Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Ştiinţe Economice

Departamentul Administrarea Afacerilor

Lucrul individual
la disciplina: Managementul riscurilor
“ Metode calitative de analiză a riscurilor ”

Chișinău, 2017
 Cuprins:

Analiza riscurilor prin metode calitative ………………………………………………..3

Tehnica scenariilor……………………………………………..……………………...3

Tehnica matricei probabilitate-impact ………………………………………………..4

Concluzii…………………………………………………………………………………...9

Bibliografie

2
 Analiza riscurilor prin metode calitative

Metoda analizei calitative a riscului presupune evidentierea surselor de formare a riscului,

etapelor lucrarilor la indeplinirea carora apare riscul (stabilirea zonelor potentiale ale acestuia,
schimbarea riscului in dinamica, evidentierea tuturor momentelor negative si pozitive referitoare
la realizarea deciziei ce contine un risc). Este necesar sa se evidentieze riscurile suplimentare, care
il insotesc pe cel dominant, si sa se pregateasca si/sau completeze clasificatorul detaliat al riscurilor
intreprinderii.

Rezultatele analizei calitative a riscului sunt mai puţin exacte, ele având mai mult un caracter
orientativ decât unul precis. Dacă nu sunt satisfăcătoare aceste rezultate, managementul riscului
pune la dispoziţie şi analiza cantitativă care prezintă rezultate în formă cifrică ca urmare a
calculelor făcute.

Analiza calitativa a riscului poate fi implementata prin mai multe metode :

Tehnica scenariilor

Această tehnică presupune adunarea unui grup de oameni informaţi, specialişti în domeniu,
cărora li se cere să îşi aplice cunoştinţele şi imaginaţia pentru a descrie unul sau mai multe moduri
posibile de derulare a unui eveniment pornind de la o situaţie concretă. Acest tip de activitate se
desfăşoară tot timpul de către oricine doreşte să planifice o activitate. De exemplu, un individ
doreşte să plece într-o călătorie cu soţia sa. În momentul în care ei planifică detaliile privind această
călătorie, apare următorul dialog:

- Soţul: Dacă pornim la 7 dimineaţa, având în vedere că până la Bucureşti sunt 300 km, ar
trebui ca în jurul orei 12 să ajungem la destinaţie.
- Soţia: Ai dreptate, dar dacă mâine va fi ceaţă, am putea întârzia cel puţin o oră, deci ar fi bine
să plecăm la ora 6 pentru fi la 12 în Bucureşti.

Deşi pare anormal, ambii soţi au avut dreptate. El are dreptate că face în 5 ore cei 300 de Km,
iar ea are dreptate că în cazul în care va fi ceaţă vor fi necesare 6 ore pentru parcurgerea aceleiaşi
distanţe. Ambii au creat două scenarii simple, respectiv unul optimist (cel al soţului) şi unul
pesimist (cel al soţiei). De remarcat este faptul că soţia este conştientă de riscul apariţiei ceţei,
adică a identificat riscul şi l-a luat în calcul.

3
 În acelaşi mod se pot genera scenarii mult mai complexe pentru situaţii mult mai importante,
cum ar fi în cazul analizei riscurilor de investiţii, sau de ce nu, în cazul riscurilor impuse de o
operaţiune militară într-un război etc.

Există multe posibilităţi de a genera scenarii, dar dintre toate acestea două sunt cele mai
reprezentative:

 Generarea de scenarii în perspectivă

 Generarea de scenarii din perspectivă

Generarea scenariilor în perspectivă presupune luarea ca punct de plecare a unei realităţi

prezente şi pornind de la aceasta se imaginează situaţii viitoare. Acest tip de scenariu răspunde la
întrebarea Ce se poate întâmpla dacă? Un exemplu în acest sens se poate da în domeniul bursier,
unde se imaginează o serie de scenarii cu privire la evoluţia cotaţiilor la bursă în funcţie de o serie
de factori.

