate, au fost înregistrate
1955 de naşteri în rândul fetelor cu vârste sub 16 ani în 2005–2010. În ultimii patru ani,
au fost înregistrate anual circa 1000 de naşteri la fete de până la 18 ani. Şi numărul
avorturilor în rândul tinerelor este în continuă creştere. Cât despre metodele de
contracepţie, tinerii preferă prezervativul în circa 70% din cazuri. În lume se estimează
că ar exista 340 mil. de cazuri noi de sifilis şi gonoree la ambele sexe. Creşte numărul
gravidelor infectate cu sifilis. De la începutul anului curent, numai la Institutul Mamei şi
Copilului au fost înregistrate 20 de cazuri de sifilis la gravide. Unele din cauzele acestei
stări de lucruri constatate rezidă în deficienţe de educaţie sexuală. Sexul este un subiect
tabu în majoritatea familiilor, preponderent în zonele rurale. Aici părinţii evită să discute

36
cu copiii lor despre sex, metode de contracepţie şi naştere. Din această cauză cele mai
multe cazuri de naşteri la minore se înregistrează la sate. Datele arată că fetele îşi încep
viaţa sexuală la 15–16 ani, neştiind prea multe despre contracepţie. Din cauza că
mamele sunt plecate în străinătate, iar la şcoală le este ruşine să pună întrebări de acest
gen, ajung să se îmbolnăvească. Mulţi cetăţeni cred că trebuie să existe cât mai multe
ore educative în şcoli despre sex, boli cu transmitere sexuală, metode de contracepţie,
sarcină, avorturi ş.a.
Evoluţia sifilisului în R.Moldova pe o perioadă mare de timp în confruntare cu
datele recente, atât la indici generali, cât şi la contingentul de femei şi gravide, este
relevantă pentru specialiştii în dermatovenerologie şi cei din sănătatea publică,
prezentând cote variabile interesante [Anexele 14-16].
Drept condiţii eficiente pentru eradicarea ori diminuarea accentuată a afecţiunilor
venerice cercetătorii remarcă: îmbunătăţirea calităţii vieţii, promovarea modului sănătos
de viaţă, educaţia pentru sănătate. Este utilă şi necesară derularea unor programe
naţionale de profilaxie şi informare, de educaţie instituţionalizată continuă despre
prevenirea bolilor cu transmitere sexuală şi viaţă sexuală la toate grupele de vârstă.
Instituţiile de stat în domeniul sanitar trebuie sprijinite să coordoneze aceste programe
cel puţin la trei niveluri: instituţii de învăţământ, familie şi centre de planificare
familială.
Aşa dar afecţiunea de sifilis constituie una dintre cele mai răspândite şi serioase
din categoria maladiilor cu transmitere sexuală, gradul de răspândire a cărora depinde în
mare parte de realităţile sociale concrete. De aici rezultă şi faptul trasării strategiilor în
vederea luptei cu acestea.

37
3.2. Analiza unor indici a afecţiunilor de sifilis la gravide în staţionarul
Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii
Comunicabile

În acest compartiment s-a pus sarcina de a releva aspectele clinico-evolutive şi de

tratament la contingentul de femei gravide seropozitive la sifilis în baza reperelor
teoretico-medicale şi clinico-practice moderne.
Soluţiile propuse au fost formulate pe fundalul unor analize riguroase a materialului
statistic obţinut în conformitate cu datele din staţionarul Instituţiei Medico-Sanitare
Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile.
Pentru prezentarea subiectului de faţă s-a apelat la studierea unui lot de fişe
medicale care au constituit materialul principal de studiu. În baza analizei acestora s-a
alcătuit: în primul rând, o sursă statistică importantă şi, în al doilea rând, s-a permis
conturarea unui tablou realist al stării sănătăţii şi sociale a femeilor gravide cu sifilis.
Aşa dar studiul s-a realizat pe un lot de 275 fişe stocate în arhiva documentaţiei
medicale a Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii
Comunicabile.
Rezultatele studiului clinic

1. Evoluţia numărului de cazuri de sifilis la gravide în IMSP SDMC

(anii 2009-2013)

Pentru a analiza prezenţa unor indici şi evoluarea acestora (sporul absolut, ritmul
sporului, valoarea absolută, ritmul creşterii ş.a.) drept punct de reper a fost ales anul
2009. Rezultatele obţinute sunt prezentate în tab. 3.1 cu indicarea a 5 indici de bază
privind evoluarea cazurilor înregistrate.

38
 Tabelul 3.1.

Evoluarea cazurilor de sifilis la gravide în IMSP SDMC, RM, a.2009-2013 (abs.)

2009 2010 2011 2012 2013

55 67 35 48 70

Sporul absolut - 12 -32 13 22

Ritmul sporului (%) - 21,8 -47,8 37,1 45,8

Valoarea abs. 1% de spor - 0,55 0,67 0,35 0,48

Ritmul creşterii - 121,8 52,2 137,1 145,8

Ind. ilustrativ - 121,8 63,6 87,3 127,3

Media anuală cronologică 53

67 70
70

60 55
48
50

40 35

30

20

10

0
2009 2010 2011 2012 2013

Fig. 3.1. Numărul de cazuri de sifilis la gravide în IMSP SDMC, RM,

a.2009-2013 (abs.)

39
 Conform evoluţiei cazurilor de sifilis la gravide înregistrat în staţionarul Instituţiei
Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile (IMSP SDMC)
în perioada anilor 2009-2013 observăm anual o fluctuaţie constantă a acestora care,
totodată, a marcat în anul 2011 o scădere cu aproape jumătate din media anuală, apoi o
ascensiune majoră în anul 2013 (Tabelul 3.1., fig. 3.1.).
E necesar de subliniat că atare fluctuaţii sunt prezente practic în toate statele
europene, SUA şi Canada, adică regiunile care se caracterizează cu un mod de viaţă mai
stabil şi un nivel în general satisfăcător de cultură individuală şi sanitară, având în dotare
serviciile medicale corespunzătoare.

2. Repartiţia după grupe de vârstă:

Tabelul 3.2.

Fluctuaţia cazurilor sifilis la gravide după vârstă într-o perioadă de 5 ani

(2009-2013)

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

15-19 ani 15 27,27 18 26,86 8 22,85 15 31,25 20 28,57

20-24 ani 17 30,90 32 47,76 17 48,57 26 54,16 25 35,71

25-29 ani 17 30,90 13 19,40 7 20,0 3 6,25 13 18,57

30-34 ani 5 9,09 3 4,47 2 5,71 1 2,08 8 11,42

35-39 ani 1 1,81 1 1,49 1 2,85 3 6,25 4 5,71

40-44 ani 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

40
 Fig. 3.2. Structura lotului de cercetare în funcţie de grupele de vârstă,
total a.2009-2013 (%)

Repartiţia cazurilor conform vârstei gravidelor cu sifilis denotă o prevalare

considerabilă a contingentului cu vârsta de 20-24 ani – circa 43% din numărul total de
paciente (Tabelul 3.2., fig. 3.2.).

3. Repartiţia pe mediul de trai a numărului de cazuri:

Tabelul 3.3.

