Sunteți pe pagina 1din 15

Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării


teritoriale în Epoca de Aur (I)1
(Urbanization and social homogenization: the role of territorial
systematization during The Golden Age)

Emanuel COPILAȘ

Abstract: In Ceauşescu’s Romania, territorial systematization was used as a


gigantic political, economic and social tool in order to create the ‘multilaterally
developed socialist society’. The regime seemed to be homogenous and function
in a unilateral ideological way. However, the national-communist edifice was
full of contradictions. The most important of them that between party and state,
reverberated at all levels of activity and systematization surely represented one
of the most important fields in which party-state contradictions could expand.
They did so, as I try to argue in the present article, in favor of the state rather
than the party, although the party used the state as an administrative instrument
in order to achieve its developmental goals.

Keywords: party, state, cities, villages, development.

Consider, în baza urnor argumen- „detaşamentul de avangardă al clasei


te care urmează a fi dezvoltate, că muncitoare, conducătorul tuturor oa-
denumirea „partidul-stat”, des utiliza- menilor muncii din patria noastră în
tă de unii istorici români atât pentru lupta pentru construirea socialismului
perioada Gheorghiu-Dej, cât şi pentru şi comunismului, forţa politică con-
perioada Ceauşescu (Verzea, 2013), ducătoare în Republica Socialistă
este inadecvată pentru a surprinde România”, care include „cei mai
complexitatea şi dinamismul discur- înaintaţi şi mai conştienţi muncitori,
sului oficial, în interiorul căruia ţărani, intelectuali, funcţionari” şi
contradicţiile dintre partid şi stat s-au care, în calitate de ghid ideologic al
dezvoltat cu timpul în forme anta- proletariatului aliat cu „ţărănimea”,
gonice. Să trecem în revistă la modul „intelectualitatea”, respectiv „cele-
concret atribuţiile PCR, respectiv lalte categorii de oameni ai muncii”,
cele ale statului pe care l-a confi- „luptă pentru înfăptuirea Programului
gurat, şi care a ajuns până la urmă să partidului de făurire a societăţii so-
îl dezintegreze. Conform statutului cialiste multilateral dezvoltate şi
partidului din 1974, acesta reprezenta înaintare a României spre comu-

151
POLIS

nism”. Ideologia profesată de partid struirii socialismului. Iar o astfel de


este cea „marxist-leninistă”, dar nu în prioritate politică a reprezentat-o şi
formă brută, abstractă, ci ţinând cont sistematizarea teritorială, chiar dacă a
de „particularităţile specifice ţării fost aplicată mult mai târziu decât a
noastre”. În sfârşit, „Scopul final al fost gândită iniţial. Dar cum, în
partidului este construirea societăţii cadrul acestui proces, statul devine
fără clase – societatea comunistă”2. mai important decât partidul, siste-
Comparativ cu rolul partidului de matizarea intrând până la urmă de la
principal vector politic în cadrul bun început în atribuţiile sale, trans-
RSR, funcţiile statului apar ca fiind formându-se, în termeni metaforici,
mai degrabă reglementative, oferind într-o colivie de aur pentru partid şi
forme adecvate şi practice aspiraţiilor distilându-i imperativele ideologice
PCR. Astfel, „întreaga activitate de până în punctul în care acestea devin,
stat are drept scop dezvoltarea orân- prin exacerbarea lor pe toate pla-
durii şi înflorirea naţiunii socialiste, nurile, irelevante – urmează să aflăm
creşterea continuă a bunăstării ma- din paginile de mai jos.
teriale şi culturale a poporului, asigu- Primele sugestii legate de nece-
rarea libertăţii şi demnităţii omului, sitatea reorganizării administrative şi
afirmarea multilaterală a persona- teritoriale ale RSR au fost emise de
lităţii umane”. Mai exact, „statul so- către secretarul general al PCR cu
cialist român”: ocazia unei conferinţe naţionale a
• organizează, planifică şi con- partidului din 1967. Argumentul prin-
duce economia naţională; cipal prezentat în acest scop era acela
• apără proprietatea socialistă: al înapoierii relaţiilor de producţie în
• garantează exercitarea deplină raport cu noile forţe de producţie,
a drepturilor cetăţenilor, asigură care suferiseră, de la instaurarea la
legalitatea socialistă şi apără ordinea putere a regimului în 1948 şi până
de drept; atunci o transformare „calitativă”.
• dezvoltă învăţământul de toate Aceste noi forţe de producţie erau
gradele, asigură condiţiile pentru dez- deosebit de mobile şi de numeroase
voltarea ştiinţei, artei şi culturii, în- comparativ cu anii precedenţi, aşa că
făptuieşte ocrotirea sănătăţii; se impunea ca regimul să le asigure
• asigură apărarea ţării şi organi- noi condiţii de viaţă, conforme cu
zează forţele sale armate; dezvoltarea lor profesională şi ideo-
• organizează relaţiile cu cele- logică. Pe scurt, era nevoie de mai
lalte state3. multe oraşe care să suţină producţia
Conform acestor atribuţii, statul industrială şi de modernizarea satelor
nu este deci altceva decât un vehicul, şi a comunelor, de metamorfozare a
un instrument prin care partidul îşi lor pe cât posibil în „centre cu ca-
duce la îndeplinire priorităţile politice racter urban”4 pentru a asigura can-
în cadrul întregii societăţi, imatură titatea de alimente necesară industria-
ideologic şi deci refractară în anumite lizării, alimente a căror preţuri erau
dozaje la sacrificiile necesare con- impuse exclusiv de către stat, ţăranii

