Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 1
UTILIZAREA AERULUI CONDIŢIONAT ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Aerul condiţionat se foloseşte în industria alimentară în scopul depozitării materiilor prime şi

a produselor finite, precum şi la realizarea unor procese tehnologice ce necesită condiţii de
temperatură şi umiditate diferite de cele ale mediului ambiant.
Un mare utilizator de aer condiţionat este industria cărnii. Astfel, tranşarea cărnii se face în
încăperi special amenajate condiţionate la t=8-10°C; φ=40-50%; şi viteza aerului sub 0,3m/s.
Umiditatea relativă mică impusă microclimatului evită depunerea condensului pe suprafaţa rece a
carcaselor de carne.
Tot în industria cărnii, în procesul tehnologic de fabricare a salamurilor crude intervine
operaţia de maturare cu mai multe etape, care necesită un microclimat specific pentru fiecare dintre
fazele procesului.
În industria laptelui, aerul condiţionat se foloseşte la colectarea si pasteurizarea laptelui,
fabricarea brânzeturilor fermentate, depozitarea caşcavalului cu impunerea unor condiţii specifice
de microclimat, în funcţie de caracteristicile şi tehnologia de obţinere a produsului.
În industria berii, aerul condiţionat este folosit la germinarea orzului (t=10-15°C;
φ =70-90%, cu un raport între aerul proaspăt şi cel recirculat de ½-1/3 cu variaţii in conformitate cu
tehnologia de germinare), la fermentarea primară (t=4-6°C) şi secundară a berii (t=2-4°C). Toate
operaţiile de filtrare şi depozitare a berii au loc la temperaturi scăzute (t=6-8°C).
În industria de panificaţie, aerul condiţionat este necesar la fermentarea maielei şi a aluatului
(t=30-32°C, φ=75-80%, folosind doar aer proaspăt fără recirculare, aerul uzat cu conţinut ridicat de
CO2 rezultat din fermentare se evacuează), la condiţionarea aerului din depozitul de făină, în silozul
şi secţia de cernere: t =18°C; φ =60%, din depozitele de pâine (produs finit) în vederea creşterii
duratei de prospeţime: t =18-20°C; φ=65-70%.
Aerul condiţionat este folosit pe scară largă la păstrarea cerealelor la temperaturi scăzute în
celulele de siloz şi în diferite alte scopuri tehnologice în industria morăritului, rezultă că el este
utilizat în aproape toate subramurile industriei alimentare.
O altă categorie de zone din lanţul alimentar în care este necesară condiţionarea aerului este
cel al magazinelor alimentare si al sălilor de vânzare, precum şi a vitrinelor pentru prezentarea si
comercializarea produselor
În ultimul timp, se folosesc pe scară tot mai largă spaţiile de depozitare aseptice pentru
produsele alimentare perisabile, spaţii cu un microclimat industrial şi o microfloră controlate.
Acestea sunt organizate în vederea evitării contaminării biologice şi a creşterii gradului de igienă a
acestora.
1
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Un rol deosebit în biocontaminarea produselor alimentare îl are aerul ce vine în contact direct
cu acestea. Din schema din figura 1 rezultă că biocontaminarea produselor alimentare rezultă în
urma unui ansamblu de factori dintre care aerul are un rol foarte important.
Aer

Spatii de lucru,
echipamente, Personal
materiale

Produs alimentar

Figura 1. Factorii care favorizează biocontaminarea produselor alimentare

Pentru diminuarea efectului poluant al aerului şi pentru menţinerea parametrilor calitativi ai

produselor, condiţionarea aerului trebuie atent supravegheată impunându-se o filtrare în prealabil a
aerului (prefiltrare, filtrare fină şi ultrafiltrare).

DEFINIŢIE ŞI TERMINOLOGIE
Climatizarea desemnează un ansamblu de tratamente ale aerului ce au ca scop obţinerea unui
microclimat definit prin temperatură şi umiditate. Realizarea microclimatului necesită echipamente
care să acţioneze asupra principalilor parametri de stare ai aerului umed (temperatură, umiditate,
viteză, debit conţinut de impurităţi).
Spre deosebire de climatizare, condiţionarea aerului are ca obiectiv realizarea microclimatului
industrial şi vizează elaborarea unui produs şi admite toleranţe mai mici de temperatură şi
umiditate.

AERUL UMED
Aerul este utilizat ca agent de lucru în numeroase sisteme termodinamice prin care se
realizează procese de transfer de căldură, însoţite de regulă de schimb de masă (respectiv umiditate).
În procesele de ventilare şi condiţionare, la climatizarea incintelor cu atmosferă controlată, la
refrigerarea şi congelarea produselor alimentare se foloseşte aerul umed ca agent termodinamic.
Fenomenele care însoţesc aceste procese sunt influenţate atât cantitativ cât şi calitativ de
proprietăţile fizice, chimice, termodinamice ale aerului utilizat.

2
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 2

COMPOZIŢIA AERULUI ATMOSFERIC

Aerul atmosferic, curat şi uscat conţine azot şi oxigen ca gaze componente principale în
amestec cu alte gaze (Ar, CO2, Ne, He, Kr, H, Xe, ozon) în proporţii neglijabile.
În atmosferă, aerul uscat este întotdeauna amestecat cu vapori de apă, fapt pentru care este
numit aer umed. Conţinutul de vapori de apă în amestec poate fi mai mare sau mai mic, definind
astfel o anumită stare de aerului umed.

PRINCIPALELE MĂRIMI DE STARE ALE AERULUI UMED

Starea aerului umed este definită de următoarele mărimi fizice: temperatură, presiune,
umiditate, densitate, căldură specifică şi conţinut de căldură.
Temperatura. În tehnica condiţionării aerului se definesc trei noţiuni de temperatură:
temperatura termometrului uscat (t), temperatura termometrului umed, temperatura punctului de
rouă.
a) Temperatura termometrului uscat este o măsură a căldurii sensibile a aerului umed. Ea
caracterizează doar starea sau intensitatea căldurii şi nu mărimea totală a căldurii aerului. Se
măsoară cu un termometru obişnuit, cu rezervor uscat şi ecranat împotriva radiaţiei.
b) Temperatura termometrului umed (tu) este definită ca fiind cea mai scăzută temperatură a
unui film superficial de apă care se vaporizează liber în aer (temperatura de saturaţie adiabatică a
aerului umed). Pentru a vaporiza la orice temperatură trebuie asigurată căldura latentă; aerul în
contact cu apa poate asigura această căldură şi ca urmare conţinutul caloric al aerului se micşorează,
iar temperatura scade. Temperatura termometrului umed măsoară conţinutul total al căldurii
conţinute în aer. Se măsoară cu un termometru obişnuit cu rezervorul înfăşurat într-o pânză de tifon
îmbibată cu apă.
Pentru vaporizarea aerului din stratul superficial se consumă căldura latentă de vaporizare,
care este preluată de la aer, căldura sensibilă a acestuia se micşorează şi temperatura scade până la o
valoare minimă, corespunzătoare stării de saturare adiabatică a aerului umed din stratul limitrof. În
felul acesta, termometrul umed va indica o temperatură tu < t. Temperatura termometrului umed este
o mărime de stare care poate caracteriza gradul de umidificare a aerului.
c) Temperatura punctului de rouă (tr) este temperatura termometrului uscat la care aerul
atmosferic devine saturat în vapori de apă, iar vaporii condensează sub forma picăturilor de apă sau
de rouă.

