Străbătând ca o incantație toate cele patru volume sebaldiene, termenul de ,,instituție”

este deopotrivă un loc și o stare. Conform unei concepții sociologice generale, instituțiile apar
ca urmare a procesului de instituționalizare. Tipuri de comportamente sociale sunt
instituționalizate atunci când devin deprinder, obișnuințe etc.
După principalul teoretician al instituțiilor din Germania, Arnold Gehlen, instituțiile îl
despovărează pe individ de responsabilitate și îi direcționează acțiunile1. Instituțiile îi spun
individului ce are de făcut. Aceste sfere de autoritate și putere afectează viața individului: de
la corespondența personală și până la instituția mariajului sau instituțiile militare. Instituțiile
sunt o simplificare necesară a lumii2. Cu ele la conducere, individul nu mai are nevoie să
pună întrebări sau să cerceteze.
Pe de altă parte, instituțiile sunt puse uneori în legătură cu alienarea. Privită din
exterior, o instituție poate impune o realitate proprie, o realitate care se află în opoziție cu
libertatea individului. Acest lucru ridică o întrebare: Ce fel de realitate este aceea despre care
se spune că se află dinaintea noastră și, totodată, este independentă de noi? Instituțiile nu pot
fi văzute în sens literal, astfel că nu este clar ce înseamnă să te afli în fața unei instituții (într-
un mod similar, nu se știe în mod exact ce înseamnă, în legenda lui Kafka, În fața Legii3, să te
aflii dinaintea legii).
De fapt poți sta doar în fața unei clădiri, a unei construcții – în fața unei școli, a unei
universități sau a unei instituții de boli psihice etc. Cel care pășește înăuntrul unei clădiri care
adăpostește o instituție nu ia parte sau nu interacționează imediat cu instituția propriu-zis. Cu
toate acestea însă, clădirea oferă o imagine a instituției sau a unui/unor aspecte ce țin și fac
trimitere la instituția respectivă. Instituția este văzută ca un loc în care se poate intra. De
exemplu, dacă cineva se alătură armatei, acel cineva își asumă anumite responsabilități și
primește anumite drepturi. În sensul acesta, instituția este mai mult decât rezultatul unei
instituționalizări.
Limitarea este cea dintâi condiție ca o instituție să funcționeze (condiție care, la
rândul ei, este stabilită de alte instituții legale). Pe de-o parte, există instituționalizarea, care
poate fi percepută numai dacă se face un pas în lateral, pentru a putea fi observată din afară;
iar pe de altă parte, există instituții publice cărora indivizii li se pot alătura din momentul în
care au trecut pragul clădirii care găzduiește respectiva instituție.

1
Arnold Gehlen, Man. His Nature and Place in the World, 1988, Columbia Press, p. 351
2
Idem
3
Franz Kafka, Metamorfoza și alte povestiri, Polirom, Iași, 2012, p.110
 Ambele modalități trebuiesc avute în vedere atunci când se încearcă o apropiere de
întrebarea care urmărește să afle ce înseamnă instituția în opera lui W.G. Sebald.