Cazuri de sifilis la gravide după tipul localităţilor timp de 5 ani (2009-2013)

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

URBAN 18 32,72 19 28,35 12 34,28 18 37,5 22 31,42

41
 RURAL 37 67,27 48 71,64 23 65,71 30 62,5 48 68,57

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

În tabelul de sus se observă că aproape de două ori prevalează contingentul de

persoane ce au traiul în mediul rural – circa 68%, fapt ce denotă că cauza de bază în
acest tip de morbiditate constă în prezenţa unor carenţe de educaţie şi de formare a unui
nivel satisfăcător de cultură sanitară (Tabelul 3.3., fig. 3.3.).

Fig. 3.3. Structura lotului de cercetare în funcţie de mediul de resedinţă, total

a.2009-2013 (%)

În tabelul ce urmează se include repartiţia concomitentă a cazurilor înregistrate de

sifilis la femeile însărcinate conform tipologiei mediului de trai (urban/rural) şi
42
diferenţierii pe etape de vârstă. Atare schemă se utilizează în ultimul timp de către cei
mai mulţi cercetători. E necesar de remarcat faptul că cea mai tânără pacientă gravidă cu
sifilis a fost înregistrată în staţionarul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul
Dermatologie şi Maladii Comunicabile din perioada dată la vârsta de 15 ani, locuitoare a
mediului rural, iar cea mai în etate fiind de 39 ani, la fel provenită din localitate rurală
(Tabelul 3.4.).

Tabelul 3.4.

Cazuri de sifilis la gravide conform vârstei după tipul localităţilor într-o perioadă
de 5 ani (2009-2013)

2009 2010 2011 2012 2013

urban rural urban rural urban rural urban rural urban rural

15-19 ani 4 11 2 16 2 6 5 10 9 11

20-24 ani 3 14 10 22 6 11 10 16 5 20

25-29 ani 11 6 6 7 2 5 0 3 4 9

30-34 ani 0 5 0 3 2 0 1 0 3 5

35-39 ani 0 1 1 0 0 1 2 1 1 3

40-44 ani 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Total: 18 37 19 48 12 23 18 30 22 48

43
4. Repartiţia pe zone geografice:
Tabelul 3.5.

Cazuri de sifilis la gravide după teritorii administrative şi zone geografice

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Mun. Chişinău 17 30,90 18 26,86 12 34,28 18 37,5 22 31,42

Nord 5 9,09 8 11,94 3 8,57 5 10,41 8 11,42

Centru 28 50,90 31 46,26 17 48,57 22 45,83 33 47,14

Sud 5 9,09 10 14,92 3 8,57 3 6,25 7 10

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

Fig. 3.4. Repartizarea cazurilor de sifilis la gravide în funcţie de teritorii

administrative, a.2009-2013 (abs.)
44
 Dacă analizăm repartiţia conform zonelor geografice, observăm o proporţionare
pe aproape întreg teritoriul republicii. Prevalarea numărului din zona Centrală indică
faptul că aici populaţia tânără e în gradul de mai numeroasă, iar majoritatea acesteia se
află în imediata apropiere a Chişinăului (Tabelul 3.5., fig. 3.4.).

5. Repartiţia în funcţie de starea civilă:

Tabelul 3.6.

Statutul marital al gravidelor cu sifilis

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Necăsătoriţi 10 18,18 13 19,40 7 20 18 37,5 18 25,71

Căsătoriţi 27 49,09 23 34,32 19 54,28 13 27,08 35 50

Concubine 18 32,72 29 43,28 9 25,71 17 35,41 17 24,28

Divorţate 0 0 2 2,98 0 0 0 0 0 0

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

45
 Fig. 3.5. Structura lotului de cercetare în funcție de statut marital, total
a.2009-2013 (%)

Conform stării civile a pacientelor observăm dominarea numărului celor căsătorite

– circa 43%, pe locul II situându-se concubinele – aproximativ 33%, iar pe locul III cele
necăsătorite – aproape 24% (Tabelul 3.6., fig. 3.5.).

6. Repartiţia în funcţie de profesie:

Tabelul 3.7.

Statutul social al gravidelor cu sifilis

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Muncitori / 7 12,72 12 17,91 6 17,14 13 27,08 18 25,71

funcţionari
Intelectuali 1 1,81 0 0 0 0 0 0 3 4,28

46
 Neangajate 42 76,36 47 70,14 23 65,71 29 60,41 42 60

Eleve 3 5,45 4 5,97 4 11,42 3 6,25 3 4,28

Studente 2 3,63 4 5,97 2 5,71 3 6,25 4 5,71

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

Fig. 3.6. Structura lotului de cercetare în funcție de statut social, total

a.2009-2013 (%)

Privind imaginea ce reprezintă angajarea în câmpul muncii, observăm că domină

numărul celor neangajate - 66%. Sesizăm şi faptul că la contingentul de persoane ce
ascend în gradul de dezvoltare intelectuală, % celor cu sifilis scade (Tabelul 3.7., fig.
3.6.).

47
 Prezentarea aspectelor clinice

7. Repartiţia în funcţie de termenul sarcinii (pe trimestre):

Tabelul 3.8.

Repartizarea cazurilor de sifilis la gravide după termenul sarcinii

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Trimestrul I 4 7,27 14 20,89 4 11,42 4 8,33 11 15,71

Trimestrul II 30 10,90 35 52,23 19 54,28 29 60,41 32 45,71

Trimestrul III 21 38,18 18 26,86 12 34,28 15 31,25 27 38,57

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

Fig. 3.7. Structura lotului de cercetare în funcție de termenul sarcinii, total

a.2009-2013 (%)

48
 Astfel, conform repartiţiei în funcţie de termenul sarcinii (pe trimestre), se observă
o tendinţă a depistării şi adresării târzii la medic – pe parcursul trimestrului II (aproape
53%), pe locul 2 situându-se persoanele cu adresări în trimestrul III (34% de cazuri)
(Tabelul 3.8., fig. 3.7.).

8. Repartiţia în funcţie de forma clinică:

Tabelul 3.9.

Evidenţierea formelor clinice a sifilisului la gravide într-o perioadă de 5 ani

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Sifilis I seronegativ 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Sifilis I seropozitiv 0 0 0 0 1 2,85 0 0 0 0

Sifilis secundar 7 12,7 15 22,3 7 20,0 13 27,0 9 12,8

2 8 8 5

Sifilis latent recent 47 85,4 52 77,6 27 77,1 35 72,9 61 87,1

5 1 4 1 4

Sifilis latent tardiv 1 1,81 0 0 0 0 0 0 0 0

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

49
 Fig. 3.8. Structura lotului de cercetare în funcție de forma clinică,
total a.2009-2013 (%)

În funcţie de forma clinică, cu mare diferenţă faţă de celelalte forme, prevalează

sifilisul latent recent – circa 80%, urmat de sifilisul secundar - 18% de cazuri (Tabelul
3.9., fig. 3.8.).

50
9. Manifestările clinice în cazul sifilisului secundar:

Tabelul 3.10.

Evidenţierea proceselor monomorfe şi polimorfe în sifilisul secundar la gravide

2009 2010 2011 2012 2013 Total:

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Proces monomorf 1 14,28 3 20 2 28,57 3 23,07 2 22,22 11 21,56

Proces polimorf 6 85,71 12 80 5 71,42 10 76,92 7 77,77 40 78,43

Total: 7 100 15 100 7 100 13 100 9 100 51 100

t=4.3843,
p<0.001

Fig. 3.9. Manifestările clinice în cazul sifilisului secundar (%)

51
 Reieşind din tabloul prezentat se observă că în cazul sifilisului secundar
prevalează decisiv cazurile cu procese polimorfe, fapt ce reprezintă o tendinţă atât
autohtonă, cât şi regională (Tabelul 3.10., fig. 3.9.).

