MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ FEG EDUCAŢION ROŞIORII DE VEDE

SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE

CERTIFICARE A

CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 5

ÎNDRUMĂTOR:
AS. SADEGHIAN IRANZAD VERGINICA

ABSOLVENT:
CHIRU-BARBU N.ELENA

AUGUST
2020
 MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
ŞCOALA POSTLICEALĂ FEG EDUCAŢION ROŞIORII DE VEDE
SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
OBEZITATE

ÎNDRUMĂTOR:
AS. SADEGHIAN IRANZAD VERGINICA

ABSOLVENT:
CHIRU-BARBU N.ELENA

AUGUST
2020
 CUPRINS

ARGUMENT

Capitolul I. PREZENTAREA GENERALĂ A OBEZITĂŢII

1.1. Noţiuni generale de anatomieşifiziologie
9
1.1.1. Tesutuladipos
9
1.1.1.1. Ţesutuadiposalb
11
1.1.1.2. Ţesutuladiposbrun
15
1.1.2. Ţesutulconjuctiv......................................................................................16
1.1.3. Fiziologia
alimentaţiei...................................................................................16
Capitolul II. NOŢIUNI GENERALE DESPREOBEZITATE
2.1. Definiţiaobezităţii.....................................................................................17
2.2. Istoric
19
2.3. Clasificareaobezităţii
22
2.4. Epidemiologiaobezităţii
24
2.5. Etiopatogenia(etiopatogeneza)obezităţii
24
2.6. Simptomatologie
31
Capitolul III.DIAGNOSTICUL ŞI EVALUAREA OBEZITĂŢII
3.1. Modalităţi şi tehnici e diagnosticareşievaluare
34
3.2. Diagnosticdiferenţial
37
3.2.1. Principalele cauzealeobezităţii
37
3.2.2. Morbiditatea
38
3.2.3. Modificarea stiluluideviaţă
38
3.2.4. Programe deexerciţii fizice
40
3.3. Evoluţieşiprognostic
41
3.4. Complicaţiileobezităţii
42
3.4.1 Modificările endocrineînobezitate
.............................................................................................................................
42
3.4.2. Modificările metaboliceînobezitate
42
3.4.3. Tulburări cardio-vasculare asociate dezechilibrelor endocrino-
metabolice dinobezitate.........................................................................................44
3.4.4 Obezitatea şi consecinţeleeigrave
.............................................................................................................................
46
3.5. Profilaxiaobezităţii
47
3.6. Tratamentul obezităţii..................................................................................48
3.6.1. Terapiaprindietă….....................................................................................49
3.6.2. Educaţiafizică............................................................................................50
3.6.3. Terapiacomportamentală...........................................................................51
3.6.4. Terapiamedicamentoasă............................................................................51
3.6.5. Terapiachirurgicală....................................................................................52
CapitolulIV.PREZENTAREACAZURILOR DE ÎNGRIJIRE
5.1. Prezentare de caz la bolnaviicuobezitate.....................................................57
5.2. Cazul clinic I.................................................................................................58
5.3. Cazul clinic II..............................................................................................71
5.4. Cazul clinic III..............................................................................................83
CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 MOTTO:

“Un organism sănătos este camera de

oaspeţi a sufletului, un organism bolnav
o închisoare”
Francis
Bacon “Tot ce este frumos în această viaţă sau
este imoral,
sau ilegal, sau duce la obezitate.”
Oscar Wilde

6
 ARGUMENT

Decizia abordării acestei teme pentru lucrarea de licenţă este în primul rând
rezultatul problemelor de sănătate cu care mă confrunt personal.
Cauzele care duc la apariţia obezităţii sunt neglijate în viaţa de zi cu zi de
majoritatea oamenilor şi o dată instalată ea devine o problemă de importanţă vitală.
Multe persoane nu o consideră ca o afecţiune gravă, îi neglijează apariţia şi evoluţia, fie
din necunoaştere fie din alte cauze. Cei neimplicaţi au o atitudine critică, dură,
sfidătoare la adresa supraponderalilor. Cauzele instalării obezităţii sunt de natură
subiectivă dar în tot mai multe cazuri ele au surse obiective, ce nu ţin de voinţa sau
uzanţele subiectului.
Impactul obezitătii asupra stării de sănătate duce la complicaţii periculoase nu
numai în comportamentul şi în psihicul oamenilor dar şi prin generarea unor boli de
mare risc şi foarte greu detratat.
Creşterea alarmantă a numărului bolnavilor supraponderali în ţara noastră, ca şi pe
plan mondial, dar în special în rândul copiilor este al doilea motiv ce m-a determinat să
optez pentru subiectul lucrării de faţă. Profilaxia, tratamentul dar şi diseminarea
cunoştiinţelor necesare sunt preocupări primordiale pentru mine. Prevenţia obezităţii şi
dacă aceasta nu este posibilă, atunci tratamentul şi recuperarea bolnavilor de obezitate
sunt obiectiveleţel.
 CAPITOLUL I.

PREZENTAREA GENERALĂ A OBEZITĂŢII

1.1.Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie

1.1.1.Tesutul adipos
Pentru cei mai mulţi dintre noi, ţesutul adipos (popular denumit
„grăsime”) are o reputaţie proastă. Este un ţesut conjuctiv specializat
în stocarea lipidelor şi reprezintă unul dintre cele mai vaste „organe” ale
corpului uman. Ţesutul adipos, de orice fel, este alcătuit din celule numite
adipocite.
Tesutul adipos este distribuit neuniform pe suprafaţa corpului. La femei
reprezintă de obicei 25-30% din greutatea corporală iar la bărbaţi 12-14%.
Femeile au predispoziţie să aibă mai mult ţesut adipos pe coapse în adolescenţă,
care se adaugă şi în zona abdomenului şi poate a braţelor în perioada adultă.
Bărbaţii, în schimb, au predispoziţie să aibă mai mult ţesut adipos în zona
abdomenului şi, unii dintre ei, în zona coapselor şi a mâinilor. Ţesutul adipos
este peste tot: în jurul inimii, pe abdomen, pe coapse, pe braţe, pe spate, peste
tot, iar, în anumite zone, are un diametru care ne supără. Pentru că acest ţesut
adipos reprezintă excelente rezerve pentru perioadele grele prin care organismul
se aşteaptă sătreacă.

Fig. nr.1: Ţesut adipos

8
 Fig.nr.2: Ţesut adipos subcutanat
Ţesutul adipos reprezintă cea mai importantă rezervă de energie a
organismului, dar posedă în aceeaşi măsură şi numeroase efecte endocrine.
Organul adipos este alcătuit la mamifere din două tipuri majore de țesut -
alb denumit și unilocular (WAT) și brun sau multilocular (BAT). Cele două
țesuturi deţin roluri diferite direcționând energia stocată sub formă de
triacilgliceroli fie către termogeneză - BAT fie către alte funcții metabolice -
WAT (Cinti 1999, Cinti, 2001a). O a treia componentă a organului adipos este
reprezentată de fracția stromovasculară - țesut conjunctiv constituit din celule cu
fenotip și funcții variate, bine vascularizat și inervat (Hauner, 2005, Gesta și
colab., 2007).

9
 Fig.nr.3:Tipuri de ţesut adipos şi localizarea lui (pe sexe)

1.1.1.1. Ţesutul adiposalb

Cea mai mare parte a ţesutului adipos uman este reprezentată de ţesutul adipos
alb, la rândul său alcătuit din adipocite, înconjurate de ţesut conjunctiv bine
vascularizat. Cantitatea cea mai mare de ţesut adipos alb se regăseşte la nivel
subcutanat și perivisceral, stocând trigliceridele vitale pentru supravieţuire. Ţesutul
adipos alb este implicat, în primul rând, în depozitarea şi mobilizarea energiei, are o
capacitate enormă de expansiune iar acumularea de grăsime în exces este asociată cu
tulburari metabolice. „Grăsimea” albă are rolul de a stoca energie şi de a produce
hormoni. Printre altele, celule adipoase mici produc un
 hormon numit adiponectina, care face ficatul şi muşchii sensibili la acţiunea
insulinei, scăzând riscul de diabet sau boli de inima. În caz de obezitate, producţia de
adiponectină scade sau este oprită, facând loc bolilor.
Adipocitul unilocular (Fig.nr.5) prezintă formă sferică când se găsește izolat, iar
în structura lobulului forma devine poliedrică sau ovalară prin compresiune reciprocă.
Dimensiunea celulei poate varia între 80-120 μm în funcție de starea de nutriție a
organismului și tipul de depozit (Ross și Pawlina, 2006). Între 60-85% din greutatea
celulei este constituită din lipide (constituite 90-99% din triglyceride) şi analizele
efectuate au constatat prezenţa unor mici cantităţi de fosfolipide, acizi graşi liberi,
colesterol şi digliceride.

Fig.nr.4: Ţesut adipos alb

Celule adipocitoase albe

Ţesut Adipos

Fig.nr.5: Ţesut adipos şi celule adipoase albe

 1.1.1.2. Ţesutul adiposbrun
Ţesutul adipos brun sau grăsimea brună - BAT (brown adipose tissue) - este un
tip special de ţesut, întâlnit la majoritatea mamiferelor mici şi la puii nou-născuţi ai
mamiferelor mai mari, inclusiv la om. Bebeluşii abia veniţi pe lume au o cantitate de
grăsime brună importantă - cam 5% din greutatea corpului
- repatizată între omoplaţi, în juirul gâtului, în jurul organelor interne şi al vaselor
sanguine. Ţesutul adipos brun este mai închis la culoare deoarece conţine o
preponderenţă relativă de mitocondrii, părţi ale celulei unde este oxidată (arsă)
grăsimea. Astfel, ţesutul adipos brun este principalul ţesut consumator de energie al
corpului, convertind caloriile din grăsime încăldură.
Rolul acestei grăsimi brune este esenţial: ea este termogenă, adică produce
căldură. Multă vreme s-a crezut că, spre vârsta de un an, grăsimea brună se reduce
cantitativ şi îşi pierde proprietăţile termogene. A fost o mare surpriză pentru cercetători
să descopere că, de fapt, toţi adulţii au grăsime brună; unii mai multă, alţii mai puţină,
dar oricum, BAT este prezent la indivizii umani adulţi, aşa cum au arătat-o
investigaţiile cu ajutorul unor tehnici avansate de imagistică medicală. La oamenii
maturi, grăsimea brună este situată în special deasupra claviculelor şi în jurul gâtului şi
ceea este foarte important, ea îşi păstrează funcţia termogenă, devenind activă la
temperaturi scăzute şi generândcăldură.
Adipocitele brune sunt foarte diferite structural de cele albe. Ele stochează
grăsimile în interiorul lor sub forma a numerose picături minuscule, nu sub forma unei
singure vacuole mai mari, precum adipocitele albe. Adipocitele brune conţin, de
asemenea, un număr mai mare de mitocondrii („uzinele energetice” ale celulei,
organitele celulare în care au loc reacţiile biochimice prin care este generată energie),
mitocondrii care conţin mari cantităţi dintr-o proteină specializată, UCP-1.
Mitocondriile adipocitelor brune conţin, de asemenea, cantităţi mari de fier, care dau
culoarea brunăspecifică.
 Fig.nr.6: Ţesut adipos brun
Cercetări de fiziologie au arătat că grăsimea brună este activată de sistemul
nervos simpatic şi de hormonii tioridieni. Sistemul nervos simpatic este, la rândul lui,
activat de expunerea la temperaturi scăzute. Iar grăsimea brună, prin capacitatea ei de a
mări cheltuielile de energie ale organismului, intervine atât în termoreglare
(menţinerea temperaturii constante a corpului), cât şi în controlul greutăţii corporale.
Rolul BAT de a genera căldură este o descoperire relativ recentă, acesta fiind prima
dată descris ca un organ termoreglator doar în urmă cu aproximativ 55 de ani.
Termogeneza BAT se exercită în două situațiifiziologice:
- termogeneză termoreglatoare - menținerea constantă a temperaturii
organismului;
- termogeneza metabolică sau termogeneza indusă prin dietă (diet-induced
thermogenesis) - menținerea balanței energetice a organismului (Cannon și
Nedergaard,2004).
- BAT se poate constitui într-o posibilă țintă terapeutică pentru controlul obezității,
reprezentând o alternativă a tratamentului chirurgical sau pentru dietele chinuitoare și
uneori inutile.
 De curând, specialiştii au descoperit încă un tip de grăsime nou şi interesant:
ţesut adipos bej. Acesta nu este adunat compact în anumite zone, precum grăsimea
brună, ci este răspândit sub formă de mici aglomerări sferice în interiorul ţesutului
adipos alb. Rolul nu este cunoscut cu precizie, dar se ştie că are o capacitate mare de a
„arde” calorii, deşi nu atât de mare precum, grăsimea brună. În schimb, e mai uşor de
dobândit: un hormon numit irisină - descoperit la şoareci, dar care există şi la om -
poate determina transformarea grăsimii albe în grăsime bej. Descoperirea a fost
publicată în acest an în jurnalul Nature, iar autorii afirmă că şi exerciţiul fizic are
acelaşi efect - stimulează trecerea de la alb la bej, deci arderea mai multor calorii, ceea
ce ar explica într-un chip simplu şi încurajator de ce exerciţiul fizic ajută laslăbire.
1.1.2. Ţesutul conjuctiv
Ţesutul conjuctiv este alcătuit dintr-o grupare de ţesuturi ce îndeplinesc un
rol trofic şi un rol mecanic în organism, el intră în componenţa tuturor organelor
(face legătura dintre diferite organe precum şi dintre componentele acestora). Nu
vine însă în legătură directă cu mediul extern sau cu lumenul vaselor.
Embriologic se dezvoltă din mezoterm. Ţesutul conjunctiv este bine vascularizat
şi înervat, el este materialul care menţine împreună celulele vii din interiorul
corpului, este liantul celular care le ofera ţesuturilor formă, contribuie la
rezistenţa lor şi susţine funcţia acestora. Cartilajul şi grăsimea sunt exemple de
ţestut conjunctiv.
Alcătuirea acestui ţesut este: celule, substanţa fundanentală şi fibre.
Ţesutul conjunctiv are însuşirea de a se metaplatiza sau de a se modifica
structural. Clasificarea ţesuturilor conjuctive, în funcţie de rolul îndeplinit în
organism, se face în:
- ţesuturi trofice;
- ţesuturi mecanice.
Ţesuturile conjunctive trofice au rol în nutriţia organismului. Din acest grup
fac parte:
- ţesutul conjuctivlax;
- ţesutul adipos;
- ţesutul sanguin.
 Ţesutul conjunctiv lax este distribuit în toate organele corpului. El însoţeşte
vasele sanguine şi nervii în traiectul lor spre organe şi în interiorul acestora. Este
localizat sub tegument, formând hipodermul, submucoasele şi seroasele corpului
în muşchi.

Fig.nr.7: Ţesuturi conjuctive

Există peste 200 de afecţiuni care implică ţesutul conjunctiv.Tulburările ţesutului
conjunctiv pot provoca inflamaţia osului, a grăsimii, cartilajelor, tendoanelor,
ligamentelor şi pielii şi ar putea rezulta multiple simptome.
1.1.3. Fiziologiaalimentaţiei
Nevoia de hrană este unanim recunoscută ca fiind o nevoie fundamentală
a omului. Renumitul psiholog american Abraham Maslow plasa nevoia de hrană
la baza piramidei nevoilor, printre nevoile fiziologice, alături de nevoia de a
respira, de a bea, nevoia de somn, etc. Sistemul nervos central primeşte
numeroase semnale neurale privind ingestia de alimente. Sunt semnale vizuale,
auditive,olfactive, care sunt procesate înaintea digestiei. Toate duc la creşterea
secreţiei de salivă şi de hormoni gastrointestinali, senzaţiile de foame sau de
saţietate sunt diferite de la individ la individ şi reglarea lor se faceprin:
►glicemie (senzaţie de foame în hipoglicemie şi senzaţie de saţietate în
hiperglicemie);
►factori digestivi (introducerea glucozei în duoden care este urmată de scăde-
rea senzaţiei defoame);
►factori neurologici (aceştia acţionează la nivelulhipotalamusului şi a
cortexului.
Obezitatea endogenă este deci expresia unei boli neuroendocrine.
Factorul cheie în menţinerea sănătăţii este alimentaţia. Prin materia şi
energia pe care le furnizează, alimentaţia contribuie la dezvoltarea şi la buna
funcţionare a corpului uman. Paradoxal, elementul care ne ţine în picioare, este,
potrivit multor statistici medicale, factorul care declanşează şi o serie de boli.
Există însă multe aspecte cu implicaţii profunde care conturează ceea ce se
înţelege în sens mai larg prin alimentaţie. Important este care sunt principalele
dimensiuni ale alimentaţiei omului şi ce implicaţii au acestea asupra vieţii şi
sănătăţii lui.
Prin metabolism se subînţeleg modificarile chimice şi energetice la care
sunt supuşi produşii rezultaţi din digestie, necesari proceselor anabolice şi
catabolice ale organismului. Anabolismul (sinteza) este un proces de sinteză, de
refacere a ţesuturilor proprii din substanţe simple. Catabolismul (descompunere,
degradare) este un proces de descompunere a substanţelor compuse, folosite ca
sursă energetică.
Componentele nutritive ale alimentelor prezintă unele combinaţii com-
plexe care nu pot fi utilizate şi necesită transformarea lor în elemente simple,
uşor asimilabile de către organism. Aceste transformări se realizează în cavitatea
bucală şi în alte organe digestive. Elementele nutritive, pe căile circulaţiei
sanguine şi limfatice, ajung în celule şi se supun unor transformări metabolice.
Digestia are loc la nivelul tubului digestiv, începând cu cavitatea bucală,
unde se produce fărâmiţarea şi îmbibarea hranei cu salivă în procesul mastica-
ţiei. Bolul alimentar se propulsează prin esofag în stomac şi apoi în intestinul
subţire unde se termină digestia şi absorbţia factorilor nutritivi principali.
Resturile nedigerate pătrund în intestinul gros şi se elimină din organism.
Grăsimile, odată descompuse în glicerină şi acizi graşi, se resintetizează în
grăsimile proprii ale organismului şi se transportă pe cale sanguină, limfatică în
ţesuturi.Acolo ele intră încomponenţa celulelor sause depun ca rezerve în ţesutul
adipos subcutanat, în jurul unor organe. Grăsimile din rezervă se mobilizează
atunci când organismul are nevoie de energie. În organism, lipidele se pot
sintetiza din glucide şi proteine. Lipidele ard în organism în prezenţa glucidelor.
 CAPITOLUL II
NOŢIUNI GENERALE DESPRE OBEZITATE

2.1. Definiţia obezităţii

Obezitatea este o afecţiune care se caracterizează prin depozitarea excesivă
a grăsimii corporale, fapt ce determină o creştere importantă în greutate. Cu alte
cuvinte, obezitatea este o anomalie metabolică manifestată prin creşterea masei
ţesutului adipos consecutivă unui bilanţ energetic pozitiv (dezechilibru între
raportul nutritiv carbonic şi cheltuielile energetice ale orga- nismului) cu
predominanţă consecutivă a lipogenezei faţă de lipoliză şi un exces ponderal de
peste 20% în raport cu standardele recomandate. Obezitatea este mai degrabă un
simptom decât o entitate patologică,care are cauze şi mecanisme patogene greu
identificabile şi deci dificil de prevenit şi greu detratat.
Etimologia cuvântului obezitate provine din latinul „obesus”
(îngrăşat prin alimente) sau probabil din verbul de origine latină „obedo,
obedere” (a mânca în exces, amânca mult,lacom).

Fig.nr.8: Depăşirea greutăţii

corporale
Dicţionarul Dex defineşte termenul de obezitate drept „creşterea
exagerată a greutăţii corporale printr-o îngrăşare normală, ca urmare a
acumulării de grăsime în diferite organe şi ţesuturi”.
În funcţie de criteriile de definire, prezentăm alăturat diferite definiţii:
 ◙Definiţia fiziologică: Un subiect obez este acela la care ţesutul adipos este
hipertrofiat. Pentru definirea obezităţii este util indicele de masă corporală
(IMC), care reprezintă raportul dintre greutate (în kg.) şi pătratul înălţimii
(exprimată în metri pătraţi), considerat pe clase de vârstă. IMC ideal este 10-25
kg/m² (între 18-50 ani) şi 27 kg/m² (după 50 de ani). La o valoare a IMC≥30
kg/m² se consideră obezitate.
◙Definiţia medicală: Este obeză orice persoană la care o pierdere
ponderală este susceptibilă să provoace o ameliorare a stării generale, a unei
funcţii vitale sau chiar a prognosticului vital.
◙Definiţia statistică: Un subiect este obez atunci când el cântăreşte mai
mult decât o greutate socotită ideală sau recomandabilă pentru talia, sexul şi
vârsta sa.
◙Definiţia psihosocială sau estetică: Este obeză orice persoană care crede
că prin slăbire îşi poate modifica într-un mod avantajos forma sa fizică,
fizionomia, şansele în viaţă, comportamentul afectiv, viaţa sa intimă,etc.
Există o multitudine de definiţii şi concepţii privind obezitatea după modul,
unghiul de abordare al acestei probleme dar şi după cel ce o caracteri- zează.
Practica medicală utilizează, pentru măsurarea obezităţii, indicele de masă
corporală (IMC) sau indicele Quetelet, un indicator de calculare a greutăţii
corporale, în funcţie de o anumită înălţime dată şi care este mult mai utilizat
decât procentul de grăsime corporală. IMC este o măsurătoare statistică ce
analizează prin comparaţie greutatea raportată la înălţimea unei persoane.
Deşi nu măsoară procentul de ţesut adipos este util pentru a estima
greutatea corporal normală în funcţie de cât de înalt este individul. Datorită
uşurinţei de calcul şi de măsurare, IMC constituie cea mai utilizată metodă de
diagnosticare a problemelor de greutate corporală a persoanelor dintr-o
populaţie ce include subponderabilitatea, supraponderabilitatea şi obezitatea.
Pacienţii cu indicele de masă corporală (IMC) cuprins între 25-29,9 kg/m 2
au fost definiţi ca supraponderali, cei peste 30 kg/m² sunt consideraţi obezi.
Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m2 pentru
femei şi 24 - 27 kg/m2 pentru bărbaţi. Un indice de masă corporal (IMC) sub 18
kg/m2prezintă diagnosticul de denutrţie.
Alţi indicatori folosiţi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea
pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.),
circumferinţa taliei (normal sub 80 cm la femei şi sub 94 cm la bărbaţi),
raportul circumferinţa talie/circumferinţa şoldului. Toţi aceşti parametrii
antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor
IMC (indicele de masăcorporală).
Obezitatea, acceptată ca o reală problemă de sănătate a populaţiei generale,
necesită o abordare atât preventivă, cât şi terapeutică. Obezitatea este un
participant activ la creşterea riscului de boală şi invaliditate, costurile
complicaţiilor ei sunt enorme, iar prevalenţa a atins în unele ţări proporţii
epidemice.
2.2. Istoric
Malnutriţia ca şi obezitatea sunt afecţiuni cu care omenirea s-a
confruntat dintotdeauna. Nu de mult se considera că obezitatea este un
„semn de distincţie care exteriorizează starea economic înfloritoare a
individului”. Concepţia aceasta va persista şi va fi materealizată şi în artă,
de exemplu la mulţi pictori renascentişti cum ar fi Rubens unde
„debordarea carnală este simbolul frumuseţii”. Această idee va
predomina până la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX
când pentru prima oară s-a facut legătura între obezitate şi apariţia unor
boli cu mortalitate ridicată: bolile cardiovasculare, dislipemiile, diabetul
zaharat, bolile psihice, bolile renale, etc. „Modelul de frumuseţe” era
considerat şi la noi în mediul rural cel al oamenilor graşi, de unde şi
zicala:
„grasă şi faină”.
 Cele mai noi date arată că 2,1 miliarde de oameni sunt supraponderali
(adică o treime din populaţia lumii - după publicarea celor mai noi cercetări),
dintre care aproximativ peste 300 de milioane sunt obezi, iar 100 de milioane au
obezitate morbidă. În plus, în fruntea clasamentului, cu siguranţă, se află
americanii. Numai că, în ultimii ani, obezitatea a devenit o problemă serioasă de
sănătate publică şi în ţările europene. Ultimele rapoarte arată că aproximativ
25% dintre europeni sunt obezi (fără să luam în calcul persoanele
supraponderale, al caror număr este mult mai mare). Mai mult decat atât, în
Romania procentul de persoane obeze se apropie de 22%, la care se adaugă
un procent dublu de persoane supraponderale. Un lucru şi mai trist este
că, potrivit acestor rapoarte (World Health Organization, 2014), numărul
femeilor obeze depăşeşte media naţională. Iar acest lucru se regăseşte nu doar
în România, ci şi în majoritatea statelor europene (Fig.nr.9,10).