152
Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

înşişi neavând niciun cuvânt de spus dant omogenizarea ideologică înţe-


în această privinţă, de estomparea leasă atât în calitate de cauză, cât şi
progresivă a diferenţelor dintre mun- de efect al omogenizării sociale, siste-
ca manuală şi cea intelectuală5, aşa matizarea teritorială era inserată ca
cum prevăzuse Marx atunci când dimensiune a uneia dintre etapele de
anticipase substanţa, nu forma viitoa- anvergură care jalonau acest ambiţios
rei societăţi fără clase. şi îndelungat demers. Prima etapă,
Afirmând că noile forţe de pro- consideră Elisabeta Trăistaru, era dată
ducţie din RSR au nevoie de relaţii de înlocuirea capitalismului de către
de producţie pe măsură, Ceauşescu socialism şi de „crearea unei comu-
mima, voluntar sau nu, marxismul. nităţi reale, economice, politice şi
Asta deoarece, ştim deja de la Pavel ideologice între membrii societăţii”.
Câmpeanu, relaţiile de producţie na- Comunitatea economică a membri-
ţional-comuniste erau grevate de ab- lor societăţii este generată de existen-
senţa forţelor de producţie pe care se ţa proprietăţii socialiste asupra mij-
străduiau, prin toate mijloacele posi- loacelor de producţie, de concordanţa
bile, să le proiecteze în existenţă; ce se realizează între forţele de pro-
adică tocmai inversul argumentului ducţie şi relaţiile de producţie socia-
de mai sus6. Avem de-a face aici cu o liste. Comunitatea social-politică a
distorsionare tipic leninistă a mar- membrilor societăţii este exprimată
xismului. Forţele de producţie, mun- de consolidarea continuă a alianţei
citorii, sunt prezentaţi cerând în mod dintre clasa muncitoare şi ţărănime –
autonom şi în conformitate cu dez- clasele fundamentale ale societăţii
voltarea obiectivă a societăţii noi re- noastre – sub conducerea partidului
laţii de producţie, adică noi forme de comunist.
organizare şi de gestionare a econo- Comunitatea ideologică se expri-
miei şi a modului de producţie în mă prin comunitatea de idei, convin-
ansamblu dar, de fapt, tocmai relaţiile geri moral-politice bazate pe con-
de producţie leniniste, partidul acţio- cepţia ştiinţifică despre lume şi viaţă
nând prin intermediul statului pentru a partidului – materialismul dialectic
a dirija fără rest întreaga dezvoltare a şi istoric.
ţării, făcea tot posibilul pentru a Statornicirea modului de produc-
configura discursiv aceste noi forţe ţie socialist, a concordanţei dintre
de producţie, prezentându-le ca forţă forţele de producţie şi relaţiile de pro-
motrice a dinamicii socio-economice ducţie socialiste au creat premisele
antrenând necesitatea unor relaţii de materiale obiective ale apropierii dintre
producţie corespunzătoare şi simu- clasele şi categoriile sociale specifice
lând astfel marxismul. Naţional-co- societăţii socialiste, din punctul de
munismul românesc pedala în gol vedere al condiţiilor de muncă şi
sau, conform zicalei populare, punea viaţă, a nivelului lor de pregătire
căruţa înaintea boilor. generală şi specialitate. Faţă de socie-
Gândită ca parte a unui proces de tatea capitalistă care se caracterizează
omogenizare socială având ca pan- prin adâncirea decalajului dintre cla-

153
POLIS

sele şi categoriile sociale, prin inten- tehnico-ştiinţifică” globală şi, în acelaşi


sificarea procesului de polarizare so- timp, intensificarea „activităţii poli-
cială, în societatea socialistă se creează tice, ideologice şi educative de for-
condiţiile obiective unei strânse cola- mare a omului nou, de afirmare în
borări şi a reducerii deosebirilor viaţă a principiilor eticii şi echităţii
esenţiale dintre ele7. socialiste”, care va conduce în final
Următoarea etapă echivala aproxi- la amplificarea „procesului de apro-
mativ cu perioada 1965-1971, atunci piere dintre clase şi categorii sociale,
când a avut loc turnura naţionalistă a de omogenizare a societăţii româ-
regimului şi preluarea puterii de către neşti”10.
Ceauşescu. Transformările produse Ultima etapă, a patra, viza conti-
în acest interval nu erau neglijabile: nuarea omogenizării sociale începută
mecanizarea crescândă a agriculturii, sub auspiciile societăţii socialiste
care fusese integral colectivizată în multilateral dezvoltate, pe măsură ce
1962, introducerea învăţământului instaurarea comunismului pe „pământ
obligatoriu pe o durată de opt ani, românesc” va fi devenit realitate. Da-
modificările administrative şi teri- torită clarificării progresive a „tră-
toriale, aflate în plină efervescenţă, săturilor noului tip de om al muncii
„perfecţionarea planificării” econo- cu o înaltă pregătire profesională, po-
mice şi sociale, respectiv a formelor litico-ideologică şi morală”, respectiv
de implicare cetăţenească în dezvol- a dinamizării socio-profesionale re-
tarea per ansamblu a ţării, chiar dacă zultate în urma industrializării şi a ur-
era vorba, oarecum oximoronic, de o banizării, acest deziderat, deşi momen-
implicare pasivă, nu de una activă – tan îndepărtat, dispunea în perspec-
toate acestea au condus la „ridicarea tivă de toate garanţiile necesare
pe o nouă treaptă a alianţei muncito- pentru a se materializa. Rezumând,
reşti-ţărăneşti” şi la „cimentarea uni- Principalele direcţii ale acestui
tăţii social-politice a întregului popor proces obiectiv complex, sunt: înlătu-
în jurul partidului comunist”8. rarea deosebirilor esenţiale dintre munca
A treia etapă, care a început să fizică şi munca intelectuală, prin me-
prindă contur la începutul anilor canizarea, automatizarea, cibernetiza-
1970, era dată de edificarea „socie- rea proceselor de producţie, creşterea
tăţii socialiste multilateral dezvol- gradului de calificare a oamenilor
tată”, obiectiv central al PCR, aşa muncii, lărgirea orizontului lor de
cum rezultă din programul partidului cultură şi apropierea nivelului lor de
prezentat la Congresul al XI-lea9 cunoştinţe; lichidarea deosebirilor
(1974) şi publicat atât în volumul esenţiale dintre munca în agricultură şi
congresului cât şi separat un an mai cea din industrie, ca rezultat al me-
târziu. Succint, programul îşi pro- canizării, electrificării şi chimizării
punea ca fundament al societăţii so- agriculturii. Munca în agricultură va
cialiste multilateral dezvoltate ame- deveni tot mai mult o variantă a
liorarea forţelor şi relaţiilor de pro- muncii industriale; lichidarea deose-
ducţie, pentru a fi în ton cu „revoluţia birilor esenţiale dintre sat şi oraş,

