Masonii cu vrăbii

Ce poate fi mai potrivit în această perioadă de concedii în care nimic nu se mai

întâmplă, decât noile aventuri ale lui Secureanu, acum în arest la domiciliu.
Hotărât lucru, dacă în următoarele zile Trump nu mai face o nefăcută sau un alt
preot de pe la noi nu se arată homosexual, trebuie să dezbatem serios
subiectul amantului Vrăbiuței.
Eu nu o să mă leg însă de amantlâcurile acestuia. Nici de infracțiunile lui de
delapidare și luare de mită.
Eu o să vorbesc despre o chestiune mai gravă, trecută cu vederea de către
colegii din presă. Desigur, în presă, trecutul cu vederea are părți comune cu
Rugăciunea Iertării, mai precis cu acea parte a ei în care se specifică intenția:
,,cu voie sau fără de voie, cu știință sau fără de știință’’.
Aceasta este însă altă discuție.
Astăzi voi vorbi despre apartenența lui Secureanu la masonerie. Această
apartenență este de altfel promovată în mod ostentativ chiar de el. Este trecută
în CV-ul dumnealui, iar dacă dai căutarea numelui său pe internet, prima
fotografie în care apare este una în care doctorul este imbracat într-o pelerină
neagră, cu cruce, probabil un soi de om-liliac printre păsăricile de pretutindeni.
Stai deci și te gândești la oamenii care formează diversele loji masonice din
România. Căci vorba ceea: a tunat și i-a adunat. Unii dintre ei sunt maneliști cu
patalama. Alții, actori de mâna a treia. Alții, directori și directorași de tot soiul.
Alții, politicieni căutați de DNA sau oameni de afaceri ale căror afaceri au
scandalizat întregul popor. Ce fac toți acești indivizi acolo? Cu ce se ocupă?
Ei spun că se ocupă cu binele. Că, nu-i asa, până la urmă binele învinge. Dar ce
bine ne-au făcut nouă această armată de oameni ,,de bine’’ în ultimii aproape
30 de ani? Nu cunoaștem spitale, licee și universități construite de masoni. Dar
cunoaștem spitale, licee și universități conduse de masoni. Nu cunoaștem
autostrăzi și fabrici construite de masoni. Dar cunoaștem masoni care nu doar
că nu au costruit nimic, dar au mai și distrus din cele construite de răposatul
Ceaușescu.
Toate aceste fapte ne duc deci cu gândul mai degrabă la rău decât la bine, adică
ne duc cu gândul la o structură de crimă organizată de tip mafiot.
Desigur, vorbim aici despre niște mafioți de Dâmbovița și asta îți dai seama
dacă te uiți mai atent la fotografiile cu adunările masonilor români. Mulți dintre
bărbații de acolo ce îmbracă uniforme ce seamănă vag cu cele militare trebuie
să înțeleagă că pantalonii se mai și calcă. Și că, mai mult, aceștia trebuie să aibă
o lungime potrivită. Se vede deci treaba că în masoneria din România ar fi
nevoie și de niscaiva femei, să aibă grijă de toți îngrămădiții de acolo. Asta dacă
nu cumva – și am convingerea că așa este – masoneria din această țara este de
fapt o ,,Asociația Vânătorul și Pescarul’’ mai cu ștaif, unde bărbații scăpă de
neveste spunându-le că merg nu la o băută pe marginea bălții, ci la o întâlnire
cu ,,frații’’.