Fig.nr.9
Fig. nr. 10
 Înainte de 1989, comuniştii ne-au pus forţat la dietă şi stăteam la coadă pentru o
pereche de picioare de porc. Apoi, libertatea ne-a transformat într-o societate de
consum de hiper succes, iar mămăliga a explodat într-o feerie de shaormerii şi fast-
food-uri. Pentru români, "păpica", mâncărica şi căldurica au fost de multe ori un
adevarat leagan al civilizaţiei. Astăzi, pentru mulţi împlinirea vieţii se reduce la
mâncare multă, ieftină şi de proastă calitate. Un român din patru suferă de obezitate,
iar ţara noastră se afla pe locul trei în Europa în clasamentul supraponderalilor. 30 %
dintre românce şi 20% dintre români sunt obezi, potrivit statisticilor Institutului de
Endocrinologie " C.I Parhon".
"Românii, din păcate, au împrumutat mult din ceea ce era prost în stilul de viaţă
al vest-europenilor, pentru că ei au început să se schimbe, au început să înţeleagă că
este mult mai bine să nu mai fie obezi, e mult mai bine să mănânci mai multe fructe şi
legume. România a urcat spectaculos pe locul al treilea al supraponderalilor din
Europa, aceasta după ce în 2003 statisticile europene ne clasau pe locul 23 în
privinţa procentului de persoane supraponderale, cu tot cu obezi. Cele mai mari
probleme sunt în Moldova. 24% din populaţia acestei zone a depăşit greutatea
normală. Urmează Oltenia şi Muntenia. În România, din păcate, doar 1% dintre obezi
sunt incluşi într-un program de sănătate.
Tulburările cauzate de obezitate sunt mai severe în cazul copiilor şi adolescenţilor
din cauza faptului că această afecţiune conduce, potrivit medicilor, la apariţia unei
patologii care până acum era considerată ca fiind influenţată de vârstă. Sub influenţa
creşterii în greutate, aceste boli apar încă din copilărie.
 Fig.nr.11: Fast-food-urile şi obezitatea la copii
2.3. Clasificarea obezităţii
Clasificarea obezităţii se poate face după mai multe criterii. Deosebim
astfel clasificarea morfologică, histologică, etiologică, evolutivă, clasificarea
OMS, etc.
۞Clasificarea morfologică este cea mai veche clasificare dar şi cea mai
raspândită clasificare a obezităţii, ea identifică anumite tipuri de distribuţie a
ţesutului adipos subcutanat, care se dezvoltă cu prepoderenţă în anumite regiuni
ale corpului omenesc (Fig.nr.3). Deosebim asfel:
→ Tipul android de obezitate (centrală, în formă de măr) se întîlneşte în special
la bărbaţi şi se caracterizează prin ţesutul adipos ispus în exces pe abomen, în
regiunea cervicală şi interscapulovertebral (adeseori la bolnavii cu hipercorti-
cism). Inivizii din acest tip de obezitate sunt predispuşi complicaţiilor metabo-
lice: ateroscleroza, hiperuricemie, hiperglicemie, displipidemie, litiază biliară,
risc trombotic prin eficit de fibrinoliză, disfuncţie endotelială. Cercetările au
evienţiat că obezitatea androiă poate fi produsă de un exces de hormoni
glucocorticoizi.
→ Tipul ginoid de obezitate (în formă de pară) mai frecvent la femei, cu ţesut
adipos dispus excesiv pe şoluri, sâni şi fese. La aceşti pacienţi apar de obicei
complicaţii mecanice e genul varice, hirostatice, artroze. Cercetările demon-
strează că obezitatea ginoidă se realizează printr-un efect estrogenic. O
caracteristică este că acest tip de obezitate are o formă hiperplazică şi se
dezvoltă de cele mai multe ori din copilărie şi ea răspunde mai greu la
tratament.
→ Tipul mixt conţine caracteristici şi manifestări comune tipurilor precedente.
۞Clasificarea histologică se face pe două tipuri în funcţie de numărul de
celule grase şi dimensiunile lor raportate la celenormale:
→ Obezitatea hipertrofică este în general un tip android de obezitate, se
dezvoltă de obicei la adulţi şi dă complicaţii metabolice, răspunzând favorabil la
tratament.
→ Obezitatea hiperplazică (hiperplastică) are adesea o componentă genetică şi
familială, evoluând spre deosebire de obezitatea hipertrofică încă din copilărie.
Obezitatea hiperplastică este în cele mai multe cazuri de tip ginoid şi răspunde
greu la tratament.
۞Clasificarea etiologică este cea mai utilă, deoarece evidenţierea agentului
etiologic (cel care a dus la instalarea obezităţii) ar permite o terapie diferenţiată:
→ Obezităţi endocrine date de următoarele afecţiuni: hiperinsulinism, exces de
hormoni secretaţi de glandele suprarenale (boala Cushing), ovare polichistice,
hipotiroidie, traumatisme sau tumori ale hipotalamusului.
→ Sindroame genetice asociate cu obezitatea cum ar fi diabetul zaharat de tip
II cu obezitate sau obezitatea de tipfamilială.
→ Sindroame rare însoţite de obezitate cum ar fi sindromul Prader-Willi,
sindromul Alstrom, sindromul de hiperostoză frontal internă şi sindromul
Laurence-Moon-Bardet-Bieel.
→ Obezitate prin defecte enzimatice a fost dovedită doar în experienţele pe
animale.
→ Obezitatea de origine nedeterminată la care se cunosc doar factorii favori-
zanţi.
Cu excepţia obezităţilor endocrine celelalte categorii sunt extrem de rare.
De altfel, nici obezităţile pur endocrine nu sunt foarte frecvente. Obezităţile de
origine nedeterminată nu sunt altceva decat formele comune de obezitate, în care
hiperfagia şi sedentarismul se reunesc în mod nefericit, pentru a determina o
balanţă energetică pozitivă.
۞Clasificarea evolutivă. Din punct de vedere al evoluţiei bolii, obezitatea se
clasifică în:
→ obezitate dinamică. În faza dinamică, creşterea în greutate este prezentă
datorită unui bilanţ caloric pozitiv. Mărimea caştigului zilnic ponderal depinde
de mărimea excesului caloric.
→ obezitate statică. În faza statică, persoana obeză este practic staţionară în
greutate, iar aportul de calorii este egal cu consumul, echilibrul energetic
restabilindu-se, dar la un nivel superior al greutăţii corporale. În această etapă,
pacientul este contrariat şi deprimat de faptul că, deşi nu depăşeste aportul
alimentar, nu slăbeşte şi atunci este neaparat necesară prezentarea la medicul
specialist endocrinolog, la nutriţionist şi chiar la psiholog pentru a-l ajuta să
depăşească aceste momente.
۞Clasificarea O.M.S. este poate cea mai utilizată clasificare astăzi în practica
medicală.
 Fig.nr.12: Clasificarea obezităţii după OMS

În clasificarea originală OMS şi în limba engleză, termenul „overweight”

desemnează toate categoriile de IMC superioare valorii prag de 25.0 kg/m 2, inclusiv
obezitatea. În Europa (inclusiv România) se consideră categorii (diagnostice) diferite
supraponderea (25.0-29.9) şi obezitatea (≥30.0), în timp ce în clasificarea iniţială a
OMS, categoria 25.0-29.9 este denumită ‚pre-obezitate’. Organizaţia Europeană
pentru Studiul Obezităţii (EASO, European Association for the Study of Obesity)
adoptă ca şi categorii distincte supraponderea şi obezitatea, fapt acceptat şi menţionat
ca atare şi de IOTF (International Obesity Task Force).

În clasificarea originală OMS şi în limba engleză, termenul „overweight”

desemnează toate categoriile de IMC superioare valorii prag de 25.0 kg/m 2, inclusiv
obezitatea. În Europa (inclusiv România) se consideră categorii (diagnostice) diferite
supraponderea (25.0-29.9) şi obezitatea (≥30.0), în timp ce în clasificarea iniţială a
OMS, categoria 25.0-29.9 este denumită ‚pre-obezitate’.
 Organizaţia Europeană pentru Studiul Obezităţii (EASO, European
Association for the Study of Obesity) adoptă ca şi categorii distincte
supraponderea şi obezitatea, fapt acceptat şi menţionat ca atare şi de IOTF
(International Obesity Task Force).
2.4. Epidemiologiaobezităţii.
Obezitatea se întâlneşte frecvent în ţările cu nivel de trai ridicat. O treime
până la o cincime din populaţia adultă a acestor ţări este supraponderală. Este
vorba despre un bilanţ energetic pozitiv între aportul alimentar excesiv şi
cheltuielile energetice reduse, prin sedentarism. Aceasta exprimă nivelul de
viaţă. Trebuie să se ţină seama şi de faptul, că până nu demult, se considera
obezitatea ca un semn de distincţie. Opinia timpurilor noastre s-a schimbat
radical, nu numai estetic, dar şi medical. Astăzi este o certitudine relaţia dintre
obezitate şi bolile cu cea mai mare rată de mortalitate: bolile cardio-vasculare,
dilipidemiile, diabetul zaharat,etc.
Astfel 85-95% dintre diabetici au fost sau sunt obezi; peste 60% dintre
dilipidemici au obezitate. Proporţii asemănătoare s-au înregistrat în infarctul
miocardic şi cardiopatia ischemică. Japonia şi Coreea deţin trofeul celor mai
puţini obezi din lume (3,2% populaţie este obeză), iar Statele Unite ale Americii
se află la cealaltă extremă, a statului cu cei mai mulţi obezi (30,6%). În
România, 7,7% din populaţia masculină este obeză si 9,5% din totalul populaţiei
feminine este obeză, potrivit unui studiu realizat de Eurostat (Biroul European
destatistică).
2.5. Etiopatogenia (etiopatogeneza)obezităţii
Cauzele obezităţii sunt multiple: celulare, metabolice, neuroendocrine,
fiziologice, genetice, comportamentale şi sociale. Majoritatea obezităţilor sunt
expresia interacţiunii dintre gene şi mediu. Complexitatea ei este reglată
fiziopatologic şi trece prin câteva faze: de acumulare (dinamică), de menţinere
(statică), scădere ponderală şi fluctuaţii ponderale. Cel mai important este ca
medicul să recunoască individual factorii şi mecanismul preponderent care sunt
pertinente pentru tratament. În principal, apare în cazul unui dezechilibru între
aportul caloric şi consumul caloric, prin creşterea consumului de alimente
calorice, ca grăsimile saturate şi zaharurile rafinate, completate de o creştere a
inactivităţii fizice, a sedentarismului. Acestea pot fi atribuite industrializării,
urbanizării intense, a dezvoltării mijloacelor de transport şi a schimbării
activităţilor zilnice, nesusţinute de proiecte sociale în diferite domenii, cum ar fi
sănătatea, învăţământul, transporturile, agricultura, industria alimentară, mediul
etc.
Balanţa energetică a organismului este controlată de modularea aportului
alimentar, care depinde de rezervele energetice. Acestea sunt antrenate în situaţii
extreme. Semnalele sunt emise de organele de depozit pentru a informa sistemul
nervos central de compoziţia corporală, apoi sunt preluate de o complexă reţea
neuronală. Astfel sunt secretate diverse peptide şi neuromodulatori, ca leptina,
insulina, grelina etc. Efectul acestora este modulat de rezerva energetică,
metabolismul periferic şi, mai ales, de comportamentul alimentar. Balanţa
nutrienţilor depinde mai degrabă de macronutrienții ingeraţi, absorbiţi, oxidaţi şi
apoi stocaţi, de digestia şi termogeneza postprandială şi de arderea
macronutrienților. Balanţa energetică depinde de aportul caloric, în schimb,
rezervele energetice ale organismului depind de raportul lipide/glucide ingerate
şi de arderea lor, care este individualizată.
Un alt factor asupra căruia voi face o scurtă descriere este factorul genetic,
factor recunoscut şi studiat intens. Familiile de obezi însă îmi ridică un semn de
întrebare, anume dacă este mai importantă componenta genetică decât
comportamentul alimentar şi social comun tuturor membrilor. Clar, obezitatea
rezultă din interacţiunea factorilor mai sus enumeraţi. Obezitatea monogenică
este rară, însă cea comună este poli- sau multigenică. Studiile genetice au
identificat mecanisme fundamentale de reglare a balanţei energetice. Obezitatea
poligenică este determinată de interacţiunea mai multor varietăţi de gene,
diversitate individuală şi populaţională. Expresia fiecărei gene este manifestată
prin interacţiunea sa unică cu factorii de mediu predispozanţi. O varietate mare
de gene au fost identificate la populaţii diferite ca fiind asociate cu obezitatea.
 Studiul genomicii ne poate aduce dovezi noi, care vor revoluţiona
abordarea şi tratamentul pacienţilor obezi.
Concluzionând, factorii etiopatogenici ai obezităţii se împart în:
◘ factori individuali, care sunt factori genetici;
◘ factori de mediu, care sunt economici, profesionali şi sociali.

▬ Factorii genetici. Ereditatea este responsabilă de 25-40% din cazurile

de obezitate. Informaţiile privitoare la contribuţia factorilor genetici asupra
apariţiei obezităţii au provenit iniţial de la studii făcute pe familii, gemeni şi
copii adoptaţi. Aceste studii au sugerat faptul că ereditatea este responsabilă de
apariţia obezităţii în proporţie de 25-40% în familiile cu persoane afectate şi 50-
80% la gemeni. S-a demonstrat că, dacă unul dintre părinţi este obez, copilul are
un risc de 40% de a deveni supraponderal, iar dacă ambii părinţi sunt obezi,
riscul se ridică la 80%. Majoritatea caracteristicilor metabolice provin de la
mamă. Copiii ale caror mame sunt supraponderale au 75% probabilitate de a
deveni obezi. Moştenirea genetică este mai vizibilă la fetiţe. Dacă riscul de
obezitate la fetiţele cu mama care are greutate normală este de sub 4%, aceasta
creşte exponenţial la mamele obeze sausupraponderale.
Peste 90% dintre cazurile de obezitate sunt cauzate de mutaţiile apărute pe
mai multe gene. Aproximativ 20 de gene şi trei mecanisme diferite de acţiune
au fost descoperite ca fiind implicate în patogeneza obezităţii. Totuşi, doar
câteva dintre aceste gene suferă modificari în obezitatea severă. Mutaţiile
observate la cateva gene induc obezitatea morbidă, aparută în copilarie şi sunt
corelate cu trsături distincte din punct de vedere al analizelor de laborator, al
manifestărilor clinice şi al profiluluineuro-endocrin.
FTO, „gena obezităţii” .Cea mai puternică legatură cu obezitatea o are
FTO, denumită şi gena obezităţii. Aceasta genă are rol în controlul
greutăţii,crescând predispoziţia oamenilor să se îngraşe, fără a mări aportul
alimentar.Cercetătorii au descoperit că manifestările acestei gene încep de la
vârsta de 7ani, prin perturbarea
 senzaţiei de foame.PersoanacaredeţinegenaFTO aresenzaţia de foame chiar dacă
tocmai a mâncat. Gena FTO este de fapt o perechede gene. Persoanele care deţin
ambele versiuni ale genei mutante au un risc maimare de a deveni obeze faţă de cele
care moştenesc numai o singură genă FTO.Se pare că la o persoană din şase este
prezentă această genă a obezităţii.
În ereditatea obezităţii mai este implicată şi o variantă a genei MC4R care
influenţează cantitatea de ţesut adipos, greutatea şi riscul de obezitate.
Ultimele studii în domeniul relevă faptul că majoritatea genelor implicate în
obezitate acţionează la nivelul creierului. Astfel se produce o mutaţie în
comportamentul alimentar al persoanelor care posedă aceste gene, aportul unor
cantităţi suficiente de mâncare nefiind urmat de apariţia senzaţiei de saţietate.
▬ Metabolismul trofinelor calorigene.
Trofinele calorigene sunt substanţe organice donatoare de energie pentru
organism. Ele provin din alimente şi sunt reprezentate prin glucie, lipide şi proteine.
Metabolismul este funcţia fundamentală a corpului uman care întreţine viaţa. Încetarea
metabolismului înseamnă moarte lui., pentru că prin metabolism au loc totalitatea
transformărilor biochimice în scopul menţinerii funcţiilor fiziologice. Atunci când
glucidele, lipidele şi proteinele sunt în exces, ele se pot transforma în grăsimi şi în
acest caz se depun în depozite adipoase în corp.
▬ Balanţa energetică-Echilibrul energetic şi starea denutriţie.
Balanţa energetică reprezintă aportul energetic necesar menţinerii greutăţii
corporale constant.
În practică, este dificil a cuantifica exact aportul de energie cât şi
consumurile. Aportul de energie se poate calcula în urma anchetelor nutriţionale
(pe bază de chestionare sau jurnal alimentar) valoarea totală a energiei ingerate
rezultând din însumarea caloriilor aduse de fiecare aliment. Cele trei grupe de
macronutrienţi (glucide, lipide şi proteine) nu sunt echivalente în ceea ce priveşte
asigurarea necesarului energetic; fiecare dintre aceste grupe este însă necesară, în
anumite limite destul de largi, compatibile cusupravieţuirea.
 Componentele principale ale consumului energetic şi anume: metabolismul
bazal (nivel minim obligatoriu de energie necesar menţinerii vieţii), termogeneza
şi activitatea fizică pot rezulta din calcule:
1. se determină valoarea metabolismului bazal (după formula
Schofield) Vârsta(ani) Bărbat Femeie
15– 18 17,6xG+656 13,3xG +690
18– 30 15,0xG+690 14,8xG +485
30– 60 11,4xG+870 8,1xG +842
>60 11,7xG+585 9,0xG +656
G = greutatea corporală în kg.
2. se adaugă activitatea fizică şi termogeneza:
- imobilizat la pat + 10%;
- activitate uşoară + 15-20%;
- activitate medie + 25%;
- pentru activităţi grele şi foarte grele sunt calculespeciale.
▬ Supraalimentarea-consumul caloric crescut.
Consumul alimentelor este mult mai ridicat decât rata de ardere de care dispune
organismul în cazul obezităţii. Creşterea aportului alimentar peste nevoi este în procent
mare determinată de cauze culturale. Putem aprecia că şi socializarea este strâns legată
de consumul de alimente. Mesele în familie, cu prietenii, în concedii, vacanţe sunt
adesea concentrate pe consum alimentar. Stresul psihic, depresia sunt, de asemenea,
factori ce duc la o ingestie exagerată de alimente.
▬ Compoziţiaalimentelor
Uzanţele şi preferinţele alimentare, tradiţiile, obiceiurile, coraborate cu existenţa
actuală a reţelelor de magazine pentru aprovizionarea populaţiei aduc în prim plan
alimente non-bio, cu conţinut ridicat de substanţe sintetice, „E”-uri, etc. Metabolismul
uman este „programat” să prelucreze produse naturale, nu sintetice. Acestea din urmă
au un efect nociv, imediat sau se depun în vasele sanguine ori în alte ţesuturi
îngreunând sau deteriorând activitatea acestora. Dezvoltarea reţelelor de
supermarketuri, a restaurantelor de tip fast-food duc la folosirea unor alimente cu
concentrare mare de aport caloric sau E-uri. Astfel alimente ca sucurile carbogazoase,
margarinele, hambourgherii, shaormele,etc. au efect evident în dobândireaobezităţii.
Utilizarea pesticielor, insecticielor, a îngrăşămintelor chimice în agricul- tură
pentru cultivarea legumelor, zarzavaturilor şi a fructelor, precum şi cultivarea plantelor
modificate genetic duc la consumul unor alimente cu grad ridicat de toxicitate. În
zootehnie, utilizarea furajării concentratelor şi a stimulenţilor de creştere, tratamentele
medicamentoase cu antibiotice produc carne, semipreparate, preparate, mezeluri care
prin consum dereglează echilibrul energetic şi produc dereglări metabolice
semnificative cu urmări nedorite.
Orice exces alimentar dăunează, mai ales lipidele, glucidele, sarea, etc.
Obiceiurialimentare •Traumepsihice Boliale Dereglări
Vicioase(familiale) • Refulări sistemului hormonale:
• Decepţii nervos •insulina
• Hormoni sexuali
• sarcina
• menopauza

Comportament alimentar abuziv

Manifestat prin:

Hipercalorism Abuz de Abuz de Abuz de Mese rare

global glucide lipide, în alcool dar
copioase
rafinate şi special
suprarafinate animale

Fig.nr.13: Cauze şi manifestări ale obezităţii

27
 ▬ Reglarea neuro-endocrină a obezităţii.
Balanţa energetică cunoaşte o reglare pe termen scurt ce se referă mai ales la
aportul alimentar şi efectele imediate şi directe ale ingestiei şi o reglare pe termen
lung, care urmăreşte şi menţinerea unei cantităţi normale de depozite nutritive în
organism.
Centrii nervoşi implicaţi în reglarea balanţei aport-cheltuieli energetice sunt
situaţi la nivelul hipotalamusului. Ei sunt reprezentaţi prin centrul foamei,situat în
nucleii hipotalamici laterali şi centrul saţietăţii situat în nucleii hipotalamusului
ventro-median.
Cel mai cunoscut hormon implicat în patogenia obezităţii este leptina, o
substanţă produsă de celulele adipoase care prin colaborare strânsă cu hipotalamusul
reduce apetitul şi creşte consumul energetic. În mod aparent paradoxal, persoanele
obeze au niveluri foarte ridicate de leptină. Explicaţia rezidă în secreţia unor mari
cantităţi de hormoni, dar care nu pot traversa bariera hemato-encefalică şi neputând
pătrunde în sistemul nervos, nu transmit semnalele adecvate spre centrul saţietăţii.
Acest status se numeşte rezistenţă laleptină.
▬ Termogeneza redusă.
Obezii au o termogeneză redusă, având tendinţa de a transforma energia în
grăsime în loc să o transforme în căldură. De aceea avem explicaţia că anumite
persoane pot mânca mult fără a depune ţesuturi adipoase, deci rămân slabi, în timp
ce pentru aceeaşi cantitate de mâncare ingerată alte persoane seîngraşă.
▬ Metabolismul de bază diminuat.
Se presupune că la persoanele obeze metabolismul de bază este diminuat.
Diminuarea acestui proces este responsabilitatea sedentarismului unui adult care nu
consumă energia acumulată. Se estimează că 60-75% din consumul energetic este
legat de doi factori principali care compun metabolismul de bază: masa ţesutului
slab şi eficacitatea acestuia. O persoană la care masa musculară este mai mare decât
masa adipoasă, consumul energetic pentru aceeaşi activitate fizică este mult mai
important decât la o persoană cu masa adipoasă mai mare decât masa musculară.
Deci, pentru două persoane de acelaşi sex, aceeaşivârstă, metabolismul de bază
poate varia până la 20% (aproximativ 400 de k.calorii). Persoanele cu metabolismul
28
de bază redus sunt mult mai susceptibile de obezitate.
▬ Sedentarismul.
Sedentarismul este cea mai frecventă cauză a apariţiei obezităţii, fiind din ce în
ce mai prezentă în viaţa omului modern. Cele mai multe cuceriri tehnologice cum ar
fi calculatorul, telecomanda TV, liftul, automobilul au eliminat activităţile fizice din
viaţa cotidiană. Problema sedentarismului este de actualitate şi mai grav este că se
manifestă în special la generaţia juvenilă care nu mai face suficientă mişcare,
drumeţii, activităţi sportive,etc.
▬ Tulburări alealimentaţiei.
Acestea includ, de pildă, sindromul alimentaţiei nocturne (sindromul constă în
anorexia de dimineaţă, hiperfagia de seară şi insomnie) şi bulimia nervoasă
(episoade recurente de consum excesiv alimentar urmate de un comportament
compensator excesiv precum consumul de diuretice şi laxative sau inducerea
vărsăturilor).
Poluarea creşte riscul de obezitate.
Poluarea poate avea efecte devastatoare asupra organismului cu rezultate
îngrijorătoare ( studiu al Jurnalului Fedaraţiei Societăţilor Americane de Biologie
Experimentală). Şoarecii de laborator care au respirat aerul puternic poluat din
Beijing au luat rapid în greutate şi au început să aibă probleme cardio-respiratorii
şi disfuncţii metabolice, după numai câteva săptămâni de expunere. Femelele
şoarecilor de laborator gestante şi puii de şoareci de laborator au fost puşi în două
camere. În una dintre ele au fost expuşi la aerul poluat din Beijing, iar în cealaltă
au beneficiat de filtre care au înlăturat particulele poluante.
După doar 19 zile, plămânii şi ficatul femelelor gestante expuse la poluare
erau mai grele şi arătau semne vizibile de inflamaţie.În acelaşi timp, acestea aveau
un nivel crescut de colesterol LDL, trigliceride crescute cu 46%, iar colesterolul
total crescut cu 97%. Şi rezistenţa la insulină, o condiţie pentru apariţia diabetului
de tip 2, era mai crescută decât în cazul şoarecilor care nu au fost expuşi la
poluare.

29
 Toate aceste rezultate indică faptul că expunerea la poluare determină
disfuncţii metabolice care pot duce la obezitate.Expliaţia cercetătorilor este că
poluarea aerului declanşează stresul oxidativ şi inflamaţia la nivelul organelor şi
al sistemului circulator. Chiar dacă studiul s-a desfăşurat pe şoareci de laborator,
efectele poluării asupra organismului uman sunt la fel denocive.
▬ Afecţiuni medicale, consumul unor medicamente.
Unele afecţiuni medicale pot conduce la apariţia obezităţii şi chiar a
obezităţii morbide, afecţiunile incluzând bolile hormonale şi ale tiroidei sau
afecţiunile hipotalamice.
Consumul unor medicamente care predispun la obezitate include şi
contraceptivele orale, fenotiazine, antidepresive, antiepileptice, steroizi, antihiper-
tensive. Aceste substanţe farmacologice, prin efectul lor asupra poftei de mâncare,
pot favoriza aportul caloric excesiv, conducând la apariţia obezităţii.
▬ Factori psihologici.
Riscul de a dezvolta obezitate este mai acut în cazul persoanelor care
manifestă tulburări la nivel psihologic precum anxietate, depresie, stres,
încredere scăzută în propria persoană. Stările puternice de stres psihic, de
anxietate sau afecţiunile precum depresia sau durerile cronice determină
persoanele afectate să se sustragă de la rezolvarea unor probleme şi emoţii
puternice negative prin căutarea refugiului înmâncare.
Evenimentele traumatizante precum abuzurile fizice sau sexuale petrecute
în perioada copilăriei, decesul unei persoane apropiate în perioada adolescenţei
sau întâmpinarea de probleme în cuplu precum violenţa domestică, pot manifesta
un impact emoţional important pentru etiopatogenezaobezităţii.
▬ Întreruperea fumatului.
Când renunţă la fumat, mulţi oameni se plâng de greutatea pe care au
câştigat-o. Există un dram de adevăr aici. În timp ce ţigările sunt adevărate
gloanţe pentru plămânii dumneavoastră, ele par să ajute oamenii să-şi controleze
greutatea , lucru posibil, parţial, prin distrugerea papilelor gustative. Dar, de
asemenea,eleparsăajuteprincreşterearateimetabolicecupânăla10%şiprin
30
reducerea apetitului. Putem găsi o cale de mijloc prin folosirea nicotinei -
sub formă de plasturi şi gumă - combinată cu o doză mică de cofeină (două
ceşti decafea). Acest cocteil pentru accelerarea metabolismului poate
reprezenta o soluţie pentru controlul greutăţii, deoarece cofeina va creşte
rata metabolică iar nicotina în doze mici va ţine sub control apetitul.
Desigur, acest truc ar trebui pus în aplicare doar cu acordul medicului,
pentru ca totul să fie însiguranţă.
▬ Temperatura.
Aerul condiţionat din timpul verii şi încălzirea din timpul iernii vă pot
îngrăşa. De exemplu, într-o cameră răcoroasă, corpul trebuie să-şi crească
metabolismul pentru a aduce temperatura corpului la normal (la fel într-o
cameră prea încălzită). Pur şi simplu, vă puteţi stimula "motoarele" care ard
calorii prin scăderea temperaturii din casă în timpul iernii şi prin creşterea ei
în timpul verii.
▬ Deodorantele.
Unele deodorante conţin substanţe chimice care pot afecta
metabolismul normal, predispunând la creştere ponderală.
▬ Consumul de băuturi alcoolice.
Băuturile alcoolice precum berea sau cocktailurile au un conţinut
bogat în calorii putând predispune la instalarea obezităţii de tip androgin.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că alcoolul se poate transforma în grăsime.
Conform studiilor, alcoolul realizează o îngrăşare de 1,23g/zi, în timp ce
glucoza produce o îngrăşare de numai0,88 g/zi.
2.6. Simptomatologie.
Persoana obeză se prezintă la medic, în marea majoritate a cazurilor,
fie datorită simptomelor produse de o complicaţie, fie din motive de ordin
estetic sau psihosocial. Aceasta reflectă concepţia greşită după care
obezitatea este o boală doar atunci cand produce suferinţă. Medicina
profilactică impune persoanei obeze să se adreseze medicului de la începutul
bolii, adică de la apariţia unei creşteri în greutate cât de neînsemnate.