154
Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

apropierea condiţiilor de muncă şi de încerca să-şi proiecteze o legitimitate


viaţă ale celor de la sate la nivelul retroactivă prin integrarea elemen-
celor de la oraşe; perfecţionarea ca- telor „progresiste” care ar fi fost acu-
drului organizatoric al participării mulate de-a lungul experienţei istorice
oamenilor muncii la conducerea vieţii prin care au trecut teritoriile româ-
economice şi social-politice a ţării, neşti. Astfel, Dacia romană şi cetăţile
sporirea participării tineretului la greceşti de la Marea Neagră au
realizarea procesului de omogenizare cunoscut organizarea administrativă
socială al societăţii noastre11. bazată pe diviziunea sat-oraş; chiar
Se poate observa, în cadrul acestei dacă ultimele predominau, primele
ultime etape, aducerea în prim plan a erau de departe mai importante. Aşa
sistematizării teritoriale prin imposi- cum romanii s-au bazat în Dacia pe
bilitatea decuplării ei de industria- un „regim municipal” pentru a-şi
lizare, urbanizare şi de noile direcţii extinde influenţa şi pentru a-şi „asi-
ale tarsnformării socio-profesionale gura o administraţie raţională” bazată
prin intermediul cărora regimul căuta pe „control fiscal”, aşa şi în RSR
să atenueze şi finalmente să elimine rolul oraşului ca factor de progres
distanţele, aflate într-o îngrijorătoare trebuia afirmat cu mai multă fermi-
expansiune, dintre forţele de pro- tate. Fundamentată pe ierarhia sate-
ducţie reale, nu ideale, şi relaţiile de municipii-colonii, administraţia romană
producţie tot mai lipsite de obiect, din Dacia asigura drepturi preferen-
dintre cetăţeni şi revoluţionari şi, în ţiale pentru unele muncipii (oraşe
cele din urmă, dintre avansul lent şi care nu ajunseseră la stadiul de
inexorabil al filosofiei politice a sta- colonii sau sate care obţinuseră cu
tului, un instrument politic esenţial- timpul, datorită dezvoltării sau a
mente burghez, având, în cadrul unui poziţiei geografice avantajoase acest
regim leninist, o utilitate strict tem- statut), unora dintre ele permiţându-
porară, în cel mai rău caz, una sub- li-se chiar să fie autonome şi să îşi
ordonată – şi filosofia politică a par- aleagă conducătorii, fără ca aceştia să
tidului, captivul propriilor intenţii pe fie numiţi de la Roma. „Prin această
care nu le putea pune în practică fără diferenţiere”, aflăm de la Mihai
ajutorul statului, un stat care prin Oroveanu, romanii „declanşau o
simpla sa expansiune, indispensabilă emulaţie între municipii, realizându-
obiectivelor partidului, îi punea acestuia se progresul acestora şi al impe-
din urmă credibilitatea şi, pe termen riului”12.
lung, chiar existenţa în discuţie. A urmat apoi, mult mai târziu,
Sistematizarea teritorială fusese epoca cnezatelor şi a voievodatelor.
experimentată într-o multitudine de Ţinând cont de istoriografia oficială
forme de către regimurile politice şi de marota „continuităţii bimile-
anterioare. Dar niciodată la o scară şi nare” a românilor, se subliniază aici
la o anvergură atât de mari. Cu toate în primul rând faptul că aceste for-
acestea, discursul naţional-comunist maţiuni politice din Evul Mediu tim-

