Regiunile topografice ale

capului
1. Reg. frontală. - 2. Reg. parietală. - 3. Reg. occipitală -(1,2, 3). Reg. fronto-parieto-occipitală).
- 4. Reg. temporală. - 5. Reg. nazală - 6. Reg. labială. - 7. Reg. mentonieră. - 8. Reg.
palpebrală. -9. Reg. genianâ. -10. Reg. maseterină. -11. Reg. parotidiană. - 12. Reg.
 infrahioidiană. - 13. Reg. suprahioidiană. - 14. Reg. sternocleidomastoidiană. - 15. Reg.
laterală a gâtului.
- 16. Reg. cefei. - a. Fosa suprasternală. - b. Triunghiul submandibular. - c. Triunghiul
carotidian. - d. Triunghiul omoclavicular. - e. Triunghiul omotrapezian.
Topografic - Delimitare
etajul linia de la glabelă, urmează marginea
neural - etajul supraorbitară a frontalului, arcada zigomatică,
facial. sub porul acustic extern şi ajunge la marginea
anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
1. Reg. frontala
2. Reg. parietale
3. Reg. Occipitala
4. Reg. temporala
5. Reg. cefei
6. Reg SCM
7. Reg.laterala gat

ETAJUL NEURAL AL CAPULUI

 -în partea superioară şi posterioară a capului,
- constituit din cutia osoasă a neurocraniului
acoperită de o serie de planuri moi. -
adăposteşte encefalul învelit în meninge.

Topografic
- câteva regiuni parietale,
- un conţinut,
- aparatul statoacustic, dispus aproape în întregime în
grosimea bazei craniului.
REGIUNILE PARIETALE
- regiunea fronto-parieto-occipitală,
- regiunea temporală
- regiunea bazei craniului
Limite:
- anterior - glabela şi marginile supraorbitale ale
frontalului,
(separă de etajul facial al capului);
 - posterior - protuberanţa occipitală externa liniile nuchale
superioare, regiunea nuchala;
- lateral (la dreapta şi la stânga) - liniile temporale
superioare, care o delimitează de regiunile temporale,
apoi baza procesului mastoidian care o separă de
regiunea sternocleidomastoidiană.
Stratigrafic
a.Pielea (groasă, cu par sau fara, Părul poate avea culori diferite şi consistenţă
variabilă, functie de factori
individuali, de sex, vârstă sau rasă
b.Planul subcutanat - putină grăsime,
are multe fibre conjunctive ce unesc
strâns pielea cu aponevroza epicraniană

c.Planul musculo-aponevrotic
- din aponevroza epicraniană
cu muşchii ce se insera pe ea,
occipitofrontali şi
temporoparietali. -
“coif” ce acoperă calvaria.

Cele trei planuri enumerate constituie

scalpul.
- conţine numeroase elemente vasculo-
nervoase superficiale în planul
subcutanat. Din această cauză plăgile
regiunii sunt foarte hemoragice.
Arterele
supratrohleara şi supraorbilara, ramuri din artera oftalmică, destinate
porţiunii frontale a regiunii; ramurile frontală şi temporală ale arterei
temporale superficiale, pentru porţiunea parietală;
ramurile occipitală şi auriculară posterioară. (din carotida externă), pentru
porţiunea occipitală a regiunii.
Toate aceste artere se anastomozează atât între ele, precum şi eu cele din
partea opusă.
Venele însoţesc arterele; ele formează o reţea bogată, drenată fie de către
venele diploice şi emisare în direcţia sinusurilor durei mater, fie spre
venele cxtracraniene. Limfaticele
anterioare coboară spre nodurile submandlibulare; posterioare spre
nodurile occipitale; mijlocii se îndreaptă spre nodurile mastoitliene şi
parţial, spre cele parotidiene. Nervii senzitivi
- supratrohlearul şi supraorbitarul (din oftalrnic) pentru porţiunea frontală;
- auriculotemporalul, ramuri din plexul cervical şi
- ramuri posterioare din nervii spinali, cervicali al doilea (C2) .şi al treilea (C3)
pentru porţiunea parietală şi occipitală ale regiunii.
Motor: Muşchii sunt inervaţi din facial.
d) Planul subaponevrotic –
- ţesut celular lax - asigură o mare mobilitate a planurilor
supraiacente pe planul osteo-periostal. La noul născut
pot apărea bosele sero-sangvinolente (compresiuni
exercitate în timpul trecerii capului fetal prin filiera
pelvigenitală; uneori pot fi foarte întinse nerespectând
limitele oaselor calvariei).

