Curs 13.

Dimensionarea sistemelor de încălzire cu aer cald

DIMENSIONAREA SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE

CU AER CALD

În instalaţiile de încălzire cu aer cald, necesarul de căldură Qs rezultă dintr-un bilanţ termic,
care ţine seama de pierderile de căldură şi de aporturile de căldură.
La dimensionarea instalaţiilor de încălzire cu aer cald trebuie să se ţină seama de necesarul
de căldură Qs, de debitul de aer L şi de parametrii aerului cald (viteza v şi temperatura de refulare
tr).
Debitul de căldură Qs se calculează cu relaţiile (13.1 ... 13.4) în funcţie de varianta în care
funcţionează instalaţia de aer cald [40]:
a) Pentru acoperirea pierderilor de căldură:
Q s = Q h [W] (13.1)

b) Pentru acoperirea pierderilor de căldură şi ţinând seama de aporturile de căldură Qap:

Q s = Q h − Q ap [W] (13.2)

c) Ţinând seama şi de căldura cedată de corpurile de încălzire Qci:

Q s = Q h − Q ap − Q ci [W] (13.3)

d) Pentru acoperirea pierderilor de căldură şi ţinând seama de încălzirea aerului proaspăt Qe:
Q s = Q h + Q e [W] (13.4)

Debitul de aer L depinde de asigurarea condiţiilor de confort termic cerut de activitatea ce se

desfăşoară în încăpere şi de condiţiile tehnologice care trebuie respectate.
Alegerea vitezei de refulare a aerului în spaţiile încălzite ţine seama de viteza admisă în
zona de lucru.
Temperatura de refulare a aerului din instalaţiile de încălzire cu aer cald ţine seama de:
- prevederile normelor şi normativelor în vigoare privind temperatura maximă admisă;
- temperatura minimă aleasă astfel încât la pătrunderea jetului de aer cald în zona de lucru,
temperatura acestuia să depăşească temperatura ambiantă cu valoarea impusă de viteza aerului în
zona respectivă.

13.1. Calculul instalaţiei în varianta funcţionării numai cu aer proaspăt

Debitul de căldură Qs al sursei de încălzire (baterie de încălzire) se calculează cu relaţia

13.4, în care necesarul de căldură pentru încălzirea aerului proaspăt se determină pe baza relaţiei
13.5:
Q e = L e ⋅ c p ⋅ ρ a ⋅ (t i − t e ) [W] (13.5)
unde: Le – debitul de aer proaspăt preluat din exterior care corespunde numărului de schimburi de
aer, [m3/s];
cp – căldura masică a aerului la presiune constantă, [kJ/kg⋅°C];
ti – temperatura aerului interior, [°C];
te – temperatura aerului exterior, [°C];
ρa – densitatea aerului, [kg/m3].

1
 Curs 13. Dimensionarea sistemelor de încălzire cu aer cald

Ca urmare, debitul de căldură Qs al sursei de încălzire (baterie de încălzire) se va determina

în funcţie de temperatura aerului cald refulat de aceasta:
Q s = L e ⋅ c p ⋅ ρ a ⋅ (t r − t e ) [W] (13.6)

Având în vedere faptul că temperatura aerului cald refulat în încăpere trebuie să se încadreze
în limitele maxime admise (tr≤45°C când înălţimea gurii de refulare hr≤3,5 m sau, tr≤70°C când
înălţimea gurii de refulare hr>3,5 m), aceasta se determină cu relaţia:
Qs
tr = ti + [°C] (13.7)
L e ⋅ c p ⋅ ρa

13.2. Calculul instalaţiei în varianta funcţionării cu aer recirculat

Debitul de căldură Qs al sursei de încălzire este egal, în acest caz, cu necesarul de căldură al
încăperii (rel.13.1), considerând că întregul debit de căldură este preluat de aerul recirculat Lr:
Q s = L r ⋅ c p ⋅ ρ a ⋅ (t r − t e ) [W] (13.8)

Ecuaţia debitului de căldură Qs (rel. 13.8) are două mărimi necunoscute: debitul de aer
recirculat Lr şi temperatura de refulare tr.
Debitul de aer recirculat se poate determina în funcţie de numărul de schimburi pe oră n,
ales în raport cu destinaţia încăperii, cu normele sanitare şi cu natura surselor de poluare interioară:
3
L r = n ⋅ V [m /s] (13.9)
3
unde: V – volumul încăperii, [m ].
Temperatura tr a aerului cald refulat în încăpere se obţine din relaţia 13.10 şi trebuie să
respecte aceleaşi condiţii de încadrare în limitele maxime:
Qs Qh
tr = ti + = ti + [°C] (13.10)
L r ⋅ c p ⋅ ρa L r ⋅ c p ⋅ ρa

Debitul de aer recirculat Lr se poate determina impunând valoarea temperaturii aerului

refulat tr, caz în care:
Qs Qh
Lr = = [m3/h] (13.11)
c p ⋅ ρ a ⋅ (t r − t i ) c p ⋅ ρ a ⋅ (t r − t i )

