INGRIJIREA GRAVIDEI

LP
MEDICINA DE FAMILIE

ASISTENT UNIV. DR. CARMEN MAZILU

ASISTENT UNIV. DRD. ELENA CLAUDIA DOBRE

1
 EVALUAREA GRAVIDEI
- Luarea în evidență se face în primul trimestru de sarcină, având în vedere că eficiența
consultației prenatale presupune cunoașterea femeii gravide din primele 6 – 8 săptămâni
de sarcină.
Asistentul medical are obligația să cunoască importanța consultației prenatale și să
îndrume, din timp, toate gravidele, pentru luare în evidență și supraveghere profilactică a
evoluției sarcinii.
Medicul de familie și asistenta medicului de familie au obligația (cu ocazia examinărilor
periodice, cu ocazia eliberării certificatului prenupțial etc.) să consilieze grupul femeilor de
vârstă fertilă, potențiale viitoare mame, despre importanța prezentării la medic în
momentul când constată că sunt gravide.
Echipa medicală (medic obstetrician, medic de familie, asistent medical, moșă) din sistemul
public sau privat, au aceleași atribuții și obligativitatea să acorde toată atenția femeii
gravide și să efectueze toate prestațiile prevăzute în prezentele norme.
 EVALUAREA GRAVIDEI
Prima consultație prenatală este foarte importantă deoarece reprezintă prima evaluare a cazului
Cu această ocazie, medicul :
- întocmește "Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei" la Fișa de consultații
medicale a pacientei și completează datele necesare în
- "Carnetul gravidei" (instrument de lucru util pentru monitorizarea completă a evoluției sarcinii și
lăuziei, având și rolul de a asigura o comunicare obiectivă între diferitele eșaloanele medicale),
- Înregistrează pacienta în "Registrul de evidență a gravidelor" din cabinetele MF
- Luarea în evidență se face la solicitarea femeii gravide, în momentul prezentării acesteia pentru
consultație sau la solicitarea asistentei medicale comunitare.
Medicul de familie nu are dreptul să refuze o gravidă care se prezintă pentru consultație și luare în
evidență.
În cadrul consultațiilor la medicul de familie, femeia gravidă are prioritate.
 Obiectivele primei consultații prenatale
A. Verificarea diagnosticului de sarcină
Semne sugestive pentru sarcină
- Amenoree (absența menstruației), mai ales când apare la femei cu ciclu
menstrual regulat, în plină perioadă de activitate sexuală
- Tulburări neurovegetative: grețuri, vărsături, somnolență, oboseală,
ptialism; apar inconstant, cu intensitate variabilă, în jurul săptămânii a 6-a
de amenoree și cedează de obicei în săptămânile 18-20 de amenoree
- Modificări ale sânilor: mastodinii (durere și angorjarea sânilor)
hiperpigmentarea areolei mamare și a mamelonului, apariția areolei
secundare, a tuberculilor Montgomery și a rețelei venoase Haller
- Constipație
- Tulburări urinare – polakiurie
 Obiectivele primei consultații prenatale
B. Stabilirea vârstei sarcinii și calcularea datei probabile a nașterii - Vârsta sarcinii se exprimă în
săptămâni; se calculează în funcție de perioada de
amenoree pornind de la prima zi a ultimei menstruații (disc Kvacek)
– Trimestrul I = 1 – 12 săptămâni de sarcină, inclusiv
– Trimestrul II = între 13 și 28 de săptămâni de sarcină, inclusiv
– Trimestrul III = peste 28 de săptămâni de sarcină
 Examenul ecografic este foarte util în rimele 3 luni de sarcină; între 6 și 12 săptămâni de amenoree,
parametrii de biometrie au precizie ridicată (±3 zile)
C. Stabilirea bilanțului stării generale de sănătate a femeii prin efectuarea examenului complet al
tuturor aparatelor și sistemelor
D. Cunoașterea condițiilor socio - economice: condiții de viață, de muncă, familiale, numărul de copii
E. Evaluarea factorilor de risc și ierarhizarea cazului – Gravidă cu sarcină fiziologică – Gravidă cu risc
obstetrical crescut
Semne de probabilitate de sarcină
- Teste de sarcină pozitive
- Modificări de dimensiuni, formă, consistență ale uterului , mai ales după săptămâna a 6-a de
amenoree. Corpul uterin crește în volum și este comparat în primul trimestru de sarcină cu
fructele citrice (mandarină la 4 săptămâni de amenoree, portocală la 8 săptămâni de amenoree,
grepfruit la 12 săptămâni de amenoree)
- Dacă volumul uterin este greu de apreciat – retroversie uterină, sarcină mică, țesut adipos
bine reprezentat – se recomandă un nou control peste 10 – 14 zile și examen ecografic pelvin.