e) Planul periostal (pericraniul) – -

slab aderent la oasele calvariei;
- aderă puternic de ţesutul fibros al suturilor dintre acestea,
ca şi la membranele fontanelare ale copilului. Din acest
motiv cefalhematomul (colecţia sangvină subperiostală)
este limitat de conturul suturilor, localizându-se la nivelul
câte unui singur os al calvariei.
f) Planul osos - calvaria cu suturile sale.
- între oasele parietale - sutura sagitală, se
termină anterior, perpendicular pe sutura
coronară, iar posterior pe cea lambdoidă;
- uneori, cele două jumătăţi ale solzului frontal
sunt separate prin sutura frontala (metopică),
prezentă constant la fat şi la nou-născul. La
noul născut, la întretăierea suturilor se
întâlnesc fontanelele.

- Fontanela anterioară (mare)

- între cele două piese frontale şi parietale; (se
osifică la sfârşitul anului al
2-lea al vieţii)
- răspunde în profunzime sinusului sagital
superior al durei mater, în care, la sugar, se
pot lace puncţii venoase.

Fontanela posterioară (mică) dispusă între

cele două parietale şi occipital, se osifică la
sfârşitul primului an de viată. (controlul
precoce rahitism)
Suprafaţa exocraniană :
- în partea anterioară arcadele
supraciliare,
- în partea posterioară liniile nuchale
supreme.

Suprafaţa endocraniană
- pe linia mediană: gaura oarbă, creasta
frontalului, şanţul sinusului sagital
superior; -pe părţile laterale: fosele
granulare, şanţuri arteriale, impresiuni
digitiforme, eminenţe mamilare şi cele
două fose cerebrale ale solzului occipital.
Cele două tăblii compacte şi diploia oaselor
sunt străbătute de venele diploice şi cele
emisare ce leagă sinusurile durei mater cu
venele extracranicne. (favorizează
propagarea infecţiilor exocraniene spre
endocraniu, cu apariţia meningoencefalitelor, a
tromboflebitelor sinusurilor durei mater)
- Calvaria poate fi lezată în cazul traumatismelor craniene, posibil si fracturi;
tabla internă fracturată poate da eschile ascuţite - lezează deseori dura
mater şi substanţa nervoasă. - contuzii însoţite doar de fisura tablei interne
(fisură în “lemn verde”).
 g) dura mater craniană.
- aderă puternic la nivelul suturilor; în rest este destul de uşor decolabilă, ceea
ce favorizează formarea hematoamelor extradurale în caz de leziuni
traumatice ale unor ramuri ale arterelor meningeale, în special ale arterei
meningee mijlocii (ram al arterei maxilare). Aceste ramuri sunt conţinute într-o
dedublare a durei mater.

- Pe linia mediană, dura mater este parcursă de sinusul longitudinal superior,

care la nivelul protuberantei occipitale interne se descinde în confluentul
sinusurilor.

- Regiunea fronto-parieto-occcipitală este - destul de frecvent - sediul unor plăgi

foarte hemoragice ale părţilor moi.

- Trepanaţiile în această regiune servesc drept cale de acces asupra cavităţii

craniene.
Regiunea temporală (Regio temporalis)
- regiune bilaterală, simetrică, situată pe părţile laterale ale bolţii craniene.
- pulsul arterei temporale superficiale; la arteriosclerotici, artera poate fi
proeminentă, sinuoasă şi rigidă (semnul arterioscleroticilor).
- Limite
- inferior: arcada zigomatică
- linia temporală superioară

Stratigrafic

a) Planul cutanat - pielea, putin păroasă

b) Planul subcutanat
- Tesut conjunctiv lax -muschii pielosi – temporoparietal, auricular
anterior si superior,
- artera temporală superficilală cu rr. terminale frontală și parietală;
- venele comitante tributare venei retromandibulare; ramuri ale
nervului auriculotemporal;
- vase limfatice – noduri limfatice mastoidiene si parotidiene
. Regiunea temporală (Regio temporalis)
 c) Planul aponevrotic port.
laterală a aponevrozei
epicraniene

d)Planul fascial fascia temoralului -

inferior se dedublează în două lame
superficială și profundă între care se
află un corp
adipos

e) Planul muscular
m. Temporal - inserție în fosa
temporală delimitat între planul osos și
fascia temporală. Comunică cu loja
infratemporală.

