/ -
, '
îm binarea armonioasă a dem ocraţiei
reprezentative cu dem ocraţia directă
- -
I ntre problemele majore care îşi găsesc
o abordare aprofundată în Raportul pre­
zentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la
cea de-a V-a Conferinţă Naţională a Par­
tidului Comunist Român, prilejuind for­
mularea unor importante teze şi concluzii
desprinse din ampla experienţă originală
de organizare şi-conducere a societăţii
' noastre socialiste, se înscrie şi cea a dez­
voltării democraţiei muncitoreşti, revolu­
ţionare, ca expresie a înfăptuirii consec­
vente în România, în ultimele două dece­
nii, a principiului construirii socialismului
cu poporul şi pentru popor. Pornind de
la această teză fundamentală, partidul
nostru, din iniţiativa şi cu contribuţia de­
terminantă ale secretarului său general, a
asigurat crearea unui larg cadru demo­
cratic de participare a tuturor categoriilor
de oameni ai muncii, a întregului popor
la făurirea conştientă a propriului viitor,
care îmbină într-un tot unitar şi armonios
democraţia economică, politică şi so­
cială, formele democraţiei reprezentative
cu cele ale democraţiei directe. „Am
acordat întotdeauna o importanţă deose­
bită şi am luptat pentru dezvoltarea de­
mocraţiei reprezentative — subliniază to­
varăşul Nicolae Ceauşescu. Considerăm
că ea constituie un cadru şi o formă im­
portantă, dar cu anumite limite — şi, de
aceea, am trecut la realizarea, in acelaşi
timp, a unui nou cadru, al democraţiei di­
recte. Considerăm că îmbinarea armo­
nioasă a acestor două forme de activitate
democratică deschide calea unei noi de­
mocraţii, cu mult superioară oricăror
forme de democraţie de pînă acum.“
Dintotdeauna, dezvoltarea societăţii
omeneşti şi, implicit, afirmarea personali­
tăţii umane au fost puternic înrîurite de
modul de organizare şi funcţionare a re­
laţiilor sociale, de existenţa unui climat
social în măsură să favorizeze desfăşura­
rea optimă a acestor relaţii, să înles­
nească fiecărui membru al societăţii ac­
cesul larg şi implicarea responsabilă în
procesul de elaborare, adoptare şi reali­
zare a deciziilor. Din orice unghi de ve­
dere am aborda complexul proces -al de­
venirii democraţiei, ca modalitate de or­
ganizare şi conducere a vieţii sociale,
realităţile istoriei arată că în societăţile
împărţite în clase sociale antagoniste
această formă de regim politic a consti­
tuit şi constituie pentru masele largi
populare o puternică aspiraţie, un perma­
nent deziderat, de care şi-au legat spe­
ranţa promovării intereselor lor vitale de
libertate şi progres social-economic, iar
pentru clasele exploatatoare guvernante
— un apanaj, de natură să confere, toto­
11 . ■......................
*
dată, o guvernare mai „legitimă" decît
alte forme de regim politic.
Pentru societatea socialistă, proble­
mele organizării şi perfecţionării cadrului
democratic de participare a oamenilor
muncii la întreaga viaţă social-politică
sínt deosebit de actuale, ţinînd de însăşi
natura noii orînduiri. înfăptuirea integrală
a obiectivelor strategiei dezvoltării multi­
laterale a societăţii noastre impune valo­
rificarea superioară a capacităţilor crea­
toare ale oamenilor, ale fiecărui membru
al societăţii. în acest sens, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, definind noua socie­
tate, subliniază că „socialismul trebuie să
fie societatea totalei împliniri a personali­
tăţii umane, in care fiecare cetăţean să se
simtă stăpîn pe destinul său, să poată
gindi şi acţiona nestingherit in folosul
progresului societăţii". Socialismul des­
chide o eră nouă în afirmarea autentică a
libertăţilor şi drepturilor omului, asigu-
rînd, pentru prima oară, posibilitatea
reală ca oamenii muncii să se implice di­
rect şi activ în conducerea treburilor so­
ciale. în acelaşi timp, procesul edificării
societăţii socialiste a dovedit că demo­
craţia nu se instaurează spontan, de la
sine, ci este rezultatul unor transformări
complexe — realizate conştient şi cores­
punzător conţinutului determinat al eta­
pelor istorice.ale devenirii socialiste — în
viaţa economică, politică şi spirituală a
societăţii, în structura de clasă şi în rela­
ţiile sociale.
Noul tip de societate, inaugurat de re­
voluţia socialistă, conferă democraţiei
trăsături distincte în raport cu toate for­
mele de democraţie care au precedat-o,
trăsături ce decurg din conţinutul său de
clasă şi, totodată, din esenţa sa nouă —
aceea de a fi, în mod autentic, o putere a
poporului, care asigură realizarea intere­
selor sale vitale. Aceasta generează noi
forme şi instituţii democratice, corespun­
zătoare naturii societăţii socialiste, în
care oamenii muncii, în calitatea lor de
proprietari, producători şi beneficiari ai
întregii avuţii naţionale, deţin şi exercită
puterea politică şi care asigură, printr-o
diversitate de modalităţi, valorificarea ca­
pacităţilor creatoare ale maselor în con­
ducerea vieţii sociale.
