Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pubertatea este perioada care face trecerea de la faza de copil, la cea de adolescent.
Anii in care se manifesta pubertatea se suprapun la un moment dat peste anii
adolescentei. La unii copii aceasta perioada se manifesta mai repede, la altii, mai
tarziu. Atat la unii cat si la ceilalti, aceasta perioada este insotita de schimbari de
ordin fizic si psihologic.
Pubertatea este un proces firesc care apare in viata fetitei in jurul anilor de 8, 9 ani.
Inainte de a putea observa vreun indiciu la suprafata, pubertatea debuteaza cu
schimbari la nivel hormonal. Totul incepe cu glandele suprarenale, care trimit
semnale catre creier, in speta catre hipotalamus si catre glanda pituitara.
Semnalele trimise de catre acestea doua stimuleaza gonadele, la fete, respectiv,
ovarele. Este nevoie de cativa ani pana ce acest sistem de semnalizare este
perfectionat si indiciile debutului pubertatii devin evidente.
Pubertatea precoce la fete este confirmata prin teste de sange si urina, radiografii,
precum si tomografii, pentru a detecta existanta unei tumori. Debutul prematur al
pubertatii afecteaza fetele in mod special, acestea simtindu-se ciudate si rusinate
de formele lor, fata de colegele cu corp de fetita. Obezitatea este un factor
favorizant al maturizarii sexuale precoce.
Fetele la care pubertatea debuteaza precoce sunt mai inalte decat colegii de aceeasi
varsta. Pubertatea precoce la fete poate avea drept cauza o anomalie a creierului
(tumora cerebrala, traumatism, infectie) o anomalie a ovarelor sau o dereglare a
glandei tiroide. In majoritatea cazurilor, insa, nu este vorba de o afectiune
medicala, pubertatea debutand prematur la fete fara un motiv cunoscut. Mai putin
de 1% din cazurile de pubertate precoce la fete sunt ereditare.
Multe fete pot avea semne partiale de pubertate, cum ar fi cresterea usoara a
sanilor sau aparitia parului in zona axilei, in perioada de varsta 6 luni - 3 ani, insa
aceste semne apoi dispar, fara a tulbura pubertatea normala. In acest caz este
necesar ca fetita sa fie evaluata de medic, pentru a elimina o pubertate precoce
reala sau alte probleme de sanatate. De obicei insa, aceste "simptome" nu necesita
tratament si nu afecteaza dezvoltarea normala.
Odata diagnosticata, pubertatea prematura este supusa tratamentului, pentru a
suspenda sau chiar inversa dezvoltarea sexuala, cu scopul de a evita maturizarea
prematura a oaselor si statura mica la varsta adulta. Tratamentul consta fie in
vindecarea afectiunii care a produs debutul pubertatii, fie in scaderea nivelului de
hormoni sexuali. La fete, tratamentul are ca rezultat stoparea dezvoltarii sanilor,
sau chiar micsorarea acestora.
Fetele pana la varsta de 16 ani si care au o pubertate intarziata dar sunt in general
sanatoase, cel mai probabil ca inregistreaza o intarziere normala - constitutionala.
Acesti adolescenti se dezvolta de obicei normal, desi puseul de crestere este
intarziat. In acest caz, medicul doar va reevalua pacientul la intervale de 6 luni,
pentru a se asigura ca procesul puberal decurge normal. Daca intarzierea
maturitatii sexuale devine o problema stresanta pentru tanara, atunci medicul
poate decide administrarea de hormoni sexuali, pentru a declansa procesul
puberal.
In cazul unei intarzieri foarte mari, fetele sunt investigate pentru a detecta o
amenoree primara. Se poate face si o tomografie computerizata (CT) pentru a
elimina posibilitatea existentei unei tumori cerebrale. Aceste tumori pot afecta
glanda pituitara sau hipotalamusul si pot scadea sau chiar stopa nivelul
gonadotrofinelor. Fetele care au un corp slabut datorita exercitiilor fizice sau
dietelor severe sunt mai predispuse la intarzierea pubertatii si inclusiv la absenta
menstruatiei.
Pubertatea este perioada cand hormonii din creierul tau transmit corpului sa
porneasca "aparatura" de facut copii. La baieti, pubertatea incepe intre 10 si 13 ani
si dureaza pana la varsta de 18 ani. La fete, pubertatea incepe, de obicei, mai
devreme decat la baieti, oricand intre 9 si 17 ani, desi, de regula, incepe in jurul
varstei de 11 ani.
In fata unui puber sau adolescent „in criza", majoritatea parintilor, chiar a
medicilor, adopta, din pacate, atitudinea de adult prea putin dispus sa asculte si sa
înteleaga „capriciile" unui minor care stie prea putin despre viata. Automat, adultul
e perceput de adolescent ca un cenzor, un judecator, un arbitru, si nu ca un prieten,
dispus sa-l sustina ori sa-l mai traga discret de mâneca atunci când e pe cale de a
face o greseala prea mare. Astfel, puntile de comunicare reala se naruie mai mult,
iar „criza adolescentului" se accentueaza.