Regiunea
temporală (Regio
temporalis)
Conținut:
- Artera temporală profundă anterioară , temporala profundă posterioară (rr. ale
maxilarei), artera temporală medie (rr. A temporalei superficiale)
- Venele comitante tributare plexului pterigoidian, venei retromandibulare -
Limfatice profunde drenate de nodurile parotidiene superficiale. - Nervii – rr.
ale mandibularului
- f)Planul periostal
g)Planul osos
- port. laterală a calvariei – fosa temporală.
- porț. laterală a suturii coronale
- suturile sfenofrontală, scuoamoasă și sfenoscuoamoasă.
Pe suprafață șanturi vasculare, eminențe mamilare, impresiuni digitiforme.
Nou născut – fontanela sfenoidală (pterică) (între sfenoid, frontal, temporal, parietal)
- fontanela mastoidiană (asterică) – la unirea occipitalului, parietalului și mastoidei

h) Dura mater craniană – ușor decolabilă – zona decolabilă al lui Gerard Marchant –
favorizare apariția hematoame extradurale (prin lezare artera meningee mijlocie cu
rr.
ant, mijl, post.)
- Abord trepanații pentru abordarea conținutului neurocraniului.
 Regiunea bazei craniului
- profundă, mediană, perete inferior al neurocraniului
- separată de alte regiuni printr-un plan convențional oblic dinainte înapoi, de
sus în jos, trece exocranian prin glabelă și protruberanța occipitală externă,
Iar endocranian prin linia care unește solzul cu porțiunea orbitală a frontalului
și protruberanța occipitală internă
Stratigrafic
Exobaza craniului - divizată in trei zone, anterioară, mijlocie şi posterioară, cu
ajutorul a două linii convenţionale: prima uneşte tuberculii articulari ai temporalelor,
iar a doua, vârful celor două procese mastoidiene.
Zona anterioară
- mascată de viscerocraniu cu care se sudează.
- raport lateral cu regiunile orbitare, şi pe linia mediană cu regiunea foselor nazale.
Zona mijlocie
- pe linia mediană procesul bazilar al occipitalului;
- pe părţile laterale feţele infratemporale ale aripilor mari ale sfenoidului; fosa
mandibulara, porţiunea timpanica şi faţa inferioară a porţiunii pietroase, toate
aparţinând temporalului, condilul occipital.
 Regiunea bazei craniului
- raport pe linia mediană cu faringele, cu spaţiul retrofaringian şi cu regiunea
prevertebrală; lateral cu regiunea
infratemporală şi cu spaţiile
laterofaringiene. Zona
posterioară. - solzul occipitalului
şi mastoida, raport cu coloana
vertebrală şi cu regiunea nuchală.
Endobaza craniului - trei etaje.
Etajul anterior,
- mărginit înapoi de şanţul chiasmatic şi
de marginile posterioare ale aripilor
sfenoidale mici,
- alcătuit din porţiunile, orbitare ale
frontalului, lama ciuruită a etmoidului,
corpul şi aripile mici ale sfenoidului.

Etajul mijlociu,
- înapoi de lama patrulatera a
sfenoidului şi de marginile superioare ale stâncilor temporalelor,
 Regiunea bazei craniului
- format din: şaua turcească, aripile mari ale sfenoidului, solzul şi faţa anterioară a stâncii
temporalului.