în cadrul acestor noi realităţi se afirmă
corelaţia organică, dialectică dintre de­
mocraţia directă şi democraţia reprezen­
tativă — cele două modalităţi fundamen­
tale de realizare a democratismului regi­
mului politic socialist, care sínt funciar
complementare şi se concretizează într-o
gamă largă de organisme şi posibilităţi
de manifestare. Aceste două forme fun­
- - ............................... ^
damentale de manifestare a democraţiei
în societatea noastră dau expresie con­
cretă concepţiei Partidului Comunist Ro­
mân, conform căreia socialismul se edi­
fică în mod conştient de către popor şi
pentru popor. Din această perspectivă
novatoare, democraţia directă şi cea re­
prezentativă constituie modalităţi de în­
truchipare a puterii populare şi de împle­
tire a exercitării eficiente a puterii de stat
cu larga participare a maselor de oameni
ai muncii la elaborarea deciziei şi la reali­
zarea acesteia.
^Democraţia reprezentativă, ca modali­
tate de exercitare a puterii oamenilor
muncii, se caracterizează prin existenţa
şi funcţionarea eficientă a unor structuri
organizatorice specifice — cum sínt or­
ganismele statale, constituite şi reînnoite
periodic pe baza votului universal, egal,
direct şi secret — şi se întemeiază pe
principiul centralismului democratic, care
asigură îmbinarea intereselor generale,
comune cu cele ale unităţilor administra-
tiv-teritoriale şi ale diferitelor grupuri so­
ciale ale populaţiei. Această modalitate
de afirmare a democraţiei se realizează în
cadrul şi prin intermediul organului su­
prem al puterii de stat — Marea Adunare
Naţională — şi al consiliilor populare ju­
deţene, municipale, orăşeneşti şi comu­
nale, adică printr-un sistem de organe
care exprimă şi asigura exercitarea puterii
politice de către cetăţeni prin repre­
zentanţii lor, aleşi pe o perioadă determi­
nată.
Democraţia reprezentativă este, în con­
diţiile societăţii socialiste, forma de ex­
primare a suveranităţii poporului, deoa­
rece puterea poporului constituie izvorul
însuşi al acesteia. O asemenea trăsătură
definitorie este ilustrată, între altele, de
modul de constituire, cît şi de compoziţia
socială' ale organelor reprezentative ale
statului nostru socialist, la nivel central şi
local. Prin componenţa socială echili­
brată a Marii Adunări Naţionale —, iar pe
plan local, a consiliilor populare — se
asigură reprezentarea judicioasă, în orga­
nele puterii de stat, a tuturor claselor şi
categoriilor societăţii noastre socialiste.
Organele puterii de stat reprezintă, ast­
fel, în mod autentic şi asigură promova­
rea intereselor majore comune ale tutu­
ror oamenilor muncii, ale întregului po
por. Interdependenţa dintre componenţa
organelor reprezentative şi structura so­
cială a populaţiei se manifestă atît la ni­
vel naţional cît şi local; în consiliile
populare municipale şi orăşeneşti, bună­
oară, 63% dintre deputaţi sínt muncitori,
maiştri şi tehnicieni, în vreme ce, în con­
siliile populare comunale, peste 66% din­
tre deputaţi sínt ţărani. Se vădeşte, astfel,
în mod elocvent preocuparea constantă a
partidului nostru pentru a asigura rolul
conducător al clasei muncitoare în siste­
mul organelor reprezentative ale puterii
de stat şi, totodată, participarea efectivă
a ţărănimii, intelectualităţii, femeilor, tine­
rei generaţii la opera de guvernare a ţării.
O atenţie deosebită se acordă, toto­
dată, reprezentării corespunzătoare în or­
ganele puterii de stat a oamenilor muncii
după criteriul apartenenţei naţionale. Ast­
fel, în actuala legislatură a Marii Adunări
Naţionale, 91,4% din deputaţi sînt ro­
mâni, 7,3% — români de naţionalitate
maghiara, iar 1,3% — români de naţiona­
litate germană.
Un loc deosebit în relevarea caracteru­
lui profund democratic al organelor re­
prezentative din ţara noastră îl ocupă
desfăşurarea campaniilor electorale pen­
tru reînnoirea periodică a mandatului ce
le este încredinţat, iar în cadrul acestora
— prezentarea propunerilor de candidaţi
pentru alegerile de deputaţi. Prin aceste
activităţi, organizate de Frontul Democra­
ţiei şi Unităţii’ Socialiste, cel mai larg şi
reprezentativ organism democratic al so­
cietăţii noastre, se asigură, în cadrul adu­
nărilor şi întîlnirilor alegătorilor cu candi­
daţii, dezbaterea problemelor generale şi
a celor specifice, legate de înfăptuirea
planurilor şi programelor de dezvoltare
economico-socială la nivel central şi în
profil teritorial. Democratismul autentic
al sistemului nostru electoral este ilus­
trat de asemenea, de practica propune­
rii, în peste 50% din circumscripţiile elec­
torale, a unui număr mai mare de candi­
daţi decît numărul locurilor de deputaţi,
în alegerile pentru actuala legislatură a
Marii Adunări Naţionale, spre exemplu, în
145 de circumscripţii au fost propuşi cîte
doi candidaţi, iar în 40 cîte trei. De ase­
menea, la alegerile generale de deputaţi
în consiliile populare municipale, ale sec­
toarelor municipiului Bucureşti şi secto­
rului agricol Ilfov, orăşeneşti şi comu­
nale, din 15 noiembrie 1987, în cele
57 584 circumscripţii electorale, au fost
depuse de către consiliile F.D.U.S.
