Macroeconomie

Lect. univ. dr. Ana Olteanu
E-mail: olteanu.anna@gmail.com
 Notiuni introductive
• Definitii
• Microeconomia vs Macroeconomia
• Obiective macroeconomice
• Cererea agregata si oferta agregata
• Echilibrul macroeconomic 
• Politica economica
 Definitii 
Macroeconomia
• este o ramură a ştiinţei economiei care studiază relaţiile 
economice la nivelul ansamblului economiei naţionale
• este partea economiei, care studiază procesele şi
fenomenele economice (de ex. inflaţia, şomajul, creşterea 
economică etc), ce rezultă din corelarea activităţilor 
economice la nivelul economiei naţionale. 
• se ocupa cu studiul comportamentului economic în
ansamblu
Economia naţională = ansamblul activităţilor economice şi 
sociale care se desfăşoară in cadrul naţional al unui stat.
 Microeconomia   vs    Macroeconomia
Microeconomia
Alcătuită din procese, fapte, acţiuni
manifestate la nivel individual, la
fluxurile economice ( gospodării,
firme, instituţii, etc.)
Componenta ştiinţei economice care
se ocupă cu studiul proceselor
faptelor comportamentelor
individuale din economie
Alcătuită din elemente referitoare la
entităţi economice individualizate şi
identificate în cadrul sistemului
economiei
Ca ştiinţă, se bazează pe microanaliză
Se ocupă de probleme mici
Vizeaza activitatea individuala a
agentilor economici, studiind preturi,
cantitati si piete individuale
Macroeconomia
Alcătuită din procese, fapte acţiuni
manifestate sub forma agregată, ca o
rezultantă a acelor reflectate de
microeconomie
Componenta ştiinţei economice care
se ocupă cu studiul structurii,
funcţionalităţii şi comportamentului
de ansamblu al economiei ca sistem
Alcătuită din elemente conceptuale,
obţinute ca mărimi agregate din
elemente preluate de la entităţile
macroeconomiei
Ca ştiinţă se bazează pe macroanaliză
Se referă la probleme mari
Vizeaza economia în general si se
ocupa de comportamentul agentilor
economici agregati
Macroeconomia studiază comportamentul 
in ansamblu a celor patru sectoare ale unei 
economii naţionale:
Sector Functie Venituri Cheltuieli
Gospodării/ Consum, Salariu, rentă, Consum
menaje productie dobandă
nefinanciara
Firme/ Productie Profit Investiţii interne
producători nefinanciara brute
destinata pieţei
Public/ Redistribuirea Taxe şi impozite Cheltuieli
guvernamental veniturilor si percepute Guvernamentale
bogăţiei
naţionale
Restul lumii/ Export, import Export net
legătura cu
străinătatea
 Obiective macroeconomice
• Angajări totale – orice persoană pregătită, doritoare şi capabilă să 
lucreze să aibă un serviciu stabil.
• Creşterea economică – dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii 
ar putea imbunătăţi nivelul de trai al populaţiei.
• Stabilitatea preţurilor – există perioade când preţurile 
cresc/descresc in general intr-un ritm foarte rapid (perioade de 
inflaţie/deflaţie), creând dificultăţi in multe sectoare ale 
economiei
• Securitatea economică – ajutarea persoanelor aflate in 
imposibiltatea de a-si purta singuri de grija (bătrâni, persoanele cu 
handicap, persoanele aflate in imposibilitatea de a-şi câștiga 
existenţa)
• Echitate – asigurarea sanselor egale a tuturor cetatenilor pentru 
realizarea scopurilor de catre sistemul economic al unei economii 
naţionale
• Eficienţă – productie maxima utilizand resursele existente. Ca 
obiectiv naţional eficienţa se referă la intreaga capacitate a 
economiei de a produce la maxim, folosind resursele disponibile.
 Cererea agregatã
• CA = totalitatea cheltuielilor efectuate într-o economie pentru 
achizitionarea de bunuri si servicii indiferent de destinatia 
acestora (consum, investitii, export etc).        
Componente :
• cererea pentru consum personal (C) = Cheltuielile necesare 
achizitionãrii bunurilor si serviciilor de cãtre consumatorii 
finali (populatie, menaje, gospodarii)
• Achizitiile guvernamentale (administratii publice locale si 
centrale) (G) = cheltuieli aferente consumului public si a 
investitiilor publice 
• Cererea pentru investitii (I)=cheltuielile firmelor pentru 
investitii brute (formare bruta de capital fix si cresterea 
stocurilor)
• Exporturi nete (EN)=diferenta dintre exporturi si importuri 
(EN=EX-IM) reflectand influenta comertului exterior asupra 
cererii agregate.
CA=C+G+I+EN
 Oferta agregatã
• OA = productia interna bruta adusa si oferita pe
piata de catre agentii economici producatori 
(productia totala interna de bunuri economice+IM)
• CA si OA sunt analizate în legãturile lor multiple cu 
indicele general al preturilor (IGP)
 Factorii care explica panta negativa a CA
• ↑IGP →↓valoarea reală a banilor→↓ puterea de 
cumpărare→↓Q de bunuri/servicii cumparate→↓CA 
in termeni reali
Pretul bunurilor/serviciilor interne > Pretul celor 
străine→↓cerinta consumatorii interni pentru 
bunuri/servicii interne→↑IM&↓EX

• ↓IGP →↑P bunurilor finale realizate intern
=> cantitatea cerută la export ↓ => cantitatea agregata 
cerută ↓
=> Importurile devin mai ieftine (cantitatea importată ↑) 
=> cantitatea cerută din producţia internă ↓
Factorii care explica panta pozitiva a OA

↑IGP → Salariul nominal nu ↑ creste imediat (în 
aceeaşi proporţie) => ↓salariul real (puterea 
de cumparare a salariului nominal) => ↓C 
firmelor =>↑Pf=>↑Q=>↑OA
 Factorii care determină ↑/↓CA
• Consumul

• Investitiile

• Cheltuielile guvernamentale

• Exportul

• Importul
 Influenta consumului asupra CA
• ↓d’(la creditele de consum)
     (politica monetară expansionistă)
C↑=>CA↑
• ↓t (politică fiscală expansionistă)
• ↑gradul de încredere în evoluţia economiei