Etajul posterior
- constituit de porţiunea bazilară, porţiunile
laterale şi solzul subprotuberanţial al
occipitalului şi de fetele posterioare ale
porţiunilor pietroase ale temporalelor.
Baza craniului traversată de :
FCA
- filetele nervilor olfactivi, care trec
prin găurile lamei ciuruite;
-de nervul optic
- artera oftalmică, ce trec prin
canalul optic
FCM
- nervii oculomotor trohlear,
abducens, oftalmic şi de vena
oftalmică - trec prin fisura orbitală superioară;
 Regiunea bazei craniului
- nervul maxilar - prin gaura rotundă;
- nervul mandibular şi artera meningee mică - prin gaura ovală;
- artera meningee mijlocie prin gaura spinoasă;
- artera carotidă internă prin canalul carotidian;
.
FCP

- nervii facial şi vestibulocohlear pătrund în porul acustic intern; - nervii

glosofaringian, vag şi accesor trec
împreună cu sinusul sigmoidian prin
gaura jugulară; -nervul hipoglos se
angajează în canalul omonim;

-bulbul rahidian, învelit în meninge cu

vasele vertebrale prin gaura occipitală
mare.

Baza craniului mai este traversată şi

de numeroase vene emisare, care fac
legătura între sinusurile durei mater
de la baza craniului şi sistemul
venelor
extracraniene
 Regiunea bazei craniului

c) Dura mater craniană - căptuşeşte endocraniul,

- in cea mai mare parte aderentă de planul osos al endobazei. -
prezintă majoritatea sinusurilor sale, care drenează sângele venos
al peretelui osos, al meningelor, al encefalului, orbitei şi urechii
interne, spre bulbul superior al venei jugulare interne.

- Sinusurile durei mater:

- în etajul mijlociu - sinusurile sfenoparietale (la limita cu etajul
anterior), sinusurile cavernoase şi intercavernoase, sinusurile
pietroase superioare (la limita cu etajul posterior);
- în etajul posterior - sinusul pietros inferior, confluentul sinusurilor,
sinusul occipital, sinusurile transverse şi sinusurile sigmoide,
precum şi plexul venos bazilar.
 Regiunea bazei craniului

Vascularizaţia şi inervaţia meningelui

Etajul anterior
- arterele etmoidale anterioară şi posterioare - ramuri ale oftalmicei,
- inervaţia ramura din nervul oftalmic (n. recurent Arnold);

Etajul mijlociu
-meningee mijlocie şi mică din maxilară,
- inervat de ramura meningee medie din maxilar şi de ramura meningee a
nervului mandibular;

Etajul posterior
-artera meningee posterioară, ramură a vertebralei
- inervat de ramurile meningeale ale vagului şi hipoglosului, fibrele simpatice
sunt aduse prin plexurile periarteriale.
Liniile de fractură pot duce la
- compresiuni ale nervilor ce străbat orificiile bazei, cauzând
nevralgii sau paralizii;
- ruptura concomitentă a meningelor determină hemoragii şi
o scurgere de lichid cerebrospinal prin fosele nazale, urechi
sau în orbite.
- fracturi izolate ale bazei craniului, prin şoc direct:
înfundarea condiIilor mandibulei în urma unei lovituri
puternice în bărbie, înfundarea periferiei găurii occipitale
mari, în urma unei căzături de la mare înălţime pe regiunile
plantare sau pe regiunile gluteale.
 CONŢINUTUL CAVITĂŢII
NEUROCRANIULUI
- encefal învelit în meninge - glanda hipofiză.

Meningele cerebrale
- se continuă la nivelul găurii occipitale mari cu meningele spinale,
- alcătuite din trei membrane, căptuşesc suprafaţa interioară, învelesc encefalul

- dura mater, - arahnoida - pia mater.

Dura mater craniană

- membrana exterioară, fibroconjunctivă, rezistentă, în contact direct cu
endocraniul. - planul cel mai profund al regiunilor parietale studiate anterior. -
trimite prelungiri spre interiorul cavităţii craniene
Dura mater craniană
- prelungiri sau septuri, - patru
- Coasa creierului - semilunară cu concavitatea în jos dispusă în poziţie sagitală
- separă cele două emisfere cerebrale;
- se întinde de la procesul crista galii până la protuberanta occipitală internă; -
conţine în marginea inferioară, liberă, sinusul sagital inferior al durei mater.