117 349 candidaturi, din care în 45 985
circumscripţii cîte două candidaturi şi în
6 910 circumscripţii cîte trei candidaturi,
în acest fel, cetăţenii au posibilitatea de a
alege în organele reprezentative pe acei
candidaţi care, prin calităţile lor profesio­
nale, politice, organizatorice, le pot re­
prezenta în modul cel mai autentic inte­
resele, pot contribui într-o măsură spo­
rită la transpunerea în practică a politicii
generale a partidului şi statului..
Prin alegerile în organele reprezenta­
tive se realizează o largă şi directă expri­
mare democratică a voinţei tuturor oame­
nilor muncii. Aceste organe reprezintă
puterea de stat şi ocupă locul central, su­
prem în ansamblul organismelor statului
democraţiei muncitoreşti, revoluţionare.
Éle adoptă cele mai importante hotărîri
de stat la nivel central şi local, stabilesc
direcţiile fundamentale ale activităţii eco­
nomice, sociale şi culturale; creează
toate celelalte organe ale statului — care,
într-o formă sau alta, răspund în faţa lor
pentru activitatea desfăşurată —, stabi­
lind, în acelaşi timp, sarcinile şi cadrul de
acţiune ale organelor pe care le îndrumă
şi le controlează. în competenţa Marii
Adunări Naţionale ca organ suprem al
puterii de stat intră dezbaterea şi adopta­
rea legii planului naţional unic de dezvol­
tare economico-socială, prin care statul,
ca reprezentant suprem al proprietarilor
şi producătorilor, ca organizator al vieţii
şi muncii întregului popor, înfăptuieşte
conducerea unitară a dezvoltării econo-
mico-sociale, asigurînd respectarea şi
promovarea intereselor poporului. în
condiţiile ţării noastre, practica generali­
zată a elaborării şi adoptării planului na­
ţional unic de dezvoltare economico-so­
cială, pornind de la unităţile economi-
co-sociale de bază, asigură implicarea
responsabilă şi activă a tuturor oamenilor
muncii în adoptarea deciziilor fundamen­
tale pentru buna desfăşurare şi dezvol­
tare a vieţii sociale. O asemenea practică
profund democratică este posibilă numai
în climatul democraţiei socialiste, în care
poporul este stăpîn deplin al propriului
destin.
Creşterea rolului organelor reprezenta­
tive în viaţă socială şi politică a ţării
noastre a stat şi stă permanent în atenţia
conducerii partidului. Aşa cum este cu­
noscut, din iniţiativa secretarului general
al p a r t i d u l u i , t o v a r ă ş u l Ni c o la e
Ceauşescu, în ultimele două decenii a
fost adoptat un ansamblu de măsuri care
au contribuit la perfecţionarea activităţii
acestor organe. în acest cadru se înscriu,
între altele, introducerea sesiunilor des­
chise ale Marii Adunări Naţionale, care
se desfăşoară fie-în plen, fie în cadrul şe­
dinţelor comisiilor sale permanente, pre­
cum şi creşterea rolului organului su­
prem al puterii de stat în exercitarea con­
trolului asupra activităţii organelor exe­
cutive şi a unităţilor socialiste, corelarea
mandatului Marii Adunări Naţionale cu
durata cincinalelor, sporirea atribuţiilor
comisiilor permanente ale forumului su­
prem legislativ, perfecţionarea activităţii
Consiliului de Stat, instituirea funcţiei de
preşedinte al republicii. Aceste măsuri
au permis desfăşurarea unei susţinute
activităţi legislative şi dezbaterea cu re­
gularitate a celor mai importante pro­
bleme ale politicii interne şi externe a ţă­
rii noastre.
