Cap.9 Aerul umed .

9. AERUL UMED

Aerul umed are aplicații la: ventilare-condiționare, climatizare a incintelor cu

atmosferă constantă, uscare convectivă, refrigerare și congelare a produselor alimentare.

9.1 PROPRIETAȚI FIZICE

Compoziție: azot 78.09%, oxigen 20.95% participații volumice și argon, CO2, neon,
heliu, cripton, H2, xenon, radon până la 100%. În atmosferă, aerul uscat este întotdeauna
amestecat cu vapori de apă, de unde s-a definit "aer umed". Starea aerului umed este definită
de următoarele mărimi de stare: presiune, temperatură, umiditate, densitate căldură specifică
și entalpie.
În vederea clarificării sensului unor mărimi ce vor fi utilizate ulterior precizăm
semnificația acestora:

9.2 PRESIUNEA
Presiunea aerului umed: corespunde presiunii atmosferice, respectiv presiunii
barometrice pB a punctului geografic considerat. S-a admis că presiunea normală fizică este
egală cu 760 mmHg=1,013 bar=1,01325·105 Pa exercitată la nivelul mării. Deasupra nivelului
mării această valoare se modifică.
Presiunea parțială a vaporilor de apă: reprezintă presiunea pe care ar exercita-o
vaporii de apă din amestec, dacă ar ocupa singuri la aceeași temperatură volumul întreg. Este
notată cu pv și are valori cu atât mai mari cu cât conținutul vaporilor în amestec este mai
mare.
Pentru temperaturi și presiuni date, corespunde un conținut maxim posibil al vaporilor de apă,
de unde a rezultat noțiunea de aer umed saturat. Presiunea de saturație nu depinde de
presiunea barometrică pB, ci de temperatură și crește odată cu aceasta.

9.3 TEMPERATURA
Temperatura termometrului uscat - t: reprezintă temperatura măsurată cu un
termometru obișnuit, de o anumită clasă de precizie, cu rezervor uscat, protejat împotriva
radiațiilor termice.
Temperatura termometrului umed - tu: este temperatura indicată de un termometru
obișnuit, de o anumită clasă de precizie, cu rezervorul (bulbul) înfășurat într-o pânză de tifon,
îmbibată cu apă. Mai este definită ca temperatura de saturație adiabatică a aerului umed. Pe
bulb are loc un proces de evaporare, ceea ce face ca presiunea parțială a vaporilor de apă din
aerul limitrof bulbului, să crească. Căldura necesară apei fiind preluată de la aer, conduce la
diminuarea temperaturii lui, deci tu < t.
Temperatura punctului de rouă - tr: este temperatura la care începe condensarea
vaporilor de apă din aer, în timpul răcirii la presiune constantă, pentru un conținut de
umiditate x = cst. Pentru aerul umed saturat relația de legătură între temperaturi este:
T = Tu = Tr (9.1)
Presiunea în cazul aerului umed saturat, este:
pv = ps (9.2)

Aerul umed, la o anumită temperatură și presiune barometrică, se împarte în:

102
Cap.9 Aerul umed .

- aer umed saturat;

- aer umed nesaturat;
- aer umed suprasaturat.

9.4 UMIDITATEA
Umiditatea absolută sau conținutul de umiditate: reprezintă cantitatea de apă sub
formă de vapori, în amestec cu un kilogram de aer uscat. Mărimea este notată cu "x" și are
relația:
m
x= v (9.3)
ma
unde: mv - cantitatea de vapori, ma - cantitatea de aer uscat.
Din ecuațiile de stare pentru aerul uscat, respectiv pentru vapori:
paVa = ma RaT (9.4)
pvVv = mv RvT (9.5)
prin împărțirea celor două relații de mai sus se obține:
p V R T R a p v M v p v 18, 016 p v p
x= v v a = = = = 0, 622 v (9.6)
R v T pa Va R v pa M a pa 28, 97 pa pa
Cum Ma=28,97 [Kg/K mol] pentru aerul uscat, iar Mv=18,016 [Kg/K mol] pentru apă, rezultă
umiditatea absolută:
p
x = 0, 622 v ; pam = pv + pa  pa = pam − pv 
pa
(9.7)
pv
x = 0, 622
pam − pv
unde pam reprezintă presiunea amestecului de aer uscat și vapori de apă.
Umiditatea relativă: reprezintă raportul dintre cantitatea mv de vapori de apă efectiv
conținuți în aer și cantitatea maximă de vapori de apă mvs conținută la aceeași presiune și
temperatură, la starea de saturație.
m p
 = v sau :  = v (9.8)
m vs p vs
unde: pv - presiunea vaporilor la un moment dat iar pvs - presiunea maximă la saturație.
Cum:
pV x
x = 0,622  ( pam − p v )  x = 0,622  p v  p v =  pam (9.9)
pam − p V 0,622 + x
Dacă se ține seama de relația (9.8) expresia umidității relative va fi:
x pam
= (9.10)
0,622 + x p vs
Gradul de saturare  este dat de cantitatea de vapori din aer, raportată la cantitatea
maximă de vapori ce poate fi absorbită la acea temperatură:
x p − p vs
= =  am (9.11)
xs pam − p v
În condiții de presiune și temperatură atmosferică există o diferență mică între pv și pvs
astfel încât se aproximează:
 (9.12)