Semne de certitudine a sarcinii

Examenul ecografic pelvin pune în evidență:
– Sacul gestațional și ecoul embrionar din a 6-a săptămână de gestație
– Conturul embrionar din a 8-a săptămână de gestație
– Semnele de vitalitate embrionară: activitate cardiacă prezentă începând cu săptămâna a 7-a de
gestație și mișcările embrionare, posibil de vizualizat în săptămâna a 8-a pentru trunchi și a 9-a pentru
membre
 Rolul asistentului medical la consultația
prenatală
Conținutul primei consultații prenatale
a) Anamneză completă
b) Examen general pe aparate și sisteme
c) Examen ginecologic complet
d) Investigații paraclinica obligatorii și investigații cu indicație specială
e) Ierarhizarea cazului
f) Primele recomandări făcute gravidei
Asistentul medical ajută medicul în colectarea datelor necesare pentru completarea anamnezei
 Rolul asistentului medical la prima consultație
Examenul general
prenatală
Asistentul medical efectuează:
1 - măsurarea înălțimii și greutății gravidei
2 – ajută medicul la efectuarea pelvimetriei externă; se măsoară diametrele (bispinos – 24 cm, bicrest – 28
cm, bitrohanterian – 32 cm, antero-posterior – 20 cm), rombul Michaelis
3 - pulsului, tensiunea arterială (atenție la TA diastolică), vor fi urmărite dinamic cu ocazia următoarelor
consultații.
-4 - ajută medicul pentru efectuarea consultului ginecologic si al examenului ecografic – pregătește
materialele necesare pentru efectuarea consultului si recoltarea probelor biologice
Examenul ginecologic este efectuat de medic și include include:
- Examenul sânilor, cu evaluarea mameloanelor în vederea viitoarei alăptări
- Palparea abdomenului
- Inspecția regiunii vulvo-perineale
- Examenul cu valve și tactul vaginal (efectuate de medicul de specialitate obstetrică –ginecologie)
5 – recoltarea analizelor de sânge HLG, VSH, Glicemie, sindromul TORCH
 1. Măsurarea şi înregistarea greutăţii şi
înălţimii corporale
Scop/obiective
◦ explorator:
aprecierea stării de nutriţie şi a reţinerii apei în organism
stabilirea necesităţilor calorice ale organismului
fixarea dozei terapeutice de medicament
urmărirea evoluţiei unor afecţiuni (edeme, ciroza hepatică, insuficienţa
cardiacă, diabet zaharat, obezitate, tulburări nutriţionale
calcularea indicelui de masă corporală (IMC)
Definiții
Greutatea corporală (G)
- reprezintă suma greutăţilor diferitelor elemente ale organismului:
ţesut adipos, ţesut conjunctiv, muşchi, scheletul şi apa. Totodată,
greutatea este şi un indicator al creşterii cantitative a corpului.
Greutatea trebuie raportată la sex, vârstă, înalţime, stare de nutriţie
şi poate suferi modificări destul de repede (scăderi sau creşteri) sub
influenţa unor factori ca: alimentaţia, efortul fizic, tulburările
metabolice etc.
Subiecţii cu greutate medie corespunzatoare vârstei lor se numesc
normoponderali, cei cu greutate peste medie - supraponderali, iar cei
cu greutatea sub medie - subponderali
 ◦Cântarul antropometric reprezintă instrumentul ce are ca parte principală un resort,
o pîrghie sau un sistem de pîrghii şi care servește la stabilirea greutății unei persoane,
prin comparație cu o greutate-tip.
Tipuri de cântare antropometrice:
cântar mecanic cu coloană şi taliometru
cântar mecanic de podea
cântar electronic cu coloana şi taliometru
cântar electronic de podea
Fig. 1. Cântar mecanic cu coloană şi taliometru Fig. 2. Cântar mecanic de podea
https://www.tehnica-medicala.ro/cantar-mecanic-cu- https://www.tehnica-medicala.ro/cantare
taliometru
Fig. 5. Stadiometru/taliometru
https://www.doctorland.ro/categorii-
Fig.6. Banda metrică
https://www.quirumed.com/ro/cantare-
produse/cantare-medicale/talimetre-si-benzi-de- medicale/talimetre-si-benzi-de-masurare
masurare/stadimetre-de-perete/7068/stadiometer-
detasabil-portabil-de-la-20-la-205cm-diviziune-1-
mm-cu-platforma-adaptabila
Fig. 4. Cântar electronic de podea Fig.7. Stadiometru/taliometru de perete
Fig. 3. Cântar electronic cu coloană şi https://www.tehnica-medicala.ro/cantare
taliometru https://www.quirumed.com/ro/cantare-
http://www.romedic.ro/cantar-cu-taliometru- medicale/talimetre-si-benzi-de-masurare
s7350hr-0H28956
 Definiții
• Înălţimea corporală/statura/talia (T) reprezintă distanţa dintre creştetul capului
(vertex) şi tălpi, masurată în poziţie ortostatică.
Înălţimea corporală se măsoară cu taliometrul/stadiometrul sau banda metrică
Subiecţii care depăşesc înalţimea medie a vârstei se numesc suprastaturali sau
hiperstaturali, cei care se încadrează în medie - normostaturali, iar cei sub medie -
substaturali
 Indicele de masă corporală (IMC)/Body mass index
1. reprezintă raportul dintre greutate (kg) şi înalţime
la puterea a doua (m2)
IMC = G (kg)/T2 (m)
Calculul IMC este util pentru a stabili dacă un individ
este normoponderal, supraponderal sau obez.
Clasificarea indivizilor în funcţie de IMC
- mai mic de 18,5 - subponderal - între 30 – 35 - obezitate grad I
- între 18,5 - 25 - normal - între 35 – 40 - obezitate grad II