31
 Simptomele mai importante ale obezităţii sunt:
Respiraţiegreoaie.Dacăeştifoartemare,mişcareapoatefiunchin,
deci poţirămâne fără aer. Dacă ai foarte multă grăsime în jurul gâtului şi
pieptului, ai putea avea nevoie să inspiri scurt şi superficial. Grăsimea în
exces îngreuneazăcirculaţiaaeruluiînăuntrulşiînafaraplămânilor.
Oboseala.Dacăsuntdificultăţiderespiraţie,nuseprimeştesuficient
oxigenînsânge.Acestlucrupoatefacesătesimţiobosit.Şicăratulaceleigreutăţiî
nplus
poatefiobositoare.Pentruuniiobezi,activităţiledezicuzipotdeveniunchin,
spreexempluurcareascărilorsaucăratulcumpărăturilor.
Incheieturişimuschiobosiţi.Pemăsurăceteîngraşi,glezneleşigenu
nchii trebuie să muncească mai mult. Aceste încheieturi şi muşchii din
picioare şi coloana vertebrală pot deveni obosiţi şi rigizi. Postura omului
poate avea de suferit, având tendinţa de a secocoşa.
Probleme ale pielii. Dacă pacientul are cute de grăsime, pielea
dintre elepoate rămâne umedă de la transpiraţie, ceea ce creşte riscul
infecţiilor de piele. Pielea de sub sânii foarte mari sau fese poate provoca
usturimi şi dureri datorită fricţiunii.
Venevaricoase.Suntvasedesângerăsuciteşiumflate.Adeseaaratăca
nişteumflături albastre sau mov. Nu sunt periculoase dar sunt inestetice şi
îţipotprovocadureriînpicioare.Varicelesuntcauzateparţialdegreutateaînexces
care este purtată pepicioare.
Menstruaţieneregulată.Unelefemeirealizeazăcăciclurilemenstrual
e
devinneregulatesaupotîncetatotal.Astaseîntamplădeoarecegrăsimeaînexces
poatetulburaexchilibrulhormonaldincorp.
Sentimentele faţă de mâncare. Poţi simţi ca nu poţi controla
cantităţile
demâncareşinutepoţiopridinmâncatatuncicândtesimţiplin.Poţiaveapofte de
alimente dulci sau grase. Unele persoane încep să ţină regim după care

32
renunţăşiîncepsămănâncecantităţifoartemaridemâncare.Nutoatepersoanele

33
  obeze simt aceste lucruri. Dar dacă modul de a te raporta la
mâncare îţi cauzează probleme, atunci poate interveni o tulburare de
alimentaţie precum anorexie saubulimie.
Viaţadezicuzi.Obezitateapoateafectadeasemeneacalitateavieţi
işi felulîn care te simţi faţă de propria persoană, putând duce la probleme
psihice precum depresia şi anxietatea. Deoarece combaterea obezităţii este
un lucru
destuldedificil,cucaremultefemeiseluptă,adeseafărărezultate,ceamaibună
soluţie ar fi prevenirea ei, adoptând un stil de viaţă echilibrat, cu o dietă
sănătoasă şi exerciţii fiziceregulate.
Primul consult se efectuează de către medicul de familie, care îl va
îndruma către medicul specialist endocrinolog. Indiferent de motivele
consultului medical, persoana obeză trebuie supusă unui bilanţ clinic şi biologic
(analize de laborator) care să permită identificarea cauzelor care au condus la
apariţia bolii, a formei clinice şi a complicaţiilor. Pentru a realiza aceste
obiective se trece prin 4 etape:
Cercetarea antecedentelor
Prima etapă constă în depistarea şi cercetarea antecedentelor bolii. În
primul rând se vor cerceta antecedentele heredo-colaterale (din familie):
prezenţa obezităţii, a diabetului zaharat, a hiperlipoproteinemiilor, a
accidentelor cardio- vasculare la ascendenţi (părinti şi bunici), colaterali (fraţi,
surori) şi descendenţi (copii). Apoi, se cercetează cu atenţie şi se notează toate
afecţiunile medicale sau chirurgicale ale pacientului, în special cele care
predispun, în perioada trata- mentului sau în convalescenţă, la apariţia
obezităţii, cum ar fi: imobilizarea în aparat gipsat, tuberculoza pulmonară sau
extrapulmonară, unele boli infecto- contagioase (în special hepatita virala de tip
A) pot constitui apariţia sau accentuarea excesului de greutate. Există, de
asemenea, şi unele medicamente care pot constitui uneori, o cauză favorizantă
(insulina, corticosteroizi, unele anticoncepţionale şi medicamentele folosite în

34
afecţiuni pe sistem nervos central). La femei este absolut necesară obţinerea
corectă a antecedentelor fiziologice. Vârsta la care apare prima menstruaţie şi
vârsta de instalare a menopauzei dau indicaţii privind eventualele modificari
endocrine. Se mai înregistreaza numărul de sarcini, evoluţia lor, numărul de
naşteri şi vârsta femeii la naşteri. Greutatea fătului la naştere dă indicaţii asupra
perturbărilor metabolice şi hormonale ale mamei. De exemplu, naşterea de feţi
cu greutate mare arată hiperinsulinismul mamei, după cum naşterea prematură
sau fătul mort pot sugera existenţa diabetului zaharat.

Stabilirea istoricului
A doua etapă este stabilirea istoricului şi a evoluţiei. Este foarte importantă
evoluţia greutăţii femeii în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare. Un alt
factor important este stabilirea datelor psihosociale. În acest sens, se va testa
starea psihică a pacientului, preocupările şi satisfacţiile din sfera sa
psihoemoţională, natura activităţii din trei puncte de vedere: confortul psihic,
tentaţiile de a se alimenta şi gradul de efort fizic depus la locul de muncă. Un alt
punct este notarea evoluţiei greutăţii corporale (din copilărie şi până la data
consultaţiei, în paralel cu ancheta alimentară şi energia consumată. Se va insista
pe obţinerea greutăţii în jurul vârstei de 20 de ani. Apoi se înregistrează evoluţia
greutăţii, insistând asupra faptului dacă în perioada examinării, pacientul
continuă să câştige în greutate (faza dinamică) sau este staţionar (fazastatică).
Bilanţul energetic
A treia etapă o constituie bilanţul energetic, adică raportul dintre energia
consumată (numar de calorii ingerate) şi cea utilizată. Pentru stabilirea exactă a
bilanţului energetic se va efectua ancheta alimentară, se va stabili atitudinea
pacientului faţă de alimentaţie şi faţă de propria sa greutate, care este esenţială
pentru formularea recomandărilor terapeutice. În sfârşit, se va aprecia, cât mai
exact, efortul fizic zilnic.
Examenul clinic
A patra etapă o constituie un minuţios examen clinic şi biologic. Pacientul
va fi supus unui minuţios examen clinic general şi pe aparate. Se va putea nota

35
astfel repartizarea ţesutului gras, existenţa leziunilor cutanate, a vergeturilor,
varicelor, hernie, eventraţie etc. Examenul pe aparate va fi cât se poate de
complet şi de corect. Se va insista asupra palpării sânilor, a palpării ficatului,
splinei şi altor organe, deoarece se pot întâmpina greutăţi cauzate de excesul de
ţesut gras.
Investigaţiile de laborator, radiologice, ecografice şi probele funcţionale se
vor adresa funcţiilor tuturor organelor care suferă din cauza obezităţii, ca şi
factorilor care determină sau contribuie la apariţiabolii.
Explorările metabolice vor cuprinde: glicemia pe nemâncate, ţestul de
toleranţă la glucoză pe cale orală, lipidele totale, colesterolul cu fracţiunile lui,
trigliceridele şi aspectul serului pe nemâncate, trei determinări ale acidului uric
seric şi urinar (din urina din 24 de ore, hemoleucograma, sodiul, potasiul, calciul
şi magneziul seric). Se va investiga funcţia renală, hepatică, o radioscopie
toracică, electrocardiograma de repaus şi de efort, ecocardiograma, probe
ventilatorii şi chiar compoziţia gazelor sanguine. Se vor efectua ecografii
abdominale şi pelvine. Se va efectua radiografia de şa turcească, ecografia
tiroidiană, dozarea în sânge a hormonilor tiroidieni, explorarea glandelor
suprarenale şi investigaşii ginecologice. Astfel, se identifică factorii etio-
patogenici şi se depistează precoce complicaţiile.

36
 CAPITOLUL III
DIAGNOSTICUL ŞI EVALUAREA OBEZITĂŢII

3.1. Modalităţi şi tehnici e diagnosticare şievaluare

Obezitatea este o afecţiune complexă, multifactorială, caracterizată prin
creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos.
La copii şi adolescenţi, pentru aprecierea obezităţii şi supraponderii
( Asist. univ. dr. Simona Coşoveanu – UMF Craiova) se folosesc: anamneză
(identificarea copiilor cu risc crescut pentru obezitate), metode clasice (de
estimare a adipozităţii corporale) şi metode avansate (de determinarea a
adipozităţiitotale).
anamneza – se determină şi se stabilesc următoarele:
 Vârsta la debutul obezităţii. Perioadele de dezvoltare se caracterizează
printr-o creştere intensă a depozitelor de grăsime şi reprezintă „perioadele
critice” (perioada de sugar, prima copilărie, adolescenţa), vulnerabile pentru
instalarea obezităţii;
 Rolul factorilor declanşanţi: infecţios, medicamentos, intervenţie
chirurgicală (condiţie de stres), factori psihologici, supraalimentaţia (aport
alimentarexcesiv);
 Dezvoltarea pe etape de vârstă a copilului cuobezitate;
 Agregareafamilială;
 Ancheta alimentară şi a activităţilorfizice;
 Relaţia aport alimentar - activitate fizică / sedentarism –obezitate.
metode clasice
Indicele ponderal- Creşterea normală este definită ca fiind
progresia îngreutate şi înălţime concordantă cu standardele stabilite pentru
vârstă, sex şi potenţialul genetic al individului. Percentilele, ca şi

37
deviaţiile standard, desemnează abaterile de la valoarea medie. De la naştere şi
până la vârsta de 2 ani, pentru determinarea excesului ponderal se impune
raportarea greutăţii actuale la greutatea ideală pentru talie/vârstă/sex. Greutatea
ideală se apreciază cu ajutorul unor nomograme (care au specificitate regională)
sau se calculează cu ajutorul unor formule. Se folosesc hărţile de creştere:
greutatea/vârstă/sex, înălţi- mea/vârstă/sex şi greutatea/ lungime/sex/0-36luni.
Indicele de masă corporală (IMC), indice Quettelet
 indicator antropometric, de evaluare a obezităţii, folosit la copilul
mai mare de 2 ani;
 nu este un instrument de diagnostic, ci un indicator de screening,
identificând starea denutriţie;
 este specific pentru sex şi vârstă: se modifică odată cu vârsta, este
diferit la fete şi băieţi, deoarece diferă adipozitatea corporală. IMC creşte rapid
de la naştere, atingând valoarea maximă în jurul vârstei de 8 luni, apoi descreşte
treptat, minimul fiind atins, în medie, în jurul vârstei de 5,5 ani, urmând o
augmentare constantă a IMC odată cuvârsta;
 este o măsură indirectă a grăsimii corporale - se corelează cu
măsurarea directă a adipozităţii prin absorbţiometrie cu energie dublă a razelor
X(DEXA);
Graficele IMC ilustrează reboundul adipozitar (RA). RA apare de obicei
între 4 şi 6 ani, atunci când IMC pentru vârstă/sex atinge un minim înainte de a
începe să crească treptat spre adolescenţă şi vârsta adultă. Este considerat o
perioadă critică, de creştere a riscului pentru apariţia obezităţii în copilărie, care
poate să persiste la adult. Copiii care devin supraponderali sau care au o creştere
rapidă a IMC în perioada RA au o probabilitate mai mare de a deveni obezi în
copilărie şi mai târziu.
RA precoce (care apare înainte de vârsta de 5 ani) este asociat cu un risc
crescut pentru obezitate la vârsta adultă, independent de obezitatea părinţilor şi
de IMC-ul copilului în perioada de RA; având părinţii obezi, probabilitatea
copilului de a deveni obez creşte de 4-5 ori (Summerbell et. al, 2005).

38
 IMC-ul pentru vârstă se corelează cu factor de risc pentru boli
cardiovasculare.
CALCULAREA ŞI INTERPRETAREA IMC
Etapa 1. Obţinerea cu acurateţe a măsurătorilor: greutatea (G) şi talia (T);
Etapa 2. Selectarea unei hărţi de creştere adecvate: IMC 2-20 ani - pentru
băieţi sau fete;
Etapa 3. Determinare: IMC = G actuală (kg) / T2 (m2);
Alte metode de determinare: programul EXCEL BMI calculator –
www.cdc.gov/healthyweight/BMI, tabelele CDC 2000, Epi Info 2000
(folosit la nivel populaţional), SAS Program, BMI Wheel.
Etapa 4. Indicarea IMC pe harta de creştere;
Etapa 5. Interpretarea IMC Standardizarea stării de nutriţie la copil în
funcţie de percentilele IMC (CDC 2000, OMS 2011) STAREA DE
NUTRIŢIE
PERCENTILA IMC OBEZITATE IMC ≥ percentila 95 (+2DS) / sex /
vârstă SUPRAPONDERE 85 ≤ IMC < percentila 95 / sex / vârstă
GREUTATE NORMALĂ 5 ≤ IMC < 85 percentila / sex / vârstă
SUBPONDERAL IMC < percentila 5 / sex / vârstă.
Măsurareagrosimiipliurilorcutanate(abdominal,tricipital,subscapular),
cuajutorul caliperului, se foloseşte pentru a diferenţia masa adipoasă de
cea musculară, în cazul unui IMCcrescut.
Măsurarea circumferinţei abdominale şi a şoldului evaluează
adipozitatea regională şi furnizează informaţii indirecte despre adipozitatea
viscerală. Sunt
indicatorifrecventfolosiţipentruaprecierearisculuidesănătatelaadolescenţi,a
comorbidităţilor apărute în cadrul obezităţii (DZ tip 2, HTA, hiperlipemie,
hipertrigliceridemie,sindrommetabolic,boalăcoronariană).
Raportul circumferinţă talie/şold este o metodă indirectă de evaluare
adepozitelor de grăsime intraabdominală şi a tipului de distribuţie a
ţesutului adipos, utilizată la adolescent şi adult pentru

39
evaluarearisculuicardiovascularşilaidentificareaobezităţiidetipandroidsaugin
oid.
metode avansate (de determinare a obezităţii totale)
Ultrasonografia abdominală, absorbţiometria cu energie dublă a razelor
X (DEXA), impedanţa bioelectrică, densitometria, computer tomograf,
rezonanţa magneticănuclearăsuntfolositelaoscarăredusăşi,maiales,în scopuri de
cercetare, deoarece au un cost ridicat, disponibilitate scăzută şi necesită un nivel
ridicat de instruire pentru utilizatori, pentru a asigura o fiabilitate
corespunzătoare.
Impedanţa bioelectrică Cea mai corectă definire a obezităţii este
dată
demărimeaexcesuluidegrăsimecorporală.Eaanalizeazărezistenţaelectricăpe
care o opun ţesuturile atunci când sunt străbătute de curent electric. Ţesutul
adiposare
o conductibilitate electrică mică, ceea ce permite determinarea cantităţii de
grăsime. Procentul de ţesut adipos (%)= Masa de ţesut adipos (Kg)/Greutatea
corporală (Kg) x100.
La naştere, procentul de masă grasă reprezintă 11-16% din greutatea
corporală, în primele 4 luni se triplează (26%), ulterior, odată cu creşterea
motricităţii şi intensificării efortului fizic, procesul de stocare lipidică încetineşte.
În jurul vârstei 4-6 ani, organismul conţine cel mai mic procent de masă grasă
(14%), iar ulterior, în perioada prepubertară, apare o creştere importantă a
volumului ţesutului adipos, acesta ajungând la 18,4% laadolescenţă.
Până la vârsta de 16 ani, copilul este considerat obez dacă masa grasă
depăşeşte cu mai mult de 20% valoarea de referinţă pentru vârstă şi sex, iar peste
vârsta de 16 ani diagnosticul de obezitate presupune o masă grasă mai mare de
25% din greutatea corporală la băieţi şi peste 32% la fete.
Absorbţiometria cu energie dublă a razelor X (DEXA) este o
examinareradiologicăcudozămicădeiradiere,carepermitemăsurarea,cuunînaltgrad
de precizie, a masei osoase, a masei degrăsime.

40
 Evaluarea ultrasonografică a grăsimii viscerale este cea mai sensibilă şi
accesibilă metodă de apreciere predictivă a rezistenţei la insulină asociată cu
tulburările metabolice, consecinţă a obezităţii la copil.
Unele studii au arătat că supraponderea şi obezitatea la copil sunt
subdiagnosticate şi că, deseori, nu sunt urmate ghidurile de evaluare clinică,
biologică şi de tratament.
La adulţi diagnosticul obezităţii se face pe baza indicelui de masă
corporală (IMC; în engleză BMI, prescurtare pentru Body Mass Index). Acesta
se calculează împărţind greutatea în kilograme la pătratul înălţimii, în metri.
O persoană care are 70 de kilograme şi 1.70 metri are un IMC de 70 / 1.70 /
1.70
= 24.2 kg/m2
♦În funcţie de valoarea IMC, persoanele se încadrează în una din
categoriile: normoponderal (IMC între 18.5 şi 24.9), supraponderal (IMC între
25.0 şi 29.9),obez (IMC de la 30.0 în sus) sau subponderal (IMC sub 18.5).
Persoana din exemplul de mai sus este normoponderală (are greutate normală).
Diagnosticul obezităţii trebuie urmat de o evaluare clinică şi de laborator care să
stabilească dacă există complicaţii metabolice, boli asociate, riscuri pentru
sănătate, şi, dacă ele există, trebuie făcute recomandări pentru ameliorarea stării
desănătate.
♦Din evaluarea clinică, două aspecte sunt importante: gradul obezităţii şi
tipul obezităţii. Gradul obezităţii se stabileşte pe baza valorii IMC: obezitate
gradul 1 : IMC între 30.0 şi 34.9, obezitate gradul 2 : IMC între 35.0 şi 39.9, şi
obezitate gradul 3 (morbidă): IMC de 40.0 sau peste. Tipul obezităţii se
stabileşte pe baza mai multor criterii. Unul din aceste criterii este identificarea
excesului de ţesut adiposînzonaabdominală(obezitateaabdominală),cuimplicaţii
medicale deosebit de importante. Este situaţia denumită “obezitate de tip
android” (masculin), mult mai periculoasă decât “obezitatea de tip ginoid”
(feminin).
Dacă IMC-ul este punctul de plecare, şi reprezintă o modalitate la îndemâna

41
tuturor pentru a îşi evalua propria situaţie privind greutatea, în schimb examenul
clinic şi analizele indicate de medic aduc informaţiile necesare cu privire la
subtipul obezităţii, riscuri şi afecţiuni asociate, cauzele medicale ale obezităţii
etc. Odată realizat bilanţul medical, se poate formula diagnosticul complet al
obezităţii, care cuprinde, după cum o cere rigoarea medicală, diagnostic pozitiv,
diferenţial, etiopatogenic, diagnosticul comorbidităţilor şi estimarea progno-
sticului. În absenţa diagnosticului complet, tratamentul obezităţii nu se poate
realiza corect şi predispune la riscuri, pe care puţini din cei ce încep un regim
fără supravehghere medicală le pot anticipa.

Fig.nr.14: Măsurarea circumferinţei taliei,determinarea greutăţii

prin cântărire
3.2.Diagnostic diferenţial
Obezitatea cea mai frecventă, obţinută prin tulburări de alimentaţie,
trebuie diferenţiată de alte cauze ale acesteia cum ar fi cele farmacologice,
acromegalia, sindromul Cushing, insulinomul, hipotiroidismul, bulimia,
lipodistrofia, deficienţa de hormoni de creştere. În diagnosticarea obezităţii
trebuiesc eliminate:
 graviditatea;
 status post tratament cu corticoizi;
 boli de excreţie (insuficienţă renală);
 boli cardio-limfo-vasculare (ascita);
 boli parazitare (Elefantiasis-bilharzia/schistosomiasis, chisturi

42
 hidatice);
 boli endocrine;
 sindromul Cushing. Creşteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.;
 sindromul Pickwick-o formă de obezitate asociată cu o anumită stare
de retardare intelectuală.
3.2.1. Principalele cauze ale obezităţii
Obezitatea este o stare care se auto-întreţine şi se auto-augmentează,
perpetuând şi agravând cauzele:
Defecteledeeducaţie:părinţiisupraponderalivorcreştecopiisupraponderali;
Stareabulemicăseauto-
augmenteazăprincreştereapermanentaţesutului adipos;
Foameadealimentecarbohidratate,dulciurisaugrăsimiducelaodependeţă
psihologică de respectivelealimente.
Cauzele principale ale obezităţii pot fi:
Dietă neechilibrată, bogată carbohidrate(dulciuri şi grăsimi), în
disproporţie cunecesităţile energetice ale organismului:
ca urmare a unei educaţii defectuase;
urmare sistării bruşte a unei activităţi fizice intense şi de lungă
durată;
venind din sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajează
sportivii care se îngraşă în mod deliberat.
Lipsademişcare,deefortfizic,comparativ(întimp)cupotenţialulenerg
etic alhranei;
Tulburăridenutriţie,carezultatalunorpsihopatologii(depresiepsihică,t
ulbu-
răridecomportament)cadeexemplupatimasaumaniadeamânca(bulimia);
Disfuncţii hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital,
etc.);
Factori genetici;
Tulburărimetabolice(sindromulmetabolic,careesteadeseaunrezultat

43
şinuocauză a obezităţii).

44
 3.2.2. Morbiditatea
Obezitatea morbidă este definită atunci când IMC > 40. În obezitatea
morbidă, chirurgia (de cele mai multe ori ca ultimă soluţie are scopul de a
obţine cu un risc minim (mortalitate, morbiditate), o scădere efectivă în
greutate (SEG) cât mai importantă pe termen lung.
În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, incidenţa obezităţii
este mai mare decât în ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Astfel, în
SUA obezitatea este endemică. Profesia şi modul de viaţă zilnic (tradiţiile,
obiceiurile, diferite facilităţi) joacă un rol important.
După cum am mai menţionat, obezitatea în România atinge cote
alarmante. Potrivit Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Infecţioase,
un român din patru este obez, iar fiecare al doilea român este supraponderal.
Toate acestea în contextul în care tot mai mulţi români consumă alimente de la
fast-food-uri sau de la super-market-uri, duc o viaţă sedentară şi tabieturile
alimentare includ (tradiţional) foarte multă carne şi produse din carne şi mai
ales carne de porc şi untură.

3.2.3. Modificarea stilului deviaţă

Persoana obeză trebuie să-şi evalueze dorinţa de schimbare radicală a
modului de viaţă şi disponibilitatea de a pune în practică regulile unui plan
riguros. Este important suportul pe care îl are persoana din partea celorlalţi
membrii ai familiei şi din partea prietenilor. Următorul pas este consultul la
medic. Rolul acestuia este de a:
stabili mecanismele patogenice care au dus la obezitate;
identificaconsumulunormedicamentecepotîngreunaîncercaread
eareduce excesul ponderal;
identificafactoriiemoţionalicarearputeadeterminacreştereaîngreutatesa
u ar putea scădea şansele de succes în ceea ce priveşte controlul greutăţii.

45
 Trebuie avut în vedere că întotdeauna există anumite mecanisme
psihologice care stau la baza unor obiceiuri alimentare nesănătoase şi care
trebuie demontate.
Medicul poate recomanda şi alţi specialişti în domeniul medical care sunt
esenţiali în aplicarea planului de slăbire:
-nutrţionistul va stabili necesarul caloric şi regimul individualizat care va
trebui urmat;
- kinetoterapeutul sau antrenorul personal va alcătui un program de
exerciţii fizice. Activitatea fizică zilnică are rolul de a spori
consumulcaloriilor;
- psihiatrul sau psihoterapeutulva trata tulburările afective (anxietatea şi
depresia) sau alte probleme psihologice (abuzul fizic sau sexual, probleme
maritale, abuzul de droguri sau alcool) care pot sta la baza unui comportament
alimentardezadaptativ;
- chirurgul este util în situaţia în care medicul curant consideră că
obezitatea este severă, morbidă şi are indicaţii de tratament chirurgical.
Tratamentul implică mai multe etape care trebuie parcurse, cu stabilirea,
ininţial a unor obiective mici, concrete, flexibile, care treptat vor duce în final
la atingerea greutăţii dorite. De exemplu, obiectivul de a fi mai activ şi a
mânca sănătos este mult prea general. În schimb, se va fixa ca obiectiv
urmarea unui program de exerciţii fizice de 3-4 ori pesăptămână.
Pentru început: să se meargă pe jos timp de 15 minute de 3 ori şi ulterior
de 4 ori pe săptămână. Când acesta devine o rutină se va fixa un alt ţel mai
complex. Pot interveni, din când în când, abateri de la program, dar acestea nu
vor fi considerate eşecuri ale planului terapeutic. Un obiectiv atins, oricât de
mic, va fi considerat un succes şi va constitui o bază de motivare continuă.
Stilul nou de viaţă va trebui marcat de o serie de reguli care să fie riguros
respectate:
 Consumul de mesemici;
 Activiateafizică;

46
  Menţinerea unei diete sănătoase şi după scăderea îngreutate;
 Înscrierea în grupuri de susţinere pentru persoanele obeze pentru
a li se oferi suportul psihic şi motivaţia de a continua pe calea pe care
auînceput-o;
 Alimentarea la sân a noilornăscuţi;
 Consumul de fructe şi legume proaspete sau preparate din fructe
şilegume;
 Eliminarea grăsimilor saturate şi alimentelor bogate încolesterol;
 Consumul de cereale;
 Echilibrarea aportului de calorii cu consumul acestora;
 Eliminarea meselor neregulate şi luate pefugă;
 Stabilirea şi menţinerea unei ore exacte la care se iamasa;
 Luarea mesei în bucătărie sau sufragerie fărătelevizor;
 Scăderea apetitului prin consumul regulat a unui pahar cu apă cu
30 de minute înainte de masă precum şi în programele regulate de
exerciţiifizice;
 Excluderea din alimentaţie a zahărului, a dulciurilor şi reducerea la
minim posibil Evitarea şi dacă este posibil înlăturarea completă a situaţiilor
tensionate, cu stres, conflictuale, emoţionale, traume psihice,etc.;
 Abandonarea unor obiceiuri nocive: fumat, alcoolism,droguri,etc.;
 Stabilirea unor programe de lucru sau de recreere în aerliber.
 consumul de sare, condimente şi alimente cuhidrocarbonaţi;
3.2.4. Programe de exerciţiifizice
Înainte de a opta pentru un program de exerciţii fizice, pacientul trebuie
să facă un control medical pentru sistemul respirator, cardiovascular şi
neurologic Orice anomalie clinic semnificativă descoperită trebuie să fie
urmărită medical.
Efortul fizic terapeutic contribuie substanţial la arderea caloriilor.
Exerciţiul fizic creşte capacitatea sistemului muscular de a utiliza grăsimea în
scopuri energetice. Activitatea fizică moderată, zilnică, duce la menţinerea

47
unui tonus muscular bun şi a unui consum energetic sporit. Una dintre
modalităţile de activitate fizică zilnică cel mai uşor de pus în practică este
mersul pe jos în compania prietenilor, a altor membri ai familiei, a colegilor de
serviciu sau a câinelui.
Se vor monitoriza numărul de paşi într-o zi cu ajutorul unui pedometru ce
se poate cumpăra de la magazinele de articole sportive. Numărarea paşilor poate
motiva acumularea de mai mulţi paşi. În special persoanele ale căror muncă
presupune statul îndelungat la birou, vor fi motivate să-şi crească numărul de
paşi făcuţi zilnic. Se va începe prin creşterea lentă de la 2000 de paşi pe zi până
la 10.000 - 12000.
Experţii recomandă activitate fizică de intensitate moderată timp de 30 de
minute pe zi, 5 zile pe săptămână sau mai mult. Se pot intercala pauze, iar
activitatea fizică să fie realizată în 3 etape de câte 10 minute, obţinându-se
acelaşi efect. Acest program de exerciţii fizice moderate nu va fi urmat de o
scădere în greutate ci va scădea riscul apariţiilor complicaţiilor, fiind un pas de
plecare pentru exerciţiile fizice de 60-90 minute pe zi care se soldează cu
scăderea şi menţinerea noii greutăţicorporale.
Exerciţiile fizice în mod structurat se pot face în cadrul unui club de fitness.
În general, este necesar consultul medicului, în special la persoanele care nu au
mai practicat activitate fizică de mult timp sau la cei cu probleme cardiace. Tipul
de efort şi intensitatea acestuia se face de asemenea la recomandarea specialistu-
lui, în funcţie de prezenţa sau nu a patologiei asociate. Persoanele care au
probleme articulare degenerative vor alege un tip de activitate care să nu le
suprasolicite articulaţiile. Aerobiculoferă cele mai bune condiţii pentru arderea
grăsimilor. De asemenea, un bun efect îl au plimbările, joggingul, dansul, înotul,
mersul pe bicicletă.
În anumite situaţii, stresul, familia, mediul pot să constituie distractori de
la programul zilnic de exerciţii fizice; în nici un caz nu se va renunţa la
activitatea fizică, în aceste cazuri, ci se va relua rutina zilnică stabilită. Studiile
arată că întocmirea unui jurnal care să conţină cantităţile şi caloriile din

48
alimentele consumate în fiecare zi are un rol important în scăderea îngreutate.