10. Repartiţia după funcţia specialistului ce a depistat sifilisul:

Tabelul 3.11.

Cazuri de sifilis la gravide depistate de specialiştii în medicină

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Medic de familie 49 89,0 50 74,6 25 71,4 34 70,8 58 82,8

9 2 2 3 5

Ginecolog 1 1,81 7 10,4 3 8,57 3 6,25 4 5,71

4

Dermatovenerolog 5 9,09 10 14,9 7 20 11 22,9 8 11,4

2 1 2

Alţii 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

52
Fig. 3.10. Repartiţia după funcţia specialistului ce a depistat sifilisul la gravide (%)

Depistarea sifilisului în marea majoritate a cazurilor revine medicului de familie –

circa 78% din totalul de cazuri (Tabelul 3.11., fig. 3.10.).

11. Reprezentarea modalităţilor de depistare a cazurilor de sifilis:

Tabelul 3.12.

Modalităţi de depistare a cazurilor de sifilis în timpul sarcinii

2009 2010 2011 2012 2013

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Testări serologice (RMP) 51 92,72 61 91,04 30 85,71 43 89,58 65 92,85

Contacte sexuale 1 1,81 2 2,98 2 5,71 3 6,25 4 5,71

Pacienţi somatici 3 5,45 4 5,97 3 8,57 2 4,16 1 1,42

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100

53
 Fig. 3.11. Reprezentarea modalităţilor de depistare a cazurilor de sifilis la
gravide (%)

Sifilisul la gravide este depistat, în majoritatea cazurilor, prin testările serologice,

(RMP) – aproape 91% din numărul total (Tabelul 3.12., fig. 3.11.).

12. Maladii concomitente:

Tabelul 3.13.

Evidenţierea maladiilor concomitente la gravidele cu sifilis

2009 2010 2011 2012 2013 Total pe 5 ani:

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Trichomonaza vaginală 10 11 3 15 7 46

Candidoza uro-genitală 13 17 9 20 35 94

54
Vaginoză bacteriană 12 22 10 16 11 71

Gonoreea 0 0 0 1 0 1

Anemie feriprivă 12 30 19 28 43 132

Bronşită cronică 2 1 0 1 0 4

Pielonefrită gestaţională 1 0 0 0 0 1

Pielonefrită cronică 0 1 0 1 0 2

Cistită subacută 0 1 1 0 0 2

Infecţie intrauterină 0 0 0 0 1 1

Endometrită 0 1 0 0 0 1

Herpes simplex 0 1 0 0 1 2

Gastrită acută 0 1 0 0 0 1

Hepatită cronică B 0 1 1 0 0 2

Dermatită de contact 0 1 1 1 0 3

Endocervicoză 0 2 0 1 0 3

Scabie 0 0 1 0 0 1

Psoriazis 0 0 0 2 0 2

HTA gr.II 0 0 0 1 0 1

Total: 50 13.5 90 24.3 45 12.2 87 23.5 98 26.5 370

± ±
± ± ±
2.59 2.56
2.06 1.97 2.66

55
 Fig. 3.12. Frecvenţa maladiilor concomitente în lotul de cercetare (%)

Maladii concomitente* (din totalul de 19 înregistrate):

* Respectivele maladii pot fi prezente şi în combinaţie de câteva la aceeaşi

persoană.
Afecţiunile cu sifilis la gravide, în majoritatea cazurilor, sunt însoţite cu maladii
concomitente dintre care (dintr-un număr total de 19 afecţiuni) cele care prevalează sunt:
I Anemie feriprivă – 48.0±3.01 %
II Candidoza uro-genitală – 35.0±2.88 %
III Vaginoză bacteriană – 26.0±2.65 %
IV Trichomonaza vaginală – 17.0 ±2.27% (Tabelul 3.13., fig. 3.12.).

56
13. Administrarea grupelor de preparate în tratament:

Tabelul 3.14.

Preparate administrate gravidelor cu sifilis

2009 2010 2011 2012 2013 Total pe 5 ani:

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

Peniciline 54 98,18 65 97,01 34 97,14 47 97,91 68 97,14 268 97,45

Macrolide 1 1,81 2 2,98 1 2,85 1 2,08 2 2,85 7 2,54

Total: 55 100 67 100 35 100 48 100 70 100 275 100

Fig. 3.13. Administrarea grupelor de preparate în tratamentul femeilor gravide cu

sifilis (%)

57
 În ceea ce priveşte administrarea preparatelor prevalează grupa de peniciline –
circa 97% de cazuri, dar aproximativ în 3% de cazuri au fost prescrise macrolide din
cauza alergiilor la penicilină (Tabelul 3.14., fig. 3.13.).

● Dacă analizăm prevalenţa unor indici observăm următorul tablou:

− se observă o tendinţă de creştere a sifilisului în anul 2013 comparativ cu anii

precedenţi (70 cazuri);
− domină contingentul de vârstă cuprins între 20-24 ani (42,5%);
− prevalează aproape de două ori contingentul de persoane ce au traiul în mediul
rural – circa 68%.
− majoritatea (42,545%) sunt persoane oficial căsătorite, însă aici se pot admite
eventuale probleme în viaţa de familie;
− circa 66% din tot contingentul de paciente sunt neangajate în câmpul muncii;
− se observă o tendinţă a depistării şi adresării târzii la medic – pe parcursul
trimestrului II (circa 53%);
− prevalează sifilisul latent recent – circa 80%;
− majoritate a cazurilor de depistare primară a sifilisului la gravide revine
medicului de familie – circa 78% din totalul de cazuri;
− în 91% din numărul total de cazuri sifilisul la gravide este depistat prin testările
serologice (RMP);
− în administrarea preparatelor prevalează grupa de peniciline – circa 97% de
cazuri.

58
3.3. Configurarea de vectori în tactica eradicării/atenuării eficiente a cazurilor de
infecţie cu Treponema pallidum asociată cu sarcina