155
POLIS

puriu au beneficiat de „o organizare Românească în judeţe, Transilvania


administrativă, oricât de rudimentară, în comitate sau districte şi, în „zonele
românească, autohtonă”. La fel, Ţara secuieşti şi săseşti”, în scaune. Subdi-
Românească şi Moldova, formate ca viziunile ţinuturilor erau ocoalele, iar
entităţi politice de sine stătătoare în a judeţelor plăşile. În epoca modernă,
secolul XIV, „au avut de înfruntat primul om politic care a propus
pericolele ce veneau din partea descentralizarea administrativă şi or-
Imperiului Otoman, dar fiinţa lor nu a ganizarea prefecturilor a fost, în
suferit nicio eclipsă, existenţa acesto- 1862, prim-ministrul Barbu Catargiu.
ra fiind continuă”, aşa cum au făcut S-a ajuns astfel la o formă, incipientă,
faţă şi provocărilor politice venite din dar relativ funcţională, de organizare
partea maghiarilor şi a polonezilor13. şi gestionare a regiunilor pe filieră
Desigur că ameninţările la adresa juridică15.
noilor formaţiuni statale a fost una De abia în perioada interbelică
reală, dar relevante pentru discuţia de apar primele preocupări concrete lega-
faţă nu sunt datele istorice propriu- te de noţiunea de sistematizare teri-
zise, ci tehnici discursive prin care torială; până atunci, exceptând parţial
naţional-comunismul încerca să se secolul XIX, dezvoltarea satelor şi a
prezinte ca un produs la istoriei oraşelor româneşti (denumite târguri
româneşti, recuzându-şi originile în Moldova) se făcea de obicei
exterioare, sovietice, în încercarea de haotic, având la bază factori precum
a construi un nou tip de naţionalism agricultura, comerţul şi campaniile
având partidul drept centru ideologic, militare – lipsind deci voinţa, viziu-
statul ca instrument juridico-admi- nea şi nivelul de centralizare necesare
nistrativ al partidului şi trecutul ca unei abordări cuprinzătoare a proble-
absenţă sau ca insuficientă dezvol- mei. Astfel, legea administrativă din
tare, datorată vicisitudinilor de tot anul 1925 a utilizat pentru prima dată
felul, a elementelor pe care numai expresia „plan de sistematizare”, prin
prezentul regim, prezenta ontologie care toate „unităţile administrativ-
politică le poate transpune complet în teritoriale” erau constrânse să „întoc-
practică, le poate „traduce în viaţă”, mească în termen de 4 ani, în cazul în
în termenii suprasaturaţi politic ai care nu aveau, după importanţa şi
propagandei oficiale, într-un orizont mijloacele de care dispuneau, un plan
de timp desigur indefinit, dar tot mai general de sistematizare”, prin care se
aproape de materializare14. analiza „situaţia existentă şi satisfa-
Mai departe, aflăm că, din raţiuni cerea cerinţelor de ordin edilitar”,
de eficientizare a administraţiei mili- respectiv propunerile de dezvoltare
tare în primul rând, Moldova şi Ţara pe viitor ale oraşului sau satului.
Românească au fost împărţite cu Prioritate se acorda aspectelor legate
timpul în regiuni. Din punct de ve- de infrastructură. Legea administra-
dere administrativ-teritorial apoi, tivă din 1929 continua şi extindea
Moldova era divizată în ţinuturi, Ţara prevederile legii anterioare, impu-

156
Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

nând „să se ţină seama la elaborarea urmărea, în mod concret, eficienti-


planurilor (de sistematizare, n.m.) de zarea valorificării resurselor ţării
cerinţele viitorului, rezervându-se şi printr-o repartizare cât mai „raţiona-
determinându-se locuri pentru pieţe, lă” a forţelor de producţie, eliminarea
grădini, plantaţii, parcuri, servicii, „separării artificiale a centrelor in-
edificii şi monumente publice, pentru dustriale de zonele agricole”, demar-
deschiderea a noi artere de comu- carea satelor şi a oraşelor pe criterii
nicaţii”; de asemenea, în fiecare judeţ geografice şi ameliorarea comunicării
sau municipiu urma să funcţioneze, „între localităţi şi centrul lor politico-
conform acestei legi, o „comisie de administrativ, cu scopul rezolvării
sistematizare”. Legea administrativă problemelor ce interesau ţărănimea,
din 1936 a oferit un cadru juridic ţinând seama de specificul agricol
pentru încălcările proprietăţilor per- sau industrial al fiecărei zone” şi, nu
sonale în urma aplicării acestor pla- în ultimul rând, impunerea definitivă
nuri de sistematizare, în timp ce legea a centralizării administrative. Ca uni-
administrativă intrată în vigoare doi tăţi de împărţire legală a teritoriului
ani mai târziu demonstra, dincolo de avem acum regiunea, care se păstrea-
aspectele tehnice ale sistematizării, o ză de la vechile administraţii preco-
preocupare estetică, propunându-şi muniste, raionul, care înlocuieşte ve-
„să realizeze o transformare în orga- chile plăşi, fiind aproximativ de două
nizarea existentă” a satelor şi a oraşe- ori mai mare, iar ca unităţi funda-
lor pentru a beneficia de „o dezvol- mentale, acestea find doar interme-
tare corespunzătoare condiţiilor ce de- diare, oraşul şi comuna, grupând mai
curgeau din creşterea continuă a popu- multe sate şi având „în medie 3000
laţiei şi din exigenţele mereu crescân- de locuitori”17.
de ale unei societăţi civilizate”16. Ajungem în sfârşit la ultima şi cea
După al Doilea Război Mondial, mai importantă reglementare juridică
primele încercări de reorganizare teri- a teritoriului României de după 1945,
torială s-au consumat în 1949, dar au în mare măsură valabilă şi astăzi –
funcţionat mai degrabă ca un pre- cea din 1968, despre care aflăm de la
ambul pentru legea „pentru raionarea Oroveanu că a fost mult mai „minu-
(delimitarea, n.m.) administrativ-eco- ţios pregătită” decât precedenta. În
nomică a teritoriului R. P. România”, acest scop, Constituţia din 1965, „care
intrată în vigoare un an mai târziu. statornicea ca unităţi administrativ-
Având ca obiective centrale „asigu- teritoriale intermediare între stat,
rarea dezvoltării industriei şi agri- oraşe şi comune, regiunea şi raionul”,
culturii în scopul ridicării nivelului de a fost modificată pentru a le înlocui
trai al oamenilor muncii” şi „apro- pe ultimele două cu o singură unitate
pierea aparatului de stat de popor, administrativă, şi anume judeţul. Alte
asigurându-se rolul politic conducător prevederi ale legii stipulau faptul că
al clasei muncitoare şi întărirea alian- „oraşele mai importante pot fi orga-
ţei sale cu ţărănimea”, legea din 1950 nizate ca municipii”, în timp ce