O permanentă atenţie a fost şi este
acordată perfecţionării funcţiei legislative
a Marii Adunării Naţionale, sporirii rolului
şi sarcinilor sale în exercitarea controlu­
lui asupra activităţii de dezvoltare econo­
mico-socială şi de aplicare a legilor, îm­
bunătăţirii continue a activităţii comisiilor
sale permanente, creşterii rolului deputa­
ţilor în întreaga viaţă social-politică a ţă­
rii. Una dintre trăsăturile definitorii ale
democraţiei noastre reprezentative con­
stă în faptul că deputaţii nu sînt „parla­
mentari" de profesie, rupţi de marea
masă a cetăţenilor, ci oameni ai muncii,
care îşi desfăşoară activitatea în toate
domeniile vieţii economico-sociale: in­
dustrie, construcţii, agricultură, circulaţia
mărfurilor, transporturi, învăţămînt, şti­
inţă, cultură ş.a. De altfel, potrivit regle­
mentărilor constituţionale, în principiu,
fiecare cetăţean cu drept de vot, care a
împlinit vîrsta de 23 de ani, are dreptul
de a fi ales deputat în Marea Adunare
Naţională şi în consiliile populare. în cali­
tate de împuterniciţi ai cetăţenilor, depu­
taţii reprezintă şi urmăresc realizarea in­
tereselor cjenerale ale societăţii, a man­
datului încredinţat de alegători, în strînsă
legătură şi sub controlul nemijlocit al ce­
lor care i-au ales să le exprime şi să le
reprezinte voinţa în organele reprezenta­
tive ale puterii.
Un rol deosebit de important în siste­
mul democraţiei reprezentative din
România şi, în acelaşi timp, în exercita­
rea democraţiei directe îl au consiliile,
populare, care, aşa cum subliniază
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „asigură
participarea largă a cetăţenilor la gospo­
dărirea şi conducerea directă a treburilor
in toate localităţile patriei11. Definite, în
Constituţia ţării, ca organe locale ale pu­
terii de stat, alese prin vot universal, egal,
direct şi secret, consiliile populare sînt
organisme ale democraţiei reprezentative
prin care poporul exercită puterea de stat
la nivelul unităţilor administrativ-terito-
riale. Aceasta îşi găseşte o pregnantă ex­
presie în atribuţiile largi cu care ele sînt
învestite, în ce priveşte atît organizarea şi
conducerea activităţii locale de dezvol­
tare economică, social-culturală şi edili-
tar-gospodărească, cît -şi apărarea şi întă­
rirea proprietăţii socialiste, ocrotirea
drepturilor cetăţeneşti, asigurarea legali­
tăţii socialiste etc.
Modificările şi completările aduse, în
ultimele două decenii, Legii consiliilor
populare lărgesc substanţial cadrul de
participare a tuturor oamenilor muncii la
soluţionarea problemelor de interes ob­
ştesc, la adoptarea şi realizarea decizii­
lor, creează condiţii optime pentru împle­
tirea democraţiei reprezentative cu for­
mele democraţiei directe, contribuind
astfel la valorificarea judicioasă a poten­
ţialului uman, a capacităţilor creatoare
ale fiecărui cetăţean şi la perfecţionarea
sistemului democratic de conducere a
societăţii.
Prin creşterea răspunderilor lor în ceea
ce priveşte organizarea şi conducerea în­
tregii activităţii pe plan local, concomi­
tent cu amplificarea şi sporirea formelor
de participare directă la conducerea vieţii
social-economice şi cu exercitarea unui
control direct al cetăţenilor asupra depu­
taţilor, a organelor executive, consiliile
populare se afirmă în calitate de orga­
nisme democratice de autoconducere în
unităţile administrativ-teritoriale.
împletirea democraţiei reprezentative
cu anumite forme ale democraţiei di­
recte, de manifestare nemijlocită a voin­
ţei maselor de cetăţeni este cerută, de
fapt, de însăşi logica procesului real de
constituire şi funcţionare a organismelor
democraţiei reprezentative. Astfel, alege­
rea prin vot universal, egal, direct şi se­
cret, a deputaţilor, obligaţia acestora de
a prezenta dări de seamă, în faţa alegăto­
rilor, asupra activităţii desfăşurate, parti­
ciparea cetăţenilor la activitatea consilii­
lor populare, întîlnirile periodice dintre
deputaţi şi alegători, dreptul cetăţenilor
de a revoca pe acei deputaţi care nu-şi
îndeplinesc în mod corespunzător man­
datul încredinţat constituie forme de ma­
nifestare directă a democraţiei în desfă­
şurarea activităţii organelor reprezenta­
tive. \
O direcţie nouă, originală de lărgire şi
diversificare a cadrului democraţiei re­
prezentative în societatea noastră socia­
listă constă în instituţionalizarea unor
forme de activitate prin intermediul că­
rora consiliile populare şi deputaţii lor
participă mai puternic, pe o scară mai
largă, mai direct la adoptarea deciziilor
care se referă atît la dezvoltarea locală
cît şi la întreaga viaţă social-economică
şi politică a ţării. Este vorba de asemenea
forme precum conferinţele judeţene ale
consiliilor populare municipale, orăşe­
neşti şi comunale, Conferinţa preşedinţi­
lor consiliilor populare, organizată o dată
la cinci ani, şi Congresul consiliilor
populare judeţene şi al preşedinţilor con­
siliilor populare, care are loc, de aseme­
nea, o dată fa cinci ani. Ca organ perma­
nent deliberativ al organelor locale ale
puterii de stat a fost creată Camera legis­
lativă a consiliilor populare, alcătuită din
deputaţi membri al comitetelor executive
ale consiliilor, populare judeţene şi al mu­
nicipiului Bucureşti, care se convoacă de
fiecare dată înaintea sesiunii Marii Adu­
nări Naţionale spre a dezbate proiectul
planului naţional unic de dezvoltare eco-
nomico-socială în profil teritorial, proiec­
tele bugetelor locale, proiectul planului
de dezvoltare a agriculturii, industriei ali­
mentare, silviculturii şi gospodăririi ape­
lor, programele privind autoconducerea
şi autoaprovizionarea, alte acte normative
ce privesc activitatea unităţilor adminis-
trativ-teritoriale.
