FACULTATEA DE STIINTE SOCIO UMANE

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

PROIECT LA
PSIHOPATOLOGIA
ADULTULUI SI A
VARSTNICULUI
Psihobiografie
Michelangelo Buonarroti

Student: Barbu Gheorghita Loredana

Michelangelo Buonarroti- biografie

Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al treilea din cei cinci fii ai
lui Lodovico di Buonarroti Simoni i ai Francesci di Neri di Miniato del Sera. Dup
ntoarcerea la Florena, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lsat n grija
unei doici. Aceasta fiind fiic i soie de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo
dragostea pentru marmur. Aceast pasiune timpurie l determin s prseasc coala,
dei prinii lui ar fi dorit ca el s studieze gramatica i s se consacre studiilor
umaniste.
Datorit prietenului su, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoper
pictura i, n 1488 este dat la ucenicie n cel mai vestit atelier de pictur din Florena
aparinnd lui Domenico Ghirlandaio. n acea perioad, acesta, mpreun cu fratele su
David, executa frescele din biserica Santa Maria Novella.
Totui, dorina de a lucra n marmur nu-l prsete; are paisprezece ani cnd
ncepe s studieze sculptura pe lng Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe
baza statuilor antice aflate n grdina lui Lorenzo de Medici , supranumit Il Magnifico,
conductorul politic al Florenei.
n palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are posibilitatea de a
cunoate pe artitii care veneau la curte, devenit un centru important de cultur
umanist. Printre acetia sa afla i poetul Angelo Poliziano, cu care Michelangelo
poart discuii despre Homer, Virgiliu, despre Dante i Petrarca. Michelangelo va locui
la familia Medicilor ntre anii 1489-1492. n aceast perioad realizeaz Lupta
centaurilor i Madona della Scala.
Dup moartea lui Lorenzo Magnificul, prsete palatul i se ntoarce la casa
printeasc. Florena traverseaz n acea vreme o perioad tulbure, n care timp
Michelangelo pleac pentru un an la Veneia, dup ce s-a oprit pentru un timp n
Bologna, unde are ocazia s admire operele lui Jacopo della Quercia i realizeaza trei
sculpturi pentru catedrala San Petronio.
Se ntoarce la Florena n 1495, o dat cu restabilirea pcii, i - n timp ce
Savonarola condamna n predicile sale luxul i imoralitatea - Michelangelo realizeaza
sculptura Il bambino.
n anul 1496, se duce pentru prima dat la, Roma unde primete cteva
comenzi de sculptur din partea cardinalului Riario i a bancherului Jacopo Galli
printre care si Bachus beat. Sculpteaz pentru bazilica Sfntul Petru celebra Piet, a
crei frumusee i va face pe contemporanii artistului s-i recunoasc geniul.
n anul 1501, revenind la Florena, realizeaz statuia lui David, precum i alte
opere de sculptur i pictur, printre care Tondo Doni i Tondo Pitti, care trezesc
admiraia concetenilor si.
n anul 1505 papa Iuliu al II-lea l-a chemat la Roma, dndu-i comanda
realizrii unui monumental mausoleu, n care arhitectura s se mbine, dup maniera
clasic, cu sculptura. St opt luni la Carrara pentru a alege cele mai bune blocuri de
marmor. La acest proiect va lucra, cu ntreruperi, timp de patru decenii, desvrindul abia n anul 1545. Tot papa Iuliu al II-lea l-a nsrcinat n 1508 cu pictura boltei
Capelei Sixtine din Palatul Vatican, proiect gigantic la care Michelangelo va lucra timp

