Curs 2

Super!
Receptor

Mesaj

Cod

Canal
Ce-ai zice de o
Emitator bere, Asterix?

Mesaj
Cod
După gradul de oficializare:

 comunicarea formală
 comunicarea informală
• Comunicarea formala: folosita
in business, in afaceri, in
documente (in cele necesare
angajarii: CV, scrisoare de
intentie), interviuri; presupune
un registru adecvat si reguli mai
stricte

• Comunicarea informala: folosita

intre prieteni, cunostiinte; lasa o
mai mare libertate de exprimare
După direcţia în care circulă informaţia
 comunicarea descendentă (sau ierarhică)
 comunicarea ascendentă
 comunicarea orizontală (laterală )
După modul de transmitere a informaţiei
 Comunicarea verbala (CV)
 Comunicarea paraverbala (CPV)
 Comunicarea nonverbala (CNV)
 Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit:
- 55% nonverbal,
- 38% paraverbal
- 7 % verbal.

 CV şi CPV sunt obligatoriu simultane, CNV poate fi simultană, dar le

poate şi anticipa şi succeda.
 Acest tip de comunicare este codificată şi transmisă prin
enunţuri care au la bază unitatea minimală, semnificativă
numită cuvânt.
 Comunicarea verbală este:
- Orală
- Scrisă
Canalele sunt auditive şi/sau vizuale;
 Comunicarea paraverbală se
asociază şi se suprapune
comunicării verbale prin:
- caracteristicile vocii (care dau
informaţii despre genul natural al
emiţătorului, despre vârstă, despre
starea de spirit, veselă, tristă, fals
neutru, vagă, etc.),
- caracteristicile de pronunţie
(care dau informaţii despre gradul
de educaţie, capacitatea de
comunicare şi de control al gândirii
prin limbaj, zona de provenienţă,
intensitatea, ritmul, tempoul,
calităţile vocii,
- pauzele (umplute sau nu de
vocale neutre).
- tăcerea.
 Comunicarea paraverbală, deşi inferentă comunicării
verbale, poate fi exploatată pentru schimbarea semnificaţiei
mesajelor,
 Exemplu cuvântul „liniște” poate avea inflexiuni care-i
conferă diverse semnificaţii:
- poruncă,
- rugăminte,
- îndemn,
- implorare etc.
Acestea pot declanşa răspunsuri diverse: executare, ignorare,
etc.
 Exista multe tipuri diferite de comunicare
nonverbala.
 Impreuna, atat limbajul verbal cat si cel nonverbal
ajuta la transmiterea de informatii si sentimente.
 Comunicarea nonverbala cuprinde aspecte
diferite, de la:
 gesturile si postura specifica,
 la tonalitatea, ritmul vorbirii, accentele
folosite, pauzele de respiratie si tacerile
 si pana la modul in care se raporteaza la
spatiu, legat de locul in care prefera sa stea
intr-o camera, la masa sau in spatiu deschis.
 Expresiile faciale - fata umana este extrem
de expresiva, capabila sa exprime diverse
emotii fara sa se transmita vreun cuvant.
 Spre deosebire de unele forme de
comunicare nonverbala, expresiile faciale
sunt universale.
 Expresiile faciale pentru manifestarea
fericirii, furiei, surprizei, fricii sau
dezgustului, sunt aceleasi in majoritatea
culturilor.
 Comunicarea prin expresia feţei include mimica
( încruntarea, ridicarea sprâncenelor, încreţirea
nasului, mişcarea buzelor), zâmbetul (prin
caracteristici şi momentul folosirii) şi privirea
(contactul sau evitarea privirii, expresia/direcţia
privirii).
 Pentru decodarea mimicii, în cultura
noastră există expresii bine stabilite:

- fruntea încruntată semnifică preocupare, nemulţumire, mânie,

frustrare;
- sprâncenele ridicate cu ochii larg deschişi – mirare, surpriză;
- nas increţit – neplăcere;
- nări lărgite – nemulţumire, mânie;
- buze strânse – nesiguranţă, ezitare, ascunderea unor informaţii etc.
 În ceea ce priveşte zâmbetul, acesta este un gest extrem
de complex, exprimând o gamă largă de stări sufleteşti, de
la bucurie şi plăcere/satisfacţie până la jenă sau chiar
cinism.

 Decodarea corectă a sensului unui zâmbet este destul de

dificilă tocmai prin multitudinea stărilor exprimate, dar şi prin
modificările de sens atribuite lui în diferite culturi.
 La rândul său, privirea exprimă nevoia individului de
aprobare, acceptare, încredere sau prietenie.

 A privi sau a nu privi pe interlocutor capătă un sens.