3
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Se obţine printr-un proces de răcire izobară a aerului umed pentru care presiunea parţială a
vaporilor de apă devine egală cu presiunea lor de saturaţie şi corespunde momentului în care vaporii
de aer, devenind în exces, încep să condenseze.
Umiditatea relativă a punctului de rouă este totdeauna φ=100% iar aerul saturat la
temperatura t şi pv = ps va avea tu = tr = t.
Presiunea. Considerând aerul atmosferic ca un amestec gazos format din aer uscat şi vapori
de apă, se deosebesc:
a) presiunea aerului umed, corespunzătoare presiunii atmosferice (barometrice), respectiv
presiunea totală a amestecului şi depinde de condiţiile meteorologice şi momentul în care este
determinată. Convenţional, s-a admis presiunea normală fizică 1 atm = 760mmHg (torr) = 1,013
bar, exercitată la nivelul mării căreia îi corespunde altitudinea zero.
b) presiunea parţială a vaporilor de apă (pv) reprezintă presiunea pe care ar exercita-o
vaporii de apă din amestec dacă ar ocupa singuri, la aceeaşi temperatură, volumul întregului
amestec; are valori cu atât mai mari cu cât conţinutul de vapori în amestec este mai mare.
Pentru o temperatură dată şi o presiune totală (barometrică) cunoscută corespunde un conţinut
maxim de vapori de apă în amestec. Aerul corespunzător acestei stări se numeşte aer umed saturat;
acestuia îi corespunde o valoare maximă a presiunii parţiale a vaporilor de apă, numită presiune de
saturaţie a vaporilor (ps) care este independentă de presiunea barometrică şi variază cu temperatura
8este cu atât mai mare cu cât temperatura este mai ridicată).
Relaţia dintre presiunea parţială a vaporilor de apă şi presiunea de saturaţie este dată de
formula: pv = φ · ps
c) presiunea parţială a aerului uscat (ps) reprezintă presiunea pe care ar exercita-o aerul
uscat din amestec dacă ar ocupa singur, la aceeaşi temperatură, volumul întregului amestec.

Umiditatea aerului umed

Aerul umed se poate prezenta ]n raport cu cantitatea de vapori de ap[ pe care o conţine la
aceeaşi temperatură şi presiune barometrică, ca aer umed saturat, nesaturat sau suprasaturat.
Cantitatea de apă, sub formă de vapori, în amestec cu un kilogram de aer uscat este denumită
conţinut de umiditate, se notează cu x şi este definită prin relaţia:

mv  kg vapori de apa 
x=   Conţinutul de umiditate, x exprimă proporţia dintre
ma  kg aer uscat 

cantitatea de vapori de apă (mv) şi cantitatea de aer uscat (ma).

4
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Entalpia aerului umed

Conţinutul de căldură al aerului umed se exprimă prin entalpia h, exprimată în kJ/kg aer uscat,
respectiv în kJ/(1+x) kg aer umed.
Entalpia componentelor aerului umed se exprimă astfel:
 kJ 
- pentru aerul uscat: ha = cpa ⋅ t  
 kg aer uscat 
 kJ 
- pentru vaporii de apă: hv = lv + cpv ⋅ t  
 kg vapori de apa 

5
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 3
DIAGRAMA Mollier h-x
Analiza proceselor în care intervine aerul umed se face de regulă prin metode grafo-analitice care
permit reprezentarea diferitelor transformări în diagrame, stabilirea soluţiilor optime şi determinarea
grafică a valorilor mărimilor fizice cu suficientă exactitate pentru aplicaţiile tehnice.
Diagrame utilizate:
- diagrama Mollier (diagrama h-x)
- Diagrama Carrier (pshihrometrică) sau diagrama x-t
- Diagrama Mueller (trasată de Koch) sau diagrama h-t

În cursul de faţă vom utiliza diagrama Mollier, ale cărei caracteristici le vom prezenta în continuare.
Construcţia diagramei Mollier are la bază relaţia de definiţie a entalpiei aerului umed:

h = 1,006 ⋅ t + x ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t ), kJ / kg aer uscat

unde:
h – entalpia aerului umed, kJ/kg aer;
x – umiditatea aerului, kg vapori apă / kg aer uscat.
Această diagramă se trasează la o anumită presiune barometrică, p şi este descrisă de figura 1.

Figura 1. Diagrama Mollier (h-x)

6
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Dreptele de h = constant sunt paralele între Curbele de φ = constant reprezintă un

ele, echidistante şi înclinate cu o pantă a cărei fascicul divergent ce porneşte din punctul
tangentă este 2500 (tgα=2500). zero.
Dreptele de x = constant sunt paralele între
ele, echidistante şi perpendiculare pe abscisă.
Dreptele de t = constant sunt neparalele şi
înclinate faţă de abscisă cu un unghi β a cărui
pantă este tgβ= 1,863·t

DETERMINAREA GRAFICĂ A MĂRIMILOR DE STARE ALE AERULUI UMED ÎN

DIAGRAMA h-x

Pentru reprezentarea unui punct pe diagrama h-x este necesară cunoaşterea a două mărimi, de
regulă temperatura termometrului uscat şi a umezelii relative a aerului umed.
Determinări ce se pot face pe diagrama h-x:

Procesul de umidificare izotermă a aerului până la saturaţie: punctul de saturaţie se află la

intersecţia dreptei de temperatură constantă cu curba de saturaţie (φ=100%).
Temperatura punctului de rouă se află prin trasarea dreptei de x = constant corespunzătoare
punctului; la intersecţia acesteia cu curba de saturaţie (φ=100%) este punctul pentru care se va afla
temperatura punctului de rouă.
Temperatura termometrului umed se află prin trasarea dreptei de h = constant corespunzătoare
punctului; la intersecţia acesteia cu curba de saturaţie (φ=100%) este punctul pentru care se va afla
temperatura termometrului umed.

DIRECŢIA MODIFICĂRII PARAMETRILOR DE STARE AI AERULUI UMED ÎN

DIAGRAMA h-x ŞI SCARA UNGHIULARĂ

În urma unui proces oarecare soldat cu schimb de căldură şi umiditate, starea aerului se modifică.
Direcţia modificării stării aerului se reprezintă în diagrama h-x printr-o dreaptă care uneşte punctul
stare iniţială A (xA, tA, φA, hA) cu cel de stare finală B (xB, tB, φB, hB).
Direcţia ε a acestei drepte are o importanţă deosebită la analiza grafică a transformărilor de stare
ale aerului umed. Aceasta formează împreună cu dreapta de x=constant şi cea de h=constant un
triunghi.

