CAP.

3 Diagrame utilizate în studiul aerului umed

În capitolul precedent au fost stabilite expresiile matematice

pentru toate mărimile de stare ce caracterizează aerul umed.
Relațiile obținute nu sunt foarte complexe însă dificil de reținut și
foarte numeroase ceea ce face dificilă rezolvarea rapidă a unor
aplicații de natura tehnică. Acesta este motivul pentru care
majoritatea specialiștilor din domeniu au renunțat la utilizarea
expresiilor analitice in favoarea diagramelor de aer umed în care
determinarea mărimilor de stare si a proceselor pe care aerul
umed le suferă se face mult mai rapid si sugestiv.
În ultimii 5 – 10 ani a luat avânt utilizarea programelor
specializate de calcul a mărimilor de stare pentru aerul umed.
Folosirea acestor programe are un avantaj incontestabil, acela de
a obține foarte rapid și comod toate mărimile de stare ce
caracterizează aerul umed și oferă posibilitatea de prelucrare
ulterioară a acestora la fel de rapid. Dezavantajul pe care îl au este
că nu oferă informații vizuale privind stările sau procesele
termodinamice ce caracterizează aerul umed, informații foarte
necesare în interpretarea datelor și găsirea unor soluții tehnice
corecte și rapide.
In prezent există o gamă largă de diagrame de lucru, care din
punct de vedere teoretic prezintă aceleași informații în legatură cu
mărimile de stare ce caracterizează aerul umed. Alegerea
diagramei se face după două criterii:
 tradiția în utilizarea diagramei in zona geografică respectivă
 comoditatea utilizării ei
Pentru a putea utiliza eficient diagrama este important să fie
înțeles modul în care a fost concepută.
Diagramele cele mai utilizate sunt:
- diagrama H-x - Mollier H [kJ/kgaer uscat] - x [kgv/kgaer uscat] cu
varianta H-d - Razim H [kJ/kgaer uscat] - d [gv/kgaer uscat]
- diagrama H-t - Muller Hohn H [kJ/kgaer uscat] - t [0C]
- diagrama x-t Carrier x [kgv/kgaer uscat] - t [0C]
- diagramele Missenort, Veron, Honeywell sau COSTIC

Instalații de condiționare a aerului 43

Observații:
- în toate diagramele entalpia H și conținutul de umiditate x
sunt raportate la 1 kgaer uscat, metoda a fost propusă de
Carrier in 1911.
- majoritatea diagramelor sunt trasate pentru o presiune
atmosferică p=pN=101325 N/m2 – presiunea normală
considerată la nivelul mării. O dată cu altitudinea se
modifică si presiunea, spre exemplu la 1000 m altitudine
p90000 N/m2, ca urmare se modifică și parametrii și
mărimile de stare. Astfel de diagrame sunt utilizabile pentru
altitudini de până la 500 – 800 m. Peste aceste altitudini se
iau în considerare anumiți factori de corecție.

3.1 Diagrama H - x sau h1+x - x

Aceasta diagramă a fost propusă pentru prima oara de

Richard Mollier în 1923. Are o arie de răspândire vastă in Europa
și în Rusia.
Pentru trasarea acestei diagrame se utilizează coordonatele
oblice H = H(x) pentru a se putea distinge curbele de  = ct.
Dacă se calculează variația entalpiei in raport cu conținutul
de umiditate, la temperatura constanta se obține:
 H 
   r  c pv  t  2500  1,86  t (3.1)
 x  t
în care
H  1,006  t  x  2500  1,86  t  (3.2)

- cpaus= 1,006 kJ/kgK, căldura specifică a aerului uscat la p = ct;

- r = 2500 kJ/kgK – căldura de vaporizare a apei;

- cpv = 1,86 kJ/kgK – căldura specifică a vaporilor supraîncălziți

de apă
Se observă că izotermele se obțin ca drepte de pantă
variabilă. Odată cu creșterea temperaturii panta se mărește. De
cele mai multe ori izoterma de 0C se consideră orizontală ceea ce

44 Instalații de condiționare a aerului

determină obținerea unui unghi de aproximativ 135 intre H si x
(N).