• ↑d’(la creditele de consum) 
    (politica monetară restrictivă)
• ↑t (politică fiscală restrictivă) C↓=>CA↓
• ↓gradul de încredere în evoluţia economiei
 Influenta investitiilor asupra CA
• ↓d’(la creditele de investitii)
    (politica monetară expansionistă) I↑=>CA↑
• ↓t (politică fiscală expansionistă)
• ↑ gradul de încredere în evoluţia economiei

• ↑d’(la creditele de investitii) 
    (politica monetară restrictivă)
• ↑t (politică fiscală restrictivă) I↓=>CA↓
• ↓ gradul de încredere în evoluţia economiei
 Influenta exportului net asupra CA
• ↑Venitul extern=>↑cererea pentru produsele 
obţinute în tara=>↑EX
• ↓ Venitul intern => IM ↓ ↑EN=>↑CA
• Moneda nationala de depreciază 
    => EX se ieftinesc în moneda străină=>↑EX
    =>↓IM

•↓Venitul extern=>↓cererea pentru produsele   
  obţinute în tara=>↓EX
• ↑Venitul intern => IM ↑
↓EN=>↓CA
• Moneda nationala se apreciază
   => EX se scumpesc în moneda străină =>↓EX
   =>IM↑
 Factorii care determină ↑/↓OA
• Evoluţia preţurilor factorilor de producţie (PFP)
   ↑PFP(de ex : combustibil, munca)=>↑C de producţie=>↓Q interna 
=>OA↓
• Raportul dintre salarii (S) şi productivitate (W) la 
nivel naţional
    ↑S >↑WL => ↑CTM=>OA↓
• Condiţiile naturale din economie
    condiţii nefavorabile (de ex: afectarea agriculturii)=>OA↓
• Nivelul fiscalităţii suportate de către firmele interne
   ↑taxele=>↑Costul firmelor=>OA↓
 Echilibrul macroeconomic
Sistemul economic se află in echilibru ↔CA=OA
 Impactul modificării cererii agregate
• ↑ CA - deplasare către dreapta 
↑Q=>↑V=>↓rata şomajului; ↑Rata inflatiei
(cerere inflationista =↑CA in urma promovării politicii 
macroeconomice expansioniste (de ex : ↑ofertei de monedă))
• ↓CA deplasare către stanga 
Q↓=>↑rata şomajului; Ri↓(↓ritmului de ↑P= Dezinflaţie). 

Variatia CA -> relaţie inversă între Ri şi rata

şomajului

Şomajul = dezechilibru al pieţei muncii (oferta 
de munca >cererea de munca)
 Impactul modificării ofertei agregate
• ↑ OA - deplasare către dreapta 
     Q↑=>rata şomajului↓;Ri ↓ 
• ↓ OA - deplasare către stanga 
     Q↓=>rata şomajului↑=>Ri↑ 
(oferta inflationista=↓OA determinata de ↑costurilor de 
producţie, a ↑ salariilor > ↑ productivitatea, a ↑ fiscalităţii)

Variatia OA -> relaţie directă între Ri şi rata

şomajului 
 Politica economica
• actiunea constientã, concertatã democratic, a puterii publice
care presupune definirea obiectivelor economice si sociale ale
statului, punerea în aplicare a acestor obiective, folosindu-se 
mijloace si tehnici adecvate.

• Elaborarea se bazeazã pe întelegerea si constientizarea
intereselor generale ale unei natiuni elaborate  în functie de: 
epoca istoricã, necesitãtile economice ale populatiei, 
conjunctura politicã si economicã internationalã, materiile 
prime si resursele energetice ale tãrii, etc.

• Politica economicã a unui stat depinde si este influentatã de 

obiectivele majore ale politicilor economice nationale, 
regionale si mondiale.
 Scopul politicii economice
Extinderea cererii agregate
Termen Scurt
Echilibrarea balantei de plati

Reducerea deficitului bugetar

Asigurarea cresterii economice stabile

Stabilitatea preturilor
Termen Lung
Reducerea somajului
 Clasificarea politicilor
-dezvoltãrii economice,
Dupa domeniile în care  -dezvoltãrii sociale,
trebuie sã se aplice : -dezvoltãrii durabile,
-eliminarea somajului,
- economice  -politica antiinflationistã,
- sociale -politici de dezvoltare a categoriilor sociale
-conjuncturale, defavorizate. 

-pe termen scurt sau mediu,

Dupa duratã
-structurale,
-de restructurare, etc.
-politici restrictioniste,
-politici de incitare,
Dupa modul de influentare a 
-politici de stimulare,
participantilor la viata economicã
-politici de concertare a actiunilor
pe un anumit domeniu.
 Clasificarea politicilor
-protectia mediului,
Politici  -politici bugetare,
globale -programarea macroeconomicã

Dupa amploarea 
obiectului politicii 
economice

în domenii diferite:
Politici  -piata muncii,
sectoriale -transporturile,
-infrastructura 
MASURAREA REZULTATELOR 
ACTIVITATII ECONOMICE
REZULTATE MACROECONOMICE
 Reprezinta iesirile asociate activitatii agentilor 
economici agregati, utilizand un sistem de indicatori 
sintetici (indicatori macroeconomici), iar ca metoda 
principala se utilizeaza sistemul conturilor nationale 
(SCN).

Indicatorii rezultatelor macroeconomice pot fi:
ü globali, finali (brut net), 

ü interni sau naţionali 

ü nominali sau reali 
MASURAREA  ECONOMICA  A  REZULTATELOR 
MACROECONOMICE  SE  FACE  FOLOSIND 
INDICATORII
 produsul intern brut (PIB);

 produsul intern net (PIN);

 produsul national brut (PNB);

 produsul national net (PNN);

 venitul national (VN);

 produsul global brut (PGB).
 PIB (PRODUSUL INTERN BRUT) 
 valoarea producţiei de bunuri finale realizate de către agenţii
economici interni într-un an
 valoarea tuturor bunurilor si serviciilor finale, de piata, realizate 
cu ajutorul factorilor de productie din interiorul unei tari, într-o 
perioada de timp determinata. 
 poate fi exprimat în :

