SPIROMETRIA

Def: Examen care serveste la masurarea volumelor si debitelor pulmonare.

Indicatii: diagnosticarea diverselor afectiuni cronice ale bronhiilor si ale
plamanului (astm, BPOC, pneumopatie interstitiala, emfizem), pentru a evalua
gravitatea lor si pentru a le urmari evolutia.
Volumele de aer continute in plamani la diferite momente ale respiratiei sunt
masurate fiind corelate cu debitele de aer inspirate sau expirate, pentru a
trasa un grafic denumit curba debit-volum; se poate masura capacitatea vitala
fortata (volumul total de aer expirat dupa o inspiratie profunda), precum si
V.E.M.S.(volumul expirator maxim pe secunda: volumul de aer expirat in cursul
primei secunde de expiratie fortata care urmeaza unei inspiratii profunde).
Adaugarea la spirometru a unui circuit complementar care utilizeaza heliul
permite sa se calculeze capacitatea pulmonara totala (volumul maxim pe care
il pot contine plamanii).
Rezultate: sindromul obstructiv (debite anormal de mici),
sindromul restrictiv (volume anormal de mici)
sindromul mixt (asocierea celor doua perturbatii).
 GHID DE REALIZARE CORECTĂ A
SPIROMETRIEI
• AMERICAN THORACIC SOCIETY/EUROPEAN RESPIRATORY SOCIETY-2005

• Situaţii care interferează cu testarea

funcţiei pulmonare
-Durerea toracică sau abdominală de orice
cauză
-Durerea orală sau facială exacerbată de
piesa bucală
-Incontinenţa de efort
-Starea confuzivă sau demenţa
• Activităţi care ar trebui să fie evitate înainte de testarea funcţiei
pulmonare
-Fumatul cu cel puţin 1 oră înainte de testare
-Consumul de alcool cu cel puţin 4 ore înainte de testare
-Realizarea de efort fizic important cu cel puţin 30 minute înainte de
testare
-Purtarea de haine care împiedică expansiunea toracelui/abdomenului
-Consumul unei mese importante cu cel puţin 2 ore înainte de testare

• De notat înainte de efectuarea testului

-Medicaţia inhalatorie administrată înainte de testare: Ventolin, Berotec,
Serevent, Spiriva, Becloforte, Flixotide, Seretide, Symbicort
-Medicaţia orală administrată înainte de testare: Theo SR, Theotard,
Miofilin, Metoprolol,
-Greutatea pacientului
-Înălţimea pacientului: măsurată fără încălţăminte, cu picioarele
apropiate, capul drept
• Modalitatea corectă de testare

-Se întreabă pacientul despre fumat, simptome curente,

medicaţie administrată recent
-Măsurarea greutăţii şi înălţimii pacientului
-Explicarea testului şi demonstrarea procedurii corecte
-Din motive de siguranţă, testarea se face de preferinţă în
poziţie şezândă
-Ataşarea clipului nazal
-Pacientul efectuează o inspiraţie maximală rapidă şi completă
-Se introduce piesa bucală în gură, având grijă ca buzele să fie
lipite în jurul tubului, iar pauza să dureze maxim 1-2 secunde
-Pacientul suflă cu putere maximă prin tub, expirând tot aerul
din plămâni
-Se va încuraja permanent pacientul să expire puternic şi
prelungit - în limita rezonabilului
• Validarea manevrei
-Inspiraţia trebuie să fie completă, maximală
-Expiraţia trebuie să înceapă fără ezitări sau start fals
-Durata minimă a expiraţia forţată prin tub trebuie să fie de minim 6 secunde
-Accesul de tuse în prima secundă invalidează testul
-Fără ezitări în timpul manevrei care cauzează întreruperea fluxului de aer
-Fără scurgerea aerului pe lângă piesa bucală
-Pacientul nu mai poate continua expiraţia