157
POLIS

Bucureştiul, în calitate de capitală a comisie specială de sistematizare


RSR, urma să fie „organizată pe sec- pentru „municipiul Bucureşti”20.
toare”18. Evident, dezideratul utiliză- Se poate observa, din reintrodu-
rii cât mai „raţionale” a resurselor cerea unităţii administrative judeţ, con-
ţării, respectiv atenuarea treptată şi, siderabil extinsă în raport cu varian-
în cele din urmă, abolirea diferenţelor tele anterioare, apetenţa regimului
dintre sate şi oraşe şi dintre munca pentru istoria naţională, o istorie mito-
manuală şi cea intelectuală sunt păstra- logizată după gustul „subiectului
te şi resemnificate. mitologic” pentru a folosi termino-
Şase ani mai târziu, planurile de logia lui Pavel Câmpeanu, secretarul
sistematizare ale regimului se inten- general al PCR, care uzurpase locul
sifică. Este înfiinţată „Comisia cen- „subiectului istoric”, proletariatul.
trală de partid şi de stat pentru siste- Problema este că societatea sincretică
matizarea teritoriului şi localităţilor nu putea funcţiona în absenţa funcţiei
urbane şi rurale”. Subordonată ulte- de infailibilitate a subiectului mitolo-
rior Consiliului Suprem al Dezvoltării gic, în care se reflectau şi totodată se
Economice şi Sociale a României, poziţionau în echilibru instabil toate
„organ cu dublă natură”, comisia aceasta celelalte contradicţii majore ale regi-
este la rândul său răspunzătoare atât mului însuşi, contradicţii care prin
pe linie de partid, cât şi pe linie de permanentizarea lor deveniseră incom-
stat19. Printre atribuţiile comisiei se patibilităţi şi a căror soluţionare nu
numărau întocmirea „Programului mai depindea deci de regimul care le
naţional de sistematizare a teritoriului articulase.
şi localităţilor urbane şi rurale”, în Revenind la sistematizarea terito-
vederea căruia „stabileşte elaborarea rială pusă în practică de naţional-
de studii pentru sistematizarea de noi comunismul românesc prin interme-
localităţi, pentru zone teritoriale cu diul aparatului de stat, aflăm că defi-
specific industrial, minier, energetic, nirea statului ca fiind alcătuit „din
agricol, de transporturi, turistic, bal- teritoriu, populaţie şi suveranitate”,
near, sau pentru amplasarea de mari aşa cum procedau „majoritatea auto-
obiective economice în vederea valo- rilor burghezi”, nu era pe placul regi-
rificării la un nivel superior a resur- mului, care distingea între ţară, inclu-
selor umane şi materiale existente pe zând elemente materiale ca teritoriu şi
întreg cuprinsul ţării”. Comisia dispu- populaţie, respectiv stat „instrumentul
nea şi de o serie întreagă de subco- de conducere a societăţii de către clasa
misii având rolul de a pune în apli- conducătoare – care pentru a realiza
care la nivel local prevederile progra- voinţa şi interesele acestei clase,
mului naţional de sistematizare: jude- organizează însăşi elementele naturale
ţene muncipale şi orăşeneşti, respec- (teritoriul şi populaţia) ce condiţio-
tiv comunale; pentru a îi reduce din nează fizic propria sa organizare”21.
atribuţii, în 1978 a fost înfiinţată o Aşa cum am afirmat, statul nu este
pentru partid, reprezentantul unic al