Agenţi economici interni preturile factorilor de productie 
preturile pietei

ü  Firme naţionale (care acţionează intern)
ü  Firme străine (care acţionează intern)
 PNB (PRODUSUL NATIONAL BRUT) 
valoarea de piaţă a producţiei de bunuri şi servicii finale 
realizate de către agenţii economici naţionali, într-un an
PNB = PIB + SVS  (soldul veniturilor cu străinătatea)
PNB = PIB + (Veniturile obţinute de către firmele naţionale pe 
plan extern –Veniturile obţinute de către firmele străine pe 
plan intern)
PNB>PIB <-> SVS>0 (agentii economici autohtoni aduc mai multa 
valoare adaugata din exterior)
PNB<PIB <-> SVS<0 (agentii economici straini obtin în interior o 
valoare adaugata mai mare)

Exemplu: Venitul obţinut de către lucrătorii români în Italia se 
înregistrează în PIB-ul Italiei şi în PNB-ul României.
 PIN (produsul intern net)
• PIN se determina prin scaderea din PIB a amortizarii.
• PIN = PIB – A

PNN (PRODUSUL NAŢIONAL NET)
 se determină scăzând din PNB consumul de capital fix 
(amortizarea)
  PNN = PNB – A

Venitul national (VN)
• valorii productiei totale, adica prin însumarea veniturilor 
factorilor (salarii, rente, dobânzi, profituri), indiferent daca 
rezultatul sunt bunuri economice finale ori intermediare
• VN=PNB-A
 PGB (PRODUSUL GLOBAL BRUT)
 reflecta valoarea totala a bunurilor materiale si a serviciilor, cu 
caracter marfar si nemarfar, obtinute într-o perioada de timp, de 
regula un an, în cadrul subsistemelor economiei nationale
 PGB = PIB + Ci=
PGi =produsul global realizat de sectoarele de activitate
PFi= produsul final realizat de sectoarele de activitate, 
Ci =consumul intermediar al sectoarelor de activitate 
i = numarul sectoarelor economice.

Exemplu: Un producator  obţine bunul X în valoare de 100 u.m., care 
este vândut unei alte firme care obţine bunul Y pe care-l vinde cu 250 
u.m. unei alte firme care produce bunul Z pe care-l vinde cu 350 u.m. 
Aflaţi: a) Consumul intermediar total; b) PIB; c) PGB
a) Consum intermediar = 0 + 100 +250 = 350
b) PIB = 350   sau PIB = 100 + 150 + 100 (Suma valorilor adaugate 
brute)
c) PGB = 700 ( consum intermediar + valoarea producţiei finale)
INDICATORII MACROECONOMICI EXPRIMAŢI ÎN PREŢURILE 
PIEŢEI (PP) ŞI ÎN PREŢURILE
FACTORILOR DE PRODUCŢIE (PF).
 pp = pf + Ti (Taxe indirecte -TVA, accize, taxe vamale)
 PIBpp = PIBpf + Ti
 PNBpp = PNBpf + Ti
 PINpp = PINpf + Ti
 PNNpp = PNNpf + Ti

Exemplu: Pvânzare bun x = 1 u.m. (TVA 9%). Determinaţi pretul pe care 
îl incasează producătorul.
ü P pieţei (pp) = 1 leu
ü TVA = 9%
ü pp=1.09 pf=1 => pf=0.91=Preţul încasat de către producător  (preţul 
factorilor – din acesta trebuie să se plătească factorii de producţie 
implicaţi în obţinerea producţiei - cheltuieli cu salariile, profit, cheltuieli 
cu dobânzile etc).
PIB SE POATE DETERMINA PRIN 3 METODE: 

 Metoda producţiei

 Metoda veniturilor

 Metoda cheltuielilor
 METODA PRODUCŢIEI
 PIB= valoarea adaugata bruta agregata a bunurilor economice 
ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost 
produse de agentii economici autohtoni si straini
 PIBpf = ΣVABpf

VAB = încasările firmei- cheltuielile aferente capitalului circulant 
(consumul intermediar).
 VAB = VT – Ci

 Profit = VT – Ci – A – Salarii –dobânzi –renta

 VAB – A        = profit + salarii + dobânzi + rente

VAB-A

VAN (valoare adaugată netă) = VN (venit national)
 METODA VENITURILOR
 însumarea veniturilor ce reprezinta remunerarea factorilor de 
productie (salarii, rente, dobânzi, profituri, s.a.) cu alocarile 
pentru consumul de capital fix. Nu sunt incluse si venituri care 
rezulta din transferuri (pensii, alocatii ajutoare).
 PIBpf = Vf (venituri care remuneareaza factorii de productie)+ A

 PIBpp = Vf + A + Iind (impozitele indirecte) – Sexp (subventiile 
de exploatare)
 VABpf = A + VN

 VANpf = VN

 PIBpp = Σ VANpf + A + Tind

 PIBpp = VN + A + Tind
 METODA CHELTUIELILOR
 agregarea cheltuielilor pentru achizitionarea bunurilor care 
alcatuiesc productia finala
 PIBpp = CF + FBCF + VS + EN
CF=consumul final privat si public, 
FBCF= formarea bruta a capitalului fix 
VS=variatia stocurilor 
EN=exportul net=EX-IM
 PIB = C + I + G + EN
Exemplu: C = 100 u.m., din care 60 u.m. pentru bunuri produse 
intern => importul de bunuri de consum este 40 u.m. I = 70 u.m., 
din care 50 u.m. pentru bunuri produse intern => importul de 
bunuri de investiţii este 20 u.m. G = 40 u.m., din care 10 u.m. 
pentru bunuri produse intern => importul de bunuri este 30 u.m. 
Exporturile = 30 u.m.
 PIB = ? (metoda cheltuielilor)
 PIB = 100 + 70 + 40 + 30 – 90 (importurile totale) = 150 u.m.
 INDICATORI DERIVATI AI PIB
 PIB nominal - valoarea bunurilor finale în preturile curente ale 
perioadei de calcul
 PIB real - modificarea productiei fizice în economie, prin 
exprimarea tuturor bunurilor finale produse în preturile unui an 
de referinta(de bază), numite preturi constante.
 Deflatorul PIB – este raportul dintre PIB nominal si PIB real 
(pentru acelasi an)- alternativa indicelui preturilor de consum 
(IPC)
Deflator PIB = PIB nominal / PIB real
PIBr1/0=                                           => IPIBr= IPIBn/IIGP
 Cresterea economica se masoara prin evolutia PIB real (variatia 
relativa - %)-> rata de crestere economica (g)=ΔPIBr(%)
 EXEMPLU
 Se produc 2 bunuri finale: X si Y
An X Y Px Py
0 10 12 2 1
1 15 18 3 1.5