Tot în legătură cu exercitarea demo­
craţiei reprezentative pot fi menţionate şi
organismele de partid şi de stat subordo­
nate organelor supreme ale puterii de
stat şi organelor superioare de partid,
cum sínt Consiliul Suprem al Dezvoltării
Economice şi Sociale, Consiliul Organi­
zării Economico-Sociale, Consiliul Cen­
tral de Control Muncitoresc al Activităţii
Economice şi Sociale, organisme colec­
tive larg reprezentative care asigură par­
ticiparea largă a specialiştilor şi cadrelor
de partid şi de stat la fundamentarea şti­
inţifică a procesului de decizie în dome­
nii deosebit de importante ale dezvoltării
economico-sociale, la perfecţionarea
structurilor organizatorice sau la,contro­
lul înfăptuirii hotărîrilor de partid şi a le­
gilor ţării.
Acestor forme ale democraţiei cu un
caracter deliberativ li se adaugă cele de
natură consultativă: dezbaterea publică a
celor mai importante proiecte de legi,
dezbaterea, în cadrul organizat al adună­
rilor cetăţeneşti, în presă şi în cadrul
„Tribunei democraţiei", a principalelor
proiecte de legi şi hotărîri, de decizii ale
organelor locale ale puterii de stat pri­
vind probleme de bază ale activităţii eco­
nomice şi socială ş.a. Dezbaterea largă
de către oamenii muncii, de către între­
gul popor a celor mai importante
proiecte de legi pune în^evidenţă caracte­
rul profund democratic al hotărîrilor luate
pe această bază de organul suprem al
puterii de stat, conferă garanţia îndeplini­
rii respectivelor decizii. Din această largă
consultare rezultă o judicioasă comple­
tare şi o mai temeinică elaborare a docu­
mentelor ce urmează a fi adoptate, orga­
nele decizionale avînd posibilitatea de a
valorifica tezaurul de idei, observaţii, su­
gestii şi propuneri ale oamenilor muncii.
Dezbaterea împreună cu cetăţenii, cu
masele largi populare a principalelor
proiecte de documente şi acte normative
face ca hotărîrile în problemele majore
ale dezvoltării social-economice şi legile
ţării să constituie o emanaţie autentică a
voinţei suverane a poporului.
Sensul major al perfecţionării sistemu­
lui nostru politic socialist, determinat de
profundele şi complexele transformări
produse la nivelul bazei economice şi al
structurii sociale, îndeosebi în ultimele
două decenii, este dat de preocuparea
constantă a partidului nostru pentru dez­
voltarea democraţiei directe, în primul
rînd pentru participarea nemijlocită a cla­
sei muncitoare şi a tuturor oamenilor
muncii la elaborarea, adoptarea şi înfăp­
tuirea deciziilor, la conducerea tuturor
domeniilor vieţii economico-sociale. „Am
pornit şi pornim de la faptul că socialis­
mul însuşi reprezintă — şi trebuie să asi­
gure — cea mai largă democraţie, cel
mai corespunzător cadru pentru ca toate
clasele şi categoriile sociale, întregul po­
por să poată participa direct la conduce­
rea societăţii. Această formă de demo­
craţie răspunde socialismului, viitorului
omenirii!" — arată tovarăşul Nicolae
Ceauşescu.
O asemenea concluzie principială, de
excepţională însemnătate teoretică şi
practică, se bazează pe realităţi şi pro­
cese sociale obiective, rezultă din însăşi
dialectic^ făuririi noii orînduiri în ţara
noastră, din corelarea permanentă a pro­
priei experienţe cu tendinţele şi cerinţele
dezvoltării sociale pe plan mondial. Ast­
fel, clasa muncitoare, în calitatea ei mul­
tiplă de proprietar, producător şi benefi­
ciar, este, prin poziţia sa socială — con­
solidată de mutaţiile calitative pe care
le-a cunoscut în anii socialismului —,
forţa socială conducătoare, determinantă
în dezvoltarea economico-socială, în asi­
gurarea independenţei şi suveranităţii na­
ţionale. Secretarul general al partidului
nostru a subliniat că, în actuala etapă a
făuririi societăţi socialiste multilateral
dezvoltate şi înaintării spre comunism,
rolul conducător al clasei muncitoare tre­
buie să se realizeze nu numai prin repre­
zentanţii acesteia, în diferitele foruri ale
democraţiei reprezentative, ci şi direct,
prin participarea sa nemijlocită, a tuturor
oamenilor muncii în toate organele de
decizie din întregul sistem social.