- între 25 – 30 - supraponderal - peste 40 – obezitate morbidă
 Greutatea corporală ideală/Ideal Body Weight (IBW)
reprezintă greutatea corespunzătoare unei persoane pentru o anumită vârstă, înălţime şi sex.
Pentru calculul greutăţii ideale (Gi) se utilizează:
Formula Societăţii Americane de Asigurări
(Metropolitan Life Insurance)
Gi = 50 + 0,75*(T-150)+(V-20):4
Pentru femei rezultatele se inmulţesc cu 0,9
Gi = greutatea ideală teoretică (kg)
T = înalţime (cm)
V = vârsta (ani)
Formula Lorentz
Gi = T-100 – (T-150):sex
Sex = 2,5 pentru femei
= 4 pentru bărbaţi
Formula Societăţii Americane de Asigurări
comparativ cu formula Lorentz, oferă date mai precise
deorece în calcul este introdusă şi vârsta.
Calculul greutăţii ideale este util pentru stabilirea
regimului alimentar în diverse afecţiuni: obezitate,
diabet zaharat, afecţiuni renale, etc.
Greutatea ideală este folosită curent la dozarea
medicamentelor de către medici şi reprezintă un reper
pentru persoanele care doresc să evite diverse riscuri de
sănătate legate de surplusul de greutate.
 Descrierea procedurii - Pregătirea materialelor
◦ dezinfectează suprafețele ce vor fi utilizate în vederea realizării procedurii
◦ pregăteşte materialele şi echipamentele necesare efectuării procedurii
◦ alege dispozitivul de măsurare a greutăţii/înălţimii în funcție de vârsta și starea pacientului
◦ verifică data valabilității, precum și integritatea ambalajului pentru materialele sterile pregătite
◦ verifică integritatea şi funcţionalitatea căntarului şi a stadiometrului/taliometrului
◦ verifică exactitatea balanţei cântarului mecanic cu coloană, lăsând vârful indicatorului mobil să oscileze până ce se
opreşte la vârful indicator fix al punctului zero
◦ după aducerea balanţei cântarului mecanic cu coloană la echilibru, imobilizează acul indicatorului închizând braţul
balanţei
◦ dacă este necesar calibrează balanţa cântarului mecanic cu coloană cu ajutorul sistemului de corecţie
◦ verifică dacă acul indicator al cântarului mecanic de podea se află la poziţia zero
◦ în cazul în care acul indicator al cântarului mecanic nu se află la poziţia zero, întoarce rotiţa cântarului şi potriveşte
acul în dreptul cifrei zero
◦ dacă este cazul, verifică cântarul mecanic sau electronic, cu ajutorul greutăţilor etalonate
◦ dacă este cazul, verifică verticalitatea stadiometrului/taliometrului folosind nivela cu bulă
 Pregătirea pacientei
◦ se asigură de existența consimțământului informat al pacientului
◦ identifică pacientul (nume și prenume, CNP,.)
◦ se prezintă pacientului: nume, prenume, funcție
◦ explică pacientului detaliile legate de procedura ce urmează să o efectueze: necesitatea
efectuării procedurii, beneficiile acesteia, riscurile la care se expune în cazul în care
procedura nu se efectuează, precum și complicaţiile, incidentele și accidentele ce pot apare,
folosind un limbaj adaptat și se asigură că pacientul a înțeles
◦ obține acordul verbal și colaborarea pacientului
◦ încurajează pacientul pentru a combate anxietatea asociată efectuării procedurii
◦ obține de la pacient informații relevante pentru procedura ce urmează a fi efectuată: zone
dureroase, contraindicații, istoric, incidente, accidente, alergii la medicamente și substanțe
antiseptice, etc.
◦ asigură intimitatea pacientului prin utilizarea de paravane sau alte modalități
◦ spală/dezinfectează mâinile
 Măsurarea greutăţii corporale
◦cu cântarul mecanic cu coloană: cu cântarul mecanic de cu cântarul electronic (cu coloană
- solicită şi ajută pacientul să se aşeze pe podea: sau de podea):
cântar -aşează cântarul pe o suprafaţă plană şi
dură
- reglează cele două cursoare (pentru aşează cântarul pe o suprafaţă plană - inițiază pornirea dispozitivului
kilograme şi grame) aproape de valoarea şi dură
greutăţii pacientului pe care acesta o electronic pentru măsurarea greutăţii
comunică sau o evaluează aproximativ apasă pe cântar de 2 sau de 3 ori - când cadranul cântarului afişează
asistenta medicală înainte de folosire pentru a simbolul 0,0 kg, solicită şi ajută pacientul să
- deschide braţul balanţei pentru a îmbunătăţi citirea greutăţii se aşeze pe cântar distribuind uniform
mobiliza acul indicatorului şi echilibrează greutatea pe platforma acestuia
greutăţile solicită şi ajută pacientul să se aşeze - pacientul va sta nemişcat pe cântar
pe cântar până când pe ecran va fi afişată greutatea
- citeşte pe scara cursorului valorile
obţinute citeşte pe scara cântarului nivelul la - citeşte greutatea afişată pe display
care a ajuns acul indicator - afisajul se va întrerupe după câteva
- imobilizează acul balanţei secunde
ajută pacientul să coboare de pe - ajută pacientul să coboare de pe cântar
- ajută pacientul să coboare de pe cântar şi cântar şi să se încalţe
să se încalţe şi să se încalţe
- conduce pacientul la salon/pat
 Măsurarea înălţimii corporale
◦ cu stadiometrul/taliometrul:
- aşează pacienta în picioare cu spatele la tija şi