Cu toate că în cadrul civilizaţiei contemporane s-au atins performanţe în toate

domeniile de activitate umană, inclusiv şi în medicină, o serie de afecţiuni, mai ales cele
strâns legate cu modul de trai, cu mediul social, rămân a fi persistente ori în creştere.
Dificultăţile unui tratament eficient rezidă în accentuata interconexiune cu factorii
sociali. În această categorie de afecţiuni se includ şi cele venerice. Dintre acestea un loc
aparte revine sifilisului la gravide, ce constituie o situaţie cu gravitate dublă, deoarece
aici sunt implicate destinele a două vieţi - a femeii şi a viitorului copil. Realităţile sociale
şi civilizaţionale contemporane accentuează două tendinţe majore: pe de o parte se
complică medicaţia sifilisului la viitoarele mame, dat fiind faptul că această afecţiune
are o profundă determinare socială, pe de altă parte, însă, se acumulează o imensă
experienţă ştiinţifică şi curativă cu mari posibilităţi de soluţionare a situaţiilor
problematice apărute.
În pofida faptului că până la moment s-au atins progrese importante în diverse
domenii de activitate, cazurile de sifilis, inclusiv cele depistate la gravide, evoluează şi
se menţin constant în dinamică, constituind o problemă deosebit de serioasă din punct de
vedere medical şi social în diferite regiuni ale lumii, dar şi în Republica Moldova. În
Europa şi Asia Centrală, dar mai ales în spaţiul autohton, se observă o creştere
persistentă a morbidităţii de sifilis. Incidenţa ofensivă a sifilisului la femei, inclusiv la
gravide, de asemenea este în creştere. Acest fapt impune identificarea unor posibilităţi
mai eficiente a realizării actului medical la respectivul contingent de pacienţi.
Respectiva afecţiune este strâns legată de realităţile sociale existente la moment în
cadrul regional, depinzând direct de aşa factori cum ar fi: nivelul de trai scăzut al
populaţiei, gradul precar de educaţie individuală şi cel al culturii sanitare.
Nivelul afecţiunilor cu Treponema palida la gravide rămâne constant de ridicat,
fapt ce impune aplicarea noilor posibilităţi în realizarea actului medical. Devine

59
oportună optimizarea acestuia prin includerea unor noi componente în vederea creării şi
aplicării strategiilor eficiente de tratament. Noua configuraţie a actului medical cuprinde
următoarele componente:
Medico-clinice.
Actul medical integru, aplicat respectivului contingent de sex feminin, purcede
din momentul identificării la acesta a treponemei pallidum şi durează până la naştere.
Acesta constă din intervenţii clinice, conform stării individuale a fiecărei paciente. În
legătură cu faptul în cauză e necesară monitorizarea clinico-serologică a gravidelor la
medicii de familie, cu două testări obligatorii pentru sifilis, pe parcursul gravidităţii şi
una, în caz de necesitate, nemijlocit în maternităţi. Aprecierea situaţiei privitor la
respectivul tip de afecţiuni constituie un act controversat: în pofida faptului că s-au atins
performanţe referitor creşterii nivelului de trai, al mediatizării şi informatizării societăţii,
al măsurilor de ocrotire a sănătăţii etc., indicii morbidităţii la sifilis rămân a fi net
superiori. Analiza observaţiilor clinice, datelor statistice şi sociologice,
comportamentului social, culturii sanitare, modului de viaţă, denotă necesitatea
optimizării procesului terapeutic aplicat la moment prin includerea unor noi părţi
constitutive şi etape.
Teoretico-medicale.
Relevarea unei tactici facile a procesului curativ la contingentul de femei gravide
seropozitive la sifilis în baza reperelor teoretico-medicale moderne.
Etice (bioetice).
Implicarea activă a bioeticii în actul medical contemporan deschide noi posibilităţi
în realizarea cu succes a procesului curativ în cazul sifilisului la gravide. Demersul etic
polidisciplinar al bioeticii vine să întregească capacităţile de eficientizare a mersului
tratamentului la contingentul ce suferă de această maladie venerică extrem de
periculoasă atât pentru femeie însăşi, cât şi pentru viitorul copil. Scopul magistral constă
în evidenţierea posibilităţilor implicării bioeticii în diferite ipostaze. În legătură cu acest

60
deziderat major devine necesară atingerea unor obiective printre care: prezentarea
potenţialului bioeticii medicale în abordarea subiectului tratamentului afecţiunilor
venerice la anumite categorii sociale cu risc mare pentru viaţă şi sănătate; abordarea
bioetică a relaţiei medic-pacient de tipul acordului informat; monitorizarea activă şi
implicarea efectivă la fiecare etapă a actului curativ a respectării principiilor bioetice;
relevarea eficacităţii potenţialului etic în studierea corelaţiei: afecţiune venerică – cadru
social ş.a.
Se accentuează rolul principiilor: integrităţii terapeutice, nondăunării,
confidenţialităţii, responsabilităţii, imparţialităţii, compromisului optimal. Conotaţii
aparte acestea capătă în cazul contingentului cu pacienţi asociali. Angajarea bioeticii în
terapia bolilor venerice antrenează un potenţial enorm cu un spectru divers de
posibilităţi. Relevarea acestora constituie un subiect de actualitate pentru medicină şi
alte sfere ale vieţii sociale [22; 74].
Comunicative, informaţionale, matematice etc. „Este importantă pentru
determinarea rolului grupelor „nucleare”, factorilor demografici, sociali,
comportamentali şi estimarea aportului acestora în morbiditate. Modelarea matematică e
de neînlocuit atunci, când e vorba de alegerea grupelor optimale a populaţiei pentru
efectuarea măsurilor profilaxiei primare şi secundare în ITS” [3, p.57].
Normativo-legislative.
Acest component are mai multe aspecte: elaborarea actelor normative şi
legislative, emiterea unor coduri profesionale, stabilirea unor regulamente etc. toate fiind
vizate să asigure o protecţie contra infecţiilor sexual-transmisibile în general şi în special
la femei. În procesul acestor implementări apar diferite subiecte cu probleme. De
exemplu cele privind corelaţia societate-persoană: „Infecţiile transmise sexual (ITS)
având prin definiţie un potenţial endemic/epidemic, pun problema – de altfel comună
tuturor maladiilor endemice – a conflictului între necesitatea protecţiei populaţiei în

61
ansamblul său (punctul de vedere al autorităţilor sanitare) şi necesitatea de a proteja
persoana, ca individ liber, posesor al anumitor drepturi” [53, p.115].
Asistenţei sociale.
Cele mai recente studii indică la eforturile necesare din cadrul asistenţei sociale
privitor la determinantele cazurilor de sifilis în sarcină. Gravidele care prezintă un risc
crescut pentru infecţia cu sifilis sunt: femeile care trăiesc în sărăcie; femeile neasigurate
medical; prostituatele; femeile care consuma droguri; femeile ce provin din comunităţi
unde este frecvent sifilisul; femeile care prezintă si alte boli cu transmitere sexuală [64].
Consilierii spirituali.
Un rol important revine agenţilor ce realizează asistenţa spirituală – pedagogi,
psihologi, slujitori ai cultelor religioase, persoane special pregătite în asistenţa necesară.
Activitatea în domeniul venerologic impune atât acţiuni medicale, cât şi cele
determinate de agenţii sociali. Prezenţa unui contingent de pacienţi purtători de maladii
„blamate” sau „ruşinoase” preconizează atitudini, analize şi intervenţii ale medicilor,
altor agenţi antrenaţi în acţiunile medicale ori de diversă asistenţă. Aici acţiunile
diferitor factori de decizie e necesar să se implice pregnant în relaţiile medic-pacient, în
acţiunile de corelare dintre agenţii medicali şi cei de asistenţă socială, între diferiţi
factori de decizie.
Analiza uni lot extins de publicaţii teoretice, teoretico-practice, statistice şi chiar
investigaţii jurnalistice, de asemenea şi observaţiile realizate asupra unor cazuri din
societate şi instituţii medico-sanitare, putem afirma că acţiunile îndreptate spre
diminuarea morbidităţii de sifilis la gravide trebuie să fie întreprinse în cadrul unei
strategii comune cu includerea diferitor categorii de specialişti şi factori de decizie.
Rezumând cele expuse putem constata că tactica ce trebuie promovată de un cerc
larg de specialişti în vederea trasării perspectivelor eradicării sau atenuării eficiente a
cazurilor de infecţie cu Treponema pallidum, asociată cu sarcina, include prezenţa unor
vectori importaţi: vectorul medical, vectorul legal, vectorul etic, vectorul social-spiritual.