103
Cap.9 Aerul umed .

9.5 ENTALPIA AERULUI UMED

Entalpia aerului umed poate fi raportată la cantitatea de aer uscat, sau la cantitatea unitară de
aer umed (relațiile sunt mai complicate ).
i = ia + i v (9.13)
unde indicii fac referire la: a - aer uscat, v - vapori de apă. Se ține seama de entalpia aerului
uscat la o anumită temperatură:
ia = cpa ta (9.14)
Cea de-a doua formă diferențială a expresiei matematice a principiului întâi este:
 q = d i − vdp dar:d p = 0   q = di = c p dT (9.15)
Entalpia vaporilor de apă este:
iv = x cpv tv + xlv (9.16)
Entalpia amestecului de aer și vapori de apă se poate exprima cu relația:
i = cpata + x(cpvtv + lv) (9.17)
Temperatura vaporilor conținuți în aer Tav=Tam. Entalpia amestecului mai poate fi scrisă sub
forma:
i = cpa T + x(cpvT + lv) = 1,006t + x(2500+1,863 t) (9.18)
unde s-a ținut seama că: cpa = 1,006 [kJ/kg K], cpv = 1,863 [kJ/kg K], lv=2500 [kJ/kg].
0

9.6 VOLUMUL SPECIFIC ȘI DENSITATEA

Dacă avem un amestec format din 1 kg aer uscat și x kg vapori la presiunea pam și
temperatura T, masa amestecului va fi:
m=1+x (9.19)
Ținem seama de ecuația de stare, de unde obținem volumul ocupat de 1 kg de aer uscat:
pamV1=1RaT (9.20)
T
V1 = R a (9.21)
pam
respectiv volumul ocupat de x kg vapori de apă:
pam Vx = xRvT (9.22)
T
Vx = xR v (9.23)
p am
Pentru 1+x Kg de aer și vapori de apă, avem:
T T
V1+ x = Ra + xRv 
pam pam
(9.24)
T  Rv 
V1+ x = Ra 1 + x 
pam  Ra 
Constantele specifice pentru aer, respectiv pentru vaporii de apă, au valorile uzuale: R a=287
J/kgK, Rv=461,9 J/kgK astfel încât se poate scrie:
T 0,622 ps
Vx+1 = 287
pam
(1 + 1,61x); dar: x =
pam − ps
(9.25)

Dacă se aproximează v=V rezultă:

T  ps  287T
v1+ x = 287 1 + = ;
pam  pam − ps  pam − ps
(9.26)
287T
v  V1+ x =
pam − ps

104
Cap.9 Aerul umed .

Densitatea aerului umed:

1 1
= = ( pam − ps ) (9.27)
v 287T

9.7 DIAGRAMA I-X PENTRU AERUL UMED

Diagramele i-x diferă în funcție de

- destinație:
- presiunea barometrică.
Se utilizează ca metode grafoanalitice, pentru stabilirea unor soluții optime la instalațiile ce
utilizează aerul umed. Există mai multe tipuri de coordonate, după cum urmează: i-x Mollier,
i-d Ramzin (d - umiditatea absolută), x-T0 Corrier, i-T0 propusă de Mueller și trasată de Koch.

9.7.1 PRINCIPIUL DE CONSTRUCȚIE A DIAGRAMEI I-X

Construcția diagramei are la bază relația:

i=1,006t+x(2500+1,863t) [Kj/Kg] (9.28)
Diagrama se trasează pentru o anumită presiune, ceea ce permite urmărirea transformării
izobare a aerului umed. Din relație se observă că cele trei familii de curbe x=cst., t0=cst. ,
i=cst. pot fi reprezentate prin drepte. Pentru coordonatele i-x izotermele vor avea o pantă:
 di 
  T = 2500 + 1,863t (9.29)
 dx 