Figura 3.1
Rezultă că diagrama nu este ortogonală ca urmare abscisa
dată de direcția ON este rotita până la direcția Ox. Rotirea abscisei
are rolul de a obține o reprezentare familiară în care unghiul între
OH și Ox este de 900. Ca urmare liniile de entalpie constantă H=ct
nu vor mai fi verticale ci înclinate cu 45 față de verticală, fig. 3.1.

Figura 3.2a

Instalații de condiționare a aerului 45

 În reprezentarea diagramei nu apare axa ON ci abscisa
orizontala ON’ pe care se citește x, iar curbele de H = ct sunt
inclinate cu 135 fata de verticala in sensul pozitiv al axei ON’.
Așa cum subliniam anterior izotermele in domeniul nesaturat
se reprezintă prin drepte înclinate față de orizontală cu pantă din
ce in ce mai mare. În fig. 3.2a linia orizontală până în curba
φ=100% reprezintă izoterma de 0C.
Forma izotermelor în domeniul umed sau domeniul de ceață
sunt determinate de relația:
 H 
   4,185  t  cl  t (3.3)
 x  x s  t
în care entaplia are urmatoarea expresie:
Hss = 1,006t + (1,86t + 2500)xs + 4,185 (x-xs)t (3.4)
unde:

- xs – conținutul de umiditate la saturație [kgv/kgaus];

- cl = 4,185 kJ/kg - căldura specifică a apei în stare lichidă;

Rezultă că izotermele în domeniul de ceața sunt caracterizate

de o modificare semnificativă de pantă, fig. 3.2b.

Figura 3.2b

46 Instalații de condiționare a aerului

 Dacă se realizează o analiza similară pentru 0C, în zona în
care apa este în stare solidă și se pleacă de la expresia entalpiei
aerului umed luându-se în calcul entalpia gheții:
Hss = 1,006t + (1,86t + 2500 )xs + (334,84+2,09 t ) (x-xs ) (3.5)
în care:

- λ = 334,84 – căldura de topire a gheții [kJ/kg];

- cgh = 2,09 – căldura specifică a gheții [kJ/kgK];

Pentru 0C se observă o diferență de panta semnificativă

între izoterma aerului umed în care apa este în stare de vapori, în
stare lichidă și cea corespunzătoare stării solide, fig. 3.2c.

Figura 3.2c

Curba =100% sau =1 se construiește prin puncte

calculând conținutul maxim de umiditate:
ps
x s  0,622 (3.6)
pB  ps
Expresia presiunii de saturație pentru diferite domenii de
analiză este prezentată in capitolul 2.
Se obține o curbă similară cu o bucată de parabolă, fig. 3.3,
care împarte câmpul diagramei în doua: zona de deasupra curbei
de saturație corespunzătoare aerului umed nesaturat și zona de

Instalații de condiționare a aerului 47

sub curba de saturație corespunzătoare aerului umed
suprasaturat.
În mod similar se construiesc curbele =ct. Se pleacă de la
expresia x=x():
pv   ps
x  0,622  0,622 (3.7)
p B  pv pB    ps
și se obțin curbe cu o formă similară cu φ1 și φ2 reprezentate în fig.
3.3:

Figura 3.3

Observație: Pentru temperaturi mai mari decât temperatura de

saturație, t > ts, curbele de  = ct devin verticale deoarece ps  pB,
înlocuind în expresia (3.7) rezultă
  pB 
p s  p B  x  0,622   0,622 (3.8)
pB    pB 1
Multe din diagramele H-x conțin o nomograma pentru
determinarea presiunii parțiale a vaporilor de apă din aerul umed.
În fig. 3.4 este prezentată această nomogramă care prin linia
ajutătoare permite determinarea presiunilor parțiale ale apei din
aerul umed. Aceasta este construita pe baza relatiei:

48 Instalații de condiționare a aerului

 pv x
x  0,622   pv  p B  (3.9)
p B  pv 0,622  x
iar la saturație utilizând expresia:
xs
ps  pB  (3.10)
0,622  x s

Figura 3.4

Pentru o stare oarecare A ce caracterizează aerul umed, în

fig. 3.4, este prezentata metodologia prin care se poate determina
presiunea parțială a vaporilor de apă ce caracterizează aerul umed
cu starea A si respectiv presiunea parțială maximă pe care vaporii
o pot avea pentru starea de saturație As corespunzătoare lui A.