158
Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

proletariatului, decât un instrument, o matizării teritoriului se stabileşte că


funcţie de autogestionare politică, eco- unul din principiile călăuzitoare ale
nomică şi socială. O funcţie care îşi întregii acţiuni de sistematizare constă
va deveni cu timpul propria cauză, în asigurarea unor condiţii de viaţă
punând partidul într-o poziţie super- egale pentru toţi cetăţenii ţării, fără
fluă instituţional. deosebire de naţionalitate, în spiritul
Unul dintre obiectivele principale principiilor echităţii socialiste, şterge-
ale sistematizării teritoriale naţional- rea treptată a deosebirilor esenţiale
comuniste l-a reprezentat deja amin- dintre oraş şi sat prin ridicarea satului
tita urbanizare având ca suport eco- la nivelul de dezvoltare al oraşului. În
nomic industrializarea masivă, tot acest scop prin sistematizare se
mai iraţională de-a lungul anilor urmăreşte valorificarea deplină a
resurselor din fiecare zonă, îmbinarea
1980, dublată de „revoluţia agricolă”
armonioasă a producţiei industriale,
constând în mecanizarea progresivă a
agricole şi a celorlalte activităţi eco-
„cooperativelor agricole de produc-
nomico-sociale, adâncirea cooperării
ţie”, dar neurmată de rezultate pe mă- între localităţile din cadrul aceleiaşi
sură, ca suport social numărul crescând zone. Practic, această cooperare se
de ingineri şi muncitori cu diferite concretizează în construirea în comun
specializări în industria grea şi uşoară, a unor obiective economice, social-
iar ca suport ideologic estomparea culturale, lucrări tehnico-edilitare, ali-
graduală a diferenţelor dintre oraş şi mentare cu apă, cu energie electrică
sat, munca intelectuală şi munca şi altele22.
manuală, toate acestea urmând să Accelerând dezvoltarea unor loca-
aibă loc în procesul edificării socie- lităţi şi teritorii „rămase în urmă” prin
tăţii socialiste multilateral dezvoltate „amplasarea întreprinderilor industriale
şi a „construirii comunismului pe şi stabilirea în unele oraşe a reşedinţei
pământ românesc”. Oroveanu: judeţului”, demersul urbanizator se
desfăşura pe mai multe dimensiuni
Având în vedere însemnătatea siste- interconectate. În primul rând, nu
matizării, la Conferinţa Naţională a
numai infrastructura se urbanizează,
Partidului Comunist Român din iulie
1972 s-au stabilit obiectivele şi direc- ci şi oamenii înşişi. Orăşenii se urba-
ţiile principale ale sistematizării teri- nizează suplimentar, în timp ce inte-
toriului şi localităţilor în vederea orga- grarea „maselor de rurali în acest
nizării optime a teritoriului ţării, precum proces” reprezintă una din pietrele
şi a tuturor unităţilor administrativ-teri- unghiulare ale sistematizării. Dar
toriale, a repartizării raţionale şi echi- acest gigantic proces nu poate fi lipsit
librate a forţelor de producţie prin de contradicţii şi de contestări de tot
îmbinarea criteriilor de eficienţă econo- felul. Prin eliminarea, deocamdată in-
mică cu cele de ordin social. completă, a claselor, regimul pre-
tindea că le-a diminuat, cel puţin.
În programul partidului definindu- Chiar şi aşa, prin simpla lor menţio-
se politica acestuia în domeniul siste- nare se dovedeşte de fapt că nemul-

159
POLIS

ţumirile persistau şi chiar se ampli- cietăţii noastre. Aceste măsuri duc la


ficau. În sfârşit, urbanizarea însemna creşterea şi mai accentuată a rolului
un progres şi pe filieră politico- clasei muncitoare ca forţă principală
ideologică: „Conducerea noastră de în întreaga viaţă a ţării”23. Mai jos se
partid şi de stat realizează prin urba- pot consulta câteva tabele care
nizarea ţării prezenţa clasei munci- cuprind date referitoare la evoluţia
toare în toate unităţile administrativ- urbanizării României între 1930-1975
teritoriale. Organizarea pe baze ştiin- şi la clasificarea oraşelor în funcţie de
ţifice a vieţii localităţilor rurale româ- sectoarele de activitate şi de numărul
neşti, astfel încât, să se asigure apro- de imigranţi (1966).
pierea treptată a condiţiilor de trai de
la sate, de cele de la oraşe, aduc
schimbări puternice în structura so-

Tabelul 1. Numărul municipiilor şi oraşelor şi mărimea medie a populaţiei în anii


1930, 1948, 1956, 1966 şi 1975.

Anii Populaţia Numărul Mărimea medie


municipiilor şi municipiilor şi
oraşelor oraşelor
1930 3 051 253 142 21 487
1948 3 723 139 152 24 547
1956 4 746 672 171 27 758
1966 6 743 887 236 28 576
1974 8 143 212 236 34 505
1975 8 339 229 236 35 336

Tabelul 2. Oraşele României pe sectoare de activitate (populaţie, populaţie medie,


imigranţi) – 1966

Grupa socio- Numărul Populaţia Numărul % Populaţia Numărul


economică oraşelor de imigranţi medie de mediu de
imigranţi oraş imigranţi
pe oraş
Toate oraşele 235 5 377 203 3 123 976 58,1 22 882 13 294
(exceptând
Bucureştiul şi
comunele
suburbane)
Oraşe cu 109 3 600 330 2 202 427 61,2 33 031 20 206
predominarea
sectorului
secundar
Oraşe cu 62 1 216 537 730 383 60,0 19 622 11 780
predominarea
sectorului
terţiar

160
Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

Grupa socio- Numărul Populaţia Numărul % Populaţia Numărul


economică oraşelor de imigranţi medie de mediu de
imigranţi oraş imigranţi
pe oraş
Oraşe cu 64 560 337 191 116 34,1 8753 2987
predominarea
sectorului
primar

Sursa: Measnicov, Hristache, Trebici 1977, 42, 41.