Generarea de scenarii din perspectivă presupune stabilirea modului în care se poate ajunge la
o situaţie viitoare prin prisma realităţii prezente. Acest tip de scenariu răspunde la întrebarea Cum
se poate ajunge în situaţia X? De exemplu, un manager doreşte să determine o variantă de a aduce
compania sa pe primul loc pe piaţă. În acest sens, alături de o serie de specialişti generează scenarii
posibile care pot atinge obiectivul propus.

La fel ca şi în cazul scenariilor în perspectivă, scenariile din perspectivă necesită persoane

experimentate care să asigure luarea unei decizii corecte.

Tehnica matricei probabilitate-impact

Riscul comportă două aspecte fundamentale: probabilitatea şi impactul. De exemplu

companiile aviatice afirmă despre călătoria cu avionul că este cea mai sigură, având în vedere
probabilitatea foarte mică de a muri într-un accident aviatic. Această probabilitate este determinată
prin numărul foarte mare de persoane care călătoresc cu avionul (circa 1 milion de persoane zilnic)
raportat la numărul de persoane care au murit într-un accident aviatic. Dar, dacă întrebi o persoană
despre riscul călătoriei cu avionul, aceasta va răspunde că este foarte riscantă deoarece există
posibilitatea (adevărat foarte mică) de a muri într-un accident aviatic.

4
 Pentru a putea spune cine are dreptate, companiile aviatice sau călătorii, trebuie combinate cele
două elemente, respectiv probabilitatea cu impactul. Am observat în exemplul anterior că avem de
a face cu o probabilitate foarte mică de apariţie a unui eveniment care are efecte foarte mari asupra
călătorului.

În sprijinul acestei idei, în analiza riscului există tehnica matricei probabilitate-impact, tehnică
care combină cele două componente ale riscului prezentând astfel o imagine de ansamblu a
acestuia. În figura 1.1 este prezentată o astfel de matrice care combină următoarele elemente:

 Probabilitatea – pe trei niveluri:

o Probabilitate mare

o Probabilitate medie

o Probabilitate scăzută

 Impactul – pe trei niveluri:

o Impact mare

o Impact mediu

o Impact scăzut

Rezultatul îmbinării acestor elemente constă într-o matrice cu 3 rânduri şi 3 coloane. Intersecţia
fiecărui rând cu fiecare coloană reprezintă un anumit nivel al riscului. În cazul unei astfel de
matrice se pot identifica trei categorii de risc:

 Risc mare

 Risc mediu

 Risc scăzut

5
 Figura 1.1

Analizând cu ajutorul matricei probabilitate-impact exemplul privind riscul călătoriei cu

avionul, observăm că la o probabilitate scăzută a unui eveniment cu implicaţii majore riscul se
situează în coloana 3 rândul 2, deci este un risc mediu.

Bineînţeles, această matrice se poate desfăşura şi pe mai multe rânduri şi coloane, pentru a
evidenţia mai bine gradul de risc. De exemplu, vom considera o matrice cu cinci rânduri şi cinci
coloane, corespunzătoare următoarelor categorii de probabilităţi şi efecte:

 Probabilitatea exprimată în cinci intervale procentuale cuprinse între 0 şi 99,99%. Nu au fost

luate în calcul evenimente care au probabilitate 100%, deoarece certitudinea nu necesită analize
de risc:

o între 0% - 19,99%

o între 20% - 39,99%

o între 40% - 59,99%

o între 60% - 79,99%

o între 80% - 99,99%

6
  Impactul este exprimat pe o scară valorică de la 0 la 4, corespunzător pentru cinci nivele de
gravitate:

o 0 – apariţia unui eveniment cu impact zero nu are consecinţe asupra riscului analizat, sau
dacă sunt consecinţe acestea nu sunt notabile

o 1 – un eveniment cu impact de gradul 1 are consecinţe reduse

o 2 – impactul de gradul 2 se referă la consecinţe notabile care pot afecta derularea unui proiect
sau a unei activităţi

o 3 – consecinţele unui impact de gradul 3 sunt suficient de serioase şi trebuie analizate în

detaliu

o 4 – impactul de gradul 4 este corespunzător unei catastrofe.