Democraţia directă asigură participarea
largă, deplină ş poporului la conducerea
societăţii, creînd condiţii optime activită­
ţii constructive şi eficiente a oamenilor
muncii şi, prin aceasta, asigurînd o raţio­
nală şi armonioasă îmbinare a intereselor
generale cu cele ale fiecărui colectiv şi
cu interesele individuale ale fiecărui
membru al societăţii.
Aşa cum este cunoscut, din iniţiativa
tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în ultimii
20 de ani, în ţara noastră a fost creat un
amplu şi original sistem de organisme ale
democraţiei directe, participative, înte­
meiat pe principiile autoconducerii mun­
citoreşti şi autogestiunii economico-fi-
nanciare. Acest sistem cuprinde organele
de autoconducere din întreprinderi şi
centrale industriale — consiliile oameni­
lor muncii şi adunările generale ale' oa­
menilor muncii — prin intermediul cărora
oamenii muncii, în calitate de proprietari,
producători şi beneficiari, de adevăraţi
stăpîni ai întregii avuţii naţionale, hotă­
răsc şi îşi asumă răspunderea în ceea ce
priveşte buna gospodărire si dezvoltarea
mijloacelor de producţie din fiecare uni­
tate, înfăptuirea tuturor programelor de
dezvoltare economico-socială a ţării. Pe
aceeaşi linie de dezvoltare a democraţiei
directe a fost instituţionalizată organiza­
rea periodică, la fiecare cinci ani, a con­
greselor oamenilor muncii din principa­
lele ramuri şi sectoare de activitate: Con­
gresul oamenilor muncii, Congresul ţără­
nimii — la care participă 11 000 de oa­
meni ai muncii, lucrători ai ogoarelor —,
Congresul ştiinţei şi învăţămîntului, Con­
gresul educaţiei politice şi culturii socia­
liste ş.a. — la care participă, de aseme­
nea, mii de oameni ai muncii din domeni­
ile respective, adoptînd hotărîri în proble­
mele fundamentale ale dezvoltării patriei.
Continuitatea activităţii la nivel naţional a
acestor forme de manifestare a democra­
ţiei directe este asigurată de consiliile
naţionale ale oamenilor munciii din do­
meniile menţionate.
in perioada care a trecut de la crearea
acestui sistem revoluţionar de conducere
a vieţii economico-sociale, s-a acumulat
o vastă experienţă, care confirmă viabili-
tatea orientărilor politice ale partidului
nostru privind înfăptuirea socialismului
cu poporul şi pentru popor, şi, în acest
cadru, participarea directă a clasei mun­
citoare, a tuturor oamenilor muncii la
gestionarea şi conducerea nemijlocită a
întreprinderilor, a întregii activităţi eco­
nomico-sociale.
Necesitatea şi posibilitatea înfăptuirii
autoconducerii muncitoreşti şi a meca­
nismului economico-financiar, pe baza
căruia ea funcţionează, decurg din reali­
tatea specifica societăţii socialiste, în
care fiecare colectiv de oameni ai muncii
are în administrare o parte din avuţia so­
cială şi poartă răspunderea în faţa
poporului, a organelor statului democra­
ţiei muncitoreşti, revoluţionare pentru
modul în care administrează şi gospodă­
reşte această parte. De altfel, un sistem
viabil p\ autoconducerii muncitoreşti nu
este de conceput decît în societatea so­
cialistă, în care clasa muncitoare şi toate
celelalte clase şi categorii de oameni ai
muncii deţin şi exercită puterea de stat,
sínt proprietari deplini ai întregii avuţii
naţionale şi, totodată, producători şi be­
neficiari, şi în care sínt create condiţiile
necesare pentru participarea oamenilor
muncii, a întregului popor la conducerea
societăţii.
in perioada de după cel de-al doilea
război mondial, sub presiunea mişcării
muncitoreşti şi urmărind asigurarea unui
climat de „pace socială" pentru conser­
varea statu-quo-ului burghez, s-au între­
prins şi în unele ţări capitaliste dezvol­
tate, îndeosebi din Europa, măsuri de in-
stituţionalizare, în anumite sectoare, a
unor forme participative ale oamenilor
muncii, care vizează relaţiile dintre sala­
riaţi şi patroni, precum şi unele decizii le­
gate de viaţa întreprinderilor. Conţinutul
participării şi sensul realizării acesteia în
societatea capitalistă contemporană
poartă însă amprenta hotărîtoare a relaţi­
ilor de exploatare şi asuprire, ceea ce de­
termină, de la început, limitele sale. Pa­
tronatul acceptă participarea muncitorilor
doar ca o formă de consultare şi numai
atîta timp cît aceasta se reduce la discu­
tarea unor aspecte marginale ale relaţii­
lor dintre muncitori şi patroni şi nu afec­
tează deciziile esenţiale cu privire la acti-
 vitatea întreprinderii. în aceste condiţii,
clasa muncitoare, oamenii muncii, forţele
politice revoluţionare progresiste desfă­
şoară o amplă luptă pentru libertăţi şi
drepturi democratice reale, în măsură să
le asigure dreptul la muncă, precum şi
posibilitatea unei participări autentice la
gestionarea întreprinderilor în care lu­
crează. Punînd în evidenţă caracterul de
clasă, limitele sociale inerente participă­
rii, democraţiei, în general, în condiţiile
c a pi t a l i s m u l u i , t ovarăşul Nicolae
Ceauşescu sublinia, la cel de-al treilea
Congres al oamenilor muncii, că „nu ne­
găm şi nu subapreciem alte forme demo­
cratice, dar sîntem împotriva absolutizării
sau recunoaşterii ca model a democraţiei
capitaliste".