Se poate constata, din datele con- numărului de oraşe specializate pe ti-


ţinute în primul tabel, că ritmurile puri de activităţi conforme cu nevoile
urbanizării au fost absolute între regimului. Deşi au cea mai redusă
1930 şi 1956, crescând atât în inten- populaţie mediană şi cel mai redus
sitate cât şi ca număr de oraşe pro- procentaj de imigranţi, oraşele bazate
priu-zis, în timp ce între 1966 şi 1975 pe industria extractivă (sectorul pri-
ele au fost doar relative, crescând numai mar) nu sunt deloc neglijate de către
în intensitate. Oricum, intensitatea ur- regim, ba dimpotrivă. Predomină însă
banizării în acest interval a fost in- oraşele având ca principal profil eco-
comparabil mai mare decât în raport nomic industria prelucrătoare (secto-
cu precedentul. rul secundar), în timp ce oraşele
Următorul tabel ne arată că, într- având ca principale activităţi „comer-
adevăr, structura socială a ţării s-a ţul socialist”, distribuirea de bunuri şi
schimbat mult comparativ cu perioa- servicii sunt undeva la mijloc.
da interbelică în termenii atât ai
mobilităţii sociale, cât şi ai creşterii

Tabelul 3. Ritmurile medii anuale de creştere a populaţiei urbane în trei perioade

Perioada Ritmul de creştere (%) Creşterea medie anuală


1948-1955 3,2 133 400
1956-1965 1,8 100 222
1968-1974 2,1 178 333

Sursa: Measnicov, Hristache, Trebici 1977, 45.

Tabelul 4. Populaţia pe medii, în perioada 1938-1973 (%)

Anii Mediul urban Mediul rural


1938 22,3 77,7
1956 31,4 68,6
1966 38,4 61,6
1970 40,8 59,2
1973 42,1 57,9

Sursa: Trăistaru 1975, 49.

161
POLIS

Tabelul 5. Numărul şi ponderea populaţiei muncipiilor şi oraşelor în anii 1956, 1966


şi 1974

Grupa de 1956 1966 1974


mărime
Numărul Ponderea Numărul Ponderea Numărul Ponderea
oraşelor populaţiei oraşelor populaţiei oraşelor populaţiei
(%) (%) (%)
Toate 171 100,0 236 100,0 236 100,0
Municipiul 1 24,8 1 20,3 1 19,2
Bucureşti
100 000- 18,1 12 26,4 14 29,6
300 000
50 000- 13,8 9 8,3 13 11,2
100 000
20 000- 15,5 43 18,9 56 20,9
50 000
10 000- 18,5 76 16,1 72 12,3
20 000
5 000- 7,8 76 8,4 65 6,1
10 000
Sub 5 000 1,5 19 1,0 15 0,7

Tabelul 6. Evoluţia oraşelor cu peste 100 000 de locuitori în perioada 1859-1975

Anii Populaţia Populaţia din care


urbană totală oraşelor cu Bucureşti Celelalte
peste 100 000 oraşe cu peste
de locuitori 100 000 de
locuitori
mii % mii % mii % mii %
1859 954,2 100,0 421,4 100 121,7 100 299,6 100
1900 1731,9 181,5 823,6 195,4 276,2 226,3 547,4 182,7
1912 2095,2 219,6 1001,3 273,6 341,3 280,4 660,0 220,3
1930 3051,3 319,8 1523,9 361,7 639,0 524,9 884,9 295,3
1941 3801,3 398,4 2049,4 486,4 992,5 815,3 1056,9 352,7
1948 3713,1 398,8 2053,1 487,2 1041,8 855,8 1011,3 337,5
1956 5474,6 573,8 2516,6 586,2 1117,7 918,3 1338,9 416,7
(an 5838,4 611,9 2606,6 618,6 1276,3 1048,4 1330,3 444,0
lipsă)
1966 7305,7 765,6 3145,1 746,3 1366,7 1123,0 1778,4 593,3
1974 8979,0 941,0 3983,3 945,2 1565,9 1286,7 2417,4 806,9
1975 9295,0 971,1 4194,8 995,4 1600,2 1314,8 2596,4 866,1

162
Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

Tabelul 7. Ritmurile medii de creştere a populaţiei urbane în perioada 1956-1974

Categoria de populaţie Ritmul mediu de creştere 1956-1974


Populaţia totală 1,0
Populaţia urbană 2,7
Populaţia municipiilor şi oraşelor 3,0
Populaţia celor 170 oraşe din care: 2,9
I. Primar 1,5
II. Secundar 2,9
III. Terţiar 3,1
A. Sub 20 000 locuitori 2,5
B. 20 000 – 99 999 locuitori 3,4
C. Peste 100 000 locuitori 2,8

Sursa: Measnicov, Hristache, Trebici 1977, 49, 56, 59.

Concluzii

Conform informaţiilor din tabelul şi reluarea creşterii demografice între


cu numărul 3, ritmul de creştere al 1968 şi 1974.
populaţiei urbane pentru intervalul Coroborând datele din tabelul
1956-1965 scade semnificativ, aproape numărul 2 cu acelea din tabelul nu-
la jumătate în raport cu perioada ante- mărul 7, se poate observa că oraşele
rioară, 1948-1955. Desigur, această cu profil economic terţiar şi secundar
evoluţie este strâns legată de politica cunosc cel mai accelerat ritm de
demografică a regimului: dacă avor- creştere al populaţiei între 1956 şi
tul fusese interzis în 1948, implemen- 1974 – de trei ori – în timp ce oraşele
tându-se în acest domeniu, ca în toate cu profil economic primar cunosc o
celelalte, de fapt, normele sovietice, creştere a populaţiei de 50 %. Chiar
în 1957 avortul este din nou legalizat, şi aşa, cifrele pentru sectorul primar
pe baza unei solicitări oficiale24. Nu erau deosebit de mari, corespunzând
este deloc străină de reorientarea po- unui fond de acumulare de aproxima-
liticii demografice din 1957, ca de tiv o treime din venitul naţional, fapt
fapt şi de reorientarea tacită a politicii care l-a intrigat pe liderul Iugoslaviei,
agricole şi industriale, revoluţia ma- mareşalul Tito, Belgradul nealocând
ghiară din anul precedent, ale cărei niciodată mai mult de 22% fondului
reverberaţii destabilizatoare politic şi de acumulare în raport cu acela de
ideologic îi neliniştiseră profund, consum25. Să nu uităm că şi
cum era şi firesc, pe Gheorghiu-Dej Iugoslavia era un regim leninist, în
şi pe acoliţii săi. În 1966 însă, avortul care industrializarea şi mecanizarea
este din nou interzis, fapt care explică agriculturii erau la mare preţ.