de patru ani.n anii urmtori Michelangelo s-a dedicat realizrii decoraiilor pentru
faada bisericii San Lorenzo din Florena, rmase ns n stare de proiect, i construirii
unei sacristii cu mormntul ducelui Lorenzo de Urbino.
Cunoscut deja sub numele
de Il Divino, ncepe n anul 1521 lucrrile la cavoul familiei de Medici. ntre timp
Florena devine din nou republic, ns va fi curnd asediat de detaamentele papale
i imperiale. Michelangelo primete funcia de inspector al fortificaiilor.
Florena capituleaz n anul 1530 i de Medici revin la putere. Papa Clement al
VII-lea, care a fcut parte din aceast familie, i trece artistului cu vederea participarea
activ la aprarea oraului asediat. Michelangelo revine la lucrrile desfurate n
biserica San Lorenzo i la finisarea cavourilor familiei de Medici, lucrri care l vor
absorbi vreme de civa ani.
n anul 1534 papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde
Michelangelo va rmne pn la sfritul vieii. Papa l nsrcineaz cu pictarea
peretelui altarului din Capela Sixtin cu tema Judecii de Apoi.
Cnd, la 31 octombrie 1541, papa Paul al II-lea, urmaul papei Clement, a
dezvelit pictura, toi cei prezeni au rmas uimii n faa tabloului apocaliptic cu peste
trei sute de personaje, dominat de figura lui Isus-Judectorul Suprem. Nu au lipsit nici
vocile de dezaprobare a celor care au fost revoltai de goliciunea personajelor,
considernd opera ca pe o blasfemie.
n anul 1549 a fost numit de pap arhitect-ef i constructor al bazilicii Sfntul
Petru, pentru a continua construirea catedralei, nceput de Bramante. Pn la
sfritul vieii se ocup mai mult de arhitectur: termin construcia palatului Farnese,
execut planurile pentru sistematizarea pieii Capitoliului i pentru cupola Bazilicii
Sfntul Petru. Ultimele sale sculpturi trateaz din nou tema Piet (pentru Domul din
Florena i altele).
Michelangelo Buonarroti moare la Roma la 18 februarie 1564, la vrsta de 89
de ani. Conform dorinei artistului, corpul su va fi dus la Florena, unde va fi depus
ntr-o cript a bisericii Santa Croce.

Analiza
Aspecte din viata marelui artist
Caracteristici esentiale ale maestrului

a.Reprimarea propriei homosexualitati, tensiunea continua in care marele artist

traia, relatiile aproape nevrotice cu propria familie(cinci frati puternici, frumosi,
cu o o forta fizica impresionanta, toti fiind pietrari, tatal la fel, marele artist fiind
singurul dintre acestia cu o constitutie fizica deloc impresionanta, slabut,
pipernicit si chiar urat), avand o legatura puternica cu mama sa, pot fi explicate
cu ajutorul psihanalizei freudiene.
Reprezentantii psihoterapiei moderne - Sigmund Freud, C.G. Jung i Alfred
Adler - au vzut homosexualitatea ca pe o nevroz, expresie a unui conflict incontient
din copilrie, nerezolvat. Jung afirma: "Homosexualul este incapabil s-i gseasc
masculinitatea n esena fiinei sale. Astfel, el ncearc s o gseasc la nivel biologicsexual".