- Cortul cerebelului - în plan transversal,

- separa lobii occipitali ai encefalului de cerebel;
- formă semilunară,
- margine aderentă, pe marginile superioare ale stâncilor temporalelor şi pe
şanţurile sinusurilor transverse, până la protuberanta occipitală internă;
- marginea sa liberă (incizura cortului) se insera pe procesele clinoide anterioare
şi delimitează împreună cu marginea superioară a lamei patrulatere a
sfenoidului orificiul oval Pacchioni, prin care trece trunchiul cerebral.
- pe faţa superioară a cortului se prinde baza coasei creierului, la acest nivel
sinusul drept al durei mater.
 Dura mater craniană

- Coasa cerebelului,
- separă incomplet cele două emisfere cerebeloase,
- dispusă în plan medio - sagital;
- marginea aderentă, posterioară, pe creasta occipitală internă, iar prin bază
pe faţa inferioară a cortului cerebelului

Diafragma şeii (cortul hipofizei)

- acoperă fosa hipofizară
- prezintă un orificiu pentru trecerea tijei hipofizare.
- Septurile durei mater compartimentează cavitatea neurocraniului în trei
loji:
- cerebrală,
- cerebeloasă
- hipofizară, Intre faţa profundă a durei mater şi arahnoidă se găseşte
spaţiul subdural.
- spaţiu virtual, dar care poate deveni real
(revărsat sangvin, seros, etc)

Arahnoidă, membrana mijlocie, trece peste diferitele şanţuri ale

encefalului şi formează împreună cu pia mater, Ieptomeningele.
Intre aceste două foiţe meningeale se găseşte spaţiul subarahnoidian,
compartimentat prin numeroase trabecule fine, printre care circulă LCR
In anumite locuri, arahnoida se îndepărtează de pia mater, iar spaţiul
subarahnoidian prezintă cisternele subarahnoidiene.

Principalele cisterne mediane sunt:

- cisterna chiasmatică, în jurul chiasmei optice;
- cisterna pericaloasă, dispusă în plan sagital, de-a lungul feţei dorsale a corpului
calos;
- cisterna interpedunculară, pe faţa bazală a encefalului;
- cisterna ambiens, situată între cerebel şi lobii occipitali ai creierului, înconjuară ca
un semicerc pedunculii cerebrali;
- cisterna cerebelomedulară, situată între faţa dorsală a bulbului şi faţa inferioară a
cerebelului (aici se fac puncţiile suboccipitale).

- Cisternele pereche sunt:

- cisterna fosei laterale a creierului, situată în fisura laterală (Sylvius) şi conţinând
artera cerebrală mijlocie,
- cisterna pontocerebeloasă, în dreptul unghiului pontocerebelos.
 Pia mater, foiţa meningeală profundă,
- subţire şi aderentă de suprafaţa encefalului,
căruia îi urmăreşte toate reliefurile şi şanţurile;
este purtătoarea vaselor sangvine.

Encefalul
- emisferele cerebrale
- diencefalul,
- cerebelul
- trunchiul cerebral. Emisferele cerebrale
- unite între ele prin formaţiuni comisurale,
- separate incomplet prin fisura interemisferică Suprafata exterioară
- faţă medială în raport cu coasa creierului;
- o faţă convexă, laterală;
- o faţă bazală sau inferioară;
- o margine superioară, una inferioară şi una medială;
- o extremitate anterioară - polul frontal şi una posterioară - polul occipital.

- Cele trei feţe sunt brăzdate de

- şanţul central (Rolando) ,
- şanţul lateral (Sylvius) in profunzimea şanţului lateral se găseşte lobul insulei. -
sanţul parieto-occipital
- şanţul cingular

- Suprafaţa lobilor este brăzdată de şanţuri mai superficiale, care delimitează

girusurile sau circiumvoluţiile.
Structural, emisferele cerebrale sunt formate din
Substanţă cenuşie, - scoarţa cerebrală la exterior
- în profunzime, sub forma unor nuclei mari,
înconjuraţi de substanţa albă.

- Nucleii telencefalici - nuclei bazali, reprezentaţi de:

- nucleul caudat,
- nucleul lentiform,
- Claustrul
- corpul amigdaloid (nucleul amigdalian).

- Nucleii diencefalici sunt reprezentaţi de

- mase ale talamusului
- numeroşii nuclei ai hipotalamusului.

Substanţa albă se interpune:

 - între scoarţă şi nucleii bazali formând aşa numitul centru oval (Vieussens); -
între nucleii bazali, formând capsulele internă, externă şi extremă.
Substanţa albă se mai dispune şi sub forma comisurilor, dintre care principalele
sunt corpul calos şi fornixul.