sub cursorul taliometrului
- roagă pacienta să stea cu spatele drept şi
călcâiele lipite de tija
stadiometrului/taliometrului şi să privească drept
- coboară uşor cursorul taliometrului până la
capul pacientului
- citeşte înălţimea pacientei pe tija gradată
- invită pacienta să coboare şi o ajută să se
încalţe
◦ cu banda metrică:
- aşează pacientul în ortostatism cu
spatele drept, lipit de perete
- roagă pacientul să privească drept
- plasează un plan orizontal pe capul
pacientului, perpendicular pe perete şi
marchează intersecţia
- măsoară cu banda metrică înălţimea de
la locul marcat până la sol
- ajută pacientul să se încalţe şi îl conduce
la pat
 Considerații speciale
pentru măsurarea greutăţii:
verificarea îndeplinirii condiţiilor: pacient nemâncat, vezică urinară golită, scaun eliminat, pacientul poartă
aceleaşi haine la fiecare cântărire
folosirea aceluiaşi cântar antropometric
la aceeaşi oră a zilei
pentru cântăriri cât mai exacte greutatea îmbrăcămintei şi a încălţămintei se scade din greutatea totală
obţinută în urma cântăririi pacientului
bolnavul adinamic va fi aşezat pe scaunul cântarului şi apoi cântărit
pacienţii imobilizaţi se pot cântări pe cântare speciale, care măsoară greutatea pacientului împreună cu cea
a patului, iar ulterior din această greutate totală se scade greutatea patului
în cazul în care greutatea nu este măsurată, motivul trebuie să fie specificat și înregistrat
la copiii cu vârsta mai mică de un an cântarirea se va face cu cântarul pentru copii iar măsurarea înălţimii cu
pediometrul
 2. Pelvimetria
Pelvimetria externă
măsoară distanțele dintre
unele puncte fixe de pe
suprafața externă a bazinului
osos.
Se efectuează cu ajutorul
pelvimetrului.
Scop: evaluarea stării bazinului
osos şi depistarea unor distocii
de bazin (formă, simetrie,
mărime).
Această procedură intră in aria
de competență a medicului
 Pelvimetria
Material necesar:
1. Apă, săpun, prosop curat,
2. Mănuși de unică folosință,
3. O sursă de lumină,
4. Canapea de consultaţie,
cu paravan sau draperii,
5. Pelvimetrul
Martin/Baudelocque,
panglică metrică.
 3. Monitorizarea funcțiilor vitale TA, AV.
Tensiunea arteriala (TA) reprezinta presiunea exercitata de coloana de sange asupra peretelui vascular, in special asupra
tunicii interne-endoteliul) in timpul contractiei si relaxarii ritmice a inimii.
Exista doua componente ale presiunii sanguine :
presiunea sistolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se contracta (in sistola) - cu valori normale
intre 100 si 130 mm coloana de mercur (Hg);
presiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se relaxeaza intre doua contractii (in
diastola) - cu valori normale sub 85 mmHg.
Masurarea corecta a tensiunii arteriale prin metoda clasica - aparate cu mercur - sau aparate electronice trebuie sa respecte
cateva reguli :
masurarea tensiunii arteriale (TA) sa se faca dupa 5 minute de repaus, sezand
bratul sa fie la nivelul inimii
sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masuratorii
sa nu se consume cafea in ora precedenta examinarii
sa nu se administreze stimulente adrenergice (ex. Epinefirna din descongestionantele nazale)
Clasificarea hipertensiunii arteriale
la persoanele peste 18 ani
Hipertensiunea arterială (HTA) din timpul
sarcinii constituie una dintre cauzele Sistolic Diastolic
Categoria
(mmHg) (mmHg)
comune de morbiditate și mortalitate
maternă și fetală. De aceea se impune Normala < 120 < 80
supravegherea atentă a gravidei, pentru
Prehipertensiune 120 - 139 80 - 89
a putea identifica factorii de risc și a o
diagnostica precoce, pentru a determina Hipertensiune stadiul 1 140 - 159 90 - 99
afectarea organelor-țintă, riscul potențial
Hipertensiune stadiul 2 >/= 160 >/= 100
de preeclampsie și eclampsie.
Pentru a diagnostica HTA de sarcină este nevoie de minimum două determinări
diferite ale TA, efectuate cu ajutorul tensiometrului cu mercur sau cu
tensiometrul aneroid, în poziție șezândă sau decubit lateral stâng, la care să se
identifice valori ale TA sistolice ≥140 mmHg sau ale TA diastolice ≥90 mmHg.
 Preeclampsia
se definește prin identificarea TA≥140/90 mmHg la minimum două determinări efectuate
la interval de 6 ore și proteinurie ≥300 mg/24 ore, apărute după săptămâna a 20-a de
sarcină
Hipertensiunea arteriala poate aparea in timpul sarcinii, dar poate exista si inainte ca femeia
sa ramana insarcinata.
Preeclampsia care complică o HTA cronică (poate să apară la 25% dintre femeile cunoscute
cu HTA cronică anterior sarcinii). ore și proteinurie ≥300 mg/24 ore, apărute după
săptămâna a 20-a de sarcină;
Hipertensiune gestationala
Este tensiunea arteriala crescuta care apare in al trimestrul al treilea de sarcina (dupa
saptamana 20). Desi, de obicei, hipertensiunea gestationala dispare dupa nastere,
afectiunea creste riscul reaparitiei hipertensiunii pe viitor.
 3. Masurarea pulsului
Orice artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un
plan dur