7
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Figura 2. Reprezentarea direcţiei de modificare a parametrilor aerului umed pe diagrama h-x

Aşadar,
Δh = hB − hA reprezintă modificarea cantităţii de căldură în timpul transformării AB, exprimată în
kJ/kg
Δx = x B − x A reprezintă modificarea cantităţii de umiditate în timpul transformării AB, exprimată în
kg vap. apă/kg aer uscat

Direcţia după care are loc transformarea AB depinde de coeficientul ε, numit şi coeficient de
termoumiditate.
Δh
ε= kJ / kg vapori
Δx

CAZURI PARTICULARE
1. Încălzire la x = constant

Δh > 0; ε = + ∞ (adică o dreaptă perpendiculară pe abscisă, cu sensul în sus)

Δx = 0;

2. Răcire la x = constant

Δh < 0; ε = - ∞ (adică o dreaptă perpendiculară pe abscisă cu sensul în jos)

Δx = 0;

3. Umidificare izotermă (t = constant)

8
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Δh 1.863 ⋅ t A ⋅ (x B − x A )
ε= = , de unde rezultă că ε = 1.863 ⋅ t
Δx xB − x A

4. Umidificare izentalpică (h = constant)

Δh=0 atunci ε = 0 , care este pe direcţia dreptelor de h = constant.

9
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 4
TRANSFORMĂRI SIMPLE ALE AERULUI UMED LA x constant

ÎNCĂLZIREA LA x-constant

Este transformarea frecvent întâlnită în procesul de condiţionare a aerului umed, atât pe

timpul verii cât şi pe timpul iernii.
Aerul cu parametrii caracteristici punctului A (tA, φA, xA, hA) primeşte căldură din exterior, de
la o sursă de căldură, modificându-şi parametrii după direcţia εAB = + ∞ într-un proces izobar (la
presiune constantă) până în punctul B (tB=tA, φB, xB, hB).

Figura 2. Reprezentarea încălzirii la x constant în diagrama h-x

Pentru transformarea AB se va calcula coeficientul de termoumiditate, ε din ecuaţia de bază a

diagramei h-x:
Δh
(ε = ) (7)
Δx
h = 1.006 ⋅ t + x ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t ) (8)
Cu formula (1) se calculează entalpiile punctelor A şi B:
hA = 1.006 ⋅ t A + x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A ) (9)
hB = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B ) (10)
Din ecuaţiile 9 şi 10 se calculează Δh
Δh = hB − hA

10
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Δh = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B ) − 1.006 ⋅ t A − x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A )

Δh = 1.006 ⋅ (t B − t A ) + 2500 ⋅ x B + 1.863 ⋅ t B ⋅ x B − 2500 ⋅ x A − 1.863 ⋅ t A ⋅ x A
Δh = 1.006 ⋅ (t B − t A ) + 2500 ⋅ (x B − x A ) + 1.863 ⋅ (t B ⋅ x B − t A ⋅ x A )
xB = xA, atunci xB - xA = 0 şi rezultă
Δh = 1.006 ⋅ (t B − t A ) + 1.863 ⋅ x B (t B − t A )
Se scoate factor comun şi rezultă:
Δh = (t B − t A ) ⋅ (1.006 + 1.863 ⋅ x B ) (11)
Astfel, coeficientul de termoumiditate, ε, devine:
Δh (t B − t A ) ⋅ (1.006 + 1.863 ⋅ x B ) (t B − t A ) ⋅ (1.006 + 1.863 ⋅ x B )
ε= = =
Δx xB − x A 0
Cum transformarea decurge cu încălzirea aerului, adică tB-tA>0, rezultă:
ε = +∞
Încălzirea aerului umed se realizează în radiatoare cu aripioare ce folosesc ca agent termic, fie
apa caldă, fie aburul cu o anumită presiune.

Calculul radiatoarelor (bateriilor de încălzire), ca parte componentă a agregatelor de

condiţionare se face ţinând cont de cantitatea de căldură ce este absorbită de aerul umed. Aceasta se
determină din diagrama h-x, în funcţie de entalpiile caracteristicile aerului la intrarea, respectiv
ieşirea din radiator (baterie de încălzire).
Astfel, ştiind că entalpia reprezintă cantitatea de căldură corespunzătoare unui kg de aer cu
anumiţi parametrii şi că debitul de aer încălzit în radiator este L, iar transformarea suferită este de la
punctul A la B, atunci, cantitatea de căldură totală necesară încălzirii aerului va fi dată de formula:
Φ AB = L ⋅ (hB − hA ) , W (12)
Unde:
Q
ΦAB – fluxul termic absorbit de aer la încălzire, W ( Φ = căldură pe timp, J/s=W);
τ
L – debitul de aer supus încălzirii, kg/s;
hB – entalpia aerului cu caracteristicile punctului B, J/kg;
hA – entalpia aerului cu caracteristicile punctului A, J/kg.

Ţinând cont că fluxul termic se transmite prin intermediul unei suprafeţe de transfer termic,
atunci acest flux mai poate fi calculată cu formula:
Φ AB = K ⋅ A ⋅ ΔTmed (13)
Unde:

11
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

K – coeficientul global de transfer termic, W/(m2K)

1
K= (14)
1 δ 1
+∑ +
α aer λ α agent

αaer – coeficientul parţial de transfer termic prin convecţie de la aer la peretele radiatorului,
W/(m2K);
αagent – coeficientul parţial de transfer termic prin convecţie de la agentul termic la peretele
radiatorului, W/(m2K);
δ – grosimea peretelui radiatorului, m;
λ – conductivitatea peretelui radiatorului, W/(mK).
A – aria suprafeţei de transfer termic, m2;
ΔTmed – diferenţa medie de temperatură, K (care ţine cont de evoluţia temperaturii celor două
fluide – agentul şi aerul în timpul transferului).

12
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 5
ÎNCĂLZIREA LA x-constant - CONTINUARE

Calculul (dimensionarea) bateriilor de încălzire presupune determinarea ariei

suprafeţei de transfer termic din formula 13.
Φ AB
A= (15)
K ⋅ ΔTmed
ΦAB – se determină cu formula 12, după citirea entalpiilor punctelor A şi B din diagrama h-x;
K – se poate calcula cu formula 14 utilizând analiza dimensională şi criteriul Nusselt sau se
poate adopta în funcţie de tipul bateriei de încălzire şi al fluidelor utilizate.
ΔTmed – se calculează utilizând diagrama termică, în funcţie de temperaturile aerului ce
trebuie încălzit şi ale agentului utilizat.

Calculul ΔTmed
1. Se reprezintă diagrama termică pentru situaţia în care ambele fluide sunt alimentate pe
aceeaşi faţă (parte) a bateriei de încălzire (echicurent) sau pe feţe diferite ale acesteia (contracurent
sau curent paralel). Reprezentarea este dată în figura 3.

a) b)
Figura 3. Reprezentarea diagramei termice în echicurent (a) şi contracurent (b)

2. Se calculează diferenţa de temperatură de pe ambele ordonate ale diagramei.

3. După calculul diferenţelor de temperatură se stabileşte minimul şi maximul şi se notează
pe diagramă.
ΔTmax
4. Se calculează raportul şi se compară cu 2:
ΔTmin

13
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

ΔTmax
a. Dacă 〉 2 , atunci valoarea ΔTmed se calculează cu formula:
ΔTmin
ΔTmax − ΔTmin
ΔTmed = (16)
ΔT
ln max
ΔTmin
ΔTmax
b. Dacă 〈 2 , atunci valoarea ΔTmed se calculează cu formula:
ΔTmin
ΔTmax + ΔTmin
ΔTmed = (17)
2

În cazul în care se foloseşte abur pentru încălzirea aerului ca agent termic al radiatorului,
diagrama termică este uşor diferită. Se ţine cont de faptul că aburul condensează în timpul
transferului termic, cedează căldura latentă de condensare şi că operaţia de condensare are loc la
temperatura constantă, temperatură ce depinde de presiunea cu care este alimentat aburul.
Temperatura de condensare se determină din grafice sau diagrame speciale din culegeri de
tabele, pentru presiuni diferite ale aburului.
Aşadar, în acest caz, diagrama termică va fi similară celei din figura 4.