13.3. Calculul instalaţiei în varianta funcţionării cu aer amestecat

În cazul în care instalaţia funcţionează cu aer amestecat, debitul total de aer este format din
debitul de aer proaspăt Le, care corespunde normelor sanitare de producţie şi debitul de aer
recirculat Lr, ambele exprimate în m3/s.
Debitul total de aer al instalaţiei L, trebuie să acopere numărul de schimburi de aer pe oră n,
corespunzător destinaţiei spaţiului încălzit şi este, în aceste condiţii, determinat cu relaţiile 13.12 ...
13.15:
3
L = L e + L r [m /s] (13.12)
3
L = n ⋅ V [m /s] (13.13)
x⋅L
Le = [m3/s] (13.14)
100
2
 Curs 13. Dimensionarea sistemelor de încălzire cu aer cald

y⋅L
Lr = [m3/s] (13.15)
100
unde: V – volumul încăperii, [m3];
x, y – procentele de aer proaspăt şi recirculat din debitul total de aer L al încăperii, [%].
Temperatura debitului de aer amestecat se determină cu relaţia:
Le ⋅ t e + Lr ⋅ t r
t am = [°C] (13.16)
Le + Lr

Ţinând seama de expresiile matematice care definesc debitul de căldură necesar încălzirii
aerului proaspăt Qe (rel.13.17), respectiv pierderile de căldură ale încăperii Qh (rel 13.18), sarcina
termică totală pentru realizarea parametrilor de confort termic este determinată cu relaţia 13.19:
Q e = L e ⋅ c p ⋅ ρ a ⋅ (t r − t e ) [W] (13.17)

Q h = L ⋅ c p ⋅ ρ a ⋅ (t r − t am ) [W] (13.18)

Q s = Q h + Q e [W] (13.19)
unde: tr – temperatura aerului refulat, [°C], care trebuie să se încadreze în limitele maxime
prezentate mai sus.

13.4. Încălzirea cu jet de aer concentrat

Instalaţiile de încălzire cu jet de aer concentrat 1 sunt utilizate pentru încălzirea spaţiilor mari
cu aer proaspăt sau cu aer amestecat. Soluţia constă în distribuirea aerului prin unul sau mai multe
orificii amplasate pe una sau pe ambele laturi opuse ce delimitează spaţiul care se doreşte a fi
încălzit. Aerul cald introdus în incintă se poate prepara fie central şi distribuit prin canale la orificii,
fie se poate prepara local în generatoare de aer cald şi distribuit prin orificiile pe care le posedă
acest agregat.
Schemele de amplasare a orificiilor, respectiv de distribuire a jeturilor de aer cald limitate
spaţial (figura 13.1) depind de dimensiunile geometrice ale spaţiului de încălzit şi de anumite
condiţii pe care trebuie să le îndeplinească jetul şi anume [40]:

18
6 10
5
15

5
5

12

Figura 13.1. Schema de amplasare într-o incintă a aerotermelor care funcţionează

cu aer amestecat

1
limitat spaţial
3
 Curs 13. Dimensionarea sistemelor de încălzire cu aer cald

1. Lungimea „l” a spaţiului din hală care urmează a fi încălzită de jet trebuie să respecte
relaţia:

l > 1,5 ⋅ b ⋅ H [m] (13.20)

2. Lăţimea „b” dintre orificiile de introducere se determină cu relaţia:

b = (1...3,75) ⋅ H [m] (13.21)

3. Lungimea maximă „lmax” a spaţiului din hală încălzit de jetul de aer (bătaia jetului) este
dat de relaţia 13.22:
α
l max = ⋅ b ⋅ H [m] (13.22)
3

4. Înălţimea „h” de amplasare a axei orificiilor de introducere a aerului cald în hală, faţă de
pardoseală se alege în aşa fel încât să satisfacă concomitent două condiţii:
h = (0,4...0,75 ) ⋅ H [m] (13.23)

h = 3...6 [m] (13.24)

unde: b – lăţimea spaţiului încălzit de jetul de aer, [m];
H – înălţimea liberă a spaţiului de încălzit, [m];
α - coeficient care depinde de distribuţia de viteză în orificiul de introducere a jetului de aer
concentrat şi de tipul gurii de introducere a aerului.
Este recomandat [40] ca înălţimea de amplasare a axei orificiilor de introducere a aerului
cald în hală, faţă de pardoseală „h” să fie aproximativ egală cu ½ din înălţimea liberă a spaţiului de
încălzit „H”, iar jeturile de aer cald dirijate în sens opus, să fie coaxiale. Orificiile de introducere ale
jeturilor de aer concentrate vor fi libere sau cel mult prevăzute cu o plasă de protecţie, având
ochiurile mai mari de 20×20 mm2.
Evacuarea aerului din hală se face pe aceeaşi parte cu introducerea lui, prin orificii de
absorbţie amplasate la cel mult 2,5 m de la pardoseală şi în mod cu totul excepţional, pe peretele
opus sau lateral.
Orificiile de refulare se prevăd la o distanţă de minimum patru diametre ale orificiului faţă
de orice obstacol tehnologic din hală (d≥4⋅d), sau la 2,5 diametre reale, atunci când în încăpere sunt
prevăzute spaţii speciale pentru desfăşurarea diferitelor activităţi (d≥2,5⋅dr).