 PIBn0=10*2+12*1=32
 PIBn1=15*3+18*1.5=72

 PIBr0=PIBn0=32

 PIBr1/0=15*2+18*1=48

 g= ΔPIBr(%)=50%

 IGP (Deflatorul PIB)=PIBn1/PIBr1/0=72/48=1.5
 ALTI INDICATORI
 Venitul personal – venitul populatiei supus taxei pe venit
VP=VN-Vnedistribuit+Transfer

 V nedistribuit – profitul nedistribuit, contributii la 
asigurari, taxe pe venit platite de agentii economici

 V disponibil – venitul ramas dupa plata diferitelor 
taxe
3. VENITUL, CONSUMUL, ECONOMIILE 
SI INVESTITIILE
CUPRINS
 Venitul
 Consumul

 Economiile

 Investiţiile 

 Principiul acceleratorului

 Principiul multiplicatorului 
VENITUL
Venitul national sau produsul national (Y) reprezinta 
suma dintre consumul final (C) si investitii (I) 
(utilizarile). 

Y = C + I
CONSUMUL
 Consumul reprezintă cheltuielile efectuate de către 
gospodării pentru achiziţia bunurilor şi serviciilor 
finale.
 Inclinatia spre consum reprezinta raportul 
procentual dintre consum si venit, ce poate fi 
prezentat sub doua forme:
- înclinatia medie spre consum: c=
- înclinatia marginala spre consum: c’=
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CONSUMUL
Factor ↑ ↓
Averea ( active reale şi  C ↑ C ↓
financiare ale 
populatiei)
d’  Creditele  ↓ => C ↓ Creditele ↑=> C ↑
Politică monetară  Politică monetară 
restrictivă expansionistă
t venitul disponibil  venitul disponibil 
populatiei↓=>  populatiei ↑ => C ↑ 
C↓(politica fiscala  (politica fiscala 
restrictiva) expansionista)
Ria C (prezent) ↑ C (prezent) ↓

Gradul de încredere în  - Optimism => C ↑
evoluţia economică - Pesimism => C ↓
TEORII DE ANALIZĂ A CONSUMULUI
 Teoria Keynesistă
 Teoria venitului permanent (Milton Friedman)
 TEORIA KEYNESISTĂ
 Consumul este influenţat în mod decisiv de venitul disponibil 
curent.
C = f(Yd);  Yd = venitul disponibil
 Yd = Y (Venit Naţional) - T directe (impozitul pe venituri + CAS + 
CASS) + TR (Transferuri)
 Venitul disponibil al unei gospodării se alocă pentru consum şi 
pentru economisire. 
Yd = C + S (economii)
Exemplu:
 Yd = 100 u.m.
 C = 80 u.m.
 c =     = 0,8(cheltuielile pentru consum dintr-un leu venit 
disponibil
                                    
 s =     = 0,2 (economisirea dintr-un leu venit disponibil)
 LEGEA PSIHOLOGICĂ A LUI KEYNES
 La modificarea venitului disponibil, consumatorii reacţioneaza 
modificând consumul într-o proporţie mai mică şi economisirea într-o 
proporţie mai mare
ΔYd = ΔC + ΔS |: ΔYd    =>   c’ + s’ = 1
 c’ - reprezintă înclinaţia marginală spre consum= ΔC/ ΔYd
 s’ – reprezintă înclinaţia marginală spre economisire= ΔS/ ΔYd
Yd C S c s
↑ ↑ (creşte mai puţin)  ↑ (creşte mai mult)  ↓ ↑
 Exemplu: ↓ ↓ (mai puţin)  ↓ (mai mult)  ↑ ↓
T0 T1
ΔYd = 20 Yd 100  120 
ΔC = 10 C 80 90
S0 = 20 S1 = 30 => ΔS = 10
c’ =10/20=0.5 (la o creştere a venitului disponibil cu o unitate monetară, 
consumul se măreşte cu 0,5 unităţi)
s’ =10/20=0.5 (economisirea creşte cu 0,5 unităţi, ca urmare a creşterii 
cu o unitate a venitului disponibil)
 TEORIA VENITULUI PERMANENT
Ipoteze :
 consumul nu depinde de venitul disponibil curent, ci de venitul 
permanent.
C = f(Ypermanent)
 Ydisponibil = Ypermanent + Ytemporar
  indivizii  - economisesc când Yd > Ypermanent 
                     - utilizeaza economii cand Yd < Ypermanent.
  T0 T1 T2
Exemplu: Ypermanent 1000  1000  1000 
Ydisponibil  1000  1200  800
C(permanent)  900  900  900 
Rezolvare
Ytemporar  0 200 -200
S 100 300 -100

Presupunem c’ în functia de venit permanent = 0,9; rezultă Cpermanent 
= 0,9Ypermanent
 ECONOMIILE
 reprezinta surplusul de venit (Y) peste cheltuielile de consum
S = Y – C    si    Y = S + C

 Relatia dintre venit si economii arata:

- care este raportul dintre economii si venit –> s=S/Y (înclinatia 
medie spre economii)

- cu cât sporesc economiile la o crestere cu o unitate a sporului 
de venituri –>s’= ΔS/ ΔY (înclinatia marginala spre economii)