62
 CONCLUZII GENERALE

Reieşind din analiza datelor ce se conţin în publicaţiile ştiinţifice din ţară şi de

peste hotare ce au drept subiect abordarea afecţiunilor de sifilis în general şi, în mod
special cele cu referinţă la gravide, din examinarea materialelor statistice publicate
referitor la situaţia din R.Moldova şi la cea globală, din realizarea concomitentă a unor
comparaţii cu rezultatele obţinute printr-un studiu personal realizat în baza datelor de
fişele medicale din cadrul staţionarului Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul
Dermatologie şi Maladii Comunicabile, putem formula următoarele concluzii:
1. Sifilisul reprezintă o problemă de sănătate publică majoră cu interferenţe
negative asupra sarcinii. Afecţiunile provocate de spirocheta Treponema pallidum fac
parte din categoria celora ce se caracterizează printr-o gravitate sporită datorită nu numai
gravităţii evoluării procesului clinic, caracterizat prin multiple şi serioase leziuni ale
organelor şi ţesuturilor, ci şi a unei mari incidenţe a factorului social.
2. Infecţiile cu sifilis au o incidenţă înaltă în spaţiul european şi cel din Asia
Centrală. Afecţiunile de sifilis la nivel global şi autohton, în pofida faptului că s-au atins
importante performanţe medicale la acest capitol, rămân a fi un flagel important în
spectrul afecţiunilor cu referire la persoana umană, rămânând un subiect încă deschis cu
încă multiple aspecte neelucidate.
3. Domină sifilisul la grupul de vârstă de 20-24 de ani la persoanele provenite din
mediul rural şi neangajate în câmpul muncii. Situaţia în cauză denotă faptul că sifilisul
contactat în general, dar mai cu seamă la contingentul de femei gravide rămâne a fi o
problemă cu dublă gravitate deoarece, deoarece ea are o conotaţie nu numai medicală, ci
şi una socială.
4. Consecinţele afecţiunii cu Treponema pallidum în timpul sarcinii se manifestă
destul de grav pentru mamă şi făt. Maladia sifilitică poate avea urmări directe în privinţa
apariţiei sterilităţii feminine, în evoluţia nefavorabilă a sarcinii, în patologia fătului şi/ori

63
a copilului născut ş.a. Cea mai mare parte din numărul respectivelor patologii poate avea
consecinţe severe şi în contextul patologiei generale. În acest sens oportune şi deosebit
de actuale se prezintă a fi studiile interdisciplinare de referinţă ce oferă soluţii în scopul
eradicării sau diminuării numărului de suferinzi.
Vizavi de concluziile respective sunt oportune următoarele recomandări:
1. E necesar ca în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii R.Moldova Cu privire la
aprobarea Ghidului naţional de conduită a infecţiilor cu transmitere sexuală (nr.68 din
31.01.2015) conducătorii instituţiilor medico-sanitare să organizeze implementarea
măsurilor eficiente în vederea eradicării infecţiilor cu transmitere sexuală din cadrul
asistenţei medicale acordate populaţiei. În acest context devine oportună promovarea de
către factorii de decizie a unei strategii eficiente de stăvilire a sifilisului la gravide.
2. În contextul executării susnumitului Ordin, privitor la sarcinile prevăzute
pentru USMF „Nicolae Testemiţanu” în privinţa organizării implementării respectivului
Ghid în activitatea didactică, devine oportună completarea suporturilor de curs,
manualelor, îndrumărilor metodice referitor la compartimentele Afecţiuni venerice,
Sifilis, Sănătatea publică, Managementul sanitar, Igienă, Ecologie medicală şi umană
ş.a. cu unele subiecte în care se analizează complexitatea condiţiilor sociale şi
diversitatea de factori ce condiţionează morbiditatea bolilor sexual transmisibile,
inclusiv la femei şi la gravide.
3. Elaborarea cursurilor opţionale referitor la problemele influenţei mediului
social asupra morbidităţii afecţiunilor sexual-transmisibile şi organizarea de studii
ştiinţifice interdisciplinare privitor la bolile venerice şi specificul regional şi autohton al
acestora.
4. Implementarea de programe şi proiecte ce au drept scop eradicarea sifilisului la
vârstă tânără prin acţiuni complexe (medicale şi nemedicale).

64
 BIBLIOGRAFIE

1. Adimora A., Hamilton H., Holmes K. Sexually transmitted diseases. Companion

Handbook. 2 ed. New York: McGraw-Hill Inc., 1994. 448 p.
2. Beţiu M. Aspecte clinico-evolutive actuale ale sifilisului. În: Congresul IV Naţional
de Dermatovenerologie şi Cosmetologie cu participare internaţională (rezumatele
comunicărilor). Chişinău, 23-25 sept. 2010. Chişinău, 2010, p.101-104.
3. Beţiu M. Modelarea matematică în studierea procesului epidemic în sifilis şi alte
infecţii cu transmitere sexuală. În: Anale Ştiinţifice ale USMF Nicolae Testemiţanu,
2009, Vol. 2. Probleme actuale de sănătate publică şi management. Chişinău:
Medicina, 2009, p.50-57.
4. Beţiu Mircea. Sifilisul. În: Dermatovenerologie: Manual pentru studenţi. Sub red.
M. Beţiu. Chişinău: Medicina, 2013, p.228-247.
5. Beţiu M., Sturza V., Gogu V., Tâj T., Penduş C., Beţiu I. Unele particularităţi ale
sifilisului la gravide. În: Congresul IV Naţional de Dermatovenerologie şi
Cosmetologie cu participare internaţională (rezumatele comunicărilor). Chişinău, 23-
25 sept. 2010. Chişinău, 2010, p.118-119.
6. Boli cu transmitere sexuala (sifilisul, gonoreea, chlamydia, scabia, SIDA). În:
http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-cu-transmitere-sexuala/boli-cu-transmitere-sexuala-
sifilisul-gonoreea-chlamydia-scabia-sida_1101 (accesat: 24.12.2014).
7. Chirilescu Carolina. R. Moldova, prima într-un top al bolilor cu transmitere sexuală. În:
http://www.jc.md/r-moldova-prima-intr-un-top-al-bolilor-cu-transmitere-sexuala/
(accesat: 10.01.2015).
8. Coleman C., Lohan M. Sexually acquired infections: do lay experiences of partner
notification challenge practice? In: Journal of Advanced Nursing, Blackwell Publishing,
2007, Nr. 58 (1), p.35-43.