cadrul instituţional al autoconducerii
muncitoreşti din ţara noastră asigură,
prin adunările generale ale oamenilor
muncii — forul suprem al conducerii
muncitoreşti în întreprinderi şi centrale
— participarea directă şi responsabilă a
tuturor proprietarilor şi producătorilor la
dezbaterea problemelor fundamentale ale
întregii activităţi din unităţile social-eco-
nomice, la elaborarea şi adoptarea deci­
ziilor esenţiale, iar prin consiliile oameni­
lor muncii şi birourile executive ale aces­
tora — conducerea operativă a întregii
activităţi. Ca organe de çonducere colec­
tivă ale proprietarilor, producătorilor şi
beneficiarilor, consiliile oamenilor muncii
şi-au dovedit din plin viabilitatea. în pre­
zent, în industrie şi alte sectoare econo­
mice, în instituţiile de cultură, învăţămînt
etc. funcţionează peste 28 600 de consilii
ale oamenilor muncii, cuprinzînd peste
412 800 de muncitori, tehnicieni, ingineri,
profesori, oameni de ştiinţă, economişti,
oameni de cultură, medici ş.a. De aseme­
nea, în agricultură şi în sistemul coopera­
tist funcţionează 8 600 consilii de condu­
cere, din care fac parte peste 197 500 de
oameni ai muncii (dintre aceştia, peste
100 000 sínt ţărani cooperatori). Din tota­
lul membrilor consiliilor de conducere,
inclusiv la nivelul centralelor şi ministere­
lor, ponderea muncitorilor ocupaţi nemij­
locit în producţie este de cel puţin 30%.
Prezenţa directă a muncitorilor în orga­
nele de conducere constituie expresia
cea mai elocventă a noii democraţii mun­
citoreşti, revoluţionare ce se făureşte în
patria noastră, a superiorităţii ei faţă de
democraţia burgheză.
Sistemul larg, cuprinzător al autocon­
ducerii şi autogestiunii economico-finan-
ciare din ţara noastră constituie o uriaşă
forţă de gîndire colectivă, de dezbatere şi
soluţionare democratică, competentă şi
responsabilă a tuturor problemelor eco-
nomico-sociale caracteristice întreprinde­
rilor, unităţilor social-economice mo­
derne. în faţa organelor autoconducerii
muncitoreşti stau, în prezent, sarcini
complexe, deosebit de importante, legate
de necesitatea funcţionării corespunză­
toare a cadrului nou creat, de aplicarea
fermă a noului mecanism economico-fi-
nanqar, care asigură organizarea activi­
tăţii economice pe principiile autogestiu­
nii şi autofinanţării şi contribuie la întări­
rea rolului centralelor, al întreprinderilor
în sistemul economic naţional.
Democraţia directă din ţara noastră îşi
găseşte o pregnantă expresie în dialogul
permanent dintre partid şi popor, dintre
4 organele de conducere si colectivele de
muncitori din' întreprinderi şi alte unităţi
economice. O deosebită importanţă şi
semnificaţie pentru promovarea partici­
pării nemijlocite a poporului la dezbate­
rea şi rezolvarea problemelor esenţiale
ale dezvoltării patriei au vizitele de lucru
efectuate de secretarul general al parti­
dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în
toate judeţele ţării, întîlnirile şi dez­
baterile realizate cu colectivele de oa-
. meni ai muncii din unităţile economi-
co-sociale vizitate, soluţionarea la faţa lo­
cului a problemelor esenţiale ale aces­
tora.
Perfecţionarea democraţiei noastre so­
cialiste, a democraţiei muncitoreşti, revo­
luţionare se desfăşoară în indisolubilă, le­
gătură cu procesul de creştere a rolului
statului socialist şi de dezvoltare a funcţi­
ilor sale în asigurarea .condiţiilor..optime
pentru edificarea .societăţii . socialiste
ijffliîiâ.ţbral dezvoltate şi înaintarea spre
comunism
Creşterea rolului organismelor demo­
craţiei reprezentative şi ale democraţiei
directe nu implică, nicidecum, diminua­
rea importanţei rolului statului în condu­
cerea şi ' dezvoltarea conştientă, armo­
nioasă a tuturor sectoarelor de activitate.
Referindu-se la acest aspect, în Raportul
prezentat la Conferinţa Naţională a parti­
dului din decembrie 1987, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu arăta: „Problemele
multiple ale progresului societăţii noastre
socialiste, ale asigurării unui echilibru
corespunzător in dezvoltarea tuturor ra­
murilor şi sectoarelor nu se pot soluţiona
la intimplare sau de către un grup sau al­
tul de întreprinderi. Acestea pot şi tre­
buie să-şi soluţioneze problemele care
sint in răspunderea şi atribuţiile lor di­
recte. Dar problemele dezvoltării gene­
rale impun o politică unică, conducerea
de către stat, pe baza planului naţional
unic de dezvoltare economico-socială."