Figura 4. Diagrama termică pentru încălzirea aerului cu ajutorul aburului

14
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 6
TRANSFORMĂRI SIMPLE ALE AERULUI UMED

RĂCIREA LA X-CONSTANT
Răcirea aerului umed este o transformare utilizată ca parte componentă în procesul global de
condiţionare pe timpul verii şi iernii, în agregate diferite, funcţie de necesităţile tehnologice.
Pentru răcire, aerul umed cedează căldură sensibilă pentru a trece de la starea A la starea B
(figura 1).

Figura 1. Reprezentarea răcirii la x constant în diagrama h-x

Pentru transformarea AB se va calcula coeficientul de termoumiditate, ε din ecuaţia de bază a

diagramei h-x:
Δh
ε= (1)
Δx
h = 1.006 ⋅ t + x ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t ) (2)
Cu formula (1) se calculează entalpiile punctelor A şi B:
hA = 1.006 ⋅ t A + x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A ) (3)
hB = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B ) (4)
Din ecuaţiile 3 şi 4 se calculează Δh:
Δh = hB − hA
Δh = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B ) − 1.006 ⋅ t A − x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A )
Δh = 1.006 ⋅ (t B − t A ) + 2500 ⋅ x B + 1.863 ⋅ t B ⋅ x B − 2500 ⋅ x A − 1.863 ⋅ t A ⋅ x A
Δh = 1.006 ⋅ (t B − t A ) + 2500 ⋅ (x B − x A ) + 1.863 ⋅ (t B ⋅ x B − t A ⋅ x A )
xB = xA, atunci xB - xA = 0 şi rezultă

15
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Δh = 1.006 ⋅ (t B − t A ) + 1.863 ⋅ x B (t B − t A )
Se scoate factor comun şi rezultă:
Δh = (t B − t A ) ⋅ (1.006 + 1.863 ⋅ x B ) (5)
Astfel, coeficientul de termoumiditate, ε, devine:
Δh (t B − t A ) ⋅ (1.006 + 1.863 ⋅ x B ) (t B − t A ) ⋅ (1.006 + 1.863 ⋅ x B )
ε= = =
Δx xB − x A 0
Cum transformarea decurge cu încălzirea aerului, adică tB-tA<0, rezultă:
ε = −∞
Direcţia ε intersectează curba de saturaţie în punctului de rouă. Condiţia răcirii la x constant
este ca temperatura peretelui răcitorului, tp să fie mai mare decât temperatura punctului
de rouă, tr.
tr < tp < tB

În cazul respectării acestei inegalităţi, între suprafaţa uscată a răcitorului şi aerul umed nu are
loc transfer de masă, nu se depune condens pe răcitor.
Calculul, alegerea şi amplasarea răcitoarelor de aer se face similar cu cel efectuat pentru
bateriile de încălzire, cu specificarea că se ţine cont de faptul că agentul este de această dată apa
răcită, care absoarbe umiditate şi căldură de la aerul umed.

REGIMURILE DE FUNCŢIONARE A RĂCITOARELOR DE AER

În funcţie de starea suprafeţei răcitorului, se definesc trei regimuri de lucru ale acestuia:
a) regim uscat (detaliat anterior – figura 1);
b) regim umed cu depunere de condens (figura 2);
c) regim umed cu depunere de brumă (figura 3).

Regimul umed cu depunere de condens apare la răcirea aerului în domeniul temperaturilor

pozitive, atunci când este respectată inegalitatea:
0°C > tB > tr
Dacă tB < tr dar pozitiv, > 0°C, atunci umiditatea depusă apare sub formă de condens pe
suprafaţa răcitorului care rămâne astfel permanent umedă.

16
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Figura 2. Reprezentarea răcirii cu depunere de condens în diagrama h-x

Regimul umed cu depunere de brumă apare în domeniul temperaturilor negative şi în acest

caz, temperatura peretelui răcitorului este mai mică decât temperatura de rouă şi negativă (< 0°C).
Umiditatea se depune la suprafaţa răcitorului sub formă de gheaţă.
Acest tip de răcitor este frecvent întâlnit la folosirea lor în frigorifere, iar bruma obturează
intervalul dintre aripioare, scade circulaţia aerului şi reduce transferul termic.
Înlăturarea gheţii se face la intervale regulate şi se numeşte decongelare sau degivrare.

Figura 3. Reprezentarea răcirii cu depunere de gheaţă în diagrama h-x

17
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 7
TRANSFORMĂRI SIMPLE ALE AERULUI UMED

UMIDIFICAREA IZENTALPICĂ (h-constant)

Transformarea aceasta are loc în condiţiile unui proces de umidificare adiabatică (izentalpică)
a aerului în contact cu o suprafaţă umedă a cărei temperatură corespunde temperaturii
termometrului umed pentru starea dată. Practic, se realizează pulverizarea de apă cu temperatura
egală cu temperatura termometrului umed în curentul de aer.
Reprezentarea umidificării izentalpice este redată în figura 4.

Figura 4. Reprezentarea umidificării izentalpice în diagrama h-x

Pentru transformarea AB de umidificare izentalpică, se va calcula coeficientul de

termoumiditate, ε din ecuaţia de bază a diagramei h-x:
Δh
ε= (6)
Δx
h = 1.006 ⋅ t + x ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t ) (7)
Cu formula (1) se calculează entalpiile punctelor A şi B:
hA = 1.006 ⋅ t A + x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A ) (8)
hB = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B ) (9)
Din ecuaţiile 8 şi 9 se calculează Δh:
Δh = hB − hA

18
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Δh = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B ) − 1.006 ⋅ t A − x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A )

Δh = 1.006 ⋅ (t B − t A ) + 1.863 ⋅ (t B ⋅ x B − t A ⋅ x A ) + 2500 ⋅ (x B − x A )

1.006 ⋅ (t B − t A ) + 1.863 ⋅ (t B ⋅ x B − t A ⋅ x A ) - reprezintă căldură sensibilă, qs

2500 ⋅ (x B − x A ) - reprezintă căldură latentă, ql

Deci, în procesul de umidificare izentalpică, aerul pierde căldura sensibilă care este folosită
pentru evaporarea apei ce intră în compoziţia lui.
Avantajul umidificării izentalpice este acela că se realizează prin pulverizarea apei recirculate
din bazinul camerei de umidificare.

Camere de umidificare. Tipuri constructive.