In profunzimea masei nervoase se găsesc trei cavităţi ventriculare:

- doi ventriculi laterali sunt cavităţile emisferelor cerebrale şi comunică fiecare,
prin gaura interven triculară (Monro), cu ventriculul III al diencefalului.
Ventriculul lateral
- potcoavă cu concavitatea anterior - porţiune centrală (răspântia
ventriculară),
- trei prelungiri ce pătrund fiecare în câte un lob:
- una anterioară, mai lungă, se numeşte cornul frontal; - una posterioară,
scurtă, formează cornul occipital; - una inferioară, cornul temporal.

- parcursă de plexul coroid al ventriculului lateral ce pătrunde apoi în

ventriculul III, secretă LCR

Ventriculul III,
- forma unei cavităţi înguste situată în plan mediosagital, - comunică
posterior cu apeductul mezencefalic (Sylvius).
- acoperit de pânza coroidiana pe faţa sa ventriculară se află plexurile
coroide ale ventriculului III
- deasupra orificiului ventricular al apeductului mezencefalic se găseşte
baza corpului pineal (glanda epifiză); situata în şanţul dintre coliculii
cvadrigemeni superiori.
Cerebelul

- în loja cerebeloasă a cavităţii neurocraniului, delimitată în sus de cortul

cerebelului şi în jos de etajul posterior al endobazei craniene,

- comunică
- în sus cu loja cerebrală prin orificiul oval –
- în jos cu canalul vertebral prin gaura occipitală mare.
- orificii mai mici cu spatiile perifaringiene şi cu unele canale ale porţiunii
pietroase a temporalului.

- legat prin trei perechi de pedunculii cerebelosi

- prezintă o porţiune mediană îngustă, - vermis; de o parte şi de cealaltă se

afla emisferele cerebeloase.
- suprafaţă străbătută de şanţuri paralele, unele mai adânci - delimitând lobulii
cerebelului - altele mai superficiale lamelele cerebelului.

- Structural
- substanţă cenuşie dispusă superficial pentru a forma scoarţa cerebeloasă,
precum şi în profunzime, sub forma unor mici nuclei (fastigial, globos,
emboliform, dintat) inconjurati de substanta alba
Trunchiul cerebral
- în prelungirea măduvei spinării şi
ventro- caudal faţă de cerebel; în sus se
continua cu diencefalul.
- alcătuit din trei etaje suprapuse de sus
în jos:
Mezencefalul prezintă:
- ventral - pedunculii cerebrali
- dorsal – tectum mezencefalic (lama
tectală), patru coliculi cvadrigemeni.

- situat la nivelul orificiului oval

Pacchioni, astfel încât porţiunea sa
superioară se găseşte în loja cerebrală,
iar cea inferioară în loja cerebeloasă.
!!edem cerebral - o parte a lobului
temporal – angajare prin orificiu - produce
compresiuni asupra mezencefalului, cu
tulburări de motilitate oculară.
 Puntea (lui Varolio) sau
protuberanţa

- formă cuboidală, margini

rotunjite, dispusă transversal;
- delimitată pe faţa sa
ventrală prin şanţul ponto-
mezencefalic fată de
pedunculii cerebrali - şi prin
şanţul bulbo- pontin faţă de
bulb.
- aşezata pe clivus.

Bulbul rahidian
 - forma unui trunchi de con cu baza mare în sus.
- Limita inferioară - planul transversal care trece prin articulaţia atlanto-
occipitală. Acest raport explică compresiunea bulbara în luxaţiile anterioare
ale atlasului, în fracturile dintelui axisului (la spânzuraţi) sau în morbul lui
Pott suboccipital.

- Spaţiul dintre baza craniului şi arcul posterior al atlasului, acoperit de

membrana atlanto-occipitală posterioară, arc în ortostatism o înălţime de I
cm, el poate creşte în flexiunea capului până la 3 cm. (posibilitatea lezării
bulbului printr-un instrument tăietor-înţepător pătruns în acesl spaţiu, se fac
puncţiile suboccipilale.)