Pornind de la această gradaţie a componentelor riscului, în matricea probabilităţii-impactului

reprezentată în figura 1.2, se disting următoarele categorii de risc:

 Risc foarte mic – de exemplu riscul de a fi înţepat de un albină în momentul în care te afli
la Polul Nord, probabilitatea unui astfel de eveniment este aproape nulă, iar efectul unei înţepături
de albină nu pune probleme majore;

 Risc scăzut – această categorie de risc presupune fie un eveniment cu probabilitate medie şi
impact scăzut, fie un eveniment cu probabilitate mică şi un impact mediu. De exemplu riscul de a
cade de pe o bicicletă, are o probabilitate medie şi un impact scăzut în condiţii normale.

 Risc mediu – presupune un eveniment cu probabilitate peste medie, chiar foarte mare, dar
care are un efect scăzut, sau invers un eveniment cu probabilitate mică dar cu un impact peste
medie, chiar foarte mare. Aici putem cataloga călătoria cu avionul, sau călătoria cu autoturismul
în condiţiile respectării legislaţiei rutiere şi îndeplinirii condiţiilor de siguranţă pasivă şi activă a
automobilului. Dacă sunt îndeplinite acestea, călătoria cu automobilul comportă asumarea unui
risc mediu deoarece „şansele” de a avea un accident de circulaţie sunt mari, chiar foarte mari,
conform statisticilor, dar efectul unui astfel de accident este mediu, chiar şi sub mediu datorită
condiţiilor de siguranţă, deci călătoria cu automobilul este comparabilă din punct de vedere cu
călătoria cu avionul deoarece presupune asumarea unui risc mediu.

7
  Risc mare – apare atunci când un eveniment are o probabilitate de apariţie de peste 40%, iar
impactul acestuia este peste nivelul 3. Un exemplu în acest sens se poate da tot în domeniul
călătoriei cu automobilul, dar în condiţiile nerespectării legislaţiei rutiere şi a regulilor de siguranţă
(purtarea centurii de siguranţă). În acest caz, probabilitatea accidentelor rămâne aceeaşi, în schimb
creşte nivelul impactului unui astfel de accident.

 Risc foarte mare – se referă la situaţia unor evenimente foarte probabile care pot avea un
impact major, respectiv peste nivelul 3. Un exemplu în acest sens se poate da în situaţia
nerespectării semnalelor de la trecerea la nivel de cale ferată, situaţie în care probabilitatea
coliziunii cu trenul este foarte mare, iar impactul unei astfel de coliziuni fiind la un nivel foarte
ridicat, deci asumarea unui asemenea risc presupune inconştienţă totală.

Figura 1.2.

Din exemplele prezentate mai sus, se poate deduce că matricea probabilitate-impact este un
instrument foarte util managementului riscului. Această tehnică este des utilizată în practică, fiind
uşor de abordat, precum şi datorită faptului că ajută managementul la o catalogare a evenimentelor
de risc în vederea stabilirii celor care necesită o atenţie deosebită.

8
 Concluzie
Caracterul probabilistic al deciziilor economice adoptate în condițiile economice riscante,
poate fi evidențiat numai cu ajutorul unor metode concrete de analiza a riscului și influentei lor
asupra activității firmei. Întru realizarea acestor probleme, în teoria riscurilor sunt utilizate două
grupe de metode de analiza a riscului.

Însă pentru a efectua o evaluare complexă și exactă a consecințelor unui tip de risc sau a unui
set de riscuri nu este suficient a se limita la analiza calitativă (deși ea este foarte complicată);
trebuie de recurs si la o analiza cantitativă, care ne va spune în cifre efectul rezultat din alegerea
uneia dintre variantele alternative de soluționare a situației riscante aparente.

9
 Bibliografie
1. Stihi Liudmila - Managementul riscurilor, Editura ASEM 2015, pag 71-72
2. https://www.scribd.com/doc/71208833/Metode-cantitative-si-calitative-de-evaluare-a-
riscurilor
3. http://silvic.usv.ro/cursuri/managementul_riscului.pdf
4. http://www.isuprahova.ro/pdf/seveso/06.Componente%20calitative.pdf

10