Aceste camere sunt schimbătoare de căldură şi masă (umiditate) destinate pulverizării apei în
curentul de aer cu scopul umidificării izentalpice a acestuia.
Suprafaţa de transfer termic în acest caz este constituită din suprafaţa picăturilor de apă în
contact cu aerul.
Din punct de vedere constructiv există două tipuri de camere de umidificare:
a) camere cu umplutură
b) camere prin pulverizare (orizontale sau verticale).

a) Cameră cu umplutură
1 – strat de umplutură
2 – separator de picături
3 – registru de pulverizare a apei
4 – rezervor de apă
5 – pompă centrifugă
6 – racord de evacuare aer umidificat
7 –racord de intrare apă / aer
8 – sorb

19
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Funcţionare:
La amorsarea camerei de umidificare se alimentează apă prin racordul 7, până la umplerea
rezervorului 4, cu ajutorul unui preaplin. După alimentarea cu apă, prin racordul 7 se introduce în
camera de umidificare aerul umed care va circula în echicurent cu apa de umidificare. Apoi, prin
sorbul 8, apa este preluată cu pompa 5 şi condusă către registrul de pulverizare 3 de unde trece prin
stratul de umplutură şi se întâlneşte cu aerul pe care îl umidifică.
Aerul astfel umidificat trece prin stratul de umplutură 1 unde este intensificat transferul de
căldură şi umiditate dintre el şi apă, apoi ajunge în zona separatorului de picături 2 unde sunt
reţinute picăturile de apă neevaporate; în final aerul umidificat este eliminat din camera de
umidificare cu umplutură prin racordul 6.

b) Cameră verticală prin pulverizare

1 – corpul camerei
2 – bazin colector de apă
3 – registru de pulverizare
4 – pulverizator de apă (duze)
5 - separator de picături
6 – pompă centrifugă
7 – sistem cu plutitor pentru
menţinerea nivelului constant în bazin

Funcţionare:
La amorsarea camerei de umidificare se alimentează apă prin racordul de aer, până la
umplerea rezervorului. Un sistem cu plutitor 7 menţine nivelul constant al apei în bazinul de apă.
După alimentarea cu apă, prin racord se introduce în camera de umidificare aerul umed care va
circula în echicurent cu apa de umidificare (înainte de a intra în camera de umidificare, aerul este
trecut printr-un separator de picături.
Apoi, apa este preluată cu pompa 6 şi condusă către registrul de pulverizare 3 prin duzele 4 şi
se întâlneşte cu aerul pe care îl umidifică.
Aerul astfel umidificat ajunge în zona separatorului de picături 5 unde sunt reţinute picăturile
de apă neevaporate; în final aerul umidificat este eliminat din camera de umidificare cu umplutură
prin racordul de aer.

20
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 8
TRANSFORMĂRI SIMPLE ALE AERULUI UMED

UMIDIFICAREA IZOTERMĂ
Se derulează cu aport de căldură și masă, fiind de fapt o umidificare izotermă ce se desfășoară
în sensul creșterii conținutului de vapori. Considerăm aerul cu parametrii punctului A (tA, hA, φA,
xA) care suferă o transformare simplă pe izoterma tA până în punctul B (tB=tA, hB, φB, xB).

Se calculează entalpiile punctelor A și B

hB = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B )
hA = 1.006 ⋅ t A + x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A )
Ca pentru orice transformare pe diagrama h-
x, trebuie să se calculeze coeficientul de
termoumiditate, ε
Δh
ε=
Δx

Δh = 1.006 ⋅ t B + x B ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B ) − 1.006 ⋅ t A − x A ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t A )

Ținând cont că tA=tB rezultă:
∆h = 2500 ⋅ x B + 1.863 ⋅ t B ⋅ x B −2500 ⋅ x A − 1.863 ⋅ t A ⋅ x A
∆h = 2500 ⋅ ( x B − x A ) + 1.863 ⋅ t B ( x B − x A )
∆h = ( x B − x A ) ⋅ (2500 + 1.863 ⋅ t B )
Astfel, coeficientul de termoumiditate devine:
∆h ( x B − x A ) ⋅ (2500 + 1,863 ⋅ t B )
ε= = ε = 2500 + 1,863 ⋅ t B
∆x ( xB − x A )
Practic, transformarea de realizează prin injectarea de abur în curentul de aer și urmprește
umidificarea izotermă a acestuia.
În acest scop, pe traseul aerului, în conducta de aer se introduce o țeavă cu orificii prin care se
insuflă abur. Se crează o diferență de presiuni parțiale care reprezintă forța motrice a difuziei
vaporilor de aer obținându-se un aer cu parametrii punctului B.
Aerul absoarbe (xB-xA) umiditate / kg aer, iar dacă debitul total de aer supus umidificării este
L (kg/h), atunci cantitatea de abur necesară pentru a se atinge starea B va fi :
Ab = L ⋅ ( x B − x A ) , kg/h

21
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

În practică, umidificarea izotermă are o utilizare redusă deoarece aerul umidificat are un miros
specific ce se poate transmite ușor produselor alimentare.
Se folosește la afumare, când umidificarea se face și cu fum în proporție de 1-2%.
Transformarea izotermă inversă (BA) este posibilă prin absorbția de umiditate din aer cu
ajutorul unor substanțe higroscopice (care absorb apa) precum Al2O3 sau SiO2.

22
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 8
CONDIŢIONAREA AERULUI PE TIMPUL VERII

Pentru ca aerul introdus în spaţiul climatizat să poată asigura condiţiile impuse de temperatură
şi umiditate, este necesar ca el să fie supus în prealabil unei tratări complexe. Aceasta reprezintă
succesiunea transformărilor simple la care este supus aerul exterior sau în amestec cu aer recirculat,
transformări care se realizează în agregate de condiţionare.
Tratarea complexă a aerului presupune realizarea unui astfel de agregat care să asigure
desfăşurarea tuturor transformări simple, uşor de realizat şi de controlat, până când aerul ajunge la
parametrii cu starea finală corespunzătoare.
Criteriile de alegere a schemei de condiţionare sunt de natură tehnico-economică, urmărindu-
se cu precădere reducerea cheltuielilor de investiţii, exploatare şi energetice.
La alegerea schemei de condiţionare a aerului trebuie să se ţină seama că acelaşi agregat este
folosit atât pe perioada de iarnă, cât şi cea de vară.
Pentru perioada caldă a anului este necesar ca aerul proaspăt sau în amestec cu aerul recirculat
să fie răcit şi uscat, astfel încât conţinutul în umiditate să ajungă egal cu cel al aerului condiţionat.
Răcirea şi uscarea aerului se poate realiza prin umidificare izentalpică în camerele de pulverizare ce
folosesc apa rece din surse naturală, cu temperatura mai scăzută (apă de puţ de adâncime) sau apă
răcită cu ajutorul unei instalaţii frigorifice până la 4-5°C prin utilizarea bateriilor de răcire ce pot
folosi la rândul lot apa rece sau agent frigorific.