Ulterior, terapeui i cercettori ca Anna Freud, Irving Bieber au adus o

contribuie substanial la nelegerea n profunzime a homosexualitii. Anna Freud a
identificat un factor motivaional important pentru dorina homosexual: angajndu-se
n activiti homosexuale, un brbat ncearc s-i "repare" identificarea cu genul
masculin, pe care nu a realizat-o ca biat. Bieber a constatat c o relaie defectuoas
ntre tat i biat constituie o caracteristic tipic n biografia unui brbat homosexual.
Aceste studii nu au fost niciodat contrazise. n acelai timp, trebuie menionat c
fiecare persoan este unic i la fel i dezvoltarea ei. Aceasta nseamn c exist
ntotdeauna mai muli factori care interacioneaz i care paveaz drumul ctre o
dezvoltare homosexual.n mod tipic, homosexualitatea se bazeaz pe un conflict
nerezolvat din copilrie. Foarte des, acest conflict provine dintre identificare
defectuoas a bieelului cu tatl su. Pentru a dobndi o siguran interioar n relaie
cu identitatea sexual proprie, un biat are nevoie s se detaeze de legturile sale
strnse cu mama lui, undeva ntre vrsta de 9 luni i cinci ani, i s se identifice cu
tatl. Acest pas n dezvoltarea sa poate reui numai dac este susinut activ de tat i de
mam. Anumite circumstane pot afecta aceast dezvoltare:
(a) Mama i comunic biatului o imagine negativ despre masculinitate, l monteaz
emoional mpotriva tatlui sau refuz s-i dea drumul, nepermindu-i s menin o
anumit distant emoional fa de ea (de pild, abuznd emoional de biat folosindu-l ca substitut de partener emoional).
(b) Tatl nu urmrete crearea unei relaii active, pozitive, afectuoase i ncurajatoare
cu fiul su, petrece prea puin timp cu el sau are prea puine contacte fizice cu biatul
su.
(c) Fiul este din fire timid, fricos, etc. i poate interpreta lipsa de afeciune a tatlui ca
pe o respingere personal.
Elementul decisiv n timpul acestei faze de dezvoltare este acela ca biatul s
se poat identifica cu tatl su. Prin familiaritate cu tatl lui i simind c "sunt ca tati
i vreau s fiu ca el cnd voi fi mare", biatul poate cpta acces la propria
masculinitate, se poate familiariza ca ea i poate nva s o accepte ca normal. Dac
aceast identificare eueaz, atunci biatul se poate retrage, simindu-se rnit i
respins. El poate gndi: Dac tati nu are nevoie de mine, nici eu nu am nevoie de el.
El ridic un zid ntre el i tatl su i chiar fa de tot ce reprezint tatl su, inclusiv
masculinitatea lui. Potrivit celor mai recente studii, aceast detasare defensiv de
tatl su este un factor major n formarea unei orientri homosexuale. Biatul se
retrage din tot ce este masculin, alege lumea mamei sale, alege s se joace cu fetele i
se simte tot mai puin parte din lumea bieilor. Totui, el dorete s fac parte din acea
lume, n timp ce i este team de noi rniri i respingeri. n timpul adolescentei, cele
mai puternice sentimente ale lui - sexualitatea - se combin cu dorina sa cea mai
puternic: aceea de a cpta acces la masculinitate.
n plus: Dac "foamea" unui biat dup tatl su nu a fost niciodat mplinit
de tatl su i dac el a suferit i un abuz homosexual - eventual din partea unui brbat
matur - atunci drumul ctre homosexualitate este deja pre-programat.

Un biat cu sentimente heterosexuale caut femininul pentru c l percepe ca

pe ceva misterios. Pe de alt parte, un biat cu sentimente homosexuale dorete
masculinitatea din acelai motiv: i se pare misterioas. (Feminitatea i este deja
cunoscut.) Noi nu ne ndrgostim de ceva care ne vine pe gratis sau cu care suntem
obinuii. Excitaia erotic este generat de misterios, de acel "altceva" i de lipsa de
familiaritate. Un biat cu sentimente homosexuale dorete masculinitatea altuia pentru
c nu este familiarizat cu propria masculinitate
b.Introvertit si cu un temperament melancolic. Explicatia acestui tip temperamental
o putem realiza cu ajutorul medicilor Antichitatii, Hippocrate si Galenus. Ei au
socotit ca predominanta in organism a uneia dintre cele patru umori (sange, limfa,
bila neagra si bila galbena) determina temperamentul. Pe aceasta baza ei stabilesc
patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric. Introversia o
putem explica cu ajutorul tipologiilor propuse de catre Jung si Eysenck.
Melancolicul este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ,
inchis in sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este
scazut, gesticulatia redusa.
Marele artist a fost descris de catre contemporanii sai ca avand o fire
singuratic, nencreztare, bnuitoare, ntr-un cuvnt o personalitate suferind
constante de-a lungul ntregii lui vieti.
Artist solitar, diferit de ceilali, Michelangelo seamn cu acel ir de artiti pe
care un erudit ca Rudolf Wittkower i-a denumit nscui sub semnul lui Saturn,
influenai de planeta care pare s guverneze temperamentele melancolice i
extravagante. Preul pltit de Michelangelo pentru geniul su a fost, probabil, o via
marcat de singurtate i suferin. Nu a fost cstorit i nu a avut niciodat copii: Eu
stau aici cu o mare nelinite n suflet i un corp extrem de obosit, nu am prieteni
de niciun fel i nici nu-mi doresc s am, i scrie artistul unuia dintre cei patru frai
ai si, n 1509, la un an dup nceperea lucrrilor la Capela Sixtin. Tipologia lui Jung
si Eysenck
Psihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiente
clinice, ca, in afara unor diferente individuale, intre oameni exista si deosebiri tipice.
Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria
extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si
apartin categoriei introvertitilor.
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini,
binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.

Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi,

inclinati spre reverie si greu adaptabili.
Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificand
cazuistica probatorie, dar adauga o noua dimensiune numita grad de nevrozism.
Aceasta exprima stabilitatea sau instabilitateta emotionala a subiectului.
Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare, obtinand
tipurile extravertit stabil, extravertit instabil, introvertit stabil si introvertit
instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.

c.O mare putere de munc, focalizare exclusiv asupra muncii, anularea propriilor
nevoi trupeti, contiina propriei valori, explicate cu ajutorul teoriei nevoilor a
lui Abraham Maslow si a tendintei spre actualizare a lui Carl Rogers
Dragostea pentru sculptura in marmura nu l-a parasit niciodata, desi pe
parcursul vietii a executat minunate fresce, desene si lucrari de arhitectura. Nu a fost
interesat de picturile anecdotice sau ornamentale, criticand pictura flamanda
contemporana pentru detaliile ei meticuloase, concentrandu-se asupra reprezenarii in
exclusivitate a trupului uman.
Michelangelo era extrem de devotat muncii sale, preferand sa doarma si sa
manance cat mai putin ca sa nu piarda timpul. Dorinta sa de a reprezenta trupul uman
in toata splendoarea sa l-a impins la profanarea mormintelor pentru studiul anatomiei
prin disectii pe cadavre. Vasari afirma despre Michelangelo ca "acest om
extraordinar a refuzat intotdeauna sa picteze altceva decat trupul omanesc cu
proportii si forme perfecte, in cea mai mare varietate de posturi, exprimand in
acest fel emotiile si bucuriile umane".
Maslow este de prere c nevoile fiinei umane sunt plasate pe o scar
ierarhic, pornind de la cele mai presante i terminand cu cele mai puin presante. In
aceast piramid nivelul de jos cel mai larg i universal corespunde motivelor
fundamentale, precum sunt aerul, apa, hrana, sntatea, sexul, etc.
Nevoia de securitate individual atat in mediul natural, cat i in cel social, se
refer la protecia individului fa de forele externe ostile, factori de risc care
atenteaz la integritatea fizic a acestuia. Asigurarea unei astfel de protecii se
realizeaz prin stabilitatea locului de munc i prin asigurarea unor bunuri i resurse
materiale necesare existenei: cas, salariu etc.
Nevoile sociale se raporteaz la necesitatea acceptrii i apartenenei la un grup
social de a face parte dintr-o comunitate. Oamenii manifest nevoia de dragoste inc
din primele luni de via. Mai mult instinctiv la inceput, aceast nevoie devine treptat
din ce in ce mai contient, devine o exigen de prim ordin pentru confortul sufletesc.
Nevoia de respect care deriv dintr-o exigen autoevaluativ a individului,
care dorete s-i fie recunoscut statutul pe care il are sau la care aspir, vizeaz dorina
de a-i fi apreciate competenele, cunotinele, performanele, calitile etc.

