Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Științe Economice

Departamentul Administrarea Afacerilor

Cererea de muncă și evoluția ei în Republica Moldova în

etapa contemporană
 Introducere
Piaţa muncii din Moldova a suferit profunde transformări generate de
reformele economice, fiind induse influenţe directe asupra calităţii
factorului uman. În plus, condiţiile sociale au determinat reducerea
sporului demografic natural şi accentuarea emigraţiei, care au cauzat
la rândul lor scăderea constantă a populaţiei şi implicit a populaţiei
active.
Analizând structura populaţiei active pe grupe de vârste se constată
evidente tendinţe de îmbătrânire a acesteia. Ponderea cea mai mare
este deţinută de persoane cu vârste de peste 35 de ani. În perioada
2000-2005, populaţia ocupată a RM a scăzut cu 190 mii persoane,
adică cu 12,5%, ratele de activitate şi de ocupare pentru populaţia în
vârstă de muncă au înregistrat tendinţe sinuoase, atingând în 2005
nivelul de 49% pentru rata de activitate şi 45% pentru rata de ocupare,
inferioare faţă de media UE-25 cu 20, şi respectiv cu 18 puncte
procentuale.
Cu toate acestea, există domenii precum construcţiile, tranzacţiile
imobiliare, administraţie publică, comerţ, intermedieri financiare, în
care populaţia ocupată a înregistrat creşteri, domenii care sînt
considerate cu potenţial de dezvoltare în perioada următoare.
Dacă analizăm evoluţia populaţiei Moldovei pe grupe de vârstă potrivit
datelor celor două recensăminte (din 1989 şi 2004) se observă că grupa
populaţiei active (15-60 ani) nu se măreşte într-un ritm proporţional cu cel în
care scade populaţia tânără (0-14 ani) şi sporeşte cea bătrână (60 ani şi
peste), deci în mod normal veniturile pentru programele sociale nu pot creşte
decât printr-o mărire, peste valorile obişnuite, a productivităţii muncii. La baza
acestei afirmaţii se află şi teoria conform căreia comportamentul economic
individual variază în funcţie de vârstă. Ţările cu o proporţie ridicată a tinerilor
şi/sau bătrânilor tind să aloce un mai mare volum de resurse acestor grupuri,
aducând adesea prejudiciu creşterii economice (acest fenomen este sesizabil
şi la noi). Spre exemplu, în totalul populaţiei Republicii Moldova aceste grupuri
nu deţin o pondere semnificativă, dar având în vedere ultimele tendinţe
demografice (procesul de emigrare masivă, îmbătrânirea populaţiei etc.),
situaţia este departe de a fi îmbucurătoare.
Teoria economică arată că creşterea economică generează o
creştere a locurilor de muncă datorită modernizării şi retehnologizării
întreprinderilor, a atragerii investiţiilor interne şi externe etc. Cu toate
acestea, Republica Moldova demonstrează o contraperformanţă
vizibilă, economia crescând cu ritmuri relativ înalte dar în paralel cu
reducerea locurilor de muncă. Faţă de 1999 numărul de salariaţi în
2005 era cu 20% mai mic (în agricultură – cu 50%, inclusiv femeile cu
53%, iar în construcţii – cu 30%). Dinamica negativă a locurilor de
muncă va avea pe viitor o influenţă negativă asupra productivităţii şi
creşterii economice, deoarece salariile au cea mai mare pondere în
veniturile populaţiei.
În acelaşi timp, atractivitatea pieţei locale a forţei de muncă este în
scădere, lucru atestat şi de diminuarea ratei de activitate a populaţiei în
vârstă de 15 ani şi mai mult: de la 60% în anul 2000 la 49% în anul 2005. În
paralel, a scăzut şi rata de ocupare de la 55% în anul 2000 la 45% în anul
2005 (datele pentru 2006 arată că aceasta a scăzut până la 43,7%), la
bărbaţi semnificativ mai mult decât la femei. Bineînţeles că există o serie
de probleme-cheie care afectează funcţionarea pieţei muncii în
Republica Moldova şi care se cer a fi soluţionate, iar printre acestea ar fi:
• numărul mare de locuri de muncă cu productivitate joasă şi nivel de
salarizare redus;
• mecanisme de stabilire a salariilor insuficient dezvoltate pentru a
reflecta corespunzător productivitatea şi nivelul de calificare;
• ponderea înaltă a activităţilor informale într-o serie de sectoare şi
ramuri de producţie;
• şomajul înalt în rândul tinerilor;
• nivelul ridicat al şomajului de lungă durată;
• lipsa unui sistem adecvat de monitorizare şi prognoze ale pieţei forţei
de muncă; etc.
Totodată, este paradoxal faptul: creşterea salarială va fi asociată şi de un puternic
val de creştere a locurilor de muncă. În primul rând, în economie deseori se
întâmplă exact invers, cel puţin aşa o spune teoria economică, mai ales că în
ultimul timp, statistic, locurile de muncă s-au redus. Pentru a majora salariile, firmele
recurg la cea mai la îndemână metodă, de a concedia forţa de muncă. În al
doilea rând, există o presiune în sus pe piaţa muncii, adică spre creşterea salariilor,
lucru care obligă firmele la introducerea de tehnologii noi, care economisesc forţa
de muncă, dar şi la economisirea în sine de forţă de muncă prin eliberarea
rezervelor în exces. Avem în vedere aici nevoia de restructurare masivă din
industrie şi din alte sectoare, pe fondul circumstanţelor în care ne-am pomenit,