3.2 Determinarea parametrilor și mărimilor de stare cu ajutorul

diagramei H-x

Diagrama H-x se utilizează după o metodologie similară cu

cea folosită pentru celelalte diagrame utilizate in domeniul
termodinamic cu particularitatea ca liniile de entalpie constantă nu
sunt verticale ci înclinate cu 450 față de verticală (atenție diagrama
nu este ortogonală). Starea aerului umed poate fi precizată în H-x

Instalații de condiționare a aerului 49

la intersecția a doua curbe ce reprezintă parametrii sau mărimile
de stare ce-l caracterizează, fig. 3.5.

Figura 3.5

Așa cum rezultă din fig. 3.5, starea A este caracterizata de o

mulțime semnificativă de parametri si mărimi de stare:
tA – temperatura termometrului uscat;
tAum – temperatura termometrului umed;
tAR – temperatura de rouă;
xA – conținutul de umiditate;
xSA – conținutul maxim de umiditate;
HA – entalpia;
A – umiditatea relativă;
pVA – presiunea parțială a vaporilor de apă;
pSA – presiunea maximă a vaporilor de apă.
Spre deosebire de alte diagrame se observă că sunt mărimi
sau parametri de stare care se condiționează biunivoc. Dacă se
grupează acești parametrii după acest criteriu se pot defini
următoarele grupe:

Grupa 1:
tA – temperatura termometrului uscat;
pSA – presiunea maximă a vaporilor de apă;
xSA – conținutul maxim de umiditate.

50 Instalații de condiționare a aerului

Grupa 2:
tAum – temperatura termometrului umed;
HA – entalpia.
Grupa 3:
tAR – temperatura de rouă;
xA – conținutul de umiditate;
pVA – presiunea parțială a vaporilor de apă.
Grupa 4:
A – umiditatea relativă.

Este suficient să fie cunoscuți doi dintre parametrii din grupe

diferite pentru a determina complet starea aerului umed.
Grupa 1 este grupa care definește temperatura termometrului
uscat. Cunoscând temperatura aerului umed este cunoscută și
presiunea de saturație respectiv presiunea maximă a vaporilor de
apă ce pot fi conținuți în aerul umed caracterizat de această
temperatură. Odată cunoscută presiunea maximă a vaporilor de
apă ce pot fi conținuți în aerul umed, se cunoaște și conținutul
maxim de umiditate din aerul umed caracterizat de această
temperatură.
Grupa 2 este grupa definită de temperatura termometrului
umed. Cunoscând temperatura termometrului umed ce
caracterizează la un moment dat aerul umed se cunoaște și
entalpia aerului umed la momentul respectiv.
Grupa 3 este grupa definită de temperatura termometrului
umed. Cunoscând temperatura termometrului umed este cunoscut
conținutul de umiditate din aer în același moment și implicit
presiunea parțială a vaporilor de apă ce caracterizează aerului
umed la starea dată.
Grupa 4 este o grupă formată dintr-un singur parametru:
umiditatea relativă. Această mărime nu poate fi determinat pe baza
unei relații biunivoce drept urmare grupa este formată dintr-un
singur element.
Pe baza acestui principiu stă determinarea analitică și
experimentală a umidității relative. Este suficient să se determine
experimental t (din grupa 1) si tum (din grupa 2) pentru a preciza cu
exactitate stare aerului umed in diagrama H-x. În fig. 3.6 este

Instalații de condiționare a aerului 51

prezentat un exemplu în care pentru aerul cu starea M se cunosc
tM si tMum și se determină starea M, respectiv M și toate celelalte
mărimi.