Nevoia de autorealizare la varful piramidei, de implinire de sine, vizeaz

construirea unei imagini de sine favorabile, precum i dobandirea capacitii de
autocontrol.
Astfel, piramida lui Maslow pune in eviden cele dou tipuri fundamentale de
motivaii: a)motivaia homeostatic, ce include activiti de adaptare, de echilibrare a
organismului uman cu mediul, aflate la primele nivele maslowiene, de trebuine
primare;
b)motivaia de dezvoltare, autorealizare i autodepire, care determin
angajarea persoanei pe o traiectorie ascendent i include ultimele dou nivele
maslowiene, corespunztoare trebuinelor dobandite, acestea fiind ordonate in
ordinea importanei. In momentul in care o nevoie important este satisfcut, ea
inceteaz a mai fi un factor de motivaie, iar persoana respectiv va incerca s-i
satisfac nevoile in ordinea importanei.
O precoce i uria stim de sine
Stima de sine reprezint o nevoie uman profund i puternic, esenial pentru
o adaptare sntoas a individului, adic pentru o funcionare optim i mplinirea de
sine. Cu alte cuvinte, stima de sine reprezint ncrederea autentic n propria minte, n
propriul discernmnt. nseamn ncrederea n capacitatea de a lua decizii corecte i de
a face alegeri adecvate.
Stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalitii. Ea
se refer la raportul pe care il are fiecare cu el nsui. Este o privire judecat despre noi
nine, vital pentru propriul nostru echilibru psihic. Cnd este pozitiv, relativ
ridicat, ea ne permite s acionm eficient, s facem fa dificultilor existenei. Mai
mult dect att, specialitii susin c, dintre toate judecile pe care le formulm n
via, nici una nu are att de mare importan ca aceea referitoare la noi nine.
Dup G. Albu (2002), stima de sine se refer la ncrederea n capacitatea
proprie de a gndi, n capacitatea de a face fa provocrilor fundamentale ale vieii i
la ncrederea n dreptul i posibilitatea noastr de a avea succes, de a fi fericii, la
sentimentul c suntem ndreptii s ne afirmm trebuinele i dorinele, s ne mplini
valorile i s ne bucurm de rezultatele eforturilor noastre.
Stima de sine coreleaz n mod semnificativ cu raionalitatea, creativitatea i
capacitatea de a gestiona schimbarea, cu disponibilitatea de a recunoate i de a
corecta posibilele erori. Nivelul global al stimei de sine al unei anumite persoane
influeneaz considerabil alegerile pe care le face in via i stilul su existenial. n
acest context, o stim de sine nalt este asociat cu strategii de cutare a dezvoltarii
personale i de acceptare a riscurilor, erorilor, n timp ce o stim de sine sczut, n
mod constant, implic mai curnd, strategii de aprare i de evitare a riscurilor i
eecurilor (G.Albu, 2002).
Corelnd nivelul i stabilitatea stimei de sine, Christophe Andre si Francois
Lelord(2003), au fcut o clasificare n patru categorii, care permit o mai bun
nelegere a unui ansamblu de reacii i permit o mai eficient cunoatere a strilor pe
care le trim. Astfel , exist stim de sine nalt stabil i stim de sine nalt sczut;
precum exist stim de sine sczut stabil i stim de sine sczut instabil.

nalt i instabil
Chiar dac este ridicat, stima de sine a acestui subiect poate suferi ocuri
majore, n special dac se afl ntr-un context competitiv sau destabilizator. n aceste
situaii, subiectul reacioneaz energic la critic i la eec, pe care le percep ca pe un
pericol i ncearc s se pun n valoare afind excesiv succesele sau calitile lor.
Subiectul se simte vulnerabil, agresat i se ndoiete de capacitile lui atunci
cnd se afl n contexte ostile sau pur si simplu critice. Subiectul cu o stim de sine
nalt i stabil primete criticile n mod raional, pe cnd un subiect cu stim de sine
nalt, dar instabil, va primi criticile la nivel afectiv i va consacra mult energie
autopromovrii.
Individualismul, zgrcenia, iretenia, comportamentul necinstit n relaia
cu papii principalii lui clieni ca si trasaturi de caracter.
Lucrul cu artiti-colaboratori, modul n care-i folosea pn era convins c a
depit dificultile lucrrii i o va putea finaliza de unul singur, din dorina de-a nu
mpri nici mcar frme i altora din gloria lui.
Amnarea timp de 40 de ani a execuiei mormntului papei Iuliu al II-lea (unde
e sculptura Moise), dei primise la nceput o sum uria de bani pentru acest proiect,
papa ns murind la scurt vreme dup contractarea lucrrii de ctre Michelangelo i
ntre timp, aprnd mereu alte i alte lucrri ambiioase pe care artistul nu ar fi vrut s
le refuze, ele nsemnnd faim i alte i alte sume de bani ctigate. A fost, pn la
urm, obligat s-l finalizeze, datorit proceselor intentate de urmaii papei Iuliu al IIlea. Nu te poi nelege cu el! aa se plngea Iulius al II-lea, considerndu-l pe
Michelangelo un om foarte dificil, irascibil, necioplit, orgolios, iritabil i intransigent.
Papa, la rndul su, avea un caracter puternic i irascibil, de aici i relaiile
tensionate dintre cei doi, Michelangelo permindu-i lucruri pe care niciun alt artist
nu i le-ar fi permis, riscnd, prin comportamentul su, s provoace chiar un incident
diplomatic ntre Roma i Florena.Astfel, la nceputul anului 1506, cnd Michelangelo
ajunge la Roma cu blocurile de marmur personal alese din Carrara pentru mausoleul
lui Iulius al II-lea, comand pe care nsui Papa o fcuse, dar care nu a mai reprezentat
o prioritate, acesta este constrns s atepte foarte mult timp n anticamera Pontifului,
care nu era niciodat dispus s-l primeasc n audien. ntr-un sfrit, exasperat,
artistul i transmite Sanctitii Sale c, dac acesta dorete s-l vad, s vin la el s-l
caute, dup care fuge la Florena. Aici, Papa este nevoit s intervin de trei ori la
autoritile florentine nainte ca Michelangelo s accepte o ntlnire i scuzele
acestuia.n cele din urm, n luna noiembrie a aceluiai an, 1506, ntre cei doi se
aterne pacea, la Bologna, unde Iulius al II-lea intr triumfator, detronnd familia
Bentivoglio. Cu toate acestea, ntlnirea dintre cei doi dovedete ct de greu i de
problematic era chiar i pentru un Pap un dialog cu Buonarroti.
Caracterul trebuie considerat rezultatul unui sir de integrari a functiilor si
proceselor psihice particulare din perspectiva relationarii omului cu semenii si
adaptarii sale la mediul socio-cultural in care traieste.
In diferitele perioade ale evolutiei ontogenetice integrarile respective angajeaza
in masura diferita afectivitatea, motivatia, cognitia si vointa.