Artera carotida (A)

Artera humerala (B)
Artera radiala ( cea mai des folosita – C)
Artera femurala (D)
Artera din regiunea poplitee (E)
Artera pedioasa (F)
Artera tibiala (G)
 3. Rezultate obtinute la masurarea pulsului
Pulsatii cu pauze egale = PULS RITMIC
Pulsatii cu pauze inegale = PULS ARITMIC SAU DICROT
Puls greu perceptibil = PUL FILIFORM cu volum redus
Puls diferit la artere simetrice = PULS ASIMETRIC
Peste 100 pulsatii pe minut = TAHICARDIE
Sub 60 de batai pe minut = BRADICARDIE
Intre 60-80 batai pe minut = PULS NORMAL

Tahicardia ușoară este normală în sarcină până la un anumit punct deoarece, din cauza
faptului că organismul femeii gravide trebuie să susțină și placenta, fătul sau uterul, inima are
nevoie să pompeze mai mult sânge, lucru care accelerează puțin pulsațiile acesteia.
Tahicardie este denumită situația în care inima gravidei trece de 90-100 de bătăi pe minut,
adică un ritm cardiac anormal pentru un adult sănătos. Cu toate acestea în timpul sarcinii
trebuie să te aștepți la o accelerare cu 10-20 de bătăi pe minut în plus față de ritmul tău
cardiac obișnuit.
 4. Recoltarea secrețiilor vaginale/col
Secretia vaginală este un transsudat (lichid care se acumuleaza intr-o cavitate a organismului prin
traversarea membranelor celulare/vasculare de catre apa si electroliti, sub actiunea unei presiuni
hidrostatice sau coloid-osmotice) al mucoasei vaginale.
Secreția vaginală contine celule epiteliale de descuamare, germeni in functie de diversi factori( varsta,
stari fiziologice sau patologice) si de continutul in glicogen. Prezenta glicogenului, a acidului lactic si a lui
Lactobacillus dau un ph acid cu rol de aparare contra infectiilor
1) RECOLTAREA PENTRU EXAMENUL BACTERIOLOGIC ŞI PARAZITOLOGIC AL SECRETIILOR VAGINALE -
Depistarea de agenţi patogeni care produc infecţii vulvovaginale ( Trichomonas vaginalis, Candida
albicans, Chlamydia, Haemophilus, Gardnerella etc)
2) RECOLTAREA SECREŢIILOR VAGINALE PENTRU EXAMENUL CITOVAGINAL HORMONAL
Este un test calitativ indirect care permite evaluarea funcţiei ovariene pe baza modificarilor ph
3) RECOLTAREA SECREŢIILOR CERVICOVAGINALE PENTRU EXAMENUL BABEȘ-PAPANICOLAU
istologice şi citologice suferite de epiteliul vaginal sub influenţa hormonilor ovarieni.
Materiale necesare
– valve vaginale sterile sau specul sterile – nelubrifiate;
– tampoane de vată montate pe porttampon sterile;
-comprese sterile
-pensa sterila
– pipetă absorbante sterile;
– ser fiziologic steril;
– lame de sticle;
– mănusi de unică folosinţă;
– container pentru deseuri medicale
– container cu solutie dezinfectanta pentru instrumentar medical
 Efectuarea procedurii
– Se invita pacienta sa se aseze pe masa ginecologica cat mai comod si relaxat. Se atentioneaza asupra faptului ca
valvele fiind metalice pot produce o usoara senzatie de disconfort.
– Se introduc valvele pe rand, intai valva posterioara, apoi valva anterioara si se departeaza peretii vaginului pentru
a se exprima colul uterin intre cele doua valve.
– Persoana care recolteaza introduce cu grija tamponul de exsudat pe valva posterioara si recolteaza o mica
cantitate din secretia vaginala exprimata pe aceasta; retrage tamponul
– Se extrage valva si se deverseaza secretia la unul din capetele unei lame de microscop (stearsa in prealabil cu
alcool si uscata)
– Peste lama cu produs se suprapune o a doua lama si se executa o miscare energica de alunecare pe axul lung al
celor doua lame. Secretia astfel intinsa trebuie sa fie uniforma pe cele doua lame, subtire si sa cuprinda cca 4/5 din
lungimea lamei
– Cele doua lame se lasa la uscat la loc ferit de curenti de aer cald sau umezeala
– Se trimite imediat la laborator;
A doua prelevare se face în acelaşi mod, iar după întinderea pe lamă se aplică o picătură de soluţie apoasă de
hidroxid de potasiu 5%-10% şi apoi lamelă.
– La sfarsitul recoltarii valvele se pun in containerul cu solutie dezinfectanta pentru instrumentar; compresele
sterile se arunca in containerul de deseuri medicale.
 RECOLTAREA SECREŢIILOR VAGINALE PENTRU
EXAMENUL CITOVAGINAL HORMONAL
Este un test calitativ indirect care permite evaluarea funcţiei ovariene Pregătirea pacientei
pe baza modificarilor histologice şi citologice suferite de epiteliul – se evită contactul sexual şi spălăturile
vaginal sub influenţa hormonilor ovarieni.
vaginale cu 5 zile înainte de începerea
Indicaţii prelevarilor şi pe parcursul acestora;
– este avertizată asupra programului de
Amenoree patologică, tulburări ale ciclului menstrual,
recoltare:
menometroragii, sterilitate, infertilitate, disfuncţii endocrine cu
repercursiuni asupra activităţii ovariene, (hipofiza, tiroida, – la femeile cu ciclul ovarian scurt (21-24
suprarenală) afecţiuni tumorale benigne sau maligne mamare, zile) prelevările încep în ziua a 7-a la
controlul eficacităţii tratamentului hormonal. interval de 2 zile;
Materiale necesare
– spatula Ayre; Efectuarea procedurii
– lame curate degresate, uscate; – se recoltează cu ansa de la nivelul fundurilor de sac vaginale laterale şi
posterior;
– valve sau specul vaginal;
– mănuși de unică folosință. – se realizează frotiuri care se trimit la laborator.
 Materiale necesare

1. Apă, săpun, prosop curat,

2. O sursă de lumină,
3. Fotoliu ginecologic, cu paravan
sau draperii,
4. Mănuși sterile de unică folosință,
5. Specul vaginal Cusco,
6. Valve vaginale Kristeller sau Sims
 5.Recoltarea analizelor de sânge
Hemoglobina (Hb) și hematocritul (Ht); dacă Hb este sub 11 g/100 ml și/sau Ht mai mic de 33% gravida
prezinta anemie
Grupa sanguină și Rh-ul gravidei (în caz de grupă sanguină o(I) și/sau Rh negativ, se investighează
obligatoriu Grupa sanguină și Rh-ul partenerului gravidei; în caz de gravidă Rh negativ cu soț Rh pozitiv, deci
cu incompatibilitate în sistem Rh, se recoltează sânge de la gravidă pentru dozarea de anticorpi. Același
lucru se face la gravida cu grupă sanguină 0(I) cu soț de grupă A(II), B(III) sau AB(IV).
RBW (VDRL; THPA)
Test HIV, cu acceptul pacientei care a fost bine informată
Examenul sumar de urină: dacă sedimentul este încărcat cu leucocite sau există un sindrom urinar clinic
manifest, se va recolta
Urocultura cu antibiogramă.
Glicemia, Evaluarea riscului de trisomie 21 (sindrom Down) – la gravide cu vârsta peste 35 ani sau cu
antecedente sugestive – prin triplu test (AFP-alfafetoproteina, HCGgonadotropina corionică umană, estriol)
care se realizează între 14 și 20 săptămâni de amenoree sau prin amniocenteză.
Hiperglicemia provocată (la gravide cu antecedente familiale de diabet sau cu nașteri de feți macrosomi)
 Tehnica recoltării analizelor sanguine
Proba Tip vacutainer Descriere vaacutainer
Hemoglobina (Hb) și Vacutainer de culoare mov cu EDTA care necesită 2 ml
hematocritul (Ht) sânge