- s’ + c’=1.
FUNCTIA CONSUMULUI ŞI FUNCŢIA ECONOMISIRII
 C = Ca + c’Yd - funcţia consumului
Ca = consum autonom (nivelul consumului care nu depinde de 
venitul disponibil curent)  realizat pe baza economisirii 
anterioare, fie pe baza împrumuturilor.
T0: C0 = Ca + c’Yd0   &  T1: C1 = Ca +c’Yd1  =>  c’ = ΔC/ ΔYd
 S=Yd–C=Yd–Ca–c’Yd=Yd–c’Yd–Ca=-Ca+s’Yd- funcţia 
economisirii
Exemplu:
 C = 100 + 0,8Yd =>  s’ = 0,2 => S = -100 + 0,2Yd

 c’ = 0,8 – panta funcţiei consumului

 -100 + 0,2Yd = 0 => 0,2Yd = 100 => Yd = 500
 INVESTIŢIILE 
 reprezintă fluxul de cheltuieli destinate creşterii sau menţinerii stocului 
de capital real, proiectelor de producere a bunurilor care nu sunt 
destinate unui consum imediat, 
 Categoriile de investiţii:
- Investiţii de înlocuire/Investiţii brute (Ib) (de reproducţie) - înlocuirea 
obiectivelor uzate şi menţinerea stocului de capital fix (utilaje, 
instalaţii, clădiri etc    Ib=S+A
- Investiţii nete (In) (de dezvoltare) - partea din venit cheltuită pentru 
creşterea volumului capitalului fix şi a stocurilor.    In=S
 Exemplu:  O maşină produsă în 2014 şi vândută în 2015, în care din 
componentele PIB 2014 se regăseşte?   ->  Maşina respectivă 
reprezintă un stoc care se regăseşte în investiţii (deoarece generează 
venituri viitoare)
Ib = In + A
In = FNCF + variaţia stocurilor
FNCF - formarea netă de capital fix (adică investiţiile noi la nivelul unei 
economii)
Ib = FBCF + Δ stocurilor
 În economia de piata economiile se transforma în investitii 
S = I
 Nu întotdeauna economiile se transforma integral în investitii 
caci o parte se tezaurizeaza (T) 
I=S–T (investitie neta)
 Este posibila si situatia S > I când acumulari anterioare sunt 
transformate în bunuri de capital. 
I=S+K
 Funcţia investiţiilor:  I = Ī – d*i ,

Ī – investiţiile autonome (care nu depind de rata dobanzii); 
i – rata dobanzii; 
d – coeficientul de sensibilitate a investiţiilor faţă de rata dobinzii. 
INDICATORI DE EFICIENTA ECONOMICA  A INVESTITIEI
 Rata rentabilitatii investitiei:    Sn=S0 (1+i)n                Investiţie 
oportună dacă: Sn>S0
 Randamentul intern (actualizat) al investitiei: S0=ΣSk/(1+i)k

 Perioada de rambursare a investitiei (termenul de recuperare): 
Tr = I / Pa  
 Coeficientul de eficienţă economică a investiţiei –profitul anual 
ce se obţine la o unitate monetară investită.

S0 – suma de bani investita initial;
Sn – suma de bani dupa „n” ani de viata a investitiei; 
i – rata de actualizare (rata dobânzii)
Pa=profitul anual
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ INVESTIŢIILE
Factor ↑ ↓
d’ creditele pentru investiţii ↓ => I ↓  creditele pentru 
(politica monetară restrictivă) investiţii ↑ => I ↑ 
(politica monetară 
expansionistă)
 t costurile firmelor ↑ => I ↓ (politica  costurile firmelor ↓ => I 
fiscală restrictivă) ↑ (politica fiscală 
expansionistă)
PIB sau  ↑veniturile din economie=>↑cererea=>↑producţia firmelor  
venitul  pentru a face faţă ↑cererii => ↑investiţiile/stocul de capital 
naţional (firmele trebuie să achiziţioneze noi elemente de capital fix)

Gradul de  Optimism => I↑
încredere  Pesimism => I↓
în evoluţia 
PRINCIPIUL ACCELERATORULUI

 Acceleratorul (a) indică efectul creşterii venitului 
asupra investiţiilor
a=ΔI/ΔC
 Principiul acceleratorului=Legătura dintre 
modificarea venitului şi modificarea stocului de 
capital  
a = ΔK/ΔY   =>   ΔK=aΔY
 Daca principiul acceleratorului se aplica si la 
determinarea nivelului investitiilor nete în functie de 
modificarile venitului, relatie functionala este: a=It/
(Yt-Yt-1)
PRINCIPIUL MULTIPLICATORULUI 
 Multiplicatorului (k)= Influenta investitiilor asupra 
venitului 
k=ΔY/ΔI
 Daca ΔY=ΔI+ΔC=> k=ΔY/(ΔY-ΔC) => 

k=1/s’
PIATA MUNCII, 
PIATA MONETARA, 
PIATA BUNURILOR SI 
PIATA VALUTARA
CUPRINS
 Piata muncii
 Piata monetara

 Teoria cantitativă a banilor

 Inflaţia

 Modelul IS – LM

 Piata valutara
PIATA MUNCII
 Cererea şi oferta de muncă
 Şomajul şi formele acestuia
 CEREREA ŞI OFERTA DE MUNCĂ
Ø Cererea de muncă provine din partea firmelor masurandu-
se prin numărul de locuri de muncă la nivelul unei 
economii.

Ø Oferta de muncă provine din partea populaţiei active (forţa 
de muncă)

 Populaţia totală=populaţia activă+populaţia inactivă (>15 
ani) + populaţia<15 ani
 Populaţia activă = populaţia ocupată + şomeri

 Populaţia ocupată = salariaţi + alte categorii (lucrători pe 
cont propriu, lucrători în agricultură etc)
 ECHILIBRUL PIEŢEI MUNCII
Preţul =salariul real (SR=SN/P)


Reflectă puterea de cumpărare a salariului nominal 
(SN=remunerarea angajatului)  ISR=ISN/IP

 Dacă SR>SRE, atunci apare şomajul.