65
9. Cupşa Augustin. Boli infecţioase transmisibile. Curs universitar cu recomandări pentru
activităţile practice. Craiova: Editura Medicală Universitară, 2007. 1818 p.
10.Dermatovenerologie. Manual pentru studenţi. Cat. Dermatovenerologie, USMF
„N.Testemiţanu”. Chişinău: Medicina, 2012. 304 p.
11.Diaconu Dumitru-Iustin, Popescu Mihaela-Anca, Nica Dana, Fratea Cornelia-
Cristina. Dermato-Venerologie pentru studenţii facultăţilor de medicină generală,
medici rezidenţi şi medici de familie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1999. 516 p. + 22 p. planşe color.
12.English John. General Dermatology. An Atlas of Diagnosis and Management.
Oxford (UK): Clinical Publishing, 2007. 142 p.
13.Eni Ana. Afecţiunile complexului mucoparodontal. Chişinău: Medicina, 2007.
379 p.
14.Filip Mădălin. Sifilisul – o istorie controversată. În: http://www.scientia.ro/
biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/865-sifilisul-o-istorie-
controversata.html (accesat: 15.02.2015).
15.Forsea Dan, Popescu Raluca, Popescu Cătălin Mihai. Compendiu de
dermatologie şi venerologie. Bucureşti: Editura Tehnică, 1996. 415 p.
16. Fowler Christina, Gavin Norma, Adams Kathleen, Tao Guoyu, Chireau
Monique. Racial and Ethnic Disparities in Prenatal Syphilis Screening among
Women with Medicaid-covered Deliveries in Florida. In: Maternal and Child
Health Journal, 2008, Vol.12, Issue 3, p.378-393.
17.Genc Mehmet, Ledger William J. Syphilis in pregnancy: Review. In: Sex Transm
Inf, 2000, Nr.76, p.73-79.
18.Ghid naţional de conduită a infecţiilor cu transmitere sexuală. Elaborat de:
M.Beţiu, V.Calistru, V.Morcov. Chişinău, 2015. 134 p.
19.Guidelines for the management of sexually transmitted infections. Geneva: World
Health Organization, 2003. 91 p.

66
20.Incidenţa bolilor cu transmitere sexuală la populaţia cu vârsta între 15-19 ani. În:
http://diez.md/wp-content/uploads/2013/07/statistica_boli_sexuale.jpg (accesat:
15.02.2015).
21.Incidenţa femeilor prin diferite boli. În: http://www.statistica.md /search. php?
go=1&l =ro&searchfield=sifilis (accesat: 12.01.2015).
22.Kopelman Loretta M. The Growth of Bioethics as a Second-Order Discipline. In:
The Development of Bioethics in the United States. Editors: Jeremy R.
Garrett, Fabrice Jotterand, D. Christopher Ralston. Philosophy and
Medicine. Volume 115. Springer, 2013, p.137-159.
23. Landa Ina. Sifilisul şi gonoreea atacă raioanele de centru. În:
http://www.expresul.com/2012/02/27/sifilisul-si-gonoreea-ataca-raioanele-de-centru/
(accesat: 24.12.2014).
24.Landes Megan, Thorne Claire, Barlow Patricia et all. Prevalence of sexually
transmitted infections in HIV-1 infected pregnant women in Europe. In: Eur J
Epidemiol, 2007, Nr. 22, p.925–936.
25.LeFevre Michael L. Behavioral Counseling Interventions to Prevent Sexually
Transmitted Infections: U.S. Preventive Services Task Force Recommendation
Statement. In: Annals of Internal Medicine, 2014, (23 sept), Vol.150, Nr. 10, p.1-9.
26.Lin Jennifer S., Whitlock Evelyn, O’Connor Elizabeth, Bauer Vance.
Behavioral Counseling to Prevent Sexually Transmitted Infections: A Systematic
Review for the U.S. Preventive Services Task Force. In: Annals of Internal
Medicine, 2008, Vol.149, Nr.7, p.497-508.
27.Moldova. Harta bolilor sexual transmisibile. În: http://forum.md/887698 (accesat:
12.01.2015).
28.Monitorizarea ITS în R.Moldova: Sifilis la gravide. În: http://monitoring.
mednet.md:8090/db.its/default.asp?id=DispSumm&sqlStr=Select*+From+%...(acce
sat:12.01.2015).

67
29.Morbiditatea prin boli venerice. În: http://www.statistica.md/search. php?go=
1&l=ro &searchfield=sifilis (accesat: 12.01.2015).
30.Nistor Claudia Andreea, Lazar Cecilia, Voidazan Septimiu Toader. Evaluarea
amplitudinii şi a tendinţei de evoluţie a bolilor cu transmitere sexuală în arealul
mureşan. În: Management in health, Vol.17, No3 (2013) http://journal.
managementinhealth.com/index.php/rms/article/view/281/903 (accesat: 12.01.2015).
31.Numărul gravidelor bolnave de sifilis creşte alarmant. În: http://www.publika.
md/numarul-gravidelor-bolnave-de-sifilis-creste-alarmant_1974241.html (accesat:
12.01. 2015).
32.Oanţă Alexandru. Curs de dermatologie pentru studenţi. Braşov, 2007. 264 p.
33.Ocrotirea sănătăţii în Republica Moldova. Chişinău: Statistica, 2013. 232 p.
34.Ordinul Ministerului Sănătăţii Republicii Moldova Cu privire la aprobarea
Ghidului naţional de conduită a infecţiilor cu transmitere sexuală (nr.68 din
31.01.2015).
35.Papuc Irina. Republica Moldova, campioană la infecții cu sifilis și gonoree
printre adolescenți. În: http://www.e-sanatate.md/News/1035/republica-moldova-
campioana-la-infectii-cu-sifilis-si-gonoree-printre-adolescenti (accesat: 14.01.2015).
36.Pătraşcu Virgil. Boli dermatologice şi boli sexual-transmisibile. Diagnostic,
tratament. Ediţia a II-a. Craiova: Ed. SITECH, 2006. 507 p.
37.Peeling Rossana W., Ye Htun. Diagnostic tools for preventing and managing
maternal and congenital syphilis. In: Bulletin of the WHO, 2004, Nr. 82(6), p.439-
446.
38.Profil serologie sifilis. În: http://www.synevo.ro/profil-serologie-sifilis/ (accesat:
02.03.2015).
39.Quinn T.C. Sexually transmitted diseases. Advances inhost defense mechanisms.
New York: Raven Press, 1992. 952 p.

68
40.Raportul annual al cazurilor de sifilis înregistrate la Spitalul Clinic Colentina –
2007. În: DermatoVenerologie (Bucureşti), 2008, Nr. 53, p.37-45.
41.Republica Moldova în fruntea topului infecţiilor sexuale din Europa. În:
http://diez.md/2013/07/02/republica-moldova-in-fruntea-topului-infectiilor-sexuale-
din-europa/ (accesat: 12.01.2015).
42.Rezultatele studiului asupra sănătăţii populaţiei în Republica Moldova. Chişinău:
Statistica, 2006. 286 p.
43.Sănătatea Publică în Moldova. Anul 2008. Chişinău: Centrul Naţional de
Management în Sănătate, 2009. 333 p.
44. Semaan Salaam, Leinhos Mary. The Ethics of Public Health Practice for the
Prevention and Control of STDs. In: Behavioral Interventions for Prevention and
Control of Sexually Transmitted Diseases, 2007, p.517-548.
45.Sifilis. În: http://actinmed.info/index/s/sifilis.html (accesat: 27.02.2015).
46. Sifilis. În: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sifilis (accesat: 27.02.2015).
47.Sifilis. În: http://www.sanatateafemeii.md/romana-sifilis/ (accesat: 12.01.2015).
48.Sifilisul. În: http://www.scritub.com/medicina/Sifilisul151511412.php (accesat:
12.01.2015).
49.Sifilisul. În: http://www.calificativ.ro/SIFILISUL-a3564.html (accesat: 10.01.2015).
50.Sifilisul – lues. În: http://www.genesis.md/index.php?id=125461 (accesat:
02.03.2015).
51.Sifilisul şi sarcina. În: http:/ /www.sfatmedical.ro/ Sarcina_si_nasterea/ Despre_
boala/ Sifilisul_ si_ sarcina (accesat: 12.01.2015).
52.Skripkin I.C. Dermatologie şi venerologie. Chişinău: Medicina, 1997. 450 p.
53.Solovăstru Laura Gheucă, Diaconu Diana, Vâţă Dan, Ioan Beatrice. Infecţiile
transmisibile sexual – strict confidenţial sau problem de sănătate publică? În: Revista
Română de Bioetică, 2008, Vol.6, Nr.2, aprilie – iunie, p.114-120.