105
Cap.9 Aerul umed .

deci vor fi drepte înclinate față de abscisă. Din această cauză Mollier a construit diagrama cu
axele de coordonate oblice ca în fig.9.1:
i
x=const
Axa entalpiilor a fost astfel rotită încât
i=const. .
izoterma t=00C coincide cu axa orizontală x,
2500 x D T=const.
iar dreapta x=0 coincide cu axa verticală i.
Dacă t=0 rezultă i=2500x. Se ia punctul B se
1,863 t coboară BA=2500x și se unește punctul A cu
C 1,863 tx
 O de coordonate O(x=0,t=0) rezultând i=0 pe
1,006 t 1,006 t OA;
B
x Dacă se ia BC=1,006t și CD=1,863xt atunci
 AD=AB+CB+CD=2500x+1,006t+1,863xt=i
adică entalpia aerului umed în punctul D.
2500 x
A
Pe diagramă sunt trasate: curbele i=cst.
Fig.9.1 Construcţia i =0 diferite de i=0 cu panta tg=2500x=cst.
diagramei i-x verticale și echidistante, t=cst.- neparalele de
i pantă tg=1,863t,  = cst. - fascicol divergent,
curba presiunilor parțiale a vaporilor de apă.
=cst. =cst. Curba  = 1 împarte diagrama în doua zone.
Pentru temperaturi t>1000C curbele de x = cst.
t=100 0C =cst.<1
sunt verticale. Diagrama principială i-x poate
=cst.<1
Aer umed nesaturat =1 fi urmărită în fig.9.2 unde: punctul A
t A B reprezintă starea aerului umed, palierul AB-
tu umidificarea izotermă, punctul B - starea
D ceaţă ps
C aerului saturat la temperatura t, tr -
tr i=cst. temperatura punctului de rouă iar t -
t=0 u
ps
i=cst. psu temperatura termometrului umed.
i=0 i=cst pv
i=cst. .
x xsu xs x
Fig. 9.2 Diagrama i-x
9.7.2 MODIFICARI DE STARE
(TRANSFORMĂRI) ÎN DIAGRAMA I-X

+ Considerăm un proces oarecare (fig.9.3) AB.

i [KJ/Kg] Direcția acestei drepte are o importanță
B
deosebită. Se formează triunghiul ABC cu iA
A 1 și xB=const.
=1 CA DB BC i
tB D  = tg1 + tg 2 = + = = ;
tA 2 AD AD AD x
(9.30)
0 t=0  reprezintă "raportul de termo-umiditate" .
C PvB Pentru fiecare direcție, există doua perechi de
i=0 PVA valori i și x. Mollier a trasat pe perimetrul
i=cst diagramei i-x scara unghiulară. Pentru o stare
- - + . x [Kj/Kg] dată, cunoscând , se duce o paralelă la raza
procesului prin punctul de stare.
Fig.9.3

106
Cap.9 Aerul umed .

Se întâlnesc situațiile:
• încălzire cu x=cst. când i > 0 sau dacă  x = 0 rezultă că  tinde la infinit;
• răcire la x=cst cînd i<0 sau dacă x=0 atunci  tinde la minus infinit.
i x
• transformare izotermă t=0 când  = = 2500 = 2500; i = 2500x
x x
• transformare adiabatică când i=0 și atunci x>0 iar =0.

9.8 TRANSFORMĂRI SIMPLE DE STARE ALE AERULUI UMED

9.8.1 TRANSFORMĂRI DE STARE LA CONȚINUT CONSTANT DE UMIDITATE
Transformarea x=cst are loc în următoarele procese:
- încălzirea aerului umed prin contact direct cu o suprafață caldă;
- răcirea aerului umed prin contact direct cu o suprafață rece și uscată, a cărei
temperatură este mai mare ca cea de rouă t0>tr .

2
i t2 Considerăm fig.9.4 unde:
1
1-2 încălzire;
2 3
t1 1 1-3 răcire.
i2 Au loc schimburi de căldură între aerul
t3 3 i1 umed și suprafața caldă sau rece, direcția
i3 transformării fiind =+ respectiv
ps
=-. Căldura schimbată este dată de
-2500 relațiile:
pv q12=i2-i1=(1,006+1,863x)(t2-t1) (9.31)
pentru încălzire iar pentru răcire:
q13=i=i3-i1=(1,006+1,863)(t3-t1) (9.32)
- <0  0 →  > 0 T=cs
x t
Fig. 9.4 Diagrama i-x la conţinut constant de
9.8.2 TRANSFORMĂRI umiditate
LA Transformarea este posibilă prin aport de
TEMPERATURĂ CONSTANTĂ căldură și umiditate, prin procese
+ desfășurate în sensul creșterii umidității
i absolute a aerului. Căldura schimbată:
q12=i2-2i1=(500+1,863)(x2-x1)[Kj/Kg] (9.33)
Modificarea umidității:
=1 x=x1-x2 (9.34)
t 1 2 3 Transformarea are loc dupa direcția:
i
ps = = 2500 + 1,863t = i v (9.35)
x i1 i 2 x
deci după entalpia vaporilor de apă
t=0 ps supraîncălziți la temperatura t0.
i pv2 -2500 Mod de realizare :
pv1 - injectare de vapori de apă;
- transformarea inversă prin absorbția
- <o =0 >0 umidității de substanțe ca: SiO2, Al2O3.