Fig.3.6

Figura 3.6

Dacă se cunoaște tMum  HM care la intersecția cu tM  starea M.

3.3 Diagrama x-t

In practică această diagramă este cunoscută sub denumirea

de diagrama ASHRE* sau COSTIC** este derivată din diagrama
Carrier x-t.

*ASHRE: American Society of Heating, Refrigerating and Air Conditioning

Engineers
**COSTIC: Comite Scientifique Technique de L’Industrie du Chauffage de
Ventilation et du Conditionement d’Air

Asemănător diagramei H-x, diagrama t-x este construită în

coordonate oblice, unghiul fiind stabilit de așa manieră încât
reprezentarea să fie cât mai clară.
Particularitățile acestei diagrame sunt:
- valorile temperaturii din abscisă cresc de la stânga la
dreapta;
- unghiul între cele două axe este de aproximativ 92.5.

52 Instalații de condiționare a aerului

 În fig. 3.7 este reprezentată diagrama x-t și o stare
termodinamică oarecare A caracterizată de temperatura tA și
conținutul de umiditate xA.
Similar diagramei H-x zonele caracteristice ale diagramei x-t
sunt separate prin curba de saturație. Așa cum s-a stabilit teoretic
exista o relație matematică de legătură între conținutul de
umiditate la saturație și presiunea de saturație:
ps
x s  0,622 (3.11)
pB  ps
Temperaturii, t, îi corespunde o presiune de saturație ps și
un conținut maxim de umiditate xs, drept urmare curba de saturație
se poate construi prin puncte t - xs caracterizată de =100% [3].

Figura 3.7

Curbele de  = ct, grad higrometric constant, se determina

prin puncte utilizând relațiile:
p
  v  100% (3.12)
ps
x
pv  p B  (3.13)
x  0,622
xs
ps  pB  (3.14)
x s  0,622

Din expresiile (3.12), (3.13) și (3.14) rezultă

Instalații de condiționare a aerului 53

 0.622    xs
x (3.15)
62.2  xs (100   )
în care φ este exprimat în %.

Liniile de entalpie constantă se definesc utilizând relația:

H = 1,006 t + x (2500 + 1,86 t) (3.16)

Din expresia (3.15) se poate stabili corelația:

H  1,006  t
x (3.17)
2500  1,86  t

În fig. 3.8.a sunt reprezentate cele trei zone ce caracterizează

aerul umed: deasupra curbei de saturație – aer umed suprasaturat;
sub curba de saturație – aer umed nesaturat și curba de saturație
– aer umed saturat.

Figura 3.8a
În fig. 3.8.b este reprezentat modul în care se poate
determina conținutul maxim de umiditate (la saturație)
corespunzătoare starii aerului umed A. Așa cum se observă
metodologia este similară cu cea utilizată în cazul diagramei H-x.
Conținutul maxim de umiditate fiind condiționat de starea de
saturație corespunzătoare temperaturii tA , stare de saturație se
definește la intersecția izotermei tA cu φ=100%.

54 Instalații de condiționare a aerului

 Figura 3.8b

Din expresia matematică a entalpiei (3.16) rezultă că

reprezentarea grafică a acesteia în diagrama x-t se face prin linii
oblice. În fig. 3.8c sunt reprezentate liniile de entalpie constantă în
diagrama x-t.

Figura 3.8c

In fig. 3.9 este reprezentată starea A ce caracterizează aerul

umed si mărimile de stare corespunzătoare acestei stări.