- privirea îndreptată asupra unei persoane semnifică

interesul acordat acesteia;
- interceptarea privirii partenerului – dorinţa de a
comunica;
- privirea directă poate fi interpretată ca exprimând
onestitate la nivelui frunţii şi ochilor, intimitate când
coboară sub nivelul bărbiei, dar şi ameninţare în
amunite condiţii;
 A privi sau a nu privi pe interlocutor capătă un sens.

- un contact intermitent şi scurt al privirii poate indica lipsă de

prietenie;
- mişcarea ochilor în sus – încercarea interlocutorului de a-şi
aminti ceva, iar în jos, tristeţe, modestie, sau ascunderea unor
emoţii;
- a nu privi spre interlocutor denotă lipsă de interes faţă de
acesta, răceală;
- privirea într-o parte sau evitarea privirii înseamnă ascunderea
sentimentelor/a adevărului, stare de inconfort sau chiar
vinovăţie. În general indivizii ce nu sunt siguri de ei, sau au ceva
de ascuns vor ocoli privirea interlocutorului prin faptul că se simt
ameninţaţi, dar o vor căuta în situaţii favorabile, când doresc
sprijinul etc.
 Contactul vizual este un tip foarte important
de comunicare nonverbala pentru
majoritatea oamenilor.
 Modul in care o persoana se uita la alta,
poate comunica multe lucruri, de la interes,
afectiune sau ostilitate, pana la atractie.
 Contactul vizual este important in
mentinerea conversatiei si pentru a evalua
raspunsul interlocutorului.
 Miscarile si postura corpului - modul in care o
persoana sta, merge pe jos, se ridica sau isi
mentine pozitia capului, poate influenta
perceptia celorlalti.
 Acest tip de comunicare nonverbala include
postura, pozitia, miscarile subtile si modul in
care se deplaseaza o persoana.
 Gesturile fac parte din viata de zi cu zi a unei
persoane. Atunci cand o persoana vorbeste,
gesticuleaza, face diverse miscari cu ochii sau
capul, gesturile sale exprima destul de multe
lucruri.
 Cu toate acestea, gestica poate fi diferita, in
functie de cultura si regiune, deci este important
sa se evite interpretarile gresite.
 Atingerile - oamenii comunica mult prin atingeri, isi strang
mana, se bat pe umar, se imbratiseaza, se consoleaza cu
diverse gesturi care implica atingerea.
 Comunicarea prin mesaje non-verbale kinetice include si atingerea
sau comunicarea tactila, cuprinzand modul de a da mana, luarea
de brat, batutul pe umar, imbratisarea, sarutul etc.
 Difera de la o cultura la alta.
 Jponezii nu apreciaza atingerea, simpla inclinare a capului
inlocuind strangerea de mana.
 Pentru culturile europene si nord-americane, studiile au constatat
ca la inceput unei simple conversatii acestia isi dau mana.
 Ati simtit vreodata disconfort in timpul unei conversatii
deoarece interlocutorul se afla prea aproape de dvs. si
va invadeaza spatiul?

 Oricine are nevoie de spatiu fizic, iar necesitatea

distantei dintre doua persoane difera in functie de
cultura, de situatie si de natura relatiei.

 Apropierea fizica dintre doua persoane poate fi utilizata

in diverse situatii, pentru a comunica mesaje diferite,
nonverbale, inclusiv semnale de intimitate, agresivitate,
dominanta sau afectiune.
 Uneori, aceleasi gesturi pot fi interpretate diferit
de interlocutori, lucru care duce la conflicte
diverse.
 Ce putem face in astfel de situatii?
 1. Urmareste cu atentie gesturile, postura,
miscarile corpului dar si tonul, intonatia,
accentele folosite.
 In felul acesta vei putea identifica
semnificatia gesturilor si tonului folosit de
interlocutor si vei putea raspunde corect la
mesajele sale.
 2. Cauta mesajele contradictorii. Uneori
gesturile unei persoane contrazic spusele
sale.
 Fii foarte atent la aceste situatii si tine
minte ca, in general, comunicarea
nonverbala este mai greu de controlat decat
cea verbala.
 Cu alte cuvinte, e posibil ca gesturile facute
sa tradeze o opinie diferita de lucrurile
spuse!
 3. Cand mesajele verbale si nonverbale
sunt contradictorii, nu ezita sa ceri
lamuriri.
 Cea mai buna metoda este sa enunti
interpretarea pe care o dai mesajului verbal
si sa ceri interlocutorului sa te lamureasca
daca ai inteles corect sau nu.
4. Foloseste corect contactul vizual!
Evitarea contactului vizual da impresia de eschivare
sau chiar teama.

Un contact vizual insistent poate intimida si chiar

genera un raspuns agresiv din partea interlocutorului.

Cea mai buna metoda este folosirea contactului

vizual in mod alternativ cu indreptarea privirii in
alta directie, la intervale de 4-6 secunde.