69
54.Spinei Larisa, Lozan O., Badan V. Biostatistica. Chişinău: Tipografia Centrală,
2009. 186 p.
55.Sturza Vasile, Beţiu Mircea. Propedeutica maladiilor dermatovenerice. Curs
postuniversitar. Chişinău: Medicina, 2013. 198 p.
56.Tabuica O. Aspecte contemporane în diagnosticul serologic al sifilisului. În:
Curierul medical. Chişinău, 2009, Nr.6 (312), p. 28-33.
57.Tabuica Oleg. Sifilisul latent recent şi diagnosticul diferenţial cu reacţiile serologice
fals positive. Autoreferatul tezei de doctor în medicină. Chişinău, 2012. 30 p.
58. Tabuica Oleg, Muset Gheorghe, Betiu Mircea. The diagnostic performance of
treponemal western blot as a confirmatory test for latent syphilis. În: Sănătate
Publică, Economie şi Management în Medicină, 2011, Nr.1 (36), p. 49-52.
59.Tintiuc Dumitru, Grossu Iulian. Sănătate Publică şi Management. Chişinău:
Medicina, 2007. 895 p.
60.Tratat de dermato-venerologie. Sub red. Al. Colţoiu. Vol. I. Partea I. Bucureşti: Ed.
Medicală, 1986. 729 p.
61.Ţibuleac Sava. Infecţii materno-fetale. Chişinău: Tip. Centrală, 2013. 432 p.
62.Ţiganasu Olivia. Bolile cu transmitere sexuala - simptome, diagnostic si tratament.
În: http://www.divahair.ro/sanatate/obstetrica-ginecologie/bts_-_simptome,_
diagnostic, _ tratament (accesat: 12.01.2015).
63.Velaphi Sithembiso, Sanchez Pablo J. Syphilis. In: Congenital and Perinatal
Infections: A Concise Guide to Diagnosis. Edited by Cecellia Hutto. Totowa, New
Jersey (USA): Humana Press, 2006, p.199-217.
64. Wolff T., Shelton E., Sessions C., Miller T. Screening for Syphilis Infection in
Pregnant Women: Evidence for the U.S. Preventive Services Task Force
Reaffirmation Recommendation Statement. In: Annals of Internal Medicine, 2009,
Vol.150, Nr.10, p.710-716.

70
65.Венерические болезни. Руководство для врачей. Под ред. акад.
О.Шапошникова. 2-е изд. Москва: Медицина, 1991. 544 с.
66.Всемирная Организация Здравоохранения. Европейское Региональное бюро.
Европейская база данных „Здоровье для всех”, апрель 2014 г. În:
http://www.euro. who.int/ru/data-and-evidence/databases/european-health-for-all-
database-hfa-db (accesat: 02.03.2015).
67.Дядькин В.Ю., Хитров В.Ю. Сифилис полости рта: Клиника и
дифференциальная диагностика. Казань, 2004. 81 с.
68.Лосева O.K. Сифилис и беременность. În: http://ill.ru/news. art.shtml?c_
article=142 (accesat: 12.01.2015).
69. Ляшенко Ольга. Беременность и сифилис. Как родить здорового ребенка? În:
http://mamabum.ru/beremennost_i_sifilis_kak_rodit_zdorovogo_rebenka/72/ article
(12.01.2015).
70.Обухов А. П. Эпидемиологические и иммуногенетические особенности
заболеваемости сифилисом в тувинской популяции. Aвтореферат кандид. мед.
наук. Красноярск, 2010. 141 с.
71.Панкратов О.В. Сифилис у беременных и детей. Минск: Ipati, 2007. 360 c.
72.Родионов А.Н. Сифилис: Руководство для врачей. Санкт-Петербург, 1997.
284 с.
73.Фицпатрик Т., Джонсон Р., Вульф К., Полано М., Сюрмонд Д.
Дерматология. Атлас – справочник. Пер. с англ. Москва: Практика, 1999.
1044 с.
74.Этика и деонтология в дерматологии. În: http://fundamed.ru/kodjven/265-
etika-i-deontologiya-v-dermatologii.html (accesat: 12.01.2015).

71
 ANEXE

Anexa 1

Заболеваемоcть cифилиcом, на 100000 населения

<= 70
<= 56
<= 42

<= 28

Европейский регион <= 14

11.3 Нет данных
2011 Мин = 0

Fig. A1.1. Morbiditatea cu sifilis în Europa 100 000 de populaţie [66]

72
 Anexa 2

Заболеваемоcть cифилиcом,
на 100000 населения
70

60

Беларусь
Болгария
Эстония
50 Финляндия
Франция
Грузия
Германия
40 Венгрия
Израиль
Италия
Латвия
Литва
30 Польша
Португалия
Республика Молдова
Румыния
Российская Федерация
20 Турция
Украина
Европейский регион

10

0
Последний возможный

2011

Fig. A2.2. Morbiditatea cu sifilis în Europa 100 000 de populaţie [66]

73
 Anexa 3

Fig. A3.3. Incidenţa bolilor cu transmitere sexuală la populaţia cu vârsta între 15-19 ani
[20]

74
 Anexa 4

Fig. A4.4. Treponema pallidum la microscopul electronic [46]

Fig. A4.5. Şancru primar sifilitic pe mână [46]

75
 Anexa 5

Fig. A5.6. Exemplu tipic de manifestare a sifilisului secundar cu iritaţia palmelor [46]

Fig. A5.7. Papule şi noduli roşiatici ce acoperă cea mai mare parte a corpului,
caracteristici ale sifilisului secundar [46]

76
 Anexa 6

Fig. A6.8. Coriza sifilitică în sifilis congenital [71]

Fig. A6.9. Dintele Hutchinson în sifilis congenital [46]

77
 Anexa 7

Fig. A7.10. Incidenţa prin sifilis în R.Moldova în anul 2011 [27]

78
 Anexa 8

Fig. A8.11. Incidenţa prin sifilis în R.Moldova în anul 2011 [27]

79
 Anexa 9

Fig. A9.12. Incidenţa sifilisului (toate formele clinice) în România în perioada

1985-2006 [40]

80
 Anexa 10

Fig. A10.13. Incidenţa cazurilor de sifilis în judeţele Mureş şi Harghita, comparativ cu

România, în perioada 2005-2012 [30]

81
 Anexa 11

Fig. A11.14. Coraportul (în cifre şi %) a cazurilor de sifilis la bărbaţi şi femei în

R.Moldova în perioada anilor 2009-2013 (calculat după [66] şi alte surse)

82
 Anexa 12

Tabelul A12.1.

