Mecanica fluidelor – Lucrări de laborator 3

3.4. PANOUL MANOVACUUMMETRIC

3.4.1. Scopul lucrării

Verificarea legii hidrostaticii.
EvidenŃierea noŃiunilor de presiune absolută şi relativă.
Vizualizarea suprapresiunilor şi depresiunilor.
Determinarea greutăŃii specifice a unui lichid utilizând legea hidrostaticii.
Pentru realizarea acestor obiective se folosesc trei manovacuumetre cu trei lichide
diferite.

3.4.2. Principiul lucrării

Prin utilizarea unui rezervor cu apă 2, închizând la partea superioară o pernă de
aer, apa acŃionează prin modificarea nivelului rezervorului 1, ca un piston comprimând
aerul situat deasupra rezervorului 2 sau poate destinde aerul realizând depresiuni.
Presiunile relative pot fi sesizate prin denivelările coloanelor de lichid manometric.
Pentru un anumit nivel al apei din rezervor, presiunea absolută din perna de aer, sesizată
de cele trei manovacuumetre se calculează cu relaŃiile:
p1=p0+γ1⋅h1;
p2=p0+γ2⋅h2; (1)
p3=p0+γ3⋅h3;
unde p0 - presiunea atmosferică; γ1,γ2,γ3 - greutatea specifică a lichidelor manometrice; h1,
h2, h3 - denivelările înregistrate la tuburile U.
Dacă p1=p2=p3=p; γ1⋅h1=γ2⋅h2=γ3⋅h3, egalităŃi cu care se poate calcula γ3 când se
cunosc γ1 şi γ2 şi se măsoară h1,h2,h3.

3.4.3. Descrierea instalaŃiei experimentale

Figura 1. Panoul manovacuummetric

Rezervorul R1 este în legătură cu atmosfera fiind mobil pe tija suport, iar prin
intermediul unui furtun flexibil este racordat la rezervorul R2. Acesta are legătura cu
4 Mecanica fluidelor – Lucrări de laborator

atmosfera întreruptă, poziŃie fixă pe tija suport şi închide o pernă de aer aflată în legătură
cu ajutorul unui furtun cu una din ramurile celor trei tuburi U. Cealaltă ramură a
manovacuummetrelor este sub influenŃa presiunii atmosferice p0.
Lichidele manometrice utilizate sunt H2O, Hg şi lichidul a cărui greutate
specifică trebuie determinată.

3.4.4. Modul de lucru

Prin variaŃia nivelelor în cele două rezervoare (R1 şi R2) se pot realiza următoarele
presiuni în perna de aer:
p=p0 - când nivelele în R1 şi R2 sunt identice;
p>p0 - când nivelul în R1 este mai mare decât nivelul în R2;
p<p0 - când nivelul în R1 este mai mic decât nivelul în R2.
Înaintea începerii determinărilor se aduce apa din rezervoare la acelaşi nivel,
verificând poziŃia de zero (h1=h2=h3=0).
Se ridică R1 în câteva poziŃii succesive superioare lui R2 realizând suprapresiuni în
perna de aer, sesizate prin denivelările h1, h2, h3.
După aceasta se coboară R1 în câteva poziŃii succesive inferioare lui R2 realizând
depresiuni, sesizate prin denivelările h'1, h'2, h'3.

3.4.5. Înregistrarea şi interpretarea rezultatelor

Presiunea absolută din perna de aer pentru cele două situaŃii distincte se calculează
cu relaŃiile:
pabs = p0 + γH20⋅h1 = p0 + γHg⋅h2 = p0 + γx⋅h3 – suprapresiuni
p'abs = p0 - γH20⋅h'1 = p0 - γHg⋅h'2 = p0 - γx⋅h'3 – depresiuni
Presiunile relative în cele două cazuri sunt:
prel = pabs - p0 = γH20⋅h1 = γHg⋅h2 =γx⋅h3 – suprapresiuni
p'rel = p'abs- p0 = - γH20⋅h'1 = - γHg⋅h'2 = - γx⋅h'3 – depresiuni
Erorile de măsurare:
γ h −γ h γ h' −γ h'
ε = H 2O 1 Hg 2 100 % sau ε ' = H 2O 1 Hg 2 100 %
γ H 2O h1 γ H 2O h'1
Greutatea specifică a lichidului necunoscut:
γ h γ ' h'
γ x = H 2 O 1 N·m-3 sau γ 'x = H 2O 1 N·m-3
h3 h'3
Se dau densitatea apei ρH2O=1.000 kg·m-3, greutatea specifică γH2O=9.807 N·m-3,
densitatea mercurului ρHg= 13.545,9 kg·m-3, greutatea specifică γHg=132.844,6 N·m-3.

SUPRAPRESIUNI
Nr. h1 h2 h3 γH2O⋅h1 γHg⋅h2 ε γx p0 prel pabs
crt. [mm] [mm] [mm] [N⋅m-2] [N⋅m-2] [%] [N⋅m-3] [MPa] [MPa] [MPa]
1
2
…
n
Mecanica fluidelor – Lucrări de laborator 5

DEPRESIUNI
Nr. h'1 h'2 h'3 γH2O⋅h'1 γHg⋅h'2 ε' γx p0 p'rel p'abs
crt. [mm] [mm] [mm] [N⋅m-2] [N⋅m-2] [%] [N⋅m-3] [MPa] [MPa] [MPa]
1
2
…
n

Exemplu de calcul
Se citeşte presiunea atmosferică de pe barometrul din cadrul laboratorului p0 =
720 mmHg, după care utilizând tabelul 8 de la anexe se va transforma presiunea
720
atmosferică în MPa, p0 = = 0,9789 at , p0 = 0,9789 at = 0,095973 MPa, şi se
735,5
trece în coloana corespunzătoare. Se citesc denivelările de la tuburile U, corespunzătoare celor
trei fluide, h1=28 mm, h2=2 mm, h3=33 mm, şi se calculează γH20⋅h1 = 9.807·28·10-3 =
274,596 N·m-2, γHg⋅h2 = 132.844,6·2·10-3 = 265,689 N·m-2, după care se determină
γ h −γ h
eroarea de măsurare utilizând relaŃia ε = H 2 O 1 Hg 2 ⋅100 =
γ H 2 O h1
274,596 − 265,689
= ⋅ 100 = 3,24 % , respectiv greutatea specifică a lichidului
274,596
γ H O h1 274,596 N
necunoscut, cu relaŃia γ x = 2 = −3
= 8321,091 3 , putându-se determina
h3 33 ⋅ 10 m
γ 8321,091 kg
densitatea lichidului ρ x = x = = 848,485 3 . Se determină presiunea
9,807 9,807 m
-6
absolută pabs = p0 + γH20⋅h1 = 0,095973 + 274,596·10 = 0,096248 MPa, presiunea
relativă fiind prel = pabs - p0 = 0,096248 – 0,095973 = 0,000275 MPa care , pentru
verificare, trebuie să fie aproximativ egală cu presiunea relativă calculată cu ajutorul
prel = γH20⋅h1 = 0,000274596 MPa, ceea ce se verifică.
Problemă: Să se determine greutatea specifică a lichidului necunoscut utilizând
γ h
relaŃia γ x = Hg 2 , comentaŃi rezultatul.
h3