Evitati insa privirile piezise, pentru ca ele vor fi

interpretate negativ de catre partenerii de
conversatie.
 5. Foloseste un timbru al vocii cat mai
scazut.
 Aceasta da o impresie de seriozitate,
hotarare si greutate,
 In timp ce o voce subtire nu primeste prea
mult respect din partea interlocutorilor.
 6. Fii atent la context.

 Spre exemplu, se considera ca persoanele care stau cu

bratele incrucisate sunt nemultumite de actul de
comunicare
- poate de subiect,
- de abordare,
- de persoana cu care stau de vorba –
si il blocheaza intentionat.

 Dar exista si situatia cand aceasta postura este generata

de faptul ca le e frig sau ca au amortit intr-o alta pozitie
sau pur si simplu asa sunt obisnuiti.
 7. Fii atent la modul in care interlocutorii se
raporteaza la spatiu.

 Urmareste cat de aproape stau ceilalti de

intrlocutorii lor si nu te apropria mai mult daca
nu vrei sa ii intimidezi sau sa ii faci sa se inchida.
 Vezi si cum se raporteaza la lucrurile de langa
ei, pentru a-i face sa se simta in largul lor in
conversatie si a elimina factorii de conflict.
 Pastrarea tacerii.

 In cadrul comunicarii, pastrarea tacerii este de o

mare importanta, aceasta avand si anumite
functii communicative:

- consolideaza sau tensioneaza relatia,

- poate deranja sau incuraja,
- ascunde sau scoate in evidenta informatii,
- exprima acordul sau dezacordul,
- indica o atitudine de precautie sau reflectie
etc.
 Se poate afirma ca, intrucat tacerea ne permite sa ne
organizam gandurile si, in acelasi timp, permite
interlocutorului sa reflecteze asupra propriilor idei, reactii
sau sentimente, ea este utila in urmatoarele situatii:

- dupa ce s-a exprimat o intrebare,

- dupa ce s-au expus aspecte importante pentru a le spori
impactul,
- dupa ce s-au receptionat un volum important de
informatii,
- cand exista o stare emotionala puternica.
 Mediul inconjurator, prin spatialitate si
temporalitate, poate sa transmita mesaje aupra
interlocutorilor si sa influenteze caracterul
comunicarii interpersonale.

 Astfel „proxemica”(initiata ca stiinta de Edward

Hall) studieaza modul in care indivizii isi
structureaza spatiul din jur in interactiunile
zilnice, elementele principale fiind orientarea
relativa, distanta fata de interlocutor, spatiul
personal si locul ales intr-o incapere.
 Obiect de studiu al proxemicii
 Studiază proprietățile comunicaționale ale
spațiului, precum și modalitățile de folosire
optimă a acestor proprietăți
 4 zone:
 Zona intimă – de la suprafața corpului până la
cca. 45 cm,
 Zona personală – cuprinsă între 46 cm – 120
cm,
 Zona socială – cuprinsă între 120 cm – 360 cm,
 Zona publică – peste 360 cm.
 Accesul e permis doar celor mai apropiați emoțional:
îndragostiții, părinții, copiii, soțul, soția, etc).

 Privilegiază comunicarea tactilă și olfactivă.

 Reprezintă zona “ dansului apropiat, a îmbrățișării, dar și

a luptei corp la corp”.

 Cuprinde subzona apropiată – de la suprafața corpului

până la 15 cm de corp:

 În aceasta zonă mesajele au o puternică coloratură

afectivă.
 Ne protejează de atingerea celorlalți și asigură
comunicarea verbală optimă.
 Extrema acestei zone este încheietura mâinii –
limita posibilităților de stabilire a unui contact
fizic direct.
 Cuprinde 2 subzone:
 subzona apropiată (între 46 –75 cm) – distanța
păstrată în relațiile cu prietenii și persoanele
simpatizate
 Subzona îndepărtată (între 75- 125 cm) -
rezervată persoanelor la reuniuni oficiale,
ceremonii, etc.
 Reprezintă spațiul personal utilizat în
relații oficiale, impersonale.

 Cuprinde 2 subzone:
 Subzona apropiată (între 122 – 220 cm):
 asigură o comunicare verbală clară;
 poate include anumite bariere tip birou, catedră, etc,
ceea ce permite evitarea contactului corporal.
 Subzona îndepartată (220 – 369 cm)
 subliniază distanța ierarhică
 Este corespunzătoare atunci când ne
adresăm unui grup mare de oameni.

 Se menține între persoane cu mare deosebire

de statut social.
 Interpretand corect aceste mesaje, putem
sa ne adaptam felul de a comunica cu
fiecare, pentru a-l face sa se simta in largul
lui si a avea o discutie deschisa si placuta.

 Unii oameni folosesc aceste informatii pentru

a verifica daca interlocutorii spun adevarul
sau pentru a-i face sa nu isi mai analizeze
atent lucrurile spuse, dand posibilitatea
celuilalt sa afle si informatii pe care nu ar
dori sa le dezvaluie.