Grupa sanguină și Rh-ul Vacutainer de culoare bleu cu 0,5 ml citrat de Na care

gravidei necesită 4,5 ml sânge

RBW (VDRL; THPA) Vacutainer roșu fară anticoagulant

Test HIV, Serologie Vacutainer de culoare bleu cu 0,5 ml citrat de Na care

pentru hepatită (Ag HBS, necesită 4,5 ml sânge
Ag HVC)
Examenul sumar de Recipient nesteril de colectare a urinii
urină

Urocultura Recipient steril petru recoltarea probei de urina

Glicemia Vacutainer roșu fară anticoagulant

 Hiperglicemia provocată
Hiperglicemie provocata (testul de toleranta la glucoza oral - TTGO) reprezintă metoda prin care se permite diagnosticarea unui
diabet cu valori glicemice la limită.
Recomandari pentru testul de hiperglicemie provocată :
 pacientul va avea timp de 3 zile regim complet cu dulciuri; >150 g de glucide/zi,
 pacientul nu va mânca nimic cu 10-16 ore înainte de examinare (incepand cu ora 19:00 a zilei premergatoare testului);
 pacientul va merge la centrul de recoltare conform programarii;
 se va recolta glicemia "a jeun" (pe nemâncate);
 apoi pacientul va bea 75 grame de glucoza dizolvatâ în 250 ml apă;
 se vor recolta 2 probe : la o ora de la ingestia de glucoză și la două ore de la ingestia de glucoză;
 nu se va efectua testul cu 3 zile înainte de menstruație și în primele 3 zile după menstruatie;
 nu se vor administra cu 3 zile înaintea efectuării testului medicamente hiper sau hipolipemiate, anticonceptionale.
 în anumite situații, la cererea medicului, se pot recolta probe suplimentare la 30, 60, 90, 180 minute
Infectiile, tulburarile endocrine, afectiunile hepatice pot modifica rezultatele testului de hiperglicemie provocata.
Hiperglicemia provocată
La subiectii considerati sănătoși, după administare orală de glucoză, glicemia crește ușor și revine la
normal în 2-3 ore, la diabetici, nivelul seric de glucoză crește mult, și nu revine la normal timp de mai
multe ore.
În mod normal, insulina răspunde repede la o doză crescută de glucoză orală (încărcare cu glucoză).
TTGO (sau proba hiperglicemiei provocate) este mijlocul cel mai utilizat și mai sensibil în depistarea
precoce a diabetului1.
Dacă eliberarea insulinei este deficitară sau există o rezistență periferică la insulină, glicemia crește
semnificativ.
O singură valoare ridicată de glicemie bazală (à jeun) nu stabileste diagnosticul de diabet zaharat, dar
in prezenta mai multor valori crescute ale glicemiei bazale, se indică efectuarea TTGO.
Acest test de încărcare se poate combina de asemenea cu determinarea glucozuriei și a hemoglobinei
glicozilate.
În ce situații se realizează TTGO
Efectuarea TTGO este indicată în situațile:
- pacienti cu antecedente familiale de diabet zaharat (în antecedente
heredocolaterale)
- pacienti cu obezitate
- pacienti cu infecții recurente
- paciente cu nașteri premature, cu naștere de feti morti, macrosomi
- paciente cu glicozurie sau hiperglicemie în sarcină,
- după infarct miocardic, intervenție chirurgicală, stres
 INTERPRETAREA VALORILOR MARI:
Valori crescute ale parametrilor testului de - terapie cu corticosteroizi
toleranta la glucoza se intalnesc in: - acromegalie
- diabet zaharat - mixedem
- diabet gestațional - gastrectomie
- răspuns la stres acut: infecții, arsuri, intervenție - hemocromatoză
chirurgicală - hiperlipidemie
- sindrom Cushing - hipertiroidie
- feocromocitom - leziuni ale sistemului nervos central
- insuficiență renală cronică - reacția Somogyi: hipoglicemie urmată de
- glucagonom hiperglicemie reactivă, prin reacția exagerată a
- pancreatită acută insulinei la încărcarea cu glucoză
- terapie cu diuretice
Antecedente obstetricale:
1. Vârsta <16=1
 1635 = 0
 >35 = 2
2. Paritate 0=1
 1 4=0
 >5 = 2
3. Două sau mai multe avorturi sau
tratament pentru sterilitate = 1
4. Sângerare post partum sau
extracţie manuală de placentă =
1 5.
5. Copil >4000g=l < 2500 g = 1
6. Toxemie sau HTA = 2
7. Operaţie cezariană = 2
8. Travaliu anormal sau dificil = 2
Condiţii medicale sau Condiţii medicale sau
chirurgicale asociate chirurgicale asociate
1. Operaţii ginecologice = 1 1. Operaţii ginecologice = 1
2. Boli renale cronice = 1 2. Boli renale cronice = 1
3. Diabet gestaţional A = 1 Diabet clasa 3. Diabet gestaţional A = 1
B sau mai mare = 3
4. Diabet clasa B sau mai mare = 3
4. Boli cardiace = 3
Boli cardiace = 3
5. Alte boli medicale semnificative = de la
1 la 6. Alte boli medicale semnificative =
3 după severitate de la 1 la 3 după severitate

INTERPRETARE
 Risc mic: 0-2 Risc crescut: 3-6 Risc sever: peste 7.
 Primele recomandări făcute gravidei
Sfaturi privind igiena sarcinii
Medicul sau asistenta trebuie să ofere gravidei, pe parcursul sarcinii, sfaturi privind
următoarele subiecte:
– alimentație
– fumat, alcool, medicamente, droguri
– prevenirea bolilor infecțioase
– muncă, activate casnică
– plimbări, recreere, exerciții fizice, sport
– odihnă și somn – călătorii
– relații sexuale – igienă corporală
– igienă vestimentară
– semne de alarmă în sarcină – prevenirea avortului – prevenirea travaliului prematur –
semnele travaliului
 Ierarhizarea cazului
Gravida cu sarcină fiziologică și cu factori de risc minori rămâne în evidența medicului de familiei în
primele două trimestre de sarcină
Gravida cu factori de risc moderați, medicali sau obstetricali, se îndrumă pentru luare în evidență și
la medicul specialist obstetrician, după prima consultație prenatală (vezi Anexa 1); se menționează
aceasta în carnetul gravidei și se trimite scrisoare medicală către medicul specialist obstetrician.
Gravida cu factori de risc majori, medicali sau obstetricali, va fi îndrumată de la început pentru
luare în evidență de către medicul de specialitate obstetrică și/sau internare în spital