• Validarea testării funcţiei pulmonare

-Obiectivul este obţinerea a minim 3 manevre expiratorii acceptabile din
punct de vedere tehnic
-Se vor efectua minim 3 repetări ale manevrei de expiraţie forţată, până la
maxim 8 manevre
-După efectuarea a minim 3 manevre expiratorii acceptabile tehnic, se va
verifică dacă cele mai mari două valori atât pentru FVC cât şi pentru FEV1
au o diferenţă mai mică de 0,15 l
-Dacă da, atunci testarea se consideră încheiată
-Dacă nu, atunci se continuă efectuarea de manevre suplimentare, până se
obţin două valori cu o diferenţă mai mică de 0,15 l, dar nu mai mult de 8
manevre
-Testarea se încheie şi prematur dacă pacientul nu mai poate continua
• Notarea rezultatelor testului
-Aparatul folosit selectează automat manevra cea mai bună (M1).
-Se notează cele mai mari valori obţinute ale FVC (= capacitatea vitală sau CV)
şi FEV1 (= volumul maxim expirator în prima secundă sau VEMS) chiar
dacă aceste valori nu provin de la aceeaşi manevră expiratorie. Pe fişa
imprimată, aparatul înregistrează automat aceste valori ca şi Best FVC şi
Best FEV1.
-Dacă cele două valori maxime (FVC şi FEV1) nu provin de la aceeaşi
manevră, calcularea IPB se face manual prin formula IPB=(FEV1/FVC) *100.
Dacă valorile maxime provin de la aceeaşi manevră, atunci calculul IPB este
realizat automat de către aparat.
-Ceilalţi indici (FEF25-75 şi PEF) se vor nota de la manevra cea mai bună (M1)

• Efectuarea testului bronhodilatator

-Nu se va administra Ventolin sau Berotec înainte cu 4 ore înainte de testare
-Nu se vor administra Serevent, Seretide, Spiriva, Theo SR, Theotard sau
Miofilin cu 12 ore înainte de testare
-Se va efectua testarea funcţiei respiratorii, după indicaţiile de mai sus
-Se administrează medicaţia bronhodilatatoare (Ventolin) folosind un spacer
-După 10-15 minute, se repetă testarea funcţiei respiratorii
 Debite ventilatorii
• Rezultatul se poate exprima:
- in debite medii (masurate pe expirograma fortata );
- in debite instantanee maxime ( masurate pe curba flux- volum ).
 
1. Pe expirograma fortata (obtinuta cu ajutorul spirografului ) se determina urmatorii
parametrii:
a. Volumul expirator maxim pe secunda (VEMS) este volumul de gaz expulzat din
plamini in prima secunda a expirului fortat. Uneori se determina volumele expirate
la 0,5 sec (VEM 0,5 ), 0, 75 sec (VEM 0,75 ), 2 sec (VEM 2 ) sau 3 sec (VEM 3 ) de la
inceputul expiratiei, dar acesti parametri nu aduc informatii suplimentare fata de
VEMS si nu au intrat in investigatia de rutina.
VEMS se exprima in litri sau % din CV, dupa corectia BTPS.
Raportul VEMS/ CV x 100 sau indice de permeabilitate bronsica (IPB Tiffeneau-Pinelli)
este un indice valoros pentru evidentierea tulburarilor ventilatorii obstructive.
b. Debit expirator maxim pe fractiuni ale CV : pentru jumatatea mijlocie a CV fortate
(FEF 25-75), pentru al treilea sfert al CV(FEF 50-75 ), intre 75% si 85% din CV (FEF 75-
85 ) si intre 200 si 1200 ml din CV (FEF = forced expiratory flow).
FEF 25-75 , FEF 50-75 si FEF 75-85 sint parametri mai sensibili decit VEMS pentru
diagnosticul obstructiei discrete la fluxul de aer, deoarece valorile lor depind
predominant de proprietatile mecanice pulmonare (diagnostic precoce al
sindromului obstructiv).
c. Ventilatia maxima este volumul de aer expirat intr- un minut in cursul unei ventilatii
maximale. Se determina prin metoda spirografica: direct; indirect : Vmax = VEMS x 30.
 
d. Indici temporali ai expiratiei fortate cresc sensibilitatea informatiilor furnizate de parametrii
mentionati anterior:
- timpul de expiratie fortata a 95% din CV fortata;
- timpul de expiratie fortata a 1/2 mijlocii a CV fortate
 
2. Curba flux- volum reprezinta inscrierea grafica a fluxului de aer produs in timpul expiratiei
functie de volumul de aer expirat (egal cu capacitatea vitala fortata).
 