49
 3.1. Evoluţie şi prognostic
Epidemia de obezitate a cunoscut o evoluţie dintre cele mai spectaculoase
şi s-a suprapus evoluţiei civilizaţiei contemporane. Obezitatea se declanşează,
de regulă, în jurul vârstei de 5 sau 6 ani, totodată, în perioada de adolescenţă.
În urma studiilor şi a cercetărilor, s-a demonstrat faptul că un copil care suferă
de obezitate şi are vârsta cuprinsă între 10 şi 13 ani va manifesta riscuri de
aproximativ 80% să devină un adult care suferă de aceeaşi condiţie desănătate.
Obezitatea manifestă un număr de trei faze evolutive: preobezitatea, faza
dinamică şi faza statică.
 Preobezitatea
În această etapă, aportul energetic va fi egal cu consumul, drept urmare,
greutatea coprului va fi una constantă.
 Faza dinamică
Această fază este caracterizată prin acumularea de kilograme în plus.
Aportul alimentar va fi unul mai crescut decât consumul de energie, aşadar,
surplusul se va depune sub forma ţesutului adipos, greutatea corporală
începând să crească. În acest moment, putem spune că are loc instalarea
obezităţii. Această fază poate fi caracterizată de anumite variaţii ciclice ale
greutăţii corpului, durata acestui stadiu putând varia de la câteva luni până la
un număr de câţiva ani.
 Fazastatică
Pe parcursul acestei faze, persoana care a devenit obeză, îşi va menţine
greutatea corporală la un nivel aproximativ constant. Acest lucru se va
întâmpla chiar dacă aceasta nu îşi va reduce aportul energetic. Etapa statică se
declanşează atunci când aportul de calorii ajunge să fie egal cu consumul
energetic. Odată ce persoana a acumulat kilogramele în plus, greutatea
corporală a acesteia devenind una stabilă, organismul se va adapta şi îşi va
modifica echilibrul energetic la un nivel superior.
Din momentul în care organismul persoanei care suferă de obezitate s-a
adaptat excesului de aport caloric prin stabilirea unui echilibru energetic nou,

50
aflat la un nivel superior, el se va opune încercărilor de a reduce kilogramele
în plus. Mai mult, dacă persoana în cauză nu va slăbi cu sprijinul unui
tratament potrivit, sub supravegherea unui medic de specialitate, va continua
să acumuleze kilograme în plus.
În cazul celor mai multe persoane care suferă de obezitate, evoluţia acestei
afecţiuni va avea un caracter destul de oscilant. Din cauza regimurilor şi a
curelor de slăbire nepotrivite efectuate fără vreo supraveghere medicală, vor
apărea oscilaţii ale greutăţii, pe parcursul vieţii. Aşadar, pentru o pierdere în
greutate fără efecte nesănătoase asupra organismului, este impetuos necesar ca
programele de slăbire să fie supravegheate de către medicii de specialitate.
Prognosticul persoanelor care suferă de obezitate. Pe termen lung,
prognosticul pacienţilor obezi este unul rezervat, având în vedere faptul că
excesul ponderal are capacitatea de a influenţa negativ diferite funcţii ale
organismului ce pot să reducă durata de viaţă a pacienţilor. Cu cât greutatea va fi
mai mare, cu atât prognosticul va fi unul mai prost.Prognosticul este într-o
strânsă dependenţă de vechimea şi de gradul obezităţii. La începutul afecţiunii,
atât prognosticul funcţional, cât şi cel vital pot fi unele destul de favorabile, însă,
cu timpul, pe măsură ce apar complicaţiile, prognosticul va ajunge să depindă de
severitatea acestora şi mai puţin de afecţiunea în sine.
Ultimele studii şi cercetări care au urmărit mortalitatea la vârsta de 50 de
ani a persoanelor care sufereau de obezitate faţă de alte persoane care erau
normoponderale, în funcţie de indicele de masă corporală (IMC), au relevat
următoarele date: obezitatea de grad I (IMC=30-34,9) va creşte riscul de
mortalitate la vârsta de 50 de ani cu 16% faţă de riscul mortalităţii persoanelor
normoponderale, obezitatea de gradul II (IMC=35-35,9), cu 30%, iar obezitatea
morbidă (IMC peste 40) va creşte riscul de mortalitate cu peste50%.

51
 3.2. Complicaţiileobezităţii
Complicaţiile stării de obezitate sunt multiple, fiind afectate în diferite
grade aproape toate sistemele şi aparatele organismului. Pe lângă aspectul
inestetic al corpului, te poţi confrunta cu o serie de probleme medicale grave
dacă nu iei măsuri. Complicaţiile de care pot fi afectate persoanele afectate de
obezitate constau în dezvoltarea de patologii cardiovasculare, neoplazice,
meta- bolice, articulare precum artrozele, respiratorii, hepato - biliare cum e
cazul ficatului gras sau steatozei hepatice şi litiazei biliare, patologii
endocrine precum amenoreea, disgravidia ori impotenţa, patologii
neuropsihice precum depresia sau diminuarea capacităţii intelectuale şi
dermatologice. Din multitudinea complica-ţiilor obezităţii enumerăm mai jos
cele deimportanţă.

3.4.1 Modificările endocrine în obezitate

În afara rolului său de stocare a energiei, ţesutul adipos deţine un număr
de alte funcţii importante în organism, care pot fi reglate prin intermediul
hormonilor sau al unor substanţe sintetizate de adipocite, numite
adipocitokine. Acestea sunt capabile să acţioneze la nivelul unor ţinte
îndepărtate, la fel ca un hormon, sau pot acţiona local, paracrin şi autocrin,
astfel încât actualmente se consideră că țesutul adipos este cel mai mare și mai
nou organ endocrin.
Disfuncţiiletiroidiene.Datăfiindimportanţahormonilortiroidieni
înreglarea termogenezei nu este surprinzător faptul că au fost studiate în
detaliu mecanis- mele axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian la pacienţii cu
obezitate. Funcţia axului hipotalamo-hipofizo-
tiroidianpoatefinormalăînobezitate,însăînmultecazuri survine
hipotiroidism, subclinic saumanifest.
Obezitatea şi hormonii sexuali. Dincolo de modificările nivelurilor
hormo-nilor sexuali produse de obezitate s-a demonstrat recent că hormonii

52
sexuali, la rândul lor ar putea juca un rol important în dezvoltarea diferitelor
tipuri de obezitate. Testosteronul total este în mod frecvent la limita inferioară a
normalului, sau inferior de aceasta la bărbaţii obezi. Nivelurile crescute de
estrogeni la bărbaţii foarte obezi supresează parţial secreţia de gonadotropi
pituitari, cauzând hipogonadism hipogonadotrop. Creşterea masei corporale şi a
ţesutului adipos se asociază cu anomalii ale balanţei hormonilor sexuali la
femeile aflate atât înainte, cât şi postmenopauză. În multe dintre cazuri,
impotenţa sau asupra performanţei sexuale masculine. Pentru femei, obezitatea
este cauzatoare de probleme ginecologice precum menstruaţii neregulate şi
dezechilibre hormonale.
Efectele obezităţii asupra axului hipotalamo-hipofizo-
corticosupra-
renalian.PacienţiicusindromCushingprezintăurmătoarelemanifestăriclinice,
similarecuceleîntâlniteînsindromulmetabolic:obezitateabdominală,rezistenţă
lainsulină,homeostaziaglucozeiperturbată,HTAşianomaliialelipemiei.
ModificărileGH(hormonidecreştere)asociateobezităţii.Obezita
tea estetipic însoţită de o scădere a nivelurilor de GH şi de o creştere a
nivelurilor de GHBP. De asemenea, în obezitate s-a demonstrat că
responsivitatea GH este diminuată la diferiţi stimuli, incluzând: GHRH,
arginină, peptide care
determinăeliberareaGH(growthhormonereleasingpeptides=GHRP).
3.4.2. Modificările metabolice înobezitate
Tulburările endocrine din obezitate generează şi amplifică tulburările
metabolice: dislipidemie, hiperglicemie şi hiperuricemie. Tulburările
metabolice generează şi agravează complicaţiile viscerale-cardiovasculare,
respiratorii, digestive şi articulare.
Sindromul metabolic
Federaţia Internaţională de Diabet propune un criteriu esenţial pentru
definirea sindromului metabolic, acesta fiind reprezentat de obezitatea
centrală, valorile circumferinţei abdominale variind între anumite limite în

53
funcţie de caracteristicile grupurilor etnice din care fac parte persoanele
evaluate (>94 cm pentru bărbaţii europeni şi >80 cm pentru femeile euopene).

Diagnosticul de sindrom metabolic presupune existenţa
obezităţii centrale asociate cu cel puţin două din următoarele
4criterii:
Nivelcrescutdetrigliceride
>150mg/dl,sautratamentspecificpentruacest tipde dislipidemie;
NivelscăzutalHDL-
colesterolului<40mg/dl,sautratamentspecificpentru acest tip
dedislipidemie;
Creştereatensiuniiarteriale:TAsistolică≥130mmHg,sauTAdiastolic
ă≥85mmHg,sautratamentpentruHTAdiagnosticatăanterior;
Nivel crescut al glicemiei a' jeun ≥100 mg/dl, sau diabet
zaharat tip 2
diagnosticat anterior.
Insulinorezistenţa
Insulinorezistenţaşiobezitateaabdominală
Obezitatea abdominală este un factor de risc independent pentru
aterogeneză. În definirea obezităţii abdominale, IMC şi IAF au o importanţă
mai mică decât CFA. Limita superioară a normalului a fost stabilită conform
noilor criterii IDF de diagnostic a obezităţii (<94 cm pentru bărbaţi şi <80 cm
în cazul femeilor). Ţesutul adipos abdominal este extrem de activ din punct de
vedere metabolic şi produce efectul cunoscut sub numele de "lipotoxicitate".
În obezitate s-a constatat creşterea expresiei şi secreţiei adipocitare de
citokine proinflamatorii (TNFα, IL-6), rezistină şi scăderea expresiei
adiponectinei, care stimulează captarea glucozei mediată de insulină şi are
proprietăţi antiinflamatorii şi antiaterogene.
Insulinorezistenţaşidislipidemiaaterogenică
Dislipedemia caracteristică obezităţii este extrem de

54
 aterogenică.
Anomaliile lipidelor şi lipoproteinelor plasmatice întâlnite sunt următoarele:

55
 - hipertrigliceridemie;
- hipertrigliceridemiepostprandială;
- niveluri plasmatice scăzute ale HDLc, reducerea proporţiei HDL2 cu rol
protectiv antiaterogen şi creşterea celei de HDL3mici;
- niveluri plasmatice crescute aleLDL;
Fiecare dintre aceste modificări se asociază independent cu creşterea
riscului de boli cardiovasculare, iar agregarea lor, la aceeaşi persoană sporeşte
substanţial acest risc.
Obezitatea şi tulburările glicemiei
Obezitatea se asociază cu modificări importante ale metabolismului
glucozei, care în final duc la apariţia hiperglicemiei. Marile studii
epidemiologice au dovedit asocierea tulburărilor glicemiei cu o greutate
corporală crescută, subliniind gradul semnificativ de corelaţie statistică între
IMC şi glicemia a' jeun, sau la două ore după ţestul de încărcare cu glucoză
orală. Obezitatea abdominală se asociază în mod particular cu tulburările
metabolismului glucidic.
La baza tulburărilor glicemiei în cazul pacienţilor obezi sunt încriminate a fi
două mecanisme: disfuncţii cantitative ale sintezei de insulină la nivel pancreatic
şi reducerea sensibilităţii lainsulină.
Obezitatea şi displidemia
Pacienţii obezi prezintă un profil lipidic alterat, reprezentat de: colesterol
total crescut, LDL-colesterol crescut, VLDL-colesterol crescut, trigliceride
serice crescute şi HDL-colesterol scăzut.
Hiperuricemia în obezitate
Majoritatea pacienţilor cu hiperuricemie asimptomatică sunt hiperinsu-
linemici şi au o prevalenţă crescută a obezităţii.
Obezitatea şi inflamaţia
Mediatorii inflamaţiei sunt implicaţi în procesele fiziopatologice prin care
obezitatea, în special cea abdominală, determină un risc cardiovascular
crescut.

56
 Studiile au dovedit că valorile plasmatice ale proteinei C reactive în
obezitate se corelează cu circumferinţa taliei şi cu adipozitatea viscerală.
Pierderea în greutate datorată dietei şi activităţii fizice a dus la scăderea valorii
plasmatice a acestui marker.
3.4.3. Tulburări cardio-vasculare asociate dezechilibrelor endocrino-
metabolice dinobezitate.
Riscul cardio-vascular asociat cu displidemiile
Dislipidemiile sunt de cinci ori mai frecvente la pacienţii obezi, comparativ
cu populaţia generală. Mai frecvent întâlnite sunt hipertrigliceridemia şi
dislipidemiile mixte. Riscul aterosclerotic creşte direct proporțional cu scăderea
HDL, respectiv creșterea LDL, a apolipoproteinelor şi a altor subclase de lipide.
Riscul cardiovascular în diabet
Tulburările metabolice din diabet incluzând hiperglicemia, dislipidemia şi
rezistenţa la insulină afectează funcţia arterială şi creşte susceptibilitatea
acestora la ateroscleroză. Ateroscleroza diabetică se manifestă în aproape toate
teritoriile vasculare majore, preponderent la nivelul arterelor coronare, la nivel
cerebral şi la nivelul arterelor periferice (Fig.nr.15).
Boalaarterialăcoronariană.Studiiampleaudemonstratcăpacienţiidiabe
ticiprezintă un risc relativ cuprins între 2-4 mai mare de a dezvolta BAC în
raport cu cei care nu sufereau de diabet. În populaţia generală femeile tind să
dezvolte BAC cu 10 ani mai târziu decât bărbaţii, însă diabetul elimină această
"protecţie" cardiovasculară.
Diabetul creşte riscul de moarte prin infarct miocardic într-un procent mai
mare la femei decât la bărbaţi. Numeroase studii au dovedit că la pacienţii
diabetici creşte frecvenţa complicaţiilor cardiovasculare, atât acute, cât şi
cronice.
Boalăarterialăperiferică.Incidenţaacesteiafecţiunicreştede2-4orila
pacienţii diabetici. Durata diabetului şi valorile glicemiei influenţează
severitatea ateromatozei periferice.

57
 Boalavascularăcerebrală.Diabetulcreştefrecvenţaaterosclerozeicerebra
leşiriscul AVC. La pacienţii cu AVC prevalenţa diabetului este de trei ori
mai mare decât în populaţia generală. Riscul de a dezvolta un AVC creşte
de patru ori la pacienţiidiabetici.

Fig.nr.15:Mecanismele prin care perturbările glicemiei induc modificări

miocardice
Cardiomiopatiadiabetică.Determinatăfieînmoddirect,fieprinintermediul
factorilor metabolici secundari diabetului, cardiomiopatia diabetică
cuprinde o varietate morfologică de modificări cuprinzând hipetrofie
miocitară, depleţie filamentară, fibroză interstiţială, îngroşări ale
membranei bazale, creşterea
ponderiimatriciiintracelulare,microangiopatieintramiocardică
 Există puţine domenii ale ştiinţelor medicale, în care datele obţinute
prin cercetarea fundamentală să prezinte o corelaţie mai strânsă cu observaţiile
clinice şi cu implicaţiile terapeutice decât în endocrinologia cardiovasculară.
Afecţiuni cardiovasculare la obezi hipotiroidieni. Hipotiroidismul
subclinic influenţează metabolismul lipidic conducând la ateroscleroză,
contractilitate cardiacă anormală şi rezistenţă vasculară sistemică. Colesterolul
creşte direct proporţional cu TSH-ul, începând de la valoarea de 5 mUI/ml.
Afecţiunicardiovasculareassociateendocrinopatiilordinobezitate

58
Afecţiunile cardiovasculare determinate de hipercortizolism la pacienţii obezi
În timp ce cortizolul acţionează în manieră antiinflamatoare clasică, excesul
său poate promova inflamaţia şi accelera ateroscleroza, prin producerea
rezistenţei la insulină, modificărilor proteinelor transportoare de
corticosteroizi şi reglării funcţiei unei varietăţi de citokine proinflamatorii.
Obezitatea centripetă este de asemenea caracteristică excesului de
glucocorticoizi şi este asemănătoare celei din sindroamele de rezistenţă la
insulină. Creşte morbiditate şi mortalitatea la pacienţii cuhipercortizolism.
3.4.4 Obezitatea şi consecinţele ei grave.
„Dacă amânăm un lucru uşor , devine greu. Dacă amânăm un lucru greu,
devine imposibil”, spune un citat celebru. Acelaşi principiu se aplică şi în
cazul greutăţii corporale care, dacă devine din ce în ce mai greu de suportat,
va fi aproape imposibil de eliminat.
Kilogramele în plus îţi slăbesc inima – persoanele supraponderale sau
obeze (cele având un indice de masă corporală mai mare de 25) prezintă un risc
crescut al îmbolnăvirilor de inimă şi o probabilitate de două ori mai mare de a
avea hipertensiune arterială decât persoanele cu greutate nromală. De asemenea,
obezitatea este asociată cu un un nivel ridicat de grăsime în sânge şi cu un nivel
redus de colesterol “bun” (LDL).
Risc dublu de cancer – studiile clinice arată că supraponderalitatea şi
obezitatea pot fi asociate cu un risc crescut al cancerului de colon, vezică biliară,
rinichi, prostată şi cancer mamar după menopauză. Se pare că riscul îmbolnăvirii
de cancer mamar după menopauză este de două ori mai mare la femeile care se
îngraşă mai mult de 9 kilograme de la vârsta de 18 ani până la mijlocul vieţii
decât la femeile cu o greutatestabilă.
Majoritatea obezilor suferă de diabet – statisticile sugerează că peste
80% dintre persoanele cu diabet sunt supraponderale sau obeze. Probabilitatea ca
o persoană cu 6,8 kilograme în plus să se îmbolnăvească de diabet de tip 2 este
de două ori mai mare decât în cazul unei persoane care nu s-aîngrăşat.
Greutatea crescută îţi scurtează viaţa – conform estimărilor realizate de

59
specialiştii în doemniul sănătăţii, în Statele Unite mor anual circa 300.000 de
persoane din cauza obezităţii. Riscul decesului creşte odată cu greutatea; chiar şi
un exces moderat de 7-8 kilograme reprezintă un risc pentru persoanele de
înălţime medie. La persoanele având un IMC peste 30, riscul morţii premature
creşte cu 50-100% faţă de indivizii cu greutatea normală.
Alte probleme de sănătate întâlnite mai des la persoanele supraponderale
sau obeze decât la cele cu greutate normală suntapneea (respiraţia întreruptă în

timpul somnului), astmul, artrita şi tulburările de reproducere. De

asemenea, se poate merge chiar până la discriminări sociale, academice şi
profesionale care pot apărea din cauza supragreutăţii şiobezităţii.
Diabetul – Persoanele care suferă de obezitate morbidă dezvoltă o
rezistenţă la insulină, acest hormon administrat pentru reglarea zahărului din
sânge. În timp, dezechilibrele nivelului de glicemie pot conduce la apariţia unor
complicaţii de o severitate ridicată.
Afecţiunile cardiace – Excesul grăsimii din organism poate altera
capacitatea de funcţionare corectă a inimii şi poate scădea rezistenţa periferică.
Drept urmare, pacienţii pot prezenta hipertensiune, atac cerebral acut, infarct
miocardic acut, fibrilaţie atrială, insuficienţă venoasă, tromboză venoasă etc.
Boli respiratorii – Acumularea în exces de grăsime în zona capului şi în
regiunea gâtului determină obstrucţia intermitentă a circulaţiei aerului. Astfel de
probleme respiratorii apar, de regulă, pe perioada nopţii, în timpul somnului.
Arsuri stomacale – Datorită grăsimii abdominale, acizii din stomac ajung
în esofag, determinând arsuri la nivelul acestuia.
Depresia – Persoanele cu probleme de greutate pot fi discriminate la locul
de muncă, pot fi dezaprobate de către familie sau prieteni, pot avea parte de
remarci care le diminuează stima de sine, toate acestea conducând la apariţia
stărilor anxioase şi depresive.
Osteoartrita – În cadrul afecţiunii, cartilajul care protejează suprafeţele
articulare se distruge, drept urmare, apar contace directe între oase, ceea ce, în

60
timp, va conduce la distrugerea acestora. Persoanele care suferă de obezitate
morbidă prezintă dureri mari, mai ales în zona genunchilor, a coloanei vertebrale
şi a şoldurilor.
Infertilitatea – Obezitatea poate determina, de cele mai multe ori,
schimbări hormonale care pot provoca probleme de fertilitate atât în cazul
bărbaţilor, dar, mai ales, în cazul femeilor.
Incontinenţa urinară – Pierderile involuntare de urină se datorează
mărimii abdomenului şi relaxării muşchilor din zona pelviană.
Disfuncţii sexuale – În multe dintre cazuri, impotenţa sau disfuncţia
erectilă apare ca o consecinţă a obezităţii şi are efecte considerabile asupra
performanţei sexuale masculine. Pentru femei, obezitatea este cauzatoare de
probleme ginecologice precum menstruaţii neregulate şi dezechilibrehormonale.
Creşterea incidenţei cancerelor – Aceasta este asociată cu obezitatea,
printre tipurile de cancer cu risc crescut de dezvoltare numărându-se cancerul la
sân, cancerul endometrial, cancerul esofagian, cel gastric şi cel renal.
Afecţiuni la nivelul creierului – Modificările metabolice asociate
obezităţii (creşterea nivelului zahărului din sânge şi a colesterolului) pot afecta
funcţiile creierului, crescând riscul de apariţie a demenţei.

3.3. Profilaxia obezităţii

Profilaxia obezităţii sau prevenirea ei este de o însemnătate deosebită
deoarece reuşita acesteia ar elimina toate evenimentele ulterioare extrem de
neplăcute, costisitoare, greu de realizat şi de multe ori sortite eşecului sau cu
consecinţe capitale. Prevenţia obezităţii are trei metode diferite de îndeplinit:
 educaţiealimentară;
 sport;
 dietă.

61
 Personalul medical trebuie să educe obezul, rolul educaţiei sanitare este
unul esenţial. Munca educaţională se va duce atât în spaţiul instutuţional
(spitale, clinici, şcoli, şcoli de profil sanitar, intreprinderi-în cadrul medicinii
muncii, etc.) cât şi extrainstituţional, în toate categoriile sociale şi toatevârstele.
Educaţia fizică şi sportul, mişcarea în aer liber, excursiile şi drumeţiile,
alături e munca fizică sunt componentele celei de-a doua metodă de prevenire.
Stilul nou de viaţă a omului modern, atăt la copii cât şi la adulţi nu trebuie să
excludă activităţile menţionate. Arderea caloriilor acumulate de organism se
poate face astfel într-un mod recreativ, distractiv sau chiar util.
Dieta, regimul alimentar corect întocmit şi administrat trebuie impusă şi ea
încă din copilărie şi asimilată în obiceiuri de trai sănătoase pentru a nu
predispune subiecţii la obezitate. Chiar fără probleme de greutate se poate apela
cel puţin la sfaturile culinare ale personalului medical sau de ce nu al
nutriţioniştilor.
Odată instalată obezitatea este un inamic redutabil cu care se duce o luptă
foarte grea, de durată, costisitoare şi care de multe ori este pierdută. Mult mai
uşor şi sigur este să previi instalarea afecţiunii care după câte am văzut are
atâtea consecinţe şi complicaţii care se cer a fi rezolvate medical.