 Şomajul reprezintă un dezechilibru al pieţei muncii 
determinat de existenţa unei oferte de muncă superioare 
cererii de muncă.
 ŞOMAJUL ŞI FORMELE ACESTUIA
 Rata  şomajului  se  calculează  ca  raport  procentual  între 
numărul de şomeri şi populaţia activă (forţa de muncă).    
 Rs=nr someri/populatie activa

Şomajul – surplus de ofertă de muncă
Locuri de muncă vacante - surplus de cerere de munca

Perioada Rata  Rata locurilor de munca vacante 

şomaj

expansiune ↓ ↑ Şomerii cauta şi găsesc uşor locuri de muncă mai 
bine plătite. Îţi permiţi să refuzi un job

recesiune ↑ ↓ O parte dintre şomeri ocupa şi locuri de muncă prost 
plătite. Job-ul nu se refuză
Formele şomajului
Ciclic/ cauzat de ↓ cererii în economie ca urmare a recesiunii 
conjunctural economice (decalajul recesionist). 
politicile macroeconomice expansioniste în perioada de 
recesiune => ↓somajului ciclic. 
sezonier cauzat de activităţi sezoniere: construcţii, servicii hoteliere
fricţional există atât someri cât şi locuri de muncă vacante. 
şomeri sunt în tranziţie între 2 job-uri
structural dezechilibrul dintre structura cererii şi structura ofertei de 
muncă (diferenţe între competenţe oferite şi cerute pe piaţa) se 
elimină cel mai greu deoarece şomerii trebuie să se 
recalifice; politicile de stimulare a ofertei agregate (noi 
investiţii, creşterea nivelului de educaţie/a calificărilor forţei de 
muncă)=>↓ şomajului structural
natural Există în condiţiile în care economia produce la nivelul 
potenţial.
=şomaj fricţional + şomaj structural. 
NAIRU – rata naturală a şomajului - care există atunci când 
economia produce la nivelul potenţial
PIATA MONETARA
 Agregatele monetare
 Oferta de monedă 

 Cererea de monedă

 Echilibrul pieţei monetare

 Canalele de transmisie ale politicii monetare
 AGREGATELE MONETARE 

Activele ce îndeplinesc functiile banilor şi care circulă la nivelul 
unei economii.

Clasificarea agregatelor monetare după gradul de lichiditate

M1 (masa monetară Numerar în circulatie + Depozite overnight
în sens restrâns) (conturi curente, depozite la vedere)
M2 (masa monetară M1 + Depozite cu durata initiala de pâna la doi
intermediară) ani inclusiv (sunt incluse si depozitele rambursabile dupa
notificare la cel mult trei luni inclusiv; depozite la termen cu
durata iniţială de 2 ani)
M3 (masa monetară M2 + alte instrumente financiare (împrumuturi din
în sens larg) operatiuni repo, actiuni/unitati ale fondurilor de piata
monetara, titluri de valoare negociabile cu maturitatea de
pâna la doi ani inclusiv)
 OFERTA DE MONEDĂ
Creată de către banca centrală(emisiune monetară) şi de 
băncile comerciale (acordare de credite).
Instrumentele politicii monetare
 d’ de politică monetară
 Operaţiuni repo si reverse repo
 Operaţiuni pe piaţa valutară
 Facilităţi permanente de depozit/creditare oferite de BC
 Rezerve minime obligatorii

Politica monetară
expansionistă (oferta de monedă ↑) restrictivă (oferta de monedă ↓)
d’de politică monetară ↓ d’de politică monetară ↑
BC cumpăra titluri de stat (operaţiuni repo) BC vinde titluri de stat (operaţiuni reverse
repo)
RRMO ↓ RRMO↑
BC cumpără valută BC vinde valută
RATA DE DOBANDA DE POLITICĂ MONETARĂ
 platita de BC pentru depozitele pe o săptămână atrase de la 
băncile comerciale. 
 ↑d’(pm)=>↑depozitele atrase de BC=>↓resursele băncilor 
comerciale pentru acordarea de credite=>↓oferta de moneda 

OPERAŢIUNI REPO SI REVERSE REPO
o Operaţiuni repo - BC cumpără de la băncile comerciale active 
eligibile (titluri de stat), pentru a injecta lichiditate în sistemul 
bancar.
o Operaţiuni reverse repo - BC vinde obligaţiuni băncilor 
comerciale pe care le răscumpăra la scadenţă, absorbind excesul 
de lichiditate de pe piaţa 
 d’ repo>d’ reverse repo
 OPERAŢIUNI PE PIAŢA VALUTARĂ
 Dacă BC cumpără valută–oferă moneda nationala=>↑oferta de 
monedă
 Dacă BC vinde valută – cumpăra moneda nationala =>↓oferta 
de monedă 
FACILITĂŢI PERMANENTE DE DEPOZIT 
/CREDITARE OFERITE DE BC
o BC atrage surplusul de resurse al băncilor comerciale, 
d’ la facilitatea de depozit = d’(pm)– nivel plafon % 
o BC oferă credite overnight băncilor comerciale pentru a acoperi 
deficitul temporar. 
d’ la facilitatea de creditare=d’(pm)+ nivel plafon % .

Rol: regleaza funcţionarea pieţei monetare pe termen foarte scurt, 
overnight.
 REZERVE MINIME OBLIGATORII
 RMO=disponibilităţi ale băncilor comerciale la BC; RRMO 
aplicata depozitelor
 ↑RRMO=>↓resursele pentru acordarea de credite de către 
băncile comerciale=> ↑d’la credite=>↓oferta de monedă 