Pe curba flux-volum a expiratiei fortate se masoara :
a. Debitul expirator maxim de virf (PEF- peak expiratory flow) reprezinta valoarea maxima a
fluxului de aer care poate fi generat in cursul unui expir maxim si fortat care incepe din
pozitia inspiratorie maxima.
b. Debit expirator maxim instantaneu la 50% CV (MEF 50 ) , respectiv 25% CV (MEF 25 )
reprezinta debitul expirator maxim atins in momentul in care in plamin a mai ramas 50,
respectiv 25% din CV.
c. Debitul expirator maxim instantaneu la 60% din capacitatea pulmonara totala prezisa
(MEF60 CPT pr ) reprezinta fluxul maxim atins in momentul in care volumul pulmonar
masoara 60% din CPT prezisa.

Debitele expiratorii maxime instantanee sint parametri mai sensibili decit VEMS pentru
depistarea precoce a tulburarilor ventilatorii obstructive din caile aeriene distale
• Sdr.obstructive:
-astm
-BPOC
-bronsiectazie
-fibroza chistica
-bronsiolita
• Sdr.restrictive-parenchimatoase:
-sarcoidoza
-fibroza chistica idiopatica
-pneumoconioze
-b.pulm.interstitiale medicamentoase, RX
• Sdr.restrictive-extraparenchimatoase:
-neuromusculare: miastenis gravis, distrofii musculare,
lez.col.cervicala
-perete toracic: cifoscolioza, obezitate, spondilita anchilozanta.
Spirograma normala
Disfunctia ventilatorie
restrictiva

Disfunctia ventilatorie
obstructiva
Disfunctia ventilatorie mixta
 Curba flux-volum

Curba flux-volum:
disfunctia ventilatorie obstructiva
 Testele farmacologice
1. testul de provocare

PC20: concentratia de
metacolina care determina
o scadere cu 20% a VEMS

Testele farmacologice:
2. testul de reversibilitate

Reversibilitate:
cresterea VEMS cu
- 15% sau
- 500 ml
 EKG
• Definitie : Inregistrarea actiunii electrice a inimii in timpul ciclului cardiac
• Conventii : corpul uman este ca o sfera; legea lui Kirchoff
• - in centrul sferei este inima
Grafic
- Legea lui Kirchoff : (prima lege) suma curentilor electrici din jurul unui
nod este 0.
Grafic
• Derivatii : unipolare; obtinute prin metoda Wilson; etod Edberger
(derivatii augmentate)
Grafic aVR=derivatia mainii drepte aVL= derivatia mainii stangi aVF=
derivatia piciorului
- linia ipotetica intre centrul inimii si orice punct de pe sfera (derivatie
unipolara)
- linii teoretice intre 2 puncte simetrice fata de inima pe sfera(derivatii
bipolare)

• Inima este un dipol.

-primii 4 electrozi vor fi plasaţi pe rădăcina membrelor
(evitându-se zonele osoase), ultimii 6 fiind plasaţi pe
regiunea precordială, în următoarele puncte de elecţie :
V1 - spatiul IV intercostal, parasternal drept
V2 - spatiul IV i.c., parasternal sting
V3 - la mijlocul distantei dintre V2 si V4
V4 - spatiul V i.c. sting, pe linia medioclaviculara (virful
inimii)
V5 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara anterioara
V6 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara mijlocie
Componentele electrocardiogramei
normale
 DETERMINAREA RITMULUI CARDIAC
• RITM NORMAL �= ritm sinusal = unde P
pozitive �in toate derivaţiile, cu excepţia
derivaţiei aVR unde este negativă, �in relaţie
stabilă cu complexul QRS.