3.4. Tratamentul obezităţii

Scăderea în greutate a unui obez începe prin stabilirea de la început a
unei bune colaborări între personalul medical şi pacient. Trebuie să se
înţeleagă faptul că indiferent de forma de tratament aleasă, aceasta trebuie
aplicată pe o perioadă cât mai lungă de timp. Acest lucru este în general greu
de acceptat de pacienţii obezi, care sunt disperaţi să găsească un tratament
miracol care să aibă rezultate cât mai rapide. Eficacitatea tratamentului de
lungă durată este de fapt singura garanţie a succesului.
Tratamentul obezităţii în principiu se poate face pe următoarele cinci căi:
Terapia prin dietă;

62
 Educaţia fizică;
Terapia comportamentală;
Terapia medicamentoasă;
Tratamentul chirurgical classic sau laparoscopic.
În toate cazurile, înainte de stabilirea uneia dintre terapiile menţionate, se
vor face nişte investigaţii complexe prin anamneză şi evaluarea clinică a
pacientului. Abordarea clinică a pacientului cu obezitate respectă trei paşi
specifici oricărui pacient care suferă de o tulburare multifactorială cronică:
evaluare, clasificare,tratament.
Stabilirea unei strategii de tratament, care se aplică în funcţie de particu-
larităţile fiecărui caz, va avea în prim plan fixarea unor obiective rezonabile,
care se vor atinge printr-un program alimentar combinat cu exerciţii fizice.

63
 Obiectivele tratamentului obezităţii sunt:
– scăderea greutăţii corporale;
– menţinerea greutăţii corporalescăzute;
– combaterea factorilor derisc;
– prevenirea complicaţiilor şi tratamentul bolilorasociate;
– îmbunătăţirea comportamentului alimentar,
– îmbunătăţirea calităţii vieţii.

3.6.1. Terapia prindietă

Dieta va fi personalizată la posibilităţile pacientului şi apropiată de
obiceiurile sale alimentare. Familia, prietenii şi colectivul unde lucrează este reco-
mandat ca şi ei să fie implicaţi. Dietele vor fi aplicate adulţilor obezi şi suprapon-
derali astfel încât aceştia să intre într-un program de rutină în pierderea în greuta-
te. Slăbirea se va face sub supraveghere medical, treptat, câte 2-4 kg/lună pentru a
evita orice fel de complicaţii sau activarea unor boli aflate în stadiu latent.
Diete hipocalorice
Dieta cu deficit caloric moderat
Această dietă este prescrisă indiferent de vârstă, greutate sau mod de viaţă.
Dieta recomandată este de obicei slab calorică, între 1200-1500 calorii/zi la femei
şi 1500-1800 calorii la bărbaţi; este mai puţin flexibilă fiind eficace pentru acei
pacienţi care au nevoie de mai mult control. Specialiştii au arătat că nu tipul de
alimente ingerate produc scăderea în greutate ci limitarea cantităţii de calorii.
De exemplu, prin eliminarea carbohidraţilor sau a grăsimilor din
alimentaţie nu se va obţine o scădere în greutate mai importantă decât printr-o
dietă sănătoasă, echilibrată cu un conţinut caloric scăzut. Este important să nu se
pună accentul pe un anumit tip de regim alimentar, ci să se adopte o alimentaţie
sănătoasă. Nu se vor interzice alimentele preferate ci se va recomanda să se
consume în cantităţi mici (porţii maimici).
Dieta cu deficit caloric foarte ridicat
Acest tratament este rezervat pentru cazurile de obezitate extremă care au
nevoie de o scădere a greutăţii rapidă şi este aplicat doar sub strictă supraveghere
64
medicală, însă, în general nu este recomandată. Pe termen lung eficienţa dietei
prin aport redus caloric şi a celei prin aport foarte redus este aceeaşi. De obicei
este vorba de 800 - 1200 cal / zi. Această dietă se poate aplica pe o perioadă
scurtă de timp, de regula de 3luni.
Cercetările efectuate pe regimurile alimentare cu conţinut redus de carbo-
hidrati, precum dieta Atkins, au evidenţiat că acestea sunt mai eficiente decât die-
tele cu conţinut caloric scăzut. Regimurile de slăbire cu conţinut redus de carbohi-
draţi, precum Atkins, The Zone, Sugar Busters, sunt foarte la modă printre persoa-
nele obeze. Regimul alimentar va fi întocmit numai de un nutriţionist specializat,
singurul în masură să stabiliească regulile de bază ale unei diete săntoase.
Principiile alimentare ale dietei hipocalorice sunt:
1.Stabilirea alimentelor al caror aport trebuiecontrolat;
2. Evitarea alimentelor cu densitate caloricămare;
3. Evitarea consumului dealcool;

65
4. Asigurarea unei diete echilibrate din punct de vedere alnutrienţilor;
5. Fracţionarea meselor de 5-6 ori/zi.
Modificarea comportamentului alimentar
–respectarea unui program de mese;
–servirea unei singure porţii;
–părăsirea mesei după ce s-a terminat de mâncat;
–efectuarea cumpărăturilor când suntem sătui;
–evitarea alimentelor interzise;
–evitarea alcoolului;
– ţinerea unei evidenţe a alimentelor consummate.
Alimente permise: – zarzavaturi, legume, fructe proaspete conservate sau
congelate, cereale şi pâine, lapte degresat, brânză slabă, carne slabă ( vită, pasăre,
curcan), peşte slab, ouă – 2/săptămână, paste/orez,cartofi – 150 gr/zi, pâine – 100
gr/zi, fructe 150 gr/zi, margarină, sucuri necalorigene.
Alimente interzise: – dulciuri concentrate, gemurile, mierea, îngheţata,
ciocolata ( excepţie ciocolata neagră 75 – 95% cacao), mezelurile de orice fel,
carne grasă, peşte gras, untură, slănină, unt, smântână, brânză grasă, fructe
oleoginoase, alune, nuci, stafide, smochine, curmale, prune consumate în exces,
băuturi alcoolice, băuturi calorigene.
În afara regimului alimentar trebuie întotdeauna pus accentul pe schimbarea
tipului de comportament alimentar, astfel încât dieta să devină un stil de viaţă
sănătos .

66
 Fig.nr.16a,b: Diete alimentare
3.6.2. Educaţia fizică
Combaterea sedentarismului . Orice fel de activitate este bună în măsura
în care realizează un consum de calorii mai mare decât aportul. Este recomandată
creşterea activităţii fizice prin plimbări, alergări uşoare, înot şi ciclism, câte 20-30
min/zi sau cel puţin 3h/săpt. Mersul pe jos creşte consumul energetic cu
300kcal/h.
Exerciţiile fizice efectuate în mod constant sunt părţi componente de bază a
tratamentului obezităţii, care contribuie la cosolidarea şi accentuarea scăderii
ponderale obţinute prin dietă. Programul de exerciţii fizice va fi atent planificatşi

67
 permanent adaptat posibilităţilor şi condiţiei fizice ale pacientului. Asociat
unei diete hipocalorice corespunzătoare activitatea fizică are efectul scontat.

3.6.3. Terapia comportamentală

Terapia comportamentală reprezintă cea mai importantă verigă în succesul
pe termen lung al tratamentului obezităţii. Se adresează tuturor pacienţlor obezi
indiferent de mijloacele terapeutice folosite. Este esenţială şi în cazurile cu
aplicarea tratamentelor chirurgicale, atât sub aspectul pregătirii preoperatorii cât
şi sub aspectul tratamentului postoperator.
Această terapie cuprinde atât modificări ale stilului de viaţă cât şi
schimbarea obiceiurilor şi tabieturilor alimentare. În primul rând impune
modificarea atitudinii, concepţiilor, a convingerilor şi comportamentului faţă
de dietă şi de activitatea fizică. Pacientul trebuie să conştientizeze că nu
există altă cale de combatere a obezităţii decât creşterea activităţii fizice care
duce la diminuarea aportului caloric al organismului. În acest sens se va
întocmi program de terapie personalizat cu dietă hipocalorică în paralel. Ţări
ca SUA utilizează terapia în grup şi susţin că obţin rezultate bune.
Pacienţii cu obezitate vor fi încurajaţi şi stimulaţi în eforturile lor.
Psihicul
lor este esenţial şi de aceea este indicată colaborarea şi cu un specialist
psiholog. Bolnavilor le este necesar să li se prezinte beneficiile pe care le pot
obţine prin scăderea în greutate dar şi riscurile la care ei se expun prin
afecţiunea ce o au.

3.6.4. Terapia medicamentoasă

Medicamentele antiobezitate acţionează fie prin diminuarea senzaţiei
de foame şi inducerea rapidă a senzaţiei de saţietate, fie prin scăderea
absorbţiei intestinale a grăsimilor, ele au un rol adjuvant.
Tratamentul medicamentos se indică la un IMC peste 30kg/m² şi
atunci când există şi afecţiuni cronice grave. Medicamentele au rolul de a

68
inhiba apetitul. Indicaţiile terapiei medicamentoase sunt următoarele:
 Un indice de masă corporală mai mare de30;
 Un indice de masă corporală mai mare de 27 cu comorbidităţi asociate
precum hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, bolile coronariene,
diabetul zaharat de tip II si apneea desomn.
Opţiunimedicamentoase:
 Sibutramina are acţiune asupra creierului scăzând apetitul sau senzaţia
de foame şi dorinţa de ingerare de alimente şi inducând senzaţia desaţietate;
 Orlistat reprezintă un medicament ce nu acţionează prin scăderea
apetitului, ci ca un inhibitor potent specific cu durată de acţiune lungă a
lipazelor gastrointes- tinale. Enzimele inactivate nu pot sa hidrolizeze
grăsimile alimentare, astfel fiind posibil ca aproximativ 30 % dintre
grăsimile consumate în cursul unei mese să treacă nedigerate prin
lumenulintestinal.
 Fentermin acţionează prin scăderea apetitului, iar administrarea sa este
recomandă pentru perioade scurte de timp. Fentermin nu mai este
administrat pe teritoriul Europei în tratamentul obezităţii, ca urmare a
existentei unei posibile asocieri cu efecte adverse severe de natură cardio
-respiratorie.

69
 Tratamentul medicamentos nedublat de instituirea terapiei dietetice sau de
instituirea unui program de exerciţii fizice este lipsit de rezultatele sconta-
te. Eficienţa terapeutică poate varia de la un pacient la altul, în unele cazuri
putând să nu confere rezultatele scontate. Dacă dupa trecerea a patru sptămâni de
tratament, nu s-au constatat scăderi ponderale, există posibilitatea ca medicamen-
tul administrat să nu aibă efect asupra acelui pacient. Studiile desfăşurate de
cercetatorii din domeniu au demonstrat faptul că în cazul opririi tratamentului
medicamentos, o parte dintre pacienţi pot să revină la greutateainiţială.
Tratamentul medicamentos administrat nu implică riscuri majore similare
produselor medicamentoase excluse de pe piaţă, însă specialiştii în domeniu nu
cunoasc încă eficienţa sau efectele adverse implicate pe termen lung, mai exact
după o perioadă de doi ani de zile de tratament. Este contraindicată folosirea
produselor medicamentoase neaprobate spre comercializare pe scară largă.
Se presupune că existenţa unui medicament care ar stimula sinteza
proteinei PRDM16 în, fie în precursoarele celulelor musculare (din care provin
adipocitele brune), fie în precusoarele adipocitelor albe, ar avea ca efect formarea
unui număr mai mare de adipocite brune, creşterea masei de BAT şi, ca efect,
scăderea în greutate (Clinica Scripps dinCalifornia).

3.6.5. Terapia chirurgicală

Tratamentul chirurgical al obezităţii este indicat, în lipsa antecedentelor de
diabet sau de infarct miocardic,atunci când:
- IMC depăşeste40kg/m²;
- IMC este mai mare de 35 kg/m²,cu comorbidităţi asociate (obezitatea este
asociată cu o complicaţie metabolică precum dibetul zaharat sau afecţiuni osteo-
articulare).
Obiectivele tratamentului chirurgical sunt, în primul rând, de reducere a
greutăţii corporale, şi asftel, de rezolvare a altor probleme de sănătate: DZ (diabet
zaharat) de tip II sau hipertensiune arterială. Trebuie reţinut faptul că după
tratamentul chirurgical persoana obeză sau supraponderală nu va reveni automat
la o greutate normală, ci va trebui să mănânce alimente în cantităţi foarte mici;
70
prin intervenţia chirurgicală se reduc dimensiunilestomacului.
De asemenea, sunt necesare adausuri de nutrienţi şi suplimente vitaminice.
Vor fi evitate băuturile cu conţinut caloric crescut deoarece acestea acoperă
necesarul caloric fără să aducă un aport de nutrienţi.
Alegerea tipului de operaţie de care este nevoie este unul dintre obiectivele
consultaţiei preoperatorii care trebuie sa aibă loc cu chirurgul. Acesta o să
evalueze obiceiurile alimentare şi disponibilitatea de a le schimba, dar şi eventua-
lele condiţii medicale asociate care ar putea complica operaţia sau evoluţia
postoperatorie.
În timpul consultaţiei, este bine ca pacientul să întrebe şi să afle cât mai
multe despre dieta sau restricţiile alimentare de după operaţie, perioada de
recuperare, rezultatele în termeni de scădere ponderală pe care le poate obţine. De
asemenea, este important să se discute şi despre riscurile procedeului chirurgical
recomandat.

71
 Primul pas în pregătirea pentru operaţie este consultaţia la medicul chirurg.
Împreună se va lua hotărârea cu privire la intervenţia chirurgicală cea mai
potrivită în cazul respectiv, ţinând cont de excesul ponderal pe care îl are obezul,
de obiceiurile alimentare şi de disponibilitatea şi hotararea de a le schimba. Se
ţine cont şi de vârstă şi bolile asociate pe care le are, şi care ar putea modifica
evoluţiapostoperatorie.
Indicaţiilepreoperatoriisereferăla:
- continuarea, sau dimpotrivă, oprirea administrării anumitor medicamente
din tratamentul cronic în zilele dinaintea operaţiei (dacă estecazul);
- continuarea, sau iniţierea unui tratament de suport respirator (mască de
CPAP nocturn), dacă pacientul suferă de apnee însomn;
- recomandarea unui regim hiperproteic, cu o durată de 7 -10 zile înainte de
operaţie, care va determina reducerea dimensiunilor lobului stâng hepatic şi va
uşura intervenţia din punct de vederetehnic;
- administrarea unei doze de anticoagulant (CLEXANE), într-o doză
adaptată greutăţii, în seara premergatoareoperaţiei.
- înainte de operaţie trebuie sa se reducăfumatul.
Investigaţiilepreoperatorii:
Conform recomandărilor Asociaţiei Americane de Chirurgie Bariatrică sunt
necesare:
1. Analize desânge:
• hemoleucograma;
• glicemie, HbA1C;
• ureeserică;
• creatininăserică;
• transaminaze (TGO,TGP);
• ionograma (Na, K);
• albuminemie;
• sideremie;
• profil lipidic;
• TSH;
72
 • PT,aPTT;
• profil hipercoagulant (în cazurile cu antecedente personalesau
familiale de tromboze venoase sautrombofilie);
• PSA (bărbaţi peste 50 deani);
•Grup de sânge şi Rh;
2. EKG;
3. Ecografiecardiac;
4. Test de efort (laindicaţie)
5. Radiografiepulmonară;
6. Probeventilatorii;
7. Poligrafie nocturnă / scorApworth;
8. Ecografieabdominală;
9. Endoscopie digestivă superioară;

73
 10.Colonoscopie (peste 50 de ani, sau peste 40 de ani în cazuri
cu antecedente familiale de cancer decolon);
11.Examen Papanicolau (peste 40 de
ani); 12.Mamografie (peste 40 deani);
13.Test de sarcină (femei în perioada fertilă).

Fig.nr.17: Endoscopia digestivă superioară

Există 2 tipuri de intevenţii chirurgicale pentru tratamentul obezităţii

morbide:
-

74
procedurirestrictive:princareserealizeazăodiminuareacapacităţiigastrice, limitând
astfel ingestia de alimente solide şi inducând o senzaţie de saţietate mult mai
rapidă (bandaj gastric prin inel de silicon ajustabil şi gastroplastia verticală
calibrată cu ajutorul unui stapler liniar);
-procedurimalabsorbtive(by-pass-ulgastricaRouxcuansăîn"Y"şi
diversia biliopancreatică cu sau fără switch duodenal).

75
 Alte tehnici chirurgicale (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxiloman-
dibulară "jaw wiring", liposuctie) au fost folosite în încercarea de a trata
obezitateamorbidă,însărezultatelepetermenlungaufostnesatisfacatoare.Ele nu
sunt recomandate de specialişti datorită ratei de succes scăzute şi a
numeroaselor efectesecundare.
Tehnicichirurgicale:
- în cazul banding-ului gastric (BG) se montează laparoscopic inel de
silicon ajustabil ce realizează un rezervor proximal mic gastric. Marele avantaj al
BG este simplicitatea în execuţie şi reversibilitatea tehnicii. Tehnica BG nu este
foarte eficientă dacă pacientul compensează printr-o alimentaţie lichidă sau
semisolidă bogată incalorii;
- gastroplastia verticală calibrată (GVC) constă în realizarea unui rezervor
vertical de-a lungul micii curburi cu ajutorul unui staplerliniar;
- by-pass-ul gastric cu ansă în "Y", care este considerat astăzi operaţia
"gold standard" pentru obezitatea morbidă. Tehnica operatorie constă în
construirea unui rezervor gastric mic care este anastomozat la o ansă jejunală
montată in "Y". Alimentele ingerate ajung într-o prima etapă în punga superioară,
de mici dimensiuni şi astfel apare foarte repede senzaţia de saţietate. De abia mai
târziu alimentele din punga superioară trec treptat în cea inferioară şi îşi continuă
drumul obişnuit către intestin. În acest fel pacientul se satură foarte repede,
senzaţia de saţietate este persistentă, iar cantităţile de mâncare care pot fi ingerate
la o masă sunt mult reduse, iar digestia lor esteîncetinită.
- diversia biliopancreatică (DBP) induce o modificare a absorbţiei normale
a substanţelor nutritive prin micşorarea stomacului şi suntarea intestinului cu
diminuarea consecutivă aabsorţiei.

76
Fig.nr.18: Operaţia de sleeve gastric Fig.nr.19: Revizia după sleeve gastric

-Balonul gastric este un dispozitiv medical confecţionat din silicon şi

umplut cu aer sau soluţie salină, cu capacitatea de 400-700 ml. Prin ocuparea de
către balon a circa doua treimi din volumul stomacului apare senzaţia de saţietate
precoce, ceea ce determină un aport alimentar scăzut şi scăderea în greutate.
Balonul gastric este recomandat pacienţilor cu BMI peste 27, celor care refuză sau
au contraindicaţie fermă pentru chirurgia bariatrică. Implantarea se realizează
endoscopic, printr-un procedeu minim invaziv, nechirurgical, sub anestezie
generală . Procedura durează circa 30 minute şi nu necestită de regulă spitalizare.

77
Balonul se poate menţine pe o durată de maxim 12 luni. Extragerea sa se
realizează tot endoscopic, în condiţii similare implantării.

Precauţii
După realizarea intervenţiei chirurgicale cantităţile de lichide şi alimente
solide ingerate sunt mici. În primele două săptămâni este permisă doar o dietă
lichidă, după care se va trece la alimente solide sub formă de pireu. De asemenea,
va fi evitat comsumul anumitor alimente: băuturile cu conţinut caloric crescut
(băuturile dulci) şi laptele. Este absolut necesară o modificare, o adaptare a

comportamentului alimentar. Vor fi invăţate noi "tehnici de a mânca": alimentele

vor fi mestecate bine şi înghiţite încet, în caz contrar vor apărea vomismente sau
dureri abdominale.
Fig.nr.20:Banding-ulgastric Fig.nr.21: Gastroplastia verticalăcalibrată

Evaluareaprogreselorîntermenidescădereponderală,darşiaconsecin-
ţelor pe care această slăbire rapidă o are asupra stării de sănătate generală, se face
la intervale de 3 luni, 6 luni, şi un an, şi ulterior, ori de câte ori va fi necesar. Cu
această ocazie se vor face şi nişte analize, cu care se controlează posibilele
dezechilibre nutriţionale sau vitaminice şi evident, se vor corecta.
Principalele consecinţe negative ale procedurilor malabsorbtive sunt legate
de malabsorbţia calciului, fierului (cu apariţia demineralizării osoase şi anemiei).
De asemenea, se constată apariţia diareei. Aceste neajunsuri pot fi combătute prin
administrarea de suplimente minerale (calciu şi fier) şi de medicamente antidia-
78
reice. În urma intervenţiei chirurgicale unii pacienţi manifestă un complex de
simptome vasomotorii (sindrom de dumping) apărute după mesele care conţin
alimente sau lichide dulci (bomboane, sucuri, îngheţată, băuturi răcoritoare,
anumite condimente). Sindromul de dumping se produce datorită evacuării rapide
a conţinutului gastric în intestinul subţire.
Simptomele sindromului de dumping cuprind palpitaţii, tahicardie,
ameţeli, diaforeză (transpiraţii abundente) şi uneori, diaree severă. Alimentele cu
conţinut natural de zaharoză (fructele, laptele de vacă sau legumele) nu produc
sindrom de dumping. Nu este permis consumul de lichide cu 30 de minute înainte
de masă, în timpul mesei şi 30 de minute dupăaceea.

79
 Dereţinut!Toatetipuriledeintervenţiichirurgicaleprezintăriscuri.Înainte
de a se alege o anumită procedură terapeutică medicul specialist va analiza atent
toate riscurile şi beneficiile intervenţiei respective şi o va alege pe cea care se
potriveşte cel mai bine pacientului. După tratamentul chirurgical, pacientul obez
va începe să scadă în greutate, această slăbire va continua pe o perioadă de 2 ani.
Cele mai frecvente complicaţii ale intervenţiilor chirurgicale sunt infecţiile plăgii
operatorii, scurgerea conţinutului gastric sau intestinal în cavitatea peritioneală
(cu apariţia peritonitei) şi trombembolismul pulmonar. O treime din pacienţii
operaţi gastric vor dezvolta anemie şiosteoporoză.

80
 CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR DE ÎNGRIJIRE

5.1. Prezentare de caz la bolnavii cu obezitate

Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematizată care permite
acordarea de îngrijiri individualizate. Procesul de îngrijire este centrat pe reacţiile
particulare ale fiecărui individ la o modificare reală sau potenţială de sănătate.
Procesul de îngrijire sau demersul de îngrijire poate fi definit ca un proces
intelectual compus din diverse etape logic ordonate având ca scop obţinerea unei
stări mai bune a pacientului, în final vindecarea lui. Aplicarea cadrului
conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează identificarea
nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social cultural şi spiritual şi găsirea
surselor de dificultate care împiedică satisfacereanevoii.
Procesul de îngrijire cuprinde 5 etape:
1. Culegereadatelor;
2. Analiza şi interpretarea datelor(problema);
3. Planificarea îngrijirilor(obiective);
4. Realizarea intervenţiilor (aplicarealor);
5. Evaluarea.
1. Culegerea datelor, ne permite să facem o inventariere a tuturor
aspectelor privind pacientul. Ele ne informează asupra a ceea ce este pacientul,
asupra suferinţei, asupra obiectivelor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a
nevoilor.
Culegerea de date este prima parte a procesului de îngrijire, începe cu
istoricul bolii, observaţii în colectare de date. Informaţiile culese de la bolnav
sunt:
- date obiective observate de asistent labolnav;
- date subiective expuse depacient;
- date conţinând informaţii dintrecut;
- date conţinând informaţii dinprezent;

81
 - date legate de viaţa pacientului, de obiceiurile sale, de anturajul său,
de mediul înconjurator.
Culegerea datelor se face etapizat, dar observarea ramâne elementul de
bază pe care asistentul îl foloseşte pe parcursul activităţiisale.
Observarea presupune o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza
detaliile referitoare la bolnav. Este un proces mental activ. Se bazează totuşi şi pe
subiectivitatea celui ce observă şi de aceea există o fragilitate a celui ce observă şi
o fragilitate în executarea acţiunilor.
Culegerea de date se realizează şi prin interviul sau discuţia cu pacientul
sau cuaparţinătorii.
Interviul este o formă de interacţiune verbală care permite depistarea
nevoilor nesatisfacute ale persoanei şi diferite manifestări de dependenţă
determinate de nesatisfacerea nevoilor.

82
 2. Analiza şi interpretarea datelor ne permite să punem în lumină
problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care a generat boala,
adică elaborarea diagnosticului de îngrijire, care reprezintă problema sau
diagnosticul „Nurssing”. În analiza datelor este foarte important utilizarea lor
pentru identificarea ariilor în care asistentul poate interveni. Analiza şi
interpretarea datelor corespunde cu identificarea problemelor şi nevoilor
pacientului.
3. Planificarea îngrijirilor, ne oferă determinarea cazului.,identificarea căii
folosită de asistent pentru a interveni în legatură cu problemele găsite.
(Interpretare = obiectivpropus)
Aceste obiective sunt de îngrijire şi intervenţie.
4. Realizarea intervenţiilor reprezintă materealizarea planului de
intervenţie elaborat, deci realizarea îngrijirilor în sine. Intervenţia = implemen-
tarea planului de îngrijire, adică executarea şi aplicareaîngrijirilor.
5. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut, dacă intervenţiile au fost
adecvate, dacă s-a obţinut rezultatul dorit sau nu, dacă este necesară reajustarea
intervenţiilor şi a obiectivelorpropuse.
Evaluarea constă în a aduce o apreciere, o judecată asupra progresului
pacientului în raport cu intervenţiile asistentului. Se evaluează 2 aspecte:
- Rezultatul obţinut sau schimbarea observată, reacţia pacientului la
îngrijire.
- Satisfacerea pacientului însuşi.

5.2. Cazul clinicI

FIŞA DE INTERVIU

DATE GENERALE DESPRE PACIENT

NUMELE ŞIPRENUMELE:A.M. ;vârsta:65ani;sexul:M;stareacivilă:
căsătorit ; nr.copii: 2 ; religie:creştin ortodoxă; profesia: economist; statutul
83
social:satisfăcător; ocupaţia: pensionar; locul de muncă: ---; domiciliul: ---;
localitatea: Plosca; la casă: da; camera:3 ; LOCUIEŞTE:împreună cu copiii .

OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ
ALCOOL: da(ocazional); TUTUN :da(din spusele pacientului 1-1,5 pachete/zi);
DROG :nu ; denumirea:-- ; mod deadministrare:-;
CAFEA:nu;dietă:nuaremeselaorefixedatorităprogramuluivariatde
lucru, Mesele sunt copioase, la ore de obicei după orele 18, nu are un
regimalimentar ; Greutate: 96 kg(obezitate de gradul I- după clasificarea OMS) ;
înălţimea: 1,70 ; Tensiunea arterială: 155/85; Puls: 83 p/min; Semneparticulare:
--; Alergii cunoscute: -- ; reacţia : -- .