La varstele mici, integrarea caracteriala se realizeaza preponderent pe

dimensiunile afectiva si motivationala (formarea Supraeului in conceptia freudista se
intemeiaza pe acceptarea de catre copil a consemnelor morale ale autoritatii paternale,
pentru a evita sanctiunile si a obtine satisfacerea trebuintelor sale).
La varstele mai mari incepand mai ales cu adolescenta, integrarea caracteriala
se realizeaza cu precadere pe dimensiunile cognitiva (analiza si evaluarea critica a
normelor si modelelor socio-culturale) si volitiva (autodeterminarea, angajarea pe o
directie sau alta a orientarii si modului de conduita).
In structura caracterului se regasesc ,,elemente de ordin afectiv, motivational,
cognitiv si volitiv, care tin de existenta sociala a individului si mediaza raporturile lui
cu ceilalti semeni si cu societatea.
Ponderea celor 4 tipuri de comportamente in structura caracterului este diferita
la diferiti indivizi, ea putand constitui criteriu de clasificare tipologica. Gradul de
elaborare a structurii caracteriale nu este acelasi la toti oamenii.
K. Levin a demonstrat gradualitatea structurilor P de la niveluri initial difuze,
cu componente si articulatii nediferentiate, se trece prin niveluri intermediare si se
ajunge la niveluri mature.
Aceasta ,,schema se aplica si structurii caracterului. Astfel, ea se poate afla la
unul dintre cele 3 niveluri de elaborare: incipient (elementar), mediu sau superior
(inalta diferentiere si integrarea tuturor componentelor).
Prin definitie structura trebuie sa aiba o anumita stabilitate,

sa existente

anumiti invarianti. Ca structura, caracterul trebuie sa satisfaca si el aceasta conditie.

Dar structura caracteriala trebuie sa posede si un anumit coeficient de
flexibilitate, care sa-i permita ,,perfectionarea, ,,corectia,,,reorganizarea.
Caracterul este modelabil pe toata durata vietii subiectului., dintr-un
initial negativ, putand deveni unul pozitiv (daca situatiile si experientele sunt
suficient de semnificative).
In plan social, se apreciaza stabilitatea/constanta caracterului, cat si
flexibilitatea, maleabilitatea lui in functie de criteriile si etaloanele valorice, care se
aplica unei situatii sau alteia, unui context relational sau altuia.
Spre deosebire de temperament, caracterul reflecta si ne trimite intotdeauna la
latura de continut, de esenta a personalitatii ca subiect social si ne impune valorizarea
etica a comportamentului.

d.Adaptare/neadaptare. Persoana echilibrata/neechilibrata.

Detestat ca persoan i neglijent ca stil de via, nepstor pn la insolen cu cei care
nu-l interesau, Michelangelo lucra fr pauz, absorbit n propria-i frenezie creativ.
Atunci cnd lucra uita chiar i s mnnce sau s doarm, deseori continund i n
timpul nopii, cnd putea s picteze cu ajutorul unei plrii de carton n care punea o
lumnare: un sistem ingenios care, curios, l leag de un alt geniu deviant care a trit
mult dup el: pictorul Van Gogh, care a adoptat i a perfecionat aceast stratagem
pentru a realiza extraordinarele sale picturi nocturne. Geniul i disperarea sunt,
probabil, universale i atemporale.