•Aprecierea ritmului de bază al inimii

Ritmul normal sinusal al inimii se recunoaşte prin următoarele criterii :
a. prezenţa undei P în toate derivaţiile înregistrate
b.undele P au durata, amplitudinea şi orientarea vectorială normală, fiind constante ca
formă în toate derviaţiile
c. undele P sunt situate înaintea complexului QRS
d. Intervalul P-Q (delimitat între începutul undei P şi apariţia undei Q) este constant în toate
derivaţiile şi are durata între 0,12 sec.-0,21 sec.
 DETERMINAREA FRECVENŢEI
Interpretare
CARDIACE
Normal : FC = 60-80 b/min
Tahicardia sinusală : FC > 100 b/min şi • Frecvenţa /min.=
ritm sinusal
Bradicardia sinusală :
6000/distanţa RR
FC < 60 b/min şi ritm sinusal
Aritmia sinusală respiratorie : FC creşte în
• 6000 = numărul de sutimi de
inspir şi scade în expir
(aritmie fiziologică la copii şi tineri)
secundă dintr-un minut.
• distanţa RR= numărul de
milimetrii dintre 2 unde R X
0,04 sec. pentru viteza de 25
mm/sec
• Memorarea următoarei
formule:
300,150,100,75,60,50,42,
pentru viteza de 25mm/sec.
 DETERMINAREA AXEI ELECTRICE
• Se determină utilizand derivaţiile DI, DII, DIII.
-         unda R mare �in DI, DII, DIII.= axă normală
-         unda R mare �in DI + undă S mare �in DIII = axă la stangă
-         unda S �in DI + R mare �in DIII = axă la dreaptă
• Cel mai important vector cardiac este vectorul (axul electric) al
complexului QRS, deoarece reprezintă vectorul celei mai
importante mase musculare cardiace, iar modificările sale
prezintă cele mai multe semnificaţii.
• În general, axul electric se suprapune axului anatomic, deci
orice modificare a poziţiei axului anatomic influenţează într-o
anumită măsură şi poziţia axului electric.
Orientare normală
a axei QRS