STAREA DE INDEPENDENŢĂ

84
Autonom : da ; semiindependent:nu ; dependent:nu ; Proteze:nu ; Simulator
caediac/din anul:nu/- ; Lentile de contact/ochelari/dioptrii:nu/da-citit/2,5 ;
Afecţiuni care limitează activitatea cardiacă/respiratorii/locomotorii/senzoriale/
altele:da.

ALTE PROBLEME DESĂNĂTATE

Spitalizărianterioarepentru: nu ; ladatade: - ;
Operaţii/intervenţii: Apendicectomie ; la data de:1965;
Operaţie de simpatoctomie ; la data de:2004.
Tratamenteprescrise: nu ;urmate:nu .

Culegerea Datelor

 - discuţii cu pacientul la internare;

 - discuţii cu familia pacientului;
 - studiul comportamentului şi al atitudinii;
 - datele din foaia de observaţie.

1. INFORMAŢII GENERALE

● Nume: A.;
● Prenume: M.;
● Sex:masculin;
● Vârsta: 65ani;
● Naţionalitate: română;
● Religie: creştinortodoxă;
● Starea civilă: căsătorit;
● Ocupaţie: pensionar;
● Domiciliu:PLOSCA;
● Grupa sanguină: B III, Rhpozitiv.
85
 Data internării: 21.02.2019

2. ANAMNEZA
a). Antecedente personalepatologice:
 apendicictotomie(1965);
 simpatoctomie(2004);
 purtător HBs Ag+++ (la un control depistatîntâmplător).
b). Antecedenteheredo-colaterale:
 pacientul neagă.
c). Condiţii de viaţă şi demuncă:
 Deşi este pensionar, profesează în privat. Se confruntă cu aglomerarea
sarcinilor în perioadele de sfârşit de lună mai ales: balanţe contabile, raportări,
închideri, etc., care trebuie executate rapid, în termene foartescurte;

86
  Petrece foarte mult timp lacomputer;
 Lucrează mult cu acte contabile, are ochelari de citit (+2,5), calculatorul
nu dispune de protecţie pentruecran.
d). Comportament faţă demediu:
 Pacientul este orientattemporo-spaţial;
 Este comunicativ, sociabil, are o bună atitudine încolectiv.
Motivele internării:
 Suspiciune de infarct miocardic. Este trimis de medicul cardiolog din
serviciul ambulator.
Diagnostic la internare:
 Pe baza examenului EKG i-a fost stabilit diagnosticul de infarct
miocardic anteroseptal.
Istoricul bolii
Pacientul este de sex masculin, are 65 de ani. Din relatările lui personale,
reiese că în urmă cu şase zile, dimineaţa, pe la orele 4,30, au apărut dureri intense
în piept, în regiunea precordială cu caracter de arsură şi cu iradiere în spate, în
omoplat şi în membrele superioare. Manifestările au fost însoţite de febră,
dispnee, transpiraţii abundente reci. Criza a durat aproximativ 45-50 de minute.
Bolnavul relatează că a avut mai des dureri în piept, dar nu de amploarea asta,
suportabile şi care apăreau mereu pe fondul unui efort fizic maimare.
S-a prezentat la camera e gardă a seviciului de urgenţe unde a fost internat
în secţia de cardiologie de către meicul cardiolog din ambulatoriul e specialitate
cu suspiciune de infarct miocardic. Internarea s-a făcut imediat cu propunerea de
investigaţii şi tratamentcorespunzător.

3. EXAMEN CLINICGENERAL
a.) Stare generală:
Starea generală a bolnavului este relativ bună, prezintă ameţeli, cefalee şi
anexietate şi are:
 Temperatura35,5°C;
 H= 170cm;
87
  G= 96kg;
 IMC= 33,218 kg/m² (după OMS)-obezitate de gradulI;
 T.A.= 155/85mm/Hg;
 Puls= 83bătăi/minut;
 Respiraţia= 28 resp./minut, bolnavul estetahipneic.
b.) Examinări paraclinice:
Tabelul nr.1:Examen urină
Tipul analizei Modul de recoltare Valoar Valoar
ea ea
obţinu norma
tă lă
Culoarea Eprubetă Galbenă Galbenă
Densitatea Urodensometru 1022 1015-1030
Cilindru
gradat
Reacţia Hârtie de turnesol Acidă -
Albumină Acid sulfosalicinic Absentă 3,4-5,6g/dl

88
 Glucoză Soluţie Fehling Absentă 0
Puroi NAOH, KOH 20% Absentă 0
Acetonă Reactiv Absentă 0

Tabelul nr.2: analize e laborator

Tipul analizei Modul de recoltare Valoar Valoar
ea ea
obţinu norma
tă lă
VSH 0,4ml citrat de Na 2 mm/h 1-10 mm/h
3,8%
TH 0,5 ml oxalate de Na 300 s 1-2min
TQ 60 s 13-15 s
Glicemie Fără anticoagulant 99 mg% 90-110 mg%
Colesterol Fără anticoagulant 331mg% 150-340 mg
%
TGO Fără anticoagulant 37 UI 5-40 UI
TGP 4 UI 7-56 UI
Uree sanguină Fără anticoagulant 37 mg% 20-40 mg%
Acid uric Fără anticoagulant 6,6 mg% 3,5-7 mg%
Creatinină Fără anticoagulant 0,79 mg 0,6-1,1 mg%
%
Ht 2 ml soluţie de 38,1% 40-48%
H NO2 EDTA 12,5 g% 13-16 g%
b 15200 4000-
L mm³ 9000mm³
LDH Fără anticoagulant 665 g/L 120-240 g/L
CPK Fără anticoagulant 1215 UI 5-2000 UI

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA INTERNARE

1.)Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie:

Frecvenţarespiratorieestede28respiraţii/minut,deamplitudinemar
e,ritmaccelerat;

89
 T.A.= 155/85;
Puls= 83 bătăi/minut;
Pacientul are dureri puternice în piept, anxietate şi tulburări de
ritmcardiac.
Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie este dependentă din cauza
durerii şi a anxietăţii.
2.) Nevoia de a evita pericolele:
Pacientulprezintătulburărideritmcardiac,tensiunearterialămărită,
durereputernicăînpiept,nelinişte,anxietate.
Nevoia de a evita pericolele este prin urmare o nevoie dependentă datorită
tulburărilor de ritm cardiac, TA mărite, durerii puternice în piept, anxietăţii.
3.) Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură:
Pacientulprezintămobilitateredusădatoritătemeriideanuse reinstala
durerea puternică inpiept;
Nusepoatedeplasasingur,necesităajutorulpersonaluluimedical;

90
 Prezintădificultăţiînadoptareaunorpoziţii(durere,rigiditate,oboseală,
slăbiciune,ezitare).
Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună posturăeste o nevoie
dependentădatorită fricii să nu se instaleze durerea.
4.) Nevoia de dormi şi de a se odihni:
Pacientulprezinăinsomnia,nudoarmedecâtaproximativ,înmedie
câte2-3ore/noapte;
Pacientulsetrezeştefrecventdinsomndatorităcrizelordureroase.
Nevoia de dormi şi de a se odihni este o necesitate dependentă pentru că are
crize dureroase în pofida faptului că doreşte să se odihnească.
5.) Nevoia de a se hidrata, a bea şi a mânca:
H= 1,70 m;
G= 96 kg, IMC= 33,218 kg/m² - obezitate de gradul I;
Pacientul refuză alimentarea şi hidratarea corespunzătoare;
Pacientulprezintăsemnalmenteclaredeobezitateşidedeshidratare;
Dincauzadureriiaccentuateînpieptşiaanxietăţii,pacientulîntâmpină
dificultăţiînasealimenta,abea,înîncercareadeaducealimentelesaulichidele
înspre cavitateabucală.
Nevoia de a se alimenta, a bea şi a se hidrata este o nevoie dependentă din
cauza durerii în piept care persistă, a imobilizării la pat şi a regimului impus de
boala sa.
6.) Nevoia e a elimina:
Prezintădificultăţiînaeliminadincauzaimobilizăriilapat,nusepoatedepl
asasingurdecâtcusprijinulpersonaluluisanitar;
Pacientul are în continuare senzaţie de greaţă şi vărsături datorită
anxietăţii;
Bolnavulareuntranzitintestinalmultîncetinit,(unscaunpesăptămână).
Nevoia de a elimina este o nevoie dependentă din cauza imobilizării la pat.
7.) Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
Pacientul are dificultăţi în a-şi menţine starea de curăţenie din
cauzarepausului obligatoriu la pat şi a tulburărilor de ritm cardiac;
91
 Pacientul pozează un dezinteres faţă de igiena personală datorită
durerilor şi anxietăţii;
Tegumenteleşimucoaselepacientuluisuntuscate,reci,uşordecolorate;
Prezintăindiferenţă,dezinteres,uneorichiarrefuzîna-
şimenţineostarede igienă decentă.
Nevoia de a-şi păstra curate tegumentele este o nevoie dependentă din cauza
repausului obligatoriu la pat şi a tulburărilor de ritm cardiac.
8.) Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitele normale:
Pacientulprezintădificultăţiîna-şipăstratemperaturacorpuluiînlimite
normaledatoritătulburărilorfrecventederitmcardiac;
 Pacientul prezintă hipotermie, piele rece,
bradicardie, bradipnee,
confuzie, oligurie,paloare.
 Nevoiadea-şipăstratemperaturacorpuluiînlimitelenormaleeste
dependentă din cauza tulburărilor de ritm cardiac.

92
9.) Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca:
Pacientul se îmbracă şi se dezbracă cu dificultate;
Prezintă totuşi interes pentru ţinuta vestimentară, poartă îmbrăcăminte
adecvată anotimpului, vârstei, situaţiei sociale, activităţii pe care o are dar
întâmpină vădite dificultăţi;
Are o garderobă curată şi îngrijită.
Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca este dependentă datorită
imobilizării la pat şi a durerii în piept.
10.) Nevoia de a comunica şi de a învăţa:
Datorită durerilor în piept, persistente, comunicarea cu
personalulmedical este anevoioasă, dificilă;
Adeseori exprimarea şi limbajul său sunt incoerente, ezitante,
neinteligibile.
Nevoia de a comunica şi de a învăţa este dependentă datorită stării de
discomfort şi a durerii.
11.) Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
Pacientul realizează foarte greu această nevoie datorită
repausuluiobligatoriu la pat şi a tulburărilor de ritm cardiac;
Durereaşiimobilizarealapatîlimpiedicăsăciteascăsăparticipleşi
săpractice ritualuri şi procedurireligioase;
Nupoateşinurespectărestricţiileimmpusedepropriulcrezreligios.
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a practica
religia este o nevoiedepenentă datorită repausului obligatoriu la pat şi a
tulburărilor de ritm cardiac.
12.) Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
Pacientulprezintădificultateînceeacepriveştepreocupareaînvederea
realizării,datoritădureriişiastăriidediscomfort.
Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării este o nevoie
dependentădatorită durerii şi a stării de discomfort.
13.) Nevoia de a se recrea:
93
 Esteîntr-ostareîncarenuestecapabilsăiapartelaactivităţirecreative;
Nu prezintă nici un interes pentru satisfacerea acestei nevoi;
Prezintăostaredeastenie,plictiseală,dezinteres.
Nevoia de a se recrea este o nevoie dependentă datorită dezinteresului
manifestat şi a incapacităţii de a efectua activităţirecreative.
14.) Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
Pacientul are cunoştiinţe insuficiente cu privire la starea sa actuală
desănătate, consecinţele şi tratamentul pe care îl are de urmat;
Prezintă dezinteres şi apatie pentru starea sa de sănătate.
Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea este o nevoie
dependentădatorită puţinelor cunoştiinţe pe care le are despre starea sa actuală
de boală, consecinţele acesteia şi tratamentul de urmat.
 Sursele dedificultate

94
 De ordin biofizic: predipoziţia pentru complicaţii datorită vârstei relativ
înaintate, a sexului şi a faptului că organismul este supus unui stress fizic şi
emoţional intens;
 De ordin psihologic: stres, nelinişte faţă de diagnostic, teama pentru propriul
eu, pentru propria viaţă;
 De ordin sociologic: viaţa personală este încărcată de o mulţime de sarcini;
 Necunoaştere: lipsa de informare asupra factorilor de risc, a complicaţiilor
acestei maladii ca urmare a nerespectării unui regim de viaţă echilibrat.
Diagnosticul de nursing:
 Sechela infarctului miocardic poate aduce complicaţii dacă pacientul nu
respectă interdicţia de repaus total la pat şi dacă nu respectă regimul igienico-
dietetic specific tratamentuluibolii;
 Pacientul este neliniştit, dispneic, are dureri precordiale şipalpitaţii;
 Are dificultăţi în tentativa de a se odihni din cauza durerii în piept, a dispneei şi
a unei permanente stări de nelinişte, denesiguranţă.

4. DIAGNOSTICULPOSIBIL
Dacă pacientul nu respectă regimul impus de repaus la pat, dieta în alimentaţie
şi graficul de odihnă riscă recidiva unui alt infarct miocardic într-o formă mai
complicată, inclusiv cu riscul apariţiei tulburărilor de ritm cardiac şi care poate fi
urmat de stop cardio-respirator.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

1.Nevoia de a respira şi de a avea o bunăcirculaţie

Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în respiraţie din cauza durerii şi aanxietăţii;
 R= 28 r/min.
Obiective:
 Pacientul să fie în stare să respirenormal.
Intervenţii:
95
 Intervenţii autonome:
aşez pacientul în poziţie semişezând;
îi pun sonda endonazală de oxigen pentru oxigenoterapie.
Intervenţii delegate:
la indicaţia medicului îi administrez analeptice, respiratorii,
bronhodilatatoare;
Algocalmin-2 fiole, Nitrazepam.
Evaluare:
 Pacientul nu mai prezintă dureri precordiale şi
frecvenţa respiratorie s-adiminuat;
 R= 22 r/min.
2. Nevoia de a evitapericolele:
Diagnosticul de nursing:

96
  Imposibilitatea de a evita pericolele din cauza durerilor, anxietăţii
şi a tulburărilor de ritmcardiac.
Obiective:
 Pacientul să fie capabil, să nu mai prezinte dureri, anxietate şi să
nu mai aibă tulburări de ritmcardiac.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
poziţionez bolnavul în decubit dorsal, cu toracele ridicat la
45° şi în repaus total;
observ, apreciez şi notez în foaia de observaţie a funcţiilor
vitale: TA, puls, temperatură, respiraţie, diureza şi scaunul;
îl conving să nu facă nici un fel de efort şi îl asigur urinarla
pat;
recoltări; îi asigur toaleta parţială a tegumentelor;
pregătesc instrumentele şi materialele pentru diferite

îi administrez medicamentele prescrise de medic;

pulmonar; pregătesc perfurzoarele cu soluţia de perfurzat;
pregătesc pacientul pentru EKG.
Intervenţii delegate:
la indicaţia medicului îi fac EKG şi radiografie cord

recoltez probe de sânge pentru transaminaze, glicemie,

leucocite, VSH şi preiau probe de urină;
administrez antialgice, anxiolitice, cardiovasculare,
diuretice.
Evaluare:
 pacientul a înţeles că nu trebuie să depună nici unefort;
 monitorizarea decurgenormal;
 pacientul este comunicativ iar durerea s-aameliorat.
3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bunăpostură:
97
 Diagnosticuldenursing:
 Imposibilitatea de a se mişca datorită fricii de a nu se reinstala
durerea în piept şi datorită regimului impus deboală.
Obiective:
 Pacientul să aibă comfortul necesar pentru un repaus absolut la pat
şi să-i readucem încrederea efectuăriimişcărilor.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
îi indic pacientului repausul absolut la pat, fără nici un efort;
supraveghez TA, pulsul, manifestările EKG.
Evaluare:
 pacientul prezintă o stare general bună şi a înţeles că nu trebuie să
depunăefort.
4. Nevoia de dormi şi de a seodihni:

98
 Diagnosticul de nursing:
Imposibilitatea de a se odihni din cauza crizelordureroase.
Obiective:
 Pacientul să fie capabil să seodihnească.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
îi asigur condiţii de mediu ambiant propice pentru somn
(aerisire, căldură, linişte, umiditate);
îi asigur o poziţie comodă în pat pentru dormit;
discut cu bolnavul, explicându-i starea actuală, îl liniştesc, îl
încurajez că totul va fi bine.
Intervenţii delegate:
administrez tranchilizante.
Evaluare:
 pacientul prezintă o stare generalbună;
 nu mai acuzădureri;
 frica nu mai este prezentă, şi-a recăpătatîncrederea;
 pacientul este liniştit şi a reuşit să seodihnească.
5.Nevoia de a se hidrata, a bea şi amânca:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în a mânca şi a bea din cauza durerii, a imobilizării în
pat şi a regimului impus deboală.
Obiective:
 Pacientul să aibă un regim dietetic corespunzătorbolii.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
administrez perfuzie intravenoasă cusubstituenţi;
asigur un regim pentru hidratare cu ceai,compot;
îi explic importanţa regimului şi importanţa respectării lui.
Evaluare:
 perfuzia a decursnormal;
99
  pacientul este liniştit, a băut o cană cuceai;
 TA= 155/80 mmHg;
 P=83p/min;
 starea generală a pacientului estebună.
6. Nevoia e aelimina:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în a elimina datorită imobilizării lapat.
Obiective:
 Pacientul să poată săurineze.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
 explic pacientului că nu trebuie să se abţină să urineze la
urinar;
 îi îngrijesc tegumentele şi mucoasele.

100
 Intervenţii delegate:
determin cantitatea de lichide pierdute;
administrez diuretice.
Evaluare:
 pacientul a urinat fără sondajvezical;
 a înţeles necesitatea urinatului lapat.
7. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
Diagnosticul de nursing:
Dificultate în a se păstra curat din cauza repausului obligatoriu la
pat şi a tulburărilor de ritmcardiac.
Obiective:
 Să asigurăm pacientului igienategumentelor.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
asigur toaleta tegumentelor după fiecare micţiune;
îngrijesc cavitatea bucală;
schimb lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie.
Evaluare:
 am schimbat bolnavul de pajama, fără eforturi din partealui;
 am ajutat pacientul să-şi schimbepoziţia;
 starea generală a pacientului estebună.
8. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitelenormale:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultatea de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale
datorită tulburărilor de ritmcardiac.
Obiective:
 Pacientul să fie capabil să aibă o temperatură corporalănormală.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
să modific mediul ambiant;
monitorizez şi înregistrez în foaia de observaţietemperatura
101
de două ori pe zi;
Intervenţii delegate:
administrez antitermice.
Evaluare:
 stare general bună apacientului;
 TA=130/75;
 P= 80p/min.;
 T=37°C;
 nu are modificăriEKG.
9. Nevoia de a se îmbrăca şi de a sedezbrăca:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate de a se îmbrăca şi a se dezbrăca datorită durerii din
piept şi datorită imobilizării lapat.
Obiective:

102
  Pacientul să fie capabil să se îmbrace şi să se dezbracesingur.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
să ajut pacientul la îmbrăcarea şi dezbrăcarea pijamalei;
îl încurajez în realizarea acestei nevoi individuale.
Evaluare:
 am schimbat pacientul de pajama, fără efort din partealui;
 am ajutat pacientul să-şi schimbepoziţia.
10. Nevoia de a comunica şi de aînvăţa:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultateînrealizareacomunicăriidatoritădureriişiastăriide
discomfort.
Obiective:
 Pacientul să fie capabil de a comunica fără a mai simţidurerea.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
combat durerea pentru ca pacientul să poată comunica cu
personalul medical şi cu aparţinătorii.
Intervenţii delegate:
la indicaţia medicului îi administrez analeptice respiratorii,
bronhodilatatoare – Algocalmin- 2 fiole, anxiolitice.
Evaluare:
 Pacientul nu mai prezintădurere.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în practicarea religiei din cauza repausului obligatoriu
la pat şi din cauza tulburărilor de ritmcardiac.
Obiective:
 Pacientul să fie capabil să îşi exercite această nevoie, să nu mai
prezinte durere, anxietate şi tulburări de ritmcardiac.
103
 Intervenţii:
Intervenţii autonome:
 combat durerea şi tulburările de ritm cardiac.
Intervenţii delegate:
la indicaţia medicului îi administrez analeptice respiratorii şi
bronhodilatatoare;
Algocalmin-2fiole, Nitrazepam.
Evaluare:
 pacientul prezintă o stare generalbună;
 nu mai acuzădureri;
 frica nu mai este prezentă, şi-a recâştigatîncrederea;
 pacientulesteliniştit,poatesăpracticereligiaşiconvingerilesale
religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederearealizării:

104
 Diagnosticul de nursing:
 Realizarea nevoii de faţă este împedicată de durerea şi starea de
discomfort persistente.
Obiective:
 Pentru a-şi realiza această nevoie, pacientul trebuie să scape de
durerea şi starea de incomfort care-lsupără.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
indic pacientului repausul la pat fără efort;
supraveghez TA, pulsul şi manifestările EKG;
asigur condiţiile mediului ambiant propice odihnei prin
somn (aerisire, căldură, umiditate corespunzătoare,linişte);
îi asigur o poziţie comodă în pat pentru dormit;
discut cu bolnavul şi îi explic starea sa actuală, îl încurajez
şi îl asigur că totul va fibine.
Intervenţii delegate:
administrez tranchilizante.
Evaluare:
 pacientul prezintă o stare general bună şi a înţeles că nu trebuie să
depunăefort;
 pacientul reuşeşte să fie preocupat din nou de serviciul său şi de
rolul său înfamilie.
13. Nevoia de a serecrea:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate de a se recrea datorită incapacităţii de a efectua
activităţi recreative şi din cauza dezinteresuluimanifestat.
Obiective:
 pacientul să recâştige apetitul pentru activităţirecreative.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
asigur condiţii propice pentru apariţia interesului pentru
105
activităţi recreatie;
asigur condiţii pentru exercitarea recreerii în încinta
spitalului prin organizarea de jocuri (de cărţi, table), etc.
Evaluare:
 pacientul prezintă o stare general bună, a înţeles şi simte nevoia
exercitării activităţilor recreative.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezesănătatea:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în cunoaşterea informaţiilor despre starea sa actuală de
sănătate, tratament,consecinţe.
Obiective:
 Pacientul să fie capabil ca în decurs de o jumătate de oră să
cunoască noţiunile tehnice ale bolii sale şi modul în care să-şi păstrezesănătatea.
Intervenţii:

106
 Intervenţii autonome:
 informez pacientul cu privire la starea sa de sănătate şi
asupra stadiului în care se găseşte afecţiunea sa;
 informez pacientul cum să-şi ia tratamentul şi asupra
consecinţelor administrării necorespunzătoare a tratamentului.
Evaluare:
 pacientul prezintă o stare general bună şi a înţeles necesitatea
administrării corecte a tratamentului prescris demedic.
 pacientulaînţelestoateinformaţiileprimitereferitorlastareasa
de boală.

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

LAEXTERNARE

1.Nevoia de a respira şi de a avea o bunăcirculaţie:

 frecvenţa respiratorie este de 28 respiraţii pe minut, de amplitudine mare
şi cu ritmaccelerat;
 Ta= 135/80 mmHg;
 P= 81 bătăi/minut;
2.Nevoia de a evitapericolele:
 pacientul nu mai prezintă tulburări de ritm cardiac, durere puternică în
piept, anxietate şinelinişte.
3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bunăpostură:
 pacientul prezintă mobilitate bună;
 pacientul poate să se deplasezesingur.
4. Nevoia de dormi şi de a seodihni:
 pacientul poate dormi, esteliniştit.
5.Nevoia de a se hidrata, a bea şi amânca:
 H= 1,70 m;
 G= 96 kg, IMC= 33,218 kg/m² - obezitate e gradulI;
107
  pacientul mănâncă şi se hidrateazăcorespunzător.
6.Nevoia e aelimina:
 pacientul are micţiuni fiziologicespontane;
 tranzitul intestinal este unulnormal.
7. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
 pacientul manifestă neglijenţă, indiferenţă în efectuarea igieneisale.
8. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitelenormale:
 Temperatura corpului este în limite normale(36,2°C).
9. Nevoia de a se îmbrăca şi de a sedezbrăca:
 pacientul se îmbracă şi se dezbracă cudificultate;
 prezintă interes pentru ţinuta vestimentară, poartă îmbrăcăminte adecvată
anotimpului, vârstei, statutului social, activităţiidesfăşurate;
 pacientul prezintă o ţinută foarte curată şiîngrijită.
10. Nevoia de a comunica şi de aînvăţa:

108
  pacientul comunică mulţumitor cu personalul medical şi cuaparţinătorii;
 uneori se exprimă incoerent, neinteligibil dar frecvent comunicăbine.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
 pacientul realizează foarte greu această nevoie datorită repausului
obligatoriu la pat şi a tulburărilor de ritmcardiac;
 pacientul nu respectă restricţiile impuse de religie datorită tratamentului
efectuat care impiedică acest lucru cât şi datorită stării desănătate;
 din cauza durerilor nu a pututciti.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederearealizării:
 prezintă vădite dificultăţi în realizarea acestei nevoi datorită stării de
incomfort creat de starea sa de sănătate şi a durerilor care totuşi mai apar. Pe
ansamblu psihicul pacientului este bun şi optimismul îlcaracterizează.
13. Nevoia de a serecrea:
 pacientul este capabil să ia parte la activităţirecreative;
 nu prezintă sufficient interes pentru realizarea acesteinevoi;
 uneori este apatic, prezintă semne de plictiseală şi dedezinteres.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezesănătatea:
 pacientul nu are suficiente cunoştiinţe, are nevoie de mai multă
informaţie privitor la starea lui de sănătate, modul cum trebuie administrat şi
respectat tratamentul medical, efectul lui, precum şi eventualele consecinţe pe
care le poate avea nerespectarea acestuilucru;
 se confruntă cu o lipsă de interes pentru propria lui stare desănătate.
Externarea pacientului relevă o stare vădit ameliorată a afecţiunii sale însă
de o importanţă mare este continuarea tratamentului la domiciliu şi aplicarea unor
noi modificări în viaţa de zi cu zi, în comportament, dietă alimentară, etc.

Tabel nr.3: Planul terapeutic

Ziua 21. 22. 23. 24. 25.
02 02 02 02 02
N Ziua de 1 2 3 4 5
109
 r. boală
Denumirea Calea de
c
medicamentului administra
rt
şi forma de re
.
prezentare
1 Algocalmin compr. per X X X - -
os
2 Nitrazepam compr. per X X X X X
os

5.3. Cazul clinicII

DATE GENERALE DESPRE PACIENT

NUMELE ŞIPRENUMELE:U.N. ;vârsta:75ani;sexul:F;stareacivilă:
căsătorită ; nr.copii: 4 ; religie: adventistă; profesia: funcţionară; statutulsocial:
satisfăcător; ocupaţia: pensionar; locul de muncă: ---; domiciliul: ---;
localitatea:Rosioriidevede;lacasă:da;camera: 4;LOCUIEŞTE:împreună
cu soţul .