Atunci când medicul de familie nu poate aprecia sau cuantifica factorii de risc, se impune
îndrumarea gravidei către medicul d specialitate obstetrică-ginecologie sau efectuarea de consulturi
interdisciplinare (în funcție de caz) în scopul îndeplinirii acestui deziderat.
 EDUCAȚIA SANITARĂ A GRAVIDEI
Sfaturi în vederea alăptării copilului
Expunerea gravidei la radiații
– Orice examinare radiologică este contraindicată în timpul sarcinii. Medicul radiolog are
obligația să întrebe femeile. Cărora urmează a le efectua explorări radiologice, asupra
statusului de graviditate.
– În cazurile cu indicație medicală, se poate practica examinarea radiologică respectând
măsurile suplimentare de protecție specială stabilite de medicul radiolog
– În cazul expunerii accidentale la radialii a gravidei în primul trimestru de sarcină, se
recomandă întreruperea terapeutică a sarcinii după consiliera gravidei asupra riscului
teratogen al radiațiilor
– În cazul expunerii accidentale la radiații a gravidei în trimestrul II de sarcină, se
recomandă consilierea gravidei asupra riscului teratogen al radiațiilor și îndrumarea gravidei
către
- Centrele unde se efectuează investigații necesare depistării precoce a malformațiilor.
 EDUCAȚIA SANITARĂ A GRAVIDEI
Consiliere de sarcină, inclusiv pentru testarea HIV, cu acceptul pacientei care a fost
bine informată și consiliată
- Îndrumare (la nevoie) pentru efectuarea consilierii sociale
- Fixarea datei viitoarei consultații cu confirmarea luării la cunoștință de către gravidă
prin semnătura în "Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei" și
menționarea datei următoarei vizite în "Carnetul gravidei".
Toate informațiile obținute vor fi notate în "Anexa pentru supravegherea medicală a
gravidei și lăuzei", în "Carnetul gravidei" și în "Registrul de evidență a gravidelor",
documentația medicală având o importanță deosebită.
 IGIENA SARCINII
Alimentația gravidei în cursul sarcinii
- creșterea în greutate care s-a dovedit a fi optimă între 10 și 12 kg în cele 40 de săptămâni ale sarcinii
(greutate corelată cu datele antropometrice) - primul trimestru (aproxiamtiv 1 kg), de 4-5 kg în trimestrul al II-
lea, ajungând la 5 – 6 kg în cel de al III-lea trimestru (0,4-0,5 kg săptămânal)
Aportul caloric este de aproximativ 300 cal suplimentare zilnic, asigurându-se consumul caloric de aproximativ
2.400 cal/zi
Repartizarea aportului caloric se face astfel:
– Proteine – 320 – 360 cal (80-100 g/zi) 15-20% - aportul sub 75 g/zi a fost asociat cu greutate mica la nastere
– Glucide – 1400-1500 cal (350-375 g/zi) 50-60%
– Lipide – 450-540 cal (50-60 g/zi). 20-25%
Total: 2.170 – 2.400 cal/zi
Dieta zilnică optimă pentru gravida
normală trebuie să cuprindă:
Nevoile energetice sunt crescute in timpul sarcinii pentru a se asigura nevoile de crestere ale
copilului. Un surplus de kg de 12,5-13,5 kg este considerat optim, in timp ce o crestere peste 19-
20 kg determină o crestere a riscurilor de 3 trei ori.
Nevoile calorice = 30-40 kcal/kg/zi - 2400-3000 kcal/zi functie de activitatea fizica
Aportul de vitamine (A, C, D, B1, B2, B6, B12, AC FOLIC, PP, Biotina, ac pantotenic)
Aportul mineralelor: Ca, Mg, Iod, Zn, Se, Fe,

– carne (vită, porc, pasăre, pește) - 100-160 g;