Exemplu:
 rRMO (la depozitele în lei) = 15% (pentru depozitele cu scadenţa < 2 ani) si = 
0 % (pentru depozitele cu scadenţa > 2 ani) 
 rRMO (la depozite în valută) = 20% (pentru depozitele cu scadenţa < 2 ani) = 
0 % (pentru depozitele cu scadenţa > 2 ani)
La un depozit de 100 u.m. => RMO = 15 u.m. => creditele acordate sunt de 85 
u.m.
 CEREREA DE MONEDĂ
=cantitatea de active deţinuta de populaţia sub formă de bani
Mobilurile (motivele) cererii de monedă
Tranzacţional  relaţie directă între volumul tranzacţiilor şi deţinerile de 
(deţinere de bani pt  bani.
tranzacţii) Y↑=>tranzacţiile↑=>L (cererea de monedă) ↑
Prudenţial  Y↑=>tranzacţiile↑=>sumele pe care indivizii trebuie să le 
(rezerve pt cheltuieli  păstreze sub formă de rezerve↑ => L↑(în scop prudenţial)
neprevăzute)
Speculativ numerar pentru compensarea pierderilor posibile generate 
de fluctuaţia cursurilor titlurilor financiare deţinute 
(obligaţiuni, acţiuni)
Dacă ↑d’ în sistemul bancar=>↓rentabilitatea deţinerii de numerar 
(deoarece se pot obţine câştiguri mai mari din plasarea banilor în 
depozite) =>↓cererea de monedă
Dacă ↓d’ în sistemul bancar=>↑rentabilitatea deţinerii de numerar=>↑L
Cererea de monedă se află într-o relaţie directă cu Y şi într-o 
relaţie inversă cu rata dobânzii (d’) => L = f(+Y;-d’)
 ECHILIBRUL PIEŢEI MONETARE
Cererea de monedă =Oferta de moneda.
Ipoteze ale echilibrului pieţei monetare:
a) Oferta de monedă este influenţată de către BC şi nu depinde de d’;
b) Cererea de monedă este influenţată în sens invers de d’;
c) Agenţii economici deţin numerar şi obligaţiuni.
- Daca d’>d’E=>surplus de ofertă de monedă care va fi plasat pe piaţa 
financiară=>↑cererea de obligaţiuni=>↑cursul obligaţiunii=>↓d’ până la 
d’E.
- Dacă d’<d’E=>deficit de ofertă de monedă, care va fi compensat prin 
vânzarea unor obligaţiuni pe piaţa financiară=>↑oferta de 
obligaţiuni=>↓cursul obligaţiunilor=>↑d’ până la d’E.
Factorii care influenţează modificarea echilibrului pieţei monetare
rata RMO ↑ => oferta de monedă ↓ (scade creditarea)
PIB ↑ => L ↑ (mobilul tranzacţional şi prudenţial)
Operaţiunile repo BC efectuează operaţiuni repo=>injectează lichiditate=>oferta
de monedă ↑
Operaţiunile BC efectuează operaţiuni reverse repo=>atrage lichiditate=>
reverse repo oferta de monedă ↓
CANALELE DE TRANSMISIE ALE POLITICII MONETARE
Canalul
d’ ↓d’ (pm)(de politică monetară)=>↓d’ la credite=>↑creditele de 
consum,investiţii=>↑cheltuielile cu investiţiile=>↑CAg=>↑Y&Ri
curs de  ↓d’(pm)(de politică monetară)=>↓d’ din sistemul bancar=> 
schimb ↓randamentele în moneda nationala(ale speculatorilor valutari) devin 
mai nerentabile=>o parte din valuta speculatorilor va pleca din ţară 
=>↓oferta de valută (speculatorii vor căuta randamente mai bune în 
alte ţări)=>moneda nationala se va deprecia=>↑EN=> ↑CAg =>↑Y

↑d’(pm)=>↑d’ din sistemul bancar => depozitele în moneda nationala 
devin mai atractive, inclusiv pentru speculatorii străini=> vor intra 
capitaluri în ţară=>↑oferta de valuta=> moneda nationala se va 
aprecia=>↓EN=>↓Y.

Există o relaţie directă între d’şi cursul de schimb (moneda nationala se 
apreciaza când d’↑ şi se depreciază atunci când d’↓).
TEORIA CANTITATIVĂ A BANILOR
 Teoria clasică
 Teoria monetaristă  
 TEORIA CLASICĂ 
Masa monetară se află într-o relaţie directă cu PIB-ul nominal şi într-o 
relaţie inversă cu viteza de circulaţie a banilor (=numărul de tranzacţii 
la care este folosită o unitate monetară).
M=PY/v                        PIBreal=PIBnom/IGP              PY=PIB nom
M = masa monetară  Y = PIBreal   V = viteza de circulaţie a banilor
EX:V↑ 5%;   IGP = 106%;  PIBreal ↑ 1,5%.  Cu cât se modifică M?
Rezolvare: IM =IGP*IY/IV=106%101,5%/105%=102,47%

Variante teorie  Formula Explicare termeni

clasica
tranzacţională  M=PxT/V T=volumul tranzacţiilor
(ecuaţia lui  PxT=valoarea tranzacţiilor
Fischer)  V=viteza de tranzacţie
venitului (ecuaţia  M=PxY/V  K=inversul vitezei de circulaţie a banilor; 
Cambridge) M=KxPxY proporţia din PIBnominal pe care agenţii 
economici o deţin sub formă de moneda.
K=0.4=> detin sub forma de moneda 40% 
din PIB nominal  K*Y=PIB nominal
 TEORIA MONETARISTĂ 

 Majorarea masei monetare determină o creştere a producţiei 
numai pe termen scurt. 
 Pe termen lung, economia produce la nivelul său potenţial, iar 
moneda este neutră.