- Deasupra acestei porţiuni, bulbul vine în raport cu periferia găurii occipitale

mari. Posterior se insinuează lobulii tonsilari ai cerebelului; (compresiunea
bulbului prin angajarea acestora în eventualitatea scăderii bruşte a presiunii
lichidului cerebrospinal medular, sau în edemul cerebral)
Structural trunchiul cerebral constituit
 - nclei de substanţă cenuşie înconjuraţi de substanţă albă. - Nuclei
echivalenţi
- nuclei somatomotori şi visceromotori, de origine pentru fibrele somatomotorii
şi respectiv visceromotorii ale nervilor cranieni;
- Nuclei viscerosenzilivi şi somatosenzilivi, în care se termină fibrele
viscerosenzitive şi somatosenzitive ale nervilor cranieni.

- Nuclei proprii
- olivele bulbare, - substanţa neagră,
- nucleul roşu
- nucleii coliculilor cvadrigemeni din mezencefal.
- formaţiunea reticulata

Pe suprafaţa trunchiului cerebral se găseşte originea aparentă a ultimelor 10 perechi de nervi

cranieni: în şanţul preolivar bulbar - hipoglos (XII); în şanţul retroolivar de jos în sus – rădăcina
bulbara a nervului accesor(XI), a vagului (X) şi a glosofaringianului (IX); în şanţul bulbopontin - în
succesiune medio-laterală - abducensuiui (VI), facialului (VII), intermediarului (VII bis) şi
vestibulocohlearului (VIII); pe faţa ventrală a punţii, la limita cu pedunculul cerebelos mijlociu -
trigemenul (V); pe faţa dorsală a mezencefalului, sub coliculul inferior trohlear(IV); pe fata medială
a pedunculului cerebral, deasupra şanţului pontopeduncular – oculomotorul (III).
Intre faţa posterioară a segmentului bulbo-pontin a trunchiului cerebral şi
cerebel se găseşte ventriculul IV

- comunică
- în sus prin apeductul mezencefalic cu ventriculul III,
- în jos se continuă cu canalul central (ependimar) al măduvei.

- Prezintă un planşeu denumit fosa romboidă, alcătuit din triunghiurile

bulbar şi pontin, precum şi un acoperiş în formă de cort;
- versantul superior format de vălul medular superior (Vieussens),
- versantul inferior de pânza coroidiană a ventriculului IV.

- Pe faţa ventriculară se găsesc plexurile coroide ale ventriculului IV

- Cavitatea ventriculară comunică cu cisterna cerebelomedulară a spaţiului

subarahnoidian prin apertura mediană (Magendie) şi prin cele două
aperturi laterale (Luschka).
Hipofiza sau glanda pituitară
- aşezată în cea mai mică lojă endocraniană, loja hipofizară, intr-o dedublare a
durei mater:
- foiţa superficială este reprezentată de diafragma şeii, care trece ca o punte
peste şaua turcească, prin orificiu trece tija pituitară ce suspendă hipofiza
de hipotalamus - foiţa profundă căptuşeşte fosa hipofizară şi formează şi
pereţii laterali ai lojii hipofizare.
In sinusul cavernos al durei mater lateral se afla:
- artera carotidă internă,
- nervii oculomotor, trohlear, abducens şi oftalmic, - plexul simpatic
pericarotidian.
Raporturi
- in sus, prin diafragma şeii cu hipotalamusul (chiasma optică, regiunea
tuberului cinereum, corpii mamilari) şi cu cercul arterial al bazei encefalului
(Willis);
- lateral, cu sinusul cavernos şi elementele conţinute;
- înapoi, prin lama patrulateră a corpului sfenoidului, cu puntea;
- înainte şi în jos, prin pereţii osoşi ai fosei hipofizare, cu sinusurile sfenoidale şi
cu fosele nazale.
Tumorile hipofizare produc compresiuni, în special, asupra chiasmei optice
cu apariţia hemianopsiei, frecvent bilaterală.
Vascularizatia
- Artera carotidă internă,
- străbate stânca temporalului şi sinusul cavernos, emite ca ramură colaterală, artera
oftalmică, destinată regiunii orbitare apoi se împarte în ramurile terminale:
comunicanta posterioară, cerebrala mijlocie şi cerebrala anterioară

- Artera vertebrală, ramură a subclavicularei, pătrunde prin gaura occipitală mare, se

uneşte constituind artera bazilară; aceasta emite ramuri pentru trunchiul cerebral şi
pentru cerebel şi apoi se termină prin bifurcare, în arterele cerebrale posterioare.