REPREZENTAREA PROCESULUI DE CONDIŢIONARE A AERULUI PE TIMPUL

VERII IN DIAGRAMA h-x

Pe baza calculului de bilanţ termic şi de umiditate se cunosc parametrii de stare ai aerului

condiţionat C şi uzat Av. Pentru localitatea în care se amplasează agregatul se determină parametrii
aerului exterior. În funcţie de regimul de lucru impus agregatului (în circuit deschis, închis sau cu
recirculare parţială a aerului uzat) se abordează uşor reprezentarea condiţionării în diagrama h-x.
Pentru condiţionarea aerului în industria alimentară se folosesc agregate de condiţionare cu
recircularea parţială a aerului uzat, stabilindu-se în funcţie de condiţiile specifice raportul de
recirculare:
Lp
n= = 1.0 − 0.1
Lr
Atunci când acesta raport nu este specificat prin tema de proiectare, trebuie avut în vedere ca
el să fie astfel ales încât să asigure raţia de aer proaspăt impusă să elimine eventualele noxe şi să
23
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

asigure cu cheltuieli optime microclimatul impus. În acest sens, cantitatea de aer proaspăt introdusă
în spaţiul climatizat trebuie să îndeplinească una sau ambele condiţii de mai jos:
Lp ≥ n ⋅ R ⋅ ρa , kg / h

unde:
Lp – debitul masic de aer proaspăt introdus în spaţiul climatizat unde îşi desfăşoară activitatea
mai multe persoane, kg/h;
n – numărul maxim de persoane;
R – raţia de aer proaspăt necesară (20-30m3/h şi persoană);
ρa – densitatea aerului din spaţiul climatizat, kg/m3.
În cazul în care în spaţiu sunt degajări de noxe, debitul masic de aer proaspăt trebuie astfel ales
încât să asigure eliminarea acestora până la limita admisă, respectând inegalitatea:
mnoxe
Lp ≥ , kg / h
k a − k ext
unde:
mnoxe – debitul de noxe care se degajă (kg/h). Se va lua în considerare noxa preponderentă în
spaţiul climatizat;
kext – concentraţia aerului atmosferic în noxa respectivă;
ka – concentraţia maximă de noxe admisă de OMS pentru noxa respectivă.

Pornind de la aceste date, se reprezintă procesul de condiţionare în diagrama h-x (figura 1).
1. Se poziţionează pe diagrama h-x punctele corespunzătoare celor trei tipuri de aer:
proaspăt (B), uzat (A) şi condiţionat (C);
2. Aerul proaspăt cu parametrii de stare ai punctului B (tB, φB, xB, hB) se amestecă cu aerul
uzat cu parametrii de stare ai punctului A (tA, φA, xA, hA) şi, în funcţie de raportul de recirculare
stabilit se determină poziţia punctului M pe dreapta de amestec AB.
3. Din punctul M care caracterizează parametrii aerului amestec se duce o tangentă la
φ=100%. Punctul de tangenţă P corespunde stării aerului saturat la temperatura răcitorului tp.
4. La intersecţia tangentei MP cu xC = constant se obţine punctul D.
5. Se obţine astfel reprezentarea grafică a procesului de condiţionare a aerului pe timpul
verii pentru condiţiile date, compus din două tratamente simple succesive: răcire cu depunere de
condens (MD) şi încălzire la x = constant (DC).

24
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Figura 1. Reprezentarea procesului de condiţionare a aerului pe timpul verii în diagrama h-x

Procesul de răcire MD se realizează în răcitoare umede iar cantitatea de frig necesară răcirii
unui debit de aer L este:
Φ MD = L ⋅ (hD − hM ), kJ / h
În funcţie de QMD se dimensionează răcitorul (vezi lucrarea de laborator).
Cantitatea de condens depusă pe răcitor va fi:
WMD = L ⋅ ( X C − X M ), kg / h
Cantitatea de căldură necesară încălzirii finale a aerului este:
Φ DC = L ⋅ (hC − hD ), kJ / h
În funcţie de ΦDC se dimensionează bateria de încălzire.
Aerul condiţionat cu parametrii de stare ai punctului C intră în spaţiul climatizat, participă la
transferul de căldură şi umiditate cu aerul din incintă, menţinând în aceasta parametrii impuşi.
În cazul în care instalaţia funcţionează în regim închis (cu recircularea integrală a aerului
uzat) sau deschis (numai cu aer proaspăt, nu avem amestec de aer. Punctul M în acest caz se
deplasează în B, respectiv A, condiţionarea fiind BD, DC şi respectiv AD, DC. În ambele cazuri,
condiţionarea se realizează prin două transformări simple: răcire cu depunere de condens şi
încălzire la x = constant.

25
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 9
CONDIŢIONAREA AERULUI PE TIMPUL IERNII

Ca şi în cazul condiţionării aerului pe timpul verii, din ecuaţiile de bilanţ termic şi de

umiditate, precum şi din condiţiile impuse spaţiului climatizat rezultă parametrii aerului climatizat
C (tC, xC, hC, φC) şi uzat A (tA, xA, hA, φA).
Parametrii aerului proaspăt pe timpul iernii, B (tB, xB, hB, φB) pentru condiţiile ţării noastre se
situează de datat aceasta în partea stângă, jos a diagramei h-x. Pentru aducerea aerului proaspăt sau
a aerului amestec până la condiţiile impuse de aer condiţionat cu parametrii punctului C, sunt
necesare transformări simple ale aerului umed specifice.
În condiţiile practice de exploatare din industria alimentară, agregatele funcţionează atât vara
cât şi iarna în regim mixt, cu recircularea parţială a aerului uzat. În funcţie de parametrii aerului
exterior pe timpul iernii din localitatea pentru care se face proiectarea agregatului de condiţionare,
dreapta de amestec poate intersecta sau nu curba de saturaţie. De aceea, se face discuţia în ambele
situaţii.

1. REPREZENTAREA PROCESULUI DE CONDIŢIONARE PE TIMPUL IERNII CU

PREÎNCĂLZIREA AERULUI PROASPĂT

Atunci când dreapta de amestec intersectează curba de saturaţie (figura 1) apar consecinţe
nedorite datorită instabilităţii zonei de ceaţă. Pentru a evita formarea amestecului în zona de ceaţă,
aerul proaspăt, cu caracteristicile de stare ale punctului B este încălzit la x= const. cu 5-10°C până
în punctul B’(tB’, xB’, hB’, φB’).
Se poziţionează pe diagrama h-x punctele corespunzătoare aerului climatizat, C, uzat, A şi
proaspăt, B. Se trasează dreapta de încălzire la x=const. (BB’), tB’ = tB + (5-10)°C, se alege regimul
de lucru al agregatului şi, în cazul funcţionării cu recircularea parţială a aerului uzat, se stabileşte
raportul de recirculare, n. După stabilirea acestui raport de recirculare se determină poziţia
punctului de amestec M pe dreapta AB’.
Amestecul de aer format în camera de amestec a agregatului este încălzit la x constant până în
punctul E. Poziţionarea punctului E rezultă astfel:
- se trasează dreptele de xC şi xM constant;
- punctul de intersecţie dintre xC constant şi curba de φ=95% este notat cu D;
- se trasează prin D dreapta de h constant (hD constant) până la intersecţia cu xM constant;
- punctul de intersecţie dintre xM constant şi hD constant reprezintă punctul E.

26
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Din punctul E, aerul este umidificat izentalpic într-o cameră de umidificare până la
caracteristicile de stare corespunzătoare punctului D, iar apoi, prin încălzirea finală suferă
transformarea DC la xC = constant.
Astfel, condiţionarea aerului pe timpul iernii, când dreapta de amestec intersectează curba de
saturaţie este alcătuită din următoarele transformări simple:
- BB’ – încălzire la x constant (xB= xB’)
LB
- AB’ - amestecare aer proaspăt preîncălzit B’ cu aer uzat A, în proporţie de n (unde n = );
LA
punct de amestec M;
- ME - încălzire la x constant (xM= xE);
- ED - umidificare izentalpică (hD= hE);
- DC - încălzire la x constant (xD= xC).