Explicaţie. Se promovează o politică monetară expansionistă 
(M↑), economia fiind la nivelul său potenţial=>economia intră 
într-un decalaj inflaţionist=>resursele din economie devin 
suprautilizate=>↑preţul resurselor=>↑costurile de 
producţie=>↓oferta agregată pe termen scurt  =>↓Y  la nivelul 
său potenţial=>↑preţurile.
 INFLAŢIA
 Inflaţia=creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea 
puterii de cumpărare a banilor.
M = P x Y/V => P =MV/Y
Creşterea preţurilor este rezultatul creşterii raportului mv/y, care 
evidenţiază existenţa unui dezechilibru între cantitatea de bani 
aflată în circulaţie şi cantitatea de bunuri produse.
 PCB = cantitatea de bunuri ce poate fi achiziţionată cu o unitate 
monetară.
 Rata inflaţiei constituie procentul de modificare a preţurilor = Δ%P = 
Ip – 100%
 Dezinflaţia = reprezintă procesul de scădere a ratei inflaţiei 
(care se menţine pozitivă).
Exemplu : Ri ↓ de la 8% la 6%. În condiţii de dezinflaţie preţurile cresc 
mai puţin comparativ cu perioada anterioară. (Preţurile NU scad)!
 Deflaţia = procesul de scădere a preţurilor
Daca P ↓ => Ip < 100% => Δ%/P < 0 => Rinflaţiei < 0
RATA NOMINALĂ SI RATA REALĂ A DOBÂNZII
 Rata nominală a dobânzii = rata dobânzii care apare în contractele 
de depozit/credit (cea afişată de către bănci). 
 Rata reală a dobânzii ia în considerare şi evoluţia inflaţiei. 
Sreala =Snom/IP
 Dacă d’r>0=>deponenţii câştigă în termeni reali (încurajată 
economisirea)
 Dacă d’r<0=>deponenţii pierd în termeni reali (încurajat consumul)
Exemplu: Un individ face un depozit de 100 lei cu o rată a dobânzii de 7% pe 
un an. În acel an, preţul bunurilor de consum ↑ cu 10%. Cum se va modifica 
puterea de cumpărare a sumei existente după un an?
Rata nominală a dobânzii = d’n = 7%     S0 (suma iniţială din depozit) = 100 lei   
P↑10% => Ri = 10%
S1(nominală) = S0(1+d’n) = 107 lei – suma din depozit după 1 an
S1reala =Snom/P => S1reala =97,2 lei
 Faţă de momentul constituirii depozitului, puterea de cumpărare s-a redus cu 
2,8 u.m. 
 MODELUL IS – LM
Permite evidenţierea relaţiilor dintre echilibrul pieţei monetare şi 
echilibrul pieţei bunurilor.
a) Dreapta IS–echilibrului de pe piaţa bunurilor(pp economie mixta 
şi închisă)
CAg=Y=>C+I+G=Y     S+Tn=I+G     SPrivate+Spublice=Snaţionale
I=Ia–bd’-> functia investitiilor        
Ia=investitii influenţate de alţi factori, în afară de d’
Ca+c’Yd+Ia–bd’+G=Y             b=elasticitatea investiţiilor în funcţie de d’
Ca+c’(Y–Ta–tY+TR)+Ia–bd’+G=Y=>A–bd’=Y[1-c’(1-t)]
Y=(A–bd’)/[1-c’(1-t)]=(A–bd’)M i    
Mi= multiplicatorul investiţiilor într-o economie mixtă
b) Dreapta LM – corespunde echilibrului de pe piaţa monetară :
L=M/P         L = Y (y;d’)            L = hY – Kd’
h = reacţia cererii de monedă în funcţie de modificarea Y
K = reacţia cererii de monedă în funcţie de modificare d’
La echilibru: hY – Kd’ = M/P => hY = Kd’+M/P => Kd’ = hY –M/P
APLICATII
1. Explicaţi efectele unei politici fiscale expansioniste în modelul 
IS – LM
Efectele unei politici fiscale expansioniste (T↓, G↑, TR↑)
 ↓ Veniturile bugetare (↓ taxele, guvernul obţine încasări 
bugetare mai mici pe termen scurt; pe termen lung poate avea 
loc ↑ bazei de impozitare, iar încasările bugetare pot ↑)
 Cheltuielile bugetare ↑
 Deficitul bugetar ↑ sau surplusul bugetar ↓
 CAg↑ => Y↑ => Ri↑ => L↑ => d’↑ => I↓* => Y↓
*scăderea investiţiilor private ca urmare a finanţării deficitului 
bugetar din surse interne poartă denumirea de crowding out 
(efectul de evicţiune).
Dacă nu folosim modelul IS – LM , aceleaşi efecte pot fi explicate 
astfel: PFexp =>CAg↑ => Y↑ => L↑ => d’↑
2: Explicaţi efectele unei politici monetare expansioniste 
Dacă nu folosim modelul IS – LM , PMexp=>d’↓=>CAg↑ => Y↑
 PIATA VALUTARA
 Cursul nominal de schimb - CNS = cursul valutar/de schimb - 
determinat în funcţie de cererea şi oferta de valută
CNS: valuta/moneda nationala

 Cursul real de schimb  - CRS=cursul la care pot fi schimbate 
bunuri produse în ţări diferite.

 La nivelul unei economii, cursul real de schimb se va 
determina pe baza preţului mediu extern şi a preţului mediu 
intern 
CRS =CNS Pext/Pint
 EXEMPLU
1. Un agent economic poate achiziţiona materie primă din Romania sau 
din Germania. Preţul/kg în România este de 3 lei, iar în Germania de 
1,5€. Dacă există un curs de schimb 1€ = 4 lei, de unde ar trebui să 
achizitioneze agentul economic materia prima?
Pro = 3 lei     Pde = 1,5€      CRS =CNS Pext/Pint
CRS=2=4*1.5/3 Cu aceeaşi bani poate achiţiona 2 kg cumpărându-l din 
România şi 1 kg achiziţionându-l din Germania (raportul de 2:1).
2. Presupunem că în t1 leul se va aprecia cu 3% faţă de sfârşitul anului 
t0 faţă de €. Rata inflaţiei în România=7%; Rata inflaţiei în zona euro= 
3%. Determinaţi cu cât se modifică în termeni reali cursul de schimb 
al monedei naţionale.
RiZE = 3% => P ↑ 3% => IpZE = 103%        RiRO = 7% => P ↑ 7% => 
IpRO = 107%
CNS↓ 3% => ICNS = 97%     CRS0 = (CNS0 x P0*) / P0   
                                                CRS1 = (CNS1 x P1*) / P1
ICRS=(ICNS x IP*)/IP=97%103%/107%=93.4%=>CRS↓6,6% => leul se 
apreciază în termeni reali cu 6,6% => Expnet ↓
 BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE (BPE) 
Conturile balanţei de plăţi externe
Contul curent Contul balanţei comerciale
Soldul contului curent =  o Exporturi (încasări de valută)
soldul balanţei  o Importuri (plăţi de valută)
comerciale + soldul  Contul balanţei veniturilor
 
balanţei veniturilor + o Încasările de valută =venituri deţinute de români în străinatate şi transferate 
soldul balanţei  în România (profituri, dobânzi, salarii ale lucratorilor cu contract mai mic de 1 
transferurilor an)
o Plăţile de valută (profituri, dobânzi, salarii obţinute de străini în România şi 
transferate în străinătate)
Contul balanţei transferurilor
o Încasările de valută de pe urma transferurilor în România. Ex: sume 
tranferate de muncitorii romani din strainatate
o Sumele nerambursabile pe care le oferă UE României
o Plăţile de valută (ieşirile de transferuri din România). Ex: contributia anuala a 
Romaniei la bugetul UE
Contul de capital şi  Balanţa investiţiilor directe
financiar - Încasări de valută: investiţii străine directe în România
- Ieşiri de valută: investiţii directe ale românilor în străinătate
Balanţa investiţiilor de portofoliu (în titluri financiare; investiţii 
speculative)
- Intrări: achiziţii de titluri financiare realizate de străini în România
- Ieşiri: achiziţii de titluri realizate de români în străinătate
Balanţa creditelor externe