Fig. 9.5 Transformarea la T=const. în i-x

107
Cap.9 Aerul umed .

9.8.3 TRANSFORMAREA LA ENTALPIE CONSTANTĂ

+ Are loc în procesul umidificării adiabate a

aerului, în contact cu o suprafață umedă a
i 1
cărei temperatură t=tu. Entalpia schimbată:
1 2 i2=i1(1,006+1,863x1)t1+2500x1 (9.36)
t1 2 2500
sau:
tu 3 i2=(1,006+1,863x2)+2500x2 (9.37)
Pe parcursul modificării adiabatice a
aerului, apare și un schimb intern de
t=0 căldură. Aerul cedează căldură (răcindu-se
psu de la t1 la t2 ) care servește la evaporarea
pv2 apei. Aerul umed reprimește această
pv1 căldură sub forma latentă a vaporilor
x1 x2 xsu
- formați.
Transformarea are loc dupa direcția =0.
<0 0 >0
Fig. 9.6 Transformarea la i=const în i-x
Practic se introduce în aer umed, apă fin pulverizată. Evaporarea picăturilor are loc la
temperatura tu căreia îi corespunde psu>pv.

9.8.4 AMESTECUL A DOUĂ CANTITĂȚI DE AER CU STĂRI DIFERITE

Se consideră două cantități de aer m1 și m2 fig.9.7 ( corespunzător punctelor 1 și 2). Se

amestecă adiabatic (fară modificarea presiunii). Ecuația de bilanț funcție de proces este:
- masic:
m=m1+m2 (9.38)
- termic:
m1i1+m2i2=(m1+m2)iM (9.39)
- umiditate:
m1x1+m2x2=(m1+m2)xM (9.40)
Din relațiile (9.38) și (9.39) eliminând mărimile m1 și m2 rezultă:
i M − i1 i −i
= 2 M = (9.41)
x M − x1 x2 − x M

i Prima parte a expresiei (9.41)-reprezintă

l2 ecuația unei drepte care trece prin 3 puncte,
t2 2 ceea ce indică faptul că 1,2 și M sunt
tM l1 coliniare și aparțin dreptei de amestec.
M Punctul M împarte dreapta de amestec, în
t1 două segmte l1 si l2 care se găsesc în
1 2'
i2-iM raportul:
M ' l 2 x2 − x M m
tm = =n= 1 (9.42)
l1 x M − x1 m2
t=0 iM-i1 deci invers proporțional cu masele. În acest
1'
mod, punctul de amestec M se poate fixa
. grafic, fiind mai aproape de punctul
x1 xm x2 x
reprezentativ al stării aerului cu masa mai
Fig. 9.7 Procesul de amestecare în i-x mare.

108
Cap.9 Aerul umed .

Dacă punctul M se situează în zona de ceață - din amestecul celor două cantități se obține aer
saturat.
Există posibilitatea ca amestecul dintre aerul din exterior și aerul interior să fie situat
sub curba =1, ceea ce indică faptul că o parte din vaporii conținuți se condensează,
depunându-se pe pereții camerei de amestec. Se utilizează în practică o preîncălzire.

9.9 INSTALAȚII DE CONDIȚIONARE A AERULUI

Sunt caracterizate de utilizarea apei reci, preluată din puțuri speciale sau răcită cu
instalații de răcire; În timpul verii nu se recomandă utilizarea apei din rețeaua de alimentare.
Sistemele de răcire sunt fie instalații de răcire obișnuite de tip frigorific, sau se utilizează
răcirea aerului la trecerea prin schimbătoare de căldură. Schema principială a unei instalații de
condiționare a aerului, este prezentată mai jos în fig. 9.8 cu semnificația notațiilor:
1 - cameră amestec aer exterior, plus aer recirculat, 2 - filtre aer, 3 - registru pulverizare apă, 4
- cameră de pulverizare, 5 - pompă apă, 6 - filtru apă, 7 - rezervor alimentare, 8 - opritor
picături, 9- baterie încălzire sau răcire, 10 - ventilator.
Ventilatorul fiind amplasat după camera de pulverizare, va funcționa cu depresiune. Dacă se
montează în stînga camerei de pulverizare atunci va fi cu suprapresiune.
La camera cu depresiune există posibilitatea să intre aer fals, iar la cea cu suprapresiune apar
pierderi de aer tratat.

2 3

1 4

10
8 9
5

Fig. 9.8 Instalaţie de condiţionare a aerului

109