circumstanţe care presupun creşteri la costuri – tarife la utilităţi, de pildă, dar şi o
concurenţă mai puternică. Pe de altă parte, statisticile oficiale nu includ munca la
negru, deşi fenomenul este consistent în Moldova (ponderea acestui sector în
economie se estimează la peste 30%), influenţând nivelul salariilor şi a productivităţii
reale.
 Conform bazei de date a Agenţiei Naționale pentru Ocuparea
Forței de Muncă şi structurilor sale teritoriale în trimestrul I au fost
înregistrate cca 10,7 mii locuri de muncă vacante, din care 66% au
constituit locurile oferite muncitorilor, iar 34% specialiştilor. Cele mai
multe locuri vacante au fost înregistrate în industrie – 28%(3014 locuri),
comerţ cu ridicata şi amănuntul – 14% (1542 locuri), agricultură – 10%
(1092 locuri), administrația publică – 7% (699 locuri), etc (Figura 1).
Analizând locurile vacante conform salariilor, se atestă o pondere
mărită a celor cu salarii între: 2000-3000 lei (34%), urmate de locurile cu
salarii mai mari de 3000 lei (28%), salariile în acord (23%), 1500-2000 lei
(10%) și 1000-1500 lei(5%). Preponderent, de către șomeri sunt solicitate
salariile de peste 3000 lei. Cele mai multe locuri vacante au fost
înregistrate în luna martie(3954 locuri), urmată de ianuarie (3534 locuri)
și februarie 3186 locuri, media lunară fiind de 3558 locuri. În perioada
de referință s-a conlucrat cu 2,2 mii angajatori și au fost gestionate
17,4 mii locuri vacante (înregistrate în trim. I plus cele rămase vacante
la 01.01.2017). Printre angajatorii, care au declarat cele mai multe
locuri vacante, sunt: ÎCS „Floreana Fashion”, SRL „Fujikura Automotive
MLD”, SRL „Draexlmaier AUTOMOTIVE” ÎCS, etc.
 Concomitent, în perioada de referință au fost înregistrate cca 13,8
mii persoane în căutarea unui loc de muncă, din care femeile au
alcătuit o pondere de 44%. Din numărul total de șomeri înregistrați –
49% (6,8 mii persoane) erau pentru prima dată în căutarea unui loc de
muncă și – 51% (7,0 mii persoane) provenite din muncă. Repartizarea
persoanelor provenite din muncă (7033 persoane) conform domeniilor
de activitate denotă, că ponderea cea mai mare au fost persoanele
care au activat în agricultură, industrie și comerț a câte 16%, urmate
de administrația publică – 9%, învățământ – 7%, etc.
Conform vârstei, structura șomerilor rămâne practic neschimbată pe
parcursul ultimilor ani, ponderea cea mai mare a șomerilor înregistrați
având vârsta cuprinsă între 30-49 ani (49%), urmați de cei cu vârsta
cuprinsă intre 16-29 (29%) și 50-65 ani – 22%.
Conform studiilor, din numărul total de şomeri înregistraţi (13,8 mii
persoane) o majoritate covârșitoare (66%/9,0 mii persoane) erau cu studii
primare, gimnaziale/medii generale/liceale pentru care au fost oferite 6,0
mii locuri vacante(56%), urmați de cei cu studii secundar-profesionale –
21%(2,9 mii persoane) pentru care au fost oferite 2,7 mii locuri (26%), cu
studii superioare și medii de specialitate – 13% (1,8 mii persoane) pentru
care au fost oferite 2,0 mii locuri vacante (18%).
O discrepanță între cerere şi ofertă pe piaţa muncii se atestă în aspect de
medii rural/urban, reieșind din lipsa oportunităţilor de angajare în acest
sector. Din numărul total de șomeri (13762 persoane) înregistrați în
perioada de referință – 64% (8810 persoane) erau din localităţile rurale, iar
locurile de muncă vacante în acest sector constituiau 16%(1707 locuri) din
numărul total de locuri vacante (10674 locuri vacante) înregistrate (Figura
2).
La data de 31.03.2017 în baza de date a Agenţiei Naţionale erau în
evidență cca 7,3 mii locuri de muncă vacante şi cca 29,7 mii şomeri,
concurența la un loc de muncă vacant fiind de 4 şomeri. În aspect
teritorial, cele mai multe locuri de muncă vacante (Tabelul 3) au fost
gestionate de către agenţia Chişinău, care a înregistrat și gestionat în
perioada de referință – 3,3 mii locuri de muncă vacante (la finele
perioadei având în evidență 2072 locuri).
 Concluzii
1. O bună parte a șomerilor înregistrați la agențiile teritoriale necesită
servicii de informare, consiliere si eventual calificare/recalificare
profesională: - 65% erau cu studii primare/gimnaziale/liceale; 29% –
tineri (16-29 ani), multi din ei fiind fără experientă, dar și fără o
calificare; – 49% erau persoanele care s-au adresat pentru prima dată
în căutarea unui loc de muncă.
2. Cu o pondere de 22% din numărul șomerilor înregistrați erau
persoanele cu vârsta prepensionară (50-65 ani), care mai greu sunt
acceptați de către angajatori.
3. Discrepanța pe medii de rezidență: 64% din șomerii înregistrați erau din
mediul rural, iar majoritatea locurilor de muncă vacante înregistrate
fiind din mediul urban (84%).
4. Persistă un deficit al persoanelor calificate în unele domenii: industria
ușoară (cusătoreasă – 25% din numărul locurilor de muncă în evidență
la finele perioadei de referință), servicii (vânzător, bucătar, s.a),
medicină, management, finanțe, administrația publică, etc.
 Bibiografie

1. http://www.anofm.md
2. http://www.e-democracy.md/files/lm-policy-paper.pdf
3. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=107