163
POLIS

Note
1 12
Într-o formă de lucru, acest text repre- Mihai T. Oroveanu, Organizarea
zintă un capitol dintr-o lucrare mai administrativă şi sistematizarea
amplă, intitulată Cetăţenii şi revoluţia. teritoriului Republicii Socialiste
Contradicţii între partid şi stat în România, op. cit., pp. 146-148.
13
Epoca de Aur, care urmează a fi Ibidem, pp. 151-153.
14
publicată la Editura Cetatea de Scaun. Emanuel Copilaş, Naţiunea
2
Statutul Partidului Comunist Român, socialistă. Politica identităţii în
Editura Politică, Bucureşti, 1974, pp. Epoca de Aur, Editura Polirom, Iaşi,
7-10. 2015, pp. 182-194.
3 15
Perfecţionarea Organizării şi Conducerii Mihai T. Oroveanu, Organizarea
Vieţii Sociale. Rolul Statului administrativă şi sistematizarea
Socialist, Editura Politică, Bucureşti, teritoriului Republicii Socialiste
1972, p. 55. România, op. cit., pp. 150-175.
4 16
Mihai T. Oroveanu, Organizarea Ibidem, pp. 204-205.
17
administrativă şi sistematizarea teri- Ibidem, pp. 212-218; subl. în orig.
18
toriului Republicii Socialiste România, Ibidem, pp. 221-222.
19
Editura Știinţifică şi Enciclopedică, Ibidem, pp. 262-263; Dragoş Iliescu,
Bucureşti, 1986, pp. 117-120. Statul în Sistemul Democraţiei
5
Elisabeta Trăistaru, Mobilitatea socio- Muncitoreşti Revoluţionare, Editura
profesională a populaţiei active, Editura Politică, Bucureşti, 1988, p. 46.
20
Scrisul Românesc, Craiova, 1975, pp. Mihai T. Oroveanu, Organizarea
164-166. administrativă şi sistematizarea
6
Pavel Câmpeanu, Societatea sin- teritoriului Republicii Socialiste
cretică. 1980, traducere de Nadia România , op. cit., pp. 264-270.
21
Badrus, Editura Polirom, Iaşi, 2002. Ibidem, p. 19.
7 22
Elisabeta Trăistaru Mobilitatea socio- Ibidem, p. 29.
23
profesională a populaţiei active, op. Ibidem, pp. 37-38.
24
cit, pp. 161-162; subl. în orig. Gail Kligman, Politica duplicităţii.
8
Ibidem, p. 162. Controlul reproducerii în România
9
Congresul al XI-lea al Partidului lui Ceauşescu, traducere de Marilena
Comunist Român, Editura Politică, Dumitrescu, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1975. Bucureşti, 2000, pp. 58-59.
10 25
Elisabeta Trăistaru, Mobilitatea socio- Cezar Stanciu, Prietenul de la
profesională a populaţiei active , op. Belgrad. Întâlnirile Ceauşescu-Tito
cit., pp. 162-163. (1966-1970), Editura Cetatea de Scaun,
11
Ibidem, pp. 164-165. Târgovişte, 2014, p. 236.

Bibliografie

CÂMPEANU Pavel, Societatea sincretică. Congresul al XI-lea al Partidului


1980, traducere de Nadia Badrus, Comunist Român, Editura Politică,
Editura Polirom, Iaşi, 2002. Bucureşti, 1975.

164
Urbanizare şi omogenizare socială: funcţiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur

COPILAȘ Emanuel, Naţiunea socialistă. OROVEANU Mihai, Organizarea adm-


Politica identităţii în Epoca de Aur, inistrativă şi sistematizarea terito-
Editura Polirom, Iaşi, 2015. riului Republicii Socialiste România,
MEASNICOV I. Hristache, I., TREBICI, Editura Știinţifică şi Enciclopedică,
Vl., Demografia Oraşelor României, Bucureşti, 1986.
Editura Știinţifică şi Enciclopedică, Perfecţionarea Organizării şi Conducerii
Bucureşti, 1977. Vieţii Sociale. Rolul Statului Socialist,
ILIESCU Dragoş, Statul în Sistemul Editura Politică, Bucureşti, 1972.
Democraţiei Muncitoreşti Revoluţionare, STANCIU Cezar, Prietenul de la
Editura Politică, Bucureşti, 1988. Belgrad. Întâlnirile Ceauşescu-Tito
KLIGMAN Gail, Politica duplicităţii. (1966-1970), Editura Cetatea de
Controlul reproducerii în România Scaun, Târgovişte, 2014.
lui Ceauşescu, traducere de Marilena TRĂISTARU Elisabeta, Mobilitatea socio-
Dumitrescu, Editura Humanitas, profesională a populaţiei active,
Bucureşti, 2000. Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1975.

165