Figura 1. Reprezentarea procesului de condiţionare a aerului pe timpul iernii în diagrama h-x

când dreapta de amestec intersectează curba de saturaţie

Poziţii particulare ale punctului de amestec M

1) M1=B’ – instalaţia funcţionează în regim deschis (numai cu aer proaspăt). Punctul E' se
obţine la intersecţia lui hD cu xB’=const şi condiţionarea constă din:
27
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

BM1 – preîncălzirea aerului proaspăt,

M1E' – umidificare izentalpică şi
E’C – încălzire finală. Este soluţia cea mai defavorabilă din punct de vedere economic.
2) M=M2 - varianta generala, descrisa anterior
3) M=M3 izentalpa punctului D (hD) intersectează dreapta de amestec în M3. În acest caz, din
structura agregatului de condiţionare dispare preîncălzitorul de amestec deoarece ME=0 şi
rămâne numai umidificarea izentalpică M3D, urmată de încălzirea finală DC.
4) M=M4 . M4 se afla la intersectia dreptei de amestec AB cu dreapta xC -constant. Este
varianta cea mai simplă de condiţionare. În acest caz, xM=xC şi în structura agregatului intră
doar încălzirea finală M4C.
5) M=M5=A – agregatul de condiţionare funcţionează în sistem închis, cu reluarea integrală a
aerului uzat, parametrii lui M5, fiind de fapt parametrii aerului uzat, A. În acest caz, din aerul uzat
se extrage umiditatea printr-un proces de răcire umedă. Din M5 se duce o tangentă la curba de
saturaţie (M5P) şi la intersecţia acesteia cu xC=const. se obţine punctul D’. În acest caz, procesul de
condiţionare va fi alcătuit din următoarele transformări simple ale aerului umed:
M5D’ – răcire cu depunere de condens
D’C – încălzire la x=const., iar agregatul va avea în structura sa un răcitor pentru răcirea cu
depunere de condens şi o baterie pentru încălzire.

28
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 10
CONDIŢIONAREA AERULUI PE TIMPUL IERNII - continuare

REPREZENTAREA PROCESULUI DE CONDIŢIONARE A AERULUI PE TIMPUL

IERNII FĂRĂ PREÎNCĂLZIREA AERULUI PROASPĂT

În cazul în care dreapta de amestec nu intersectează curba de saturaţie, deci nu există pericolul
formării amestecului în zona de ceaţă, nu este necesară preîncălzirea aerului proaspăt şi
condiţionarea este similară cu cea prezentată în cazul precedent.
Reprezentarea procesului în diagrama h-x, cu punctarea poziţiilor particulare ale punctului de
amestec, M, precum şi schema agregatului ce realizează acest tip de condiţionare este prezentată în
figura 2. singura deosebire care diferenţiază cele două variante este lipsa preîncălzitorului de aer
proaspăt.
Atunci când dreapta de amestec nu intersectează curba de saturaţie (figura 2) nu mai este
nevoie de preîncălzirea aerului proaspăt.
Aşadar, reprezentarea procesului de condiţionare a aerului pe timpul iernii se face astfel:
1. Se fixează pe diagrama h-x punctele corespunzătoare aerului climatizat, C, uzat, A şi
proaspăt, B.
2. Se trasează dreapta de amestec, AB (care nu intersectează curba de saturaţie);
3. Se alege regimul de lucru al agregatului şi, în cazul funcţionării cu recircularea parţială a
aerului uzat, se stabileşte raportul de recirculare, n. După stabilirea acestui raport de
recirculare se determină poziţia punctului de amestec M pe dreapta AB.
4. Amestecul de aer format în camera de amestec a agregatului este încălzit la x constant până
în punctul E. Poziţionarea punctului E rezultă astfel:
• se trasează dreptele de xC şi xM constant;
• punctul de intersecţie dintre xC constant şi curba de φ=95% este notat cu D;
• se trasează prin D dreapta de h constant (hD constant) până la intersecţia cu xM constant;
• punctul de intersecţie dintre xM constant şi hD' constant reprezintă punctul E
5. Din punctul E, aerul este umidificat izentalpic într-o cameră de umidificare până la
caracteristicile de stare corespunzătoare punctului D,
6. Se încălzeşte aerul cu parametrii punctului D pe xC = constant până atinge parametrii aerului
condiţionat, C.

29
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Figura 2. Reprezentarea procesului de condiţionare a aerului pe timpul iernii în diagrama h-x când
dreapta de amestec nu intersectează curba de saturaţie

Astfel, condiţionarea aerului pe timpul iernii, când dreapta de amestec nu intersectează curba
de saturaţie este alcătuită din următoarele transformări simple:
- Amestecare aer proaspăt B cu aer uzat A, în proporţie de n (unde n=LB / LA); punct de
amestec M;
- ME - încălzire la x constant (xM= xE);
- ED - umidificare izentalpică (hD= hE);
- DC - încălzire la x constant (xD= xC).
Poziţiile particulare ale punctului M au aceeaşi semnificaţie ca mai sus.

30
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 11
PARTICULARITĂȚI ALE CONDIȚIONĂRII AERULUI ÎN DIFERITE SUBRAMURI
ALE INDUSTRIEI ALIMENTARE

Aerul este utilizat pe scară largă aproape în toate subramurile industriei alimentare.
Agregatele folosite pentru realizarea microclimatului și deservirii diferitelor fluxuri tehnologice au,
în mare parte, aceleași componente și principii funcționale. Există și cazuri în care regimul
funcțional impus de un anumit flux tehnologic este diferit de cazul general prezentat.
Particularități funcționale se întâlnesc la agregatele de condiționare folosite în industria cărnii,
industria panificației, a malțului și berii.

1. Particularități ale condiționării aerului în industria cărnii

Industria cărnii este un mare consumator de aer condiționat. În majoritatea situațiilor, aerul
condiționat solicitat de fluxul tehnologic se obține în agregate clasice, cu regimuri funcționale
obișnuite. Pentru anumite procese tehnologice însă, microclimatul impus necesită utilizarea unor
agregate cu funcționalitate complexă - exemplu tipic este procesul de afumare la rece.
Afumarea la rece se folosește în procesul tehnologic de fabricare a afumăturilor și se
realizează în tunele de afumare, dotate cu agregate de condiționare. Acestea sunt amplasate
deasupra tunelurilor de afumare și în apropierea generatoarelor de fum. În condiții practice, ele
deservesc două semituneluri, fiecare agregat fiind cuplat la un generator de fum ce asigură debitul
necesar de fum ce se amestecp cu aerul condiționar (fumul în proporția stabilită de tehnologie).
Aceste agregate funcționează în sistem mixt, prin amestecul aerului proaspăt cu aer uzat recirculat.
Amestecul de aer condiționat și fum trebuie să asigure regimul de temperatură, umezeală
relativă și conșinut de fum pe toată durata procesului, în limitele impuse de procesul tehnologic.
Microclimatul impus de fluxul tehnologic diferă de produsele prelucrate și definește valori
limită pentru temperatură, umezeală relativă, conținut de fum și viteze ale aerului. Într-un astfel de
agregat (figura 1), aerul proaspăt cu caracteristicile punctului B se amestecă cu aerul recirculat, cu
caracteristicile punctului A, este filtrat prin filtrul cu casete 8 și tratat diferențiat pe timpul verii și
iernii, amestecat cu proporția recomandata de fum, cu caracteristicile punctului F, după care, cu
ajutorul unui ventilator centrifugal este dirijat către tunelul de afumare.