Instalații de condiționare a aerului 55

 Figura 3.9

3.4 Raza procesului sau raportul de termoumiditate

Orice proces termodinamic ce caracterizează aerul umed

este definit prin două componente: pe de-o parte de un schimb de
energie sub formă de căldură iar pe de alta de un schimb de masă
sub formă de umiditate.
Pentru a analiza la modul general un astfel de proces
considerăm o transformare termodinamică 1-2. În fig. 3.10 este
reprezentat în diagrama H-x un proces termodinamic general
definit prin starea inițială 1 și de starea finală 2. Transformarea 1-2
pe care aerul umed o realizează este caracterizata de:

 un schimb de energie sub formă de căldură prin variația de

entalpie:
δQ = dH + δLt ; δLt = -V dp ; p = ct → δLt = 0 (3.18)

Deci

δQ = dH → Q12 = maus ΔH; Q12 >< 0 [ kJ ] (3.19)

56 Instalații de condiționare a aerului

 Având în vedere ca instalațiile de climatizare sau
condiționare nu lucrează cu cantități finite de aer ci vehiculează
debite de aer, expresia anterioara devine:
Q 12  m aus  H  m aus ( H 2  H 1 ) [ kW ] (3.20)

Figura 3.10

 un schimb de umiditate: exprimat prin variația în conținutului

de apă
Δx = x2 - x1 [ kJ/kgaus ] (3.21)

Plecând de la explicația anterioară privitoare la faptul că

instalațiile de condiționare lucrează cu debite de aer rezultă că în
timpul procesului se schimba un debit de apă care plecând de la
relația (3.21) se determină prin:
m w  m aus  x  m aus ( x2  x1 ) >< 0 [ kg apa/s ] (3.22)

Caracterul transformării aerului umed în procesul 12 poate fi

evaluat prin raportul de termoumiditate - raza procesului:

Instalații de condiționare a aerului 57

 Q 12 m aus  H H H 2  H 1  kJ kg aus   kJ 
       (3.23)
m w m aus  x x x 2  x1  kg aus kg v   kg v 

Din fig. 3.10 considerând triunghiurile dreptunghice 12D si

1DC se poate scrie:
2D DC
tg 1  ; tg 2  (3.24)
1D 1D

Prelucrând relația anterioară rezultă:

2 D DC 2C H
tg 1  tg 2      (3.25)
1D 1D 1D x

Din triunghiul 1DC isoscel dreptunghic, rezultă:

2 D 2C  DC nH  H  nx  x nH
tg1      1 (3.26)
1D 1D nx  x nx
dar
DC  1D  x
(3.27)
2C  H
Rezultă că geometric tg1 este funcție de raportul de
termoumiditate

nH
tg1   1 (3.28)
nx
unde: nH – scara pentru entalpie
nx – scara pentru conținutul de umiditate

Se poate trage concluzia că orice proces pe care-l suferă

aerul umed, reprezentat în diagrama H-x este caracterizat de
unghiul 1 prin tg1 care este o funcție de raportul de
termoumiditate  si scara diagramei.
Așa cum se observă din fig. 3.11 aceste raze unghiulare au
un punct comun de divergență caracterizat de: H = 0; t = 0; x = 0
care poartă denumirea de polul diagramei. Sunt diagrame în care
polul diagramei poate fi translatat pe verticală.

58 Instalații de condiționare a aerului

 Considerând o stare oarecare 1 reprezentată în diagrama H-x
se observă că diagrama se poate împărți în patru zone delimitate
de liniile particulare x = ct   =  ; H = ct  =0, fig. 3.12.

Există patru tipuri de procese care se pot realiza prin

deplasarea din starea 1 în cele patru zone:

I:  > 0; H >0; x > 0 – procese de preluare de căldură și

umiditate; încălzire – umidificare

II:  < 0; H > 0; x < 0 – procese de preluare de căldură cu

cedare de umiditate; încălzire – uscare

III:  > 0; H < 0; x < 0 – procese de cedare de căldură și

umiditate; răcire – uscare

Figura 3.11

IV:  < 0; H < 0; x > 0 – procese de cedare de căldură cu

preluare de umiditate; răcire – umidificare.

Instalații de condiționare a aerului 59

Observație: Raza unui proces se construiește în diagrama H-x
printr-o paralelă la procesul studiat 1-2 dusă prin polul diagramei
notat cu 0 și caracterizat de H = 0; t = 0; x = 0.

Figura 3.12

60 Instalații de condiționare a aerului