în concepţia partidului nostru, orga­
nele de stat şi noile organisme democra­
tice, specifice democraţiei directe, con­
stituie un tot unitar şi reprezintă, împre­
ună, cadrul instituţional şi esenţa pro­
fund democratică ale democraţiei socia­
liste, muncitoreşti, revoluţionare realizate
în România. Tocmai de aceea, o preocu­
pare centrală a partidului nostru în ceea
ce priveşte perfecţionarea în continuare a
acestui sistem democratic nou, unic în
felul său, vizează conlucrarea perma­
nentă, tot mai eficientă, a organelor de
stat cu organismele autoconducerii mun­
citoreşti, cu forurile şi organismele naţio­
nale ale acesteia. „Să facem să funcţio­
neze mai bine, cu întreaga răspundere,
consiliile oamenilor muncii din toate uni­
tăţile, precum şi organismele naţionale,
asigurind o strinsă conlucrare intre orga­
nele de stat şi organismele democraţiei
muncitoreşti-revoluţionare, participarea
activă a întregii naţiuni la conducerea tu­
turor sectoarelor de activitate" — sublinia
tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Cuvînta-
rea la Plenara Consiliului Suprem al Dez­
voltării Economice şi Sociale din decem­
brie 1987.
îmbinarea armonioasă a activităţii or­
ganelor de stat cu aceea a formelor de­
mocraţiei directe nu duce la dispariţia
deosebirilor dintre ele sau la înlocuirea
unora de către celelalte. Caracterul pro­
fund democratic al sistemului nostru po­
litic socialist implică, în mod necesar,
existenţa şi activitatea statului, ca orga-
-nism distinct, care îndeplineşte un rol
propriu, în continuă creştere, în condu­
cerea unitară a societăţii, în vederea
transpunerii în viaţă a planurilor şi pro­
gramelor de dezvoltare economico-so­
cială. Necesitatea organizării unitare şi
eficiente a întregii activităţi, afirmarea
puternică a progresului ştiinţifico-tehnic
contemporan, în condiţiile creşterii com­
plexităţii problemelor puse de sarcinile
accentuării dezvoltării calitativ-intensive
a tuturor domeniilor vieţii sociale, deter­
mină creşterea rolului organelor de stat,
al aparatului lor specializat, perfecţiona­
rea permanentă a structurii acestora,
sporirea exigenţei şi răspunderii în activi­
tatea cadrelor de stat, face necesară
adîncirea democratizării lui, înlăturarea
oricăror fenomene de formalism şi biro­
cratism, accentuarea operativităţii şi efi­
cienţei activităţii acestor organe. „în
aceste împrejurări — relevă tovarăşul
Nicolae Ceauşescu — statul nu numai că
nu poate să renunţe la funcţiile sale, dar
trebuie să te îndeplinească in mai bune
condiţii, în mod democratic. Fără nici o
îndoială, funcţiile statului se transformă,
se perfecţionează, dar ele nu dispar şi nu
pot să dispară."
Preocupările constante pentru perfec­
ţionarea democraţiei noastre socialiste
reprezentative şi directe au la bază prin­
cipiul conducerii unitare, pe baza planu­
lui naţional unic de dezvoltare economi­
co-socială, a activităţii întregului popor
de făurire a societăţii socialiste multilate­
ral dezvoltate, în indisolubilă legătură cu
principiul autoconducerii şi autogestiunii.
Totodată, aceasta presupune ca organele
de stat, de sus şi pînă jos, să se afle per­
manent sub controlul oamenilor muncii,
să răspundă în faţa poporului de felul în
care îşi îndeplinesc sarcinile încredinţate.
„Trebuie să se înţeleagă că toate orga­
nele dë stat nu funcţionează deasupra
poporului — sublinia tovarăşul Nicolae
Ceauşescu la Conferinţa Naţională a par­
tidului din decembrie 1987 —, ci sínt în
serviciul acestuia, că ele răspund in faţa
poporului de felul cum işi îndeplinesc mi­
siunea! Dar, in acelaşi timp, ele au marea
răspundere faţă de popor de a asigura
respectarea de către toţi cetăţenii a legi­
lor ţării, de a nu admite nici o încălcare a
Constituţiei, de a asigura ca fiecare să
acţioneze intr-o singură direcţie, să facă
totul pentru înălţarea continuă a
României pe noi culmi de progres şi civi­
lizaţie."
Sistemului nostru politic,, democraţiei
muncitoreşti, revoluţionare din România
le este, astfel, caracteristică, în cel mai
înalt grad, îmbinarea organică a demo­
craţiei directe cu democraţia reprezenta­
tivă, în vederea înfăptuirii strategiei parti­
dului de edificare a socialismului şi co­
munismului, de ridicare a ţării noastre pe
noi culmi de civilizaţie materială şi spiri­
tuală.
Conf. univ. dr. NICOLAE DINUŢ