110
 OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ
ALCOOL: nu; TUTUN :nu ; DROG :nu ; denumirea:-- ; mod de administrare:-;
CAFEA : nu ; dietă : rgim hiposodat; Greutate: 76 kg(obezitate de gradul I- după
clasificarea OMS) ; înălţimea: 1,55 ; Tensiunea arterială: 150/80; Puls: 82p/min;
Semne particulare:cicatrice posttiroidectonică; Alergii cunoscute: -- ; reacţia : --.

STAREA DE INDEPENDENŢĂ
Autonom : da ; semiindependent:nu ; dependent:nu ; Proteze:nu ; Simulator
caediac/din anul:nu/- ; Lentile de contact/ochelari/dioptrii:nu/nu/- ; Afecţiuni
care limitează activitatea cardiacă/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele:da .

ALTE PROBLEME DE SĂNĂTATE

Spitalizărianterioarepentru: nu ; ladatade: - ;
Operaţii/intervenţii: Apendicectomie ; la data de:1962;
Fibrom uterin ; la data de:1973;
Tiroidectomie; La data de: 1976;
Tratamente prescrise:Euthyrax 25 mg 2fl/zi,
Piraxican 20 mg 1fl/zi ;urmate:da .

Culegerea Datelor
 - discuţii cu pacienta la internare;
 - discuţii cu familia pacientei;
 - studiul comportamentului şi al atitudinii;
 - datele din foaia de observaţie.

2. INFORMAŢII GENERALE
● Nume: U.;
● Prenume:N.;
● Sex:feminin;
● Vârsta: 73ani;

111
● Naţionalitate: română;
● Religie: adventistă;
● Starea civilă: căsătorită;
● Ocupaţie: pensionar;
● Domiciliu: ROSIORII DE VEDE;
● Grupa sanguină: A II, Rhpozitiv.

Data internării: 17.01.2019

2. ANAMNEZA
a). Antecedente personalepatologice:
 prima menstruaţie la 14 ani, curs relative regulat almenstruaţiei;
 apendicictotomie(1962);
 fibrom uterin (1973), cu oprireamenstruaţiei;

112
  tiroidectomie(1976).
b). Antecedenteheredo-colaterale:
 pacientul neagă.
c). Condiţii de viaţă şi demuncă:
 pensionară pentru limită de
vârstă. d). Comportament faţă demediu:
 Pacienta este orientatătemporo-spaţial;
 Este comunicativă şisociabilă.
Motivele internării:
 Suspiciune de hipotiroidism, cu guşă multinodulară recidivată şi cu
cariopatie ischemicăcronică.
Diagnostic la internare:
 hipotiroidism cu guşă multinodulară recidivată prezentând senzaţie de
sufocare, dureri ale membrelor inferioare, parestezii cutranspiraţii.
Istoricul bolii
Pacientul este de sex feminin şi are 73 de ani. Cunoscută din 1962 cu
patologie tiroidiană şi suferind de obezitate de gradul I, a fost tiroideactomizată în
anul 1976 de când a urmat tratament cu Euthyrax 25 mg ½fl/zi până în prezent.
Se internează pentru senzaţia de sufocare, paresteză. Are dureri ale
memrelor inferioare, transpiraţii şi necesită reevaluare clinic biologică. Pacienta
suferă de cardiopatie ischemică cronică.

5. EXAMEN CLINICGENERAL

a).Stare generală:
Starea generală a bolnavului este relativ bună, prezintă senzaţie de sufocare,
paresteză şi are:
 Temperatura36,8°C;
 H= 155cm;
 G= 76kg;
 IMC= 31,33 kg/m² (după OMS)-obezitate de gradulI;
113
  T.A.= 150/80 mm/Hg;
 Puls= 82bătăi/minut;
 Respiraţia= 22resp./minut.
 facies palid, încercănat; tegumente calde, uscate; mucoasenormale.

b).Examinări paraclinice:
Tabelul nr.4:Examen urină
Tipul analizei Modul de recoltare Valoar Valoar
ea ea
obţinu norma
tă lă
Culoarea Eprubetă Galbenă Galbenă
Densitatea Urodensometru 1025 1015-1030
Cilindru
gradat
Reacţia PH Eprubetă 5 5-6
Albumină Acid sulfosalicinic Absentă 3,4-5,6g/dl

114
Glucoză Soluţie Fehling Absentă 0
Puroi NAOH, KOH 20% Absentă 0
Acetonă Reactiv Absentă 0
Leucocite Recipient special Negativ Negativ(<10
)
Hematii Recipient special Negativ Negativ
(<5 Ery/ul)
Nitriţi Recipient special Negativ Negativ
Proteine Recipient special Negativ Negativ
(<30mg/dl)
Corpi cetonici Recipient special Negativ Negativ
Urobilinogen Recipient special Normal Negativ
(0,1-
1,8mg/dl)

Tabelul nr.5: analize e laborator

Tipul analizei Modul de recoltare Valoar Valoar
ea ea
obţinu norma
tă lă
VSH 0,4ml citrat de Na 12 mm/h 1-10 mm/h
3,8%
TH 0,5 ml oxalate de Na 300 s 1-2min
TQ 60 s 13-15 s
Glicemie Fără anticoagulant 92 mg% 90-110 mg%
Colesterol Fără anticoagulant 53mg% 150-340 mg
%
TGO Fără anticoagulant 15UI 5-40 UI
TGP 14UI 7-56 UI
Uree sanguină Fără anticoagulant 60 mg% 20-40 mg%
Acid uric Fără anticoagulant 6,2 mg% 3,5-7 mg%
Creatinină Fără anticoagulant 0,65 mg 0,6-1,1 mg%
%
H 2 ml soluţie de 42,9% 40-48%
t NO2 EDTA 13,9 g% 13-16 g%
H 7460 4000-

115
 b mm³ 9000mm³
L
LDH Fără anticoagulant 665 g/L 120-240 g/L
CPK Fără anticoagulant 1215 UI 5-2000 UI

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA INTERNARE

1.)Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie:

Frecvenţarespiratorieestede22respiraţii/minut,deamplitudinemedie,
ritm acceleratnormal;
T.A.= 150/80 Hg;
Puls= 80 bătăi/minut;
Pacientaprezintăsenzaţiadediscomfortlanivelulgâtului,dispnee
deefort,cefalee.
Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie este dependentă din cauza
senzaţiei de discomfort la nivelul gâtului şi a dispneei de efort.

116
2.) Nevoia de a evita pericolele:
Pacienta prezintă discomfort la nivelul gâtului, dispnee de efort;
Pacientaprezintădurerecauzatădecardiopatiaischemicăcronică.
Nevoia de a evita pericolele este prin urmare o nevoie dependentă din cauza
senzaţiei de discomfort la nivelul gâtului, dispneei de efort şi a durerii cauzată
de cardiopatia ischemică cronică.
3.) Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură:
Pacientaprezintămobilitateredusăpentrucăareteamasănudeclanşeze
durerea în zona gâtului;
Nusepoatedeplasasingurădatoritădispneeideefort,necesităajutorul
personaluluimedical;
Prezintădificultăţiînadoptareaunorpoziţii(durere,rigiditate,oboseală,
slăbiciune,ezitare).
Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură este o nevoie
dependentădatorită fricii să nu se instaleze durerea de la nivelul gâtului.
4.) Nevoia de dormi şi de a se odihni:
Pacientaprezinăunsomnliniştitşisepoateodihnioricânddoreşte.
Nevoia de dormi şi de a se odihni este o necesitate independentă pentru că se
poate realiza fără nici o problemă.
5.) Nevoia de a se hidrata, a bea şi a mânca:
H= 1,55 m;
G= 76 kg, IMC= 31,33 kg/m² - obezitate de gradul I;
Pacienta refuză alimentarea şi hidratarea corespunzătoare;
Pacientaprezintăsemnalmenteclaredeobezitateşidedeshidratare;
Pacienta nu prezintă alergii medicamentoase;
Dincauzadureriiaccentuateînzonagâtului,atranspiraţiilorabundente
şiasenzaţieidesufocare,pacientaîntâmpinădificultăţiînasealimenta,abea,în
încercareadeaducealimentelesaulichideleînsprecavitateabucală.
Nevoia de a se alimenta, a bea şi a se hidrata este o nevoie dependentă din
cauza durerii în zona gâtului, care persistă, a transpiraţiilor abundente, a
imobilizării la pat şi a regimului impus de boală(cardiopatie ischemică
117
cronică). 6.) Nevoia e a elimina:
Prezintădificultăţiînaeliminadincauzaimobilizăriilapat,nusepoatedepl
asasingurădecâtcusprijinulpersonaluluisanitar;
Pacienta are micţiuni fiziologice spontane;
Bolnavaareuntranzitintestinalpreaîncetinit(unscaunpesăptămână).
Nevoia de a elimina este o nevoie dependentă din cauza imobilizării la pat a
pacientului.
7.) Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
Pacienta are dificultăţi în a-şi menţine starea de curăţenie din
cauzarepausului obligatoriu la pat şi a senzaţiei de sufocare;
Pacienta pozează un dezinteres faţă de igiena personală datorită
durerilor, senzaţiei de discomfort şi a senzaţiei de sufocare;
Tegumentelepacienteisuntcaldeşimucoaselesuntnormalcolorate;

118
 Prezintăindiferenţă,dezinteres,uneorichiarrefuzîna-
şimenţineostarede igienă decentă.
Nevoia de a-şi păstra curate tegumentele este o nevoie dependentă din cauza
repausului obligatoriu la pat (senzaţie de discomfort) şi asenzaţiei de sufocare.
8.) Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitele normale:
Pacientaprezintădificultăţiîna-şipăstratemperaturacorpuluiînlimite
normaledatoritătranspiraţiilorabundente,excesive;
Pacienta prezintă hipotermie, piele caldă, confuzie, paloare.
 Nevoiadea-şipăstratemperaturacorpuluiînlimitelenormaleeste
dependentă din cauza transpiraţiei excesive.
9.) Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca:
Pacienta se îmbracă şi se dezbracă cu dificultate;
Prezintă totuşi interes pentru ţinuta vestimentară, poartă îmbrăcăminte
adecvată anotimpului, vârstei, situaţiei sociale, activităţii pe care o are dar
întâmpină vădite dificultăţi;
Are o garderobă foarte curată şi îngrijită.
Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca este dependentă datorită
imobilizării la pat şi a senzaţiei de sufocare.
10.) Nevoia de a comunica şi de a învăţa:
Comunicarea cu personalul medical este corespunzătoare;
Pacienta se exprimă clar şi coerent.
Nevoia de a comunica şi de a învăţa este independentă datorită uşurinţei în
comununicare.
11.) Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
Pacienta realizează foarte uşor această nevoie;
Poatesăciteascăsăparticipeşisăpracticeritualurireligioase;
Poateşirespectărestricţiileimmpusedepropriulcrezreligios.
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a practica
religia este o nevoie indepenentă, ea poate fi realizată.
12.) Nevoia de a fi preocupată în vederea realizării:
119
 Pacienta prezintă dificultate în ceea ce priveşte preocuparea în vederea
realizării datorită durerii, a stării de discomfort şi a transpiraţiei excesive.
Nevoia de a fi preocupată în vederea realizării este o nevoie dependentădatorită
durerii, a stării de discomfort şi a transpiraţiei excesive.
13.) Nevoia de a se recrea:
Esteîntr-ostareîncarenuestecapabilăsăpracticeactivităţirecreative;
Nu prezintă nici un interes pentru satisfacerea acestei nevoi;
Prezintăostaredeastenie,plictiseală,dezinteres.
Nevoia de a se recrea este o nevoie dependentă datorită dezinteresului
manifestat şi a incapacităţii de a efectua activităţirecreative.
14.) Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
Pacientularemultecunoştiinţecuprivirelastareasaactualădesănătate,
consecinţeleşitratamentulpecareîlaredeurmat;
Prezintă un interes în exces pentru starea sa de sănătate.

120
Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea este o nevoie
independentădatorită cunoştiinţelor sale mai mult decât suficiente pe care le
are espre starea sa actuală de boală, consecinţele acesteia şi tratamentul de
urmat.

 Sursele dedificultate
 De ordin biofizic: predipoziţia pentru complicaţii datorită vârstei relativ
înaintate, a sexului şi a faptului că organismul este supus unui stres fizic şi
emoţional intens;
 De ordin psihologic: stres, interes faţă de diagnostic;
 De ordin sociologic: viaţa personală este încărcată de o mulţime de sarcini
(copii, nepoţi, gospodărie, etc.).
Diagnosticul de nursing:
 Se constată hipotiroidism cu guşă multinodulară recidivată, cu obezitategr.I;
 Pacienta este bolnavă şi în evidenţă cu cardiopatie ischemicăcronică.

6. DIAGNOSTICULPOSIBIL
Dacă pacienta nu respectă regimul impus de repaus, dieta în alimentaţie şi
graficul de odihnă riscă ca boala de cardiopatie ischemică să se agraveze, inclusiv
riscul de tulburare de ritm cardiac, urmat de stop cardio-respirator.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

1.Nevoia de a respira şi de a avea o bunăcirculaţie

Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în respiraţie din cauza senzaţiei de discomfort la nivelul
gâtului, a dispneei de efort şi acefaleei;
 R= 22 r/min.
Obiective:
 Pacienta să fie în stare să respire normal fără a avea vreo senzaţie
de discomfort.
121
 Intervenţii:
Intervenţii autonome:
aşez pacienta în poziţie semişezând;
îi pun sonda endonazală de oxigen pentru oxigenoterapie.
Intervenţii delegate:
la indicaţia medicului îi administrez analeptice respiratorii,
bronhodilatatoare;
Algocalmin-2 fiole, Nitrazepam.
Evaluare:
 Pacienta nu mai prezintă senzaţia de discomfort de la nivelul
gâtului, dispnee de efort şicefalee;
 R= 22 r/min.
2. Nevoia de a evitapericolele:
Diagnosticul de nursing:

122
  Imposibilitatea de a evita pericolele din cauza durerilor, a senzaţiei
de discomfort de la nivelul gâtului, a dispneei de efort şi acefaleei.
Obiective:
 Pacienta să fie capabilă, să nu mai prezinte dureri, senzaţie de
discomfort de la nivelul gâtului, dispnee de efort şicefalee.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
observ, apreciez şi notez în foaia de observaţie a funcţiilor
vitale: TA, puls, temperatură, respiraţie, diureza şi scaunul;
o conving să nu facă nici un fel de efort şi o asigur urinar la
pat;
recoltări; îi asigur toaleta parţială a tegumentelor;
pregătesc instrumentele şi materialele pentru diferite
neurologic.
îi administrez medicamentele prescrise de medic;
pregătesc perfurzoarele cu soluţia de perfurzat;
neurologic; pregătesc pacienta pentru Ecografia Dopler şi pentru control

Intervenţii delegate:
laindicaţiamediculuiîifacEcografiaDopplerşicontrol

recoltez probe de sânge pentru transaminaze, glicemie,

leucocite, VSH şi preiau probe de urină;
administrez antialgice, anxiolitice, cardiovasculare, diuretice
precum şi tratamentul prescris pentru hipotiroidism.
Evaluare:
 pacienta a înţeles că nu trebuie să depună nici unefort;
 monitorizarea decurgenormal;
 pacienta este comunicativă iar durerea s-aameliorat.
3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bunăpostură:
Diagnosticul de nursing:
123
  Imposibilitatea de a se mişca datorită fricii de a nu se reinstala
durerea şi datorită dispneei deefort.
Obiective:
 Pacienta să aibă comfortul necesar pentru un repaus absolut la pat
şi să-i readucem încrederea efectuăriimişcărilor.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
îi indic pacientei repausul absolut la pat, fără nici un efort;
supraveghez TA, pulsul.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare generalbună.
4. Nevoia de dormi şi de a seodihni:
Evaluare:

124
  pacientaprezintăposibilitateadeexercitareaacesteinevoi.
5.Nevoia de a se hidrata, a bea şi amânca:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în a mânca şi a bea din cauza durerii, a imobilizării în
pat şi a regimului impus deboală.
Obiective:
 Pacienta să aibă un regim dietetic corespunzătorbolii.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
administrez perfuzie intravenoasă cusubstituenţi;
asigur un regim pentru hidratare cu ceai,compot;
îi explic importanţa regimului şi importanţa respectării lui.
Evaluare:
 perfuzia a decursnormal;
 pacienta este liniştită, a băut o cană cuceai;
 TA= 150/80 mmHg;
 P= 84p/min;
 starea generală a pacientei estebună.
6. Nevoia e a elimina:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în a elimina datorită imobilizării lapat.
Obiective:
 Pacienta să poată săurineze.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
explicpacienteicănutrebuiesăseabţinăsăurinezela
urinar;
 îi îngrijesc tegumentele şi mucoasele.
Intervenţii delegate:
determin cantitatea de lichide pierdute;
administrez diuretice pentru reglarea scaunului.
125
 Evaluare:
 pacienta a urinat fără sondajvezical;
 a înţeles necesitatea urinatului lapat.
7. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
Diagnosticul de nursing:
Dificultate în a se păstra curată din cauza repausului obligatoriu la
pat, a senzaţiei de discomfort şi a senzaţiei desufocare.
Obiective:
 Să asigurăm pacientei igienategumentelor.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
asigur toaleta tegumentelor după fiecare micţiune;
îngrijesc cavitatea bucală;
schimb lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie.

126
 Evaluare:
 am schimbat bolnava de pajama, fără eforturi din parteaei;
 am ajutat pacienta săşi schimbepoziţia;
 starea generală a pacientei estebună.
8. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitelenormale:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultatea de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale
datorită transpiraţieiabundente.
Obiective:
 Pacienta să fie capabilă să aibă o temperaturănormală.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
să modific mediul ambiant;
monitorizez şi înregistrez în foaia de observaţietemperatura
de două ori pe zi;
Intervenţii delegate:
administrez antitermice.
Evaluare:
 stare general bună apacientei;
 TA=150/80;
 P= 84p/min.;
 T=36,8°C;
9. Nevoia de a se îmbrăca şi de a sedezbrăca:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate de a se îmbrăca şi a se dezbrăca datorită senzaţiei de
sufocare şi datorită imobilizării lapat.
Obiective:
 Pacienta să fie capabilă să se îmbrace şi să se dezbracesingură.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
să ajut pacienta la îmbrăcarea şi dezbrăcarea pijamalei;
127
 o încurajez în realizarea acestei nevoi individuale.
Evaluare:
 am schimbat pacienta de pajama, fără efort din parteaei;
 am ajutat pacienta să-şi schimbepoziţia.
10. Nevoia de a comunica şi de aînvăţa:
Evaluare:
 Pacienta are capacitatea de realizare a acesteinevoi.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare general bună, are capacitatea de a realize
aceastănevoie.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederearealizării:
Diagnosticul de nursing:

128
  Dificultate cu privire la preocuparea în vederea realizării datorită
stării de discomfort şi a transpiraţieiexcesive.
Obiective:
 Pentru a-şi realize această nevoie, pacienta trebuie să scape de
starea de discomfort şi de transpiraţiaexcesivă.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
indic pacientei repausul le pat fără nici un efort;
supraveghez TA, pulsul;
asigur condiţiile mediului ambient propice odihnei prin
somn (aerisire, căldură, umiditate corespunzătoare,linişte);
îi asigur o poziţie comodă în pat pentru dormit;
discut cu bolnava şi îi explic starea sa actuală, o încurajez şi
o asigur că totul va fi bine.
Intervenţii delegate:
administrez tranchilizante.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare general bună şi a înţeles că nu trebuie să
depunăefort;
 pacienta reuşeşte să fie preocupată din nou de rolul său înfamilie.
13. Nevoia de a serecrea:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate de a se recrea datorită incapacităţii de a efectua
activităţi recreative şi din cauza dezinteresuluimanifestat.
Obiective:
 pacienta să recâştige apetitul pentru activităţirecreative.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
asigur condiţii propice pentru apariţia interesului pentru
activităţi recreative;
asigur condiţii pentru exercitarea recreerii în încinta
129
spitalului prin organizarea dejocuri.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare general bună, a înţeles şi simte nevoia
exercitării activităţilor recreative.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezesănătatea:
Evaluare:
 pacienta prezintă posibilitatea realizării acesteinevoi.

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

LAEXTERNARE

1.Nevoia de a respira şi de a avea o bunăcirculaţie:

 frecvenţa respiratorie este de 22 respiraţii pe minut, de amplitudine
medie şi cu ritmnormal;

130
  Ta= 150/80 mmHg;
 P= 80bătăi/minut;
2.Nevoia de a evitapericolele:
 pacienta prezintă discomfort la nivelul gâtului şi dipnee deefort;
 pacienta prezintă durere cauzată de cardiopatia ischemicăcronică.
3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bunăpostură:
 pacienta prezintă mobilitate redusă datorită fricii să nu se instaleze
durerea în zonagâtului;
 pacienta nu poate să se deplaseze singură datorită dipneei deefort;
 pacienta prezintă dificultăţi în adoptarea unor poziţii (durere, rigiditate,
oboseală,slăbiciune).
4. Nevoia de dormi şi de a seodihni:
 pacienta prezintă un somn liniştit şi se poate odihni cânddoreşte.
5.Nevoia de a se hidrata, a bea şi amânca:
 H= 1,55m;
 G= 76 kg, IMC= 31,33 kg/m² - obezitate e gradulI;
 pacienta refuză măncarea şi hidratareacorespunzătoare.
6.Nevoia e aelimina:
 pacienta prezintă dificultate în a elimina datorită imobilizării lapat;
 pacienta are micţiuni fiziologicespontane;
 tranzitul intestinal este unulnormal.
7. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
 pacienta manifestă dificultate în efectuarea igienei corporale datorită
repausului la pat şi a senzaţiei desufocare;
 tegumentele sale sunt calde, uscate şi mucoasele sunt normalcolorate.
8.Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitelenormale:
 pacienta manifestă dificultate în păstrarea temperaturii corporale în
limite normale datorită transpiraţieiexcesive;
 Temperatura corpului este în limite normale(36,8°C).
9. Nevoia de a se îmbrăca şi de a sedezbrăca:
 pacienta se îmbracă şi se dezbracă cudificultate;
131
  prezintă interes pentru ţinuta vestimentară, poartă îmbrăcăminte adecvată
anotimpului, vârstei, statutului social, activităţiidesfăşurate;
 pacienta prezintă o ţinută foarte curată şiîngrijită.
10. Nevoia de a comunica şi de aînvăţa:
 pacienta comunică uşor cu personalul medical şi cuaparţinătorii;
 se exprimă clar şi coerent.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
 pacienta realizează foarte uşor aceastănevoie;
 pacienta nu respectă restricţiile impuse de religie datorită tratamentului
efectuat care impiedică acest lucru cât ţi datorită stării desănătate;
 prezintă interes pentru citirea cărţilorreligioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederearealizării:

132
  prezintă dificultate în a se realiza această nevoie datorită stării de
discomfort şi a transpiraţiei adundente prezentate depacientă.
13. Nevoia de a serecrea:
 pacienta este incapabilă să ia parte la activităţirecreative;
 nu prezintă suficient interes pentru realizarea acesteinevoi;
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezesănătatea:
 pacienta are suficiente cunoştiinţe privitor la starea sa de sănătate, modul
cum trebuie administrat şi respectat tratamentul medical, efectul lui, precum şi
eventualele consecinţe pe care le poate avea nerespectarea acestuilucru;
 interes în exces pentru propria ei stare desănătate.
Externarea pacientei relevă o stare vădit ameliorată a afecţiunior sale însă
de o importanţă mare este continuarea tratamentului la domiciliu şi aplicarea unor
noi modificări în viaţa de zi cu zi, în comportament, dietă alimentară,etc.

Tabel nr.6: Planul terapeutic

Ziua 17. 18. 19. 20. 21.
03 03 03 03 03
N Ziua de 1 2 3 4 5
r. boală
c Denumirea Calea de
rt medicamentului administra
. şi re
forma de prezentare
1 Algocalmin compr. per X X X - -
os
2 Nitrazepam compr. per X X X X X
os
Oxigenoterapie Sonda
3 X X X - -
nazală

5.4. Cazul clinicIII

133
 DATE GENERALE DESPRE PACIENT
NUMELE ŞIPRENUMELE:O.M. ;vârsta:45ani;sexul:F;stareacivilă:
căsătorită ; nr.copii: 1 ; religie:creştin ortodoxă; profesia: muncitoare; statutul
social:satisfăcător; ocupaţia:croitoreasă; locul de muncă: ---; domiciliul: ---;
localitatea: Peretu; la casă: nu; camera:3 ; LOCUIEŞTE: împreună soţul
şicopilul .

OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ
ALCOOL: nu; TUTUN :da(din spusele pacientului 1 pachet/zi); DROG :nu ;
denumirea:-- ; mod de administrare:-; CAFEA : da ; dietă : nu are mese la ore
fixe datorită programului variat de lucru, Mesele sunt copioase; Greutate:
140kg(obezitate morbidă, generalizată- după clasificarea OMS) ; înălţimea: 1,61
; Tensiunea arterială: 115/85; Puls: 83 p/min; Semne particulare: --; Alergii
cunoscute: --; reacţia : --.
STAREA DE INDEPENDENŢĂ

134
Autonom : nu ; semiindependent:da ; dependent:nu ; Proteze:nu ; Simulator
caediac/din anul:nu/- ; Lentile de contact/ochelari/dioptrii:nu/nu/- ; Afecţiuni
care limitează activitatea cardiacă/respiratorii/locomotorii/senzoriale/ altele:da .

ALTE PROBLEME DESĂNĂTATE

Spitalizărianterioarepentru: nu ; ladatade: - ;
Operaţii/intervenţii: Apendicectomie ; la data de:1988;
Tratamenteprescrise: nu ;urmate:nu .

Culegerea Datelor
 - discuţii cu pacientul la internare;
 - discuţii cu familia pacientului;
 - studiul comportamentului şi al atitudinii;
 - datele din foaia de observaţie.

3. INFORMAŢII GENERALE
● Nume: O.;
● Prenume:M.;
● Sex:feminin;
● Vârsta: 45ani;
● Naţionalitate: română;
● Religie: creştinortodoxă;
● Starea civilă: căsătorită;
● Ocupaţie: muncitor;
● Domiciliu:PERETU;
● Grupa sanguină: A II, Rhpozitiv.

Data internării: 20.01.2019

2. ANAMNEZA
a). Antecedente personalepatologice:
135
  apendicictotomie(1988);
 APF:-M: 14ani; S= 3; N= 3; Av=0.
b). Antecedenteheredo-colaterale:
 pacientul neagă.
c). Condiţii de viaţă şi demuncă:
 Este muncitoare, de profesie croitoreasă, profesează şi arefamilie;
 Petrece foarte mult timp la maşina decusut;
 Nu are o viaţă ordonată şi nu urmează un regim sau un
tratament. d). Comportament faţă demediu:
 Pacienta este orientatătemporo-spaţial;
 Este comunicativă, sociabilă, are o bună atitudine încolectiv.