Prin anastomozarea între ele a arterelor cerebrale rezulta cercul arterial al bazei
encefalului (poligonul arterial Willis). Artera cerebrala anterioara parcurge fisura
interemisferică; cea mijlocie trece prin şanţul lateral Sylvius; cerebrala posterioară
înconjură pedunculul cerebral şi apoi trece pe feţele inferioară şi medială ale
lobilor temporal şi occipital. Toate arterele cerebrale dau ramuri corticale si centrale.

Venele cerebrale nu sunt comitante arterelor; majoritatea conduc sângele în vena

cerebrală mare (a lui Galen), venă scurtă dar voluminoasă, care se varsă în sinusul
drept al durei mater. Celelalte vene ale encefalului sunt tributare sinusurilor durei
mater.
 Topografia cranio-encefalică a-b.
Orizontala auriculo-suborbitară.
c-d. Orizontala supra-
orbitară. e-e’. Linia medio-
zigomatică. f-f’. Linia retro-
mastoi- diană.
c-d.
Proiecţia
sinusului
longitudin
al
superior
şi a
marginii
superioar
e a
emisferel
or
cerebrale
.
f-b. Proiecţia sinusului transvers.
h-f. Proiecţia şanţului central. g-i.
Proiecţia şanţului lateral.
g. Reper pentru descoperirea şi ligatura
ramurii anterioare a arterei meningee mijlocii.
 Topografia
cranio-encefalică
Proiecţia elementelor encefalului pe suprafaţa
capului –
- importanţă practică în neurologie şi
neurochirurgie - permite localizarea unor leziuni
cerebrale în raport cu reperele osoase exterioare ale neurocraniului.

Marginea superioară a emisferelor cerebrale şi sinusul longitudinal

superior
- pe linia mediosagitală ce uneşte Sinusul transvers
- pe linia ce uneşte porul acustic extern cu
rădăcina nasului cu protuberanta occipitală externă.
protuberanta occipitală externă.
Principalele şanţuri ale emisferelor cerebrale
- se proiectează utilizând procedeul Kronlein: se trasează orizontala
auriculosuborbitară (prin marginea superioară a porului acustic extern
şi prin marginea inferioară a orbitei); paralelă cu ea se duce orizontala
supraorbitară (prin marginea superioară a orbitei); perpendicular pe
acestea se trasează două verticale: linia medio-zigomatică (prin
mijlocul arcadei zigomatice) şi linia retro-mastoidiană (tangentă la
marginea posterioară a procesului mastoidian).
Topografia cranio-encefalică a-b. Orizontala auriculo-suborbitară. - c-d. Orizontala supra-orbitară. -
e-e’. Linia mediozigomatică. - f-f’. Linia retro-mastoi- diană. - c-d. Proiecţia sinusului longitudinal
superior şi a marginii superioare a emisferelor cerebrale. - f-b. Proiecţia sinusului transvers. - h-f.
Proiecţia şanţului central. - g-i. Proiecţia şanţului lateral. - g. Reper pentru descoperirea şi ligatura
ramurii anterioare a arterei meningee mijlocii.
Proiecţia şanţului central se reperează punctul de intersecţie al
orizontalei supra-orbitare cu verticala medio-zigomatică, şi
punctul de intersecţie al liniei medio-sagitale cu verticala
retromastoidiană; cele 2/3 superioare ale dreptei care uneşte
aceste două puncte, reprezintă proiecţia şanţului.

Proiecţia şanţului lateral se face pe bisectoarca

unghiului dintre
orizontala supra-
orbitară şi linia de
proiecţie a
şanţului central.
Ramura
anterioară a
meningeei mijlocii
se proiectează la
 întretăierea liniei auriculo-suborbitare cu linia medio-
zigomalică.

Ventriculii laterali
- în patrulaterul delimitat de două orizontale ce trece la 2 şi respectiv 5
cm deasupra şi paralel eu arcada zigomatică, şi două verticale,
coborâte, cea anterioară la locul de unire a treimii anterioare cu
treimea mijlocie a arcadei zigomatice, iar cea posterioară ia 5 cm
înapoia procesului mastoidian.