31
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Figura 1. Schema agregatului de condiționare folosit pentru afumarea la rece

1 - distribuția amestecului de aer condiționat-fum; 2- spațiu de afumare la rece; canal colector
de aer-fum uzat; 4-racord de evacuare a amestecului aer-fum; 5 - canal pentru recircularea aerului
uzat; 6-canal pentru aspirație aer proaspăt; 7-cameră de amestec; 8-filtru cu casete; 9-preîncălzitor;
10-rpcitor; 11, 14 - separatoare de picături; 12-cameră de umidificare; 13-registru cu duze de
pulverizare; 15-baterie pentru încălzirea finală; 16- racord pentru alimentare cu fum; 17-cameră de
amestec aer condiționat-fum; 18-ventilator centrifugal; 19-canal de refulare a amestecului către
tunelul de afumare; Le - debitul de amestec uzat evacuat; Lp-debitul de aer proaspăt; Lr - debitul de
aer recirculat; Lf - debitul de fum; indicii A, B, C, M, F etc sunt indicii parametrilor aerului și
amestecului corespunzător.

Calculul de proiectare al unui astfel de agregat se face pe baza reprezentării procesului de

condiționare în diagrama h-x pe timpul verii și respectiv al iernii.
În figurile 2 și 3 este reprezentată succesiunea transformărilor pe care le suferă aerul într-un
agregat de condițioanre e deservește un tunel de afumare rece pe timpul verii și, respectiv al iernii.

32
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Figura 2. Reprezentarea procesului de condiționare a aerului pe timpul verii pe diagrama h-x

pentru un agregat ce deservește un tunel de afumare la rece:
A - starea amestecului aer condiționat- fum la evacuarea din tunel; B-starea aerului proaspăt
pe timpul verii; C- starea amestecului aer condiționat-fum la intrarea în tunelul de afumare; F -
starea fumului la intrarea în agregatul de condiționare; AB - dreapta de amestec aer proaspăt cu aer
recirculat; M-starea amestecului; MD' - răcirea amestecului; D'E - încălzirea amestecului; EF -
dreapta de amestec aer condiționat-fum; CC' - încălzirea amestecului în ventilator; K-starea aerului
condiționat saturat la temperatura suprafeței răcitorului; D-punctul de rouă la temperatura tr; Lp-
debitul de aer proaspăt; Lr - debitul de aer recirculat; Lf - debitul de fum; L - debitul de amestec aer
condiționat-fum.
A-starea amestecului aer-fum la evacuarea din tunel; B-starea aerului proaspăt pe timpul iernii; B' -
aer proaspăt preîncălzit; C-starea amestecului aer condiționat-fum la intrarea în tunel; F-starea
fumului la intrarea în agregatul de condiționare; D-punctul de rouă la temperatura tr; K-starea
aerului saturat la temperatura suprafeței răcitorului; BB'-preîncălzirea aerului proaspăt; AB'-
amestec aer proaspăt (Lp) cu aer recirculat (Lr); M1, M2, M3 - stări posibile ale amestecului; ME'
preîncălzirea amestecului; E'E - umidificare izentalpică; EF - amestec aer condiționat -fum; C'C -
încălzirea amestecului în ventilator; CA - modificarea parametrilor de stare ai amestecului aer-fum
în camera de condiționare.

33
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Figura 3. Reprezentarea procesului de condiționare pe timpul iernii pe diagrama h-x pentru un

agregat ce deservește un tunel de afumare la rece:

34
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

CURS 12
PARTICULARITĂȚI ALE CONDIȚIONĂRII AERULUI ÎN DIFERITE SUBRAMURI
ALE INDUSTRIEI ALIMENTARE

2. Particularități ale condiționării aerului în industria de panificație

În industria panificației, aerul condiționat se folosește în scopul desfășurării optime a procesului
tehnologic, la depozitele de pâine și pentru păstrarea unor materii prime, auxiliare și semifabricate.
În procesul tehnologic, aerul condiționat se folosește pentru asigurarea microclimatului în camerele
de fermentare a aluatului și în dospitoarele finale. Dacă agregatele de condiționare folosite pentru
depozitele de pâine au un regim funcțional clasic, cele utilizate pentru condiționarea aerului pentru
camerele de fermentare și dospitoarele finale au câteva particularități funcționale și constructive:
datorită faptului că aerul condiționat este preluat din sala de fabricație, regimul funcțional este
constant (iarna și vara) iar structura constructivă a agregatului este simplificată.
Pe de altă parte, din cauza specificului proceselor tehnologice ce se desfășoară în aceste spații,
caracterizate prin degajări mari de CO2, se recomandă utilizarea agregatelor în regim deschis de
funcționare.
În figurile 4 și 5 sunt prezentate două agregate pentru realizarea microclimatului într-o cameră de
fermentare și, respectiv într-un dospitor final. Aceste agregate prelucrează debite relativ mici de aer,
sunt metalice și prevăzute cu aparatură de măsură și control.

Figura 4. Schema agregatului de condiționare pentru o cameră de fermentare:

1-agregat de condiționare; 2, 4-separatoare de picături; 3-registru de pulverizare; 6-ventilator
centrifugal; T1, T2 - traductoare de temperatură.

35
 Instalaţii de frig şi climatizare în industria alimentară (IFCIA) – Condiţionarea aerului umed

Agregatul de condiționare din figura 4 este prevăzut cu un dispozitiv de autoreglare. În locul

bateriei de încălzire a aerului condiționat se folosește abur care este introdus în bazinul colector al
camerei de umidificare pe care o încălzește. Această variantă este puțin folosită, dar este posibilă.
După încălzirea și umidificarea izentalpică, aerul este supus unei încălziri finale în bateria 5, după
care, cu ajutorul ventilatorului centrifugal 6 este introdus în camera de fermentare. Menținerea unui
microclimat constant se face printr-un sistem de autoreglare, folosind traductoarele de temperatură
T1 și T2.
În figura 5 este prezentată schema unui agregat de condiționare folosit pentru dospitoarele finale.
Elementul constructiv de bază al acestora este camera de umidificare, realizată din tablă cu secțiune
pătrată (600x600 mm), cu lungime de până la 2000m și prevăzută cu un bazin colector de apă. În
camera de umidificare este amplasat registrul cu duzele de pulverizare, apa fiind recirculată
continuu cu ajutorul pompei centrifuge 4.
Înaintea registrului de pulverizare este plasată țeava perforată 13 prin care se introduce abur, cu rol
de încălzire primară a aerului condiționat. Gradul de încălzire este reglat automat prin reglarea
debitului de abur.
După încălzirea primară, umidificare și încălzire finală, aerul condiționat este introdus în dospitorul
final unde realizează parametrii de microclimat impus. Un astfel de agregat poate funcționa în
regim mixt sau deschis.

Figura 5. Schema unui agregat de condiționare pentru dospitoarele finale.

1-camera de umidificare; 2-baterie pentru încălzirea finală; 3-ventilator centrifugal; 4-pompă
centrifugală; 5,8 -electromotoare; 6, 7 - postamente; 9,10-jaluzele; 11-traductor de temperatură
pentru aerul recirculat; 12- traductor de temperatură după camera de umidificare; 13-țeavă perforată
pentru abur; 14-registru de pulverizare cu duze.

36