Incidenţa ITS la 100 mii populaţie (2000-2013) în R.Moldova

(calculat după [21; 66] şi alte surse)

INCIDENŢA PRIN ITS

la 100 mii populaţie
Infecţii
Sifilis toate
anul Gonoree Trihomoniază Hlamidii viral Total
formele
urogenitale
2000 97,8 50,1 378,6 59,3 32,9 751,1

2001 101,1 41,4 347,3 50,6 12,2 552,8

2002 94,7 40,7 386,0 74,2 38,0 644

2003 80,5 47,7 414,0 23,5 7,0 572,0

2004 71,1 51,4 336,2 68,7 18,5 545,9

2005 69,4 53,5 352,8 91,8 39,4 607,1

2006 68,6 50,7 344,8 80,1 41,6 558,1

2007 77,2 48,7 369,4 78,7 36,7 610,6

2008 71,4 46,6 376,6 104,9 53,1 652,5

2009 69,5 42,7 413,8 90,3 65,2 681,5

2010 70,4 36,0 398,5 156,3 36,9 726,8

2011 63,5 34,8 343,6 33,9 78,7 522,4

2012 64,6 31,9 312,8 88,4 42,8 540,5

2013 63,7 27,2 327,9 166,3 133,3 718,6

83
 Anexa 13

Incidenţa ITS rapoartate statistic

100 mii populaţie, a.2013

TRIHOMONIAZĂ;
327.9

HLAMIDIOZĂ INFECŢII
166.3 VIRALE
UROGENITALE
133.0
SIFILIS
63.7
GONOREE
27.2

Fig. A13.15. Incidenţa ITC la 100 mii populaţie (2013) în R.Moldova

(calculat după [21; 66] şi alte surse)

84
 Anexa 14

Evolutional incidence of syphilis in Republic of Moldova

during 1950-2012 period
250
Cases per 100000 population

200,7
200
188
174,4

155
150

117,9 115,9

101,3
104,2
100
83,5 77,1
96,7
64,6
53,4 58,8 59,2
61,4 46,5
24,6 69,4 63,5
50 36,1
27,7 15,7
12,3 31
12,9 5,5 7,1

0
1950
1952
1954
1956
1958
1960
1962
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
Year

Fig. A14.16. Evoluţia incidenţei de sifilis ITC la 100 mii populaţie (2013) în
R.Moldova (calculat după [21; 66] şi alte surse)

85
 Anexa 15

Tabelul A15.2.

Incidenţa de sifilis la 100 mii populaţie (2013) (calculat după [21; 66] şi alte surse)

INCIDENŢA PRIN SIFILIS

(la 100 mii locuitori)
pe teritorii
municipii/ raioane 2013
1 mun. Chişinău 86,4
2 mun. Bălţi 56,9
Total pe municipii 81,2
1 Anenii Noi 67,4
2 Basarabeasca 51,8
3 Briceni 22,8
4 Cahul 84,9
5 Cantemir 68,9
6 Călăraşi 81,3
7 Căuşeni 75,1
8 Cimişlia 90,1
9 Criuleni 87,3
10 Donduşeni 17,9
11 Drochia 29,1
12 Dubăsari 51,1
13 Edineţ 59,5
14 Făleşti 23,8
15 Floreşti 49,3
16 Glodeni 39,2
17 Hînceşti 62,6
18 Ialoveni 74,0
19 Leova 35,5
20 Nisporeni 48,2

TOTAL RM 63,7
INCIDENŢA PRIN SIFILIS
(la 100 mii locuitori)
pe teritorii
municipii/ raioane 2013
21 Ocniţa 30,5
22 Orhei 66,0
23 Rezina 51,8
24 Rîşcani 37,5
25 Sîngerei 36,5
26 Soroca 22,9
27 Străşeni 45,8
28 Şoldăneşti 62,9
29 Ştefan-Vodă 61,6
30 Taraclia 61,2
31 Teleneşti 81,4
32 Ungheni 85,3
UTA Găgăuzia 23,5
33 - Comrat 19,6
34 - Ceadîr-Lunga 31,8
35 - Vulcăneşti 12,4
Total pe raioane 54,7
Total RM 63,7

86
 Anexa 16

Dinamica cazurilor de sifilis in R.Moldova

la diferite categorii de populație
(2009 – 2013)

Fig. A16.17. Dinamica cazurilor de sifilis în R.Moldova (2009-2013) (calculat după

[21; 66] şi date din fişele medicale din Instituţia Medico-Sanitară Publică
Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile)

87
 Anexa 17

Plasarea pe primele 10 locuri (în ordine descrescândă) ale raioanelor R.

Moldova cu cele mai fregvente cazuri de sifilis la gravide în perioada
anilor 2009-2014

Fig. A17.18. Topul raioanelor cu cazuri de sifilis la gravide tratate în IMSP SDMC
(date calculate de autor)
Plasarea pe primele 10 locuri (în ordine descrescândă) ale raioanelor R. Moldova
selectate din topul anual a câte 10 raioane cu cele mai fregvente cazuri de sifilis la
gravide (pentru fiecare an calindaristic din perioada anilor 2009-2014)

Fig. A17.19. Topul raioanelor cu cazuri de sifilis la gravide tratate în IMSP SDMC
(date calculate de autor)

88
 Anexa 18
CHESTIONAR
privitor la acumularea datelor din fişe medicale la tema:
„Sifilisul la gravide: aspecte clinico-evolutive şi de tratament”

1. Codificarea numelui şi prenumelui

2. Vârsta gravidei
3. Mediul de tai
● rural
● urban
4. Termenul sarcinii
5. Starea civilă a gravidei
● necăsătorită
● căsătorită
● divorţată
6. Profesia. Domeniul de activitate
● muncitori / funcţionari
● intelectuali
● neangajată
● altele
7. Nivelul de studii
● elevă
● studentă
● medii
● medii speciale (colegiu)
● superioare
8. Modul de depistare
● tipul instituţiei în care a fost depistată (policlinică, staţionar etc.)
● funcţia specialistului ce a depistat
● modalitatea depistării (accidentală, spontană, activă)
● în cazul depistării active:
– Nr. testării la sifilis
– 12-14 săptămâni;
– 28-32 săptămâni;
– eventual la naştere (în maternitate)
9. Reacţiile serologice:
● data
● rezultatul
● la ce termen al sarcinii a fost efectuată
10. Diagnosticul clinic (tipul clinic al afecţiunii cu sifilis)
11. Tratamentul indicat
● preparatul
● doza
12. Termenul de înregistrare a gravidităţii la medicul de familie (când a fost luată
la evidenţă ca gravidă)
13. Informaţii suplimentare eventuale.

89
 Declaraţie

Prin prezenta declar că Lucrarea de diplomă cu titlul „Sifilisul la gravide: aspecte

clinico-evolutive şi de tratament” este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată
niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate.
De asemenea, că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în
lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din
altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
- reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine
referinţa precisă;
- rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

Data

14.05.2015
Absolvent Vitalina Ojovan

_________________

90