– lapte - 1.000 ml;
– preparate din lapte (brânză, iaurt) 100-200 g;
– ouă 80 g;
– legume (4-5 tipuri) - 400 g;
– fructe (2-3 tipuri) - 200-400 g.
ALIMENTE DE EVITAT
Alimente crude, puțin sau insuficient gătite - Există anumite bacterii care se dezvoltă cu
ușurință în alimente care nu sunt fierte sau preparate îndeajuns. Aceste bacterii pot provoca boli
periculoase pentru copil. De evitat sunt stridiile și sushi, laptele nepasteurizat sau brânzeturile
moi, prosciutto și carnea crudă. Se recomanda spalarea corespunzătoare a legumelor înainte de
a le consuma sau pregăti.
Peste - Există unele specii de pești care contin mercur, un metal de evitat în sarcină deoarece
aflat în cantitate mare în organism poate afecta dezvoltarea fătului. Se recomandă limitarea
consumului de ton.
Fără alcool și cofeină -Alcoolul are consecințe negative asupra dezvoltării optime a fătului,
probleme care pot apărea din cauza consumului în timpul sarcinii fiind destul de grave: defecte
fizice, deficiențe de învățare, probleme emoționale. Prin urmare, mulți medici recomandă
evitarea totală a alcoolului în timpul sarcinii. Cafeina nu este interzisă în totalitate, însă trebuie
consumată în doze mici.
Igiena generală în cursul sarcinii
Modul de viață trebuie să fie asemănător celui dinaintea sarcinii, cel puțin până
în ultimul trimestru. Se vor evita oboseala, eforturile prelungite și călătoriile cu
avionul în trimestrul al III-lea de sarcină.
Munca: dacă presupune o solicitare fizicp ușoară sau medie, se va continua până
la intrarea în concediul prenatal, în caz de muncă grea, se recomandă
schimbarea locului de muncă.
Activitatea sportivă: sunt permise sporturile care nu solicită excesiv capacitatea
fizică, de obicei până în luna a VI-a (excursiile, joggingul, jocuri ușoare cu
mingea, tenisul, înotul). Activitatea fizică se interzice în sarcinile cu risc crescut
sau ori de câte ori apar complicații.
Igiena generală în cursul sarcinii
Gimnastica ocupă un loc aparte, fiind recomandate exercițiile fizice care să
antreneze musculatura respiratorie și pe cea abdominală, făcând parte integrantă din
pregătirea psiho-fizică profilactică pentru actul de naștere.
Activitatea sexuală se recomandă să decurgă normal în primele două trimestre, fiind
mai redusă în ultimul trimestru și practic interzisă din săptămâna a 37-a de gestație.
În cazul când apar modificări ale colului uterin (deschidere, scurtare), pentru a evita
riscul nașterii premature și/sau a rupturii intempestive a membranelor
amniocoroale, interzicerea activității sexuale se poate face mai precoce.
Igiena coporală și cea intimă: baia și dușul sunt recomandate în timpul sarcinii; se
poate pune sub rezervă imbăierea generală în ultimele două luni de gestație, când
abdomenul mărit de volum poate duce la accidente, în această perioadă
recomandându-se de obicei dușul.
Igiena generală în cursul sarcinii
Igiena vestimentară. Hainele trebuie să fie ușoare, comode și să nu strângă, în special regiunea
abdomenului. Îmbrăcămintea trebuie să fie adaptată condițiilor de anotimp și de temperatură.
Ținând cont de modificările de echilibru și ale centrului de greutate, cu solicitarea coloanei
lombare prin accentuarea lordozei lombare, se recomandă încălțămintea comodă, fără toc înalt.
Igiena bucală trebuie respectată, iar controalele și tratamentele stomatologice sunt
recomandate, cunoscut fiind faptul că gestația favorizează apariția sau agravarea cariilor.
Fumatul, consumul băuturilor alcoolice și al drogurilor sunt strict contraindicate în cursul
gestației din cauza complicațiilor în evoluția sarcinii, dar mai ales prin răsunetul nefovorabil
asupra produsului de concepție.
Îngrijirea sânilor și a abdomenului: trebuie acordată o atenție deosebită îngrijirii sânilor și
mameloanelor, mai ales la primipare și la femeile cu mameloame mici și/sau invaginate. Masajul
zilnic, tracțiunea ușoară a mameloanelor, cremele emoliente pot fi utile pentru pregătirea
alăptării.
 Igiena generală în cursul sarcinii
Pirozisul, datorat de obicei reducerii peristaltismului tubului digestic, cu reflux de suc gastric în esofag, apare de
obicei în ultiul trimestru de gestație, favorizat de creșterea uterului ți deplasarea stomacului. Se recomandă
preparate antiacide.
Constipația, cu aceleași cauze, se combate printr-o alimentație mai bogată în vegetale cu reziduuri chitinice
(prune, pere, salată verde, varză crudă, morcovi etc.), laxative ușoare sau substanțe ce înmoaie scaunul
(supozitoare cu glicerină 1 – 2/zi). Sunt contraindicate purgativele puternice (oleul de ricin, sulfatul de
magneziu), putând provoca tulburări hidroelectrolitice sau chiar de avorturi sau nașteri premature.
Durerea lombară, din cauza suprasolicitării coloanei lombare prin schimbarea centrului de grutate determinată
de mărirea de volum a abdomenului, se combate prin evitarea ortostatismului prelungit, folosirea încălțămintei
adecvate, plimbări scurte, odihnă. Nu suntem partizanii administrării antialgicelor sau miorelaxantelor. În
cazurile mai intense sau persistente, se va trata hipocalcemia și sindromul de relaxare a ligamentelor pelviene.
Polakiuria apare frecvent din cauza congestiei pelviene și/sa compresiunii asupra vezicii determinată de uterul
gravid. Nu se tratează, dar impune investigarea infecțiilor aparatului urinar.
 Igiena generală în cursul sarcinii
Hemoroizii sunt accentuați deseori de încetinirea tranzitului; se recomandă igiena alimentară cu evitarea alimentelor
iritante, înmuierea scaunului, igienă locală. Tratamentul chirurgical este contra
Leucoreea este de obicei fiziologică, prin creșterea formării de mucus de către glandele cervicale sub acțiunea estrogenilor.
Nu se tratează decât prin respectarea regulilor de igienă intimă. Se recomandă însă examem citobacteriologic și parazitologic
al secreției vaginale pentru a elimina o leucoree patologică. Tratamentul acestora impune precuații în primul trimesctru de
gestație (risc teratogen), dar după luna a IV-a este abosolut obligatoriu pentru evitarea infecțiilor puerperale și/sau a
infectării intr- sau postnatale a fătului.
Oboseala cu tendință la somn, mai ales în primul trimestru, dispare ulterior.
Insomnia nu se tratează cu tranchilizante și/sau somnifere, recomandându-se plimbări prelungite în aer liber, sporturi ușoare
etc.
Crampele în membrele inferioare pot apărea din cauza hipocalcemiei (administrare de preparate de Ca + vitamina D).
Tratamentul simptomatic – masaj, căldură locală, mișcări de flexie-extensie ale gambelor etc. – este util.
Vaccinările cu virus activ sunt contraindicate; sunt permise cele cu virus atenuat sau anatoxină. indicat în sarcină. Sângerarea
hemoroizilor poate induce sau agrava o anemie hipocromă.