Proiect realizat de : Șoșu T.

Burlacu Elena
Anul II AMR

Ecografia cu substanță de contrast

-Proiect Administrarea substantelor de contrast-

Profesor:Minea Mihai
 Ecografia cu substanță de contrast

Ecografia cu substanță de contrast, metoda imagistică în utilizare de la începutul anilor 2000

reprezintă astăzi o metodă acceptată pentru diagnostic imagistic și studii intervenționale pentru
multiple organe și situații.

Ecografia cu substanță de contrast este o investigație ecografică clasică în care prin administrarea
intravenoasă a unui agent de contrast ecografic se obține o mai bună vizualizare a vaselor de sânge
inclusiv a celor cu dimensiuni foarte mici sau flux sangvin foarte lent, ce nu pot fi investigate prin
tehnici ecografice clasice.

Substanțele de contrast ecografice sunt compuse din microbule (gaz inert stabilizat într-un inveliș
fosfolipdic elastic) cu dimensiuni între 2-10 microni. Microbulele nu pot părăsi vasele de sânge dar
având dimensiuni comparabile cu hematiile străbat și cele mai mici vase. Sub acțiunea fasciculului de
ultrasunete microbulele vibrează amplificând semnalul ecografic emis de vase.

Clasificarea agenților de contrast:

Prima generație:

• Levovist: aer cu înveliș din microparticule de galactoză sau acid palmic. După injectarea
intravenoasă, ajunge în circulație în câteva minute, iar la 2 minute de la administrare faza tardivă sau
cea specific hepatică sau splenică se pot obține. Mecanismul se crede a fi superpozabil celui
Technețiului-99m folosit la scintigrafie sau a oxidului de fier paramagnetic utilizat pentru RMN
hepatic. Dimensiunea medie a microbulelor este de 2-5 micrometri, iar 97% dintre ele au mai puțin
de 7 micrometri. Dimensiunea e suficiență pentru a trece de microcapilarele pulmonare care au un
diametru de 7 micrometri fără emboli și pot ajunge în ventriculul stâng sau în ficat pentru a genera
imaginile ecografice.

A II-a generație:

• SonoVue, OptiSon, Sonazoid, Definity: înlocuirea microbulelor cu aer cu un gaz cu difuzie mai mică
precum hexaflorură de sulf sau perfluorburan cu înveliș de albumină sau lipidic, aprobate pentru
evaluare ecocardiografică (Definity și Optison). Cele cu înveliș fosfolipidic precum SonoVue nu
interacționează cu restul moleculelor din corp. Este excretat prin plămâni, fără a fi nevoie de rinichi
sau ficat. Se folosește pentru evaluare cardiacă, macrovasculară și structuri microvasculare. Sonazoid
se poate folosi atât pentru faza vasculară, cât și pentru faza Kuppfer, obținută la 10-15 minute de la
administrarea agentului. În această fază, microbulele sunt înglobate de celulele Kuppfer și produc o
captare omogenă într-un parenchim hepatic normofuncțional. Este aprobat doar în Japonia și Korea
pentru evaluarea leziunilor focale hepatice.

Un indice mecanic mare, peste 0,7, a fost folosit pentru agenții de primă generație. Cu tehnica pentru
indicele mecanic mare, imaginile sunt create prin distrugerea microbulelor, iar achiziția continuă de
imagini nu este posibilă. Achiziția intermitentă pentru câteva secunde este alternativa. Tehnica cu
indice mecanic mic, sub 0,3, poate fi aplicată agenților de a II-a generație cu o scanare continuă, în
timp real.

Aparatele de ecografie performante dotate cu soft-uri speciale recepționează acest semnal și

atenuează semnalul provenit de la alte structuri obținându-se astfel o hartă vasculară în dinamică a
regiunii anatomice investigate.
Agenții de contast ecografici se comportă ca trasori vasculari ce permit depășirea limitelor imagistice
ale metodelor convenționale permițând evidențierea microvascularizației organelor. Astfel se descriu
și se studiază modele de comportament vascular similar cu studiile efectuate prin CT/RMN cu
substanță de contrast.

Metodele nu sunt echivalente deoarece substanțele de contrast ecografice au o farmacocinetică

diferită și sunt blocați în spațiul intravascular spre deosebire de majoritatea agenților de contrast CT
și RMN care trec din patul vascular în spațiul extracelular.

Cel mai important avantaj al CEUS este posibilitatea de a studia modelele de comportament vascular
ale unor tumori în timp real, cu o rezoluție mult superioară oricărei alte metode. Studiul este
reproductibil datorită toleranței excelente a substanței de contrast. Fiind inerte chimic și neputând
părăsi patul vascular, substanțele de contrast au o rată foarte scăzută a reacților alergice 0,001%,
deci se pot administra și pacienților ce nu tolerează substanțele de contast folosite la CT/RMN.
Agenții de contrast ecografici se elimină prin respirație, nu au toxicitate renală și nu interacționează
cu funcția tiroidei, deci se pot administra și pacienților cu insuficiență renală și afecțiuni tiroidiene.

Indicaţii ale ecografiei cu substanţă de contrast

Ecografia cu substanţă de contrast prezintă următoarele indicaţii:
– caracterizarea leziunilor focale hepatice;
– îmbunătăţirea detecţiei leziunilor focale hepatice;
– monitorizarea tratamentului de ablaţie locală;
– evaluarea leziunilor renale şi respectiv pancreatice;
– evaluarea refluxului vezico-ureteral în special la copii prin beneficiul major de a elimina procedurile
radiologice;
– evaluarea traumei abdominale;
– evaluare Doppler vascular transcranial;
– evaluarea comportamentului vascular al leziunilor mamare.

Metoda nu se poate folosi în sarcină și nu este utilă în studiul tumorilor pulmonare fără contact cu
peretele toracic.

Alte limitări sunt: ficatul gras, formațiuni fără imagine corectă în examinare clasică.

Metoda este contraindicată pacienților cu insuficiență respiratorie, hipertensiune pulmonară și

respectiv în primele 10-14 zile după un episod coronarian acut

În concluzie ecografia cu substanță de contrast ar trebui folosită când investigatorul a epuizat

optimizarea imaginilor native prin ajustările ecografului și punerea pacientului în poziție supină.
Această metodă este puțin probabil să aducă informații suplimentare dacă modul-B este insuficient.
Intervalele scurte de timp ar trebui întrerupte folosind agenți de contrast intermitenți pentru a
reduce distrugerea microbulelor la minimum. Investigatorul trebuie să se concentreze asupra unei
singure probleme în timpul acestei investigații (faza arterială în cancerul pancreatic, faza tardivă
hepatică).