LOCUL SI ROLUL VOINTEI IN VIATA PSIHICA

Vointa intervine in reglarea activitatii perceptive si mai cu seama in cea observativa.

Observatia este de fapt, o activitate perceptive intentionata, orientate spre scop, condusa
sistemtic, constient si voluntar. Vointa intervine, de asemenea, si in procesul reprezentarii, care
este primul nivel de organizare a activitatii mintale autonome, independent de prezenta si
actiunea directa a obiectelor externe.

Vointa intervine in organizarea si dirijarea tuturor proceselor si starilor psihice care se

integreaza intr-o activitate voluntara. Perceptia spontana se transforma in observatie. Reglarea
voluntara a activitatii se face in conditiile stransei legaturi cu toate celelalte procese psihice si in
primul rand cu gandirea si imaginatia. Inainte de a fi efectiv realizate, actiunile voluntare sunt
gandite, intocmite rational si orientate spre scopuri proiectate imaginativ. Intr-o activitate
voluntara bine reglata toate componentele ei (informatii, operatii, etc) sunt concentrate si
directionate spre atingerea scopului. In rezolvarea de problem efortul voluntar si mai ales
dozarea corecta a acestuia este foarte important. Atat supraevaluarea, cat si subevaluarea
obstacolelor cognitive sunt contraproductive.

In conditiile reglajului voluntar, memoria se realizeaza in forma ei voluntara, iar cea

involuntara ii este subordonata. Memoria voluntara este subordonata intentiei, scopului si
controlului deliberat. Prezenta intentiei, a deliberarii, presupune depunerea de catre subiect a
unui effort neuropsihic special de concentrare, de prelucrare, de sistemtizare si selectie. Un
anumit coefficient volitional (respective un anumit grad de ambitie, tenacitate si perseverenta)
este important in actul mnezic, deoarece el asigura finalitatea acestui act (indeplinirea scopului
mnezic propus). Vointa beneficiaza de aportul memoriei deoarece este un proces mediat verbal.
Implicarea memoriei este evidenta in orice actiune voluntara deoarece aceasta presupune
constientizarea motivului, scopului, mijloacelor, efectelor. In faza executiei, actiunea voluntara
se desfasoara prin raportarea la planul activat din memorie.

In procesul imaginatiei este rezenta de multe ori intentionalitatea, vointa. Datorita

prezentei acestei intentionalitati putem vorbi de forma voluntara a imaginatiei (imag,
reproductiva, creatoare si visul de perspectiva).

Motivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta motrice a

intregii sale dezvoltari psihice si umane. In actunile voluntare complexe pot fi cu usurinta
desprinse anumite faze in care reglajul voluntar se confrunta cu un anume specific. In cadrul
fazelor actului voluntar este demonstrate legatura dintre vointa si motivatie.

Pe langa factorii intelectuali si morali, factorii volitivi asigura vitalitatea sentimentelor (il
ajuta sa evolueze si sa se stabilizeze), aspect deosebit de important, deoarece un sentiment
puternic canalizeaza toate resorturile psihice ale personalitatii intr-o anumita directie. Cand
sentimental este instabil, oscilant, persoana manifesta multa nehotarare, este ezitanta in deciziile
sale. Reglarea proceselor afective se face in doua directii:

-in concentrarea energiei afective si unificarea ei cu cea voluntara atunci can dele sunt
convergente ca sens

-ca rezolvare a unor conflicte emotionale, reprimand o tendinta afectiva in favoarea aceleia care
merge in directia scopului. ( de ex in cazul unui examen, pot aparea diferite emotii si sentimente,
iar frana voluntara trebuie sa se manifeste in sensul diminuarii sau chiar a reprimarii lor).

Prin efort voluntar, persoana isi poate controla sentimentele si poate lupta impotriva
viciilor sale. Starile de affect si pasiunile oarbe pot diminua controlul voluntar, iar sentimentele
si pasiunile nobile sprijina implicarea voluntara in activitate, persoana fiind capabila de
mobilizare extrema.

La nivelul personalitatii vointa intervine cu predilectie in sfera caracterului (desi fara

efort voluntar si perseverenta nu se pot realiza exercitiile necesare formarii si pefectionarii
deprinderilor si abilitatilor care intra in sfera aptitudinilor), in structura psihica mixta a
atitudinilor caracteriale, in structura trasaturilor voluntare de caracter. Prin control voluntar sunt
luate in stapanire manifestarile temperamentale inadecvate, cum ar fi impulsivitatea. Vointa face
posibila autodepasirea de sine prin intentionalitate, scop si efort voluntar.