Tema 1.

Conceptul de personalitate (P)

Termenul de personalitate vine de la latinescul persona, decemnând masca pe care o poartă pe scenă
actorul.

În viziunea lui M.Golu: conceptual de personalitate este un integrator semantic de nivel superior, care
cuprinde multitudinea componentelor bioconstituționale și psihosocialeale individului uman.

 Caracterul polisemantic (cu m. multe sensuri) al termenului de peronalitate se dezvălue în

cadrul disciplinelor socioumane care-l utilizează: psihologia, sociologia, politologia, etica, istoria,
pedagogia.
 În perspectiva psihologică, personalitatea reprezintă modul specific de organizare
psihocomportamentală a omului în contextual social, cultural și intoric.
 G. Allport, în lucrarea sa “Structura și dezvoltarea personalității “ (1961), face efortul de a
sistematiza definițiile vehiculate în acea perioadă, împărțindu-le în 3 grupe:

1. def. prin effect extern;

2. def. prin structură internă;

3. def. pozitiviste sau formale.

 Prin prisma efectului extern P este definită ca:

o suma totală a efectelor produse de un individ asupra societății;
o deprinderi sau acțiuni care influențează cu succes alți oameni;
o ce cred alții despre tine.

G. Allport observă, că definițiile prin prisma efectului extern confundă personalitatea cu reputația.
Impresia pe care o producem asupra altora și recțiile lor sunt factori importanți în dezvoltarea
personalității, dar nu trebuie confundate efectele externe ale personalității cu structura ei internă.

 Definițiile prin structură internă au la bază idea, că personalitatea este o

entitate obiectivă, indiferent de modul în care influențează sau este percepută de alte persoane.

Def. date P prin prisma structurii interne sunt descriptive și mai pușin entuziasmate, de genul: suma
tuituror dispozițiilor, impulsurilor, tendințelor, dorințelor și instinctelor biologice înăscute ale individului,
precum a dispozițiilor și tendințelor dobândite prin experiență (M.Prince,1924)

Def. P prin prisma struct. interne formulată de G.Allport: P este organizarea dinamică în cadrul
individului a acelor sisteme psihofizice, care determină gândirea și comportamentul său
characteristic(1981)

 Definițiile pozitiviste promovează convingerile autorilorlor, că structura

internă este inaccesibilă cunoașterii, nu poate fi studiată direct. P poate fi cunoscută, doar prin
acțiunile persoanei.

D.Mc. Clelland, definește P astfel: conceptualizarea cea mai adecvată a comportamentului detaliat al
unei persoane, pe care omul de știință o poate da la un moment dat(1951) P este privită ca un concept pur
teoretic, ce poate fi gândit, dar nu există în realitate.
 Tema 1. Conceptul de personalitate (P)

Personalitatea, ca realitate complexă și eterogenă nu poate fi definită și studiată deplin de o singură

știință, ci obiect de studio a 3 grupe de științe: biologice,psihologice și socio- culturologice. Trebuie privită
și cercetată interdisciplinar, iar datele obținute, să definească și să explice P ca fenomen bio-psiho-social.

În urma unui proces de integrare a proceselor, funcțiilor și stărilor psihice individuale se elaborează
cele 3 subsisteme funcționale independente ale P, care definesc domeniul de studiu al psihol.
personalității, și anume: temperamentul, caracterul și aptitudinile.

Componentele bazale ale personalității.

Cunoașterea și acceptarea de sine sunt condiții fundamentale în funcționarea și adaptarea optimă la

mediul social, în menținerea sănătății mentale și emoționale. Familia și scoala- instituții-chee p-u dezv.
armonioasă.

Condiții esențiale p-u un psiholog, părinte, profesor,ce favorizează dezvoltarea personală: afectivitate,
apreciere, respectul, acceptare necondiționată, gândire pozitivă, empatie, respect, caldură,
autenticitate, congruență.

 Imaginea de sine- reprezentare mental a propriei persoane sau o structură organizată de

cunoștințe declarative despre sine ,care ghidează comportamentul social.Presupune
conștientizarea a “cine sunt eu” și a “ceea ce pot să fac eu”.
I. Eul real șI Eul actual- rezultatul experiențelor noastre,cadrul social și cultural în care trăim, și
cuprinde:
 Eul fizic- structurează dezvoltarea, încorporarea și acceptarea propriei corporalități. Imaginea
corporală determină gradul în care te simți comfortabil în și cu corpul tău. Dacă Eul corporal nu
corespunde Eului- fizic apare neîncrederea,furia,izolarea(anorexie,anabolizante)
 Eul cognitiv- se referă la modul în care sinele receptează și structurează conținuturile
informaționale despre sine și lume și la modul în care operează cu acestea.
 Eul emoțional (Eul intim/Eul privat)- cercetează și generalizează totalitatea sentimentelor și
emoțiilor față de sine, lume și viitor.
 Eul social(Eul interpersonal)- este dimensiunea personalității pe care suntem dispuși să o
prezentăm lumii. Este „vitrina” persoanei.
 Eul spiritual- reflectă valorile existențiale ale unei persoane.
II. Eul viitor(Eul posibil)- vizează modul în care persoana își percepe potențialul de dezvoltare
personală și se proiectează în viitor.
III. Eul ideal- este ceea ce am dori să fim, dar suntem conștienți, că nu avem resurse reale să ajungem.
 Imaginea de sine: Echilibrată, se dezvoltă atunci când de mic copilul este: încurajat,lăudat
ascultat,i se vorbește cu respect, i se acordă atenție și este îmbrățișat, are performanțe bune la
școală,are prieteni de încredere.

Scăzută, se dezvoltă atunci când de mic copilul este:des criticat,i se vorbește pe un ton ridicat,este
ignorat,ceilalți așteaptă să fie întotdeauna perfect,are eșecuri școlare, se fac comparații frecvente între
frați,nu are prieteni.

 Stima de sine: se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înșine, cât de buni ne considerăm
comparativ cu propriile așteptări sau cu alții. Eșecul părinților în a diferenția între comportament
și persoană duce la formarea unei imagini de sine negativă.