Deviaţie axială
dreaptă

Deviaţie axială
stângă
 Analiza morfologică a ECG
• Analiza morfologică a ECG se referă la trei tipuri de elemente
semiologice : undele, segmentele şi intervalele
• Undele (sau deflexiunile) sunt porţiuni de traseu care se
abat de la linia izoelectrică în sus (pozitive) sau în jos (negative).
• Undele ECG sunt : unda P (depolarizarea atrială), complexul de
unde QRS (depolarizarea ventriculară), unda T (repolarizarea
ventriculară rapidă) şi unda U (postpotenţialul ventricular).
• La o undă se apreciază 4 aspecte :
* durata în sutimi de secundă,
* amplitudinea în zecimi de mV sau mm ,
* orientarea vectorială: unghiul vectorului mediu al undei în planul
frontal,
* forma - particularităţi de aspect care nu se pot exprima cifric :
unde subţiri sau groase, regulate sau neregulate, simetrice sau
asimetrice, etc.).
• Segmentele sunt porţiuni de traseu cuprinse între două unde succesive.
Principalele segmente ECG sunt: segmentul PQ (PR), dintre unda P şi începutul
complexului ventricular; segmentul ST, dintre sfîrşitul QRS şi începutul undei T;
segmentul TP, dintre sfîrşitul undei T şi începutul următoarei unde P (acest
segment reprezinta linia izoelectrică a traseului).
• În mod normal, segmentele sunt situate pe linia izoelectrică. În condiţii
patologice segmentele pot fi decalate faţă de linia izoelectrică şi în acest caz li se
descrie:
* sensul denivelării
* amplitudinea decalării
*forma segmentului decalat (rectiliniu, convex, concav, oblic divergent sau
convergent spre linia de zero, etc.).
• Intervalele reprezintă durata de timp dintre două repere de pe traseu. Principalele
intervale pe EKG sunt:
- intervalul PQ (dintre începutul undei P şi începutul complexului ventricular şi care
corespunde conducerii A-V),
- intervalul QT (dintre începutul QRS şi sfîrşitul undei T, corespunde sistolei
electrice ventriculare),
- intervalul TQ (de la sfîrşitul undei T la începutul complexului QRS care
corespunde diastolei electrice ventriculare)
• - intervalele PP şi RR, dintre începutul (vîrful) a două unde P sau R succesive,
reprezintă durata revoluţiei cardiace.
• La intervale se analizează exclusiv durata în sutimi de secundă.
 Semiologia EKG
Un traseu EKG este considerat normal daca toţi parametrii semiologici sunt
în limitele de valori normale cunoscute:
1. Ritmul cardiac - ritm sinusal (origine, frecvenţă)
2. Frecvenţa - în limite normale, corespunzătoare vîrstei şi unor condiţii
fiziologice (repaus / activitate, temperatura corporală, etc.): 60- 100/ min la
adult, pînă la 120/ min la copil.
3. Unda P normală:
- durata este mai mică de 0.10 sec;
- amplitudinea maximă în DS şi DUM este mai mică de 0.25 mV;
- orientarea axei P între + 150 şi + 750;
- forma rotunjită sau bifidă.
4. Intervalul PQ este normal dacă:
- este constant în toate derivaţiile şi revoluţiile cardiace înregistrate
- este cuprins între 0.12 - 0.21 sec (scade pe măsură ce frecvenţa cardiacă
creşte);
- segmentul PQ este izoelectric în toate derivaţiile
5. Complexul QRS este normal dacă:
- are durata sub 0.10 sec;
- amplitudinea maximă în DS şi DUM este între 0.6 şi 1.6 mV;
- orientarea vectorială între + 300 şi + 600 (poziţie intermediară), dar poate merge pînă la limitele extreme la
care se poate considera normală (dacă se exclud alte anomalii) de -29 0 şi +1100;
- morfologic se observă în general complexe de forma qRs (în aVR şi D III, complexe de forma rSr) şi este
alcătuit dintr-o linie subţire, fără îngroşări sau neregularităţi, care să apară în majoritatea derivaţiilor (mici
despicături pot apare dar numai la baza complexului şi în una sau două derivaţii)
În derivaţiile toracice QRS este normal dacă:
R creşte progresiv de la V1 pînă la V5 (16 - 24 mm), apoi scade la V6
- S este maxim în V2 (16- 23 mm) şi scade progresiv spre stînga putând să dispară în V6, iar Q apare la stînga lui V4
- deflexiunea intrinsecoidă (vîrful undei R) apare la mai puţin de 0.035 sec în V1 şi 0.045 sec. în V5 - V6 faţă de
începutul QRS
-indicele de hipertrofie ventriculară: IHV = S maxim (în V1 sau V2) + Rmaxim (V5 sau V6) este mai mic de 40 - 45 mm
(după McPhie)

6. Segmentul ST - T:
- este izoelectric în toate derivaţiile
- poate fi usor supradenivelat (pînă la 2 mm) în V1 - V3

7. Unda T este normală dacă:

cel mai mare T din DUM şi DS este egal cu 1/3 din cel mai amplu R
( între 1/2 şi 1/4 )
- axa T între + 30 0 şi + 60 0
- în derivaţiile toracice este pozitivă cu maximul în V2 - V3 (uneori plat sau usor negativ în V1)
- forma este asimetrică, cu panta descendentă mai abruptă, fără neregularităţi sau incizuri

8. Unda U este normală - sub 1 mm amplitudine, vizibilă în V2 - V3.