Motivele internării:

136
  Obezitate morbidă generalizată, H= 1,61 m, G= 140 kg (IMC=54,01
kg/m²), dispnee la eforturi minime, lombagii şi dureri articulare, tegumente
palide, TA= 110/80 Hg..
Diagnostic la internare:
 Poliartroză asociată cu obezitate de tip generalizat.

Istoricul bolii
Pacienta este de sex feminin, are 45 de ani. Din relatările ei personale,
reiese că în urma naşterii unicului său copil, la 39 de ani şi-a făcut debutul
obezitatea, concomitent cu hiperfagia. Copilul a avut la naştere o greutate
neonatală de7kg.
S-a prezentat la internare după cum am mai specificat, cu o greutate de 140
kg la o înălţime de 1,61m. La examenul fizic prezintă, pe lângă simptomele de
poliartrită, o obezitate de tip generalizat, morbidă. Radiografia efectuată arată
osteoporoză dorso-sacrată.

7. EXAMEN CLINICGENERAL

a).Stare generală:
Starea generală a bolnavei este necorespunzătoare, cu dispnee la efort minim,
lombagii şi dureri articulare, obezitate morbidă şi are:
 Temperatura36,9°C;
 H= 161cm;
 G= 140 kg;
 IMC= 54,01 kg/m² (după OMS)-obezitatemorbidă;
 T.A.= 115/85 mm/Hg;
 Puls= 83bătăi/minut;
 Respiraţia= 20 resp./minut, bolnavul estetahipneic.

b).Examinări paraclinice:
Tabelul nr.7:Examen urină
137
 Tipul analizei Modul de recoltare Valoarea Valoarea
obţinută normală
Culoarea Eprubetă Galbenă Galbenă
Densitatea Urodensometru 1028 1015-1030
Cilindru
gradat
Reacţia Hârtie de turnesol Acidă -
Albumină Acid sulfosalicinic Absentă 3,4-5,6g/dl
Glucoză Soluţie Fehling Absentă 0
Puroi NAOH, KOH 20% Absentă 0
Acetonă Reactiv Absentă 0

138
 Tabelul nr.8: Analize e laborator
Tipul analizei Modul de recoltare Valoar Valoar
ea ea
obţinu norma
tă lă
VSH 0,4ml citrat de Na 18 mm/h 1-10 mm/h
3,8%
IMR 0,5 ml oxalate de Na 1,28 1-2min
TQ 13,5s 13-15 s
Glicemie Fără anticoagulant 99 mg% 90-110 mg%
Colesterol Fără anticoagulant 331mg% 150-340 mg
%
TGO Fără anticoagulant 18UI 5-40 UI
TGP 16UI 7-56 UI
Uree sanguină Fără anticoagulant 37 mg% 20-40 mg%
Acid uric Fără anticoagulant 6,6 mg% 3,5-7 mg%
Creatinină Fără anticoagulant 0,99 mg 0,6-1,1 mg%
%
H 2 ml soluţie de 38,1% 40-48%
t NO2 EDTA 12,5 g% 13-16 g%
H 7800 4000-
b mm³ 9000mm³
L
LDH Fără anticoagulant 220 g/L 120-240 g/L
CPK Fără anticoagulant 190 UI 5-2000 UI

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA INTERNARE

1.)Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie:

Frecvenţa respiratorie este de 20 respiraţii/minut;
T.A.= 115/85;
Puls= 83 bătăi/minut;
Pacienta are dispnee la efort minim.

139
Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie este dependentă din cauza
dispneei la efort şi a durerilor articulare şi lombagiilor.
2.) Nevoia de a evita pericolele:
Pacientaprezintădispneelaefortminim,dureriarticulare,nelinişte,
nesiguranţă.
 Pacienta prezintă risc de hipertensiune
arterială, diabet zaharat,
osteoporoză.
Nevoia de a evita pericolele este prin urmare o nevoie dependentă datorită
dispneei la efort minim, a durerilor provocate de artrită, lombagii, datorită
riscurilor de a contacta hipertensiune arterială, osteoporoză, diabet.
3.) Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură:
Pacienta prezintă mobilitate redusă datorită durererilor articulare,
lombagiilor, dispneei la efortminim;
Nusepoatedeplasasingură,necesităajutorulpersonaluluimedical;
Prezintădificultăţiînadoptareaunorpoziţii(durere,rigiditate,oboseală,
slăbiciune,ezitare).

140
Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură este o nevoie
dependentădatorită fricii să nu se instaleze durerea, a obezităţii morbide.
4.) Nevoia de dormi şi de a se odihni:
Pacientaprezintădificultăţi,aparsenzaţiideinsomnie,nudoarmedecât
aproximativ,înmediecâte4-5ore/noapte;
Pacientasetrezeştefrecventdinsomndatorităcrizelordureroaseşiadi
scomfortului dat deobezitate.
Nevoia de dormi şi de a se odihni este o necesitate dependentă pentru că are
crize dureroase şi discomfort datorită obezităţii morbide .
5.) Nevoia de a se hidrata, a bea şi a mânca:
H= 1,61 m;
G= 140 kg, IMC= 54,01 kg/m² - obezitate morbidă generalizată;
Pacienta mănâncă peste măsură de mult;
Pacientanurespectăunprogramoraralmeselor,cosumăşiîntremese;
Dincauzadurerilorarticularepacientaîntâmpinădificultăţiînasealimenta,
a bea în încercarea de a duce alimentele sau lichidele înspre cavitatea bucală.
Nevoia de a se alimenta, a bea şi a se hidrata este o nevoie dependentă din
cauza durerilor articulare, a obezităţii morbide şi a fobiei.
6.) Nevoia de a elimina:
Prezintădificultăţiînaeliminadincauzăcănusepoatedeplasasingură decât
cu sprijinul personaluluisanitar;
Pacientaareunsedentarismmanifestatprinconstipaţie(1scaun/săpt.).;
Este afectată de eliminarea menstruală inadecvată şi de diaforeză.
Nevoia de a elimina este o nevoie dependentă din cauza discomfortului dat
de imposibilitatea deplasării autonome, a sedentarismului,diaforezei.
7.) Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
Pacienta are dificultăţi în a-şi menţine starea de curăţenie din
cauzacirculaţiei inadecvate;
Pacientapozeazăundezinteresfaţădeigienapersonalădatoritădurerilor
articulare şi lombare;
Tegumenteleşimucoaselepacienteisuntalterate,cuedeme,eriteme,
141
tulburăritrofice;
Prezintăpelângădificultateşiindiferenţă,dezinteres,uneorichiarrefuzîn
a-şi menţine o stare de igienădecentă.
Nevoia de a-şi păstra curate tegumentele este o nevoie dependentă din cauza
inconvenientelor legate de obezitate, de dureri şi de imobilitate.
8.) Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitele normale:
Temperatura corpului este 36,9°C.
 Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitele normale este
independentă , nevoia serealizează.
9.) Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca:
Pacientul se îmbracă şi se dezbracă, deşi greoi, fără ajutor;
Are o garderobă curată şi îngrijită.
Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca este independentă .

142
10.) Nevoia de a comunica şi de a învăţa:
Comunicarea cu personalul medical este adecvată, uşor, deschis;
Nevoia de a comunica şi de a învăţa este independentă , se realizează.
11.) Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
Pacientul realizează această nevoie, deşi mai greu;
Durerea,dispneealaefort,comoditateaşiimobilizarealapatoimpiedică
săcitească,săparticipeşisăpracticeritualurişiprocedurireligioase.
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a practica
religia este o nevoie indepenentă însă cu o realizare incompletă a nevoii.
12.) Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
Pacienta prezintă dificultate în ceea ce priveşte preocuparea în vederea
realizării datorită durerilor, sedentarisului, obezităţii şi a stării de sănătate.
Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării este o nevoie
dependentădatorită durerii şi a stării de discomfort.
13.) Nevoia de a se recrea:
Esteîntr-ostareîncarenuestecapabilăsăiapartelaacesteactivităţi;
Nu prezintă nici un interes pentru satisfacerea acestei nevoi;
Prezintă o stare de sedentarism.
Nevoia de a se recrea este o nevoie dependentă datorită dezinteresului
manifestat şi a incapacităţii de a efectua activităţi recreative.
14.) Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
Pacienta are cunoştiinţe insuficiente cu privire la starea sa actuală
desănătate,consecinţeşitratamentulpecareîlaredeurmat;
Prezintă interes faţă de afecţiunea pe care o are.
Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea este o nevoie
dependentădatorită puţinelor cunoştiinţe pe care le are despre starea sa actuală
de boală, consecinţele acesteia şi tratamentul de urmat.

 Sursele dedificultate
 De ordin biofizic: predipoziţia pentru complicaţii datorită vârstei, a sexului şi a
143
faptului că organismul este supus unui stres fizic şi emoţional intens;
 De ordin psihologic: stres, nelinişte faţă de diagnostic, teama pentru propriul
eu, pentru propria viaţă;
 De ordin sociologic: viaţa personală este încărcată de o mulţime de sarcini;
 Necunoaştere: lipsa de informare asupra factorilor de risc, a complicaţiilor
acestei maladii ca urmare a nerespectării unui regim de viaţă echilibrat.

Diagnosticul de nursing:
 Sedentarismul şi obezitatea morbidă generalizată pot aduce complicaţii dacă
pacienta nu respectă tratamentul medcamentos şi dieta alimentară;
 Pacienta este neliniştită, are dureri articulare şi lombare, dispnee la efortminim;
 Are dificultăţi în tentativa de a se odihni, a se deplasa, a se recrea, din cauza
durerii, a dispneei laefort.

144
 8. DIAGNOSTICULPOSIBIL
Dacă pacienta nu respectă tratamentul medicamentos impus, dieta în
alimentaţie şi graficul de activitate fizică, riscă apariţia complicaţiilor date de
hipertensiune arterială, osteoporoză, diabet, sau în esenţă agravarea şi avansarea
obezităţii morbide.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

1.Nevoia de a respira şi de a avea o bunăcirculaţie

Diagnosticul de nursing:
 Dificultate în respiraţie din cauza durerii şi a fumatului, senzaţie de
sufocare;
 R= 20 r/min.
Obiective:
 Pacientul să fie în stare să respirenormal.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
aşez pacientul în poziţie semişezând;
îi pun sonda endonazală de oxigen pentru oxigenoterapie.
Intervenţii delegate:
la indicaţia medicului îi administrez analeptice, respiratorii,
bronhodilatatoare;
Algocalmin-2 fiole.
Evaluare:
 Pacienta nu mai prezintă dureri şi respiraţia estebună;
 R= 22 r/min.
2. Nevoia de a evitapericolele:
Diagnosticul de nursing:
 Imposibilitatea de a evita pericolele din cauza durerilor articulare ,
lombare şi a dispneei la efortminim.
Obiective:
145
  Pacienta să fie capabilă, să nu mai prezintedureri.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
poziţionez bolnava în decubit dorsal, cu toracele ridicat la
45° şi în repaus total;
observ, apreciez şi notez în foaia de observaţie a funcţiilor
vitale: TA, puls, temperatură, respiraţie, diureza şi scaunul;
îi asigur toaleta parţială a tegumentelor;
pregătesc instrumentele şi materialele pentru recoltări;
îi administrez medicamentele prescrise de medic;.
Intervenţii delegate:
recoltez probe de sânge pentru transaminaze, glicemie,
leucocite, VSH şi preiau probe de urină;
administrez Heparină, Regenon.

146
 Evaluare:
 pacienta a înţeles raţionalmentul recoltării probelor şi aregimului;
 monitorizarea decurgenormal;
 pacienta este comunicativă iar durererile s-aameliorat.
3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bunăpostură:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultatea de a se deplasa cauzată de obezitate, edeme, dispnee
manifestată prinsedentarism.
Obiective:
 Pacienta să se poată deplasa normal şi să aibă o bunăpostură.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
îi indic pacientei să evite sedentarismul;
supraveghez TA, pulsul.
susţin psihic pacienta;
impun pacientei un program e exerciţii fizice.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare general bună şi a înţeles regimulaplicat.
4. Nevoia de dormi şi de a seodihni:
Diagnosticul de nursing:
Imposibilitatea de a se odihni din cauza crizelor dureroase, dispnee,
iritabilitate,anxietate.
Obiective:
 Pacienta să fie capabilă să se odihnească normal,liniştit.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
îi asigur condiţii de mediu ambiant propice pentru somn
(aerisire, căldură, linişte, umiditate);
îi asigur o poziţie comodă în pat pentru dormit;
discut cu bolnava, explicându-i starea actuală, o liniştesc, o
încurajez că totul va fi bine.
147
 Intervenţii delegate:
administrez tranchilizante.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare generalbună;
 nu mai acuzădureri;
 frica nu mai este prezentă, şi-a recăpătatîncrederea;
 pacienta este liniştită şi a reuşit să seodihnească.
5.Nevoia de a se hidrata, a bea şi amânca:
Diagnosticul de nursing:
 Mănâncă în exces, fără orar şi între mese, explic şi impun
necesitatea regimului impus deboală.
Obiective:
 Pacientul să aibă un regim dietetic corespunzătorbolii.
Intervenţii:

148
 Intervenţii autonome:
administrez regim alimentar dietetic, respect program orar;
asigur un regim pentru hidratare cu ceai, compot;
îi explic importanţa regimului şi importanţa respectării lui.
Intervenţii delegate:
administrez Regenon prescris de medic.
Evaluare:
 pacienta este liniştită, a băut o cană cuceai;
 TA= 115/80 mmHg;
 P=83p/min;
 starea generală a pacientei estebună.
6. Nevoia e a elimina:
Diagnosticul de nursing:
 Alterarea eliminării fecalelor datorită alimentaţiei necorespunză-
toare, sedentarismului manifestat prin constipaţie,anemoreei.
Obiective:
 Pacienta să poată să urineze şi să aibă scaunnormal.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
 explic pacientei că nu trebuie să se abţină să elimine
datorită dificultăţilor date de obezitate, dispneei şi durerilorarticulare;
 îi îngrijesc tegumentele şi mucoasele.
Intervenţii delegate:
determin cantitatea de lichide pierdute, frecvenţa şi consis-
tenţa scaunelor şi notez în foaia de observaţie ;
administrez diuretice, Nefrix, Dulcolax (pentru constipaţie).
Evaluare:
 pacienta a urinat şi a avut scaunnormal;
 a înţeles necesitatea eliminării substanţelor metabolicereziduale.
7. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
Diagnosticul de nursing:
149
 Dificultate în a se păstra curată, alterarea tegumentelor cauzată de
circulaţia defectuoasă, mobilitate redusă (ce au ca efect edeme, eriteme, tulburări
trofice).
Obiective:
 Să asigurăm pacientei igiena tegumentelor şimucoaselor.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
asigur toaleta tegumentelor după fiecare micţiune;
îngrijesc cavitatea bucală;
schimb lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie.
susţin psihic pacienta;
aplic pe edeme comprese cu ceai de muşeţel sau apă rece.
Evaluare:
 mucoasele au culoarecorespunzătoare;

150
  s-au redus, aproape de dispariţieedemele;
 starea generală a pacientei, fizică şi psihică estebună.
8. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitelenormale:
Diagnosticul de nursing:
 T=36,8°C
Evaluare:
 Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitele normaleeste
realizată.
9. Nevoia de a se îmbrăca şi de a sedezbrăca:
Diagnosticul de nursing:
 Deşi cu oarecare efort, pacienta se dezbracă şi se îmbracă fără
ajutorul personaluluimedical.
Evaluare:
 Nevoia esterealizată.
10. Nevoia de a comunica şi de aînvăţa:
Diagnosticul de nursing:
 Pacienta comunică bine şi facil cu personalul medical şi manifestă
interes pentruinformaţii.
Evaluare:
 Această nevoie esterealizată.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
Diagnosticul de nursing:
 Pacienta este activă din acest punct devedere.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare generalbună;
 pacienta poate să practice religia şi convingerile salereligioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederearealizării:
Diagnosticul de nursing:
 Realizarea nevoii de faţă este împedicată de durerea şi starea de
discomfort persistente.
151
 Obiective:
 Pentru a-şi realiza această nevoie, pacienta trebuie să scape de
durerea şi starea de discomfort care osupără.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
indic pacientei necesitatea dietei alimentare şi a exerciţiilor
fizice, respectarea strictă a tratammentului prescris;
supraveghez TA, pulsul, temperatura corpului;
asigur condiţiile mediului ambiant propice odihnei prin
somn (aerisire, căldură, umiditate corespunzătoare,linişte);
îi asigur o poziţie comodă în pat pentru dormit;
discut cu bolnava şi îi explic starea sa actuală, o încurajezşi
o asigur că totul va fi bine.
Intervenţii delegate:

152
 administrez tranchilizante, Regenon, Algocalmin, Dulcolax.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare general bună şi a înţeles regimulimpus;
 pacienta reuşeşte să fie preocupată din nou de serviciul său şi de
rolul său înfamilie.
13. Nevoia de a serecrea:
Diagnosticul de nursing:
 Dificultate de a se recrea datorită incapacităţii de a efectua
activităţi recreative şi din cauza obezităţii avansate şi a dispneei deefort.
Obiective:
 pacienta să recâştige apetitul pentru activităţirecreative.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
asigur condiţii propice pentru apariţia interesului pentru
activităţi recreative;
asigur condiţii pentru exercitarea recreerii în încinta
spitalului prin organizarea de jocuri, plimbări în aer liber, etc.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare general bună, a înţeles şi simte nevoia
exercitării activităţilor recreative.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezesănătatea:
Diagnosticul de nursing:
 Pacienta necesită informaţii despre starea sa actuală de sănătate,
tratament, consecinţe, satisfacereanevoilor.
Obiective:
 Pacienta să fie capabilă să cunoască noţiunile tehnice ale bolii sale
şi modul în care să-şi păstrezesănătatea.
Intervenţii:
Intervenţii autonome:
 informez pacienta cu privire la starea sa de sănătate şi
asupra stadiului în care se găseşte afecţiunea sa;
153
  informez pacienta cum să-şi ia tratamentul (dieta
alimentară, programul de exerciţii fizice) şi asupra consecinţelor administrării
necorespunzătoare, întreruperii sau renunţării latratament.
Evaluare:
 pacienta prezintă o stare general bună şi a înţeles necesitatea
administrării corecte a tratamentului prescris demedic.
 pacienta a înţeles toate informaţiile primite referitor la starea sade
boală.

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

LAEXTERNARE

1.Nevoia de a respira şi de a avea o bunăcirculaţie:

154
  frecvenţa respiratorie este de 22 respiraţii pe minut, de amplitudine şi cu
ritmmoderat;
 Ta= 115/75 mmHg;
 P= 81 bătăi/minut;
2.Nevoia de a evitapericolele:
 pacienta nu mai prezintă dureri, anxietate şinelinişte.
3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bunăpostură:
 pacienta prezintă mobilitatebună;
 pacienta poate să se deplasezesingură.
4. Nevoia de dormi şi de a seodihni:
 pacienta poate dormi suficient, esteliniştită.
5.Nevoia de a se hidrata, a bea şi amânca:
 H= 1,61m;
 G= 138 kg, IMC= 53,2 kg/m² - obezitatemorbidă;
 pacienta mănâncă şi se hidrateazăcorespunzător.
6.Nevoia e aelimina:
 pacienta are micţiuni fiziologicespontane;
 tranzitul intestinal este unulnormal.
7. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate:
 pacienta are o igienă corporală bună, edemele audispărut.
8. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limitelenormale:
 Temperatura corpului este în limite normale(36,2°C).
9. Nevoia de a se îmbrăca şi de a sedezbrăca:
 pacienta se îmbracă şi se dezbracăsingură;
 pacienta prezintă o ţinută foarte curată şiîngrijită.
10. Nevoia de a comunica şi de aînvăţa:
 pacienta comunică bine cu personalul medical şi cuaparţinătorii;
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori şi de a
practica religia:
 pacienta realizează aceastănevoie.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederearealizării:
155
  prezintă vădite dificultăţi în realizarea acestei nevoi datorită stării de
incomfort creat de starea sa de sănătate şi a durerilor care totuşi mai apar. Pe
ansamblu psihicul pacientei este bun şi optimismul ocaracterizează.
13. Nevoia de a serecrea:
 pacienta nu este capabilă să ia parte la toate activităţirecreative;
 nu prezintă suficient interes pentru realizarea acesteinevoi;
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezesănătatea:
 pacienta nu are suficiente cunoştiinţe, are nevoie de mai multă informaţie
privitor la starea ei de sănătate, modul cum trebuie administrat şi respectat
tratamentul medical, efectul lui, precum şi eventualele consecinţe pe care le poate
avea nerespectarea acestuilucru;
Externarea pacientei relevă o stare vădit ameliorată a afecţiunii sale însă de
o importanţă mare este continuarea tratamentului la domiciliu şi aplicarea unor

156
noi modificări în viaţa de zi cu zi, în comportament, dietă alimentară, exerciţii
fizice, etc.
Trebuie luată în calcul în ultimă instanţă şi posibilitatea instalării
endoscopice a unui balon gastric a procedeului liposucţiei şi dacă nu dă
rezultate acest procedeu, atunci să se treacă la varianta tratamentului chirurgical
prin inel gastric sau sleevegastric.

Tabel nr.9: Planul terapeutic

Zi 20. 21. 22. 23. 24.
ua 01 01 01 01 01
N Ziua de boală 1 2 3 4 5
r. Denumirea Calea de
c medicamentului şi admini
rt forma de prezentare s- trare
.
1 Algocalmin compr.-2cp per os X X X - -
2 Regenon 25mg – 3 orală X X X X X
cp/zi
3 Nefrix 25mg – 1cp/zi orală X X X X X
4 Heparină UI/5ml-50/zi intraven X X X X X
os
5 Dulcolax 5mg- orală X X X X X
1drajon/zi

157
 CONCLUZII
Obezitatea este una din bolile cele mai recente, de actualitate şi ea este
definitorie pentru afecţiunile de care suferă populaţia globului în secolul XXI.
Niciodată nu a produs atâta suferinţă, nu a fost atât de răspândită şi nu a făcut
atâtea victime ca astăzi. Pradă cad oamenii de toate sexele, vârstele indiferent de
statutul lor social, cultural, politic sau de altă natură. Trist este că afecţiunea se
extinde rapid mai ales în rândul copiilor.
Cauzele obezităţii sunt multiple şi le-am prezentat succint în această lucrare
(amintim supraalimentarea, reducerea sau lipsa activităţii fizice, factori psihici,
alcoolismul, modificările endocrine, stilul de viaţă, calitatea produselor alimentare
şi modul lor de producere, păstrare şi comercializare şi multe altele).
De obicei obezitatea este asociată altor boli, acţionează simultan şi atunci
efectele negative îşi sporesc mult nocivitatea şi se ajunge la rezultate capitale.
Este foarte greu de luptat cu această boală şi în multe cazuri din păcate munca
personalului sanitar nu dă rezultatele dorite. Boli precum diabetul, hipertensiunea
arterială cardiopatia ischemică, osteoporoza, poliartrita reumatoidă, artrita
gutoasă, bolile endocrine, etc. însoţesc obezitatea şi pun probleme deosebite
medicinii de oricefel.
Profilaxia a devenit după mine poate cea mai indicată formă de luptă
împotriva obezităţii. Educaţia profilactică sanitară încă din cea mai fragedă vârstă
extinsă la toate nivelurile, în învăţământ, cultură, artă, sport, media, etc. trebuie să
aibă un rol activ şi eficient. Pe plan internaţional profilaxia a devenit o concepţie
atotcuprinzătoare impunându-se definitiv. Este mult mai uşor să previi decât să
combaţi!
Rolul nostru ca viitoare cadre medicale constă în participarea la educaţia şi
profilaxia sanitară, la conştientizarea populaţiei pentru eliminarea factorilor de
risc şi formarea unui comportament de viaţăadecvat.
Alimentaţia sănătoasă cu produse bio, autohtone, coraborată cu un stil de
viaţă activ, nonsedentar, cu mult sport şi activităţi în aer liber dublează şansele
158
noastre în lupta cu obezitatea. Nu trebuie să aşteptăm să devenim obezi pentru a
face sport, drumeţii, plimbări, etc. Stresul şi excesele vieţii moderne nu trebuie să
ne afecteze, trebuie să luptăm pentru o viaţă sănătoasă, cumpătată prin toate
mijloacele şi în ultimă instanţă chiar prin metode şi remedii ale medicinii

159
 BIBLIOGRAFIE

1.Anghelescu L., Obezitatea, Editura Facla, Timişoara, 1985;

2.Bruckner I., Medicina Internă, Editura Medicală, Bucureşti, 1980;
3.Fusaru A.M., Studiu histologic al dezvoltării fetale a organului adipos şi al
rolului său în patogenia inflamaţiei în obezitate,Teză de doctorat, Craiova,2012;
4.Glodeanu A., Implicaţiile cardio-vasculare ale tulburărilor endocrino-
metabolice în obezitate, Teză de doctorat, Craiova, 2011;
5.Graur M., Obezitatea, Editura Junimea, Iaşi,2003;
6.Gheţă D., Boli de nutriţie şi metabolism, Editura Sport-Turism, Bucureşti,1984;
7. Hâncu N, Roman G, Vereşiu I., Diabetul Zaharat, Nutriţia şi Bolile
Metabolice, Editura Echinox, Cluj-Napoca,2010;
8.Luca A.C., Subotnicu M., Obezitatea-Strategiile de prevenţie,
Management Intercultural, Volumul XVI, Nr. 3 (32), Iaşi, 2014;
9.Iordache N., Tendinţe actuale în tratamentul miniinvaziv al obezităţii,
Editura Medicală, Bucureşti,2004;
10.Luncă S.,Vix M., Tratamentul obezităţii morbide, Jurnalul de Chirurgie,
Iaşi, 2005;
11.Mincu I.,Alimentaţia dietetică a omului sănătos şi a omului bolnav, Editura
Enciclopedică, Bucureşti,2007;
12. Mincu I., Tratat de dietetică, Editura Medicală, Bucureşti,1974;
13.Popa I., Brega D., Alexa A., Obezitatea copilului şi ţesutul adipos,
Editura Mirton, Timişoara,2001;
14.Titircă L., Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 1995;
15.Titircă L., Manual de îngrijiri special acordate pacienţilor, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,2001.

Site-uri:
1. www.arso.ro;
160
2. www.chirurgie-drfodor.ro;
3. www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/obezitatea;
4. www.doctor.info.ro;
5. www.mediafax.ro;
6. www.obezitate.net;
7. www.obezitate.org;
8. www.ponderas.ro;
9. www.realitatea.net;
10.www.romedic.ro;
11.www.sfatulmedicului.ro;
12.www.
stiintasitehnica.com;
13.www.semneletimpului.ro;

161
14.www.sanatatea.com;
15.www. totb.ro.

162